Cultivarea arbustilor fructifericategorii:

24 Noiembrie 2008 - 10:54

Infiintarea plantatiilor de arbusti fructiferi trece prin urmatoarele faze tehnologice:

Pregatirea terenului in vederea plantatiei

amendarea terenurilor cu 4-6 tone amendamente (exceptie face cultura afinului);

fertilizare cu 40-50 tone gunoi grajd + 150 kg/ha s.a. fosfor si 150 kg/ha s.a potasiu (exceptie face din nou afinul care se va fertiliza cu turba);

combaterea daunatorilor din sol cu un insecticid granulat, aplicat inainte de desfundat;

desfundarea terenului cu 3 luni inainte de plantare la 35 cm adancime;

nivelarea terenului desfundat cu doua saptamani inainte de plantare;

sapat gropi 30 cm x 30 cm x 30 cm.

Plantarea arbustilor fructiferi

asigurarea materialului saditor cu 10 zile inainte de plantare;

stratificarea materialului saditor in santuri fara stagnari de apa si udat;

fertilizarea in groapa de plantare cu 5-10 kg gunoi;

fasonarea, mocirlirea si plantarea toamna (intre 1 noiembrie si 1 decembrie) si primavara (intre 1 martie si 15 aprilie);

udarea arbustilor cu 10 litri de apa /tufa (de 2-3 ori daca este nevoie)

toamna se protejeaza arbustii cu diferite materiale;

se executa aratura pe terenul batatorit intre randuri la 15-20 cm cu rasturnarea brazdelor pe randul de arbusti.

Distantele de plantare la hectar

coacaz: 2,5 m intre randuri si 0,5 m pe rand;

zmeur: 2,5 m intre randuri si 1,1-1,5 m pe rand;

mur: 2,5 m intre randuri si 1m pe rand;

afin: 2,5 m intre randuri si 1-1,2 m pe rand

Intretinerea si exploatarea plantatiilor

Fertilizarea plantatiilor tinere si pe rod

an I -30 grame/tufa s.a. azot;

an II - 50 grame/tufa s.a. azot;

an III -75 grame/tufa s.a. azot;

an IV-100 grame/tufa s.a. azot;

gunoiul de grajd se aplica toamna o data la doi ani in functie de continutul in argila si de starea de aprovizionare a solului (minim 20 tone/ha si maxim 80 t/ha);

ingrasamintele de azot se aplica 1/3 toamna, 1/3 primavara si 1/3 la inflorit (se va folosi ca ingrasamant nitrocalcar)

ingrasamintele cu fosfor 70-100 kg/ha s.a. se aplica pe toata suprafata plantatiei;

ingrasamintele cu poasiu 150 kg/ha s.a, se aplica toamna pe toata suprafata;

Lucrarile de intretinere si irigare a solului

aratura de baza la 12-14 cm toamna inainte de caderea frunzelor;

mobilizarea solului pe rand

prasitul intre randuri de 4-5 ori pe ani

prasitul tufelor pe rand pentru distrugerea buruienilor

irigarea cu 300-400 mc/ha apa, in perioada mai - august (2-3 udari)

Lucrari de intretinere a arbustilor fructiferi

taieri de formare a tufelor (martie-aprilie);

taieri de intretinere si eliminarea drajonilor (noiembrie-martie);

operatii in verde si eliminarea drajonilor (iunie-iulie)

Tratamente la arbusti fructiferi

noiembrie- martie tratament contra daunatorilor cu DIBUTOX - 1%

aprilie (decada 1): polisulfura de bariu1%

aprilie (decada II): zeama bordeleza 0,5% si Sinoratox 0,1%

aprilie (decada III): Metoben 0,07%

mai (decada II): Metoben 0,05% + Captadin 0,12% + Zolone 0,2%

mai (decada III):Metoben +DEF

iunie (decada II): Metoben +Orafon 0,2%

iunie (decada III): Metoben +Orafon 0,2%

august (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5%

septembrie (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5%

Principalele soiuri de arbusti fructiferi

Coacaz negru: Black down; Bogatir; Costwold Cross; Record; Joseni 17; Tsema; Tenah;

Coacaz rosu: Abundent; Rosu timpuriu; Margaritar;

Zmeur: Cayuga; Rubin bulgaresc, Malling Exploit; Ruvi; Newburgh; Englezesc A-1; The Latham;

Afine: Blueray; Ivanhoe; Coville; Herma; Weymouth;

Mur fara ghimp: Thornfree; Evergreen; Darrow;

Recoltarea fructelor

perioada de recoltare: la maturitatea de consum iar pentru sucuri la supracoacere;

recoltarea in mai multe reprize: manual, in cosulete si ladite pentru export si consumul pietei si in butoaie pentru sucuri.

Cultivarea murului in sistem ecologic Cultivarea plantelor - Pomicultura

Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente, laxative in

stare proaspata si antidiareice in stare uscata. In medicina populara, fructele

erau frecvent folosite pentru a trata raguseala si bolile de gat.

Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante,

cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile.

Murul are aspect de tufa perena. Locul de expunere este in plin soare si pe sol usor drenabil.

Exista doua tipuri de mure, respectiv semi - cataratoare si cu ramuri erecte (drepte).

Tufe de mure semi-cataratoare, fara spini au ramuri care se intind pe pamant si nu se pot sustine

singure vertical, asa ca trebuie antrenate pe spaliere sau araci. Fructul se coace cam la o luma dupa cel

de la speciile drepte. Acest tip de mure nu trebuie cultivat in zonele unde temperaturile pe timp de iarna

scad sub -17°C.

Tufe de mure cu ramuri drepte - tolereaza temperaturi putin sub -17°C fara ca tulpina sa fie

afectata serios.

Principalele soiuri de mur sunt:

Silvan - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fruct mediu, forma

rotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;

inflorire medie; maturare decada a III a iulie - decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte buna

la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.

Waldo - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fructul mediu, forma

rotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;

inflorire medie; maturare decada a III a iulie -decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte buna

la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.

Smoothstem - Origine SUA; planta semiviguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mediu - mare, forma

conica - alungita, epiderma neagra, foarte lucioasa cu tenta violacee; pulpa violet inchis, gust placut;

inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate buna; rezistenta

foarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.

Thorn Free - Origine SUA; planta foarte viguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mare, forma conic

alungita, epiderma neagra cu tenta violacee, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut,

usor aromat; inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate mare;

rezistenta foarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.

Shawnee este un soi cu crestere erecta omologat in Arkansas in 1985. Este o cultura cu inflorire de

vigoare redusa. Fructele au in jur de 7,2 grame, de o excelenta savoare si se consuma in stare

proaspata.

Cheyenne este un soi de mur cu aceiasi origine ca si soiul Shawnee si care a o fost omologat in 1974

Este un soi cu crestere erecta si cu vigoare mijlocie. Fructele au greutatea cuprinsa intre 6.2 si 6.9 grame

aproximativ.

Cherokee este originar din Arkansas si omologat in 1974. Este un soi cu crestere erecta. Se recomanda

pentru tipul de tehnologie mecanizata. Fructele sunt de marime medie de aproximativ 5 grame slab

acidulate. Este cel mai dulce dintre soiurilor cultivate.

Inainte de infiintarea plantatiei de mur se seamana un amestec de graminee perene pentru fan.

Cultura va fi infiintata in perioda de conversie de 3 ani, pentru a inbogatii terenul in humus.

De asemenea se traseaza drumurilor principale si se face parcelarea La parcelare se tine cont de

orientarea randurile, care se face pe directia nord -sud.

In toamna se va incorpora odata cu aratura adanca si 30 de tone/ha de ingrasamant organic

provenit de la o ferma ecologica de cresterea animalelor.

Murul se va planta primavara dupa ce pericolul inghetului a trecut, deorece este sensibil la

temperaturile scazute.

Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm. Distantele de plantare sunt de 2,5 - 3 m intre randuri si

de 1,5 - 2 m intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de executie al lucrarilor de

intretinere a culturii (manual sau mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor.

Este bine sa testati pH-ul solului cam cu sase luni inainte de data la care veti efectua plantarea,

pentru a avea suficient timp sa ii imbunatatiti calitatea. Daca pH-ul este prea scazut, adaugati

amendamente pentru a creste nivelul pana la cel indicat pe trusa de testare.

Radacinile tufei trebuie mentinute in umezeala pana se planteaza, fie le plantati temporar in alt loc

potrivit, fie le tineti infasurate intr-un manson umed.

Coroana (care incepe din punctul din care pornesc tulpinile si radacinile) trebuie plasata la 3 cm

sub nivelul solului. Dupa plantare, batatoriti bine solul pentru a inlatura eventualele gauri de aer din jurul

radacinilor. Imediat dupa plantare se uda bine.

O lucrare de intretinere importanta este fertilizarea care se va face primavara devreme, cand

incepe procesul de dezvoltare si din nou vara, imediat dupa recoltarea fructelor. Pentru ca tufa de mure

sa fructifice tarziu, aplicati fertilizatorul ecologic pana cel tarziu in iulie, pentru a evita cresterea fortata a

lastarilor tarzii care vor fi afectati de frigul iernii. In primii doi ani, perioada in care radacinile se dezvolta

complet, imprastiati fertilizator in jurul bazei tufei, pe o raza de 30 cm.

Tufa de mure are nevoie de umezeala abundenta pe perioada de dezvoltate si coacere a

fructelor. Daca nu ploua suficient, trebuie sa irigati. Cantitatea minima de apa necesara unei tufe mature

de mure este de 7-8 litri de apa pe zi, in perioada de dezvoltare a fructelor.

Acoperirea bazei plantei cu paie, talas, resturi de lemne sau coceni de porumb ajuta la controlul

buruienilor si la pastrarea umiditatii si a substantelor nutritive.

Tufele de mure trebuie sapate atent si des, sau acoperite foarte bine cu paie pentru ca sa nu fie

napadite de buruieni. Odata ce au apucat sa creasca, buruienile sunt dificil de controlat. Sapatul incepe

primavara, imediat ce pamantul poate fi lucrat si face de cate ori e nevoie pentru a preveni aparitia

buruienilor. Evitati saparea foarte adanca, pentru a nu rupe radacinile. Nu mai sapati pamantul din jurul

bazei cam cu o luna inainte de sosirea sezonului rece (mai ales a inghetului).

Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate si legate pe spaliere. Tufele cu ramuri drepte

nu au nevoie sa fie legate daca sunt taiate vara astfel incat sa nu depaseasca 91-120 cm inaltime;

ramurile lungi pot fi antrenate pe spaliere cu sarma. Spalierul se construieste din doi araci, infipti in

pamant cu 6 metri distanta intre ei, intre care se intinde sarma. Pentru tufele drepte e destul un singur fir

de sarma, prins la 70 cm de la nivelul solului. Pentru tufele semi-cataratoare se folosesc doua sarme

prinse la 91 si respectiv 150 cm de la sol.

La unele soiuri de mure cu ramuri drepte, Cherokee si Cheyenne trebuie taiati lastarii noi care dau

de la butuc. In timpul perioadei de vegetatie este de dorit ca lastarii sa nu aiba mai mult de 30 cm. Cand

lastarii noi cresc mai mult de atat, trebuie sa le taiati varfurile - asta va forta ramificarea inferioara pe

ramuri, lucru care va intari lemnul si va face tufa sa suporte mai usor greutatea fructelor. Pe timpul iernii,

ramurile laterale se scurteaza pana la 30-35 cm de la pamant, iar iarna tarziu se taie ramurile uscate.

Pentru mur ar fi ideal o alegere din vara (iulie) a lastarilor pentru rodul anului viitor. Primavara cat

mai timpuriu, se face analiza tufei si in functie de vigoarea lastarilor din anul precedent se mareste sau se

micsoreaza incarcatura. Astfel vor fi alesi un numar mai mare sau mai mic de tulpini roditoare, respectiv

6-10 tulpini. Din lungime se reduc pana la 1/3. Practic se elimina varfurile necoapte sau degerate. Iar

cand se urmareste esalonarea coacerii se taie la lungimi diferite. Imediat ce a fost cules si ultimul fruct,

vara, se taie toate ramurile batrane. Tot atunci este un moment bun de a inlatura si lastarii tineri care par

fragili.

Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate pe spalier si legate cu sfoara moale. In

general, in primul sezon recolta va fi mica. Daca tufa nu se dezvolta prea mult in aceasta prima perioada,

taiati ramurile pana la 5-10 cm iarna tarziu pentru a forta aparitia unora mai viguroase. Din cel de-al

doilea an si in cei care vor urma, lastarii vor creste mai vigurosi. Ei trebuie legati pe spaliere cand au 1,2 -

1,6 metri. Unii cultivatori prefera sa astepte pana dupa ce au cules toate fructele si taiat ramurile batrane

pentru a lega lastarii noi. Taiarea ramurilor batrane este o operatie foarte importanta pentru prevenirea

bolilor. Dupa recoltare, inlaturati si ramurile fragile sau bolnave, lasand numai 4-8 lastari tineri; acestia se

leaga pe spalier in forma de evantai, nu ca un buchet. Primavara se scurteaza orice lastar nou pana la 30

de cm.

Solul se intretine ca ogor negru iar la 2 ani se aplica 1 kg gunoi / metru patrat. Se fertilizeaza cu

must de gunoi 3-4 l/planta (1 parte must si 4 parti apa).

Protectia fitosanitara se realizeaza prin selectarea unor soiuri reziste la boli si daunatori si arderea

buruienilor. De asemenea se vor proteja animalele si pasarile folositoare amenajand locuri pentru cuibarit

si garduri naturale. Se vor aplica produse pe baze de plante, uleiuri vegetale aromatice si anumite

pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru.

Recoltarea murelor cu ramuri drepte incepe cam la 1-2 saptamani dupa sezonul capsunilor.

Fructele tufelor semi-cataratoare nu incep sa se coaca decat de abia pe la mijlocul verii. Murele se culeg

cand sunt negre. Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori. Se recolteaza in

cocosulete de plastic de 0,25-0,50 kg, asezate in ladite de tip olandez.

Pentru inmultire, in septembrie, alegeti o ramura viguroasa, aplecati-o la pamant (fara sa o rupeti)

si ingropati o portiune din ea in pamant, intr-o gaura de aproximativ 15 cm. Acoperiti cu pamant si nivelati.

Udati bine daca mediul este foarte secetos. Lastarul va prinde radacini in cateva luni si poate fi scos

pentru a fi plantat in locul final in primavara anului urmator. Pentru asta, taiati lastarul-mama la

aproximativ 30 cm de noua planta si dezgropati tufa tanara fara sa-i deranjati prea mult radacinile. Murul

este o planta perene cu o durata de exploatare de 10 -14 ani. Materialul inmultit pentru planta provin de la

plante cultivate dupa metode ecologice si trebuie sa detina certificat de calitate.

o Publicitate

o Despre Agro FM

o Termeni şi condiţii

o Contact

Ştiri

o Ştiri agricultură

o Ştiri apicultură

o Ştiri Arad

o Ştiri avicultură

o Ştiri Caraş - Severin

o Ştiri diverse

o Ştiri ecologie

o Ştiri finanţare UE

o Ştiri horticultură

o Ştiri piscicultură

o Ştiri sericicultură

o Ştiri silvicultură

o Ştiri Timiş

o Ştiri viticultură

o Ştiri zootehnie

Viaţa e frumoasă

o Grădina ta

o Micul Gospodar

o Produse bio

o Remedii naturiste

o Reţete culinare

o Sănătate

o Ştiaţi că

o Stil de viaţă

o Tradiţii

o Turism

o Viaţa agro

Anunţuri

Caută după:Cauta

septembrie 22, 2011Agro FMAGRO, GLOSAR, PLANTE, PLANTE

Mur (Rubus)

Denumire ştiinţifică

Rubus

Denumiri populare (regionale)

Murai, murar, muroi

Etimologie

Limba latină – morus / murus

Tipologie

Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile.

Provenienţă

Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient.

Importanţă

Cantitatea importantă de vitamine conţinută o face un aliment excelent pe timp de vară, precum

şi o sursă de minerale în orice condiţii, în orice regim alimentar.

Istoric

Mărturiile asupra folosirii murelor, inclusiv în medicină, datează din vremea lui Hippocrate,

secolul al IV-lea î. Hr. În prezent, cuprinde peste 100 de specii şi peste 1000 de varietăţi hibride.

Aria de răspândire

Se întâlneşte la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi de-alungul apelor curgătoare,

în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America de Nord.

România

În natură, murele se întâlnesc foarte des – la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi

de-a lungul apelor curgătoare, în zone deluroase, în toate regiunile României. Culturi de mure

sunt extrem de puţine, însă.

Partea comestibilă

Fructele, iar frunzele se folosesc în medicină.

Particularităţi

Durata de exploatare a unei plantaţii de mur este cuprinsă între 10 şi 12 ani. Murul are aspect

de tufă perenă.

Mod de cultivare

Etapele înfiinţării şi întreţinerii unei plantaţii de mur constau în pregătirea terenului (defrişare,

nivelare, desfundare prin arătură adâncă de 30-35 cm, precedată în prealabil, dacă este cazul,

de o scarificare. Urmează încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice şi chimice şi a unui

produs de dezinfecţie a solului, prin efectuarea unei arături la 25-30 cm, urmată la câteva zile

de o mărunţire cu discul. Plantarea se face primăvara devreme în teren pregătit din toamnă.

Înainte de înființarea plantatiei de mur se seamănă un amestec de graminee perene pentru fân.

Terenul

Locul de expunere necesar murului este în plin soare şi pe sol uşor drenabil. Preferă solurile

semigrele, argilo-nisipoase, bogate în substanţe nutritive, cu pH 6,2-6,5, cu pânza de apă

freatică sub 0.6-0.7 m.

Seminţe

Murele se înmulţesc la fel ca zmeura, prin rădăcini, prin butaşi sau prin îngroparea unei porţiuni

scurte de lăstar în pământ.

Îngrăşăminte

După înfiinţarea plantaţiei, prima fertilizare de bază se face la 2 ani, după care se repetă din 2

în 2 ani. Ea constă în 3-4 kg/m² gunoi de grajd, 30-40g /m² sare potasică, 30g /m² superfosfat.

În anii în care nu se aplică fertilizări de bază, se aplică îngrăşămint de azotat de amoniu, în

cantitate de 20g /m², distribuit în două reprize: 2/3 din cantitate se aplică primăvara timpuriu şi

1/3 în timpul înfloritului.

Utilaje

În funcţie de mărimea culturii, se folosesc utilajele specifice pentru pregătirea terenului.

Plantare

Plantarea se face toamna sau primăvara, în repaus vegetativ. Distanţele de plantare trebuie să

fie de 1,5 m între rânduri şi 1 m între plante pe rând (pentru plantaţii familiale). Rădăcinile

plantei vor fi răsfirate pe muşuroiul de pământ de la baza gropii. La plantare se mocirlesc

rădăcinile, cu amestec de gunoi de grajd, pământ de ţelină şi apă, se fertilizează cu mraniţă şi

se udă cu maxim 10 l de apă.

Vecinătate

Este o plantă care ocupă foarte mult spaţiu, deci nu se recomandă decât cel mult în vecinătate

cu zmeurul, dacă solul permite.

Întreţinere şi îngrijire

Imediat după plantare se scurtează tulpinile la înălţimea de 15-20 cm. În anul următor se

efectuează o tăiere de formare, primăvara, după ce pericolul de îngheţ a trecut, când se aleg 2-

3 tulpini din cele mai viguroase, care se scurtează la 1,2-1,5 m. Pe parcursul verii, toate

creşterile se conduc şi se palisează cu grijă. Irigarea cea mai indicată este cea localizată, prin

picurare.

Dăunători

Dăunători cunoscuţi: păduchele din San Jose, ouă de iarnă, acarieni, afide, defoliatoare,

gărgăriţa fructelor, gândacul fructelor.

Modalităşi de luptă contra dăunătorilor

Se recomandă un număr de 3-4 până la 6-7 tratamente pe an cu produse fungicide şi

insecticide specifice.

Mod şi perioadă de recoltare

În funcţie de soi, murele se culeg de vara (iulie) până toamna (septembrie).

Condiţii de păstrare

Stau numai la rece, în locuri răcoroase, pot fi şi congelate sau păstrate la temperaturi scăzute în

recipiente speciale.

Reacţia la condiţiile de mediu

Murul este pretenţios la temperatură, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în timpul iernii. Nu îi

place umbra în mod deosebit, are nevoie de soare şi lumină. Rândurile, în plantaţii, se

recomandă a fi orientate pe direcţia N-S, iar pe terenurile în pantă, rândurile vor fi pe curbele de

nivel. Zonele favorabile sunt unde precipitaţiile anuale depăşesc 750 mm. Se mai recomandă

protejarea de curenţii de aer, prin amplasarea plantaţiilor în locuri adăpostite sau înfiinţarea

unor perdele de protecţie.

Soiuri

Silvan, Waldo, Smoothstem, Thorn Free, Shawnee, Cheyenne, Cherokee etc.

Rotaţia culturilor

Nu este cazul.

Beneficii pentru organism

Fructele sunt depurative, răcoritoare, uşor astringente, laxative – în stare proaspătă şi

antidiareice – în stare uscată. În medicina populară, fructele erau frecvent folosite pentru a trata

răguşeala şi bolile de gât.

Aport caloric

Fructele sunt bogate în acizi organici şi vitamine (A, B, C, D, P), sunt un bun întăritor al

organismului, uşor laxativ.

Sfaturi de consum

În alimentaţie se folosesc fructele proaspete, lăstarii tineri – pentru prepararea unor mâncăruri

(supe, vânat), ceai de frunze sau preparate din fructe (sirop, dulceaţă, jeleu, marmeladă,

murată, vin).

Utilizare în alimentaţie

Murele sunt foarte gustoase şi se savureaza proaspete când sunt coapte (negre şi puţin moi).

Din ele se pregătesc diverse jeleuri, gemuri, siropuri, compoturi şi băuturi alcoolice. Din frunzele

de mur, asociate cu cele de afin negru şi cu cele de frag se poate prepara ceai, la fel şi din

fructele uscate.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale

Cele mai importante virtuţi tămăduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante,

cicatrizante, reglatoare hormonale şi antihemoragice redutabile. Frunzele conţin taninuri,

vitamine, flavone, acizi. Se utilizează în diaree, colite, gastroenterite, gingivite. Extern, în

leucoree, fistule anale, gingivite, hemoroizi, inflamaţii ale gurii şi gâtului. Murele au acţiune

antidiareică şi astringentă, antiinflamatorie, cicatrizantă, dezinfectantă, depurativă, laxativă,

diuretică, antitermică. Sunt indicate în afecţiuni inflamatorii traheo-bronşice, ale tubului digestiv

(indigestie, meteorism, constipaţie, sindrom diareic, enterocolite), hemoroizi, dereglări de ciclu

menstrual, febră, obezitate, afecţiuni dermatologice (eczeme, ulceraţii, furuncule, plăgi

infectate), stomatologice (gingivite, stomatite, afte bucale), cosmetică (tenuri grase).

Cultura trandafirilor

Plantarea

Perioada favorabilă pentru plantare este toamna, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii octombrie-mijlocul lunii noiembrie. Plantarea de primăvară trebuie făcută înainte de pornirea mugurilor, adică până la mijlocul lunii martie sau cel târziu până la mijlocul lunii aprilie în anii cu iernile lungi.

Dimensiunile gropilor de plantare sunt de 40 x 40 x 40 cm.

Distanţele de plantare depind de mai mulţi factori: grupa trandafirilor (teahibrizi, floribunde, etc.), vigoarea soiului şi scopul urmărit. Prezentăm mai jos, informativ, distanţele minime de plantare pentru trandafirii folosiţi cu scop ornamental în parcuri sau grădini:

Grupa Distanţa minimă

Între plante (m) Între rănduri (m)

Teahibrizi 0,5 0,9-1 Floribunde 0,5 0,9-1,2 De parc 1 1,5-2 Englezeşti 1 1,5-2 Acoperitori 0,5 0,7-0,8 Miniatur 0,25 0,7-0,8 Urcători 1,3 2-2,5

Pregătirea pentru plantare constă în fasonarea plantelor, adică scurtarea rădăcinilor la cca 20 cm şi a ramurilor la 4-5 muguri (adică la 15-17 cm) şi mocirlirea rădăcinilor.

Primăvara ramurile se taie scurt, la 2 – 3 muguri.

Mocirlirea are loc după fasonare şi constă în introducerea rădăcinilor într-o suspensie de consistenţa smântânii, compusă din pământ, bălegar proaspăt de vită şi apă.

Plantarea propriu-zisă începe prin formarea pe fundul gropii a unui muşuroi înalt de 10-12 cm din sol amestecat cu gunoi bine putrezit. Planta se aşează cu rădăcinile răsfirate pe muşuroi, după care se acoperă cu pământ până la aproximativ 2/3 din adâncimea gropii. Se tasează uşor prin călcare de la exterior spre interior. Punctul de altoire, materializat prin nodul din care pornesc ramurile, se poziţionează cu 2-3 cm sub nivelul solului.

Se continuă umplerea gropii cu pământ amestecat cu 4-5 kg de gunoi bine fermentat. După ce groapa s-a umplut, se tasează din nou, se udă cu 8 – 10 l apă în 2 – 3 reprize, apoi ramurile se muşuroiesc până la înălţimea de aproximativ 20 cm faţă de nivelul solului.

La plantarea de primăvară, înălţimea muşuroiului este doar de 10 – 12 cm, deoarece nu mai e pericol de ger, ci doar de secetă.

Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi de grajd proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarece compromiteţi prinderea plantei!

Lucrările de îngrijire

Au ca scop asigurarea condiţiilor de viaţă optime plantelor, a căror urmare este creşterea viguroasă, înflorirea bogată şi durata de viaţă lungă. Deşi nu toate lucrările au aceeaşi importanţă, neglijarea unora aduce după sine reducerea efectelor celorlalte.

a) Dezgropatul

Prima lucrare a anului se face când a trecut pericolul îngheţurilor sub -7 -8 °C şi mugurii au început deja să se umfle. În funcţie de zonă, acest monent coincide cu începutul sau mijlocul lunii martie.

b) Lucrările mecanice ale solului

Pe perioada de vegetaţie au scopul de a menţine solul afânat şi lipsit de buruieni.

Săpatul de primăvară se face după dezmuşuroit şi tăieri. Cu această ocazie se încorporează în sol îngrăşămintele organice sau chimice.

Praşilele din perioada de vegetaţie se fac la o adâncime mai mică, adică la 8 – 10 cm. În funcţie de gradul de îmburuienare, anual se fac 6 – 8 praşile.

c) Îngrăşarea

Îngrăşămintele organice (de exemplu: gunoiul de grajd) sau îngrăşămintele chimice complexe se încorporează în sol toamna sau primăvara la o adâncime de 20 -25 cm la o distanţă minimă de 25 – 30 cm de tulpină.

În lunile mai şi iunie se pot folosi suplimentar îngrăşăminte foliare, aplicate în 2 – 3 ocazii. Concentraţia soluţiei utilizate nu trebuie să depăşească 1%, iar momentul optim al aplicării este până la ora 10 – 11 înainte de masă.

d) Udarea

În perioadele secetoase udarea se face la intervale de 10 – 14 zile cu o cantitate de 20 – 30 l / mp. Regulile ce trebuiesc avute în vedere sunt următoarele:

• se umectează stratul de sol în care se găsesc rădăcinile, adică până la 50 – 60 cm adâncime;

• pe solurile nisipoase se udă mai des şi cu doze moderate, pe gele grele, argiloase, mai rar, dar cu doze mari;

• se evită udarea frunzişului; udarea prin aspersiune să se facă în cursul nopţii;

• apa folosită la udare să nu conţină substanţe chimice dăunătoare.

e) Tratamente fitosanitare

Este mai puţin costisitoare prevenirea atacurilor bolilor şi dăunătorilor, decât tratarea prin măsuri curative. Prezentăm mai jos bolile şi dăunătorii cei mai cunoscuţi:

Boala Condiţii favorabile Perioada Fungicide utilizate

Făinarea Temperaturi peste 25 °C

15 iun.– 15 aug. Tilt, Karathan, Topas, Systhane, etc.

Pătarea neagră Perioade ploioase, ceaţă, temperaturi peste 15 °C

15 mai – 15 sept.

Dithane, Captadin, Euparen, Systhane, etc.

Rugina Perioade ploioase, temperaturi peste 15 °C

15 mai – 15 sept.

Dithane, Captadin, Euparen, Systhane, etc.

Dăunătorul Perioada de atac Insecticide utilizate

Păduchii verzi mai – septembrie Decis, Fastac, Mospilan, etc.

Păianjenii roşii iunie – august în perioade secetoase

Mitac, Nissorum, Danirun, etc.

Tripşii mai – septembrie Mospilan, Sinoratox, etc.

Sfredelitorul aprilie – august Mospilan, Sinoratox, etc.

Dăm un exemplu de tratamente fitosanitare aplicate în cursul unui an:

Perioada 15 – 20 apr. 1 – 5 mai 5 – 10 iunie 20 – 25 iunie 15 – 20 iulie

Substanţele folosite

Captadin + Mospilan

Dithane + Sinoratox

Systhane + Decis

Bavistin + Nissorum

Topas + Mospilan

f) Îndepărtarea drajonilor de portaltoi

Lăstarii porniţi de sub punctul de altoire sau din rădăcini provin din portaltoiul sălbatic. Dacă nu sunt îndepărtaţi din timp, drajonii sălbatici vor „invada” planta.

Tăierea trebuie făcută de la baza drajonilor. La trandafirii altoiţi în trunchi, se îndepărtează şi lăstarii ce apar din trunchi.

g) Tăierile

La executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:

• intensitatea tăierilor depinde de grupa din care fac parte trandafirii (teahibrizi, urcători, etc.) şi destinaţi florilor (decor sau flori tăiate);

• se elimină ramurile atacate de boli şi dăunători, cele rupte sau uscate; dacă tufele au suferit de ger, scurtarea se face până la zona sănătoasă;

• ramurile ce tind spre interiorul tufelor, îndesindu-le, cele subţiri şi cele bătrâne (peste 3-4 ani) se elimină;

• rănile provocate la tăierea cu fierăstrăul a ramurilor groase (peste 2 – 3 cm) se ung cu vopsea de ulei sau substanţe de protecţie.

În funcţie de momentul aplicării, tăierile pot fi: de toamnă (de uşurare), de primăvară şi de vară.

Ansamblul tăierilor se realizează prin două feluri de intervenţii: eliminarea sau îndepărtarea ramurilor prin care se înţelege tăierea lor din locul de inserţie şi scurtarea ramurilor, adică îndepărtarea unei porţiuni deasupra unui număr oarecare de muguri.

Grupa Tăieri

de toamnă de primăvară de vară

teahibrizi 50 – 60 cm deasupra solului

- se lasă 5 – 6 ramuri, fiecare cu 7–8 muguri

se îndepărtează floarea ofilită cu 2–3 frunze

floribunde 50-60 cm deasupra solului

- se lasă 7-8 ramuri fiecare cu 7-8 muguri

se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

de parc şi englezeşti

70-80 cm deasupra solului

- numai porţiunile degerate; - se răresc (dacă e cazul)

se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

miniatur 12-15 cm deasupra solului

- numai porţiunile degerate; - se răresc (dacă e cazul)

se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

acoperitori se scurtează moderat

- se răresc (dacă e cazul) se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

urcători - - se răresc; - se scurtează moderat ramurile laterale tinere

se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

trandafiri cu trunchi

ramurile de coroană se scurtează la 40 cm

- se răresc la 5-6 ramuri;- ramurile se scurtează la 20-25 cm; - pe ramurile principale se lasă 2-3 ramuri secundare scurtate la 3-4 muguri

se îndepărtează florile ofilite cu 2-3 frunze

h) Protejarea contra gerului

După tăierile de uşurarea din toamnă, baza trandafirilor se muşuroieşte cu pământ la aproximativ 20-30 cm înălţime. În cazul trandafirilor miniatur, muşuroiul va avea doar 10-15 cm.

Ramurile trandafirilor urcători se imobilizează prin legare la spalier pentru a evita degerarea lor ca urmare a efectelor nedorite ale vânturilor puternice din zilele de iarnă, când temperatura are fluctuaţii de până la 20 °C în cursul unei zile (amiaza +5 - 6 °C, noaptea -12 -15 °C).

Trandafirii cu trunchi pot fi protejaţi mai greu. Metoda aplecării trunchiului (implicit şi a coroanei) şi acoperirea acestora cu pământ este greoaie (mai ales la plantele în vârstă care au trunchiul îngroşat) şi necesită un volum mare de muncă, existând tot timpul pericolul ruperii şi deteriorării plantei.

Însăcuirea coroanei cu pânză de sac umplută lejer cu paie şi rigidizarea tulpinii faţă de par prin legare în 2-3 locuri este o metodă practică.

Nu folosiţi saci din polietilenă, deoarece nu permit aerisirea, iar în zilele însorite din februarie vor porni mugurii, care apoi pot degera.

Cultura pomilor fructiferi

Plantarea

Perioada de plantare coincide cu perioada repaosului vegetal, adică toamna între 20 octombrie – 20 noiembrie şi primăvara între 1 martie – 20 aprilie.

Distanţele de plantare uzuale pentru speciile de pomi fructiferi sunt următoarele:

Specia Distanţa

între rânduri (m) pe rând (m)

măr/franc, cireş 6 5

păr, prun, cais, piersic, nectarin

5 4

măr/vegetativ, vişin 4 3

Înaintea plantării propriu-zise se sapă gropile la 50 x 50 x 50 cm şi se fasonează tulpina şi rădăcinile pomului.

Materialul săditor fasonat se introduce cu rădăcinile într-o mocirlă compusă din balegă proaspătă de bovine, pământ şi apă, în aşa fel încât fiecare ramificaţie să fie acoperită cu o peliculă fină din această compoziţie.

Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, adică cu punctul de altoire aflat la 2-3 cm deasupra nivelului solului. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcini, se efectuează tasarea prin călcare.

Odată cu plantarea, se administrează 10-15 kg gunoi de grajd fermentat în amestec cu pământul şi se udă cu 12-15 l apă. În final, se execută un bilon de protecţie de 20-25 cm. Când plantarea se face primăvara, bilonul va avea doar 12-15 cm înălţime.

Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarece compromiteţi prinderea plantei.

Lucrările de îngrijire

Considerăm cunoscute noţiunile de bază referitoare la lucrările mecanice ale solului, îngrăşare, udare şi tăieri şi de aceea acordăm atenţie deosebită tratamentelor fitosanitare, capitol neglijat sau considerat dificil pentru majoritatea pomicultorilor debutanţi.

În continuare facem referire la reţete minimale aplicate pomilor din jurul casei sau aflaţi în livezi mixte de diferite mărimi. Astfel se urmăreşte orientarea către grupele de insecto-fungicide, aflate în comerţ, care permit ca aceeaşi soluţie să poată fi folosită pentru cât mai multe specii de pomi existenţi în alcătuirea livezii. Primele două tratamente se aplică în timpul iernii (ianuarie, februarie) în zilele cu temperatura peste 3-4 °C. Se vor îmbăia prin stropire toate speciile de

pomi fructiferi. Primul tratament se face cu unul din substanţele: Oleocarbetox, sau Carbetox, sau Polisulfură de bariu, iar al doilea tratament, la un interval de cel puţin 10 zile, cu Sulfat de cupru, fără var, în concentraţie de 3%.

În cursul vegetaţiei, recomandăm următoarele tratamente:

10-15 aprilie: Captadin+Decis toate speciile

25-30 aprilie: Dithane+Sinoratox toate speciile

10-15 mai: Topsin+Mospilan toate speciile

25-30 iunie: Systhane (sau Bavistin) + Sinoratox

măr

Dithane + Decis păr, prun, cais, piersic, nectarin

5-10 iulie: Topsin+Nissorum măr, păr, prun

5-10 septembrie: Zeamă bordeleză 1% cais, piersic, nectarin, cireş, vişin

În tehnica stropitului manual recomandăm aplicarea tratamentului cât mai mult posibil pe dosul frunzelor prin atingerea tuturor zonelor aeriene ale plantei. Momentul optim al aplicării tratamentelor este înainte de masă până la ora 10-11, sau după masa între orele 18-20. În timpul preparării şi administrării soluţiilor pentru combatere, feriţi-vă de contactul cu acestea, nu consumaţi alimente şi nu fumaţi.

Cultura viţei de vie

Plantarea

Viţa de vie se plantează ori toamna înaintea îngheţurilor, ori primăvara în lunile martie – aprilie. În ambele cazuri se impune condiţia ca temperatura solului la adâncimea de 40 – 50 cm să înregistreze 7 – 10 grade Celsius.

Fasonarea şi mocirlirea sunt operaţii premergătoare plantării propriu – zise. Fasonarea constă în scurtarea cordiţei la 3 – 4 ochi (dacă sunt două cordiţe, una la 2 – 3 ochi, cealaltă la 1 ochi) şi a rădăcinilor bazale la 8 – 10 cm şi eliminarea rădăcinilor de la nodurile intermediare ale portaltoiului (dacă sunt).

Imediat după fasonare se face mocirlirea. Se introduc rădăcinile şi circa 15 cm din lungimea portaltoiului într-o mocirlă făcută din pământ argilos 2/3, balegă de vacă 1/3 şi apă, până la obţinerea unui terci gros ca smântâna, care să adere bine la rădăcini. Viţele mocirlite se repartizează la gropile deja săpate.Distanţele de plantare uzuale sunt în funcţie de modul de conducere:

1,10 x 1,30 m pe araci (pari)

1 x (1,5 – 2) m pe spalier

(0,7 – 1 m) x (3 – 4 m) pe boltă sau alte sisteme artistice

Pe direcţia rândului, de aceeaşi parte a pichetului şi la o distanţă de 5 – 6 cm de acesta, se fac cu cazmaua gropi adânci de 50 cm şi largi de 35 x 35 cm. La baza gropii dinspre pichet se realizează un muşuroi din pământ mărunţit pentru aşezarea rădăcinilor.

Viţele pregătite anterior se aşează vertical lângă peretele gropii dinspre pichet, în aşa fel încât rădăcinile să fie răsfirate uniform pe muşuroiul de pe fundul gropii. Punctul de altoire se potriveşte la 3 – 4 cm deasupra solului, pentru a preveni formarea ulterioară a rădăcinilor din altoi. Groapa se umple cu pământ reavăn până la 1/3, se tasează bine, fără a deplasa punctul de altoire. Apoi se introduce în groapă 1/3 mraniţă şi pământ în amestec şi se udă cu 10 – 15 litri

apă. După infiltrarea apei, se acoperă groapa cu pământ mărunţit, fără să se mai taseze. În jurul cordiţei se face un muşuroi din pământ reavăn şi mărunţit.

Lucrările de îngrijireDezgropatul se face la începutul lunii mai. În viile tinere, până în anul 3 inclusiv, o lucrare foarte importantă este copcitul. De această lucrare este legată consolidarea plantelor. În primul an, copcitul se face de două ori: în iunie şi în august. Pentru executarea copcitului se face cu grijă o copcă (gaură) în jurul viţei. Cu un briceag sau cosor bine ascuţit se taie „în ras” toate rădăcinile date din altoi şi din partea superioară a portaltoiului, ca şi lăstarii porniţi din portaltoi. După primul copcit, muşuroiul se reface parţial, iar după cel de-al doilea, nu se mai reface.Legatul lăstarilor se face când lăstarii au atins lungimea de 30 – 40 cm. Ei se leagă vertical de pichet, lucrarea repetându-se când lăstarii au ajuns la 80 cm lungime. Dacă este cazul, cu ocazia primului legat, se face un plivit, lăsând numai 2 – 3 lăstari la fiecare viţă.Tratamentele de prevenire şi combatere a bolilor (mană, făinare, putregai cenuşiu) şi dăunătorilor (molia strugurilor, păianjenul roşu comun, băşicarea) se pot face conform indicaţiilor de mai jos:

Boala / dăunătorul Substanţele de combatere Observaţii

ManaPiatră vânătă, sau Dithane, sau Captadin, sau Ridomil Gold

4 – 5 tratamente anuale*pentru soiuri rezistente: la nevoie 1 – 2 tratamente

FăinareaSulf muiabil, sau Kumulus, sau Topsin, sau Tilt, sau Bavistin

3 – 4 tratamente anuale*pentru soiuri rezistente: la nevoie 1 tratament

Putregaiul cenuşiu Topsin, sau Euparen Multi, sau Rovral

1 – 2 tratamente cu 6, apoi 4 săptămâni înainte de recoltare*pentru soiuri rezistente: nu e cazul

Moliile strugurilor Decis, sau Karate la nevoie 1 – 2 tratamente

Acarianul roşuNeoron, sau Omite, sau Talstar, sau Mitac

la nevoie 1 – 2 tratamente

Erinoza (băşicarea) Kelthane, sau Mitigan, sau Reldan la nevoie 1 tratament

În cazul repetării tratamentului fitosanitar, se recomandă folosirea în alternanţă a substanţelor de combatere.Enumerăm câteva soiuri de struguri de masă rezistente la boli: Palatina, Esther, Nero, Muscat de Pölöske, Perlă de Zala, Thereza, Moldova, etc.Tăierea reprezintă o lucrare importantă în cursul perioadei de repaus (tăiere în uscat) prin care se reglează încărcarea medie de 15 – 17 ochi pe metru pătrat. Prin operaţiile în verde (ciupit, copilit, cârnit, desfrunzit parţial) se influenţează latura calitativă a producţiei. Numărul de inflorescenţe lăsate pe butuc în funcţie de mărimea strugurilor corespunzătoare unor soiuri uzuale sunt:

Număr inflorescenţe pe butuc Mărimea strugurilor Observaţii

14 – 16 Foarte mari: 300 – 500 gSplendid, Victoria, Thereza, Napoca, Moldova, etc.

25 – 26 Mari: 200 – 300 gMuscat de Hamburg, Palatina, Nero, Muscat de Pölöske, etc.

30 – 32 Mici : 100 – 200 g Perlă de Csaba, Chasselas doré

Protejarea viţelor pe timpul iernii se face indiferent de zona de cultură prin muşuroire până la nivelul ochilor 5 – 6 de la baza coardelor, sau prin imobilizare faţă de sistemul de susţinere în cazul soiurilor cu rezistenţă deosebită la ger (ex.: Palatina, Thereza, Nero, Muscat de Pölöske).

Cultura arbuştilor fructiferi

Cerinţe faţă de condiţiile de mediu

CoacăzJoştaAgriş

Zone colinare şi premontane300 – 800 m altitudine

- climat umed şi răcoros- precipitaţii anuale între 700 şi 800 mm - iarna rezistă până la – 32 °C

ZmeurZone colinare şi premontane200 – 800 m altitudine

- nu suportă căldurile mari de vară- iarna rezistă până la -20-25 °C

Zmeur-murMur

- rezistenţă sporită la secetă- iarna rezistă până la -15-20 °C

AfinZone colinare şi premontane400 – 800 m altitudine

- Atenţie: necesită soluri acide cu pH 4-6. Corectarea pH-lui se face prin folosirea turbei acide, rumeguşului de conifere sau sulfatului de amoniu- cerinţe deosebite faţă de umiditatea din sol (800 – 1000 mm precipitaţii pe an) şi cea atmosferică

Plantarea

Distanţe de plantare Fasonarea plantelorîntre plante între rânduri tufă trunchi

Coacăz, Agriş 1,2 m 2,5 – 3 m15 – 20 cm 10 – 15 cm

Joşta 1,5 m 3 – 3,5 m

Zmeur 0,7 m 1,5 – 2 m 25 – 30 cm

-Zmeur-mur 1,2 m 2 – 2,5 m

10 – 15 cmMur 1,5 m 3 – 3,5 mAfin 0,8 m 1,5 – 2 m 20 – 25 cm

Lucrările de îngrijire

Tufă Gard fructifer (spalier) Cu trunchi

Coacăz

Joşta

- se lasă 8 – 10 tulpini

- tulpinile mai bătrâne de 4 ani se suprimă

- tăierea de rodire constă în scurtarea la 20 – 30 cm a ramurilor laterale - se utilizează 3 nivele

- se lasă 5 – 6 tulpini care nu se scurtează, decât peste 1,70 m

- ramurile laterale se scurtează la 15-20 cm

- tutorele (parul) să fie bătut în pământ astfel ca să fie cu 4-5 cm sub punctul de altoire (de unde pornesc ramurile de coroană)

- se elimină de la bază lăstarii sălbatici din portaltoi (din rădăcini sau de pe trunchi) lucru valabil şi în cazul plantelor altoite în trunchi scund de 20 cm şi cultivate în sistem tufă

Agriş

- se lasă 5 – 6 tulpini

- se răresc şi se scurtează ramificaţiile laterale

Zmeur

- se lasă 6 – 7 tulpini, care se scurtează în primăvara următoare la 80–100 cm, concomitent cu îndepărtarea celor uscaţi de 2 ani

- plivitul lăstarilor din rizomi, pe măsură ce apar

-

Zmeur-mur

Mur

-

- se lasă 3 – 4 tulpini care se scurtează la 1,5 – 2,5 m

- ramurile laterale se taie la 25 – 30 cm

-

Afin- se lasă 10 – 12 tulpini

- se elimină tulpinile de 4 – 5 ani

- -

Tratamentele fitosanitare din cursul vegetaţiei se fac doar la nevoie: la coacăz şi agriş împotriva afidelor (păduchi verzi sau negri) cu Mospilan sau Calypso sau Decis iar împotriva făinării la agriş (la soiuri rezistente nu e cazul) cu Tilt sau Topsin sau Euparen Multi.

SfaturiSfaturile de mai jos sunt informative. Dezvoltarea plantelor în cea mai mare parte depinde de

modul şi de calitatea de îngrijire, de sol şi de condiţiile meteo.

INFORMAŢII UTILE ÎNAINTE DE PLANTARE

După sosirea coletului încercaţi să sădiţi plantele în cel mai scurt timp. Dacă nu este

posibil, păstraţi-le într-un loc răcoros, ferit de îngheţ.

Păstraţi bulbii de flori într-un loc uscat, întunecos. Deschideţi pachetul să se aerisească.

În cazul plantelor în ghiveci asiguraţi umiditatea necesară rădăcinilor şi un loc ferit fără

curenţi. În cazul plantării puieţilor cu rădăcina liberă este recomandată ţinerea în apă peste

noapte a rădăcinilor.

Dacă pământul este încă îngheţat şi plantarea nu este posibilă, îngropaţi rădăcinile

plantelor cu rădăcină liberă cu pământ sau nisip, într-un loc ferit de îngheţ.

La alegerea locului de plantare ţineţi cont de necesităţile fiecărei plante: soare, semiumbră,

umbră.

Pomii şi arbuştii fructiferi, arbuştii ornamentali, copacii de parc, trandafirii, plantele perene sunt

comercializate în trei categorii:

cu rădăcină nudă: Se recomandă plantarea imediat după cumpărare. Se pot planta doar

în perioada octombrie-martie, când nu sunt în vegetaţie.

cu bol de pământ: Se poate planta toată perioada anului. Nu este necesară plantarea

imediat după cumpărare poate să rămână în acest stadiu 2-3 luni de zile.

în container sau ghiveci: Plantele sunt deja înrădăcinate, trebuie doar replantate în

grădină. Se pot planta toată perioada anului, dar se pot păstra şi în ghiveci 1-2 ani de zile,

în funcţie de soi.

1. Pomi fructiferi

2. Viţă de vie

3. Zmeur

4. Coacăz

5. Agriş

6. Afin

7. Mur fără ţepi

8. Căpşun

9. Kivi, mini kivi

10. Diospyros kaki (Curmal japonez)

11. Ziziphus jujuba

12. Rodie (Punica granatum)

13. Smochin

14. Trandafiri

15. Bulbi şi rizomi de flori

16. Arbuşti ornamentali

17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveci

18. Rhododendron, Azalee

19. Plante căţărătoare

20. Plante perene

21. Conifere

1. Pomi fructiferi

Pomii fructiferi sunt livraţi cu rădăcină liberă, de aceea trebuie plantaţi în cel mai scurt timp

posibil. Dacă plantarea imediată nu este posibilă îngropaţi, acoperiţi rădăcinile pomilor într-un

loc ferit de îngheţ, vânt şi de soare.

Înainte de plantare este foarte important pregătirea solului şi administrarea de îngrăşământ. Se

poate face şi o analiză de sol, dar în general este suficient dacă în primul strat de pământ (cca.

60 cm adâncime) se pune îngrăşământ de fosfor şi potasiu sau îngrăşământ natural. Pentru

plantare trebuie săpată o groapă de dimensiunea 60x60cm şi 60 cm adâncime. Înainte de a

pune puieţii în groapă, rădăcinile trebuie puţin scurtate, tăiate, iar cele rupte, uscate se

îndepărtează.

Important este ca punctul de altoire să rămână deasupra solului.

Pomii nou-plantaţi trebuie udaţi bine, iar solul din jurul trunchiului uşor bătucit. Este

recomandată acoperirea solului în jurul trunchiului pe o distanţă de 50 cm cu iarbă cosită,

mraniţă sau cu frunze uscate.

Sfat: puieţii trebuie legaţi de un tutore, ca trunchiul lor să crească drept.

Tăierea pomilor fructiferi

Dacă plantăm toamna, pomii se tund în primăvara următoare, dar dacă plantarea are loc în

primăvară ei trebuie tunşi imediat. Se aleg 3-5 ramuri laterale mai viguroase iar celelalte trebuie

tăiate. Dacă avem 2 ramuri principale drepte, lăsăm doar pe una să crească, cealaltă trebuie

îndepărtată. Tăiem puţin şi din ramura principală iar cele laterale rămase se taie la jumătate

astfel încăt să rămână un mugure sănătos la capătul ramurii, poziţionat spre exterior. După 1 an

se poate continua formarea coroanei. Prima dată trebuie eliminate de la inel ramurile

concurente şi cele crescute spre interior, ramurile de schelet trebuie tăiate astfel încât să

rămână la capăt un ochi orientat spre exterior.

În cazul caisului, vişinului, piersicului şi prunului alegem 3-4 ramuri laterale, puternice, la 6-8 cm

distanţă între ele. Axa principală şi ramurile laterale le tăiem la jumătate şi la capătul lor lăsăm

un mugure cu poziţie exterioară. Ramurile celelalte le eliminăm de la inel. Piersicul necesită

anual tundere, în caz contrar fructele vor fi mărunte.

În cazul celorlalte sâmburoase este suficient o tundere de rărire odată la 3-4 ani, după ce

coroana a fost formată.

Nucul necesită sol bogat, profund, bine drenat, cu umiditate mai ridicată şi loc cald, însorit.

Nucul altoit fructifică deja după 2-3 ani. Este singurul pom care nu necesită tundere, dar dacă

totuşi este nevoie se tunde în august-septembrie şi nu primăvara.

Important! În cazul pomilor fructiferi care sunt autosterili să fim atenţi ca în apropiere să se afle

un polenizator potrivit.

Distanţa de plantare între pomi:

Nuc, castan : 8-12 m

Măr, păr: 3-5 m

Gutui, nuspui, piersic, nectarin: 3-5 m

Cais, vişin, prun: 5-6 m

Cireş: 7-8 m

Pomii fructiferi nu necesită neapărat stropire, fertilizare, dacă doriţi acest lucru adresaţi-vă unei

farmacii fitosanitare unde veti primi sfaturile necesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.

2. Viţă de vie

Butaşii de viţă de vie ce au fost achiziţionaţi toamna şi aveţi locul de plantare stabilit, până la

plantare se ţin într-un loc întunecos, ferit de îngheţ, de curenţi, (în pivniţă de exemplu). Este

recomandată păstrarea lor în nisip umed, sau dacă nu este posibil temporar se pot păstra în

pungi de nylon pentru ca rădăcina lor să rămână în mediu umed. Înainte de plantare este

indicată ţinerea lor timp de 1-2 zile în apă.

Altoii se vor planta în pământ în aşa fel ca punctul de altoire să rămână deasupra solului cu 1-2

cm. În cazul sădirii manuale (cu sapa) rădăcinile se vor scurta la aproximativ 10-15 cm, astfel

încât la aşezarea lor în groapă (aproximativ la 40x40x60 cm) ele să fie aşezate sub formă de

evantai, pentru ca vârfurile lor să nu fie îndreptate în sus. La sădirea cu ajutorul burghiului

hidraulic rădăcinile vor fi scurtate la 2 cm. În cazul celor două tehnici de sădire este foarte

important ca altoii să fie plantaţi etanş. În groapa de plantare se va administra îngrăşământ,

astfel încât să nu fie în contact direct cu rădăcina butaşului. După plantare vor fi udaţi cu apă

din abundenţă (mocirlire) apoi punctul de altoi trebuie acoperit cu pământ sfărâmicios

(muşuroire), mai ales pe timpul iernii este indicat pentru a le proteja de îngheţ.

La plantarea altoilor încă în timpul toamnei nu neapărat este necesară scurtarea lăstarilor, acest

lucru se poate face doar primăvara (scurtarea unui lăstar la doi muguri). Când încep să

înmugurească aceştia se pot descoperi.

La plantarea de primăvară este foarte importantă mocirlirea rădăcinilor.

Viţa de vie nu necesită neapărat stropire, fertilizare, sunt soiuri rezistente care nu necesită

deloc. Dacă doriţi să le stropiţi adresaţi-vă unei farmacii fitosanitare unde veţi primi sfaturile

necesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.

3. Zmeur

Zmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul tulpinilor anuale să fie

bine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Se

cultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine

la un pH de 5,6-6,8.

Drajonii de zmeur se plantează în gropi de 40x40x40 cm sau în şanţuri de 30/30 cm, se udă, se

muşuroiesc până la 15-18 cm şi se scurtează tulpinile la nivelul muşuroiului.

Zmeurul se adaptează uşor la diferite tipuri de sol şi sisteme de cultură, punând în valoare

condiţii edafice mai puţin propice altor specii pomicole sau culturi agricole.

Pentru înfiinţarea culturii de zmeură nu este necesară o tehnică deosebită, la fel nici pentru

întreţinerea şi exploatarea culturii, la majoritatea lucrărilor putând participa ca forţă de muncă şi

femeile, persoanele mai în vârstă. Zmeurul se înmulţeşte foarte uşor, este expansiv şi extrem

de rezistent la îngheţ şi temperaturi excesive. Nu necesită tratamente contra bolilor, pentru

dăunători putând fi folosiţi feromonii.

Zmeurul este peren, cultura durează 15 ani, fiind unul dintre cei mai longevivi arbuşti. După

rodire se recomandă administrarea îngrăşământului organic.

4. Coacăz

Este o specie precoce, care intră pe rod din anul 2 de cultură, poate să dea producţii de 2,5 –

5,0 t/ha în anul 3, iar în anul 4 se consideră în plină perioadă de rodire.

Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă temperaturi foarte ridicate vara

mai ales, dacă sunt asociate cu seceta. Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficient

de umede, cu reacţie uşor acidă (pH 5,0-6,5).

Coacăzul se poate planta astfel:

- în sistem clasic, unde plantele sunt conduse în formă de tufe, distanţele de plantare sunt: 2,5-

3,0 m între rânduri şi 0,7-1,5 m pe rând;

- în sistem intensiv, cu distanţe de plantare de 0,75-1,0 m/1,5-2,0 m şi pe rând se va forma un

gard fructifer;

- în sistem superintensiv pentru plantaţii unde se va face recoltarea mecanizată a fructelor, cu

distanţe de plantare de 1,8/0,15 m. Aici plantele se conduc sub formă de cordon vertical, sunt

foarte dese şi au o durată de exploatare de 3 ani, faţă de 10-12 ani în celelalte sisteme de

cultură.

În cazul plantelor cu trunchi înalt distanţa de plantare este 1-1,2 m.

Tunderea se face după căderea frunzelor. În cazul tufelor mature se taie numai părţile

îmbătrânite, lemnoase şi lăstarii secundari, slabi. În primul an se lasă numai 3-5 lăstari şi se

tund la 4-6 ochi. În al doilea an şi pe ramurile noi de 1 an se taie la 4-6 ochi. Dacă procedaţi

astfel se va forma o coroană uniformă.

5. Agriş

Plantaţiile de agriş se amplasează pe terenuri cu expoziţie sudică, plantarea se face toamna

sau primăvara, în gropi dispuse la distanţă de 1-1,2 m pe rând şi 2,5-3 m între rânduri (atât la

tufe cât şi la cele cu trunchi înalt). Tufele se dezvoltă în 3-4 ani, iar tăierile de fructificare

constau în eliminarea tulpinilor îmbătrănite, producţiile fiind de 4-6 kg/tufă, respectiv 12-15 t/ha.

Bolile şi dăunătorii sunt mai puţini decât la alte culturi.

Plantarea corectă a butaşilor de agriş contribuie la buna prindere a plantelor şi, ulterior la

creşterea şi fructificarea lor abundentă. Ţinând cont de aceste cerinţe, se recomandă plantarea

butaşilor de agriş în gropi cu dimensiunile de 40x40-50 cm. Butaşii trebuie să fie plantaţi cu 5-6

cm mai adânc decât în pepinieră. Această adâncime de plantare a butaşilor contribuie la buna

prindere şi creştere a plantelor.

Înainte de plantare, rădăcinile butaşilor se scurtează până la 20-25 cm. La plantare agrişii,

obligatoriu se udă cu câte o găleată de apă.

După plantare butaşii de agriş se taie la 3-4 muguri. În al doilea an, creşterile anuale se

scurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor iniţială. Aceste tulpini vor constitui în continuare baza tufei.

După al treilea an, tufa trebuie să fie formată din aproximativ 14 ramuri de diferite vârste. La

anul patru, formarea tufelor se termină. În perioada formării tufei se suprimă ramurile rupte,

bolnave, subţiri şi cele deformate. Aceste ramuri, indiferent de vârstă, se taie de la bază fără a

lăsa cioturi.

6. Afin

Afinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la altitudini de 600-800 m.

Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în perioada de iarnă. Afinul preferă soluri bine

drenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintre

însuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi. Această specie nu se va cultiva pe

terenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia solului

nu a coborât sub 5,5. Dacă pH-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea acestuia se va folosi

turbă acidă aplicată în groapa de plantare. Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurile

sărace şi cele nisipoase. Distanţele de plantare se aleg în funcţie de tipul plantaţiei: în incinta

grădinilor de lângă casă: 1,5-2,5 m între rânduri şi 0,7-1,4 m pe rând; în cultura pe suprafeţe

mari: 3-4 m între rânduri şi 1,2 m pe rând. Tufele se conduc cu 10-12 tulpini. Tăierile de

fructificare constau în îndepărtarea tulpinilor îmbătrânite (peste 4-5 ani). Necesită tundere doar

plantele mai mature, bătrâne. Ramurile uscate, bolnave trebuie eliminate de la inel.

În lipsa unui sol corespunzător, care să aibă mai ales aciditatea corespunzătoare în intervalul

de înflorire-fructificare, cultura de afin se va dezvolta lent şi cu multe pierderi de plante şi

recoltă. Înfloreşte în mai, fructifică din mijlocul lunii iunie. Este autopolenizator dar recolta este

mai bogată dacă plantăm 2 soiuri diferite. Este o plantă nepretenţioasă, doar toamna se

administrează puţin gunoi de grajd semicopt, care trebuie amestecat cu solul.

7. Mur fără ţepi

Plantarea se face într-un loc însorit, ferit de vânt şi ger. Cu cât locul este mai însorit cu atât va fi

mai gustos fructul. Orice sol fertil, permeabil este potrivit pentru plantare. Înainte de plantare

trebuie construit pentru mure spalier stabil. Distanţa între cele 2 plante să fie 2-3 m. Plantele se

pun în gropi, se umple gropile cu pământ. Se udă bine şi se mocirlesc rădăcinile. Se acoperă

solul cu ramuri de conifere, pai sau gunoi de grajd copt. După plantare butaşii se tund.

Se lasă doar câte 4-6 lăstari tineri/plantă, pe care se leagă de un spalier într-o distribuţie

proporţională, în formă de evantai, în august lăstarii rămaşi se taie deasupra solului. Necesită

udare regulată de la înflorire până la coacerea fructelor. Murul înfloreşte şi rodeşte pe ramurile

din anii precedenţi. După recoltă se taie lăstarii care au rodit dar se lasă încă pe spalier pentru a

proteja de frig lăstarii tineri şi se îndepărtează doar primăvara. Stratul de iarbă cosită, gunoi de

grajd, paie, compost menţine umezeala pentru rădăcini şi asigură hrănirea lor. Lăstarii tineri se

tund în martie, la lungime de 2-3 m.

8. Căpşun

În cazul căpşunului este foarte importantă producţia proprie, pentru că fructul proaspăt cules are

cea mai bună aromă. Durata vieţii unei plantaţii de căpşuni este în general de 2-3 ani. Plantele

mai bătrâne dau recolte tot mai slabe. Stolonii trebuie sădiţi într-un loc unde măcar de 1 an nu

au fost plantaţi căpşuni. Groapa să fie destul de adâncă şi lată, ca rădăcinile stolonului să aibă

loc suficient pentru dezvoltare. A se evita îndoirea rădăcinilor! Dacă îmbogăţiţi solul cu turbă

umedă, prinderea este mai sigură. După plantare trebuie udaţi bine şi în funcţie de condiţiile

meteorologice trebuie udaţi zilnic, timp de o săptămână. Distanţa între plante să fie 25 cm, iar

între rânduri 60-80 cm. Plantaţia de căpşuni trebuie săpată pe tot parcursul anului pentru a

scăpa de buruieni şi să menţinem solul afânat. Înainte de coacere se recomandă împrăştierea

de paie sau rumeguş în jurul plantelor, sub fructe. În cazul acesta fructul va rămâne uscat, şi se

poate evita putrezirea. După recoltă se îndepărtează frunzele până la frunza din mijloc, excepţie

fac soiurile care fructifică de mai multe ori pe an. Dacă procedaţi astfel, vă veţi bucura de o

recoltă şi în toamnă. Soiurile noastre de căpşuni necesită sol fertil, bogat în humus şi bine

drenat. Dacă conţinutul de calcar al solului este ridicat, acesta poate să cauzeze îngălbenirea,

cloroza frunzelor. În cazul acesta solul se poate condiţiona cu turbă.

9. Kiwi, mini kiwi

Această plantă necesită sol umed, acid, cu permeabilitate bună, loc protejat cu expoziţie sudică.

Trebuie plantat lângă un cordon sau pergolă pentru căţărare, la o distanţă de 3-4 m între ele.

Rezistă la ger până la -15, -20 grade C, eventual exemplarele mai tinere necesită protecţie pe

timpul iernii. Înflorirea începe de la mijlocul lunii mai. Prima fructificare va avea loc în al 3-lea an.

În fiecare toamnă se împrăştie mraniţă sau gunoi de grajd copt, în strat gros în jurul trunchiului.

Planta de kiwi aduce fructe din primii 6 muguri, pe lăstarii principali şi secundari şi de accea în

primii ani se recomandă scurtarea lăstarilor deasupra celui de al şaselea mugure. Fructifică mai

mult pe lăstarii de 2 ani, de aceea din anul 5 trebuie tunşi doar lăstarii ce au peste 3 ani. Mini

kiwi este mai rezistent la ger şi nu este aşa de pretenţios la condiţiile mediului ca şi kiwiul

obişnuit.

Atenţie: kiwi este o plantă calcifugă, trebuie evitată plantarea în sol calcaros şi se udă cu apă

moale.

10. Diospyros kaki – Curmal japonez

Curmalul japonez este un pom cu creştere lentă, la maturitate ajungând la 6-8 m înălţime.

Dezvoltă coroană conică neregulată, bogat ramificată. Se dezvoltă bine în soluri fertile,

permeabile, afânate. Se recomandă plantarea lui în sol bogat în humus şi administrarea de

îngrăşământ.

Necesită multă apă dar nu se simte bine în solurile cu exces de umiditate. Are pretenţii mari faţă

de căldură: se plantează în locuri însorite, ferite de vânt. Rezistenţa lui la ger este mare: până la

-15, -20 grade C. Este recomandată protejarea plantelor tinere în primii 3-4 ani (cu paie, frunze

uscate, rogojină, etc.).

Exemplarele altoite fructifică după 3-4 ani. Înfloreşte în mai-iunie. Fructele se maturează în

perioada de octombrie-decembrie, rezistă bine la gerurile mai blânde. Fructele colorate, puţin

moi se culeg în stare (semi)coaptă. Ele se taie de pe pom cu cuţitul sau foarfeca, împreună cu

sepalele de pe fructe. Fructele semicoapte se mai coc şi după culegere. Sunt foarte dulci,

gustoase, bogate în vitaminele A, C, D.

Pomul Kaki fructifică abundent şi sistematic în fiecare an. În ţara noastră nu se cunosc boli sau

dăunători care să-l atace.

11. Ziziphus jujuba

` Este un pom de vigoare mică, rar ajunge la înălţimea de 6 m. Are frunze alungite, lanceolate,

florile mici, verzui se deschid pe lăstarii tineri, subţiri. Rezistă la ger până la -15, -20 grade C,

doar exemplarele mai tinere necesită protecţie pe timpul iernii. Înmugurirea are loc mai târziu,

după trecerea gerurilor de primăvară, doar în luna aprilie. Puieţii altoiţi fructifică deja după 1-2

ani şi rodesc sistematic timp de 25-30 ani. Este o plantă longevivă, trăieşte aproximativ până la

40-45 de ani. Nu are boli sau dăunători în ţara noastră. Fructele alungite/eliptice la început sunt

verzi, apoi devin maro-roşiatice. Mărimea lor variază între 2-5 cm. Sub pieliţa lor roşiatică se

găseşte pulpa albă crocantă cu gust plăcut, dulceag. Fructele se coc în octombrie, noiembrie.

Se pot consuma proaspete sau uscate. Jujuba este o plantă nepretenţioasă, rezistă bine la

temperaturile extreme: de la +40 grade C până la -20 grade C. Necesită mult soare, nu are

pretenţii faţă de sol. Udarea regulată este necesară doar în primii 2 ani. Solurile umede, cu

conţinut ridicat de humus nu sunt favorabile dezvoltării plantei.

12. Rodie (Punica granatum)

Este un arbust fructifer, de obicei în formă de tufă, înaltă de 3-4 m. Trunchiul subţire se ramifică

deja de la bază, are coroană bogat ramificată. Florile se deschid începând din iulie până în

toamnă. Rodia nu are pretenţii mari faţă de umiditate, udatul este necesar doar în verile foarte

secetoase sau în cazul creşterii plantei în ghiveci. Se simte bine în aproape orice tip de sol,

trăieşte şi în zonele mai uscate, calcaroase. Se dezvoltă frumos în sol afânat, bogat în

substanţe nutritive. Plantele ţinute în ghiveci necesită pământ fertil, afânat şi administrare de

îngrăşământ (fertilizare-doar până la mijlocul verii!). Are mari pretenţii faţă de lumină şi căldură.

Numai în expunere totală la soare înfloreşte bogat şi sistematic. Se plantează în locuri protejate,

perfect însorite, fără umbră (lângă clădire, gard). Nu necesită tratamente speciale sau îngrijire,

eventual puţină tundere de rărire sau îndepărtarea ramurilor uscate, rupte. Plantele tinere

trebuie protejate pe timpul iernii cu paie, rogojină, etc. Rodia ţinută în ghiveci iernează bine în

spaţii răcoroase, între 0, +5 grade C. În această perioadă se udă puţin, 2-3 ori pe lună. Fructele

se coc toamna târziu. Ele se culeg cu ajutorul unui cuţit sau foarfecă. Se pot păstra mult timp în

locuri răcoroase, ferite de ger, la temperatură de +2, +3 grade C. Fructele sunt foarte bogate în

vitamine, mai ales vitamina C.

13. Smochin (Ficus carica)

Fructele au un conţinut ridicat de minerale faţă de celelalte fructe comune şi sunt o sursă

excelentă de potasiu şi calciu, ajutând la protejarea densităţii oaselor. Conţine deasemenea

magneziu, fier, cupru şi mangan. Lumina reprezintă cel mai important factor în cultivarea

smochinului. O locaţie puternic însorită va garanta formarea bobocilor şi a fructelor gustoase. În

perioadele călduroase necesită udare regulată. Aplicarea de îngrăşământ nu este absolut

obligatorie pentru smochin, acesta fiind capabil să-şi extragă necesarul de substanţe din

pământ, cu ajutorul rădăcinilor sale adânci. Ideale pentru cultura smochinilor sunt solurile

argilos-nisipoase, în defavoarea celor bogate în humus. Plantele tinere în primii 2-4 ani necesită

protecţie pe timpul iernii. Nu are dăunători în ţara noastră.

14. Trandafir

Trandafirul este o plantă iubitoare de soare, de aceea se plantează la loc luminos, însorit. Cel

mai bine se dezvoltă în sol fertil, cu straturi lutoase. Neapărat trebuie evitate locurile răcoroase,

umede.

Butaşi cu rădăcină liberă/împachetată:

Înainte de plantare butaşii se lasă în apă 6-10 ore. Dacă nu îl plantaţi imediat, punctul de altoire

şi rădăcinile se vor acoperi cu pământ, pentru a evita uscarea acestora.

Tunderea înainte de plantare: Lăstarii se scurtează până la 20 cm lungime. La trandafirii de tip

polyantha şi floribunda se pot lăsa lăstari puţini mai lungi. Se scurtează un pic şi rădăcinile.

Plantarea: Groapa de plantare trebuie să fie aşa de mare, încât rădăcinile să încapă comod în

ea. Punctul de altoire rămâne deasupra solului, iarna trebuie protejat. Se acoperă bine

rădăcinile cu pământ şi se udă bine. Se acoperă şi lăstarii cu pământ, până la pornirea

mugurilor.

Distanţa de plantare la trandafirii theahibrizi este 60-80 cm, la cei de tip parc 40-60 cm.

Administrare de îngrăşământ: Prima dată primăvara, după descoperirea lăstarilor se

administrează îngrăşământ complex, 50-100 g la m2. Din martie până în iunie se administrează

încă de 3-4 ori, dar după august nu se mai administrează îngrăşământ.

Ocrotirea de iarnă: Toamna târziu lăstarii trandafirilor theahibrizi se tund la 20-40 cm, după care

se acoperă cu pământ. Se poate acoperi muşuroiul făcut, cu crengi de brad. Tunderea: După

trecerea gerurilor (cca. mijloc de aprilie) se descoperă trandafirii. La trandafirii theahibrizi se

tund lăstarii la 15-20 cm. Cei tip parc, polyantha nu necesită tundere nici primăvara, nici

toamna. Eventual crengile bătrâne, vătămate, îngheţate trebuie îndepărtate. La trandafirii

căţărători primăvara se taie crengile bătrâne, îngheţate, restul se scurteză cu o pătrime din

lungimea lor.

Butaşi înrădăcinaţi în ghiveci: Trandafirii în ghiveci se pot planta în toată perioada anului

(exclusiv când pământul este îngheţat), deoarece rădăcina lor este deja prinsă în pământ. Nu

conturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Se lasă pământul să se usuce puţin în ghiveci,

după care se poate scoate uşor planta înrădăcinată. Se sapă o groapă puţin mai mare decât

ghiveciul şi se aşează planta în groapă. La sfârşitul plantării se udă şi se ridică un muşuroi la

baza plantei. Distanţele de plantare sunt 2-3 m pentru trandafirii urcători şi pentru cei cu trunchi

înalt minim 80 cm. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1,75 m între rânduri şi 1 m

între plante pe rând. În cazul trandafirilor cu trunchi înalt, iarna se protejează coroana sau doar

punctul de altoire cu diferite materiale (paie, folie, etc.) ,în primii ani şi dacă iernile sunt mai reci.

Ocrotirea de iarnă, tunderea şi administrarea de îngrăşământ este la fel ca a celui plantat cu

rădăcină nudă.

Important! Vara se poate obţine înflorire mai abundentă dacă se taie imediat fiecare floare

după ofilire.

La plantare şi la protejare de iarnă nu se foloseşte turbă!

Tunderea corectă a trandafirilor:

15. Bulbi şi rizomi de flori

Rizomii şi bulbii de flori se depozitează până la plantare într-un loc uscat, răcoros, bine aerisit.

Înainte de plantare se lucrează solul din grădină până la 25 cm adâncime. Bulbii se pot planta

solitar, dar aşezaţi în grup înflorirea lor este mult mai spectaculoasă. În general bulbii şi rizomii

se plantează la o adâncime de două ori mai mare decât înălţimea lor. Bulbii de primăvară (dalii,

gladiole etc.) sunt sensibili la ger, de aceea se plantează numai după trecerea gerurilor, iar

toamna se scot din pământ, se curăţă de pământ şi se depozitează în hârtie sau într-o cutie de

carton în locuri întunecoase, răcoroase, feriţi de ger şi umiditate.

16. Arbuşti ornamentali cu rădăcină liberă

Se controlează rădăcinile plantelor, părţile rupte se îndepărtează. Groapa de plantare trebuie să

fie cel puţin de 50x50x50 cm. Între rădăcini se pune pământ fertil, cu textură fină, fără a lăsa

goluri. Primăvara lăstarii se taie aproximativ până la jumătate, astfel planta va creşte mai

viguros. Trebuie plantaţi în cel mai scurt timp posibil după primire.

17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveci

Arbuştii fructiferi şi ornamentali în ghiveci se pot planta în toată perioada anului, exclusiv când

pământul este îngheţat, deoarece rădăcina lor este deja prinsă. Locul de plantare se alege

ţinând cont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Se sapă o groapă puţin

mai mare decât ghiveciul, se apasă bine pereţii ghiveciului până planta se poate scoate din

ghiveci cu tot pământul, dacă scoaterea este puţin mai grea, lăsaţi să se usuce pământul. Nu

conturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Puneţi planta cu pământul ei în groapă, după

care acoperiţi groapa şi udaţi bine. Dacă nu doriţi să sădiţi planta imediat după cumpărare, ea

poate rămâne în ghiveci câteva luni fără nici o problemă, dar aveti grijă să nu fie expusă direct

la soare şi să primească apă regulat.

18. Rhododendron, Azalee

Se plantează în locuri ferite, semiumbroase. Groapa de plantare să fie aproximativ cu 10-15 cm

mai mare ca şi ghiveciul. Se pregăteşte un amestec de pământ 1:1 din pământ de grădină cu

humus şi turbă acidă, umedă. Cu acest amestec de sol se umple fundul gropii. Se aşează

planta în groapă, dar nu se plantează mai adânc decât a fost anterior. Se umple groapa cu

amestecul de sol rămas, se presează şi se udă bine. Stratul superior de sol se acoperă cu turbă

sau scoarţă de brad. Se recomandă folosirea îngrăşământului special pentru rododendron.

Prima administrare de îngrăşământ să fie înaintea înfloririi (martie-aprilie), a doua după ce s-au

ofilit florile. Îngrăşământul se presară în mod egal, în strat subţire pe suprafaţa de sol acoperită

de arbust. Se foloseşte numai îngrăşământ fără clor şi calcar. În cazul în care solul este prea

calcaros, plantele se replantează din 3-4 ani, se schimbă total amestecul de pământ de la bază.

La începutul lui decembrie soiurile mai sensibile trebuie acoperite cu crengi de brad sau paie,

respectiv pot fi ferite cu împletitură din trestie. Pe perioada de iarnă, când pământul nu este

îngheţat şi nu este nici zăpadă, plantele trebuie udate. În caz de secetă (mai ales în perioada

iunie-septembrie) se udă bine plantele, preferabil cu apă de ploaie.

19. Plante căţărătoare

Plantele căţărătoare se plantează la aproximativ 25 cm distanţă de la perete, în sol fertil, afânat.

Groapa de plantare trebuie să fie de cca. 30 cm adâncime. Rădăcinile plantelor căţărătoare

necesită sol cu aprovizionare bună de apă. În cazul solurilor grele, cu exces de umiditate se

recomandă umplerea gropii de plantare cu sol drenat, fertil, deasemenea la fundul gropii se

pune un strat subţire de pietriş. Dacă planta va fi condusă pe un suport, acest suport trebuie să

fie la o distanţă de 10 cm faţă de perete. Toamna baza plantei şi pământul în jurul rădăcinilor se

acoperă cu compost sau cu frunze uscate.

Important: În jurul locului de plantare trebuie să lăsaţi un spaţiu potrivit de mare pentru buna

dezvoltare a rădăcinilor. Suportul trebuie să fie adecvat tipului de creştere a plantei. Trebuie

luată în considerare înălţimea maximă, probabilă a plantei! Plantele cu dezvoltare foarte

viguroasă se pot tunde.

Plantarea clematitei. Trebuie ales un loc ferit, însorit sau semiumbros. Groapa de plantare să

aibă cca. 50-60 cm adâncime. Pe fundul gropii se pune pietriş pentru evitarea acumulării apei în

exces. Se plantează într-un amestec de pământ de grădină+compost. Clematita se scoate din

ghiveci şi se pune oblic în groapă, aracul trebuie să se sprijine de suport. Pământul de la baza

plantei se poate ţine umbrit cu ajutorul unor plante scunde.

20. Plante perene

Sădirea plantelor perene care sunt în ghiveci se poate realiza pe tot parcursul anului dacă

temperatura nu scade sub 0 grade Celsius şi solul nu este prea umed. La solurile foarte lutoase

trebuie adăugat nisip, scoarţă, iar la solurile nisipoase mraniţă. La plantare întotdeauna ţineţi

cont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Plantele trebuie aşezate în sol

până la nivelul anterior, cum erau în ghiveci! După sădire plantele se udă bine, timp de o

săptămână, în fiecare seară. Plantele perene nu se plantează foarte aproape unele de altele,

pentru că nu se vor dezvolta suficient. Distanţa între ele să fie cca. 60 cm la plantele înalte, 30-

40 cm la cele mijlocii şi 20-30 cm între plantele scunde. Majoritatea plantelor perene sunt

rezistente la ger, dar unele ca Cortaderia sunt mai sensibile şi fără acoperire pot suferi în cursul

iernii. Vă recomandăm acoperirea acestora cu crengi de conifere, paie. Plantele perene veşnic

verzi ca de exemplu Aubrieta, Campanula nu le acoperiţi prea tare pentru că se pot înăbuşi.

Primăvara, după trecerea gerurilor, plantele pot fi descoperite şi udate cu soluţie de

îngrăşământ combinat pentru pornirea mai rapidă a creşterii.

21. Conifere

Groapa de plantare trebuie să fie mult mai mare decât bolul de pământ. Pământul folosit la

plantare trebuie amestecat cu turbă sau cu compost. Administrarea îngrăşămintelor chimice

(care să fie specifică pentru conifere) este recomandată numai după prinderea şi intrarea

plantei în dezvoltare. În cazul coniferelor la ghiveci se îndepărtează ghiveciul înainte de

plantare. Se pune planta în groapă împreună cu bolul de pământ în aşa fel încât partea

superioară a bolului de pământ să fie aproximativ la acelaşi nivel cu solul. Se umple groapa pe

jumătate cu pământ şi se udă bine solul şi se umple groapa în totalitate, astfel încât rădăcinile

plantelor să fie bine acoperite. Se face un muşuroi de câţiva cm înălţime pentru a proteja

rădăcinile. În zonele uscate, secetoase coniferele trebuie udate bine înaintea iernii.