Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, mai 2016, nr. 110 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

...Iubirea Cristinei Ștefan nuare nimic din nebunia iubirii emine-sciene, cu ghilimelele de rigoare.În același sens se pot faceasociații cu Riga Crypto și laponaEnigel, care mi se parecontaminată în acest text de IonBarbu de la care împrumută cevadin tehnica versificației și carecreează acel Luceafăr pe dos...

(Petre Isachi)

...Cadrul atât de natural al Da-ciei Felix a fost bulversat de eveni-mentele politice ulterioare.Unitatea geografică, şi cu ea uni-tatea politică, au fost dezmem-brate; la dreapta şi la stânga,vecini avizi au smuls ţării, sub di-verse pretexte, cele mai bogateprovincii. Transilvania a fost primarăpită şi rămâne o mie de ani subdominaţie maghiară...

(Simona D. Ienciu)

...Viziunea lui Bacovia estemai profundă deoarece acesta nueste, în ipostaza de creator, intere-sat de propria existenţă, ci deaceea a operei sale, fapt care-lridică pe poetul român deasupramodelelor străine cu care esteasociat defavorabil...

(Dorin N. Urîtescu)

...Românii sunt exagerat desinceri și de autocritici.Cel puțin,așa reiese din sondajele de opinieefectuate de-a lungul timpului. Atâtde sinceri și de autocritici, încât n-ar fi exclus ca un profil psihological nației realizat prin autoimaginisă fie mai puțin luminos decât unulobținut prin heteroimagini...

(Virgil Mocanu)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

10 zile din martie... 3

Zaharia Macovei... 7

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

O viziune nouă... 11

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Miscelaneea 14

Fericite evenimente alespiritualității românești sederulează în această primăvarăminunată, un anotimp prinexcelență al renașterii, alsperanțelor, al frumuseții și iubirii.

Aș stărui în rândurile ceurmează asupra zilei de 10 mai**,care pentru marea majoritate aromânilor are o semnificațieaparte, pentru că reașează și reîn-vie gânduri, principii, repere și ati-tudini ce păreau demult apuse...Și nu este o afirmație gratuită,

întâmplătoare, ci rezultatul re-vizuirii propriei conștiințe, ușorletragică în urmă cu câțiva ani,î n t r - o v r e m e c â n daproape că încetasem sămai cred că în afară de in-tensa propagandă politicăgeneratoare de jocuri mur-dare și parcă fără de sfârșit,cineva sau ceva mai poateproduce un profund impactîn ființa societății româneșticare să marcheze începutulunei renașteri spirituale, aunui nou timp istoric...

Dar lucrurile și faptelebune au căpătat contur și s-au produs o dată cu impli-carea tot mai evidentă și maibenefică a Casei Regale aRomâniei în procesul de re-configurare a identității șicontinuității României, dereabilitare a valorilor culturale șirepoziționarea lor atât la nivelnațional, cât și la nivel inter-național.

„Legătura dintre FamiliaRegală și cultura română - spuneaAlteța Sa Regală Principele Radual României într-un interviu acor-dat unei publicații din RepublicaMoldova - este mai bogată și maiprofundă decât în multe dintremonarhiile continentului nostru.Nu cred că a existat în Europa oregină mai prolifică în literaturădecât Elisabeta - Carmen Sylva.Ce să mai vorbim despre talentulscriitoricesc, ori de pictor, alReginei Maria? Despre gustuldesăvârșit în literatură, pictură,muzică, decorațiuni, arhitectură șisculptură al Reginei Elena!

Despre aplecarea către artaplastică a Reginei Ana! AcademiaRomână a fost strâns legată detoate cele cinci generații regale.Un număr mare de universități,

colegii, licee, școli, teatre, biserici,biblioteci au istoria legată demembrii Familiei Regale, laBucurești și Chișinău, la Iași,Timișoara, Bălți, Craiova sau Cluj,alături de multe alte orașe maimici ale României.

Unele dintre instituțiilemenționate mai sus poartă numeregal sau se bucură de patronajregal. Nu înțeleg bine noțiunea de`cultură mică`. România nu poateavea Coroană mică, Academiemică sau Biserică mică. Deci, nicicultură mică”.

Să nu uităm că de curând s-au împlinit 82 de ani de la aparțiaprimului număr al uneia dintre celemai însemnate și mai reprezenta-tive reviste lunare de literatură,artă și cultură generală din Româ-nia: „Revista Fundațiilor Regale”(1934-1947), constituită la iniți-ativa Regelui Carol al II-lea, caredeclara cu prilejul apariției acesteinoi și valoroase publicații: „Culturanoastră nu trebuie să fie numai deimport, ci produsul acestui neam,sprijinit pe trecutul nostru și pe in-finitele mijloace ale țării, prelu-crate ca mijloace care trebuie să

ni le pună la îndemână mințile lu-minate, de oriunde ar veni ele”.

La rându-i, prozatorul CamilPetrescu scria în al său „Cuvânt”din primul număr al revistei, ediția1938: „Dar vederea dintâi, despreresorturile acestei reviste, a fostde a îmbrățișa tot sufletul româ-nesc și de a cuprinde în sferaaudienței sale tot ce se înscrie încircumferința unei Românii Mari,căci gândurile inițiatoare suntîngemânate”. Publicația a fostconcepută ca „un mare șantier li-terar”, la care și-au adus din plincontribuția majoritatea scriitorilorși oamenilor de cultură din aceaperioadă.

Aflăm din volumul „RevistaFundațiilor Regale - monografie”,semnat de către regretatul critic șiistoric literar Nae Antonescu, cădeși revista nu a publicat în primulnumăr al revistei nici o poezie,omisiunea a fost recuperată peparcursul apariției revistei, prin

publicarea marilor poeți,personalități de marcă din pe-rioada interbelică, printre care s-anumărat ș i poetu l GeorgeBacovia, cu „o poezie elegiacă deatmosferă sugestivă a tăcerilor șitristeților vieții”, fiind a douaprezență în rândul poețilorpublicați, după deschizătorul de„drum” Ion Barbu, urmat la rându-i de Tudor Arghezi, Ion Pillat,Vasile Voiculescu, Lucian Blaga,Adrian Marino, Radu Gyr și mulțialții. Un alt important colaboratoral revistei a fost și filosoful și pu-blicistul moineștean Constantin -Micu Stavila, al cărui nume a maifost prezent și în alte publicații deprestigiu, precum „Cuvântul liber”,„Pământul Românesc”, „Vremea”,„Sympozion”, „Revista de peda-gogie” etc. „Revista FundațiilorRegale” a apărut lunar laBucurești în două serii, prima între1934-1945, iar a doua, între 1945-1947, atunci când a fost instauratregimul comunist, care a sus-pendat apariția tuturor publicațiilorrămase libere după 1944.

„Valoarea regalității stă, de142 de ani încoace, deasupra al-

ternativelor politice saua sistemelor de gu-vernare. Ea garanteazămândria, identitatea,continuitatea și tradi-țiile. Castelul Peleș esteun simbol al indepen-denței și puterii țăriinoastre. Cea maifrumoasă coroană re-gală este încrederea șidragostea românilor, iarvaloarea ei stă în pro-pr i i le mer i te a leRomâniei”, spunea, cuemoție, Regele Mihai I,în ziua de 5 iunie 2008,o dată cu întoarcerea laCastelul Peleș, după 60de ani de exil.

În ultimii ani, tot mai mulțiromâni au avut cinstea, onoarea șibucuria de a participa la diverseevenimente organizate de FamiliaRegală a României, pe care le-aupăstrat în mintea și sufletul lor cape niște daruri de preț, ca pe niștemomente unice, prilej demărturisiri și împărtășiri celor deacum, dar și generațiilor viitoare.M-am numărat și eu printre ei șipot să spun cu mâna pe inimă căam fost nu doar emoționat, ci m-am simțit mai respectat, mai plinde încredere și mândru că suntromân, că rolul Casei Regale aRomâniei nu rămâne doar acelade simbol al nației românești, ci șiacela de prezență fizică în soci-etate, tot mai plină de vitalitate șipragmatism, de păstrătoare cusfințenie a unor principii și virtuțiesențiale în existența, stabilitateași continuitatea unui popor.

Romulus Dan BUSNEA(Continuare în pag. 12)

Casa Regală a României, promotoare a valorilor

și aspirațiilorromânești

150 de ani de la fondareaCasei Regale și

a statului român modern*

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 110

Breviar revuisticsubiectiv

Dacă priveşti la ceea ce fac alţiipoţi învăţa ceva, îţi procuri o bucurieprin observarea unor similitudini, te poţiîntrista pentru că eşti mai în urmă, saute poţi delecta observând triumful altorspirite. Revista noastră, aflată acum înal unsprezecelea an şi la peste o sutăde apariţii, încearcă să-şi procure unelestări dintre acestea; mai ales că, dinvina altora, infrastructura, circulaţia re-vistelor şi a cărţilor suferă pestemăsură. O facem pentru iubitorii delectură (aceştia n-au încă o ligă!), dar şipentru propria plăcere.

România literară, 16-17/2016.Conjuraţia criticilor

Ceva necunoscut a determinatredacţia iubitei noastre publicaţii sămarcheze bine acest număr cu numele,reacţiile şi ideile criticii literare. Punctulde plecare a fost o anchetă a revisteiprivind sita critică. Cincisprezece scri-itori au primit propoziţia incitantă Numiţicriticii literari care contează pentrudumneavoastră! Au rămas pe gânduricreatori cu notorietate, poeţi şi prozatoride valoare precum Emil Brumaru, GelluDorian, Horia Gârbea, Nicolae Pre-lipceanu, Adrian Popescu şi alţii. Unii audat liste lungi – de, să nu-i supere pecritici, alţii i-au citat pe NicolaeManolescu, dar repede şi pe EugenSimion, nu se ştie... Liviu Ioan Stoiciuşi-a amintit că E.S., după ce l-a eli-minat în 1989 din vol. IV, la pretenţiilecenzurii, n-a mai revenit. Mi-a atrasatenţia frumos Doina Ruşti, care n-acitat pe nici un critic, absolut pe niciunul, constatând însă că „scrisul criticiieste primul care a rămas fără cititor”;„...apogeul criticii a fost atins în anii ’80,prin tomuri supertehnicizate”; „Autoriivomitivi au îmbătrânit fără cărţi”. GabrielChifu, directorul revistei, înţelege că„literatura presupune triere, judecată devaloare şi instanţe credibile de situarecritică a unui text literar”; adevărul e căignorarea lecturii porneşte din şcoală şiliceu, amplificându-se mai apoi. În acestnumăr dublu al României literare mareacreaţie este reprezentată de Cervantesşi Mario Vargas Llosa, iar scriitorii lite-raturii române, N. Manolescu şi Alex.Ştefănescu, ne propun alte cărţi delec-tante. Ecourile proiectului de reformă aU.S.R. persistă hazardat şi enigmatic,în paralela U.S.R.-U.A.P., sau în eseulprofesorului Mihai Zamfir, Qoui? – L’é-ternité. Ce lume?!...

Apostrof, anul XXVII, nr. 3/2016 –Gloria unui roman greu de citit

Marta Petreu vede în romanul So-lenoid al lui Mircea Cărtărescu o„naraţiune masivă, de peste 800 depagini, în patru părţi, cincizeci de capi-tole (la un moment dat, m-am mirat, nuîntâmplător, că nu are 100, ca DivinaComedie a lui Dante...) este scrisă lapersoana întâi, iar autorul a avut inge-niozitatea, nu lipsită de ambiguitate, dea-i împrumuta personajului principal bi-ografia proprie, inclusiv pagini din jurnalşi visele”... „Cartea este o pendulareperpetuă între prezent – anii 1983-1989şi trecut [...] este o permanentă glisareîntre «realitate» şi alte nivele aleexistenţei, constând în vise, viziuni,frământări, ambigue întâmplări paranor-male sau chiar nivele antice cu maipuţin sau mai mult de trei sau patru di-mensiuni, cât admitem că ar avealumea noastră”. Cuvântul Martei Petreua fost ţinut în Auditorium Maximum laUniversitatea Babeş-Bolyai din Cluj pe10 febr. a.c. Era lansarea cărţii şi parti-cipau cca 1100 persoane. Lansarea afăcut-o Editura Humanitas. Autorul adat autografe. Vedem că transil-vănenii l-au primit excelent pebucureştean. Revista Steaua (nr. 1/2016) cuprinde cronica criticului IonPop, care vede în cartea Solenoid „unfel de satelit al planetei Orbitor, un soi

de conglomerat lunar de materii rever-berante, desprinse, fără să-şi piardăstrălucirea originară, din magma soare-lui central”. Excelentă metaforă critică.Adăugăm că, într-un dialog cu autorulromanului, un comentator al TVR1 îl în-treba pe Cărtărescu dacă masiva sascriere nu-şi „va pierde pe drum cititorii”.Într-o cronică recentă, NicolaeManolescu vedea în Solenoid un romanputernic şi complex, dar inform.

Bucureştiul literar şi artistic, nr.4 (55), aprilie 2016 – Când senior i il i teraturii se întorc în prezent

Cu eleganţă şi la timp, constatămcă Florentin Popescu marchează, ritmicşi expresiv, aniversări şi comemorări aleunor nume de rezonanţă dintrepersonalităţile timpului nostru sau dintrecut: Elena Văcărescu, Radu Cârneci,Marin Sorescu fac parte dintre ele. Tris-tan Tzara, N. Balotă şi Sully Prudhomesunt în tabloul evocărilor, dar şi româniiValeriu Matei şi Mihai Cimpoi. Nu preaapar bucureşteni, dar sunt tot de-ainoştri.

Salonul literar, 89/2016 –Odobeşti Vrancea

Eroismulşi rafinamentul provincieile susţine Culiţă Ioan Uşurelu, care şi-amarcat un spaţiu literar de prestigiuşi bun gust la Panciu, fie prin con-cursuri, fie prin lansări de cărţi, ori fes-tivaluri la care elita literară din multejudeţe se face remarcată.

Recentul număr al elegantei revisteSalonul literar cuprinde texte cu marerezonanţă pentru cititorii iniţiaţi şi sensi-bili.

Liviu Ioan Stoiciu consemnează îneditorial continuitatea apocalipsei. Tex-tul lui Nicolae Steinhardt ne reaminteşteun mare cărturar. Cunoscutul romancierşi publicist Augustin Buzura anunţă, cugravă tristeţe, dispariţia revistei saleCultura. Solomon Marcus ştia cele zecenevoi umane de care educaţia arenevoie. Cronicile şi eseurile unorautori rafinaţi şi sensibili rotunjesc orevistă cu oferte generoase şi largi.Aşteptăm un asalt al literaturii şi în şcolişi în facultăţi.

Ateneu (aprilie, 2016)- evoc\rididactice; rezonan]e localizante

Num\r bogat, cu personalit\]i,anivers\ri [i c\r]i de r\sunet, NicolaeScurtu rezum\ o biografie inedit\ a luiBacovia, pe care, probabil, n-a cunos-cut-o nici C. C\lin, elaborat\, cândva,de so]ia poetului. Ajunge -deducem- pela momentul c\s\toriei lor. Ioan D\nil\pledeaz\ patetic pentru studiul studiuluilimbii latine `n [coal\, `n timp ce criticultitular al revistei, Adrian Jicu, este uimitde cultura [i rafinamentul lui SolomonMarcus, plecat `ntr-o nou\ dimensiune.Acela[i descoper\ `n „oglinzile publicis-ticii” lui C. C\lin o ipostaz\ nou\ a fos-tului s\u profesor de la facultate:„incomod, col]os, u[or vindicativ” ges-ticul\nd `n polemici ca un Cassius Clay,cu multe „cro[ee” [i câte un „upercut” `ndisputele cu un Drehu]\, Costin, Savin,Sorianu [i Voicu. Din „lumile anglo-sa-xone”, Elena Ciobanu ne comunic\ fap-tul c\ „este extrem de caduc s\ maicrezi `n Dumnezeu pentru el `nsu[i”. Noicitisem `n Mircea Eliade (Les nostalgiedes Origines) c\, de fapt, „con[tin]aunei lumi reale [i semnificative estestrâns legat\ de descoperirea sacrului”.~n ceea ce-l prive[te pe Gh. Neagu,portretizat acid [i cam inelegant `nrubrica VARIA, credem c\ nu e„p\gubos” decât `n compara]ie cu„`nvârti]ii” Revolu]iei [i cu profitoriiregimului trecut. Pân\ [i publiculb\c\uan, datorit\ colegului nostru, aputut dialoga cu scriitorii adev\rați ca N.Manolescu, Eugen Simion, Ana Blandi-ana [i al]ii. Excelente poemele MireleiB\lan [i cronicile muzicale ale OzaneiKalmuski-Zarea. Prietenii no[tri IonFercu [i Gheorghe Iorga se `mbat\ cuesen]e din Dostoievski [i Rilke, `n con-tinuare. Aferim!

CRONICARUL INCOMOD

Îmi pare rău că, din lipsă detimp, n-am putut da curs invitaţiei dea colabora în alcătuirea culegeriidedicată plagiatului apărută sub co-ordonarea lui Viorel Savin la Editura„Babel” (Bacău, 2016). Carteaadună opinii dintre cele mai diverse,recoltate cu precădere din breaslascriitorilor, dar şi din aceea a slujito-rilor ştiinţelor exacte – că de furat, sefură în toate domeniile, acum şi dintotdeauna, amin. La noi, cum bineobservă în intervenţia sa TheodorCodreanu, putem corobora maladiaplagiatului post-decembrist cu „raptulinimaginabil al averilor ţării timp depeste un sfert de veac.” Opinieîmpărtăşită de şi de Const. Cubleşan(„Furtul e principiul călăuzitor azi înţară”), ori de Adrian Alui Gheorghe(„Orice bun intelectual este însuşit cadintr-o grădină a nimănui”). VictorMitocaru vede în actul plagierii „unfenomen al depravării spirituale”,Alexa Visarion consideră că „certificădegradarea intelectului”, în vreme ceIon Enache, director al revistei„Credinţa Ortodoxă” consideră pla-giatul „un lucru de-a dreptuldrăcesc”, „o negare a lui Dum-nezeu”. Și-i vechi păcatul! Se afirmăchiar (P. Isache) că „plagiatul (...) s-ar afla la baza tuturor culturilor, liter-aturilor şi artelor”. Exemple ar figârlă! Până şi vestita ecuaţie e=mc2nu-i aparţine lui Einstein, ci au for-mulat-o, cu decenii înainte, Pres-ton, Poincare, Brown, De Pretto, iarprima şi cea mai cunoscută cer-cetare românească dedicată plagia-tului (C.N. Hamangiu, „Proprietatea

literară şi artistică”, 1893) s-a doveditîn întregime copiată după teza dedoctorat a juristului francez PaulClement (informaţie din textul luiGruia Novac)!

Copilăria literaturii noastre esteplină de, să le spunem astfel,localizări şi s-au scris cărţi în care-spuse pe două coloane scrieri consi-derate de înaintaşi demne săacceadă în fila manualului şcolar!Am „ciupit” în voia cea bună şi noide la alţii, şi alţii de la noi! Înaintaşiitrudeau cu săptămânile să identificeşi să afle textele cu pricina (adeseaşi să le traducă), să le pună pe douăcoloane, să găsească o gazetădispusă să-i publice, în vreme ceacum este destul să apeşi o tastă şisă soliciţi computerului o verificare(prestează atfel de servicii gratuitede detectare a plagierii Cite Play,Copy Traker, Plagium, Cimpski, sau,cu plată, Attributor, Copyscare ş.a. –în total, vreo 16 adrese). Care,adevărat, din păcate pot detecta

doar identitatea de texte, nu şi deidei. Dar cum ideile ţopăie de cândveacul dintr-o carte în alta şi nici nuse mai face mare caz de vreoînsuşire suspectă, rămâne trădă-toare şi elocventă proba textului.Până prin anii ’50, făcea vâlvă pla-giatul în literatură. De-o vreme, separe că s-a mai ostoit furtul înbeletristică, în frunte trecând la maredistanţă ştiinţele. Pricina o constituiebeleaua doctoratului, pe cât derâvnit, pe atât de incomod de obţinut,câtă vreme Hotărârea de Guvern567/2005 condiţionează (păi, nu?)acordarea titlului de prestarea unei„cercetări ştiinţifice originale”.

Avem cea mai mare densitatede doctori pe cap de locuitor, dacăne comparăm cu Franţa, Germania,Marea Britanie ori Italia, aşa că ar fide aşteptat să ne putem mândri şi cucea mai mare producţie europeanăde cercetare ştiinţifică originală.Unde-i? În perioada interbelică cir-cula o glumă: dacă azvârli opietricică în mulţimea trecătorilor depe Copou, nimereşti un doctor. Iar peatunci, în toată România se acordauo duzină-două de doctorate pe an!Acum, doar în 2012 au fost „unşi”peste 5000 de doctori (în 2009,4764). Devenit sport naţional, dacănu chiar sport de mase, doctoratul şi-a alterat evident propria condiţie şiprestanţă, diplomele ajungând să în-cununeze opera de cercetareştiinţifică „originală” a unui GenicăBoierică, Dinel Staicu, Nicolae Mis-chie (apropo de ultimul: Mischie, are-stat pentru fals în înscrisuri şi uz defals, preda, la Universitatea„Brâncuşi”, cursul de... „Deontologiafuncţionarului public”!)

Pentru a-şi marca inserţia în„lumea bună”, reprezentanţii noiiclase politice consideră că-i obliga-toriu să posede mai întâi un jeep, opuşcă şi un permis de vânătoare,apoi, cât mai repede, un doctorat,aşa că din etimologia cuvântului„plagiat” (plagium – a vinde altuiasclavi furaţi) au reţinut spre folosinţămai ales ideea de sclav: aşa zişii„negri”, de fapt şi de drept, adevăraţiiautori ai nefericitelor teze inventari-ate în lista publicată de Societatea„Graur”, „Indexul operelor plagiateîn România”. Unii figurează înaceastă listă a ruşinii cu câte 4-5-6cărţi „ciupite” din opurile altora, darcele mai multe semnalări denunţăteze de doctorat. Se cuvine adusă îndiscuţie, desigur, şi complicitateauniversitară.

Vânătorii de titluri false au ochitmai întâi universităţile firave, nouapărute. Drept pentru care au fostidentificate nu mai puţin de 41 (!)doctorate ilicit acordate la Universi-tatea din Bacău – şi nu lipsesc dindezonorantul tabel institute deînvăţământ superior de tradiţie şiprestigiu, cum ar fi UniversitateaTehnică Cluj-Napoca (13 teze), oriUniversitatea Bucureşti (12). Ieşenii(cu Universitatea Tehnică) seclasează abia pe locul 23, cu douăteze. Și, la urma urmei, care-sconsecinţele dovedirii plagiatului?Vâlvă şi atât?

Românii au fost din totdeaunaîngăduitori: o demonstrează rezul-tatul marilor procese de plagiat careau inflamat opinia publică în veacultrecut. În 1902, Caragiale l-a acţionatîn judecată pe ţângăul studentAlexandru Ionescu, care-l acuzasecă a plagiat „Năpasta” după oscriere a maghiarului inexistent Ist-van Kemeny. Apăsat de acuză,Caragiale s-a dus la Budapesta, acercetat, nici urmă de vreun scriitorKemeny! Ionescu a întors-o: da,nu-i vorba de Kemeny, Caragiale l-acopiat pe Tolstoi!

(Continuare în pag.15 )

E VECHI PĂCATUL!

MIR

CE

A R

AD

UIA

CO

BA

N

PLUMB 110

pagina 3revist\ de atitudine

Opinia mea este cănimic mai greu decât săscrii despre iubire. Iubireaîn sine, situată în sferainefabilului, e miracol, epredestinare, e întâm-plare, încât a scrie astăzidespre iubire înseamnă a

te afla în polemică cu toți precedesorii. EugenDorcescu, doctor în filologie ne face o reușităprefață, subliniind cu preponderență originali-tatea șocantă, frapantă, a volumului 10 zile dinmartie. Discursul pleacă de la poveste, decieste transfigurat eternul cuplu, “Liber camoartea”, citat din scriitoare, și o primă parti-cularitate prin care, cred eu, Cristina Ștefanmerită toate felicitările este că nu se lasăcontaminată de cei dinaintea sa. Poeziafrapează prin caracterul polemic. Avem ceeace se numește un lirism interogativ, enigmatic,muzical. De altfel și implică motivele din doimari compozitori, sugerând motive muzicale,Mozart și List.

Dacă ar fi să traducem poezia, deșitransfigurează o temă cunoscută, comodă,poezia este aparent inaccesibilă. Cuplul de-sigur este pur simbolic, ea este privighetoareași știm simbolistica privighetorii, ca ocântăreață matinală, cu un tril fascinant,trecând prin opera unor mari scriitori, JohnKeats, care a scris Odă unei privighetori,Borges care consemnează că acest cuvânt seaflă în aproape toate limbile pământului și seînrudește mai puțin cu ciocârlia și mai mult cuîngerii. Este un volum fascinant care o săplacă în primul rând prin polemica abordată.Primul cu care polemizează este Eminescu,această privighetoare care întruchipează fe-minitatea are și nu are din eroina din Floarealbastră, deși se vrea cuceritoare ca femininuleminescian nu face aceleași eforturi să-lscoată pe el din sfere și “ceruri înalte…de num-ai uita încalte”. Supratema este căutareafericirii, desigur, dar bărbatul, acel căutător detril, nu are nimic din perplexitatea bărbatuluieminescian:

“Ca un stâlp eu stam în lună! Cefrumoasă, ce nebună”

Iubirea Cristinei Ștefan nu are nimic dinnebunia iubirii eminesciene, cu ghilimelele derigoare. În același sens se pot face asociații cuRiga Crypto și lapona Enigel, care mi se parecontaminată în acest text de Ion Barbu, de lacare împrumută ceva din tehnica versificațieiși care creează acel Luceafăr pe dos. Ea, pri-vighetoarea este creatoarea lui, a bărbatului.Eugen Dorcescu vorbește de o iubire in absen-tia. El este un pretext de a transfigura aceastătemă plecând de la folclor, de la Sburătorul luiIon Heliade Rădulescu, de la Luceafărul, de laRiga Crypto, până la Arghezi cu “ Ai ascultatde gândul cel dintâi. Nu te oprise gândul fărăglas”, sau “De ce-ai plecat? De ce-ai mai firămas?”, până la ambiguitatea argheziană.

Deci, o primă polaritate a lirismuluiCristinei Ștefan este caracterul polemic cu ceide dinainte, prin aceasta reușește să sesalveze, ceea ce înseamnă un talent autentic.Flaubert spunea că prima grijă a unui scriitoreste să nu se lase contaminat de ceilalți, sănu-i imite pe ceilalți și în acest sens reușitaeste deplină.

Referitor la titlu, nu întâmplător alege 10,cifra 10 intră în sistemul binar al calculatorului,amintește de Tetraktysul pitagorician 1 + 2 + 3+ 4 = 10, care s-ar afla la rădăcina vieții. Îmiplace titlul 10 zile din martie, deși Somnul alb(o alternativă a poetei la titlu) poate suna maipoetic, dar acesta face legătura poeziei cueternitatea.

Adevărata valoare a volumului stă înaceastă relație intimă cu eternitatea.

O poezie de discutat:

***refuz câteva verbe/sunând străin şi fals/a se

preta de pildă/eu mă pretez/ tu te preteziel(ea) se pretează/nimic mai enervant/ decâtacest sens/ de înjosir/ l-aş înălţa/ tu te pretezila o iubire?/la milă?/ poate la iertare…tu tepretezi la un sărut?/pretatul ăsta apretat nudoare?/azi a trecut un bărbat/foarte aproape

de viaţa mea/ o făptură de vis/ca o linişteînaltă/a trecut şi mai trece/îl întrebneştiut/cum s-a pretat să plece?

***Am ales acest text neîntâmplător pentru

că relevă modul de a transfigura iubirea astăzi.Am observat diateza reflexivă, acuzativul,pronumele personal în acuzativ. Dispare din iu-birea de azi diateza pasivă a verbului. Estefoarte importantă azi diateza reflexivă, subiec-tul logic sau complementul de agent. A te pretaînseamnă a consimți la ceva, poate în afaravoinței tale, sub demnitatea ta- tu te pretezi laiubire, la milă, la iertare, iată câteva conotațiifără de care iubirea n-ar exista. De observatcă bărbatul este o ființă pasageră, “a trecut…și mai trece”. De observat că iubirea devine unact personal și de pretare, nu mai intră în iubiredorința eminesciană (“îl vede azi, îl vedemâini/astfel dorința-i gata”), nici fatalitatea,poate mai mult întâmplarea care nu excludefericirea. Citind și observând zilele, în aceastăformulă a cifrei 10, se observă că începând cuziua a noua și continuând cu a zecea zi inten-sitatea iubirii descrește, dar este insinuatămoartea. Excepțional realizată în opinia mearelația eros- thanatos, deosebit de firesc și aicioriginalitatea scriitoarei își pune amprenta prinîntrebarea dacă la începerea următoarei cifre10 va fi același el sau nu va fi tot el.

Sincer să fiu, povestea de dragoste mi separe excepțional legată de Romeo și Julieta luiShakespeare prin acest motiv al privighetorii-ascultând privighetoarea cei doi rămânnedespărțiți, dar în moarte.

Originalitatea frapantă- cum a spus Eugen

Dorcescu- este evidentă prin relațianeostentativă și prin ceea ce numim noimetafizica iubirii, transfigurată în toată lite-ratura de acest tip a lumii. Ideea estesupratema volumului pentru că autoareatransfigurează și metafizica omului contempo-ran, tastele calculatorului putând șterge ime-diat orice poveste de acest tip.

“nici nu ştiu acum la finalce iartă iubirea în joc virtual

ce strânge în laţ ce-adună la schimbce capăt îşi vindepe bani de argintparadigma din mit

apasă blând butonul delete”

Îmi pare un limbaj poetic cuceritor,evidențiat prin poemul meu preferat, m-amvisat un portret pe zăpadă, cel mai bun poem,implicând motivul zăpezii ca simbol alpurificării, al candorii, al neîntinării, pentru cătotul se întâmplă în vis, o iubire idilică.

Mă visam un portret pe zăpadă...

***singur vis

întunericul nouaşternut pe abis

într-o coajă de ou

singur visprimăvara-n secundă

înflorit nepermisîntr-un trup să te-ascundă

singur viscu o boabă de rouă

tremurat şi deziscăii albe şi nouă

singur visspart în noapte de muguri

suntem cer interzissuntem ruguri

Aceasta e poezia care rezistă timpului!

10 zile din martie de Cristina Ștefan

Pet

re Is

ach

i

Traducător dintr-un Camus, ieşeanul, poet de marcă,Valeriu Stancu, va fi citit de autorul său preferat gândul că„din clipa în care ai renunţat la sinucidere nu mai ai dreptulsă vorbeşti despre viaţă” (amintind şi de Cioran!). Şi totuşi...

În cartea Clameurs du vent (Strigăte ale vântului),scrisă într-o elegantă versiune (era să zic diversiune!)franceză, „leit motivul” este tocmai parabola sinuciderii-metaforă şi tentaţie simbolică, mai curând capriciu poeticesc,de vreme ce autorul „renunţând”, evident, la actulautosuprimării, „vorbeşte despre viaţă” cu o rară dezinvolturăşi poftă de a trăi, în sentinţe memorabile pe franţuzeşte,părându-mi a se depăşi pe sine în varianta românească (câtmă ăricep şi eu în cele două graiuri.... Sprijinit de „Conseildes Arts” al Canadei, la casa de editură „Les Ecrits desForges”, Valeriu Stancu revine spectaculos în orizontul ver-bului poetic franţuzesc, aspirând a se impune temeinic în fa-milia francofoniei. Fireşte, preferinţele subsemnatului lacartea în chestiune aici vor decurge pe româneşte, dialectulfranco-român nefiind încă elaborat... Secţiunile volum(aş)uluivorbesc de la sine, prin titulare, despre substanţa neliştitordensă a materiei poetice: Noapte la persoana întâi, urlete alevântului, autoportret cu blestem, sinucigaşi de lux, îngerul cuarcadele sparte şi eterna baladă a sinucigaşului ratat!

Ce aflăm despre Valeriu Stancu din această stranie con-fesiune, despre obsesiile sale, despre existenţa sa deloclineară?Iată o sumă de citaţii admirabile, reproduse înromâneşte rostiri...

„Nu există decât dinspe mine şi pentru mine”„Cât sunt de absurde cuvintele!/-/ Bolnav sălbatic de

adevăr, mă hrănesc din iluzii, întrucât, sub pleoapa mea, as-cund un cimitir de rouă”!

„Cred statornic în singurătatea zeilor”...„Mereu acelaşi trist ca un poem nescris”„Fiară bolnavă de adevăr, Iluzia mă hrăneşte”.„Cuvântul nu-i decât o maimuţă care imită gândirea!„Poezia eu o trăiesc, n-o scriu”„La mine-n casă, Isus-Cristos n-a intrat niciodată să-mi

ceară ospitalitate, fie şi pentru o noapte!/-/Isus-Cristos nu m-a văzut/Şi eu, nu l-am prins niciodată de mână/să-i spun:Doamne, urmează-mă în împărăţia mea !

„Dumnezeu, sunt contemporan cu moartea mea pro-prie.”

„Otrava zorilor se răspândeşte în trupul meu”„Cochilie de plumb liniştea. Sărman măscărici/Povero

pagliaccio”„Alerg spre tine, vale de lacrimi, /spre-a-mi împrospăta

fruntea încinsă cu evantaiul de foc al exilului interior”.„Vino, dragostea mea, să ne punem capăt zilelor.../-/

Pentru a trăi, trebuie să murim!”„Moartea nu-i decât ansamblul renunţărilor noastre”.

„Eu nu sunt decât omarionetă a liniştii”.

„Oglinda are trebuinţăde întuneric spre a-mi de-voala arhitectura labirintu-lui”

„Îngere, eşti fantasticde furmos/atât de frumoscă eu nu te voi putea aflanicicând”!

„Umbrele, sprânce-

nele mele-zboruri depăsări oarbe”...

„Mamă, hărăzitămorţii/pentru ce încămai naşti în pânte-cele tău fiereasperanţei?”

„M-am cuibărit lamunte, în castelulmeu, poate pentru/ascrie poemele nemuririi mele, spre a-mi citi cărţile încă ne-scrise, să fiu singur, sau aproape, pentru a mă sinucide...”

„Doamne, m-ai plămădit atât de laş, că nu îndrăznescsă-mi iau singur zilele!”

„Mă rugam unui zeu inexistent, nădăjduind că-ntr-o bunăzi voi îndrăzni să mă omor!” ş.a.m.d

Valeriu Stancu ne lasă a înţelege că el vine dintr-o istorieciudată, din vremuri când tinerii îşi aveau problemele lor,când au învăţat să îmbătrânească aplaudând succesele par-tidului ăluia...”; amintindu-şi de un amic de demult: „El careezita să trăiască/Eu ezitând să mă ucid”!

Şi un detaliu biografic esenţial: „Burghezul care somnolaîn mine-moştenire de la tatăl meu- m-a sfătuit infamul, să re-conciliez cu societatea, cu familia, cu toate compromisurile,cu mine însumi, şi, o dată mai mult, am izgonit din inima meapofta de a mă sinucide”! Astfel Valeriu şi-a clarificat jocul de-a viaţa şi moartea proprii. Mai exact: între „infinita frică de atrăi” şi „umilinţa nemărginită de a-mi rata sinuciderea”!...”Dublul” sau („Călăul”) a ales dispariţia, EL, poetul, „continuăsă înveţe a trăi...

Calistrat Costin

Valeriu StancuUn poet...franco-român

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 110

DINTRE SUTE DE CATARGE...

ȘTEFANNĂSTUNEACcls.. a IV-a, LiceulFerdinand I

Tărâmul toporașilor

Într-o zi de primăvară, noi, ele-vii am ieșit afară în curtea școlii.Doamna profesoară ne-a rugat săobservăm pâlcurile de toporașiapărute odată cu venireaprimăverii. Eu și Răzvan observămcă la umbră sunt mai mulți toporașidecât la soare. Atunci întrebăm:

-Doamnă, de ce sunt atâțiatoporași la umbră?

-Ei bine, dragii mei, veți aflaascultând o poveste.

-A fost odată ca niciodată untărâm plin cu toporași. Acel loc erape atunci chiar această curte. Înacel tărâm traiau mii de toporași.Unii buni, alții răi. Florile aveau unrege și o regină. Bineînteles și unprinț. El era îndrăgostit de cea maifrumoasă prințesă floare: ReginaNopții. Însă cele două specii de florinu se înțelegeau. Chiar și mai înurmă de atunci au fost războaiecrâncene cu mulți morți.

Odată prințul a mers la părințiilui și le-a spus în genunchi:

-Mamă, tată, o iubesc peRegina Nopții! Vă rog lăsați-mă s-ovăd de câte ori simt nevoia! Vă rog!

-Florin, nu știi ce spui! ReginaNopții e dușmana noastră! Vrei săpornești alt război? Știi ce puternicăe acea prințesă în farmece în-tunecate!

-Dar, tată, eu......-Nu vreau să mai aud nimic.

De acum îți interzic să părăseștipalatul și Reginei Nopții să intre înregat!

Nici nu apucă regele să spunăbine aceste cuvinte că gardianulprințesei a vorbit de s-a cutremurattot tărâmul:

-Rege al toporașilor, ai vorbitrău despre Regina Nopții. Acum eu,gardianul copac voi aduce toporașiila ghiveciul cel mare din cer (Astaînseamnă că va exterminatoporașii, dar nu personal).

Bradul începu prin a îmbolnăvigardianul copac al toporașilor. Apoiplecă. Însă întunericul a acoperit pejumătate tot tărâmul. Mii de flori seofileau de frică. Cum am spus, uniitoporași erau răi, dar acum aveauputeri și erau trimiși să exterminecelelalte flori de acolo. Apoi urmausă fie distruși și ei.

Regina nopții îi controla cu aju-torul unei vrăji de posedare trimisăprin intermediul frunzelor. Poateacum credeți că toporașii vorpierde, că n-au nici măcar oscăpare. Însă în întuneric existămereu o lumină! Prințul era printreei! El voia s-o învingă pe ReginaNopții, înțelegând că e rea. A reușitsă rupă frunzele posedate șitoporașii au revenit la normal.Regina a fost învinsă căcibunătatea prințului a fost puternică.Apoi toți s-au bucurat.

S-a pornit o petrecere care adurat trei ani! Și toporașii au trăitfericiți până la adânci bătrâneți!

-V-a plăcut basmul, copii?-Da! Am răspuns în cor.-Foarte bine. Căci acum v-am

răspuns la întrebarea ”De ce suntmai mulți toporași la umbră decât lasoare?” Răspunsul e: în întuneric emereu și o lumină, chiar dacă parecă e partea rea.

ANDRADAELENABROȘUcls a III-a Șc. Al ICuza Bacău.

Călător prin Europa

Astăzi la emisiunea „Călător prinEuropa” mergem în Italia. Ciao a tutti!Buon giorno! Asta înseamnă salut tu-turor, bună ziua. O să mergem la Da-vide, cel mai cunoscut măcelar dinItalia.

-Buon giorno, Davide!-Buon giorno, Andrada! Come

stai?-Bene! Molto bene! Io non parlo

bene italiano. Sono rumena.-Dacă ești româncă... vorbim în

română.-Vorbești limba română? Ce faci

tu aici, în măcelărie?-Eu tai carnea de porc și fac mor-

tadella, prosciutto cotto sau crudo. Sefolosește în paste, pizza. Se mănâncăcu salată și motzarella sau cu grisine.Vrei să îți spun rețeta?

-Desigur!-Se iau grisinele și se înfășoară în

prosciutto, apoi se stropesc cu ulei demăsline.

-Bună mâncare!-Da! Cel mai mare magazin de

aici este „Big Store”. Are și autoservire.Odată am mâncat acolo paste cuscoici. Vrei să mergem?

-Da! Cât durează drumul?

-De aici durează o oră cu mașinasau trei ore de mers pe jos.

-Și noi mergem cu mașina, pe josdurează prea mult.

-Hai! Să plecăm! Sper că îți estefoame!

-Da! Chiar îmi este! Ne pare răudar trebuie să încheiem această edițiea emisiunii! Arrivederci!

-Arrivederci!***

ȘTEFANALEXANDRU CĂLIN, cls a-VI-a, Liceul Ferdinand I, Bacău

Excursia perfectă

Într-o seară de iarnă, mă bag în pat săcitesc cartea Douzeci de mii de leghesub mări. Am adormit foarte greu,pentru că devenea din ce în ce maiinteresantă acțiunea. În cele din urmă,mi-am dat seama că am școală a douazi, așa că am încercat să adorm. Și așaa început totul. Mă trezesc pe o plajă sălbatică. Mă uitîn jurul meu și nu văd pe nimeni.Stăteam pe un șezlong iar lângă mineera o geantă de plajă, în care am găsito cartelă pentru cameră și un prosop.Nu am mai pierdut timpul și am căutathotelul la care eram cazat. Când amajuns, am întrebat-o pe doamna de larecepție unde sunt. Cu politețe mi-arăspuns: “Sunteți în Hawaii și ați rez-ervat plaja hotelului.”Am mers în cameră și am observatpriveliștea frumoasă de la ferestră.Vedeam toată plaja aurie și oceanul. Încâteva momente am ieșit din camerăși m-am dus la plajă. Nisipul era foartefin și apa, foarte curată. Pe plajă seînchiriau costume de scufundări și amluat unul. Am plecat cu instructorul înlarg și m-am scufundat. Când amajuns la douăzeci de metri adâncime,mă simțeam ca într-o povestire de-aCăpitanului Nemo. Spre seară, m-am întors la hotelepuizat și ca prin vis a venit doamnade la recepție să-mi spună :“ trezește-te! trezește-te!”...Deasupra mea chipultatălui meu îmi zâmbea. A fost un visfrumos. ***

LUPU GEORGERĂZVANcls a IV-a, Liceul Ferdinand I, Bacău

Cetatea Neamțului

Urcăm sus, în deal, la cetate. Se vedeprintre ramurile copacilor un turn atinsde veacuri. Pe podul principal s-au dusatâtea încăierări între popoare. Cândintri în cetate, te gândești imediat lapoveștile cu balauri, prinți, vrăjitoare,este o cetate plină de istorii. Parcă tetranspune direct în poezia “Mama lui

Ștefan cel mare”, cum stătea rănit lapoartă dar mama lui îl trimite să luptepentru țară. Cetatea Neamțului poatefi numită “a zecea muză”, pentru că,dintre cărămizile acelea îmbibate deistorie, au răsărit atâtea povești nepier-itoare, dar și poezii, și povestiri istorice.Când pleci pe poartă un rând de dom-nitori îți face cu mâna de pe turnuri.

Ziua mamei

O zi de primăvară, frumoasă ca ofloare, dar nu de zi este vorba ci de-spre mama. Ea ne naște, ea ne crește,ea ne iubește. Așa este mama. Cândajung acasă, ea muncește. Poate a șiuitat că este 8 Martie, dar nu ointeresează. Pentru mine ea este ozână bună și merită această zi. Îi spuncă orice poet sau prozator a scrismăcar o dată despre mama și îidăruiesc această scrisoare…

***CIPRIAN CONSTANTIN MURARIUclasa a III-aColegiul Național deArtă ”George Apostu”Bacău

Hai la joc!

Foaie verde de cicoareMâine iar e sărbătoare!Ne-adunăm cu mic, cu mareȘi la joc și la plimbare.

Muzica se aude-n zareCă se cântă foarte tare.Unu strigă: ”Hai la joc!”,Altul: ”Nu mă tem de loc!

Toți în horă s-au încins,Nici unul nu s-a desprins.Cine joacă până-n seară,Va lua premiu la gală!

Primăvara

Cântă ciocârliile în țarăSă vestească altă primăvarăPrintre razele de soare,De la mare îndepărtare,

Toți se bucură și cântă.Așteptarea a fost lungăFlorile încep a-nfloriPrin văzduh și pe câmpii.

Glasuri de copii zglobiiStrigă pe afară:Hai, veniți cu toți la joacă!Iar e primăvară!

Omul sărac și omul bogat

Era odată, cu puțin înainte de amă naște eu, un om sărac care avea ooaie de culoarea gri. Dacă nu te uitaiatent la ea, ziceai că e măgar. Pe undemergea oaia la păscut întâlnea capracelui bogat. Dar omul sărac avea maregrijă de ea pentru că era tot sprijinulfamiliei. Și așa putea face și bani dinlaptele pe care îl dădea oaia și mieiivânduți. Cel bogat însă culegea doarscaieții de pe capră care îi aduna dintoate locurile pe unde se cățăra. Caprafăcuse și ea doi iezi ce s-au grăbit sămoară, iar lapte nu mai putea da pen-tru că înțărcase. Așa ajunse cel săracbogat și bogatul, sărac. Acum bogatulîl sfătuiește pe cel sărac să scape decapră că ea aduce numai necazuri.

- Îți dau eu o oaie că eu cu o oaieam ajuns bogat. Să o ții tot timpullângă tine și o să fii iar bogat.

Omul a făcut așa cum a fostînvățat și a ajuns iar bogat.Și am încălecat pe-o șa, și v-am

spus povestea mea!

***ȘTEFAN RAREȘANDREI cls a-IV-a, Liceul Ferdinand I, Bacău

Venirea zăpezii

Pe dealuri s-a așternut plapuma albă și moale.

De o seară întreagă ninge și tot ninge cu fulgi mari ca de vată. Năsucurile copiilor așteaptă la geamurile înghețate

să vină dimineața.

A doua zi valurile de copii se îngrămădesc pe derdeluș. Strașnicul ger le-a amorțit obrajii,

roșii ca merele. Cristaline glasuri răsună

în văzduhul argintat. Unii se reped să urce pe sănii,

alții pe schiuri. Toți sunt ca o grămadă

de fluturi gingași. Lângă pădure mâinile dibace

ale oamenilor au făcut un om de zăpadă

mai mare ca ei. Ca o cușmă de nea, o oală de pe cap abia se mai zărește.

După o zi de stat la zăpadă nici coșurile caselor nu mai scot fum, nici crivățul nu mai suflă. Tot satul a adormit…

Haiku

statui de cristal-în apa înghețatăsunt doi peștișori

*** merele roșiiîn copacul din curteun cuib părăsit

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 110

Poet postmodern, crescut lașcoala cenaclurilor literare dinPloiești, Martin Culcea, autorul re-centului volum, subversiv intitulatPoet sub acoperire (Editura„Singur”, 2014), asemeneapoeților aparținători acestuicurent literar coboară poezia îndomestic, folosind un limbaj alrealității, cu prevalențe ludice,fără a mai contrazice percepțiacomună a receptorilor. El sedescoperă cu nonșalanță a fi poetsub acoperire, dar, de fapt, el neinvită, pe noi, cititorii, săînțelegem altceva din structura deadâncime a textelor, dispuse încele cinci secvențe carestructurează volumul: fericităinima!, întorși mai puțini acasă, li-curici printre greieri, a cinceazare, ospățul stăpânului.

Sintagma din titlu funcți-onează ca un cod genetic, sem-nificând atât o autobiografie liricădeghizată, cât și o artă poeticăsuis-generis, poetul sugerând, înmanieră ironic – ludică, ideea cătextul poeziei a încetat să mai fieo elaborare savantă, un joc deoglinzi riguros articulat, de cătreun poet sub acoperire, deghizat înspatele unor măști de circum-stanță, ca în poezia modernă. Deaici derivă o serie de trăiri ludico-tragice exprimate în contexteexistențiale dintre cele mai di-verse, prin sitagma “subacoperire”: numărul subacoperire/ de la poarta iubitei(schimb de inele, p. 20); un fiusub acoperire (29 iunie, p. 78)surioară sub acoperire, p. 80;suferind pentru poezia subacoperire (adorația identității,p.138); nu pot decât să așteptmoartea sub acoperirea/ unuimegafon ...(mica tragedie - pecoturni, p.142); dragoste subacoperire-fără acoperire/prin des-coperire (erou sub acoperire, p.156), știri sub acoperire, p.171etc.

Plăcerea oferită de poeziapostmodernă ia forma unei prac-tici parodice, din care unii comen-tatori au sugerat că nouaabordare reconstructivă a trecutu-lui, parodică sau altfel, reflectă opreferință specială pentru codifi-carea multiplă. Sau chiar pentrusupracodificare. Printre mijloacelepoetice prin care poetul subacoperire, de poezie sedat șisetat prin poezie, realizează oasemenea codificare multiplă, senumără intertextualitatea în sensrestrâns, realizată prin inserțiaunor citate din poeți aparținândunor epoci și curente diferite,aluzia și comentariul aluziv,referința jucăuș deformată sauinventată, anacronismul intenți-onat, amestecul a două sau maimulte moduri istorice sau stilisticeetc.

Jocul titlurilor sau al subti-tlurilor, precizările generice,indicațiile, aferente unor textesunt indici de intertextualitate carefixează un raport la noțiuneagenerală de poezie și pot furnizainformații despre text: precizarea,de pildă, că volumul poet subacoperire este un scenariu liric.Într-o serie de texte, poetul aflat înimposibilitate de a comunica totadevărul sufletului său încărcatde inefabil simte nevoia de a daanumite indicații, pentru a-l dirija

pe cititor într-o direcție neștiută,mărind astfel ambiguizarea liris-mului său: poem de tranziție (altsindrom, p.21), natură în mișcare- cu infantă/flamingo și fără măr,(p.22), și cel mai grav fără teamă,p.30, 5 noiembrie/toujours, (p.32), amăruie irima – exact unde-iirima!,p.35, anul II J (poem pe cu-vinte date, p.39),suferința cor-moranului (topless poem, p. 40),la Nord prin Sud (poem fără fron-tiere, p.41), pe treptele Palatului(jurnal presex, p. 42), dimensiunetrei bis (pleonasm intern? neatentextern?, (p. 46), Polonicul (sce-nariu non-fiction, p.48), marșul vi-olatorului- prin liber consimțământ(p.57), pe la trei vin păduchii mi-titei – bubele dacă ți-aucopt/medicul vine la opt(p.58),tinerețe fără tinerețe –tristețe fără tinerețe (p. 71),spunere discursivă (melodie fărăsfârșit, p.75), într-un singur suspin- țipând țapăn ca un lup (p.76),29 iunie - încă o zi (p.84), la 180de grade de Paralela 0 (poet fărăfrontiere, p.88), trei virgule ( jurnalliric, p.92 ), din amar doar cristalul– din cristal doar amarul (p.93),sentimental de absurd (poemprecreștin, p. 94), 29 iunie –repetabil (p. 94), 29 iunie –repetabil (p. 95), pentru că nu-iașa Mărie? (p.109), nu-i așaMărie- addenda- (p. 110), cusorin-snow nincă – într-o Marți deDuminică (p. 115), cu don’profes-sor la confessor – de la ararat laarafat (p.118), acumulatoru’ – cugreier șI licurici de condei (p.120),cu titi de la titircă – iubitor decaterincă (p.123), cinteza dinvecini – augustei din vecini (p.124), alin și raluca – greierele șifurnica (p.126), în afara oricăreidedicații – doar inima cât unc.n.p. pentru toți și toate / uitați șinedrept uitate (p. 130), a cinceazare – parcă sub alt Soare(p.141), mica tragedie ( pe co-turni, (p.142), aproape desigur–bine-înțeles (p. 144), beton armat( poem, p.163), cu riscul de a mărepeta (poem de gest, p. 174),doar pentru (Narcis plângând?, p.178), mater doloris - inexprimabilnu inefabil (p. 180), buruieni în-florite - printre ofilite cuvinte(p.192), am pierdut provincia-aștept remisia (p. 216), asteniecelulară (chi ho paura – io?, p.222), în răspăr (gratuit pur, p.225) și un topor alb - de molibden(p. 226), pisanie- la poetul ne-cunoscut (p. 310).

Răspunsul postmodernismu-lui dat modernului constă în recu-noașterea că trecutul, de vremece nu poate fi distrus, pentru cădistrugerea lui duce la tăcere, tre-buie să fie revizuit cu ironie, fărăcandoare (Umberto Eco). Mizacade pe intertextualitate șireferențialitate. Citatul nu maieste programatic, ci intră în modulcel mai firesc în structura poemu-lui, garantându-i o literalitate pecare am putea-o numi livrescă.Parcurgând la vedere, nu subacoperire, volumul, constatăm căMartin Culcea, aidoma tuturoroptzeciștilor, restabilește și re-amintește liniile de forță ale trecu-tului prin prezențe intertextualeevidente la tot pasul. Noul sistemestetic este unul al dialogului din-tre voci diverse; poezia populară(pp.76,162), cântece practicatede brigadierii voluntari de peșantierele tineretului ( p. 57), fol-clorul copiilor (p.158), folcloruldeținuților politici de la canal,texte publicitare (p.165), texte/sin-tagme biblice (p.173) con-viețuiesc cu Eminescu (pp. 19,131, 133, 158, 222, 261, 267,305), Macedonski (p.220), Cara-

giale (p.248), Blaga (p. 50,),Marin Sorescu (p. 88), AnaBlandiana (p. 95), NichitaStănescu (pp. 116, 120),Sadoveanu (p. 111), Arghezi (pp.140, 203, 292), Bacovia (pp.285,296,335), Coșbuc, Ion Heli-ade Rădulescu, Alecsandri,Topârceanu (p. 120), Ion Barbu(p. 201), Labiș (pp. 114, 153,160), Adrian Păunescu (p.241), Patapievici (p. 23)Samuel Beckett (p. 149), MarcelProust (179), Biblia (p.289) etc.

Pe fondul unei crize de iden-titate/realitate, autorul este tot maimult preocupat să exprime funda-mentele existenței cotidiene. Deaici derivă și prevalența ele-mentelor de referențialitate și in-truziunile biograficului (cumimoze palide, p. 251 ).

Martin Culcea schimbă para-digma estetică a postmo-dernismului în sensul că tragiculse insinuează în structura po-emelor, uneori direct, alteori „subacoperire” ludică. Poetul vine înartă cu experiențe de viață tra-gice și nu numai, trage după el șiviața părinților, copiilor, priete-nilor, a semenilor, a lumii în ge-neral. Este stăpânul cuvintelor, lemânuiește cu mult talent și are orelație specială cu cuvintele și,evident, cu Cuvântul. El pare unposedat, cuvintele nu îi aparțin, îisunt comunicate, le aude, lesimte, uneori nu le știe sensulexact, simte nevoia să lerepete/rescrie la nesfârșit. Dartrăiește și drama neputinței cuvin-telor de a exprima profunzimeagândurilor ivite din subconștient:Alegem necunoscutul ca revelație/ prima libație în sublimarea/primului gând neinventat de cu-vânt (cum mi-am petrecutvacanța/de Crăciun, p.188). Suntdecelabile în multe poeme dinvolum penetrația modalitățiloramericane, în primul rând îndirecția entropică a prozei albe,fără rimă clasică, dar mustind derime interioare cu valoareeufonică, versul segmentat, une-ori în trepte (pp. 301,307), sauunități ori grupuri respiratoriiscurte și inegale, după tiparulstilului colocvial. Izvorând din spi-ritul iconoclast, specific poețilorpostmoderni, volumul se încheiecu cel mai frumos poem, adicăacela care nu s-a scris, aflat lap.337. (lăcrămioare printre colțide absint). Ai sentimentul că înstructura paginii albe se află cu-vântul pur, aflat în starea lui degrație și necontaminat de literamurdară de cerneala păcatuluioriginar. Poetul surprinde prindicțiunea sa cu totul necon-vențională, prin gramatica poeticăoriginală: semne de punctuațieplasate în mod arbitrar (pp.282,324), paranteze întrerupânddeseori versurile sau cuvintele dinversuri, ruperea și dispunereatipografică haotică, asemenea po-etului american Edward EstlinCummings, nefolosirea majus-culelor la începutul versurilor saudupă punct, aglutinarea de cu-vinte aparținând diferitelor câm-puri semantice (p.140), folosireacuvintelor fără blanc (p.177) și acuvintelor rotacizate etc. Pentrua valorifica elementele de sacra-litate existente în realitateacotidiană, Martin Culcea simte oacută nevoie să poemizeze. Elscrie pentru că altfel n-ar puteatrăi. Poezia devine oxigenulcare-i menține respirația, sângelecare-i curge prin vine. Terapie îm-potriva morții. De aceea poetuldeclară ritos: Sunt grăbit să scriu/fiind în întârziere față de moarte/(răpirea din rai, p.149).

Poet sub acoperire postmodern-textualistă

Dan

iel N

ico

lesc

u

RĂDĂCINI Fiecare om îşi trăieşte, chiar

dacă la intensităţi diferite, a v e n -t u r a c ă u t ă r i i sinelui. O aseme-nea revelaţie am avut-o şi în urmăcu aproape o jumătate de veac,citind cartea, devenită în scurt timpde la publicare, unul din best-seller-urile secolului trecut: ROST

(Rădăcini) al unui celebru scriitor de culoare ameri-can. Autorul dorind să-şi afle răspunsurile la întrebărilefundamentale care îl măcinau: cine sunt, de unde vin,de ce, când? Interogaţii cu răspunsuri venite din isto-ria unor epoci zbuciumate şi care au configurat înbună măsură profilul demografic al societăţii ameri-cane de astăzi.

Am evocat celebrul roman spre a crea o puntede legătură spre o altă lucrare de referinţă pentru ideiade origini cu localizare pe meleaguri bavarezo-transil-vano-moldovene, cartea – monografie a profesoruluibăcăuan Eduard Ştraub, purtătoare încă din titlu aunui mesaj pe cât de sugestiv, tot pe-atât de peren:“Puterea de a dărui, şansa de a te împlini” (apărută laeditura “Egal”), care este “nu doar un bildungsroman,ci şi un îndrumar pentru tinerii doritori de a izbândi înviaţa socială şi profesională”, după cum ne sugereazăsemnatarul cuvântului introductiv. Memoria afectivă şirigoarea germană sunt, după părerea mea, cele douăprincipale atu-uri ale acestui demers publicistic mono-grafic şi autobiografic. Prin condeiul autorului, care sepostează în plan secund atunci când ne prezintă isto-ria comunei natale – Prăjeşti, dar avansează pe ceadintâi poziţie în discursul publicistic despre“rădăcinile”- originile săseşti ale familiei sale, vechide peste două veacuri şi jumătate, pornită pe la 1775din pădurile Boemiei şi împământenită, după un lungperiplu bucovinean, în aşezarea băcăuană de pemalul Siretului.

Suntem, aşadar,în faţa unei adevărateaventuri a destinuluiacestor oameni. Undestin luminat şisusţinut permanent deşansa împlinirii. A re-definirii umane şi so-ciale. De ce am recursla acest decupaj te-matic, lăsând poatepentru altădată istoriacomunei? Tocmai pen-tru că ideea de“rădăcini” este ceacare dă substanţăvolumului. Ştraubienii,dacă-mi este îngăduitsă-i numesc astfel, şi-au extras seva şi

vigoarea din rădăcinile şi vigoarea moldovenilor pecare i-a găsit aici şi de care au fost adoptaţi fără niciunfel de rezervă.

De la vlăstarele-perene înfrăţindu-se de la un anla altul, la familia numeroasă de astăzi. Într-o simbiozăperfectă cu plaiul şi oamenii săi autohtoni, dovadă căadoptarea, acceptarea şi integrarea sunt pe deplinposibile atunci când toate părţile vibrează la aceleaşisensibilităţi umane şi sunt conduse de valori comune.Din cele cinci secole şi mai bine de existenţă a co-munei Prăjeşti, aproape jumătate din acest răstimp is-toric se asociază cu numele şi destinul familiei Ştraub,pornită în periplu spre arealul românesc încă din vre-mea împărătesei Maria Tereza, prin stră-străbuniculFranţ Ştraub, cu punctul de plecare spre noile destineReyberg –Bavaria şi cu bornele de adăstarevremelnică şi, în cele din urmă, statornică şi definitivă,Iazovlăţ - Suceava, Voievodeasa, Solca, Roman şi, însfârşit, Prăjeşti-Bacău. Fiind, cea de astăzi, a 8-ageneraţie împlinită de ştraubieni, cu peste 38 de numeîn arborele genealogic al familiei.

Cu o rigurozitate tipic germană, autorul mono-grafiei fixează parcursurile unei deveniri complexe înarealul specific românesc, cu transfocare la aşezareacare le-a definit prezentul şi despre care profesorul delimba şi literatura română Eduard Ştraub vorbeşte întermenii cei mai gratulanţi posibili. Fiindcă este patriade adopţie a celor de dinaintea sa, devenită, pringeneraţii, patria primordială. O mărturisire sinceră deapartenenţă etnică, dar şi de suflet, pe care o regăsimexprimată şi într-unul din capitolul cărţii-document:“Etnicii germani la ei acasă”. Între altele fie spus, Fi-liala Bacău a Forumului Democrat German numără92 de membri, dintre care 63 sunt etnici germani, iarceilalţi – simpatizanţi. Sunt tot atâtea rădăcini aleacestor concitadini ai noştri cu care ne intersectăm zide zi şi cu care dialogăm permanent în termenii unorarmonii fără de note în falset. Spre a încheia cu ocugetare menită să le definească: rădăcinile sunt înpământ, dar coroana arborelui genealogic al familieise răsfiră larg peste capetele noastre.

Mih

ai B

uzn

ea

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 110

NICOLAE SCURTU

O EPISTOLĂNECUNOSCUTĂ A LUI

MIHAI DRĂGAN

Biografia universitarului, istoricu-lui și criticului literar Mihai Drăgan (n.6 decembrie 1937, Viișoara, com.Târgu Trotuș, jud. Bacău – m. 4noiembrie 1993, Iași) secompletează cu o sumă importantăde note și precizări de istorie literarăexistente în bogata sa paraliteratură.

Identificarea, transcrierea, adno-tarea și publicarea epistolelor sale,risipite în cele mai neașteptate topo-suri din România, ar întregi, în chipfericit, profilul profesorului șicărturarului Mihai Drăgan.

Remarcabile sunt epistolele tri-mise confraților săi și, desigur, unoradintre discipolii pe care și i-a ales cuo grijă specială.

Revelatoare, sub cele mai di-verse aspecte, sunt epistolele trimiselui Constantin Călin, Ion Apetroaie,Teodor Vârgolici, Pericle Martinescu,Zoe-Dumitrescu-Bușulenga, DumitruPăcurariu, Radu Cârneci, MarinBucur, Miron Blaga, Gheorghe Simon,și, firește, altora.

O corespondență ce cuprindenumeroase informații și note de istorieliterară este cea trimisă de profesorulși criticul literar Mihai Drăgan tânăruluicercetător Nicolae Scurtu (n. 4 febru-arie 1951, Văratec, com. Agapia, jud.Neamț), care, în momente dramaticeale carierei sale universitare, a inter-venit la ministrul învățământului și laoficiul juridic al acestei instituții spre ai se restabili drepturile și, mai ales,meritele sale esențiale în domeniuleminescologiei și al exegezei literare.

Epistola ce se publică acum, în-tâia oară, se constituie într-otulburătoare mărturie despre sine și,mai ales, despre unii dintre confrațiisăi, care îi negau meritele didactice șicărțile de istorie și critică literară.

*Iași, 8 octombrie 1992

Dragă domnule Scurtu,

Imediat, pe 15 sept[embrie], ceam primit pachetul cu volumul Emi-nescu și Buletinul Societății1 ți-amscris două rânduri de confirmare, tele-fonic n-am reușit să iau legătura.

Am așteptat scrisoarea amplă cemi-ai promis, alături de volumul deCorespondență (2) N. Iorga.

Până azi n-am primit nimic și suntde-a dreptul îngrijorat. Poșta, deșispezele s-au scumpit, nu e laînălțime.

Dacă mi-ai trimis, desigur, cevas-a întâmplat pe traseu și nu știu ce ede făcut.

Îți mulțumesc încă o dată pentruamabilitate și devotament. De volumulEminescu am mare nevoie pentru aașeza pe masă, în problemarespectivă, totul.

Sunt în măsură să demonstrezpaternitatea indubitabilă a lui Emi-nescu asupra studiului respectiv, Bu-covina și Basarabia. Curând voi puteaface public acest fapt.

De aceea, deocamdată, te rog

pentru o discuție absolută, mai alescă nici nu știu unde voi publica rezul-tatele acestei munci de vreo trei ani.

Aici viața literară este aproapeinexistentă. Editura „Junimea“, cândmai publică ceva, publică poezele șilucruri total nevandabile (un volumdespre G. Bruno de J. Popper). Aanunțat și o mare ediție: Teatru (com-plet) de Matei Vișniec!

Până azi nu este, după câte știu, o ediție completă a teatrului lui CamilPetrescu.

Revistele, ce să mai spun! Ul-timul număr din Convorbiri literare aapărut în martie a[nul] c[urent]. Într-oparte din sediul redacției, clădire aAsociației Scriitorilor, este vorba să sefacă o gogoșerie, plus sucuri, pepsi șialte ape.

E vorba, adică de privatizareaunei clădiri care nu este a acelora cese cred proprietarii ei.

Așa o jale mă cuprinde uneoriîncât simt nevoia să evadez, fie șipentru două-trei zile, din urbea cul-turii, din cetatea unde, nu greșesc, numai este aproape nimic din spiritulvechii Junimi și a Vieții Românești.

De aceea aș vrea să vin, măcarpe fugă la București să ne întâlnim șisă discutăm, că sunt multe de dis-cutat.

La drept vorbind, necunoscând,din interior, pulsul de la centru, nici nu

știu cum să procedez în unele pro-bleme, cum ar fi ieșirea în publicisticăși la luptă!

Ce impresie ți-au făcut articolelemele din Literatorul despre omul cumăciuca, Grigurkov(3)? Eu am simțitca o datorie să arăt, și aș putea con-tinua, cine este individul care loveștemojicește în marii scriitori.

Ai auzit ceva ecouri? Ar fi cazul,după ultimul lui atac, la fel de infect,ca și primul, să-i mai dau o pleaznă?Cum simți lucrurile?

M-ar interesa să știu ce seîntâmplă cu Editura „Minerva“. Pe aicis-a auzit că va fi vândută (firma!). Eposibil oare ca editura care era ceamai rentabilă, doar nu dădea și nu dăonorarii marilor scriitori morți de multăvreme, să ajungă la faliment!

Stau și mă întreb dacă istorie șicritică literară se va mai putea publicaîn țara noastră, cel puțin în aniiurmători. Aveam făcută, mai de multăvreme, o ofertă Eminescu pentru In-troducere în opera lui. Ei mi-au cerut-o, prin d[omnu]l Mihai Dascălu, deșiatunci (1987–1988), s-a opus, cu totfelul de obstrucții, Z. Ornea.

Multe alte lucruri aș vrea să te în-

treb, dar scrisoarea ar lua proporții șiți-aș răpi mult timp pentru răspuns.

Totuși, te mai întreb ceva, ca și înscrisoarea precedentă, în ce stadiu teafli cu elaborarea tezei de doctorat șipe când susținerea. Doamna în cestadiu se află cu susținerea exa-menelor parțiale la doctorat?

Pentru clarificarea dreptului meude a conduce doctorate, lucrurile stauașa: s-a făcut o propunere de la Fa-cultate (noul decan), am făcut undosar bogat (excesiv de complet), atrecut, în unanimitate, prin Senat șiaprobarea acestuia, împreună cutoate documentele se află la Minister.

Deocamdată nu am nici o vesteși mă tem de mașinațiuni. Examenelede admitere se vor da, după câte amauzit, în decembrie sau ianuarie, dareu nu știu dacă voi primi aprobarea(birocrație!). Celor care mă consultăpentru admitere nu știu ce să le spun.

Te rog, nu am la cine să apelez,să te interesezi la Minister, ca și altădată, ce este cu dosarul meu. De laIași, în comisia de atestare, este unindivid cu o activitate științifică minorăși, pe deasupra, un ins rău, pătimaș,răzbunător, Al. Andriescu.

Aștept un răspuns la aceastăscrisoare, răspuns care, sufletește,mi-ar face bine. Sunt încercat demulte neliniști și nu-mi regăsescvechea, nu grozavă, dar totuși bună,cadenţă, în munca intelectuală.

Cu toată prietenia,Mihai DrăganOmagii doamnei.

P.S.1. Sub nici un motiv nu trebuia

să-mi trimiți bani pe cărți. Nu-i voi re-turna acum, dar îți voi cumpăra oseamă de cărți care, cred, nu ajung laBucurești. Altfel nu mă simt bine.

2. Am nevoie neapărat de volu-mul de Corespondență îngrijit dedoamna. Vreau să scriu despreaceastă muncă grea și atât deimportantă pentru istoria literară. LaIași, m-am informat, n-a ajuns nici unexemplar din ediție, ca, de altfel, dinmulte alte cărți importante apărute, depildă, O. Goga, Mustul care fierbe.

3. Curând îți voi trimite, xeroxate,scrisorile lui Victor Eminescu.

4. Am rugat la B[iblioteca] C[en-trală] U[niversitară] „Mihai Eminescu“și am dat și adresa matale să primeștibibliografiile realizate aici. Vei primi înaceste zile ultima: PăstorelTeodoreanu.

Confirmă primirea, cu un rând demulțumire, doamnei Maria Saliniuc,șefa serviciului bibliografic (B.C.U.„Mihai Eminescu“, strada Păcurari, nr.4).

5. Ce număr de telefon veți aveadupă noile modernizări?

Note

* Originalul acestei epistole,inedite, se află în biblioteca profesoru-lui Nicolae Scurtu din București.

1. Mihai Drăgan ~ Titu Maiorescu(1840-1917) în Buletinul Societății deFilologie din România, 1990, p. 68-71.

2. N. Iorga ~ Corespondență.[Volumul] 3. Ediție, note și indici deEcaterina Vaum. București, EdituraMinerva, 1991, 423 pagini.

3. Mihai Drăgan ~ Domnule Gri-gurcu, mai domol! în Literatorul,serie nouă, 2, nr. 20, 15 mai 1992, p.15 și Minciunile pidosnicului înLiteratorul, 2, nr. 28, 3 iulie 1992,p. 10-11. [Referiri la GheorgheGrigurcu].

Scurtă povestiredeOvidiu Bufnilă

Elicopterul poliţiei se învârtea princer asemenea unei libelule uriaşe, jos,un ofiţer peste măsură de gras goleaînsetat o sticlă de suc de roşii, hei,Olivo, strigă el către un poliţist,convinge-l cumva pe băiatul ăsta săne spună câte ceva înainte de a sosiprocurorul general, nu vrea să nespună nimic, îngână Olivo pe un tonmonoton, băiatul, trecut bine detreizeci de ani fuma tăcut o ţigară şistătea ghemuit la pământ, nu-mi vinesă cred că nu ştie cine l-a trimis aici,strigă ofiţerul aruncând sticla golităundeva în spate, se apropie şi urlă fu-rios, mama voastră de terorişti, cumdracu de v-a trecut prin cap una caasta, ia spune-mi tu mie, băiete, camcât te-au plătit ca să faci treaba astamurdară, băiatul refuză să răspundă,poliţistul care tocmai îşi aprinse oţigară îşi întrebă şeful dacă n-ar vreasă-l învioreze niţel pe golanul ăla, ăstanu e golan, Olivo, sunt în stare să punpariu că dacă am face o micăpercheziţie la el acasă, şi o vom face,vom găsi un întreg arsenal, hai spunebăiete cum a ajuns buldozerul ăstaaici, că eu nu agreez metodele vio-lente dar dacă te încăpăţânezi m-aşputea urca în maşină lăsându-te sin-gur cu acest poliţist care e mai puţinrăbdător decât mine, aş adormi şi cusiguranţă nu m-aş sinchisi câtuşi depuţin de strigătele tale, deci ar fi binesă-mi spui cât mai repede de ce naibate-ai apucat să distrugi acesteuluitoare desene, ce dracu, nu maiaveţi nimic sfânt în voi, din maşină seauzi un apel, ofiţerul deschiseportiera, hei, şefule, se auzi voceastridentă a pilotului din elicopter, acolojos se petrece ceva ciudat, pământuldevine transparent, nu glumesc,şefule, şeful se îndepărtă alergând şicercetă speriat împrejurimile, nu văzunimic, aiurează, îşi spuse, se întoarsehotărât, hai spune-ne odată cine te-atrimis aici la Nazca să distrugi de-senele, mobilul, organizaţia, de undevă vin banii, cine te-a trimis la Nazca,hei, Olivo, eu n-o scot la capăt, ajută-l să-şi amintească dar vezi că trebuiesă-l predăm mai departe ambalat fru-mos, şefule, şefule, se auzi din nouvocea pilotului, şeful deschise din nouportiera, se întâmplă ceva, pământulrăscolit de buldozer se mişcă, te-aitâmpit, strigă înfuriat ofiţerul, pământulse mişcă şi se aşază, se aşază cutotul altfel, e un alt desen, un desenuriaş, ce fel de pământ o mai fi şi aicila Nazca, şefule, e un desen uriaş, îlvăd clar de aici de sus, cerule, dar eun, e un buldozer uriaş, transparenţadispare, da, da îl văd bine acum, unbuldozer, un buldozer...

Story

itinerarii culturale băcăuane

În data de 15 mai la Com-plexul Muzeal „Iulian Antonescu”a avut loc cea de a 2-a ediție aevenimentului intitulat Japoniadeparte-aproape de Bacău.Invitaţi: Laura Vaceanu, Preş.Societăţii de Haiku Constanţa,director al revistei “Albatross”,dr. Dumitru Radu etc.

Mih

ai D

răg

an

PLUMB 110

pagina 7revist\ de atitudine

Există poeţi şipoeţi, lingvişti şilingvişti, istoricişi istorici, caretrăiesc în vremurişi vremuri. Toateaceste categorii dei n t e l e c t u a l i

diferenţiate doar de forme, pot fi sur-clasate de una singură, aceea deOm. Om se naşte fiecare dintre ei,însă certitudinea că a rămas Om edată doar de focul vremurilor carearde până la esenţe. Aşa a fost Za-haria Macovei, cunoscut subpseudonimul E. Ar. Zaharia, a fost unOm. Înainte de a fi poet, publicist,editor și traducător, dar şi cu altepreocupări, cum ar fi cea legată de Is-toria neamului românesc, mai alesperioada premergătoare unirii din1918, a fost un Om care şi-a sufocatpropăşirea pentru supravieţuire.

De unde pasiunea pentru istorianaţională a acestui om de cultură?

Zaharia Macovei este menţionatde către G. Călinescu în Istoria litera-turii române la subcapitolulSuprarealişti bucovineni dedicatIconarilor, originea sa fiind din Buco-vina (localitatea Horodnic de Sus).1Unirea din 1918 devenise una dintre„icoanele” scumpe ale spiritualităţiibucovinene. Tinerimea literară, ce-şicăuta deja de câţiva ani buni făgaşul,nemulţumită de marginalizarea făţişăşi constantă a provinciei de către cen-tru şi, de asemenea, de tipul de mo-dernism aflat la mare căutare înepocă, coagulează pentru prima datăîn jurul energicului Mircea Streinul,care, împreună cu Ion Roşca, îşipropune „să afirme în literaturabucovineană noi forme de artă”.2 Lorli se alătură tânărul Zaharia Macovei,acestei generaţii de tineri aflată pedrumul autodefinirii, o „constelaţietinerească, vioaie, activă...”, aşa cumel însuşi o va numi.3 Scopul revisteiera să întemeieze o nouă spiritualitateromânească, cuvântul „Iconar” fiindales să devină un fel lozincă şi simbolde activitate, el însemnând „afirmareaunei concepţii de artă, în care în-toarcerea către icoanele sufletului selămureşte din nădejdi spirituale”.4

În august 1933, Mircea Streinul şiIulian Vesper înfiinţează colecţia„Iconar”, aflată sub auspiciile Institu-tului de Arte Grafice „Glasul Bu-covinei”, unde, de asemenea, semnamajoritatea tinerilor amintiţi. Colecţiase va transforma ulterior în editură,aflată, pentru început, sub aceleaşiauspicii şi devenită mai târziuindependentă. La Editura „Iconar” aapărut în 1935 unul dintre primele vo-lumele de versuri ale lui Zaharia Ma-covei intitulat „Stihuri, metafore şiimagini româneşti”.5 Pasiunea pentruistorie se confundă cu originile salebucovinene, origini care îl vor ducespre cercul poeţilor iconari, underegăseşte intelectuali plini de patrio-tism local şi naţional, care vor aprindeîn sufletul său simbolurile identităţiineamului românesc şi reperele aces-tuia de-a lungul istoriei sale zbuciu-mate. Mânat de pasiunea pentruistorie, dar şi din dorinţa de a studiaizvoarele de gândire franceză vizavide traseul istoriei ţării noastre, în anul1938 Zaharia Macovei obţine o bursăde stat la Paris, unde sub conducereamarelui istoric Nicolae Iorga, pe careîl cunoscuse în ţară prin intermediul fi-icei acestuia, îşi concepe teza de doc-torat. În Franţa, la Sorbona, urmeazăcursurile de literatură comparată alelui J. M. Caré şi cele de lingvisticăfranceză ale lui Charles Bruneau. Aicişi-a realizat teza de doctorat în limbafranceză: Problema unităţii tuturorromânilor şi gândirea franceză (1845-1918).

Autorul s-a documentat în celemai mari biblioteci din Franţa: Bi-

blioteca Naţională, Biblioteca de laSorbona, Biblioteca SainteGeneviève din Paris, BibliotecaUniversităţii din Poitiers. Teza,dactilografiată, a fost transmisă Di-rectorului Şcolii Românești din Franţa,profesorul N. Iorga, prin intermediullui Victor Ianculescu, consul generalal României la Paris, în septembrie1940. Lucrarea urma să fie publicatăîn Franţa, dar teribilele evenimentepolitice ale vremii n-au permis re-alizarea editorială.6 Pornind de laprincipiul că gândirea precedeacţiunea, autorul acestei lucrări aurmărit modul în care opinia franceză,prin cutezanţa şi limpezimea ideilor, aanticipat cu mult timp realizareapolitică a României Mari, în vreme ceRomânia, cucerindu-şi drepturile întimpul Primului Război Mondial, şi-avăzut, în sfârşit, reconstrucţia fron-tierelor etnice naturale, recunoscutede marii oameni de stat la Conferinţade pace din 1919.

Istoria românilor păstreazăamintirea câtorva dintre domnitorii săicare au încercat să unească toateŢările Române într-un singur stat, visdrag tuturor românilor, dar a cărui re-alizare, deşi de scurtă durată, i-a co-stat pe precursori multe eforturi.

Cadrul atât de natural al DacieiFelix a fost bulversat de evenimentelepolitice ulterioare. Unitatea geo-grafică, şi cu ea unitatea politică,au fost dezmembrate; la dreapta şila stânga, vecini avizi au smulsţării, sub diverse pretexte, cele maibogate provincii. Transilvania a fostprima răpită şi rămâne o mie de anisub dominaţie maghiară. Dar, de oparte şi de cealaltă, s-a încercatadesea trecerea graniţelor şiadunarea aceluiaşi popor românsub singura sa conducere legitimă.Mihai Viteazul a plătit cu viaţaplanul său atât de greu îndeplinit,după ce a cucerit Transilvania şiMoldova. Alte provincii trebuiau săurmeze acestora. Dar acest vis dea uni provinciile româneşti smulsedin trupul ţării l-au avut şi domnitoriiromâni din Moldo-Valahia, ca, dealtfel, spiritele clar-văzătoare ale Oc-cidentului latin. Autorul analizează înegală măsură părerile pro şi contra cafiind probe veridice pentru formareaunor opinii, favorabile sau nuRomâniei. Adesea, aceste păreri s-audovedit a fi greşite, sărace îninformaţii, iar uneori sunt expresiileunor interese străine: austriece sau,mai degrabă, ungare. Prin opinie, au-torul înţelege totalitatea ideilor,afirmaţiilor, principiilor prezentate înproblema unităţii poporului român îninteriorul frontierelor sale geografice,politice şi etnice. Punctele de vedereale tuturor istoricilor, publiciştilor, oa-menilor de litere, călători în Româniasau diplomaţi, sunt puse în valoare decătre autor, căci ele reprezintă spiritulşi opinia franceză vizavi de România,susţinând-o în luptele şi aşteptărilesale sau împiedicând-o să-şi rea-lizeze aspiraţiile. Autorul a cercetatdocumentele referitoare la problemaunităţii românilor, fie că e vorba de-spre lucrări ale unor autori francezisau articole apărute în revistelefranceze, începând cu 1875.

Opinia franceză, inteligentă,perseverentă, înţeleaptă şi profetică aajutat şi continuă să ajute lareconstrucţia unui stat independent şila întoarcerea fraţilor din ţinuturileromâneşti într-o Românie mai mare.Opinia europeană în ansamblul ei n-a fost indiferentă la evenimentele dinRomania. Frecvent ea şi-a exprimatinteresul şi chiar a reacţionat la pro-blemele ridicate de poporul român,probleme care au avut un ecou con-siderabil în presa din opoziţia deextremă ca nuanţă politică.

Sentimentul pro-român a fost viu

în opinia franceză, de la origini, şi timpde mai bine de un secol acest senti-ment a crescut pe măsură ce lupteleromânilor s-au accentuat. Urmândcronologia evenimentelor şi cer-cetând documentele vremii, s-a găsitde fiecare dată un călduros ecou înopinia franceză, ecou care a fost atinsde tot ce se petrece pe malurileDunării şi în Carpaţi. Această opinie,susţinută de o documentare rigu-roasă, exprimă constant o adevăratăconcepţie politică franceză a cărei re-alizare corespunde interesului ge-neral al Europei şi al Franţei. Estevorba, câteodată, de o expresie cutotul personală, dar autorul esteatunci unul dintre acei precursorivizionari a căror gândire a bulversatvechea stare a lucrurilor.

Înainte de 1866 interesul pentruRomânia fusese viu manifestat şi afost de mirare să se vadă trasat cuprecizie şi îndrăzneală conturul fron-tierelor româneşti ideale într-o vremeîn care cele două Principate, Moldovaşi Valahia nu erau încă unite subacelaşi domn. Aceste idei ale uneiRomânii reunite, cu fraţii adunaţi,răzbate din mulţimea de publicaţii şidocumente oficiale, ca şi dincorespondenţa diplomatică. Unirearomânilor ia proporţii simbolice înopinia franceză a secolului al XIX-lea.

După un început timid, eveni-mentele din interiorul Românieitrezesc în Franţa un interes crescând,ca şi o puternică şi fecundă simpatie.Cu începere din 1771 (opinia lui Val-croissant), problema unirii esteactualizată şi importanţa ei subliniatăprin diverşi diplomaţi sau scriitori ca:Hugo (1828), Bois-le-Comte (1834),Huber (1838), Mortignac (1838); prinintermediul ziarelor: Le Constitution-nel şi Le National, la care trebuieadăugată o pleiada de filoromâni ca:L. A. Vaillant, E. Regnault, H. De-sprez, E. Quinet, A. Thomas, înoperele cărora România Mare apareca un vis clar, o necesitate istoricăiminentă. Aceasta corespundeefervescenţei perioadei revoluţionaredintre 1842-1848.

După revoluţia de la 1848,dovezile de simpatie şi de înţelegereabundă. România apare ca un micstat în devenire, un aliat al ideilor noi,pus în mişcare şi în valoare de Occi-dent. De asemenea, problema unitaţiigăseşte o călduroasă interpretare înrevistele şi ziarele epocii din Paris,printre care Revue des Deux Mondes,şi sub pana lui E. Jouve (1855), A.Ubicini (1855), P. Bataillard (1856) şialţii care prevedeau şi susţineauideea unirii Principatelor, nu fără oanume îngrijorare pentru ceilalţiromâni necuprinşi în noul organismpolitic, dar pentru care va veni ziuaRomâniei Mari de la Nistru până laTisa şi apoi până la Marea Neagră.Opinii asemănătoare sunt emise de şide către E. About, Bailleux de Narissy,G. le Cler, L. Buloz, Ulysse de Marsil-lac, Garibaldi şi alţii, de o importanţăla fel de mare, printre care împăratul

Napoleon al III-lea. Acest lucrupriveşte unirea Principatelor, alegerealui Cuza şi domnia lui Carol I.

Pentru perioada care începe înjurul anului 1875, exista o multitudinede mărturii favorabile românilor. În-cepând cu L. Hugonnet şi E. Reclus,E. Marbeau, Dumarest, E. About, A.d`Avril, L. de Rosny, E. Picot, NenotiGaribaldi, Ch. Benoist, A. de Guber-natis şi alţii, iar din presă: Revue desDeux Mondes, Revue de Paris, Nou-velle Revue, Revue du Monde Latin,Revue Politique et Littéraire, la RevuePolitique et Parlamentaire, Le Temps,Le Figaro, L`Estafette, Le Correspon-dant etc. Evenimentele care au deter-minat o atenţie specială sunt: războiulturco-rus din 1877-1878, domnia luiCarol I, regatul din 1894, înclinareaspre Germania şi procesultransilvănean din 1894 şi 1896. Pen-tru a le estima la justa lor valoare,este suficient să subliniem că, printreei, niciunul n-a contestat dreptulRomâniei de a revendica teritoriilepopulate de fraţii românilor, dincontră, au recunoscut că politicaeuropeană e cea care a dus ladezmembrarea poporului român, dis-trugându-i unitatea. Unii dintre eidepăşesc cu mult nivelul opiniei ge-nerale admise, cum ar fi Gambettasau italianul Garibaldi. Gambetta înnenumărate rânduri a subliniatimportanţa problemei României şi aromânilor care nu rămâne una de

ordin local, ci este consideratăde importaţă europeană. Ast-fel, Paul Deschanel citeazădintr-o scrisoare de-a lui L.Gambetta: „Este imposibil săînţelegem evoluţia situaţiei dinOrient, de unde va decurgepoate soluţia problemeifranco-germane, fără să negândim la România. Prob-lema României e una de ordineuropean.”7 Concepţia gene-rală care se desprinde dinopinia franceză expusă estecă România trebuie săconţină în limitele sale natu-rale toate populaţiile de ori-gine română; acesta este unimperativ istoric; este un actde justiţie umană; este valori-

ficarea principiului modern alnaţionalităţilor independente; este ogaranţie de securitate luată pentru vi-itor şi pentru pace în Europa sud-orientală. România trebuie să-şirecucerească teritoriul, dreptul şi vi-itorul, în ciuda vicisitudinilor istorieisale. Un moment istoric propice se vanaşte cu siguranţă când poporulromân va fi capabil să-şi reuneascăpopulaţiile dispersate. România vaavea de ales între libertatea integralăşi supunerea totală. Acest fapt pre-supunând consecinţe extrem degrave pentru întreaga Europă,centrală şi occidentală, şi chiar pentrupolitica acesteia din urmă. FormareaRomâniei Mari este o ideologiepromovată atât de români, cât şi defrancezi, în egală masură.

În ceea ce priveşte situaţiagraniţelor geografice, naturale,politice propriu-zise, trebuie consi-derată realitatea astfel: parteamajoritară a autorilor, fiind suficientinformată, adică opinia generală aspiritului francez, dădea româniloraproape limitele actuale, singuradiferenţă se datoreză lipsei de pre-cizie statistică sau dintr-o dorinţăexagerată de a nu îngloba şi rămăşiţeale altor naţionalităţi în noul organismnaţional. Astfel, modificările defavora-bile românilor, adunate de anumiţi au-tori, reprezintă ezitările celor care setemeau de complicaţii în viitor.

În general, opinia franceză nerecunoaşte dreptul la graniţele ac-tuale: mai mult, ea a devansatConferinţa de pace în ceea cepriveşte Transilvania, Banatul şiBucovina.

(Continuare în pag. 10)

Zaharia Macovei - între patriotism şi francofilie

Sim

on

a D

. Ien

ciu

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 110

TRECUTUL PRIN ANECDOTE(53)

Primul discursla Academie

al lui C.S.Nicolăescu-Plopşor

Puţini din cei de azi ştiu căC.S.Nicolăescu-Plopşor (1900-1968)a fost un distins profesor, un reputatarheolog şi antropolog, dar şi un bunetnograf, folclorist, autor al mai multorpoveşti, merite pentru care a ajunsmembru corespondent al Academiei.

La începutul regimului comunist is-a pus eticheta de “fost boier şi

duşman al poporului”.Angajat la Institutul de Arheologie

din Bucureşti, s-a afirmat îndeosebiprin cercetările sale privind începu-turile paleoliticului şi evoluţia primelormanifestări ale comunităţilor umanepe teritoriul ţării noastre.

Pe baza meritelor sale ştiinţifice,dar şi cu sprijinul unor prieteni precumŞtefan Voitec, Ilie Murgulescu, ŞtefanMilcu, Constantin Daicoviciu, EmilCondurache şi al altora, în martie1963 a fost ales membru corespon-dent al Academiei R.P.R. Îmi amintesccă imediat a fost etichetat de prietenicu o glumă : “L-a făcut şi pe Plopşor...membru corespunzător”.

Se spune că după votul favorabilde primire în Academie i s-a dat cu-vântul în plenul adunării generale, aşacum era protocolul. C.S.Nicolăescu-

Plopşor, bun povestitor, nu se gândisela ce va spune într-o asemenea îm-prejurare. S-a gândit puţin şi a dat-ope glumă: „Odată, pe vremuri, demult,printre animale s-a aflat că s-a dat unordin în urma căruia vulpoii urma săfie castraţi. Aflând, bieţii vulpoi aurupt-o la fugă de mâncau pământul.Cu ei fugea şi un iepuraş. La un mo-ment dat, o căprioară îl vede şi-lopreşte: <<Bă, tu de ce fugi? Tu nueşti vulpoi şi apoi toată lumea ştie căn-ai făcut niciodată vreun răucuiva>>. Iepuraşul a stat o clipă, s-agândit şi apoi i-a răspuns “ <<Da, esteadevărat, dar e posibil ca ăştia întâisă te castreze şi apoi să caute săvadă ce fel de animal eşti>>. Toţi ceidin sală au îngheţat. Aluzia politicăera evidentă. După câteva clipe detăcere, în care toată lumea înlemnise,

Miron Constantinescu, lider de frunteal regimului comunist, a început sărâdă şi să aplaude. Apoi şi ceilalţi aurâs şi aplaudat. În fond, era o glumă,a la Plopşor “.

O declaraţie sinceră

Poetul Şt.O.Iosif era student laBucureşti. La un examen de estetică,profesorul M.Dragomirescu îi cere să-şi expună părerile privitoare la artapoetică. Poetul examinat ridică dinumeri.

-Cum, nu ştii regulile după carese face o poezie ?

-Nu.-Atunci, dumneata cum faci

poezii ?-Aşa... după ureche.

Ioan

Mit

rea

Încă de la în-ceputul acestorrânduri, aş vreasă spun că nu mi-a plăcut niciodatăşi nu m-am dat învânt după poezia

lui Ion Barbu. De ce? Simplu: nu amînţeles-o, cu toate că ceva saucineva îmi şoptea că este o poeziede înalt nivel, o poezie superioarădacă pot spune aşa; dar, o poeziescrisă după regulile şi rigorilematematicii. Încăpăţânarea asta m-acostat în liceu: o notă de 4 la Limbaşi literatura română! De ce am în-ceput aşa însemnările de faţă? Pen-tru că Toma Barbăroşie este un poetdin stirpea lui Ion Barbu. Scrie atâtde criptic încât uneori devine maibarbian decât magistrul, mai ancoratîn realitate şi timp: „Genune şi ac-cent, umor absurd/Triod celest depost şi rugăciuni./ E unul cemănâncă sfinţi la prânz/ Şi scuipă di-avoli roşii pe cărbuni.// Cel ce şi-oare insomnia-i dar/ Cioranizând curăul revolut./ Metafora ca jertfă otrimit - / Didahie de înţelept recrut.//Suflet epic, inegal. Şi iar zic:/ Te-amscos la restaurant cucoană!/ Da,- mirăspunde dumneaei bovaric/ Cu dela biserică pomană…” (Așteptândmișcarea apei).

Autorul inventează cuvinte,verbe, face asociaţii lingvistice de oreală noutate, frumuseţe şi plastici-tate. Dacă Nichita Stănescu arevoluţionat limbajul poetic, TomaBarbăroşie exploatează – la modulestetic – limba română. El este unrăzvrătit, un revoltat, un cutezător, unnonconformist care parcă se scrie pesine mizând totul pe stoarcerea desensuri a limbii române. Autorul nos-tru îşi încearcă pana şi în versul alb,dar eu cred că versul clasic estemănuşa lui, haina lui de sărbătoarepoetică. Dovezile inteligenţei literareaici îşi găsesc adevărata măsură. Înversul alb, poetul – din dorinţaimediată de a spune prea multe – sediluează puţin în expresie şi fior po-etic: „În fală de alexandrin/ romanticmă văd la porţile/ şcolilor marilor cla-sici elini/ şi francezi, gustând pâine şiapă/ străină asaltat de-o muzică/tristă a slăbiciunii şi de/ cuvinte caremor în gând, un gând/înaripat cezboară neştiut peste spiritele aeru-lui.” (Trăire azi). Iată, însă, şi opoezie în dulcele stil clasic, pe caremizez eu: „Plec fără sens pe drumuride mit/ Ierni care trec mă dau depământ/ Iambi relativi numiţi preapuţin/ Umblă tiranic prin gest şi cu-vânt// În joc murdar de ocru naiv/Fumegă-n mers picioarele iar,/ Nunţişi culori în grabă de foc/Imposibil măstrigă hilar// Trec inutil profeţiiplângând,/ Stare de rapt e timpuletern./ Auru-mi fuge din rugăciuni,/Nervi de sticlă pe suflet se-aştern.//

Şi-i timpul nebun, piatră la cub,/ Ospeste carne de vârcolaci;/ În zbateride şerpi la orizont/ Căderi de plumbse-aud şi tu taci.” (Simt...). E şi-unpic de atmosferă bacoviană aici (şi-n mai multe locuri), dar asta nu esterău deloc pentru un poet. Să fii bar-bian (ermetic) şi bacovian (simbolist)în acelaşi timp este o performanţă pecare, poate, nici criticii literari nu ovor înţelege. Dar asta este o altăproblemă. Spuneam la început căToma Barbăroşie exploatează limbaromână; ei, bine, poetul nu semulţumeşte cu atât: el exploateazăşi literele alfabetului. Astfel literele A,U, N, V, X devin cuvinte, verbe, per-sonaje simbolice, obiecte poetice şisimbolice – ceea ce face din poet „unascet al metaforei” cum bine spuneacineva. Iată un exemplu semnificativ:„Mă tem de U ce va veni/ printre cu-vinte-s doar un ins/Ci mă-ncovoi de-un verb înalt/ Ca de-un poem înnecuprins.// Dau lumii ceas de SIN şiHAŞ,/ Oraşul strigă teatral;/ Mă ducşi vin, de semn exist…/ Pădurea-iverde-ntr-un final./ …Respins dejazz, trudit pătrund/ Recrut imberbprintre lumini - / Creion şi timp de Umă simt, / cântar de sare, jar şispini.”

Aflat la a treia carte (Aşteptândmişcarea apei – editura Armonii cul-turale, 2015), Toma Barbăroşiedenotă că este un poet matur,cultivat şi serios care a reuşit unlucru important pentru poeziacontemporană: şi-a format o matrice,un limbaj şi un stil inconfundabil.Ceea ce nu este puţin lucru într-olume literară a mediocrităţii, impos-turii şi prostului gust. Autorul este înfelul lui un neoromantic, un visătormodern. Iată cum se caracterizeazăel într-un poem: „Sunt un poet un picnevrotic/ Pierdut socratic într-opiaţă./ Un trubadur cu smac înfrunte/ Sunt un poet un pic paiaţă.//N-am und`s-apuc, nu am o casă/ Numi-e destinul cu de toate;/ Nesigurămi-e ziua mâine/ În lumea asta depăcate.// Noroc mi-e ne-mplinirealungă,/Duh sfârtecat de mreajasorţii;/ De rece-mi este mai tot anul,/De cald îmi stă doar frigul nopţii.//Argint prin păr am cât o iarnă/ De laCrăciun la Postu`ăl Mare,/ Etern şistatic plin de vaier,/ sunt o paiaţă-nvânt călare.” (Sunt...)

Hotărât lucru că nu este aşa.Toma Barbăroşie este un poet, unuladevărat. Este un „barbian” care şi-a însuşit cu brio lecţia estetică pecare şi-a ales-o sau i-a fost hărăzită.Este unul dintre puţinii poeţi „barbi-eni” din literatura română de azi.Dacă nu singurul.

******Toma Barbăroșie – Așteptând

mișcarea apei (versuri), Editura ”Ar-monii Culturale”, 2015

Un poet criptic: Toma Barbăroşie*

Vir

gil

Pan

ait

Nunc quod quaeris de Despotacognosce! (Acum află ceea ce doreşti

să cunoşti despre Despot!)

(Sommer)

O PRIVIRE DE PE ŢĂRMULCELĂLALT

Se făcea că el clipoceşte înleagănul mării… Tot în leagănul ta-lazurilor de albastră mătase alecopilăriei sale din insulele greceştiSamos, Paros şi Doris…Se făcea, pre-cum că, lumea n’est que chimère (N.a:Nu e decât o himeră-lb fr): că tot maiaiurea arăta, de când, plajele cu nisipalb, ca un colb de lumină, ale insuleiSamos, văzură cum năpădesc primelevaluri de ieniceri cu turban negru şi curoşii şalvari, fâlfâindu-le şi pălălăindu-le,printre căsuţe sufocate de vegetaţie, înacele inumerabile tonuri oliv. Cerul şimarea se îngemănau, într-un nour denegură, atunci când el se înturna, de larobota zilnică, poruncită de agareni: ro-bota greblatului pentru cote obligatoriide alge marine, acolo, pe ţărmurile

joase ale insulei!Trudit de atâtea osteneli, de peste

zi, nu-i veni să-şi credă ochilor. Cu ul-timele puteri exclama, la întrecere cuhuietul valurilor izbindu-se de stânci:

- Doamne, Iisuse Hristoase, iaca,aceeaşi infatuată arătare!

Era acea fantasmă din ajun, cuaripi siderale şi togă senatorială, ţesutăîn argint! În lumina scăpărătoare, arepetabilului amurg, impregnat derevoltă şi de sirene ale mării, făcea,aceleaşi volte largi în azur, pesteaşezările de pescari din arhipelag!Prunc de năieri, coborâtori din tagmaheraclizilor, Iacob trebui, deîndată, să sereplieze din primul val al extazului, pen-tru ca să constate, cu dureroasă des-curajare:

- Supradimensionata vietatea cuaripi arogante se tânguie, scărpinându-se pe la încheieturi!

Deja, fantasma cu togă amplă deargint se tânguia, despăduchindu-se, pesub aripi ca găinile înainte de ploaie,ciugulindu-se şi scărpinându-se, cu unaer nedumerit. Estimp, cu ochi aţintiţi în

hău, aluneca prin păienjenişul funiilor decânepă şi printre catargele corăbiilor,împovărate sub nenumărate stindardeşi baniere în toate felurile de culori, dinportul Coronis. (N. a:port medieval înPeloponez). Se făcea că, abia mai în-colo, către o zi de vineri, fără să ţinăcont pe unde îşi învolbura aripile depajură imperială, făptura ciudată îşi îm-pletici penele mândre şi straiul de argint,între straiurile corăbiei otomane, cupânze pentagulare, având pe laturizugrăveli cu mâzgălite versete dinCoran, mirosind a peşte şi a odgoaneîmbibate în catran.

Grandioasa vietate cu hlamidăsomptuoasă pirotea în mocirla stătută,de pe puntea năclăită de maţele dorade-lor pescuite în zorii zilei şi de conţinutulfermentat al foalelor sirenelor, cufurindu-se pe ele, de frica ienicerilor. Acolo, înbaltă de catran, vietatea zăbovea,scâncind jalnic. Cu toate că stăruia, înîndoite eforturi, ca să-şi ia zborul, sprelimpezimea atmosferei, nu catadicsi, nicimăcar să se ridice în capul oaselor.

- O încurcă grozav aripile seniorialeşi propriile sudori, care-i păteazăsubţiorile hlamidei, o disculpaîngăduitorul: pruncul Heraclid.

Îndurerat de un atare coşmar al tu-multului neputinţei, la fel, ca atunci, cândel era zburdalnic copil al mării azurii,Iacob dădu fuga-fuga în cabinacăpitanului, unde încă el mai spera, săvadă obrazul bărbos şi ochii vii alDespotului, scăpărând peste desemneleminunat zugrăvite pe albul unei piei decapră. Se făcea că-şi amintise totul,zicând:

- Desemne ale acelui portolan, în-tocmit de cartografi veneţieni, pentrunavigaţia costieră!

Fulgerător, i se păru, ceea ce, ade-sea, i se părea,chiar şi în starea deveghe: anume, că îl întâmpină oneplăcută siluetă străină, sub turbanulunui reis (N.a: amiral, lb. turcă) al floteisemilunii! Şi atunci, din mers, el îşipotrivea salutul oriental, de cuviinţă pen-tru întâmpinarea acestor invadatori,adepţii profetului Mahomed. Pornise,oarecum, să facă plecăciuni şitemenele, în faţa aroganţei ismailitene,totodată, sclifosindu-se năzuros:

- Iarăşi, gesturi de prosternare, pecare orice bizantin le execută, scrâşninddin dinţi!?... Dar luă sama că, înbucătăria umbrită sub nouri de miresme,nu se mai afla, decât Pandora. Da,printre aromele orezului cu lapte-plakia,ale obişnuitelor papanakis şi ale foilorverzi de lăptuci, ce aşteptau, cu toatele,să navigheze, într-o salată grecească,pe unduirile aurii ale uleiului de măsline,nu era decât manca Pandora, dădacalui din pruncie.

- În cambuza navei, nu este decâtmanca Pandora, farmazoana- îşi zise-Pandora care m-a dat pe fereastră, înacel ritual solomonesc…

Dreptu-i, că-l dăduse pe fereastră,schimbându-i numele de botez. Alt-minteri, el ar fi trebuit să moară, în epi-demia de variolă şi de ciumă bubonică,molime venind, ca gorgonele cu părulvâlvoi, pe acel drum al mătăsii, până îninsulele greceşti. (fragment)

Eug

en H

rușc

ă

CRUCIATUL

VALAH

(rom

an)

PLUMB 110

revist\ de atitudine pagina 9

Gheorghe Ungure-anu de la Bacău seprezintă cu o nouăcarte și un titlul aproapeșocant: Da, nene,având ca subtitlu Din-colo de aparențe,apărută în 2016 la Edi-

tura Rovimed Publisher din pomenitaurbe. Nu știu dacă autorul a trecut printr-operioadă lungăreață de chinuitoarefrământări până a găsit acest titlu, ori i-apicat pur și simplu de sus, dintr-o dată,precum mărul din povestea gravitației ceavea să traverseze veacurile. Textul dă im-presia unui început în care își face loc oreverență conjugată cu o evidentă uimire,ceva în genul năucirii coanei Efimița înfața „atotștiinței” ilustrului său bărbat, ni-meni altul decât conu' Leonida. Doar că dedata aceasta avem de-a face cu o perechede patrupede lătrătoare, iar momentulgenuflexiunii și al perplexității e depășitdestul de repede, „da, nene” căpătând noivalențe, atâta vreme cât ambii parteneriposedă o bogată experiență, etalată peparcursul narațiunii. Așadar, suntem laoarece distanță de o aprobare umilitoarede jos în sus a personajelor aflate petrepte sociale diferite, supraaglomerate deparvenitism, de unde a fost izgonită rân-duiala valorii.

Gheorghe Ungureanu procedează lao radiografiere artistică a societății și eposibil ca ideea să-i fi venit dintr-osuculentă „istorie” , aparținându-i lui VasileAlecsandri, unde protagoniștii sunt ungalbăn „ciuntit” și o para „ticăloasă”, dupăcum se gratulează reciproc cele douămonede, în circulație la vremearespectivă. Cu aceasta, am intrat pe teri-toriul șugubăț al aparențelor, al măștilor,specialitatea predilectă a omenirii aflată înmișcarea-i browniană, într-o încercare,voalată sau nu, de a demonstra că încă armai funcționa ceea ce s-a numit de AndreiPleșu „minima moralia”.

Plasându-și textul sub umbrela unuiprea vechi motto al lui Terențiu, autor despumoase comedii, caracterizate prin re-alismul întâmplărilor prezentate și printr-oevidentă distincție a formei („… nimic dinceea ce e omenesc nu-mi este străin”),Gheorghe Ungureanu îi apare cititorului caun uriaș coborât în „țara piticilor” pe careo urmărește cu o lupă specială, rezultatulfiind o interesantă și provocatoare intertex-tualitate grefată pe o serie de figuri de stil,adevărata bogăție a fabulei. Scriitorul e unmaestru al construcției, pendulând cugrație între cele două extreme, a luminii șia întunericului, cu observația că, dacă laSfântul Evanghelist Ioan „luminaluminează în întuneric și întunericul nu acuprins-o” (1,5), în cazul scrierii de față îșiface loc și un spațiu al întrepătrunderiicelor două nonculori, cu rezultantadubioasă a griului, iar partea întunecoasăcapătă uneori caracter devorator. Darfiindcă suntem în spatele umbrelor,constatăm că omenirea și-a creat unînvârtecuș amețitor, trecând prin zonacrepusculară spre cea a opacității. Ziua eguvernată de moarte, însă, paradoxal, im-presia este exact inversă, a vieții tumul-toase guvernată de spiritul omenesculuicăzut și, în timp, decăzut.

Începutul operei lui Gheorghe Un-gureanu e sub semn antitetic al unei du-minici de vară fierbinte, al celei de așaptea zi închinată Domnului. Și, în vremece liniștea satului nu e tulburată decât declopotele trase în turla bisericii, localniciiprimind binecuvântarea părintelui abiaatingându-i în creștet cu Sfintele Daruri,undeva, peste un pârâu, se manifestă întoată „splendoarea” zarva iarmarocului,firul de apă curgătoare devenind astfel unhotar între două împărății: cea a lui Dum-nezeu, unde domnește rugăciunea și ceaunde se lăfăie ochiul atotstăpânitor alpotrivnicului, toposul sacru aflat sub vrajazicerii „Pace tuturor!”, în contrast cu celprofan dominat de gâlceavă și pohtă, undemișună geambașii și hoții din buzunarelealtora. Perechea Ica-Zăluda și Uțu Alsa-cianul, pentru unii doar o… javră, figuri

centrale, se spovedește reciproc, dulăulafișându-și uneori aparent un aer de supe-rioritate și acceptând cu o vizibilămulțumire confirmarea situației, prinrepetarea periodică de către mai tânăracățelușă a acelui „da, nene”, fără de carejavra ar rămâne la nivelul acesta deporeclă, la mare distanță de orice titlu denoblețe. Se remarcă faptul că volubilelepersonaje nu se opresc doar la nivelulmărturisirilor, autorul dovedindu-se un vir-tuoz atât în mânuirea acestora, cât și lanivelul întrepătrunderii planurilor narative,un joc inteligent care urmărește recom-punerea unui întreg – iadul zilelor astea…–, cum se exprimă unul din cei doi, aceștiatrecând în planul superior al îndrumărilor,ca rezultat al unei analize lucide privitoarela ceea ce se întâmplă în jur: Așadar, caatare, urcat pe un tron, nene, va trebuimereu să cauți să fii cât mai des observatîn compania unor personalități ale vremii,cărora, se impune, dacă va fi cazul, să ledeslușești numai ceea ce lor le este pedeplin cunoscut. Nu departe de aici,urmează așezată cu aplomb bomboana depe colivă. În situația în care nu va reușistratagema de a convinge mulțimile, ofertae una categorică: Pune-le piedici… Rupe-le gâtul… Bagă-i la ocnă… Fă-ți alți pri-eteni…

Imperativul atât de categoric,referindu-se întotdeauna la prezent, dedata aceasta unul aflat în suferință, fărăvreo perspectivă de însănătoșire, devinecatalizatorul unei unduiri temporale, deasemenea antitetice. Trecutul, nu întot-deauna sub o zodie binefăcătoare, e invo-cat nostalgic datorită mai ales alevantaiului obiceiurilor de la sărbători,adevărate puncte cardinale în viața oame-nilor, indiferent de vârstă, ca în prea scur-tul fragment ce urmează: Odată cu gerulnăprasnic, în cumpăna anilor, cobora maiapoi, Sfântul Vasile cel Mare, cu Urșii,Caprele, Jienii și Urăturile sale, cu cetelede Frumoși, în timp ce Urâții barbardănțuiau sub măștile lor, de parcă tot Raiulși Iadul descălecau, deodată, în ropotul to-belor, în pocnetul bicelor, în clinchetul declopoței și zornăit de tălănci, în șteamătulgoarnelor, în chemările buciumului și alețignalelor. Ceea ce nu înseamnă că trecu-tul e punctat numai cu asemenea mo-mente, oricând să-ți inducă o stare dereverie.

Un personaj, aflat în pădure calucrător, trece printr-o grea cumpănă, lavremea Sovromului, și, cum a simțit atunciîntinsă asupra sa mâna salvatoare a Celuide Sus, recomandă cu convingere, la vre-mea bătrâneții ca toți numai Lui să văînchinați permanent… Nu Satanei sauvreunui alt chip… Că Dracul e drac și-nziua de Paști…

Cei doi lătrători își îmbogățesc în modcontinuu experiența de viață ascultândcele zece porunci, dar și niște recomandăriori interdicții pentru fiecare zi a săptămânii,amestecați fiind în mersul necontenit alunui perpetuum rotund care stăpâneștemateria Universului. Lumini dar și umbre,zice, în final, autorul, cu rădăcinile lor înorigini comune: Geneza din textele Biblice.

Fabula lui Gheorghe Ungureanu dinDa, nene, înțeleasă ca povestire în carealegoria doar se străvede, e o insistentăși, în același timp, diafană chemare labuna întocmire a (pe)trecerii omenirii, la oconstrucție echilibrată a societății instalatăpe fundamentul celor duhovnicești, lareașezarea conștiinței în funcția ei deautoreglare a mișcării persoanei umane,cu toate responsabilitățile ei în relație cuuniversul de care aparține, la iubire cadisponibilitate către celălalt și, dacă nu eprea mult spus, la pregustarea împărățieicelei veșnice, de unde a coborât omul înistorie. Pledoaria lui Gheorghe Ungurea-nu, servindu-se de un bine articulat talentîntr-ale tehnicii construcției narative, aretemperatura omului care diseminează înjurul lui lumină întru zidire, atenționându-ne că cele de aici sunt trecătoare, iar pesteele plutește dorul celor netrecătoare.

Totul e să intrăm în acest flux ener-getic întotdeauna ascendent.

O fabulă neconvențională

Ioan

Țic

alo Când am

văzut carteacu prefaţasemnată dedomnul PetreScutelnicu amfost sigur că

am în mână o carte de poezie.Eram pregătit pentru deliciul lec-turii unei opere poetice inedite, devreme ce ştiam despre Sever Bo-dron că e prozator de subtil, darviguros talent epic, cu un stil rafi-nat, cu trimiteri la cultura clasicăumanistă, cu informaţii îmbi-etoare la îndelungi şi profundemeditaţii. Pe lângă harul poezieiam descoperit şi o altăcomponentă artistică a cărţiiapărută în Editura „Ateneul Scri-itorilor” Bacău, 2010, despre carevoi vorbi mai departe. De obiceicitesc prefaţa sau cuvântul intro-ductiv după lectura integrală acărţii, spre a-mi verifica opiniiledespre cele citite (obicei atitudi-nal din timpul când prefeţe scrisede proletcultişti slujitori ai realis-mului socialist ca: SilfionIosifescu, Ion Vitmer, Z. Ornea,Al. Piru, M. Novicov ş.a. aveautendinţa vădită de îndocrinare).

Contrar deprinderii dedecenii am început lectura cuprefaţa scrisă de talentatul, deli-catul şi generosul, ce impune re-spect şi preţuire, poetul PetreScutelnicu, pe care-l admir demulţi ani, citindu-l sau participînd

sporadic la Cenaclul literar pecare-l conduce cu pricepere, tactşi discreţie.

Aflăm din concisa, darsubstanţiala prefaţă, că operapoetică despre care scrie este„Un vis de ne-nţeles lumii”, că po-etul „aduce în faţa cititorului ma-rile întrebări existenţiale”, că„lumea poate fi purificată prin cu-vânt”, „că poetul Sever Bodroneste profund inteligent şi lucid”.Citatele extinse şi edificatoaredemonstrează că poetul face„profunde incursiuni în livresc”,prin care „descoperă o lumeevanescentă şi o nouă herme-neutică poetică”. În general, tonulpoemelor este elegiac şi „nedescoperă un spirit analitic, cu ometaforă ce ne transportă îninefabilul care împacă lumeaclasică cu receptarea liricămodernă a poemului”. În fine,„poetul vindecă prin cuvânt tareleexistenţiale... are capacitatea dea cuceri prin cuvânt”.

Pentru a pune în evidenţăaprecierea unui poet despre unconfrate în ale liricii noi voi cita în-treaga frază finală: „Poetul SeverBodron reconfirmă un talent vi-guros, o ştiinţă de a învesti (sic!)poemul cu un fior metafizic, sur-prinde mereu prin profunzime şioriginalitate, singura paradigmăpe care o urmează este aceea a

iubirii, rafinamentul expresivconfirmă maturitatea poetică”.

E adevărat că, în afara talen-tului lirico-epic, a neliniştilormetafizice, a emoţiei pentru des-tinul existenţial al semenilor, peSever Bodron îl preocupă frumo-sul din artă şi viaţă, etica lumii încare trăieşte, universul uman cutot ce ţine de existenţă, delegăturile intime dintre omul caparte, ca individualitate definităprin artă, cultură, morală, creati-vitate, aspiraţii etc. şi întregul dincare face parte şi-l înghite într-unanonimat ermetic. Cărţile sale deproză sunt argumente incontesta-bile pentru a-l defini ca artist alcuvântului şi analist alfenomenelor lumii în care trăieşteşi pe care o dezvăluie generos cufiecare pagină.

Cartea prezentată pertinentşi aplicat de către domnul PetreScutelnicu se deosebeşte de al-tele ale aceluiaşi scriitor sau dealţii prin faptul că e semnată dedoi autori şi este alcătuită dindouă secvenţe distincte. Este, casă ocolesc orice eufemism, ocarte de familie. Alături de SeverBodron semnează şi soţia aces-tuia, doamna Maria Bodron,cunoscuta şi recunoscutagraficiană. Şi dacă e vorba să-idăm cezarului ce-i al cezarului,din cele 135 de pagini ale volu-mului grafica doamnei Maria Bo-dron cuprinde ceva mai mult de

două treimi. Fie-mi îngăduit dar,să las poemele lui Sever Bodronîn grija criticii profesioniste, carede altfel s-a şi pronunţat, şi să mărefer la partea de graficăsemnată de doamna MariaBodron.

Absolventă a Facultăţii deCăi Ferate a Institutului PolitehnicBucureşti, a fost inginer principalla Direcţia Regionalei C.F.R. Iaşi– regulatorul de circulaţie, din1961 până în 1990. Pentru rân-durile de faţă informaţiile despreprofesia doamnei Maria Bodronn-au decât o importanţă minoră.Ceea ce este cu adevărat impor-tant constă în legătura directăîntre pregătirea inginerească(tehnică) şi talentul de grafician.Scrisul tehnic, desenele şiplanşele atâtor proiecte cu carestudentul de politehnică şi prac-tica ulterioară contribuie în modindubitabil la dezvoltarea şi sti-mularea talentului înăscut alplasticianului. Grafica doam-nei Maria Bodron reprezintă fieimagini integrale, de sinteză, cufuncţie gene-ralizatoare: pomi,arbori, copaci cu munţi, dealuri,câmpii întinse, ape cum ar fi„Cu vitele la păscut”, „SubCarpaţi la Bălţăteşti”, „Refugiu”,„Acostare în port”, „Deltă”,

(Continuare în pag. 10)

Prinţul albastrude Sever Bodron şi Maria Bodron

Val

eriu

Tra

ian

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB 110

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:Doru CiuCesCu, GheorGhe uNGureANu,

DAN  sANDu, eLeNA PÂrLoG, PeTruȘ ANDrei, MihAeLA BĂBuȘANu, ALeXANDru DuMiTru, siLViA MiLer, TiNCuȚA horoNCeANu-BerNeViC

Grafic\: IOAN BURLACU; Corectur\: Mihai Buznea, Eugen VermanADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comilustrații revistă: Mircea Nour, radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

„Mestecăniş”, „Spre casă”, „Nucul dedincoace de sat” ş.a., fie imagini indivi-duale, solitare de copaci-pomo-arbori,fiecare cu semnificaţia intimităţii capecete unică a existenţei, ca acest em-blematic exemplar al naturii silvane depe coperta cărţii, reprodus şi în interior,intitulat „La capătul dealurilor”, sau„Mărul de lângă schitul SAVA”, „Mărsălbatic la Berzunţi”, „Nucul de laGeoagiu-Băi”. Altă categorie distinctă îngrafica doamnei Maria Bodron su-gerând simbioza om-natură, sau naturipom-copac-arbore-deal-munte-vale şipatrupede: cai-vite cornute-păsări: „Cuvitele la păscut”, „Arbori şi cai”, „Oa-meni şi arbori iarna”, „Primăvară” ş.a.

În cartea soţilor Maria şi Sever Bo-dron ne întâmpină şi lucrări de graficăde o concepţie cu totul aparte,adevărate imagini-simbol ale genezei,unde simbioza om-pom sugerează de-a dreptul actul primordial al lumii vii:„Confluenţe: Bistriţa şi Siretul” (studiu);„Arborele vieţii” (studiu). Din aceeaşicategorie tematică: „Visul lui Icar”(studiu) sau „Ştefan cel Mare şiDunărea” (zâna).

O grafică de o mare virtuozitatecompoziţională, creată de o mânăsigură, cu viziune asociativă: om-carte-lumină (flacăra)-zborul păsărilor: „Treisurori”. Lucrarea denumită „Flori” este,la rândul ei, expresia unui rafinamentartistic rar: desen, dispunere spaţială,

fineţea execuţiei, simbolistica solitudinii.Nu lipseşte din grafica doamnei

Maria Bodron nici preferinţa pentruportret. Pentru exerciţiul artistic seopreşte asupra a două figuri emblema-tice ale istoriei şi culturii naţionale, valoriabsolute: Ştefan cel Mare şi MihaiEminescu.

În „Ştefan cel Mare şi Dunărea”,compoziţie în care Dunărea semnificăo zână, iar Ştefan un veritabil„zburător”. Când încearcă un Eminescuîn compoziţie însă nu depăşeşte mo-delul deja clasic al Ligiei Macovei, vezilucrarea „Dintre galaxii şi arbori”(studiu). În rest, portretele celor doiŞtefan nu depăşeşte nivelul frescei vo-tive (imagine consacrată), iar Eminescumodelul fotografic al meşteruluipraghez din 1869.

Graficiana de real talent ne oferă şialte faţete ale talentului său, de exem-plu peisajul rural: „Spre casă”, „SubCarpaţi la Bălţăteşti”, „Refugiu”,„Acostare în port”, „Deltă”, „Habitatmontan” ş.a. Nu lipseşte peisajul urbancare, în general, nu depăşeşte ima-ginea realistă a oraşului zilelor noastre,cu blocuri, magazine, străzi, maşini, oa-meni: „Bacăul de azi” – în afară de oexecuţie impecabilă a arhitecturiilamelor blocurilor, nu aduce emoţia pecare o degaja copacul, de exemplu.

Din această perspectivă maiinteresantă ni se pare „Şcoala Canci-cov”, discret sugerată în plan secund,prim-planul fiind locul de onoare al unorpomi caligrafiaţi cu mare fineţe. La feleste sugerată-evocată „Bisericamănăstirii Runc-Buhuşi”.

Şi aici zidurile se ghicesc înspatele unor pomi, caligrafiaţi cu migalaştiută.

Privind două lucrări, „Arbore exoticîn Parcul Cancicov” şi „La intrarea înBacău” – doar două exemple – dintoată colecţia – ne vin în minte cele-brele versuri ale lui Emiscu, din nu maipuţin celebrul poem „Călin” (File dinPoveste): „Pare-că şi trunchii vecinicipoartă suflete sub coajă,/ Ce suspinăprintre ramuri cu a glasului lor vrajă”.

Nu fac întâmplător această analo-gie, pentru că grafica doamnei MariaBodron comunică trăire interioară, sen-timente şi emoţii, respiră energie,comunică mesaje. Trunchiurile din ochiiiscoditori, ramurile fac gesturi tandre,florile au gingăşia emoţională a unui su-flet ardent. În vasele comunicante desub „Coajă” circulă energia vieţii codru-lui legendar al poetului care mereu„întinereşte”. Nu putem încheia inven-tarul lucrărilor grafice din volumul„Prinţul albastru” fără a menţiona ra-finamentul cu care doamna Maria Bo-dron caligrafiază cu peniţa muiată întuş, cu farmec şi migală, cu precizie dearhitect, un edificiu ca acela din parcul

staţiunii Vatra Dornei: „Chioşc la VatraDornei”, lucrare apreciată de criticaprofesionistă de specialitate, lucrarecare, de altfel, a primit premiul I la Con-cursul Naţional din Bucureşti din 1989.

Doamna Maria Bodron esteîncadrată în categoria artiştilor amatori,creatori de artă naivă, deşi prin realis-mul şi tehnica desenului, prin forţa desugestie şi prin fineţea filifranată a de-taliilor, grafica din volumul în discuţienu-i cu nimic mai prejos de graficasocotită profesionistă, doar pentru fap-tul că artiştii profesionişti au studii deartă plastică.

Naivă, amatoare sau profe-sionistă, arta grafică propusă dedoamna Maria Bodron (de profesie in-giner) este expresia unui talent autenticşi viguros, a unui gust estetic rafinat şicultivat, a unei tehnici exersată în-delung în desenul tehnic şi, nu în ultimulrând, a atitudinii realiste în faţa specta-colului legăturilor de suflet ale omului cunatura înconjurătoare din care-şiselectează subiectele.

Are perfectă dreptate domnul IoanPrăjişteanu, poet talentat şi încercat omde presă, care precizează că: „Obiec-tivele alese, spectaculoase şi modeste,arbori, gospodării, monumente, oa-meni, animale, reprezentate degraficiană pe cartoane albe, cu peniţamuiată în tuşul din sticluţă... reluând lainfinit câţiva moduli vizuali, respectiv or-ganizare decorativă, linia, punctul,semne grafice redate cu migală, ele-gante, aproape impalpabile, astfel călucrările semnate de Maria Bodron neîncântă ca o broderie”.

Prinţul albastru...(Continuare din pag. 9)

(Continuare din pag.7)

Pentru Transilvania, teritoriul dedincolo de Carpaţi până la Tisa, opiniafranceză este aproape unanimă cureferire la acest subiect: ea recunoaşteprezenţa unui element etnic foarteputernic, acela al românilor, înainte dea reveni în viitoarele limite politice aleRomâniei.

Maramureşul, Crişana şi Banatul,parte omogenă a unei provinciiromâneşti, cu câteva infiltrări străine,trebuie, în egală măsură, să seîntoarcă în sânul patriei mame.

Bucovina este considerată înansamblu ca şi o provincieromânească deoarece a fost smulsăPrincipatului Moldovei. Diversele alu-viuni rutene, maghiare, germane şi al-tele nu i-au schimbat caracterul iniţial,care rămâne în totalitatea sa româ-nesc, cu excepţia unei părţi mici dinnordul extrem, unde populaţia rutenăeste destul de densă, rezultat alpoliticii austriece de colonizare.

Cât despre Basarabia, nu poate fivorba de o înapoiere naturală laRomânia în aceleaşi circumstanţe, înaceeaşi logică de evenimente. Anumiţiautori s-au pronunţat asupra întoarceriisale la România, dar cum ruşii opăzeau încă, nu se putea spera lamare lucru. De când Rusia a devenitaliată a Franţei, opinia franceză apăstrat liniştea asupra problemeiBasarabiei; rar s-a mai spus căBasarabia este românescă şi trebuiesă se întoarcă la România. Din mo-mentul când înţelegerea franco-rusă aintrat în vigoare, problema Basarabieinu mai este la ordinea zilei, ca în presagermană şi austriacă. Se găsesc totuşicâteva mărturii importante din parteafrancezilor, ca şi a ruşilor. Nistrul esteun fluviu românesc şi trebuie să fiecuprins în interiorul frontierelorromâneşti, dar acesta repune îndiscuţie alte probleme mai complexe,cu cât Rusia îşi schimbă guvernarea,ţarismul devine comunism. Ca urmarea circumstanţelor survenite, Basarabiase întoarce la regatul României, con-

form dorinţei populaţiei, eminamenteromână. Aceasta coincide în modfericit cu opinia câtorva autori francezi.

Graţie Franţei, ideilor şi ajutoruluisău, un ideal drag s-a realizat în formalui cea mai magnifică, graţie sacrifici-ilor românilor de atâtea generaţii, şi întimp ce alte naţiuni ne-au considerat opradă pentru apetitul lor mereunesatisfăcut, Franţa ne-a dat mereufrontiere şi zbor întins.

Zaharia Macovei revine în ţară, îniulie 1941, din cauza celui de-al doilearăzboi mondial, cu gândul că se vareîntoarce, curând, să termine şi săsusţina prodigioasa lucrare, ceea cenu s-a mai înfăptuit niciodată. Rămâneîn urmă, nevalorificată, dar plină desemnificaţii, această teză pe care, ul-terior devenit universitar orădean, alăsat-o moştenire posterităţii.

Problema noastră, deci, se puneîn felul următor: până când vomaştepta ca Europa, Franţa, să nerecunoască valorile naţionale, indife-rent că sunt idealuri sau personalităţi,să creadă în noi, să ne sprijine, atâtavreme cât noi nu acordăm înaintaşilornoştri, a căror valoare e validată devremuri, cinstea care li se cuvineînvăţând de la ei, făcându-le cunos-cute învăţăturile şi scrierile? Unde s-apierdut credinţa Franţei în România?Ne frământă această întrebareuitându-ne la modul indiferent în carese raportează adesea francezii laromâni.

NOTE

1. George Călinescu, Istoria liter-aturii române, Editura „Litera Interna-ţional”, Bucureşti, 2001, p. 369.

2. „România literară”, Bucureşti,Nr. 10 / 2005, p. 10.

3. Ibidem, p. 12.4. „Viața românească”, Bucureşti,

Nr. 1-2 / 2009, p. 33.5. Ibidem, p. 34.6. Informaţiile de ordin istoric

conţinute de acestă lucrare sunt prelu-ate din teza de doctorat concepută deZaharia Macovei sub numele de Leproblème de l`union de tous lesRoumains et la pensée française(1845-1918), aflată în manuscris.

7. Paul Deschanel, Gambetta,Paris, 1919.

Zaharia Macovei - între patriotism

şi francofilieDan Norea

Șah cu soția

șah cu soția -o blochez în pat, azi eZiua Regelui

șah cu soția -vrea rocada la călcatrufe - ce-s nebun?

soața-mi propuneșah sau poker - oricum edama de pică

Aruncând un ochi (secvență mitologică)

ciclop plictisit -aruncând un ochi pe unvolum de haiku

Gorgona Meduza - aruncându-și un ochipe un agramat

aruncând un ochi -Argus nepăsător:mai am nouăjnouă

Eugen Deutsch

Șah cu soția

șah cu soția –propun un schimb de damespre-a ieşi din pat

șah cu soția –ar dori o rocadăcu un iranian

șah cu soția în Golful Persic – aretenul cam prea mat

Ciclopice

ciclopul vesel –a primit o floare deochiul boului

ciclopul vesel –i-a sărit astăzi în ochi o carte în Braille

ciclop supărat –Ulisse i-a confiscatcartea de haiku

DIALOG

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 110

O altă afirmaţie: „În cele ceurmează aflăm că el (amorul, s.n.D.U.) este un mort pe care poetulzadarnic îl strigă în liniştea sinistră şifriguroasă a cavoului. Aripile lui, carepot fi şi ale poetului, atârnă grele, deplumb, ca ale albatrosului «baudel-lairean» rănit” 30; „Poetul se identificăcu iubirea sa. Aripile amorului său,care sunt ale lui – la Baudellaire stân-gace şi greoaie aripi de albatros –devin la Bacovia (paralelismul e evi-dent) din plumb”31; „[...] aripile uriaşeale albatrosului caraghioase pepământ devin aripi de plumb”32.

Paralelismul este deplasat,deoarece „aripile de plumb”, la Ba-covia, sunt simbol al mesajului artis-tic, nefăcut public, nefuncţional, fiindun şir de cuvinte, formând un text dinlitere de plumb culese şi aranjate „în-tors” în zaţ, la tipografie, or, înenunţurile citate se susţine că eleaparţin autorului poeziei, creatoruluioperei literare, dar ce simbolizează,atribuite acestuia nu se spune, însăse face analogia deviată cu cele alealbastrosului baudellairean, simbol algeniului, şi sunt identificate cuaspiraţiile înalte ale acestuia, aspiraţiicare devin motiv de ironie, de bătaiede joc prin agasare fizică chiar, dinpartea ignoranţilor, în viaţa socială aoamenilor pragmatici.

Viziunea lui Bacovia este maiprofundă deoarece acesta nu este, înipostaza de creator, interesat de pro-pria existenţă, ci de aceea a opereisale, fapt care-l ridică pe poetulromân deasupra modelelor străine cucare este asociat defavorabil.

Prin urmare, analiza riguroasă,după citirea corectă a poeziei, nu esteimposibilă, obţinându-se nu încă ovariantă de interpretare, unaplauzibilă sau verosimilă, ci unaadevărată, argumentată ştiinţific. Esteadevărat: „Exegeza a devenit, astăzi,un înverşunat turnir dialectic.Interpretările sunt «rivale», «con-curente», «divergente», «imbatabile»,iar criticii literari s-au metamorfozat în«atleţi» [...].”33

În continuare, analistul apreciazăcă „nu există soluţie finală a expresiei«two-handed engine» (unealtă carenu poate fi prinsă şi folosită decât cudouă mâini) din poemul lui John Mil-ton, Lycidas (versurile 130-131: «Butthat two-handed engine at the door,//Stands ready to smite once, andsmite no more»”. Cu siguranţă, peste300 de ani de când se încearcă re-zolvarea, clarificarea secvenţeilingvistice considerate ambigue, nici-unul din criticii literari care au abordat-o nu a fost copil de ţăran, căci ar fiştiut, deoarece este o problemă deeducaţie agricolă şi de protecţie amuncii – regula fermă că o coasă seapucă, se prinde cu amândouămâinile, altfel poate deveni, prindezechilibrare, o armă ucigătoare,fiind singura unealtă care cerefolosirea în acest fel, restul uneltelorse pot folosi, în condiţii de forţămajoră, şi cu o singură mână, de labaros la sapă şi de la ferăstrău laplug. Odată găsit obiectul, se poatetrece cu eficienţă la găsirea şi a ros-tului folosirii lui literare, în context, ob-servându-se valenţele sociale,morale, existenţiale, filosofice etc. pecare le exprimă. Autorul studiuluigăseşte şi că „Dormea întors amorulmeu de plumb” este imposibil de cla-

rificat: „Să luăm un exemplu dinGeorge Bacovia. Până la NicolaeManolescu nimeni nu a sesizat ambi-guitatea versului: «Dormea întorsamorul meu de plumb». Ambiguueste, de altfel, întregul poem (...) Neaflăm din capul locului în plină inde-terminare semantică şi, mai ales,sintactică.” 34 Este amintită emfaticaşi superficiala concluzie manoles-ciană: „Cea mai elementară întrebarepe care s-ar fi cuvenit să şi-o pună uncititor grijuliu ar fi fost însă aceeareferitoare la poziţia cel puţin ciudatăa corpului iubitei moarte [...] cumadică «dormea întors»?35

Ca argument în susţinereapărerii că „nu există soluţie la enigmalui Bacovia” („dormea întors”, autorulstudiului citează şi alte divagaţii criticedin Nicolae Manolescu: „versul ba-covian se cuvine citit ca o sugestie aunui somn agitat, neliniştit. Ceea cene poate conduce la ideea că în-treaga poezie conţine [...] descriereaunui loc al morţii [...] o anxietateprelungită dincolo de marginile firii” 36,la care adaugă: „la Bacovia e imposi-bil să atribui o proprietate precisă unuiindivid precis.” 37. Analistul mai sur-prinde o părere: „nu e vorba de oiubită moartă, revenită în memorie, cide o imagine emblematică a oricăreiiubiri pierite. Ea seamănă cu o statuiede înger din cimitire, căreia îi atârnăaripile de plumb. Predomină impresiade greutate materială.”38 - extra-vagantă, grotescă chiar.

***Trebuie să considerăm demer-

suri artistice expirate şi divagantetoate cele spuse despre Plumb deGeorge Bacovia, în exprimări careconţin idei deviate de la interpretareasimbolistă a poeziei (cu descoperireatuturor simbolurilor şi argumentareaştiinţifică, raţională, nu subiectivexpresionistă, a acestora), întrucâteste creaţia lirică din literaturaromână şi universală cu cea mai mareconcentrare de simboluri literare-artistice.

Simbolurile multiple şi diverse alepoemei nu pot fi descoperite dacărămânem la o înţelegere din punct devedere social a mesajului.

Este dovadă de superficialitate şiartificialitate critică să se ia tema atâtde frecventă în simbolism a poetuluidamnat, strivit de o societate cu sco-puri inadvertente idealurilor înalte aleacestuia, şi să fie transferată, fără ar-gumente, asupra eului poetic dinpoema Plumb, susţinându-se temarezultantă fără a o oglindi prin versuri,secvenţe lingvistice poetice etc.:„Tema poeziei o constituie condiţia dedamnat a poetului într-o societatemeschină, care nu-l înţelege, osocietate superficială, neputincioasăsă aprecieze valoarea artei ade-vărate”39; „Tema poeziei estesimbolistă şi exprimă condiţia dedamnat a poetului într-o societateînchistată, sufocantă, superficială,dezinteresată de valoarea arteiadevărate, imagine construită prinsimboluri exterioare care insinueazăstări depresive.”40; „Tema o constituiecondiţia poetului în societateameschină, superficială care nu-iînţelege valoarea. El se simte izolat,sufocat spiritual în lumea apă-sătoare.”41 „Tema poeziei o constituiecondiţia poetului într-o societatelipsită de aspiraţii şi artificială [...]”42.

La întrebarea: care este„AMORUL” (iubirea, dragostea unuicreator)?, răspunsul fără variante,fără posibilitatea unor varii şi multipleinterpretări, se declanşează prompt:CREAŢIA!

Când DOARME (nu-şi manifestămesajul artistic public, pentru cititori,

nu-şi poate face cunoscute ideile şisentimentele, semnificaţiile şi atitu-dinile pe care le încorporează)creaţia? Răspunsul logic este: înmanuscris, pe masa de scris a au-torului. Dar de ce ÎNTORS? Pentru căMANUSCRISUL a fost cules, la ti-pografie, formând un text cu litereleîntoarse, zaţul. De ce DE PLUMB?Deoarece literele culese în zaţ suntdin plumb.

Deci opera nu este publicată, în-târzie să fie tipărită şi pusă apoi ladispoziţia cititorilor. Această întârziereproduce autorului o stare de nelinişte,o nevroză, aşteptarea pentru creatoreste surprinsă în imagini artistice demare forţă expresivă (este lucrucunoscut că principala modalitate princare arta în general, literatura în spe-cial îşi exercită funcţia de cunoaştereeste imaginea artistică). Tema creaţieise profilează distinct: IMPOSIBILI-TATEA COMUNICĂRII MESAJULUIARTISTIC AL CREAŢIEI LITERARE,acelor cărora le-a fost destinat,consumată ca o criză nevrotică a au-torului determinată de întârziereaCOMUNICĂRII acestuia cu publiculprin tipărirea CREAŢIEI sale.

REFERINŢE1. Laurenţiu Ulici, Recurs, Editura

Cartea Românească, 1971, p. 70.2. Vladimir Streinu, Pagini de

critică literară, Editura Fundaţiilor, 1938,p. 35.

3. Laurenţiu Ulici, op. Cit. Pp. 72–73.

4. Adrian Costache, Liliana Paicu,Adrian Săvoiu, Anişoara Burlea, MonicaColumban, Horia Chercheş, VictoriaGal, Delia Georgeta Gamboş, MariaLungu, Dorina Apetrei, GheorgheBrânzei, Carmen Bulhac, ElenaLuminiţa Crihană, Mihaela Doboş,Daniela Dumitrescu, Sergiu Ioanicescu,Carmen Martiniş, Ramona Mocanu,Maria Nicolau, Laura Henrieta Orban,Nicoleta Păun, Ileana RuxandraPopescu, Maria Ortensia Popa, LilianaPopescu, Dana Puşcariu, Ioana IulianaRadu, 100 variante de subiecte, ba-calaureat 2007. Modele de rezolvare,Grup Editorial Art, 2007, p. 372

5. Mădălina Buga-Moraru,Eleonora Bulboacă, Gina Cămăraşu,Daniela Căprar, Sabina Ciorogar, Nico-leta Crânganu, Violeta Fuică, MariaGheorghe, Ela Iakob, Bianca Ibadula,Nicoleta Iftimiu, Dan Ionescu, EugeniaIoniţă, Rodica Lungu, Mara Manta,Mihai Morar, Doina Moraru-Drăghici,Emil-Valentin Muşat, Liliana Perescu-Popescu, Cristina Popescu, CeciliaStoian, Andreea Şandru, Ana Teodor-scu, Valentina Todoran, IoanaTriculescu, Ghid de pregătire pentru ba-calaureat 2011, Limba şi literaturaromână, Editura Sigma, Bucureşti,2011, p. 216.

6. Ioana Pârvulescu, Ce înseamnăPlumb?, în România literară, nr. 3/23ianuarie, 2009, p. 5.

7. Dinu Flămând, Introducere înopera lui G. Bacovia, Editura Minerva,Bucureşti, 1979, p. 6.

8. Anton Nicolae, coordonator;autori: Gabriel Angelescu (G.A.),Evelina Cârciu (E.C.), Livia Coanta-Niculai (L.C.N.), Mariana Frâncu (M.F.),Valentina Rotaru (V.R.), Literaturaromână, pregătire completă pentruclasele IX-XII şi bacalaureat, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Colecţia „Ba-calaureat de nota 10”, p. 204.

9. Cecilia Stoleru, Bacalaureat2007, Literatura română. Subiecte re-zolvate pe baza textelor din manualelealternative, Editura Pestalozzi,Bucureşti, 2006, p. 440.

10. Mircea Scarlat, Istoria poeziaromâneşti, vol. II, Editura Mierva,Bucureşti, 1984, p. 306.

11. Mihail Petroveanu, George Ba-covia, Editura Cartea Românească, p.164.

12. Sanda Golopenţia-Eretesct, re-liefarea motivului în poezia lui G. Ba-covia, în Studiu de poetică şi stilistică,editura pentru literatura, 1966, p. 280.

13. Ion Pop, Jocul poeziei, CarteaRomânească, 1985, p. 31.

14. Al. Andriescu, Stil şi limbaj,Editura Junimea, 1977, p. 218.

15. Lidia Bote, Simbolismul româ-nesc, Editura pentru literatură, 1966, p.418.

16. Eugenia Dima, coordonatorştiinţific, autori: Eugenia Dima, DoinaCobeţ, Laura Manea, Elena Dănilă,Gabriela E. Dima, Andrei Dănilă,Luminiţa Botoşineanu, Dicţionar ex-plicativ ilustrat al limbii române, EdituraArc şi Gunivas, Geneva, 2007, p. 418

17. Dicţionarul limbii române mo-derne, Editura Academiei, Bucureşti,1958, p. 632 (DLRM).

18. DEXI, p. 467.19. Ioana Pârvulescu, Plumb, în

România literară, Anul XXV, nr. 20, 16–17 aprilie, 1992, p. 5 (p).

20. Id.21. DEXI, p. 487.22. Id., p. 579.23. P, id.24. CÎP, id.25. CÎP, id.26. CÎP, id.27. DEXI, id.28. P, id.29. Ion Rotaru, O istorie a literaturii

române, vol. II, De la 1900 până la AlDoilea Râzboi Mondial, Ed. Minerva,Bucureşti, 1972, p. 177.

30. Ion Rotaru, Analize literar artis-tice, ed. A IV-a, revăzută şi adăugită,ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1987, p. 169.

31. P, id.32. CÎP, id.33. Valeriu Gherghel, Insolubilia, în

Timpul, 10 octombrie, 2008, p. 15 (IT).34. Id.35. Nicolae Manolescu, Orbirea

critică în România literară, 37:7 (2004),pp. 1, 14.

36. Nicolae Manolescu, Desprepoezie, Editura Cartea Românească,Bucureşti, 1987, pp. 149, 150.

37. Id.38. Ilie Constantin, Plumbul şi su-

fletul, în România literară, 39:43, 2006,p. 10.

39. Prof. Mariana Badea, Limba şili-teratura română pentru elevii de liceu,manuale al ternat ive c lasa a X-a,Editura Badea & Profesional Consult-ing, Bucureşti, 2005, p. 345.

40. Prof. Mariana Badea, Limba şili-teratura română pentru elevii de liceu,Bac 2007, Editura Badea & ProfesionalConsulting, Bucureşti, 2006, p. 197.

41. Ion Rotaru, Doina MarinZăvoianu, Comentarii şi analize literare,Bacalaureat şi Admiterea înînvăţământul superior, Editura Bog-dana, Bucureşti, 2011, p. 262.

42. M.H. Columban, H. Corcheş, V.Gal, M. Lascăr, M. Lupu, L. Paicu, Lite-ratura română, Cartea definitivă,Pregătirea examenului de bacalau-reat, 2010–2011, Grup Editorial ART,2009, p. 223.

O viziune fundamental nouă a interpretării poeziei „PLUMB” de G. Bacovia(Urmare din nr. 109)

Do

rin

N. U

rite

scu

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 110

...Cum spuneam,fabrica de che-restea a lui Isac-zon era un loc

de-adreptul insolit pe strada noastrăpe care nici măcar cârciumi nu exis-tau, doar prăvălia Şuroaei... Am fostde câteva ori în curtea acestei mici„afaceri” – pe care evreul o ţinea, dincâte am aflat eu – de vreo treizeci deani... Din interiorul unor hale pitice,aproape dărăpănate, se auzeauzgomote puternice de fierăstraiecare tăiau butucii în scânduri, demaşini care sfredeleau, într-unşuierat ascuţit, liniştea din jur, sevedeau oameni îmbrăcaţi în nişte sa-lopete rupte, care păreau nişte fan-tome fragile şi surde printregrămezile de buşteni şi bracuri şirumeguş din incintă. Acoperişurilejoase păreau a se prăbuşi, aşa eraude bicisnice, acoperite cu ţiglă roşiespartă în multe locuri, ai fi zis un ciururiaş metafizic aruncat peste nişteziduri de un maro murdar, obosit deani... Fabrica părea că-şi aşteaptăsfârşitul, sfârşit care şi veni într-onoapte de decembrie, cu gernăpraznic şi zăpadă multă, când ovâlvătaie stacojie, însoţită de scânteiaruncate spre infinitul negru al ceruluişi trosnituri ameninţătoare, se ridică,deodată, pe neaşteptate – stătuse,parcă, la pândă – şi mistui, cu oîncrânceneală duşmănoasă, acoperi-şurile şi tot ce era înăuntrul clădiriloracestora mici şi înghesuite una-nalta... Până la venirea pompierilor ausărit vecinii cu găleţile cu apă, carese dădeau din mână în mână într-olarmă îngrozitoare, în ţipetele mulţimiicare trăia spaima de nedescris aprimejdiei întinderii focului sprecasele alăturate şi mai departe... Noi,copiii, treziţi de strigătele părinţilor şide larma din stradă, priveam,aproape cu încântare, flăcările ace-lea vesele, care luminau cerul negruşi norii atârnaţi peste stradă, scân-teile, ca nişte steluţe de argint, zben-guindu-se în înalturi şi luminând

feţele livide şi încordate ale vecinilornoştri... A doua zi, o jalnică imaginespunea că pe acel loc fuseseră nişteclădiri... Multă vreme după aceea, celpuţin eu, ţipam şi săream buimac dinsomn revăzând, în coşmarurile carenu mă lăsau în pace, flăcările aceleaduşmănoase, ameninţătoare, care auadus pecetea groazei pe liniştitanoastră stradă...

...Ei bine, să continui drumul sprelocul unde strada făcea un unghiaproape drept cu „Roznovanu”, sprefabrica de hârtie, treceam prin faţacasei lui Gelu Marin, băiat care, cummai spuneam, era mai mare ca mine,licean, îi plăceau fetele şi motoci-cletele, peste vreun an i-a cumpărattaică-su o motocicletă, una, sigur,destul de... folosită, dar, victorie

mare!, m-a plimbat şi pe mine. Băiatbun Gelu, pe unde o mai fi, oare,acum....? Părinţii săi erau contabili,casa lor era mare, înconjurată de floride toate felurile – de altfel, nu era,aproape, casă fără flori, florile erau oadevărată obsesie pentru cei de pe„Lăpuşneanu”. Să nu mă opresc aici,înainte de a-l reaminti pe PuiuLeonte, era şi el cu vreo zece ani maimare ca mine, iar când întârziam, înserile calde de vară, prin preajmacasei lui – gard în gard cu cea a luiGelu – îl ascultam, cu gurile căscateşi ochii strălucind de plăcere şi de uninteres nestăvilit, cum vorbea el de-spre aventurile cu una Marinela, cumse întâlnea, pe întuneric, sus, pedealul Borzogheanului, şi se sărutacu ea şi îi punea mâna la ţâţe şi prinalte părţi... Doamne, tremuram toţi deemoţie, se răscolea, parcă, ceva tareplăcut în noi când ne gândeam că osă vină şi timpul nostru, că vom fi şinoi eroii unor astfel de întâmplări carese anunţau tot mai vijelioase în sân-gele fierbinte pe care-l simţeam cumne străbate făptura... Ceva mai în-colo, în stânga, strada era „împunsă”de uliţa care pornea din „Constan-tinu” şi unde, pe latura ei sudică, eraugospodăriile în care locuiau doi buniprieteni de-ai mei, Petrică şi TeodorPlăcintă, case mari, frumoase, cufaţa spre soare, iar pe latura cealaltăse întindea gardul livezii domnuluiChelsoi, livadă pe care „am vizitat-o”nu o dată, deşi nişte dulăi cât viţeii demari o păzeau, cu străşnicie, fără în-cetare, zi şi noapte... Chiar aici, undeuliţa se înfigea în strada noastră, pecolţ era căsoaia domnului Oţet, unomuleţ agil şi harnic deşi, la vârstalui, care nouă ni se păreau foartemare, ar fi trebuit să stea „dupăsobă”. Sigur, aşa ne închipuiam noiviaţa, dar omul e întărit, cum aveamsă-mi dau seama chiar în anii vieţiimele, de o putere pe care, de celemai multe ori, nici n-o bănuieşte... Eibine, puţin mai încoace era casaunde locuiau alţi doi buni prieteni de-ai mei şi ai lui Didi, fratele meu -Lulucă şi Nelu Otavă. Casa lor era unfel de sfidare la ceea ce cunoaştem,îndeobşte, prin numele de „casă”. Unacoperiş din draniţă înnegrită de ploişi zăpezi murdare, cu spărturi peunde apa din nori îşi continua drumulnestingherită în cele două cameremizere, sprijinit de nişte pereţiicoşcoviţi şi leproşi, fără uşădespărţitoare, cu pământ pe jos şi oplită într-un colţ, pe care, de obicei,era un ceaun înnegrit şi slinos, încare apa îşi aştepta mălaiul pentrumămăligă, dar uneori în zadar... Ime-diat după ce pătrundeai în acestunivers obscur printr-un fel de uşă,de un verde spălăcit, cu geamul spartde care atârna, ca un drapel flen-durit, o perdea multicoloră, te strecu-rai în bucătărie, acolo unde era unpat mizer, în care dormeau cei doibăieţi, pentru ca, imediat, să intri în„camera” bătrânilor. Lulucă şi Nelu n-aveau părinţi, locuiau doar cu buniciidinspre mamă – tatăl le murise înrăzboi, iar mama se stinsese, cu vreopatru ani în urmă, de o boală deinimă. Cred că faptul de a ne simţifoarte bine aici era adânc şi puternicînrădăcinat în sentimentul de comu-niune sufletească pe care ţi-l dădoar copilăria nevinovată şi senină.Mă opresc aici cu amintirea celor doi,întrucât o să revin la ei... Şi, precumBistriţa se pierde în fratele mai mare,Siretul, tot aşa se pierdea şi„Lăpuşneanu” în strada care poartănumele generalului Roznovanu,aceasta din urmă fiind lungă şi largă,pornind din partea de centru aoraşului şi urcând, prin faţa fabricilor„Foresta” şi „Mucava”, spre munte,adică spre Straja, Tarcău, Bicaz şi,hăt, departe, până în Ardeal sau,spre dreapta, prin păduri denepătruns, la Târgu Neamţ...

Noi, cei de pe „Lăpuşneanu"

Eu

gen

Ver

man

INCENDIULAcesta este ti-tlul cărții de poeziisemnată de MariaSturdza –Clopotaru,un titlu inspirat ales,poarta fiind o des-

chidere spre ceva, în cazul de fațăspre poezie lirică. Acest volum dedebut a apărut la Editura „Destine” înanul 2013, cu o prefață semnată deapreciatul Victor Gh. Stan,Președintele Filialei de Literatură pen-tru copii și tineret din cadrul UniuniiScriitorilor din România, conține peste100 de poezii cu tematică diversă șieste premergătoarea altor volume depoezii (de exemplu: Am ales lumina),de proză și de poezii pentru copii.

Autoarea, născută înjudețul Iași, la Boldești,aproape de localitateaRuginoasa lui AlexandruIoan Cuza, a debutat lit-erar în anul 1996, pu-blicând în diverse revisteliterare, dumneaei frec-ventează cenacluri cultu-rale din București și dinBrașov, este redactor larevista Lumea Epi-gramei, fiind și o talentatăpictoriță, cu expoziții înBrașov la secțiunea„pictură goașe”. Așadar,dacă străbunii autoareimodelau lemnul, rădă-cinile fiindu-le adânc în-fipte în minunataBucovină (Stupca), undeaceș t ia erau dulgher i , Mar iaSturdza-Clopotaru modelează cuvân-tul și culoarea.

Poeziile din cartea de față suntușor de lecturat, au muzicalitate, suntprofunde, ne îndeamnă la meditație, oparte dintre ele au rime perfecte, iarGh. N. Dragomirescu precizaurmătoarele: „rima ne ajută să deose-bim pe poetul adevărat ori chiar degeniu, de poetul mediocru sau de falsulpoet”( Meridianul Cultural Românesc,An II, Nr. 1 (5), ianuarie-martie, pag.33, Vaslui, 2016). Nu trebuie săneglijăm, însă, poezia așa zis,„modernă”, când nu se recurge la rimă,dând posibilitate ca autorul să se ex-prime neîncorsetat, condiția fiindaceea a transmiterii mesajului cât maiclar, concis și direct, ca în poeziaBinecuvântarea luminii, scrisă laBrașov de autoare în anul 1998: Cândai fereastra tăcerii/ deschisă/ spreAdevărul Etern,/ soarele/ își ține întot-deauna/ făgăduința/ de a te scălda/ înlumina vieții…/

Doresc să exemplific și versurilesale de debut în „Destine”, Publicațiede cultură și probleme sociale,București, nr. 66 din anul 1996, poeziase întitulează Am ales lumina: cândadun/ în mine/ gânduri curate,/ calumânarea/ ce arde/ în sus, / atunci,/îmi înalț/ liniștit/ privirea/ să-i dăruiesc/

Luminii Lumina! Poeta își clădește ver-surile după starea sufletească pe careo trăiește, după împrejurările care i-aumarcat destinul, lumina este mereu înatenția poetei, fiind menționată în maimulte poezii, printre care: Luminarăbdării; Binecuvântarea luminii;Lumina orbului; Aripi de lumină;Punte de lumină, Glasul luminii etc.,lumină fără de care nu am putea per-cepe ceea ce există în jurul nostru. Iu-birea, dorul, recunoștința pentrupărinții săi plecați în „lumea fărăsuferință” și care i-au dat viață, aniicopilăriei, sunt alte teme prezentateatât de frumos pe parcursul volumuluide către Maria Strurdza-Clopotaru.Această carte este larg deschisă, pre-cum o poartă, pentru iubitorii de fru-mos, iubitorii de poezie, iar în multeversuri ne putem regăsi fiecare dintrenoi. Frumoase cuvinte sunt închinate

părinților, care îiurmăresc pașii dinÎnaltul Cerului sau dinAdâncuri, copiilor,rudelor apropiate,cunoștințelor, colegilorde serviciu, prietenilorapropiați. În poeziaSuflet zbuciumat,scrisă în Brașov înanul 2004, autoarea îșiexprimă frământarea,neliniștea sufletuluiprilejuită de plecareamamei sale: La cimitircând voi veni,/ Voim â n g â i a d u i o spământul,/ Cu sufletu-ți voi sta de vorbă/ Cubrazii, florile și vântul!//

Ca semn alneuitării, al aprecierii și

al recunoștinței, autoarea dedică poeziiși iluștrilor înaintași: Mihai Eminescu(Din sfera ta, aruncă peste Țară / Aripade lumină protectoare,/ Invocă zeitățilesolare,/ Speranța mântuirii să nupiară!//); George Bacovia (Cândploaia-mi bate-n geam/ Tresar,chemându-i versul…/ Și-n oricepicătură/ Îmi cântă Universul!//); Bog-dan Petriceicu Hașdeu (Prin cărțilealese s-a străduit nespus/ Să cautemisterul avântului în sus! Și numai întruspirit a început să-și cheme/ Iubita luicopilă plecată prea devreme.//; IuliaHașdeu, Veronica Micle etc.

Vă invit să vă umpleți sufletul cupoezie, trecând prin POARTA LIRICĂ,larg deschisă de către poeta MariaSturdza-Clopotaru, cartea trebuiecitită, nu doar frunzărită, conține ver-suri frumoase, de suflet, meditative,nostalgice, dar și optimiste, iar în multedintre ele ne putem transpune, căciviața ne oferă fiecăruia dintre noi: bu-curie și tristețe, fapte plăcute saudezgustătoare, succese ori eșecuri.Sunt convins că volumul de față vaavea: câtă frunză, câtă iarbă/ Câte firesunt în barbă/ Câte stele-s peste nori/Tot atâția cititori!// Lectură plăcută tu-turor celor care au intrat în „curtea”poeziei, sunt convins că multe versurivor fi recitite, unele chiar memorate!Felicitări autoarei!

POARTA LIRICĂ

Vas

ile L

arco

Pe această cale aș dori să-imulțumesc încă o dată PrincipeluiRadu al României pentru tot sprijinuloferit diverselor proiecte inițiate dereprezentanți ai comunităților locale pecare le-a vizitat de-a lungul anilor,printre care și cea băcăuană, pentrumodul în care reușește, împreună cuAlteța Sa Regală PrincipesaMoștenitoare Margareta, CustodeleCoroanei române, să se angajeze pu-blic, an de an, în procesul de dez-voltare și modernizare a comunitățilorromânești din țară și de peste hotare,în promovarea imaginii României înlume, într-o bună și permanentă con-

clucrare cu autoritățile politico-admi-nistrative ale țării și cu instituțiileUniunii Europene.

* În anul 2016 se împlinesc 150 deani de la sosirea lui Carol I în România,de la întemeierea Dinastiei Regale șide la promulgarea Constituției din1866. Anul 2016 este și anul în careAcademia Română aniversează 150de ani de la fondare, iar tot în 2016 seîmplinesc 110 ani de la crearea Or-dinului Carol I, cel mai înalt ordin regaldin istoria țării.

** Începând din 2016, 10 mai esteconsiderat, în mod oficial, zi desărbătoare naţională, fiind și ZiuaRegalității, zi care marchează trei mo-mente istorice: începutul domniei luiCarol I, Independenţa de stat şi în-coronarea primului rege al ţării.

Casa Regală ...(Urmare din pag. 1)

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 110

Salonul de carte din Paris, ediţia2016, a venit cu o serie de schimbăridin partea organizatorilor francezi,parcă mai mult de dragul schimbării.În primul rând, în loc de "Salon du livrede Paris", denumirea a devenit maiscurtă "Livre Paris" ("Carte Paris").Apoi, în loc de intervalul joi – luni, pro-gramul a fost redus, ultima zi fiindduminică. De asemenea, profesi-oniştilor (editori, agenţi literari, dis-tribuitori, vânzători de carte etc.) le-afost dedicată ziua de 17 martie 2016,şi nu ultima, ca de obicei.

Şi Institutul Cultural Român aadus unele noutăţi, în primul rând slo-ganul: "Trebuie să admitem de laTzara, noi toţi suntem un pic dada"("On doit admettre de Tzara, noussommes tous un peu dada"), marcând100 de ani de la naşterea lui TristanTzara, cu numele adevărat SamuelRosenstock (n.16 aprilie 1896,Moineşti – d. 25 decembrie 1963,Paris). Apoi, numărul scriitorilor invitaţişi al dezbaterilor literare a fost mai micca, de exemplu, în ultimii trei ani, cuinfluenţă directă asupra efortului finan-ciar, care, pentru închirierea standuluiK89, cu suprafaţa de 55 de metripătraţi, şi alte cheltuieli (transport,cazare, diurnă etc.), "s-a ridicat laaproape 75.000 de euro", aşa cum aavut amabilitatea să mă informezeBogdan Popescu, director al CentruluiNaţional al Cărţii.

La standul României, foarte bineplasat, la o intersecţie de căi princi-pale de acces, am văzut expuse miide cărţi apărute sub egida a 30 deedituri din ţară ori străinătate,subvenţionate ori nu de Institutul Cul-tural Român, iar într-un spaţiualăturat, dotat cu o masă şi un scaun,am fost întâmpinat de artistul plasticCristian Todie, constănţean rezident laParis, care, deosebit de amabil, mi-aarătat o carte circulară, unde paginilesunt prinse pe un tub vertical, fiecarepagină fiind îndoită de mai multe ori,ca un pliant. Inventatorul mi-a dictaturmătoarea prezentare: "Este vorbade o carte spaţială, fără început şisfârşit, denumită de mine "todiebook",pe care am conceput-o după 1500 deani de dominaţie a codexului. care, larândul lui, a detronat ruloul, ca suportal scrierii".

La această manifestare de pres-tigiu am promovat şi eu o carte, "Dé-clamations de la tribune du temps"(Editura "Gunivas", Chişinău, 2016),apărută în regie proprie, o autotradu-cere după volumul de texte în versuri"Declamaţii de la tribuna timpului"(Editura "Gunivas", Chişinău, 2013),dăruind câteva exemplare, aduse demine într-o geantă, la diferitepersonalităţi ale culturii româneşti şistrăine.

Pentru ziua de vineri, 18 martie2016, la standul României programula prevăzut şase activităţi literare: 1.dezbaterea cărţii "Histoire de la Tran-sylvanie" (Éditions Rafael de Surtis,Cordes-sur-Ciel, 2016), traduse deLiana Lepădatu, autorii fiind Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, şi a celortrei tomuri în română ale trilogiei "Isto-ria Transilvaniei" (Editura Academiei

Române, Cluj-Napoca, 2003, 2005,2008), autorii fiind Ioan-Aurel Pop,Thomas Nägler şi Magyarii András; 2.dezbaterea a două cărţi traduse deJean-Louis Courriol: "Adam et Eve"(Éditions Cambourakis, Paris, 2015),autorul fiind Liviu Rebreanu, şi"Avenue de la Victoire" (Éditions NonLieu, Paris, 2016), autorul fiind CezarPetrescu; 3. dezbaterea pe tema"Paris-Bucarest, voyages et Bildung";4. dezbaterea pe tema "Şi dacă la în-ceput era verbul a traduce?"; 5. dez-baterea cărţii "Le Marchand depremières phrases" (Éditions ActesSud, cu traducere realizată de LaureHinkel, după "Negustorul de începu-turi de roman" (Cartea Românească,Bucureşti, 2013), autorul fiind MateiVişniec; 6. dezbaterea cărţii "Teodosiele Petit" (Éditions Zulma, Paris, 2016),traducere realizată de PhilippeLoubière după "Teodosie cel Mic"(Editura Polirom, Iaşi, 2006).

La prima dezbatere a participatacademicianul Ioan-Aurel Pop, desprecare un alt invitat la această dez-batere, academicianul Basarab Nico-lescu, fost cercetător în fizică laCentrul Naţional de CercetăriŞtiinţifice din Paris, a spus „că esterectorul meu", dat fiind că actualmenteel este angajat ca profesor la Univer-sitatea "Babeş-Bolyai". În echipa dedezbatere au mai făcut parte AlainVuillemin, profesor de literaturăcomparată de-a lungul timpului la maimulte universităţi franceze, şi DinuFlămând, licenţiat în filologie, fost jur-nalist la Radio France International,actual diplomat la Ministerul AfacerilorExterne. Moderatoare a fost RoxanaBauduin, cadru didactic la Institutul deStudii Culturale şi Internaţionale dincadrul Universităţii Versailles Saint-Quentin-en Yvelines, care a asiguratrevizia traducerii realizate de LianaLepădatu, de la Centrul de StudiiTransilvane din Cluj-Napoca. În cadruldezbaterii s-a subliniat justeţeapromovării de către Institutul CulturalRomân a celor două cărţi de istorie,Transilvania fiind, printre altele, "unţinut de legende", "o UniuneEuropeană în miniatură", "un exemplude convieţuire interetnică pentru Uni-unea Europeană ".

A doua dezbatere a fostmoderată de Cristina Hermeziu,stabilită de mai bine de un deceniu laParis, cu studii postdoctorale la Uni-versitatea Paris II, însărcinată cu afa-ceri la Institutul Cultural Român,invitaţi fiind traducătorul Jean-LoisCourriol, Jérôme Carrasou, directoreditorial la Éditions Non Lieu, şiGabrielle Napoli, cu doctorat în filolo-gie la Universitatea Sorbonne Nou-velle, profesoară agreată înînvăţământul din Franţa. Interesantă afost "nuanţa" subliniată de JérômeCarrasou, că Liviu Rebreanu şi CezarPetrescu nu sunt aproape deloccunoscuţi în Franţa, spre deosebirede scriitorii români ca Eugen Ionescu,Mircea Eliade, Emil Cioran, TristanTzara ori Benjamin Fondane, care "auscris şi în limba franceză", la care eu,în cadrul comentariilor din parteaasistenţei, am adăugat că "au trăit în

Franţa o parte din viaţa lor", Umătoarea dezbatere, moderată

de Basarab Nicolescu, l-a avut ca in-vitat-vedetă pe Louis Monier, cel carea realizat 18.000 de fotografii cupersonalităţi mondiale, printre careseparat, acasă la fiecare, şi împreună,în piaţa Fürstenberg din Paris, într-ozi de joi a lunii decembrie 1977, cuEmil Cioran, Eugen Ionescu şi MirceaEliade. Când l-am rugat să precizezecare din zilele de joi, 1, 8, 15, 22 ori29, celebrul fotograf mi-a spus căeste posibil să fi fost 29 decembrie1977. Un alt invitat a fost VirgilTănase, disident român, exilat legal înFranţa, unde, în 1979, a obţinut undoctorat în semiologia artei. NicolaeCeauşescu a comandat asasinarealui, doar că Matei Pavel Haiducu,născut Matei Pavel Hirsch, spionulromân care trebuia să execute asasi-natul, a defectat şi, împreună cu Ser-viciul de Contraspionaj din Franţa, pe20 mai 1982 a fost simulată o răpire alui Virgil Tănase. Din grupul de invitaţia mai fost prezent Dumitru Ţepeneag,laureat în 2008 al Premiului UniuniiLatine pentru Literatură Română,căruia, în 1975, în timpul unei vizite înFranţa, i s-a retras cetăţenia română,el devenind cetăţean francez în 1984.Nu în ultimul rând, invitat a fost şiJean-Yves Conrad, cetăţean francez,autorul cărţii "România, capitala…Paris" (Éditions Oxus, Paris, 2003),cel care a declarat că "de când amcunoscut România, nu visez decâtromâneşte". Fiecare invitat a descrispe scurt modul în care au ajuns săscrie în franceză, ideea centrală, înopinia mea, fiind rostită de VirgilTănase: "scriu franţuzeşte, dar cu

sensibilitate românească".La a patra dezbatere, Bogdan

Ghiu, licenţiat în filologie, cu "habilita-tion à la recherche" în filosofie,diplomă obţinută la Şcoala de StudiiÎnalte în Ştiinţe Sociale din Paris. amoderat numeroşi invitaţi, aparţinândAsociaţiei pentru Promovarea Tradu-cerii Literare şi Colegiului Internaţionalde Traduceri Literare din Arles: Santi-ago Artozqui, Sophie Benach, JörnCambreleng, Florica Courriol, LaureHinkel, Dieter Horning. S-a vorbit,printre multe altele, despre "vizibili-tatea traducătorului", despre "obiec-tivizarea obiectivizării", că "traducereanu este o fotografie", că "traducereaeste o altă lectură a textului", că "tra-ducerea este o activitate literară", că"traducerea este o activitate creativă",că "aşa cum scriitorul evoluează prin

scris, tot aşa traducătorul evolueazăprin traducere".

Următoarea dezbatere a avut cainvitat pe un candidat din ce în ce maievident pentru Premiul Nobel pentruLiteratură, în persoana rădăuţeanuluiMatei Vişniec, cu cerere de azil politicîn Franţa, făcută în 1987, cu dublăcetăţenie, română şi, din 1993,franceză, cu mare vizibilitate literară încele două ţări. Cel cu apartenenţă ladouă culturi a prezentat nu numai ocarte, conform programului, tradusăde Laure Hinkel, şi ea invitată la dez-batere, ci încă una, bilingvă, "Omul dezăpadă care vroia să întâlneascăsoarele" / "Le Bonhomme de neigequi voulait rencontrer le soleil" (EdituraArthur, Bucureşti, 2016), o autotradu-cere. Dacă la Salonul de Carte dinParis din 2015, Aïda Vâlceanu,jurnalistă profesionistă franceză şiagent cultural francez, a avut şansasă modereze o dezbatere, la care aparticipat un alt mare candidat la Pre-miul Nobel pentru Literatură, în per-soana lui Mircea Cărtărescu, şi a fostnevoită să traducă în limba românăîntrebările puse interlocutorului şi înfranceză răspunsurile interlocutorului,de această dată sarcina ei a fost maisimplă, vorbind doar în franceză.Matei Vişniec a avut un discurs me-morabil, într-o franceză pe măsuraunui jurnalist la Radio France Interna-tional, unde a lucrat, discurs în care adezvoltat ideea că prima frază trebuiesă fie "enigmatică".

În centrul atenţiei ultimei activităţia fost "Teodosie cel mic", pentru careRăzvan Rădulescu a devenit laureatal Premiului Uniunii Europene pentruLiteratură, unul din cele 11 acordate înanul 2010. Autorul nefiind prezent dinmotive nedezvăluite de moderatoareaCristina Hermeziu, dezbaterea s-adesfăşurat doar cu traducătorulPhillipe Loubière şi Laure Leroy, direc-toarea editurii pariziene.

S-a scos în evidenţă că estevorba de un basm de tip "seicento",de secolul XVII, prin excelenţă almecanicii, cu o anumită mecanică deconstrucţie romanescă, în care suntparodiate moravurile societăţiiromâneşti, cu personaje ciudate cabufniţa Caliopi, cultivatoare decăpşuni, minotaurul Samoil, cultivatorşi el dar de ciuperci, ori pisicâineleGavril, regent, deoarece Teodosie,moştenitorul tronului, era încă preamic, cu întâmplări burleşti, ba chiar şicu un mecanism post-modernist,repetat al autorului, obositor pentrucititor în opinia unora, de a însera întext scrisori adresate editurii, pentru aexplica de ce se întârzie predareamanuscrisului.

Laure Leroy a avut intervenţii atâtde laudative la adresa acestei cărţi,încât a provocat uimirea soţiei luiJean-Louis Courriol, traducătoareaFlorica Courriol, aflată în rândulasistenţei, care s-a înscris la cuvânt şia spus că "nu a văzut până acum oeditoare atât de entuziasmată". Laoriginea acestui entuziasm să fi fostoare veniturile obţinute din editarea şitraducerea acestui text de aproape600 de pagini, dat fiind că Laure Leroydeclarase anterior că instituţia pe careo conduce are un plan editorial anualde doar 10-12 cărţi?

Doru Ciucescu

„Carte Paris", 17-20 martie 2016, prima zi

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 110

Romică C. Ghica(Bacău)

(Uneori chiar...) Prietenul

Amicul meu Romeo G. SecbacZice despre mine că, dacă nu-sVorbăreţ ca alţii şi mai mult tac,Mă ţin deştept

şi-s cu nasul pe sus.

Precauţie (răspuns amicului şi nu numai)

Nu intru-n vorbă aşa tam-nisamCu oricine, ca alţii, fără rost,Pentru că-mi este teamă

să nu amGhinionul de-a da peste

vreun prost.

Rugă

Doamne, ce de bunătate scaperi,Să n-ajung vreodată-n

ceasul greu,Te rog de prieteni să mă aperi,Fi’ndcă de duşmani mă apăr eu.

Punctualitate fatală

Sunt ceasuri ce mai întârzieŞi-ora exactă n-o aratăDoar ceasul rău, fir-ar să fie!Nu întârzie niciodată

Leul nostru

A fost chiar paraleu odat’Stabil în circulaţie,Dar a căzut ca un vânat,Greu lovit de inflaţie.

Maimuţa

Din maimuţă noi ne-am trage,Ştiinţa ar fi constatat;Poate! (câte unul rage!)Eu cred că-i om degenerat.

Miscelaneea

Aplicate în mod original, principi-ile economiei de piață au provocatdisparități atât de adânci între di-versele noastre regiuni, încât îți vinesă crezi că avem de-a face cu douăRomânii: ambele cristalizate peprinci- piul: „Banul la ban și sărăcia lasărăcie trage’’. Și, mergând peaceeași logică, România spre cares-au îndreptat capitalul și investitoriiva deveni și mai bogată, iar ceasăracă va regresa, pierzând și brumade bunăstare pe care o mai poseda.

Domnilor guvernanți, amintiți-văcă economia de piață nu excludeintervenția statului în activitateaeconomică. Investițiile în infrastruc-tura de transport și tehnologică,subvențiile, crearea de întreprinderipublice etc., sunt, și în cadrul ei, prin-cipalele modalități de-a ridica zoneledefavorizate. Lipsa acestora a dus ladegradarea nivelului de trai și-acalității vieții din zonele respective șinu diferențele mentalitare care, în

opinia unora, separă cele douăRomânii: cea balcano-orientală decea occidentală’’.

***Românii sunt exagerat de sinceri

și de autocritici.Cel puțin, așa reiesedin sondajele de opinie efectuate de-a lungul timpului. Atât de sinceri și deautocritici, încât n-ar fi exclus ca unprofil psihologic al nației realizat prinautoimagini să fie mai puțin luminosdecât unul obținut prin heteroimagini.

***Excesul de zel și arbitrariul în

reglementarea comportamentuluiuman, cât și o normativitate preadeasă în această privință, constituieizvorul multor abateri de la legilescrise și nescrise ale colectivității.

***Suprastructura instituțională și

ideologică: obrazul subțire, ce cucheltuială se ține-n orice societateumană.***

Toma Necredinciosul postmo-dern: individ care nu-și recunoaștepropria-i clonă, decât după ce trecetestul ADN.

***Războiul Rece: forma benignă a

agresivității.

***Topoarele străine n-ar fi reușit să

nimicească pădurile României fărăajutorul cozilor indigene.

***Fatalitatea cu care se întâmplă

evenimentele de care ne temem –presimțite sau prezise – este dictată,paradoxal, de preocuparea șistrădaniile noastre stăruitoare de-a lepreveni sau înlătura.

***Aproximația, vagul, imprecizia

gândului sau sentimentului, sunt totatâtea determinări ale unei naturi de-naturate: OMUL.

***Ați observat că, de regulă, ne

supărăm mai puțin când cineva neface proști decât atunci când nespune că nu avem caracter? Oexplicație ar putea fi aceea că, înprimul caz, percepem epitetul atribuitca un deficit cognitiv neimputabildirect, iar în al doilea, ca o acuză.

***Empatie cognitivă vs. empatie

emoțională -una este să știi ceea cesimte un om în suferință, și alta e săte identifici prin trăire cu el, să simțiceea ce simte el. Diferența devine șimai vizibilă în planul răspunsurilor pe

care ambele forme de cunoaștere nile induc: prima, atracție și afecțiune,a doua, compasiune și ajutor efectiv.

***Dacă distanța psihologică dintre

„tine” și „el” a luat forma raporturilordintre tine și ăla, parteneriatul vostrueste în primejdie să se desfacă.

***În esență, suntem ceea ce

putem actualiza cu minimă străduințăși motivație.

***A-l educa pe copil în spiritul altor

cerințe decât acelea pentru care îlrecomandă calitățile sale intrinseceechivalează cu o „infracțiune”pedagogică.

***Erorile creative au loc doar acolo

unde aproximația are, ca și exac-titatea, loc de cetate.

***În cursa hominizilor către omul

actual, achiziția comportamentului su-perfluu, lipsit de utilitate practică și efi-cacitate, a fost un indiciu la fel desimptomatic pentru atingerea țintei,ca și deprinderea lucrului prag-matic, orientat către scop, rezultatepalpabile și folos.

Vir

gil

Mo

can

u

Alexa Paşcu(Fălticeni)

Despre problemele de la Arena Naţională

De când avem Arena Naţională,Am dovedit, deşi nu era cazul,Că noi avem şi cea

mai mare şcoalăDe-a ne găsi singuri necazul.

*Arde copertina mai iute

sau mai lent?La ISU e răspunsul la-ntrebare.Dar ei nu dau aviz, ci stau

prudentCa în povestea drobului de sare.

Despre cum suntem priviţi în UE

Când avem noi o problemă,N-apucăm să zicem hopa!Că ne vine anatemăDe la toată Europa.

Legat de aşa-zisa brânzăinfestată de la Brădet

Bietul om de la BrădetAre-n suflet lacrimi ploaie,Căci şi noi şi EuropaAm făcut-o rău de oaie.

Despre pământul lăsat pârloagă

E lung pământul sau prea lat?Nu aceasta-i întrebarea.Ci pentru ce îl ţinem nelucratŞi importăm la greu mâncarea?

Fetele de la ţară s-au emancipat

Multe fete de la ţarăNu mai ştiu să strângă fânul.În schimb, ştiu dansul la barăŞi cum să-şi arate sânul.

Două sonete pentru revista „Plumb”

Nicolae MĂTCAȘ

(RepublicaMoldova)

Doar când în zori se-ncingeiar vacarmul

În van îţi strigi, pe culmea disperării,Pribeag orbeţ, în bezna nopţii,

S.O.S.-ul.Cum cade bombă pe ilău barosulAșa,-n timpan, ciocanele tăcerii.

Sub humă-un ţânc, prin somn, îşi roade osul.

Pe turlă-o buhă-şi numără crucerii.Prin gânduri îţi dau iama ienicerii,Ce sus a fost subit devine josul.

Doar când în zori se-ncinge iar vacarmul,

Când urbea toată -i prinsă-n forfoteală:Uzine, fabrici, străzi, mulţimi,

jandarmul,

Când îţi recapeţi liniştea normalăLa strung, birou, în nava spaţială,Abia atunci îi vezi şi vieţii şarmul.

Ca un alai tăcut la funeraliiAlai tăcut şi trist la funeralii,Tăiem în noapte vaduri printre dune.Cămilele ne poartă, prin genune,Mai sigur decât ghizii sau dedálii.

Când iată, brusc, în faţă o minuneCu steauă-n cer, portaluri şi vitralii,Sub care, ciotcă, sforăie şacalii.Ne-mbie-n hram un duh să ne cunune.

Plătim, grăbiţi, uium sau, altfel, vamă.În gând râvnitul port, sublima vece,Mai tare, ferm, neabătut, ne cheamă.

Din dorna ei morgana ne petrece,Ne latră luna, stelele ne-aclamă.Placidă, caravana noastră trece.

Marin Moscu

Te-am ascuns în mine

Glasul tău răzbate în inima mea

Prin petalele cuvintelor dulci,Îmi vindecă mugurii de aprigă steaCernută în sânge cu ochi de năluci.

Se clatină în ceruri brownianul greuAl sentimentelor de vis iradiate,Cu iadeşul iubirii descâlcesc mereuExperimentele de dor înnobilate.

Regula psihozei roade-n telefonOasele notelor muzical rotunjite,Săruturi fierbinți se întorc în tonPrin roua trăirilor pure şi sfinte.

Fericirea înalță-n zbor de păpădieAripi mutuale, multiple, în timp,Te-am ascuns în mine dulce poeziePentru iubirea acordată-n schimb.

Ştiu doar atât, că inima ți-o fur

Stele de lapte țâşnesc din ochii tăi,Iezii din flori le sug pe apucate,

Miroase cerul sângele iubirilor curate,Ne ascundem taina în ştiutele văi.

Visul este-atins de iarba crudă,Pământul încolțeşte vechea ispită,Veşnicia-n suflet arde, mă incităTrilul ciocârliei din lumina surdă.

Cântă şi umbra ei, în inimi se revarsăAripi de zbor peste povestea noastră,Poveste deschisă în zarea-albastră Punând fericirea în fundă de rază.

Ne-atinge primăvara cu verdele purPe frunți , pe coapse-n mişcare,Nu ştim dacă-n noi e vis sau e soare,Ştiu doar atât, că inima ți-o fur!

Trofeu de taină

Pelinul a încolțit în inima ta,A crescut în şoaptele melePână frunzele lui au gustatDin aroma luminii din stele.

M-ai prăvălit în ochii pătimaşiPrin vinul cu pelin pus în butoaie,Ai revărsat amarul furibundÎn tunete şi fulgere de ploaie.

Apoi te-ai lăsat până la ziuăTrofeu de taină visului senin,Gustând pocalul unic al iubiriiNe-am topit cu ruga în destin!

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 110

Anna BenasyPOEME

Într-o zi, când voi fi ...

Într-o zi, când voi fi redus la amorțire,Vei reciti aceste versuri pe care ți le-am dat;Pe buzele-ți vor fi cadavre-n mod dezordonat De furie, plictiseală și-o lină pocăire.

Dacă trebuia să mă iubești, această postumă iubirePentru o mască șubredă, ochii tăi nu se-ntristează.Viața mea-i departe și cuvinte de fericire radiază,Iubito, eu voi pleca și-aceasta-i fără-mpotrivire.

N-am râs eu oare de jurămintele tale în lacrimi?N-aveam eu oare dreptate, boema mea nebunăCă în curând mă vei părăsi pentru-această lume,Că timpul stinge și cele mai arzătoare inimi?

Învins, dar disprețuind orice cuvânt de suferință,Am ales să fiu singur și infinit sărăcăcios.Astfel, foarte umil și totuși credincios Umbra mea a devenit lejeră în a ta existență.

Nu-mi spune ...

Nu-mi spune viața ta ... doar a ta copilărie.Ieri a fost aceasta? Când noi ne-am iubit.Tu vei pleca curând. Visele noastre ce-au robitDormi-vor somnul fericit de nevinovăție.

Iar dacă privirile ochilor tăi, rămase și-acum fermecate Roșul amar al apusurilor de septembrie au văzutDacă mingea sclipitoare de zăpadă în camer-a căzut,Spune-mi din nou și din nou acele clipe; ca apoi să fie uitate.

Triumfătoarea ta mândrie, frumusețea ta ce pământulCânta ca o primăvară. Să știu nu vreau.Nici măcar durerea, pocăința când alții dormeau,Nici această umbră ce-și lungește cumplitul.

Lasă între noi îndoiala și sora ei nevăzătoare.Nu vorbi! Iubirea are nevoie de discreție.Inima mea salută ignoranța în intențieMai ușoară în mâinile mele decât claritatea arzătoare.

În altă parte

Nu sunt de aici. Aș vrea să-ți vorbescDe o țară foarte îndepărtată, foarte iubită, nehotărâtă.Este aceasta o țară de vis? Mi-ar plăcea să existe.Aș vrea s-o creez.Dincolo de pământul nostru, există încă o lume Unde aș putea merge?Aș dori-o atât de frumoasă încât ar fi adorată.Ar fi un cer, ar mai avea seri Poate c-ar mai avea dimineți umede când voi vedeaO față ploioasă, care ar râde în lacrimiȘi totul ar fi curat și tânăr, fără ieri.S-ar face buchete în fața bucuriei.S-ar aștepta.

A aștepta

Spune-mi, cunoști tu așteptarea și bucuria ei secretă?

mai bine decât darul primit, ea este bucuria promisă,aproape, în curând, zâmbetul de mâine.ea nu îngreunează mâinile noastre prea posesive,este de a avea ușurință, bogăție fără remușcări.este rouă în stare proaspătă, ea este încă tânără.ea este fericitul înainte de o bună introducere.Spune-mi, cunoști tu așteptarea și bucuria ei secretă?

Vreau să alung mereu sațietatea ei amară.Îmi place să am acea sete și mă împrospăteazăo dorință minunată încă neînduplecată.Deoarece floarea dorinței, frumoasa printre frumoase,colorată de sânge nou sânge nou cu o burlescă roșeațăa obrajilor de un potop de fericire purificată,Spune-mi, cunoști tu așteptarea și marea-i jubilare?

Nocturnă

Ea a cântat noaptea, această sursă înțeleasăÎn timp ce eu urmam un traseu de munte.Docilă la acest versant și venită din înalt,Cât de pură era vocea ei iar sfatu-i era impunător!În adâncitura întunecată a văii, puțină lumina încă,Și-am rămas vertical între umbră și cântec.Ce-a avut ea să-mi spună, vorbărețul meu discret?Că-n ea a alunecat ilice și iederă,Că degetele violete cu mari amprente digitale,Pentru a o saluta mai bine, m-am aplecat spre eaCă-n ea, la fiecare rocă, fire fragile de iarbă neagrăScălda picioarele lor secrete și miile de priviri,Care, în partea inferioară era plină cu noroi și clară în al său cântec,Ea întotdeauna întâmpina la mijlocul ei rotundMult prea înțeleptul creson și piciorul-cocoșul de apăPe care-l numim „broscuță” în țara Occitană,Și tot verdele și albul marelui spațiu angelic.

La această oră binevenită, cât iubeam această noapte!

Misterioasă devenire

Vreau să cânt în această zi frumusețea minerală,Întredeschide comoara ta, O! Natură artizanală,Mai întâi sărbătoarea de cuvinte din adâncurile timpuluisau dintr-un investigator fascinatRubrică de mistere: beril și sardonix,centrare ciudată de staurolit, trandafiri de nisip,hematit sângeros, strălucitoare silabe.Vrajă de culoare nou dezgropată:Verde malachit, topaz strălucitor strălucire plictisitoare de ametist, antidot de beție.Toate aceste semne de asemenea. capcană unde se capturează visul.Cartea vrăjitorilor din granit, mesajul iluzoriu.Rocă, tu ești împodobită!Tu ești coeziune, dispoziție ordonată de atomi.Tu ești stabilitate. Tu ai chipul eternității.Poți fi un martor. Iacov și Laban o știu,semnând un tratat avându-te în față.Tu ești talisman pentru trecere.Pentru a pregăti morți, în pragul vieții de apoiîn Egiptul anticam fardat obrajii lor cu pulbere de hematit.Tu ești de asemenea metamorfoză.Ai suferit eroziunea brutală,eroziune de suprafață, presiunea adâncimilor.Devenită nisip, cuarț ești condusă,depozitată în mare, respinsă pentru a forma plajeapoi recristalizată.Misterioasă devenire.

Traducere din limba franceză de Cristina Croitoru

Ca să convingă opinia publică, calomniatorula tipărit un manifest ce reproducea o pagină (cucaractere chirilice) atribuită lui Tolstoi, identică cutextul „Năpastei”. La proces, Ionescu a trebuit sărecunoască faptul că şi „Kemeny”, ca şi pagina culitere chirilice, erau plăsmuiri ale dumisale. PeCaragiale l-a reprezentat în instanţă reputatul dra-maturg şi mare avocat pledant Delavrancea.Zădarnic! De necrezut, dar juraţii au decis achitarealui Ionescu! De unde şi tradiţia românească a fi-nalului în coadă de peşte. Aşa stând lucrurile,propun atenţiei mai degrabă câteva subiectecolaterale.

Cum ar fi, de pildă, raportul dintre statutul so-cial al plagiatorului şi consecinţele raptului. De faptşi de drept, nu prea interesează plagiatul comis deIlie de la Sculărie, ori de Smaranda de la Spaţiiverzi. Ia să ajungă Ilie barem consilier la Primărie:imediat se vor găsi ilicite sonuri din Vlahuţă înpoezia lui de tinereţe „Iubirea mea dintâi”. De undese vede că identificarea plagiatului nu ţine doar de

necesara campanie a asanării morale, ci poateavea ca miză şi niscaiva mobiluri „colaterale”. Nucred că ar fi luat cineva la bani mărunţi teza de doc-torat a mult înstelatului general cutare dacă autorulrămânea modest ofiţer la manutanţă şi nu se rotun-jea ditamai discrepanţa între pretenţii şi anteceden-tele carierei. În concluzie, o morală-sfat: a nu seomite adăugarea încă unui rând de ghilimele odatăcu fiecare pas către sfera înalt ozonată a politiciimioritice! A doua chestiune: consecinţele flagrantu-lui. Dacă ai furat capra vecinului, litigiul se stinge,iar infracţiunea se şterge de-i dai capra înapoi? Dintotdeauna, românii au fost prea toleranţi cu pa-costea plagiatului. Gândindu-ne la procesul pierdutde Conu’ Iancu, s-ar impune concluzia că plagiatular trebui să figureze mai zdravăn înfipt în CodulPenal. Dar, cine-l constată? Dacă lăsăm decizia peseama detectării electronice, atunci sonetul emi-nescian „Veneţia”, nepreţuită bijuterie lirică, apareca plagiat după o modestă poezie italiană. Și cefacem cu literatura „post-modernă”, care-şi trageprogramatic sevele din „reciclarea literaturii ante-rioare”, după cum teoretizează chiar Cărtărescu?Va trebui să lăsăm povara deciziei tot în sarcinavreunei Comisii – etern „prilej de vorbe şi deipoteze”?

O ultimă chestiune: limitele de impus acuzei

de plagiat. Un critic cu recunoscută expertiză îndomeniu a aşezat pe două coloane un text dintr-o„Istorie...” a lui Piru cu altul, similar, din „Istoria...”lui Călinescu. Ambele spun că scriitorul X s-anăscut în anul Z, în localitatea Y, a învăţat la şcoalacutare. Dar astfel de „plagiate” sunt de neocolit,doar nimeni nu deţine drept patrimonial asuprainformaţiilor personale devenite de uz public! Ca şicum ar trebui să aşez ghilimele când scriu că ac-celeratul Iaşi-Galaţi pleacă la 7,50 – doar am citatdin „Mersul trenurilor”!

Revenind la cartea coordonată de ViorelSavin: apare ca evident necesară întru desluşireaunui fenomen ce tinde să ia proporţii.Înmănunchierea atâtor opinii diverse şi, tot odată,unitare, se constituie într-o invitaţie deschisă la oreacţie mai promptă şi mai severă a întregiisocietăţi.

E VECHI PĂCATUL!(Continuare din pag. 2)

revist\ de cultur\pagina 16

lirice plumb 110 lirice

O ALTĂ PERSPECTIVĂ

Un animal de pradăcu ochii aruncând lumini recica niște săgeți de gheațăpe care mi le plimbă peste trupîncercând să-mi anesteziezenesupunerea și nevrerea,hohotind, cu un râs isteric-Viața și-a închis obloanelede la ferestrele lumii...Nu m-am opus.Nici măcar n-am încercat să-mi explic de ce...Doar m-am adâncit

în lumea de dincolo de pleoapele-mi încleștate strânsca nu cumvasă pătrundă printre ele,întunericul...Nu mai vreau să știude e noapte ori zi.În lumea doar a meaanotimpurile au încetatsă-și mai plimbe

culorile și negurile,stelele stau agățatepe umerii amintirilor,florile înfloresc în poeme,luna îmi zâmbește de pe cerul picăturilor de sângece-mi aleargă pătimaș prin veneprecum căprioarele gonitede o haită de lupi...Lacrimile-mi spală sufletul...miroase a ierburi și a dragosteori poate...Tu cânți în bătăile inimii mele...

NOSTALGII

Unde ești nu mai știu,nu mai știu cine sunt,doar te caut mereu,și te-aștept într-un gând.Nu mai vreau să-mi explicde ce tu nu mai viide ce eu nu mai plec…Între noi a rămasun sfârșit de poveste.Poate e prea târziu?Pe peronul pustiuunde moartea pândește,printre maci sângerii,printre negre traverse…Se sfârșește o zi,o iubire apune,vom renaște, cândva,la un capăt de lume…

SĂ IUBEȘTI!

Niciodată nu este târziuSă îi spui cuiva "La mulți ani"Cum nu e târziu niciodată, să visezi, să iubești fără plată,și copil să mai fii la o sută de ani...

Poate fi prea târziu uneoriSă alergi după fluturi prin nori,Să repari ce-ai stricat ori să speri,Poate fi prea târziu, uneori.

Niciodată nu este târziu, Să mai crezi în minuni, să trăiești,Să te bucuri de Lună, de flori,Niciodată nu este târziu...Să iubești!!

Corina Dimitriu

ZBOR TIHNIT

E demult de când ți-am șopit asta. A nins de atunci atâta floare peste ochii mei, și dulce, și amară, că aș putea să mă aștern pământ înflorit deasupra umbrei tale. Sunt în genunchi, cu fruntea scăldată în roua atâtor dimineți petrecute la capătul celălalt al lumii, cu brațele căutând lumina pierdută. Întoarce-te, mi-ai zis. Am fost aici doar pentru a-ți arăta drumul. Și iarăși a nins până când am învățat

din nou să trăiesc.Nu șiu cum ar trebui să-mi amintesc

de ine. Cu lacrimi, cu zâmbete? De pildă, când îmi vorbeai despre îngeri,iar eu culegeam fulgi și pene din zborul lor. Nu, nu e voie să le culegi, mi-ai spus,sunt doar promisiuni care vor reveni

mai târziu asupra ta. Și le-am lăsat să plutească în unda gândului că se aștern în mine două aripicu care voi învăța cândva zborul.Altădată mi-ai scris ușor cu degetul în palmă un cuvânt, ca atunci când vrei să scrii în prima zăpadă. Și a nins, a nins... a nins cu pene

de îngeri și fulgi. Un cuvânt nu e totdeauna corespondentul unei realități, deoarece ceea ce mi-ai scris în palmă nu șiu să existe. Ba da, se numește

fereastră-cu-păsări- ce-cântec-cântă. O deschizi o dată-n viață și stai cocoțatîn pragul ei cu privirea pierdută în ineîntrebându-te: e zbor sau e cădere?

Și nu vei și până nu te arunci. Cuvântul acela e povestea ta din momentul saltului. Cel mai mult te va durea când te vei izbiși îți vei scrijeli sufletul de ziduri; în jos nu mai vrei, în sus e devenire, la stânga, la dreapta eși între două limite umbrite de propriile tale temeri dintre care cea mai puternică e frica de moarte. Ea se aude cel mai tare șuierând când aripile tale se deschid și frâng aerul în două. Atunci un adevăr puternicîți va lovi impanul: vei muri!Din momentul acela vocea naraivă a poveșii vieții tale este Ea. Nu te speria! Moartea nu e cevacumplit, e de fapt un alt început, o poartă între două poveși una scrisă cu a fost odată, iar cealaltă cu va fi odată ca niciodată.Să șii Moartea și Viața narează întotdeauna la impul prezent. Oare de aceea scriem cu negru pe alb?Probabil.Cel mai mult te vei bucura când aripilevor vibra în aerul rarefiat al altor suflete omeneși, când zborul tău va trece prin cerul oamenilor pe care tu îi alegi să-i iubeși. Timpul va trece fulgerător de repede și,mai mult decât atât, doar impul,

bătrânel cum îi spui tu, dobândeșteprin iubire dimensiunea veșniciei. E o călătorie neobișnuită de la Tu la Eu și invers, în cercuri și spirale, mai largi, mai strânse, prin care vei învăța

să te cunoși pe ine însuți. Vei vedea cum e să te acopere de duioșie, tandrețe, candoare o privire pe care doar iubirea o înțelegeși o poate crea din nimic. E o stare de grație, e muzică, e leagăn în fiecare celulă, o beție din care nu cumva să te îmbeți vreodată, de vrei să rămâi imponderabil în zbor, alfel te vei prăbuși ca nefericitul Icar. Dar eu nu m-am născut să zbor pentruine... te sfâșie pasu-mi desculț

ce trece prin ine, când merg căutându-mi aripile?Cu capul în nori, cu picioarelepe pământ și inima în mare, ascultamlecția despre zbor și alte lucruri, caatunci când stau vara culcată în iarba de sub vișinii din fundul grădinii și ascult cântecul greierilor în imp cesoarele își cerne razele printre frunze și flori peste ochii mei privind la Fluturi,fără să fi șiut vreo clipă că era cea mai importantă lecție a vieții mele. Cât despre Moarte, numai de bine, am învățat că, dacă o îmblânzim, așa cum Micul prinț a domesicit Vulpea împrietenindu-se cu ea, așa câte un pic, în fiecare zi, dobândim forța de a suporta mizeriile și vitregiile Vieții, iar dincolo, prin Ea,vom cunoaște Adevărul și ne vomapropia tot mai mult de noi înșine. Vom începe să scriem cu alb pe negru, cu lumină din lumina veșniciei noastrepeste măreția întunericului.Ninsoarea, fulgii și penele de îngeri s-auîntors asupra mea, așa cum mi-ai spus, promisiuni din care am aflat că fiecarealegere dezvoltă în sine o infinitate de planuri și niveluri de înțelegere a Vieții și a Morții, legate între ele de perspeciva unui singur zbor ihnit. Câtă viață și câtă moarte am adunat în mine o văd azi, acum, aici, cu ine, cu mine, cu noi. A zbura cu propriile aripi,

iată visul suprem!

CristinaDăscălescu

Mihai Horga

RONDELUL NOPȚILOR DE - ARGINT

În nopți de - argint, cu lună plinăPământul, în somn greu, viseazăPe altă lume dus, ofteazăDurerea, dorul își alină ...

Mi-e somn, dar mintea încă-i trează

Mai caut rima ce-o să vinăÎn nopți de-argint, cu lună plinăPământul, în somn greu, visează

Regina nopții mă seduceCu dulci miresme distilateCe blând zefirul mi le-aduceDin potpuriu floral, mixate

În nopți de-argint, cu lună plină

DRUMUL VIEȚII

Icoana casei părinteștiPe veci o ai în minteCu dor te-ndeamnă să cinsteștiAducerile-aminte ...

O altă casă ai acumMai mare, mai frumoasăDar casa-n care-ai fost copilDin suflet n-o să-ți iasăGândești nostalgic, când mai ai

Un rest din drumul viețiiMintea de astăzi de-o aveaiÎn anii tinereții ...

Om să devii ai învățatCei șapte ani de-acasăȘi mâna să scrii ți-a purtatÎnvățătoarea-n clasă

Îți crești copiii tăi acumDe mamă ești sau tatăȘi retrăiești același drumAl vieții de-altădată

Iar primul pas, primul cuvânt,Din nou, cu greu se faceUitând de vârstă, iei avântRevii copil, îți place ...

Ce nu puteai când erai micUșor acum îți ieseNu-ți mai e teamă de nimicȘi nici n-o să-ți mai pese!

ILUZIA DIN STICLĂ

Avu Hefaistos o ideieÎnchise-n sticlă pe femeieOceane și mări să parcurgăPe lângă ea timpul să curgăCa după ani s-o regăseascăTot tânără ...s-o pescuiascăDin spuma mării pe-a sa divăLuptând cu valul în derivăDar, vai! acum, bătrâne șchiopPute-a-o-vei ști fericităDe orice tânăr zeu, dorită?Nesocotite mizantropNu vezi? e-aceeași AfrodităDe ce-ai mai scos al sticlei dop?