aparate gipsate

Tratamentul ortopedic al fracturilor

Aparate gipsate

Tratamentul fracturilor

Ortopedic – reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace nesângerânde

Chirurgical – reducere sângerândă, imobilizare chirurgicală prin osteosinteză – ORIF

Cu toate ca tratamentul chirurgical al fracturilor este din ce în ce mai perfecţionat, multe fracturi pot fi tratate cu succes ortopedic, cu o rată a complicaţiilor mai redusă, costuri scăzute şi rezultate funcţionale şi estetice bune .

Ex: fracturi închise de tibie tratate conservator , consolidare > 98%, >90 % se vindecă cu o angulaţie < 8 grade Sarmiento, Sharpe Clin. Orthop.

Aparate gipsateIstoric Ghipsul a fost prima dată utilizat în lumea

islamică la sfârşitul sec. X, fiind aplicat direct pe piele

Trupele lui Napoleon aduc această tehnică în Europa

Mathijsen, medic militar olandez şi Pirogov chirurg rus împart paternitatea realizării aparatelor gipsate din feşi de tifon impregnate cu praf de gips, udate în momentul utilizării

Aparate gipsateMateriale utilizate Gipsul = semihidrat de sulfat de calciu - o varietate

de sulfat de calciu care, în amestec cu o cantitate suficientă de apă, formează o pastă care se întăreşte în câteva minute.

CaSO4(H2O)1/2 Acesta este asociat cu solvenţi organici şi depozitat

pe feşi cu lungimi de 2-3 m şi lărgimi de la 5 la 60 cm.

În funcţie de tip, priza se realizează între 100 sec. şi 5 min., iar uscarea între 30 şi 48 de ore

Aparatul gipsat nu se aplică direct pe piele !

Aparate gipsate

Menţinerea reducerii şi imobilizarea până la consolidare a unei fracturi - tratate ortopedic/complementar unei intervenţii chirurgicale - sau corecţia unor deformaţii

Obiectivul este obţinerea unei fixări semi-rigide, cu evitarea complicaţiilor cutanate şi a celor legate de creşterea presiunii in segmentul imobilizat

Rezultatele sunt dependente de tehnică, nefiind foarte predictibile

Aparate gipsateCondiţii de eficienţă:

- să nu fie prea strâns, dar nici prea larg- să depăşească articulaţiile proximală şi distală fracturii - “Legea de

aur Boehler”- indiferent de forma care se dă aparatului gipsat, se respectă poziţia

funcţională a articulaţiilor, poziţie care să asigure reluarea mobilităţii articulare în condiţii optime după redoarea post-imobilizare

- aparatul gipsat trebuie să fie solid, dar în acelaşi timp uşor şi, totodată, realizat estetic

- orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent în primele 24-48 ore şi în zilele următoare pentru a decela o eventuală tulburare vasculară, nervoasă sau trofică, ca în sdr. de compartiment (dureri intense neameliorate de analgezice, cianoză, parestezii, edem), situaţie în care aparatul gipsat trebuie despicat sau chiar înlăturat

- să protejeze reliefurile osoase şi formaţiunile vasculo-nervoase- să fie menţinut timp suficient, în concordanţă cu tipul de fractură şi

conduita terapeutică decisă

Aparate gipsateSfaturi pentru pacienţi Membrul imobilizat trebuie ţinut ridicat primele

zile după traumatism sau dupa intervenţia chirurgicală

Aparatul gipsat trebuie menţinut uscat Evitarea conducerii unui mijloc de transport Întreţinerea tonusului musculaturii

segmentului imobilizat Consultul medical de urgentă în cazul

apariţiei unor semne alarmante sau a deteriorării gipsului

Aparate gipsate Avantaje În general: Uşurinţa realizării Costul redus Toleranţa bună Porozitatea permite

aerarea pielii Rare fenomene alergice

În tratamentul fracturilor: Neinvaziv Risc infecţios redus Calitatea mecanică a

calusului Retuşurile sunt posibile

prin gipsotomie în cazul reducerii imperfecte

Absenţa cicatricii

Aparate gipsate DezavantajeÎn general: Disconfortul, prin imobilizarea articulaţiei

supra şi subiacente, în special la persoanele în vârstă

Riscul trombembolic şi celelalte complicaţiiÎn tratamentul fracturilor: Imprecizia reducerii ortopedice Imprecizia mentinerii ei Radiotransparenţa heterogenă face dificilă

supravegherea radiologică

Aparate gipsate Complicaţii Pierderea reducerii Redoare articulara după îndepartarea

gipsului Sindrom algoneurodistrofic Cutanate (escare, necroze) Maladie trombembolică Nervoase Vasculare (sindrom de compartiment)

Aparate gipsate Membrul superior

1. Aparatul gipsat toraco-brahial

2. Aparatul gipsat brahio-antebrahial (în realitate brahio+palmar

3. Aparatul gipsat antebrahio-palmar

Aparate gipsate Membrul superior1. Aparatul gipsat toraco-brahial

Aplicabilitate: Fracturi scapulă, extremităţii superioare sau diafizei humerale

Imobilizare: braţul la 45-60 abducţie şi 30 anteducţie; cotul în flexie la 90; antebraţul în poziţie indiferentă/de semipronaţie; pumnul în flexie dorsală 10 (poziţie neutră), cu articulaţiile metacarpo-falangiene libere.


2. Aparatul gipsat brahio-palmar

Aplicabilitate: = fracturi paletă humerală, cap radial, capitulum humeral, fracturi de olecran fără deplasare, luxaţii de cot, fracturi fără deplasare ale antebraţului.

Imobilizare: Cotul se imobilizează în flexie de 90 cu vată îmbibată în talc la nivelul pliului de flexie (derularea feşilor în forma cifrei 8) Antebraţul în semipronaţie Pumnul se imobilizează în general într-o poziţie de flexie dorsală de 10.


2. Aparatul gipsat brahio-palmar

În anumite fracturi ale humerusului (fracturi diafizare) se poate aplica un aparat gipsat brahio-palmar „de atârnare" (hanging-cast sau gips Caldwell) ↔ în acest scop gipsului brahio-palmar i se adaugă o greutate supli-mentară sub cot, în axul diafizei, de 500-1000 g, iar antebraţul este suspendat de gât cu un elastic care se prinde de antebraţ cu un cârlig înglobat în aparatul gipsat.


3. Aparatul gipsat antebrahio-palmar

Aplicabilitate: = fracturi stabile ale epifizei distale a radiusului,

fracturi ale oaselor carpiene (cu excepţia fracturii de scafoid), entorse ale pumnului, tenosinovite ale extensorilor sau flexorilor degetelor

Imobilizare: Proximal gipsul se întinde până în

apropierea pliului de flexie a cotului (la 2 laturi de deget), iar distal până la pliul de flexie metacarpo-falangian (palmar) şi până la capetele metacarpienelor (dorsal), oprindu-se pe police în jurul capului primului metacarpian, fără a imobiliza articulaţia metacarpo-falangiană care rămâne liberă.

Articulaţia pumnului este, în general, în flexie dorsală de 10 (excepţie face fractura de epifiză distală radială).

Variantă: mănuşa gipsată (“manşeta scafoidă”)

Aparate gipsate Membrul inferior

1. Aparatul gipsat pelvi-podal

2. Aparatul gipsat femuro-podal

3. Aparatul gipsat femuro-gambier (burlan gipsat)

4. Cizma gipsată (cruro-podal)

5. Gheata (botina) gipsată


1. Aparatul gipsat pelvi-podal

Aplicabilitate: Este utilizat la copii, rar la adulţi după fracturi de cotil, chirurgia şoldului, osteoartrită şold

Imobilizare: Şoldul şi genunchiul se imobilizează de obicei în uşoară flexie (5-10). Acest tip de aparat este dificil de aplicat: bolnavul trebuie aşezat pe masă ortopedică, iar gipsul trebuie întărit cu mai multe atele (cel puţin două: una anterioara şi alta posterioară) pentru a rezista solicitărilor de flexie sau extensie ale coapsei şi gambei; peste aceste atele se rulează faşa gipsată în „spica” în 3-6 straturi pentru a asigura rezistenţa la flexia şoldului pe bazin.Aparatul gipsat cuprinde şi baza toracelui; el este bine mulat pe crestele iliace, trohanter, rotulă şi coboară cuprinzând piciorul menţinut la un unghi drept, cu degetele ramânând libere


1. Aparatul gipsat pelvi-gambier


Variantă: “bermuda” gipsată (chilotul gipsat)

În unele cazuri, atunci când este necesară o prelungire a imobilizării peste 3 luni, pentru a preveni redorile strânse ale genunchiului, gipsul pelvi-podal se taie circular deasupra genunchiului sau se înlocuieşte cu un altul până la acest nivel, tocmai cu scopul de a lăsa liber genunchiul pentru mobilizare.


2. Aparatul gipsat femuro-podal

Aplicabilitate: tratamentul fracturilor de gambă indiferent de sediu (diafizare, bimaleolare etc.), imobilizarea postoperatorie după intervenţii pentru leziuni osoase, tendinoase, articulare ale mb. inf.

Imobilizare: genunchiul se imobilizează în flexie de 5-10, iar piciorul în unghi de 90 faţă de axul gambei.

Proximal gipsul urcă până la nivelul marelui trohanter, distal coborând până la vârful piciorului.

! Duce relativ frecvent la redoare, tulburări trofice şi amiotrofie

Aparate gipsate Membrul inferior3. Aparatul gipsat femuro-gambier (burlan gipsat sau femuro-crural)

Aplicabilitate: = afecţiuni traumatice (entorse, luxaţii) sau inflamatorii ale genunchiului;= fracturile de rotulă fără deplasare;= fracturile extremităţii proximale a tibiei

Tehnic: bolnavul se află în decubit dorsal, membrul inferior fiind susţinut de un ajutor, cu genunchiul în extensie. Peste prima faşă gipsată circulară, care coboară de la 2 laturi de deget sub vârful marelui trohanter şi până în regiunea supramaleolară, se aplică o atelă gipsată posterioară, mai groasă în dreptul genunchiului. Se completează apoi cu încă 1-2 feşi gipsate circulare. Se modelează gipsul în regiunea genunchiului pentru a se mula pe reliefurile osoase şi pentru a evita alunecarea aparatului gipsat pe maleole.


Cizma gipsată de mers

Aparate gipsate Membrul inferior4. Cizma gipsată

Aplicabilitate: = tratamentul ortopedic al fracturilor maleolei fibulare,= entorsele gleznei, = fracturile oaselor tarsiene (calcaneu, astragal,scafoid). În cazul rupturii de tendon ahilian glezna este imobilizată în flexie plantară

maximăAparatul gipsat va cuprinde gamba de la nivelul tuberozităţii anterioare a tibiei,

glezna şi piciorul flectat la unghi drept Obs.

În anumite situaţii se aplică cizma gipsată de mers. în alcătuirea acesteia intră obligatoriu o atelă gipsată posterioară care să

asigure rezistenţa gipsului la mers, căruia i se adaugă şi un toc de mers înalt de 1-2 cm din cauciuc sau material plastic.

variantevariante::

CiCizzma gipsată cu cameră liberă tip Graffinma gipsată cu cameră liberă tip Graffin Aparatul gipsat de mers tip SarmientoAparatul gipsat de mers tip Sarmiento


a) cizma gipsată cu cameră liberă tip Graffin

Indicaţia aparatului gipsat Graffin este:= fracturile talamice ale calcaneului, fără

înfundare sau în cele cu înfundare care au contraindicaţii ferme ale tratamentului chirurgical.

imobilizarea într-un aparat gipsat, de preferinţă cu cameră posterioară, tip Graffin, se face pentru cca. 6 săptămâni, combinat cu recuperare funcţională susţinută ulterioară

OBS. Aparatul Graffin este un aparat gipsat de mers cu camera talonieră, care permite transmiterea greutăţii corpului pe regiunea medio-tarsiană, sau prin intermediul unei scăriţe încorporate în aparatul gipsat, evitându-se astfel o tasare secundară a calcaneului.


b) Aparatul de mers tip Sarmiento

Sarmiento a introdus in 1967 un nou concept de tratament al fracturilor de gamba bazat pe trei principii:

1. Imobilizarea articulatiilor supra si subiacente nu este indispensabila pentru consolidare

2. Mobilizarea precoce favorizeaza osteogeneza

3. Imobilizarea rigida a focarului de fractura nu este o conditie obligatorie pentru consolidare

Aparate gipsate Membrul inferiorIndicaţia aparatului gipsat Sarmiento este:= fracturile de gambă tratate ortopedic, cărora li se permite o reluare precoce a

mersului (45-60 zile de la accident)

Urmează în mod obişnuit unui aparat gipsat femuro-podal la 2,5-3 luni de la accident, când se poate permite mersul cu sprijin parţial.

Acest gips se întinde pe faţa posterioară a gambei până la pliul de flexie al genunchiului, dar anterior este mai înalt ajungând la marginea superioară a rotulei ↔ în acest mod gipsul permite flexia genunchiului, dar împiedică hiperextensia. Se completează cu feşi gipsate circular şi cu toc de mers. Importantă este buna modelare la partea superioară, pe condilii femurali, tuberozitatea tibială şi rotulă ↔ se preia astfel o parte din greutatea corpului de către aparatul gipsat, protejându-se astfel focarul de fractură pentru consolidare.


5. Botina gipsată

Aplicabilitate: = afecţiunile traumatice sau inflamatorii ale piciorului (fracturi de

metatarsiene, fractura bazei metatarsianului V, entorse ale articulaţiei metatarso-falangiană, fractura maleola peroniera)

= după operaţii= corectarea unor diformităţi ale piciorului

Gipsul se realizează dintr-o atelă posterioară şi feşi circulare, care cuprind treimea (1/3) inferioară a gambei şi piciorul în flexie în unghi drept. Se poate realiza şi cu toc de mers.

OBS. Când este moale, gipsul va fi bine modelat pe faţa plantară a piciorului pentru a reface bolta longitudinală şi transversală a piciorului.

Aparate gipsate Coloana vertebrala

Există o mare varietate de corsete gipsate care se aplică pentru coloana vertebrală în funcţie de:

de tipul leziunii (fractură,TBC, scolioză - cifoză)

de localizare. ]

Corsetul cu 3 puncte de sprijin tip Boehler (pe manubriul sternal, simfiza pubiană şi sacru),

este indicat în fracturile coloanei dorso-lombare cu tasare anterioară a corpilor vertebrali (primul centru traumatic al măduvei). În leziunile coloanei toracale superioare, acest corset este necesar a se ridica până la nivelul mandibulei - corset cu guler ofiţeresc Medici


Corsetul gipsat tip Minerva (cu sprijin pe torace/umeri, pe

regiunea occipitală şi submandibular),

cu indicaţie în fracturile coloanei cervicale, care impun imobilizarea toracelui şi a capului, lăsând liberă regiunea facială

Se mulează pe coloana cervicală în hiperextensie necesară reducerii fracturii!

OBS. În cazurile mai simple, doar cu elongarea coloanei cervicale, care necesită o imobilizare mai puţin fermă, poate fi folosit şi gulerul Schanz,confecţionat din ghips şi material plastic.


Tratamentul diformităţilor coloanei vertebrale:

Aparatul gipsat de elongaţie tip Donaldson-Stagnara

cu indicaţie în tratamentul ortopedic al scoliozelor sau cifo-scoliozelor cu o curbură de peste > 30, pentru redresare, la copii în perioada de creştere.

OBS. În reducerea ortopedică a unei cifoze juvenile Scheurmann se folosesc succesiv 2-3 aparate gipsate tip Stagnara pentru cifoză, a căror tehnică de aplicare necesită doi timpi la distanţă de 24 de ore, din care:

- unul de corecţie a hiperlordozei şi- al doilea de corectare a cifozei propriu-zise.


Tratamentul afecţiunilor coloanei in spondilodiscita TBC:

Patul gipsat cu indicaţie în tratamentul ortopedic al tuberculozei

vertebrale - morbul lui Pott

Bolnavul este aşezat în decubit ventral. Peste regiunea dorsală, până la jumătatea coapselor se aplică un strat subţire de vată sau o bucată de tricou de dimensiunea respectivă, care la rândul ei se acoperă cu una sau două straturi de tifon moale. Peste acestea se întind 10-12 straturi de feşi late gipsate până la obţinerea unui strat gipsat uniform, care se modelează bine pe partea dorsală a toracelui, a gâtului şi a capului şi se extinde pe lateral până la jumătatea toracelui.

Materiale sintetice

Incepind cu anii ‘70 imobilizarea ortopedica poate fi realizata si prin materiale sintetice, ca alternativa la gips.

Rasinile -suport sintetic realizat din fibre de poliester impregnate cu rasina

poliuretanica, ce polimerizeaza la contactul cu apa Avantaje: greutate redusa, rezistenta crescuta, radiotransparenta,

posibilitate de uscare in cazul contactului accidental cu apaDezavantaje: realizare mai dificila, cost crescut, lipsa de aerare a

pielii, retusurile nu sunt posibile, degajarea de vapori de isocianat in timpul polimerizarii poate duce la reactii alergice

Alte materiale sintetice: materiale termomaleabile (polipropilen, PMMA, sticla acrilica etc.), spume expandabile (spuma de poliuretan)

aparate gipsate

Documents