api.ning.comapi.ning.com/.../constantinlupeanuinterviu.docx · web viewtrecut prin acest liceu,...

14
1 EVENIMENT: Interviu cu domnul Constantin Lupeanu Numărul 8 (36) al revistei craiovene Constelaţii diamantine ne oferă un interviu de zile mari realizat de Doina Drăguţ cu sinologul, diplomatul, traducătorul Constantin Lupeanu, pe care îl redăm mai jos prin bunăvoinţa intervievatului. Un mare (laborios, estet) sinolog al românilor este Constantin Lupeanu, cu aproape trei duzini de cărţi de literatură şi filosofie chineză, traduse şi publicate în principalele edituri ale ţării. Şi-a început activitatea de traducere în anii revoluţiei culturale, o mişcare politică de anvergură, care trimitea flăcărilor tot ce nu aparţine muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor - o formulă pe măsura bunului plac al unor ideologi de extremă stânga. Constantin Lupeanu a tradus mai întâi cărţi tolerate, pentru ca treptat să se îndrepte către literatura antică şi să se oprească îndelung asupra capodoperelor clasice. Sunt bine cunoscute succesele de librărie şi de critică ale unor cărţi precum romanele Întâmplări din viaţa cărturarilor, Lotus de Aur, Vaza şi Prunişor de Primăvară, Osândiţii mlaştinilor (care îşi aşteaptă încă editorul pentru o ediţie completă), poeziile populare adunate de Confucius sub titlul Cartea poemelor sau, în anii din urmă, romanul clasic moralist de aventuri amoroase Rogojina de rugă a cărnii, şi mai ales miraculosul roman fluviu esoteric Însemnarea călătoriei spre vest şi multe altele. (O listă a cărţilor sale se găseşte pe internet, pe blog sau pe facebook, cu accesarea numelui traducătorului.) Constantin Lupeanu a fost diplomat şi ambasador al României în China, Thailanda, Vietnam, Singapore. El a împletit admirabil activitatea de diplomat cu aceea de scriitor şi traducător. I-am solicitat cărturarului român un interviu şi a fost de acord să stăm de vorbă, respingând de la bun început cuvântul interviu, care i se pare convenţional, rece. Doina Drăguţ: Bine te-am găsit! Trăieşti în Bucureşti, cu toate c te ştiu de pe alte meleaguri. Cum te-ai obişnuit cu viaţa capitalei? Constantin Lupeanu: Bucureştiul mi-a plăcut de la 14 ani neîmpliniţi, când i-am călcat întâia oară caldarâmul, pesemne că viaţa anterioară mi-am petrecut-o într-o metropolă cu zeci de milioane de oameni. Apoi, sunt domenii ale vieţii, politica, de pildă, care îţi cer să trăieşti în capitala ţării, dacă li te dedici. După studiile de bază în satul natal, Murgaşi, întemeiat de străbunii mei arimi, am urmat liceul în Craiova, oraş elegant ca o vază de cristal, la actualul Colegiu Carol I. Pe vremea aceea se numea Colegiul popular Nicolae Bălcescu, şi ne amuza, dar ne şi ambiţiona vorba de respingere care circula prin oraş: La Colegiul popular Intri bou şi ieşi măgar...

Upload: doandiep

Post on 16-Mar-2018

214 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

8

EVENIMENT: Interviu cu domnul Constantin Lupeanu

Numrul 8 (36) al revistei craiovene Constelaii diamantine ne ofer un interviu de zile mari realizat de Doina Drgu cu sinologul, diplomatul, traductorul Constantin Lupeanu, pe care l redm mai jos prin bunvoina intervievatului.

Un mare (laborios, estet) sinolog al romnilor este Constantin Lupeanu, cu aproape trei duzini de cri de literatur i filosofie chinez, traduse i publicate n principalele edituri ale rii. i-a nceput activitatea de traducere n anii revoluiei culturale, o micare politic de anvergur, care trimitea flcrilor tot ce nu aparine muncitorilor, ranilor i soldailor - o formul pe msura bunului plac al unor ideologi de extrem stnga.

Constantin Lupeanu a tradus mai nti cri tolerate, pentru ca treptat s se ndrepte ctre literatura antic i s se opreasc ndelung asupra capodoperelor clasice. Sunt bine cunoscute succesele de librrie i de critic ale unor cri precum romanele

ntmplri din viaa crturarilor, Lotus de Aur, Vaza i Prunior de Primvar, Osndiii mlatinilor (care i ateapt nc editorul pentru o ediie complet), poeziile populare adunate de Confucius sub titlul Cartea poemelor sau, n anii din urm, romanul clasic moralist de aventuri amoroase Rogojina de rug a crnii, i mai ales miraculosul roman fluviu esoteric nsemnarea cltoriei spre vest i multe altele.

(O list a crilor sale se gsete pe internet, pe blog sau pe facebook, cu accesarea numelui traductorului.)

Constantin Lupeanu a fost diplomat i ambasador al Romniei n China, Thailanda, Vietnam, Singapore. El a mpletit admirabil activitatea de diplomat cu aceea de scriitor i traductor. I-am solicitat crturarului romn un interviu i a fost de acord s stm de vorb, respingnd de la bun nceput cuvntul interviu, care i se pare convenional, rece.

Doina Drgu: Bine te-am gsit! Trieti n Bucureti, cu toate c te tiu de pe alte meleaguri. Cum te-ai obinuit cu viaa capitalei?

Constantin Lupeanu: Bucuretiul mi-a plcut de la 14 ani nemplinii, cnd i-am clcat ntia oar caldarmul, pesemne c viaa anterioar mi-am petrecut-o ntr-o metropol cu zeci de milioane de oameni. Apoi, sunt domenii ale vieii, politica, de pild, care i cer s trieti n capitala rii, dac li te dedici. Dup studiile de baz n satul natal, Murgai, ntemeiat de strbunii mei arimi, am urmat liceul n Craiova, ora elegant ca o vaz de cristal, la actualul Colegiu Carol I. Pe vremea aceea se numea Colegiul popular Nicolae Blcescu, i ne amuza, dar ne i ambiiona vorba de respingere care circula prin ora:

La Colegiul popular

Intri bou i iei mgar...

DD: ntre timp, poezia persiflatoare dispruse, cldirea liceului a gzduit ani de zile Teatrul Naional craiovean, absolvenii Colegiului i fceau un nume, fiind la rndul lor profesori, juriti, ingineri, medici, scriitori i actori, mai mult sau mai puin renumii, dar buni profesioniti, de valoare, utili... mi amintesc..., era prin octombrie 2011, cnd am primit, prin e-mail, un material de la Constantin Lupeanu pentru revista Constelaii diamantine. Era proz scurt i se numea Cnd Gebb. Nu mi-ai spus c eti diplomat, nu mi-ai spus c eti scriitor, nu mi-ai spus c eti traductor, nu mi-ai spus c eti sinolog, dar mi-ai spus, cu un fel de mndrie, c ai fcut liceul la Carol I, din Craiova, i c eti oltean. i eu mi-am tocit coatele pe bncile aceluiai liceu, la civa ani dup tine...

CL: S recunoatem: la muli, la foarte muli ani dup.

DD: Fac aici o parantez pentru a scoate n eviden renumele acestui liceu. Eram n clasa a IX-a, la L.N.B. (asta era sigla), i la aniversarea liceului ne-a vorbit, printre alii, n amfiteatrul liceului, profesorul Ion Ptracu. Era, pe atunci, confereniar la Universitatea din Craiova. Ne-a spus c dup terminarea facultii a fost trimis n Italia la specializare. Acolo trebuia s dea concurs, dar cnd profesorii au auzit c a fcut liceul Carol din Craiova, l-au admis fr examen. Deci, iat ct de cunoscut era, i este, acest liceu, nu numai n ar, dar i n afara granielor. in minte c la fiecare nceput de an colar,

i de cte ori avea ocazia, directorul Nicolae Andrei i enumera pe marii crturari care au

trecut prin acest liceu, profesori sau elevi. i de fiecare dat ne spunea c Liceul Nicolae Blcescu nu este pentru oricine, ci pentru elite. Tot dl. Andrei spunea c este liceul care a dat cei mai muli academicieni. Din rndul fotilor elevi, peste 50 au fost primii, n semn de suprem apreciere pentru contribuia adus la dezvoltarea tiinei, artei i culturii romneti i universale, n cel mai nalt for al rii, Academia Romn. Ai avut profesori deosebii, profesori speciali pe care i-i aminteti de fiecare dat cnd te gndeti la anii de liceu?...

CL: Am avut profesori de rar inut, care tiau s insufle elevilor, indiferent din ce

mediu veneau, dragostea de carte. Iat: Miti Teodorescu la limba romn, Rezeanu, diriginte i profesor de geografie, Papadopol i Valeriu Pisoski la francez, Codreanu la chimie, Piscati la matematic, profesori formai la coala veche, crturari cu dragoste de cultur, i nu pot s o uit pe tnra profesoar de geologie, Andrei, de care eram cu toii ndrgostii, iar eu am obinut nota maxim, o raritate la materia aceea. Rog cercetai catalogul, clasa a 11 B.

DD: Dup liceu, cum era firesc, ai mers la facultate, nu-i aa, n Bucureti? Dar nu la

geologie, unde ai luat nota maxim ci la... filosofie. Trebuie s recunosc c mie mi-a

fost team de Bucureti. Cnd am terminat facultatea de matematic-informatic, puteam s-mi iau repartiia n Bucureti, la CEPECA, dar era dup cutremurul din 77 i mi-a fost team. Te-ai integrat uor n climatul Capitalei?

CL: Ajungnd n Bucureti dintr-un ora bine construit i ntreinut, n-am avut momente de rtcire. mi plcea s cred c simt aievea pe trotuare urmele unor oameni plecai din Craiova, brbai puternici ca Mihai Viteazul, ilutri ca Nicolae Titulescu, geniali ca Theodor Aman i Marin Sorescu, de exemplu. n capital m simt bine, iar pentru a m face neles i a elimina zmbetul miticesc, am renunat la perfectul simplu, dei convins c oltenii posed un nalt sim al limbii, ei difereniind trecutul imediat de evenimentele petrecute cu mult timp n urm. mi place Bucuretiul, m-am obinuit, cum spusei!

DD: Ai mers n Bucureti s faci Filosofia, dar tiu c eti liceniat n Filologie... Ce s-a ntmplat, de fapt? Apetena pentru filozofie a rmas, ns. Oricine i citete crile poate constata acest lucru.

CL: Am dat examen la Filosofie, dar am picat. La Filosofie i la specialitile artistice, concursul de admitere se inea cu o lun mai devreme, pentru a da posibilitatea tinerilor, care se nscriau cu sutele la aceste faculti, s intre n alt parte. Am fost chiar bucuros c am fost eliminat, aflnd c n anul acela era concurs pentru limba i literatura chinez. M-am nscris fr s ovi. Eu frecventam biblioteca ARLUS, aflat pe lng Biserica rus. Se afla acolo un fond de carte bogat, cine tie de unde fuseser confiscate cri de mare valoare, ediii rare, unele vechi de secole. Citisem o carte care m fascinase: Din fluierul de jad, traducere din limba german de poetul Al Stamatiad. Citind poeziile acelea scrise cu sute de ani n urm de poei chinezi ca Li Bai, m gndeam s nv eu cumva limba chinez, s traduc direct din aceast limb n limba romn. i uite c trebuia s cad la filosofie, pentru a mi se materializa

gndul anterior. tii, eu am avut dintotdeauna sentimentul c un suflu celest m susine i m protejeaz. Examenul n-a fost uor, am fost 65 de candidai pentru 5 locuri, dar se pare c fluxul energetic cosmic mi reinuse deja unul dintre locuri! efa seciei era o profesoar de excepie, om bun i respectat, Toni Radian, cu studii n China. Pot s-mi numesc colegii? Ca un omagiu. Un semn de iubire.

DD: Te rog. Noroc c ai fost numai 5!

CL: Scriitorul George Timcu, Mihaela Guga, cstorit cu scriitorul Bnulescu, Amarili Avram i Ruxandra Marinescu, mai mare dect noi, ea vorbea curent engleza, franceza i italiana, i a lucrat pe la ambasade apusene, cred. Vreau s spun c fusese o concuren ridicat, 13 pe un loc!

DD: Eti un foarte bun cunosctor al culturii, civilizaiei i spiritualitii chineze. Mult lume crede c ai studiat n China.

CL: N-aveam cum. Tatl meu a fost negustor i nemembru de partid. La studii n strintate, erau trimii, ca i acum, nti copiii activitilor de partid, prima dosarul. ansa mea a fost politica Romniei de echilibru ntre cele dou puteri socialiste, URSS i China. Relaiile cu China au sporit i se cutau cunosctori ai limbii chineze. n ultimul an de facultate, am fost curtat de Agerpres i de MAE. Am ales ministerul. Dup un an am plecat, pentru patru ani, n prima mea misiune diplomatic la Beijing. Aveam douzeci i apte de ani. Abia m nsurasem cu poeta Mira Lupeanu.

DD: Cum a fost primul contact diplomatic? Ce te-a impresionat, cum te-ai adaptat stilului de via chinezesc?

CL: George Clinescu vizitase China cu o delegaie de scriitori i a scris apoi cu maliie c Beijingul era un sat mare. tiam aceast expresie i am trit metafora. Exist o civilizaie pe orizontal. Exceptnd centrul marilor orae, SUA sunt un sat fr de margini. Cnd am aterizat n Capitala de Nord care este Beijing, Oraul parc nu se vedea. Mi s-a nfiat sub forma tuturor strzilor asfaltate ngrijit, curate i a zidurilor mai nalte dect statul de om. Casele abia se ghiceau n spatele zidurilor semee, cenuii. mi plceau strzile tiate n unghi drept pe cele patru laturi ale Palatului imperial, pitit i el dup ziduri reci i anunat abia prin turnurile de paz din colurile patrulaterului. n schimb, strzile mi se preau supra populate la orice or a zilei de pedetri i de biciclete de nenumrat. Iar pe msur ce cunoteam urbea aceasta cu totul altfel dect cele din Europa, ntre cldirile pitice rsrea cte un templu, o grdin, un palat din alte vremuri, un vestigiu istoric, care te cucereau i iertai monotonia ntins pe kilometri.

S-ar cuveni s evocm cndva China ntr-o carte nou, sub forma unui poem n proz,

fiindc frumuseile ei sunt fr de numr, sunt surprinztoare, copleitoare, ca i oamenii acestei ri uluitoare. Iar Beijingul e altul, o metropol de prim mrime, iar bicicletele aproape c au disprut; nu mai au loc de maini! Pe mine i pe soia mea, Beijingul i China ne-au cucerit prin patina istoric, prin originalitate i rafinament, prin puterea creaiei. tiai c, n Asia, China a jucat rolul civilizator al Imperiului Roman? Limba chinez, i nu numai limba, ci istoria i filosofia, literatura, dreptul, tiinele exacte, organizarea social i de stat etc., au fost i sunt limba i scrierea civilizatoare i modele de progres ale Orientului ndeprtat. Civilizaia chinez este o insul a comorilor. Anii aceia au nsemnat pentru mine perfecionarea cunotinelor de limb, cunoaterea civilizaiei, nelegerea felului de a fi al chinezului. O a doua universitate.

DD: O via cu dou sensuri, ca s zic aa. Cum se mpac diplomaia cu literatura? Uite, au fost diplomai-literai: Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Blaga, Eliade, Eugen Ionescu, Tudor Vianu, Ralea - dar ei nu au rmas o via n diplomaie.

CL: Nu m-a pune lng asemenea nume ilustre. Eu sunt un simplu salahor, n ambele meserii. neleg c diplomaia este o meserie plin de rafinament, ca i literatura. Nu exist o coal pentru aceste dou profesii. Te nati i nu te faci poet, cu toate strdaniile, ai n tine darul pentru activitatea diplomatic sau eti doar un funcionar slinos, ters. Diplomaia este o esen a politicului. Pentru ambele meserii se cere cultur ct mai extins, deschidere ctre lume, darul seleciei semnificantului, pasiune, iubire.

Eu traducerile le-am fcut ntotdeauna acas, dup programul oficial de lucru, ghidndu- m dup deviza: Nulla diae sine linea. Munca zi dup zi te cizeleaz, te mbogete. Cnd m-am oprit asupra unei cri, am citit-o o dat i nc o dat, la repetarea lecturii dezmembrnd textul, aa cum face mecanicul cu o mainrie, ncercnd s neleg de ce autorul a scris ntr-un anume fel i nu n altul, nct s pot transpune n limba romn ct mai exact. Traducerea literar nu este traducere mot--mot, ca la notariat, ci nelegere i rescriere, o nou creaie.

DD: Ai avut succes de public, crile au fost publicate n tiraj mare i ele se afl la mai toate bibliotecile naionale, universitare, judeene. S-a scris despre ele? Au fost ele comentate?

CL: Eu nu am tradus pentru a publica. Am ales marile creaii ale culturii chineze, cu

gndul s mbogesc literatura romn. Mi- a plcut s cred c tinerii din Romnia pot astfel s citeasc nu numai gloriile literare apusene, ci i culmile literaturii ficionale i ale gndirii filosofice chineze antice, iar o esen nemaintlnit pn la ei se va simi peste ani n creaiile proprii. M atept ca mcar un scriitor tnr de azi s declare c a avut de ctigat, estetic vorbind, dup lectura unui autor sau altul chinez. Succesul a fost ndelung, recunosc, la fiecare nou carte. Am primit scrisori de ncurajare, telefoane, inclusiv pentru cele dou cri de eseistic: Pai n lumea chinez, 1976, i Viaa intim la chinezi, 1992.

Vorbeam de scrisori. La un moment dat a existat i o Anonim, trimis la Uniunea Scriitorilor, la CCES, la Centrala editurilor, dar i la CC al PCR i la mine la slujb, prin care eram incriminat c prea public mult, i se cerea s mi se nchid n nas porile editurilor, deoarece cu siguran c folosesc munca altora. D. R. Popescu a fost primul care m-a chemat la el, era Preedintele Uniunii Scriitorilor, i mi-a dat s-o citesc. i ce facei? l-am ntrebat. Ce s fac? s-a mirat. O mototolesc i o arunc la co! i aa a i fcut. Mi- a artat-o i eful de cadre de la minister, doar c el n-a aruncat-o, a pus-o la dosarul meu i, mult mai trziu, un secretar cu propaganda de la CC, Petre i..., mi pare ru, nu mai tiu cum l chema, probabil ceruse referine. A vrut s m cunoasc. Eu eram pe listele lor ca translator de limba chinez i despre limb am discutat. La sfrit mi-a spus s nu fiu necjit, partidul nu ia n seam anonimele. Dac ar fi tiut cel sau cei care s-au strduit s scrie vreo trei pagini c muncesc n zadar ...

Da, au fost adesea publicate cronici de ntmpinare sau de analiz, de exemplu, la o

carte cu mai multe piese de teatru, Valentin Silvestru a publicat o pagin n Romnia

Literar, pe ideea unui teatru al moralitii. A propos de titlurile amintite de tine la nceputul acestui dialog, s-au publicat i cte 10-12 cronici la o singur carte!

DD: Ai abordat i literatura modern i contemporan . tiu c dup rsturnarea monarhiei i instaurarea republicii de ctre Dr. Sun Yat sen, s-a dorit modernizarea rii i n cultur i a nceput s se scrie ca n apus, a fost o ruptur total de literatura clasic chinez. Ce scriitor contemporan te-a atras mai mult?

CL: S-a scris teatru ca Ibsen, proz ca Balzac, poezie n vers liber i aa mai departe. Am publicat dou romane de valoare, Familia de Ba Jin, candidat la Premiul Nobel, i Patru generaii sub acelai acoperi de Lao She. Cel mai important scriitor contemporan tradus de mine este Wang Meng, ministru al culturii dup dezgheul de dup Mao, el care fusese ani de zile exilat pe undeva n deertul Gobi - Lacul adnc, proz scurt, Editura Cartea Romneasc, 1988, cu povestirea Un tnr la Secia Organizatoric, pentru care fusese acuzat c a defimat partidul. mi place s cred c cele trei antologii dedicate secolului XX, poezie, teatru, proz, au nsemnat tot attea momente de bucurie prin ptrunderea cititorului romn n teritorii aproape necunoscute la noi. Piesele de teatru au fost incluse n emisiuni ale teatrului radiofonic, iar Teatrul Naional din Iai, Teatrul Mic i Teatrul Nottara au avut spectacole de succes cu Taifun i Pentru ce am murit. Teatrul craiovean nu-l avea la conducere pe neasemuitul Emil Boroghin i s-a abinut!

DD: S ne oprim puin asupra crilor cu tent filosofic din antichitate, cnd China a parcurs independent drumul filosofic urmat de Grecia, n cutarea rspunsului privind obria omului i destinul su. M refer, n primul rnd, la celebrul Yi Jing, cu latura divinatorie.

CL: n secolele V-III .Hr. au fiinat n China cam toate sistemele filosofice ale lumii. Nu

tiu dac avem timp i spaiu pentru detaliere. Eu nti am tradus Lao Zi, Cartea despre tao i virtute. Maestrul Laocius, dup numele latinizat, a fost cu siguran un iluminat. Cu tiina de acum putem spune c el, la fel ca Beethoven sau Einstein, a avut acces la o cunoatere cosmic. Particula tao, pe care a fost construit un ntreg sistem filosofic i religios, se afl dincolo de spaiu i timp, este sursa universului, o putere suprem, ntr-o anume nelegere, Dumnezeu. Cartea are 81 de capitole, iar n Capitolul XXV st scris:

Omul urmeaz modelul Pmntului,

Pmntul urmeaz modelul Cerului,

Cerul urmeaz modelul lui Tao,

Tao se urmeaz pe sine.

Eu am tradus cu mare devoiune cri taoiste i pregtesc pentru toamna aceasta, mpreun cu fiul meu, sinologul Adrian Daniel Lupeanu, o carte care se va numi probabil:

Textele fundamentale ale taoismului. Vom aduna la un loc, ntr-o lucrare de inut academic , scrierile lui Lao Zi, Lie Zi, Zhuang Zi. Sper s mi ajung economiile pentru a plti tipografia. Nu tiu n ce msur va ajunge la public. Cine tie, poate c un site pe internet va mijloci ntre noi, tipografie i cititori.

Despre Yi Jing, Cartea Schimbrilor, ce s spun n cteva cuvinte? Este Biblia Chinei i a Orientului extrem. Cuprinde texte mitice cu tent filosofic i amanic, ordonate i comentate de Confucius n jurul anului 500 nainte de Hristos. E o adevrat enciclopedie a nceputului de civilizaie a lumii. Cartea Schimbrilor pornete de la magie i divinaie, mbogindu-se pe parcurs cu elemente de istorie, art militar, politic, filosofie, matematic, medicin, poezie i cutume, primnd latura etic, filosofic, de divina ie. Eu citisem n ar n timpul studeniei simple referiri la ea. n primii mei ani n China, nimeni nu ndrznea s discute despre o carte

socotit mistic i negat atunci. Era de negsit. Aa se face c am citit-o nti n englez. Cu timpul, pe msura liberalizrii vieii, pentru c nici n Romnia socialist ea nu putea fi tiprit, am achiziionat ediii mai vechi i mai noi i m-am apucat s-o studiez. Am lucrat la ea, mpreun cu Mira, cinci ani ncheiai. Am publicat-o n anul 1996, n dou volume, totaliznd 880 de pagini i mrturisesc c s-au epuizat n timp record 5.000 de exemplare. n 2005 am realizat cu Adrian Daniel o sintez a crii de prezicere, ntr-o ediie de buzunar, pe care femeile ar trebui s-o poarte n geant, iar brbaii n buzunarul vestei, pentru c rspunde oricrei nevoi. Bnuiesc c o ai.

DD: Uite c nu.

CL: Atunci e vina mea i mi cer iertare. La proxima ediie, trebuie s tii c au aprut

deja dou ediii, vei primi un exemplar, s scrii o cronic. i sinteza aceasta, i mai ales lucrarea mare n dou volume, cu textele filosofice i comentariile lui Confucius, i ateapt editorul pentru ediii de mas n zeci de mii de exemplare.

DD: Ai vorbit doar de traduceri din chinez n romn, dar din romn n chinez, cu editare n China, nu te-ai preocupat? Interesul nostru, al romnilor, pentru literatura i, ntr-un sens mai larg, pentru cultura chinez este dintre cele mai mari. Se poate spune acelai lucru i despre interesul chinezilor pentru valorile spirituale romneti? De exemplu versurile lui Eminescu au i n chinez acea muzicalitate pe care o simim noi n limba romn?

CL: Ct dreptate ai! Diplomaii i ambasadorii care nu se preocup i de publicarea crilor de valoare ale literaturii romne clasice, moderne i contemporane nu sunt romni. Ei au sarcini multiple, e drept, numai c, n nelegerea mea, celelalte sunt, aproape toate, perisabile. Cartea publicat vorbete despre ara ta fiecrui om, chiar i acelora care n-o deschid, azi sau peste ani, ci doar o iau n mn i i privesc coperta. Eu am publicat poeziile lui Eminescu n toate rile n care am lucrat, fr buget din ar. ntia oar Eminescu n limba thai n 1989, n limba viet n 2001, n ediie chinez-englez n Singapore n 1994. n China a fost publicat de dou ori, prima oar n anii 50 ai secolului trecut. Eminescu este gnd nalt, poezie i filozofie laolalt, el este nendurtor de modern i de actual, este zeu n orice limb a pmntului i nu reuesc a-l ntina detractorii oricrei epoci ori rase. Poezia sa este binecuvntat n orice limb a pmntului, fiindc este parte a fluviului ceresc al creaiei, la care omul Eminescu a avut cu siguran acces. n Thailanda, de exemplu, Luceafrul a fost citit pe fragmente la radio, luni de zile, cu comentarii bogate, de ctre poetul Montri Umavijani, care l-a tradus cu mare dragoste, iar dup ce l-a citit se considera, mai n glum, mai n serios, ncarnarea poetului romn. n aceste ri, am oferit cartea oficialitilor i marilor biblioteci. Eu cred c fiecare diplomat romn are obligaia de a-l tipri pe Eminescu. Cine manifest dragoste pentru Romnia i pentru limba romn o face. nchipuiete-i s auzim din pres c n fiecare an au aprut n lume cel puin zece cri Eminescu, plus alte capodopere naionale! Da, oriunde n lume exist interes pentru adevrata cultur, desigur, iar publicarea unor cri depinde de mai muli factori, de starea legturilor bilaterale n primul rnd i apoi de ct de active sunt ambasadele i centrele culturale romneti, de felul n care noi i traductorii strini prezentm lucrrile respective, de nivelul sponsorilor etc. n ultimii ani ncepe s i se dea dreptate lui Nicolae Densuianu, din nefericire nu de ctre romni, noi cel mai adesea ne minimalizm unii pe alii, ci de ctre strini, i anume c limba romn este mama limbii latine sau mcar sor bun cu aceasta. Va trebui s folosim acest trend. Oficial. Pornind de la autoriti. Eu am fost n China, ani de zile, consilierul cultural i de pres. n anii aceia s-a publicat carte romneasc, n primul rnd au fost tradui clasicii, apoi scriitori ai secolului XX, ca Marin Preda, Marin Sorescu, o antologie de teatru. Nu am acum la ndemn lista, dar sigur c puteam face mai mult, nu-i aa? Aciunea continu.

DD: Ai stat n China 14 ani. Exact ct dureaz cltoria clugrului chinez Zang, plecat n India pentru a aduce scripturile buddhiste, din cartea pe care ai tradus-o. Este mult, este puin?

CL: Buna mea prieten, m onoreaz staturile uriae lng care m aezi. Clugrul Xuan Zang a reuit s duc n patria sa, n secolul al aptelea, crile sacre buddhiste, declannd rspndirea acestei religii n China. Eu am tradus cri de proz, poezie i filosofie, a fi putut s fac alegeri i mai bune, ns sunt de acord c mcar cele numite n cadrul dialogului nostru merit calificativul de cri de excepie i a aeza pe raftul nti Yi Jing, Cartea Schimbrilor. Mie mi se pare c paisprezece ani este puin. Lucrez acum la o istorie a civilizaiei chineze i mi dau seama c mi lipsesc unele cri de referin, a avea nevoie nc de studiu n Biblioteca Beijing, care aduce cu un castel uria. mi mijloceti o burs de studiu de civa ani?

DD: Am citit undeva c n dicionarele chinezilor figurezi ca unul dintre cei mai prolifici

sinologi ai lumii.

CL: Aici griesc lucrrile, nivelul lor estetic i al transpunerii n limba noastr, desigur. Profesorul Ding Chao de la Universitatea de limbi strine din Beijing a publicat acum civa ani o carte despre prezena literaturii romne n China i a literaturii chineze la noi. Am scris despre ea n revista Ramuri i ar trebui s se gseasc un editor, poate chiar Editura Academiei, pentru o versiune romneasc. El mi dedic mai multe pagini i se exprim extrem de mgulitor i de elogios la adresa mea i a soiei mele. i mulumesc pe aceast cale. i este aici locul s precizm c soia mea mi-a fost de mare ajutor. Graie ei am tradus att de repede i de bine. A fost o vreme cnd nscrierea, pe pagina de titlu a unei cri: Traducere din limba chinez de Mira i Constantin Lupeanu era un semn c este vorba despre o carte de valoare, era o marc, un brand.

DD: Eti i scriitor, nu numai traductor, ai publicat, din cte tiu, cteva romane originale.

CL: Am scris pn acum ase romane i am publicat trei. Putem vorbi alt dat despre statutul meu de prozator? Putem relua discuia i n privina traducerilor, dar propun s ne oprim aici. Sunt multe de spus despre fiecare carte n parte, istoria achiziionrii ei, acceptarea pentru traducere, gsirea editurii, primirea aprobrilor, inclusiv de la cenzur, care, de la organismul numit Direcia presei, s-a rspndit n toate editurile. Era la editur un tovar, care dac zicea nu sau zicea s se topeasc o carte, era vai i-amar. Aventurile tipririi la Editura Cartea Romneasc a romanului fluviu n dou volume Lotus de Aur, Vaza i Prunior de Primvar, ntr-un tiraj maxim de, cred, o sut de mii de exemplare ar nsemna o discuie poate mai lung dect cea de astzi! i mulumesc pentru evidenierea prin ntrebri elegante i prin comentarii extrem de competente a fgaului discuiei noastre, pentru rbdarea de a m asculta, pentru acurateea consemnrii i pentru multe alte nemrturisite caliti. Cer scuze celor neinteresai de dialogul nostru. i salut cu iubire pe toi cititorii. Cu bine.

DD: i eu i mulumesc pentru aceast neasemuit de frumoas poveste a vieii tale i

de-abia atept s relum discuia alt dat. M-am simit ca n O mie i una de nopi...

http://www.g.com/doina_ dragut