Stiri 18 decembrie 2020, a doua parte

GLOBAL

Coca-Cola va desfiinţa 2.200 de locuri de muncă la nivel global A.P. Companii / 18 decembrie

Coca-Cola va desfiinţa 2.200 de locuri de muncă la nivel global, dintre care 1.200 în Statele Unite, în condiţiile în care pandemia de Covid-19 obligă cel mai mare producător de băuturi răcoritoare din lume să accelereze un program de restructurare, transmite Reuters.

Compania a anunţat în luna august că oferă pachete de plecări voluntare unor 4.000 de angajaţi din Statele Unite, Canada şi Porto Rico, pentru a-şi reduce forţa de muncă în contextul impactului crizei sănătăţii asupra vânzărilor sale.

Joi, Coca-Cola a anunţat că nu va dezvălui numărul angajaţilor care au acceptat pachetul. De asemenea, compania nu va oferi detalii referitoare la ritmul concedierilor.

Noile măsuri de reducere a numărului de angajaţi survin în timp ce milioane de americani primesc ajutoare de şomaj, pe fondul unui al doilea val de infecţii cu noul coronavirus care afectează activităţile companiilor.

"Pandemia nu este cauza acestor schimbări, dar a fost un catalizator pentru accelerarea măsurilor", a anunţat Coca-Cola într-un comunicat.

La sfârşitul anului trecut, Coca-Cola avea 86.200 de angajaţi, dintre care 10.400 în Statele Unite.

Aproximativ 500 de locuri de muncă vor fi desfiinţate la Atlanta, unde se află sediul central al Coca-Cola.

1

UNIUNEA EUROPEANA

Siegfried Mureșan: Acord final între Parlamentul European și Consiliul UE privind Mecanismul de Reziliență și Redresare din care România va primi 30,5 miliarde de euro 18.12.2020,

Echipele de negociatori ale Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene au ajuns în cursul acestei nopți la un acord privind forma finală a Mecanismului European de Reziliență și Redresare în valoare de 672,5 miliarde de euro.

Deputatul european Siegfried Mureșan (PPE / PNL), unul dintre cei trei negociatori ai Parlamentului European, a declarat la finalul reuniunii că acordul cuprinde alocarea de 30,5 miliarde de euro pentru România plus alte prevederi care vor ajuta țara noastră să atragă mai ușor fondurile europene din acest mecanism, potrivit unui comunicat.

„Cea mai bună veste este că am reușit să obținem un acord privind Mecanismul de Reziliență și Redresare înainte de finalul anului, așa cum ne-am asumat încă de acum 5 luni, când am început munca legislativă pe acest mecanism. Acordul de astăzi înseamnă că România are garantate cele 30,5 miliarde de euro și că banii vor fi la dispoziția noastră începând de anul viitor pentru finanțarea Planului Național de Redresare și Reziliență”, a adăugat Siegfried Mureșan.

Mecanismul de Reziliență și Redresare în valoare de 672,5 miliarde de euro este cel mai important pilon al Planului European de Redresare de 750 de miliarde de euro.

Mecanismul va avea 6 direcții prioritare de finanțare: digitalizarea, ecologizarea, competitivitatea și coeziunea economică (adică sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a industriei, a antreprenorilor), coeziunea socială și teritorială, întărirea instituțiilor publice (inclusiv modernizarea și creșterea capacității spitalelor pentru a gestiona mai bine pandemia) și proiecte pentru tineret.

2

„Mecanismul de Reziliență și Redresare este cel mai important program de investiții adoptat vreodată la nivelul Uniunii Europene, cu un buget de 672,5 miliarde de euro pentru următorii 3 ani. Tocmai de aceea este foarte important că am reușit să obținem în negocieri posibilitatea de a finanța din acest mecanism toate tipurile de investiții prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență al României. Sunt investiții care vor contribui la îmbunătățirea vieții de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.

Vom avea posibilitatea de a folosi acești bani în proiecte de infrastructură care contribuie totodată la tranziția spre o economie verde și la digitalizarea României.

Vom putea investi în alte proiecte majore care au ca obiectiv digitalizarea și reducerea poluării, vom putea folosi acești bani pentru întărirea sistemului medical, pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ și pentru creșterea calității serviciilor publice din România.

Nu în ultimul rând, vom putea sprijini mediul de afaceri să se redreseze după pandemie și să se dezvolte pentru a crea noi locuri de muncă în România”, a declarat eurodeputatul Siegfried Mureșan.

„Un alt lucru important pe care l-am obținut în negocieri este creșterea avansului pe care țările membre îl vor primi din fondurile europene nerambursabile aferente acestui program. Dacă inițial Consiliul a propus un avans de 10%, la solicitarea Parlamentului European, acest avans a crescut la 13%. Înseamnă că România și celelalte țări membre vor primi mai mulți bani încă de la început pentru a demara proiectele de investiții din planurile de redresare.

De îndată ce Planul Național de Redresare și Reziliență al României va fi aprobat oficial, prefinanțarea primită de țara noastră va fi 3,95 miliarde de  euro, față de 3,04 miliarde cât era prevăzut inițial. Acest lucru l-am obținut ca urmare a propunerii Parlamentului European făcută la solicitarea mea explicită și pe care am apărat-o de-a lungul întregului proces de negociere. Acest lucru înseamnă că oamenii vor simți mai repede beneficiile investițiilor din Mecanismul de Reziliență și Redresare.”, a mai spus Siegfried Mureșan.

Fondurile pe care țările membre le vor primi din Mecanismul European de Reziliență și Redresare vor fi corelate cu respectarea statului de drept, la fel ca în cazul fondurilor alocate din Bugetul Multianual tradițional al Uniunii Europene.

3

„Prin corelarea fondurilor europene de statul de drept, ne asigurăm că fiecare euro din acești bani va fi investit în beneficiul oamenilor și că nu va fi folosit de politicieni care atacă statul de drept și valorile europene”, a adăugat Siegfried Mureșan.

Acordul de aseară dintre negociatorii Parlamentului European și ai Consiliului Uniunii Europene urmează să fie ratificat în mod formal în Consiliul Uniunii Europene și votat de Parlamentul European pentru a deveni legislație europeană și pentru ca Mecanismul European de Reziliență și Redresare să intre în vigoare în mod oficial, la începutul anului viitor.

Uniunea Europeană alocă 183.000.000 de euro pentru promovarea produselor agroalimentare pe piața internă și în țări terțe; România a primit în trecut milioane de euro, dar rezultatele se lasă așteptate By lantulalimentar 2020-12-18 5

Alți bani, altă distracție! Cam așa s-ar putea denumi, cel puțin în cazul României, alocarea acestor fonduri comunitare pentru promovarea produselor agroalimentare din statele membre, atât pe piața internă, europeană, cât și pe piața internațională. Pentru anul viitor, bugetul total va fi de 182,9 milioane euro, mai mic decât cel de anul acesta, 200,9 milioane euro, potrivit Comisiei Europene.

În 2021, vor fi finanțate campanii de promovare a produselor agroalimentare organice, a celor obținute în cadrul schemelor de calitate și a celor obținute cu respectarea regulilor de protecție a mediului. Dintre piețele internaționale sunt avute în vedere mai cu seamă cele din Asia: China, cel mai mare importator de alimente europene, Japonia, semnatară a unui acord comercial în acest sens cu UE, țările din Asia de Sud-Est, dar și cele din Orientul Îndepărtat și Apropiat, tentante pentru europeni după ce Rusia a instituit embargoul din 2014.

Marea Britanie, care a încetat în urma Brexit să mai fie o țară comunitară, rămâne o piață majoră pentru industria alimentară europeană, dar în lipsa unui acord, încă nesemnat, relațiile comerciale ar putea avea de suferit.

Mexicul și Canada sunt piețe-țintă pentru promovarea alimentelor din UE, la fel și SUA, dar, este precizat în anexa deciziei de alocare a banilor pentru marketing, SUA a impus ( în timpul guvernării Trump ) taxe comerciale tot mai ridicate pentru anumite categorii de produse europene căutate pe piața nord-americană: brânzeturile și vinurile.

Bani pentru promovarea produselor alimentare românești au ajuns și la beneficiari din România. Lantulalimentar.ro este singurul site care a abordat

4

acest subiect, realizând o documentare minuțioasă a datelor oferite de Comisia Europeană. Fondurile au fost primite fie pentru programe simple ( fără asociere cu parteneri din alte state membre ), fie multiple ( prin asociere între parteneri din mai multe state membre ).

Astfel, În 2019, firma Somnipex Serv Com SRL din România și The Kozani Saffron Producers Cooperative din Grecia au câștigat un proiect pentru promovarea unor produse preparate din fructe și legume, din nuci și măsline, pe piețele din Emiratele Arabe Unite și Vietnam. Sonimpex Serv Com Srl și-a schimbat denumirea și în prezent se numește Sonimpex Topoloveni Srl și este producătorul magiunului de prune de Topoloveni, unul din produsele românești omologate cu IGP la Bruxelles. Bugetul total pentru firma românească este 775 283,00 €, iar contribuția de la bugetul european este 620 226,40 €. Campania are o durată de 3 ani. Entitatea din Grecia beneficiază de un buget total de 1 134 508,00 €, din care 907 606,40 € contribuția UE.

Tot în 2019, Patronatul Din Industria de Conserve din Legume si Fructe si Conserve Mixte “ROMCONSERV” a câștigat un proiect de 856 701,00 €, din care 685 360,80 € contribuție UE, pentru promovarea fructelor și legumelor în Brazilia, Japonia și Statele Unite. În acest proiect se află și o firmă din Cipru, Panagrotikos Syndesmos Kyprou Somateio, care dispune de un buget total de 2 030 367,00 €, din care 1 624 293,60 € contribuție europeană, bani cu ajutorul cărora trebuie să promoveze brânza Halloumi și preparate din măsline.

De asemenea, în 2019, Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România a câștigat un proiect în valoare totală de 928 322,00 €, din care 742 657,60 € contribuție europeană pentru a promova sucurile bio produse în România pe piețele din China, Israel și Elveția. În proiect, mai este implicată și Natsionalen Sayuz Na Gradinarite V Bulgaria, care dispune de un buget total de 969 057,00 €, din care 775 245,60 € contribuție europeană pentru a promova pe aceleași piețe sucurile bio bulgărești. Amintim că Asociația Bio România a mai câștigat un proiect european pentru promovarea sucurilor bio în Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, în valoare de 668 161,00 €, din care 534 528,80 € contribuție europeană.

În 2018, ASOCIATIA NATIONALA PRODUCATORILOR DE LEGUME IN SERE, SOLARII SI CAMP LEGROM a câștigat un proiect de 936 580,00 €, din care 749 264,00 € bani europeni, pentru a promova pe piețele din Iordania și Liban legume proaspete obținute în fermele românești. Proiectul expiră anul acesta.

5

Tot în 2018, ASOCIATIA ORGANIZATIA INTERPROFESIONALA NATIONALA PRODCOM LEGUME FRUCTE DIN ROMANIA a câștigat un proiect de 689 059,00 €, din care 551 247,20 € contribuție europeană, pentru a promova legumele românești, proaspete, congelate sau uscate, în Cehia, Germania și Polonia. În proiect sunt implicate și entități din Bulgaria, Grecia și Cipru.

În 2017, ASOCIATIA PRODUCATORILOR DE SALAM DE SIBIU a câștigat un proiect în valoare de 1 635 964,00 €, din care 1 145 174,80 € din bugetul european pentru a promova salamul de Sibiu în Italia, Spania și România.

În 2015, Romconserv S.A. a câștigat un proiect în valoare totală de 1 462 251,00 €, din care 992 029,00 € contribuție europeană, pentru promovarea promovarea conservelor din legume și fructe pe piețele din Azerbaijan, Belarus, China și Rusia. În proiect sunt implicați și parteneri din Grecia și din Cipru.

În 2015, aceeași asociație Bio Romania care a primit bani, în două proiecte, pentru promovarea sucurilor bio, a mai primit fonduri pentru promovarea cerealelor, a produselor lactate, a fructelor și a mierii și a produselor apicole pe piețele din Franța, Germania și România. Bugetul total a fost de 3 581 423,00 €, din care 1 790 711,00 € din bugetul european.

Fondurile pentru promovarea produselor agro-alimentare sunt oferite de Agenția pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimentație ( CHAFEA ), în cadrul unor programe simple sau multiple, scopul fiind promovarea produselor agro-alimentare din statele membre pe piețele naționale, în alte state comunitare sau în țări-terțe.

Deocamdată, autoritățile românești ( MADR ) nu au făcut publice rezultatele concrete ale acestor campanii realizate de beneficiarii din România: ce acțiuni au fost desfășurate pentru promovarea produselor și dacă, finalmente, produsele au au ajuns pe piețele respective și în ce cantitate.

Perspectivele agricole ale Uniunii Europene pentru 2020-2030 18 decembrie 2020

În următorii zece ani, digitalizarea va fi esențială pentru sectorul culturilor arabile, sprijinind creșterea productivității randamentului, îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și standarde de mediu mai ridicate.

6

Sectoarele laptelui, al produselor lactate și al cărnii vor fi modelate de tranziția către o durabilitate sporită, cu schimbări așteptate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente. Creșterea gradului de conștientizare și confort al sănătății consumatorilor va aduce beneficii sectorului fructelor și legumelor, ceea ce va duce la creșterea cererii.

Acestea sunt doar câteva dintre proiecțiile din raportul perspectivelor agricole ale Uniunii Europene pentru raportul 2020-30 publicat la 16 decembrie 2020 de Comisia Europeană.

În 2020, sectorul agricol s-a confruntat cu provocări fără precedent din cauza crizei Covid-19 și a consecințelor acesteia. De la probleme logistice, lipsa forței de muncă, la schimbări radicale ale cererii, sectorul și-a arătat rezistența adaptându-se la diferitele provocări, cu sprijinul Comisiei Europene și al statelor membre ale UE.

Criza a dus, de asemenea, la consolidarea unor tendințe preexistente, cu o creștere a cererii de alimente produse la nivel local, lanțuri scurte de aprovizionare și vânzări de comerț electronic. În plus, raportul a constatat că problemele legate de sănătate, originea, mediul și schimbările climatice sunt printre factorii cheie ai alegerilor consumatorilor.

Pentru această ediție, raportul UE privind perspectivele agricole oferă diferite scenarii pentru recuperarea Covid-19, inclusiv o recuperare lentă și o recuperare ecologică. Pentru ambele scenarii, șocurile ofertei și cererii duc la scăderea prețurilor la carne și cereale, în timp ce prețurile la unt, brânză și păsări de curte sunt mai puțin afectate. În general, impactul pieței este

7

determinat în principal de șocul macroeconomic, în special de contracția PIB-ului din 2020.

O analiză a incertitudinii este, de asemenea, inclusă în raportul din acest an. Datorită pandemiei Covid-19, incertitudinile în jurul exercițiului de perspectivă sunt deosebit de prezente. Covid-19 va avea probabil consecințe de lungă durată pentru piețele agricole, dar amploarea impactului va depinde de căile de redresare economică și de piața specifică.

Mai mult, raportul privind perspectivele agricole ale UE din acest an include un scenariu în care creșterea insectelor ar fi utilizată pentru a reduce risipa de alimente, hrănindu-le insectelor. Larvele lor ar fi utilizate ca hrană pentru acvacultură și uleiul de insecte extras utilizat în producția de biodiesel. În scenariul prezentat, ferma globală de insecte ar trece de la utilizarea a 15% din deșeurile alimentare în 2020 la 50% în 2030.

Până în 2030, se așteaptă ca industria insectelor să producă 23 de milioane de t de proteine și 2,5% din consumul mondial de petrol. După examinarea impactului asupra piețelor culturilor, scenariul concluzionează că cultivarea insectelor ar putea contribui în mod semnificativ la economia circulară prin reintroducerea nutrienților din deșeurile alimentare înapoi în lanțul alimentar.

Cu toate acestea, prin reducerea costurilor cu furajele și sprijinirea producției de animale, ar rezulta o ușoară creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Raportul include, de asemenea, proiecții privind veniturile agricole și forța de muncă pentru 2020-2030. Se așteaptă ca veniturile agricole din UE să crească odată cu creșterea producției și a prețurilor. Cu toate acestea, costurile ar trebui să crească într-un ritm similar, limitând creșterea venitului nominal la 1% pe an. Se așteaptă ca forța de muncă agricolă să scadă cu o rată mai lentă, de 1% pe an, determinată de progresul tehnologic în utilaje și echipamente.

În ceea ce privește aspectele de mediu și climatice, raportul de perspectivă oferă proiecții cu privire la indicatorii de mediu și climatici, cu accent pe emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și eliminarea CO2 din atmosferă. Proiecțiile pentru 2030 arată că emisiile de GES vor rămâne în mare parte neschimbate față de nivelurile actuale, în cadrul actual al politicii. Raportul concluzionează că, dacă sunt puse în aplicare practicile și tehnologiile agricole adecvate, emisiile animalelor și ale culturilor pot fi atenuate în continuare, precum și prin sechestrarea suplimentară a carbonului și evitarea

8

pierderilor de carbon. Acesta din urmă este ceea ce promovează Comisia în cadrul inițiativelor sale de reformă a PAC și de acord verde.

Raportul oferă proiecții pentru diferitele piețe agricole din următorul deceniu:

culturi arabile piețe de carne și produse lactate culturi specializate: vin, fructe și legume, ulei de măsline.

Raportul UE privind perspectivele agricole pentru 2020-30 conține toate datele relevante ale pieței, însoțite de o explicație a ipotezelor și o descriere a mediului macroeconomic. Proiecțiile și scenariile descrise în raport vor fi discutate la conferința anuală agricolă a UE, care va avea loc online în perioada 16-17 decembrie 2020.

..............................................................

R MOLDOVA

VIDEO Proteste în Republica Moldova – agricultorii dau buzna cu tractoarele în Parlament 18 decembrie 2020

De două zile Parlamentul din Republica Moldova este asediat de agricultori basarabeni. In prima zi a acțiunii de protest s-a intrat chiar cu tractoarele pe scările clădirii, până în apropierea ușilor de acces ale clădirii Parlamentului din țara vecină, aflăm de la colegii nostri de la agrobiznes.md.

Producătorii agricoli protestează de mai multe zile în centrul Chișinăului, fiind nemulțumiți de prevederile bugetul pentru 2021, prevederile votate la Legea bugetar-fiscală ce vizează agricultura și a modului în care se acordă compensațiile pentru pierderile pe care le-au suportat din cauza secetei.

Agricultorii au suferit pierderi uriașe după o vară secetoasă. Unele culturi au fost compromise în totalitate. In loc să subvenționeze fermierii, Guvernul moldovean a decis să majoreze cota TVA.

Cu două zile în urmă au avut loc altercații între protestatari și polițiști, care au folosit gaze lacrimogene, iar fermierii din Republica Moldova au fost blocați de forțele de ordine atunci când au încercat să urce cu tractoarele pe scările Parlamentului.

9

Asociații din sectorul agroalimentar au înaintat o solicitare oficială autorităților și și-au manifestat nemulțumirea față de decizia Guvernului de a majora cota TVA de la 8% la 12%, încă de acum 2 săptămâni.

Povestea e chiar mai lungă, fermierii cerând sprijin Guvernului de câteva luni, dar săptămâna trecută au venit cu tractoarele la Chișinău și le-au parcat în fața clădirii Executivului. Ei au avertizat că, dacă revendicările lor nu vor fi auzite, vor recurge la proteste “next level”.

Fermierii susțin că vor intra în viitorul apropiat în faliment dacă nu vor fi făcute modificările semnalate.

Analistul politic Robert Adam, specializat pe Basarabia, contactat de reporterii noștri, afirmă că “protestele sunt legitime, oamenii sunt disperati, și sunt expresia unor forte pro-europene care doresc să schimbe raportul de forțe în Parlamentul moldovenesc, în sensul rezultatelor alegerilor prezidențiale” (n.n. câstigate de Maia Sandu).

In cazul în care această schimbare de forțe în Parlamentul din Republica Moldova nu va avea loc “este posibil ca aceste forțe pro-europene să fie spulberate de gruparea politică a lui Renato Usatîi” consideră Adam.

Poate ar mai fi de adaugat că au fost votate si trei proiecte care fac parte dintr-un plan de federalizare prin „metoda pașilor mici”, asa cum le califică Deutche Welle în limba română.

“Este vorba de un proiect ce conferă limbii ruse statut special, un altul care conferă drepturi extinse Autonomiei Găgăuze și încă unul prin care raionul Taraclia ar urma să primească statut de raion etnocultural”, precizeaza Vitalie Calugareanu, corespondent la Chișinău al Deutche Welle.

Protestele fermierilor continuă chiar dacă implementarea Legii bugetar-fiscale ce vizează agricultura a fost anulată până la 1 iulie 2021. Agricultorii din Republica Moldova susțin că decalajul de TVA din prima și a doua jumătate de an le va crea probleme și mai mari.

Agricultorii au obținut autorizații pentru desfășurarea manifestației în Piata Marii Adunări Naționale din capitala Basarabiei până pe 31 decembrie.

Agro TV vă va ține la curent cu desfășurarea protestelor și cu evoluțiile ulterioare.

Mașinile unui fermier care a protestat la Chișinău – incendiate peste noapte! Ramona Dascălu - 18 decembrie 2020

10

Mașinile unui fermier care a protestat în fața Parlamentului din Chișinău au fost incendiate peste noapte! Mihail Bobicov, un agricultor moldovean din Căușeni care a participat zile la rând la proteste, s-a trezit cu ambele mașini incendiate. Incidentul s-a petrecut noaptea trecută și a fost anunțat de deputatul Sergiu Litvinenco, care susține că autoturismele au fost incendiate intenționat.

Deputatul moldovean crede că incendierea automobilelor a avut drept scop intimidarea agricultorului. ”În această noapte, au fost incendiate ambele mașini care aparțin lui Mihail Bobicov, antreprenor din agricultură din Căușeni și unul dintre persoanele care este în primele rânduri la protestul agricultorilor. Nu cred că totul ar fi o întâmplare și nu ar avea scopul intimidării. Pe de altă parte, se pare că revenim la practica anilor 90 când raketul și bandiții dădeau foc la case și mașini și umblau cu fierul de călcat pentru a-și impune opiniile”, a scris deputatul pe pagina sa de Facebook.

Acesta a mai spus că nu va lăsa lucrurile așa și va cere anchetarea incidentului. ”Voi cere o anchetă obiectivă și rapidă cu privire la acest caz. Mai ales că momentul incendiului a fost surprins de camerele video din preajmă”, a menționat Sergiu Lutvinenco.

11

Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

BREXIT

Incredibil, la limita imaginaţiei: mii de familii din Marea Britanie vor primi asistenţă alimentară de urgenţă din partea UNICEF 18 decembrie 2020, 10:41

Fără precedent şi extrem de grav acest anunţ oficial venit joi din partea UNICEF. Anna Kettley, director de programe la UNICEF UK, a spus că, pentru prima oară în cei 70 de ani de existenţă ai organizaţiei, agenţia demarează un program pentru a ajuta între 10.000 şi 15.000 de copii prin intermediul unor programe în valoare de aproximativ un milion de dolari, realizate împreună cu organizaţia SUSTAIN şi care va dura până la sfârşitul lui 2021.

Programul este un răspuns umanitar de urgenţă la situaţia foarte gravă în care trăiesc aproximativ 30 de comunităţi din zona South London. Acţiunea, aşa cum este ea prezentată de oficialii UNICEF, presupune acum un angajament în valoare de 34.000 $ pentru livrarea de mic dejun pentru 13.500 de familii şi copii din 25 de şcoli din Southwark (sudul Londrei) în perioada celor două săptămâni de Crăciun precum şi în cele două săptămâni de vacanţă din februarie.

Este vorba despre livrrarea a mii de cutii cu mic-dejun care cuprind fiecare câte 10 pachete de mic dejun: „Aceşti bani vor ajuta la clădirea de comunităţi mai puternice în această perioadă în care impactul pandemiei

12

devine din ce în ce mai grav“ -a spus Anna Kettley, adăugând că este neapărat necesar ca, pe viitor, „să fie găsit un răspuns la lipsa de hrană, astfel încât să nu mai existe copil înfometat“.

UNICEF a descris pandemia COVID-19 drept „cea mai mare criză care a afectat copiii de la finele celui de-al Doilea Război Mondial încoace“. Şi asta în contextul în care, chiar de la declanşarea pandemiei, raportarea oficială a UNICEF vorbea despre existenţa în Marea Britanie a 2,4 milioane de copii în situaţie alimentară precară („food insecure“). Situaţia s-a înrăutăţit începând din luna martie a acestui an, iar rapoartele la zi arată că tot mai multe familii se află în faţa unor dificultăţi crescânde de a procura alimentele necesare, mai ales cu un şomaj în creştere şi, evident, în contextul consecinţelor dramatice imediate pe care le presupune ieşirea fără acord din UE a Marii Britanii. În acest context, formula imaginată de UNICEF împreună cu partenerul local School Food Matters continuă o acţiune de livrare în urgenţă a micului dejun pentru copii defavorizaţi care a început mai devreme în acest an - Food Power for Generation COVID - pe o durată de 18 săptămâni pe durata carantinei şi a vacanţei şcolare. Apelul pentru declanşarea acestei acţiuni umanitare de acum răspunde la ceea ce este definit ca „urgenţă naţională“ în urma unor date extrem de grave rezultate în urma unui sondaj YouGov comandat de fundaţia umanitară Food Foundation care a pus în evidenţă faptul că, într-adevăr, 2,4 milioane de copii (17% din total) trăiau în condiţii alimentare nesigure, iar în luna octombrie s-a comunicat că încă 900.000 copii au fost înregistraţi pentru a putea beneficia de mâncare gratuită la şcoală

Problema în Marea Britanie exista mai demult, încă din 2018, când Raportorul special al ONU pe problemele sărăciei extreme spunea că în Marea Britanie existau 14 milioane de persoane care trăiau sub limita de sărăcie, iar 9 milioane era membri ai unor familii în care doar o persoană avea de lucru. În acest an, aşa cum se prezintă cifrele oficiale oferite de Institutul pentru studii Fiscale din Marea Britanie impactul economic pandemiei este cu adevărat distrugător. Reacţia guvernului şi deputaţilor conservatori din Parlamentul britanic a fost doar oarecum surprinzătoare, fiind în perfect acord cu modul în care, de la începutul crizei BREXIT, au negat importanţa fenomenelor negative care se proiectau ca certitudini în viitor şi care se confirmă acum în totalitate şi nu mai pot fi nici ascunse, nici minimalizate.

Astfel, un membru al echipei lui Boris Johnson a acuzat UNICEF că „se joacă de-a politica“ şi că acţiunea lansată de organizaţia din Marea Britanie nu este altceva decât un „circ politic“. Acuzaţiile au fost reluate imediat de Jacob Rees-Mogg, şeful conservator al Camerei Comunelor, care, la rândul său, a spus că acţiunea celor de la UNICEF nu este concepută decât pentru

13

„a marca puncte politice ieftine“ şi că reprezintă „un scandal real“. Discuţia este realmente explozivă deoarce vorbim nu despre o ţară din lumea a treia în care, într-adevăr, se obişnuieşte să vezi că există programe unanitare de urgenţă pentru oferirea de pacheţele de mâncare, ci despre Marea Britanie, ţară listată drept cea de-a cincea mare economie a lumii. Cu toate acestea, statisticile oficiale (de-abia acum scoase în plină lumină din cauza scandalului) arată că, la nivelul anului trecut, numărul total al copiilor din UK ajunsese la 3,7 milioane în creştere cu 200.000 faţă de anul precedent în condiţiile în care guvernul conservator tăiase la jumătate prin deciziile luate în 2018 şi 2019, de a înjumătăţi cheltuielile statului în domeniul sănătăţii şi sprijinului datorat copiilor, aşa cum se plâng cei de la Human Rights Watch într-un material dat publicităţii de 24 noiembrie.

Cât de grav este acest semnal? În opinia mea, răspunsul poate fi deja găsit în evaluarea publicată în octombrie de către Banca Mondială în care avertizează că acum, în condiţiile pandemiei, fenomenul „sărăciei extreme“ (o persoană care trăieşte cu mai puţin de 0,90$ pe zi) va creşte din nou, pentru prima dată după 20 de ani. Primele categorii afectate vor fi cele definite oricum drept „populaţii vulnerabile“ dar, de data asta, se arată că începe să se deseneze un risc global de a vedea cum sărăcia extremă şi imposibilitatea de a avea acces la un minimum de hrană încep să modeleze la modul negativ destinul diferitelor societăţi. Inclusiv dintre cele mai dezvoltate industrial.

Riscul major este să se creadă că această problematică se va rezolva de la sine şi că este legată exclusiv de consecinţele pandemiei. S-ar putea să fie vorba despre ceva mai amplu, consecinţă a mutaţiilor demografice şi mutaţiilor ulterioare de mentalitate. Dar, oricum, chiar dacă situaţia este incredibilă şi la limita imaginaţiei, acţiunea celor de la UNICEF pentru rezolvarea urgenţei umanitare reprezentate de copiii nemâncaţi din UK este ceva de omagiat. Este o lecţie de solidaritate în linia marilor iniţiative ale organizaţiei în momentul marilor crize umanitare din Africa sau Asia, salvând zeci sau sute de mii de vieţi.

............................................

RUSIA

Cei mai mari retaileri din Rusia limitează creşterea preţurilor alimentelor în urma unor intervenţii din partea Kremlinului Catalina Apostoiu 18.12.2020,

Cei mai mari retaileri din Rusia au impus limite asupra preţurilor alimentelor după ce Kremlinul a luat o serie de măsuri pentru stoparea creşterii costurilor bunurilor esenţiale, o mişcare despre care

14

preşedintele Vladimir Putin spune că este crucială pentru a compensa anii de scăderi ale veniturilor ruşilor, scrie Financial Times. Rusia a decis limitarea temporară a preţurilor pentru zahăr şi ulei de floarea-soarelui în această săptămână după ce Putin a declarat că aceste produse au devenit prea scumpe. Mihail Mişustin, premierul Rusiei, a anunţat la rândul său că Rusia va reglementa preţurile „bunurilor importante din punct de vedere social“ dacă acestea vor urca cu mai mult de 10% în următoarele două luni.

Măsurile anunţate includ şi o taxă pe exporturile de cereale, cote pentru exporturile de ulei de floarea-soarelui şi credite subvenţionate pentru stimularea producţiei de făină şi pâine.

Rusia, unul dintre cei mai mari exportatori de grâu din lume, va introduce o cotă pentru exporturile de cereale, limitând exporturile la 17,5 milioane de tone pe perioada 15 februarie-30 iunie. Ţara, care furnizează grâu unor importatori majori ca Turcia, Egipt, a decis de asemenea să introducă o taxă pe exporturile de grâu de 25 de euro pe tonă în cadrul cotei. Dacă exporturile depăşesc cotele, taxa ar urma să crească, potrivit Reuters.

Taxa ar putea reduce exporturile de grâu ale Rusiei pe 2020-2021 cu 2-3 milioane de tone, la 37,8-38,8 milioane de tone, potrivit companiei de consultanţă în agricultură SovEcon.

Decizia ruşilor a generat volatilitate la nivelul preţurilor grâului pe plan mondial.

Kremlinul este sensibil la criticile aduse realizărilor sale economice din acest an, după ce acesta a cheltuit un procent mult mai redus din PIB pe stimulente împotriva crizei decât alte ţări industrializate, scrie Financial Times.

Până la 20 milioane de ruşi trăiesc în sărăcie, în timp ce şomajul a urcat de la 4,7% în martie la 6,3% în octombrie. Veniturile reale au scăzut cu 4,3% în perioada ianuarie-septembrie. Guvernul se aşteaptă ca PIB-u să se contracte cu 3,9% în acest an.

Mulţi analişti se declară nedumeriţi de deciziile Kremlinului. Unii au remarcat că momentul ales este suspect: în doar două zile este programată conferinţa anuală de presă a preşedintelui rus, în cadrul căreia acesta trebuie să răspundă ore în şir întrebărilor venite din partea jurnaliştilor şi ruşilor obişnuiţi, notează Intellinews.

Unii economişti sunt sceptici că măsurile vor funcţiona, scrie Financial Times. „Fixarea preţurilor bunurilor determină producătorii să scadă

15

calitatea producţiei“, arată Natalia Orlova, economist-şef la Alfa-Bank. „Astfel, calitatea vieţii celor săraci se degradează“.

Putin a făcut din patriotismul culinar un pilon al discursului său anti-occidental din 2014, când Rusia a interzis importurile de alimente din ţările occidentale ca reacţie la sancţiunile legate de războiul din Ucraina.

Susţinerea de stat pentru agricultură a crescut ca parte a unui program de substituire a importurilor. Însă chiar aceste măsuri protecţioniste ar putea fi în parte responsabile pentru creşterea preţurilor.

„Când protejezi producători locale care sunt mai puţin productivi decât piaţa internaţională, atunci preţurile vor creşte cu siguranţă“, remarcă Apurva Sanghi, economist pe Rusia în cadrul Băncii Mondiale.

 SANATATE si GASTRONOMIE

Sarmalele, portdrapelul mâncărurilor tradiţionale româneşti. „Repetăm obsesiv că nu le-am inventat. Parcă ne e frică să nu vină otomanii şi să ni le ia înapoi“de Raluca Moisă

Alături de fotbal şi politică, sarmalele stârnesc unele dintre cele aprinse discuţii. Sunt sau nu un preparat tradiţional românesc? De unde le-am împrumutat? Care sunt cele mai bune? Adevărul este că sarmalele se fac peste tot în lume, din Japonia în Argentina şi din Scandinavia în Iran. Cosmin Dragomir, iniţiator al proiectului şi editurii GastroArt, a vorbit într-un interviu despre originea şi istoria acestui preparat, despre bogăţia şi versatilitatea lui, explicând de ce poate fi considerat cu adevărat portdrapelul mâncărurilor tradiţionale româneşti.

Cosmin Dragomir lucrează la Enciclopedia sarmalelor, pe care vrea să o lanseze anul viitor. A adunat informaţii fascinante despre acest preparat, care, deşi omniprezent, poate fi numit mâncare românească. În mai toate

16

ţările lumii se fac sarmale. cu diverse umpluturi şi învelişuri, cu diverse denumiri, poveşti, legende.

Ştiai că prima reţetă de sarmale din România a fost publicată dintr-o carte din 1693? Conţineau carne de porc şi... ghimbir. Sau că există în România sarmale în foi de zmeură sau alun? Argetinienii le numesc copii înfăşaţi, iar ruşii au sarmalele leneşului. Despre toate acestea a vorbit Cosmin Dragomir, iniţiator al proiectului şi editurii GastroArt.

De ce o Enciclopedie a sarmalelor? De ce ai ales acest fel de mâncare şi nu altul care se regăseşte atât la noi, cât şi în alte bucătării ale lumii? Când va apărea cartea?

În primul rând trebuie să spun că această carte a început ca un pretext pentru a-mi promova teoria despre gastronomia autohtonă. Mă lovesc, de prea multe ori, de mentalitatea: nimic nu e al nostru, totul e împrumutat! De parcă gastronomiile celorlalte naţiuni n-ar fi suferit extrem de multe contaminări. Bucătăriile regionale şi naţionale au un specific subcontinental. Francezii au marele merit de a fi remarcat importanţa bucătăritului şi au ridicat această meserie pe scara rangurilor sociale. Astfel, celebrii chefi francezi din secolele trecute au creat o şcoală, au definit termeni şi au avut posibilităţile (bani, acces la tipar etc.) de a populariza termeni şi reţete. În sine, preparatele simandicoase de atunci au devenit dish-uri comune, astfel. Asta se întâmpla la curţile regale şi nobiliare.

Asta s-a întâmplat şi la noi. Însă, noi, românii, ne uităm cu jind peste gard şi judecăm strâmb problematica gastronomică. Avem impresia că ţăranii francezi din secolul al XVII-lea, de exemplu, erau megarafinaţi, iar ai noştri primitivi. Comparăm fine-diningul cu mâncarea de subzistenţă. Şi tot aşa. Gastronomiile evoluează peste tot. Românesc nu înseamnă exclusiv alimentaţia lui Burebista, ba, mai mult, a româniza preparate din reţetarul internaţional nu e o ruşine, nu e nici măcar plagiat: e o consecinţă a globalizării (chiar şi în sensul istoric cel mai îndepărtat). La o adică, noi punem problema că pe timpuri nu aveam cartofi sau tomate. Păi scoateţi – aşa purist – cartofii din bucătăria nordică şi tomatele din cea mediteraneeană. Ei nu pun astfel problema, ba, mai mult, în timp ce toţi ceilalţi se bucură de o mâncare, noi prima dată suntem mâhniţi că nu a fost inventată în „laboratoarele din Bucegi”. Astfel, sarmalele sunt cel mai la îndemână, dar şi cel mai des invocate, în acest context aşa că am luat taurul de coarne şi le-am înfăşurat în frunze de viţă, varză, podbal, tei, sfeclă, leuştean, ştevie etc. Sper să nu mă hazardez când spun că pe la anul pe vremea asta ar trebui să iasă din tipografie. N-ar fi rău dacă de Crăciunul viitor aş găsi-o sub brad.

17

Cosmin Dragomir, autorul Encilopediei sarmalelor

Are acest preparat o semnificaţie anume pentru tine? Se numără printre mâncărurile tale preferate? Care au fost cele mai bune sarmale pe care le-ai mâncat?

Nu neapărat. A fost mult mai important faptul că sarmalele sunt portdrapelul mâncărurilor tradiţionale despre care repetăm obsesiv că nu le-am inventat. Parcă ne e frică să nu cumva să vină otomanii şi ni le ia înapoi. Îmi doresc mult să ne schimbăm atitudinea: să nu mai spunem sarmalele nu sunt ale noastre, ci să spunem sarmalele sunt şi ale noastre. Culmea, nu mă dau în vânt după sarmale. În general nu mă dau în vânt după carne tocată (perişoare, legume umplute, musaca, bolognese), cu excepţia chiftelelor. Ar fi nedrept să menţionez vreo reţetă, văduvind topul de altele. Sunt mult prea multe tipuri de sarmale pe care nu le-am gustat şi al căror gust doar mi-l imaginez.

Le numim mâncare tradiţională românească, dar sunt peste tot prin lume. Care ar fi, de fapt, locul de origine al sarmalelor şi cum s-a născut acest preparat?

În primul rând ţin să remarc faptul că a le numi mâncare tradiţională românească este perfect corect. Nu e fairplay să le numim mâncare autentică românească. Un preparat devine tradiţional după ce este consumat, cu frecvenţă, timp de mai multe generaţii. În principiu, Orientul este ieslea sarmalelor. Probabil imperiul persan. Popularizate prin imperiul otoman în Europa de sud şi Est sau nordul Africii şi prin popoarele turcite, huni, mongoli în nord. Există câteva indicii care spun că de fapt popularitatea lor se datorează lui Alexandru cel Mare, care le-ar fi descoperit pe când asedia Teba şi le-ar fi introdus în meniul cazon. Grecii susţin că e un preparat al zeilor din Olimp, menţionat de Aristofan în comedii şi mâncat pe furiş de Hera pe frontonul de vest al Partenonului.

În câte ţări se fac sarmale? Care sunt cele mai ciudate sau deosebite?

În toate (zâmbeşte –n.r). Globalismul, ce să-i faci. Exagerez. Sarmale – adică o tocătură, măcinătură sau amestec înfăşurat într-o frunză, gătite împreună la o sursă indirectă de foc (fie că e tigaie, fie că e oală sau alt recipient asemănător) şi consumate împreună cu învelişul vegetal – se regăsesc în extrem de multe gastronomii. Ba chiar, în multe dintre ele sunt, la fel ca la noi, un preparat ceremonial, de sărbătoare sau moment importante (nunţi, înmormântări, zile când primim oaspeţi). Sunt asimilate conceptului de comfort-food – mâncare care îţi aduce aminte de copilărie, care stârneşte nostalgii, care te face să te simţi bine, ba chiar în siguranţă. E

18

valabil şi pentru polonezi, nemţi, greci, ruşi, egipteni sau sirieni. În ceea ce priveşte ineditul reţetelor, trebuie să stabilim un lucru: în ultimul secol, dar mai ales în ultimele decenii bucătarii au inovat foarte mult. Întâlnim multe reţete fusion (cu diferite influenţe de la mii de kilometri depărtare), se aplică tehnici noi de gătit, iar experimentele nu au limită. Putem găsi reţete cu goji, avocado şi muşchi de marmotă, sau cu raţă confiată şi căpşuni. Pe prima am inventat-o pe loc pentru a exacerba dimensiunea inovaţiei, pe a doua chiar am întâlnit-o. În ceea ce priveşte reţetele ceva mai clasice găsim sarmale gratinate cu tot felul de brânzeturi sau, de exemplu, la scandinavi în combinaţie cu sos, cartofi fierţi sau piure şi dulceaţă de merişoare (foto 1 galerie). Finlandezii le pun sirop de arţar, sirienii pun felii de cartofi pe fundul oalei pentru a nu se lipi şi le consumă împreună cu aceştia – prăjiţi în uleiul rămas pe fund. În Asturia, nord-vestul Spaniei, o doamnă a inventat în urmă cu câteva decenii o reţetă în care carnea înfăşurată în varză se trece prin făină şi ou, se prăjeşte şi apoi se mai fierbe vreo douăzeci de minute într-un sos pe bază de smântână şi şofran. Ruşii fac sarmalele leneşului - foto 2 galerie (care nu sunt o variantă celebrei reţete Varză a la Cluj) în care amestecă orezul prefiert, carnea tocată şi varza tăiată subţire şi le prăjesc ca pe chiftele.

Care e originea numelui sarma?

Etimologia e simplă: din turcescul sarmak (a înfăşura, a înveli), întâlnit în Orientul Mijociu şi Balcani. Mai există şi dolma - foto 4 galerie (la Greci, în Caucaz, Suedia, nordul Africii şi Orientul Mijlociu) care înseamnă „a umple“.

Ce denumiri au sarmalele în lume, ce regionalisme sunt folosite în România?

Cele mai multe derivă din cele două menţionate mai sus. Dar în spaţiul slav de nord şi est li se spune porumbei. Francezii şi denumirea de ţigarete de varză, brazilienii de trabucuri de varză, într-o zonă a Croaţiei li se spun, în traducere, bandiţi sau lideri de partizani. În Argentina se numesc copii înfăşaţi/înveliţi şi să ne aducem aminte de expresia românească: ai învelit copilul ca pe o sarma. Sarma, în limba română, este totuşi un termen intrat recent în limbă şi folosit (până la impunerea pe plan naţional) mai ales în sud. În Moldova regăsim arhaisme precum: găluşti sau umpluturi/umplături, în Ardeal piroşte/ţoaşte etc.

Există referinţe istorice despre acest preparat, când a apărut el în România?

19

Nu avem foarte multe date concrete, estimez grosier că între 1500 şi 1700. Există un manuscris datat 1550 – 1600, încă netradus din maghiara medievală, care ar putea lămuri mai bine problema.

Care e cea mai veche reţetă de sarmale de la noi?

Cea care apare în Cărticica meseriei de bucătar sau cartea de bucate de la Cluj din 1693 – prima ediţie din care nu s-a păstrat niciun exemplar. Avem însă ediţia a doua a cărţii, apărută doi ani mai târziu, în 1695. Acest volum este prima carte de reţete tipărită pe actualul teritoriu al României dar şi prima carte scrisă de o femeie şi tipărită în acest spaţiu geografic. Mă mândresc cu faptul că prima traducere în română a acestei cărţi, realizată de istoricul clujean József Lukács, a apărut la editura GastroArt care îmi aparţine şi care e specializată în reeditarea unor cărţi vechi de bucate. Sper să îmi daţi voie să întrerup acest interviu cu un scurt moment de autopublicitate: căutaţi aceste cărţi, cumpăraţi-le şi astfel ajutaţi cercetarea istoriei gastronomiei româneşti! Mulţumesc. Să revenim: cea mai veche reţetă de sarmale de la noi datează de la sfârşitul secolului al XVI (există un indiciu cum că ar exista una mai veche, dar încă demersul detectivistic nu e finalizat). Conţin carne de vită, grăsime de porc şi ghimbir. Da, ştiu că sună aproape nerealist, însă folosirea din abundenţă a mirodeniilor scumpe e apanajul tuturor bucătăriilor medievale. Se puneau astfel de condimente (ba chiar şi mult zahăr) pentru a-ţi arăta şi consolida poziţia socială. Ele, fiind foarte scumpe, largheţea cu care erau folosite demonstra bogăţia gazdei. Mâncare cu fală, cum am zice.

Ce particularităţi au sarmalele din România? Care sunt tuşele locale?

În primul rând faptul că le facem mai ales cu porc, ceea ce ne desparte de spaţiul oriental. Dar nu suntem singurii care pun mult porc. Balcanii, slavii din nord, nordul Italiei, Europa centrală şi de nord, Japonia sau chinezii tot din nord au reţete similare. Găsim însă reţete locale şi microlocale cu un damf puternic de originalitate: în Oltenia cu seminţe de dovleac şi nuci, în Bucovina acel incredibil „cuib de sarmale” cu câte patru sau cinci umpluturi diferite şi toate adunate laolaltă sub o frunză mai mare, în Sălaj cu cartofi daţi prin răzătoare în loc de orez (le întâlnim şi prin Slovacia) etc. Trebuie să mai menţionăm şi anumite frunze folosite, pe care nu le-am găsit, în cercetările mele încă neterminate – prin alte gastronomii: în ştevie, în frunze de fasole, în frunze de tei, în frunze de leuşean şi perla coroanei în frunze de zmeură aşa cum le-a făcut Radu Anton Roman, pe timpuri în celebra emisiune. Să nu uităm de ciorba de sarmale şi nici de varza a la Cluj, dar să ştiţi că lasagna cu foi de varză, orez şi carne am mai întâlnit, aşa cum am

20

găsit în Rusia o zamă pe care o putem numi relaxat Ciorbă/supă de varză a la Cluj.

Câte feluri de sarmale avem în România? Care sunt diferenţele în funcţie de zonele geografice?

Asta e o întrebare la care habar nu am să răspund. Poate ar fi bine ca la următorul recensământ să strângem şi reţetele de sarmale. “Câte bordeie, atâtea obiceie”. Spre exemplu, în Moldova, în joc este renumele de gospodină pricepută în funcţie de cât de mici ies. În Ardeal se fac mult mai mari şi preponderent cu varză  (nemţii - foto 3 galerie le fac atât de mari încât le leagă cu sfoară de măcelărie ca sa nu se desfacă), în Dobrogea se fac cu peşte etc.

Sarmalele sunt mai degrabă un fel de mâncare de făcut acasă, de mâncat la diverse târguui şi evenimente cu specific sau la restaurant?

Ţine de timpul, cheful şi aplecarea fiecăruia spre gătit. Sunt un preparat care necesită mult timp şi anumite dexterităţi (mai ales la împachetat) care nu sunt neapărat la îndemâna oricui. Ele rămân în categoria de mâncăruri din copilărie – adică cele făcute în casă. Pe de altă parte, nu există nicio problemă în a comanda la restaurant (sau a comanda acasă de la restaurant în aceste vremuri) sarmale. Normal, nu de la orice restaurant că nu-s toate bune, dar găsim destule de la care să merite cheltuiala.

Ce fel de ofertă au restaurantele? Ar trebui să acorde mai multă importanţă acestui fel de mâncare, ar trebui incluse în meniuri?

De cele mai multe ori, restaurantele nu vor să rişte nimic sau pur şi simplu bucătarii (unii) sunt limitaţi. Nu zic că e rău să standardizezi o reţetă (oricum nu ne iese la fel) dar clientul trebuie să primească ce se aşteaptă să consume când a comandat acel preparat. Pe de altă parte, cred că orgoliul tău de chef ar trebui să primeze şi, pe lângă cele clasice, să mai faci măcar un fel. Fie unul inventat, fie unul din atât de generosul reţetar naţional. Sunt extrem de mâhnit că în mai toate restaurantele găsesc acelaşi tip de sarmale, fără nimic care să evidenţieze specificul local. Mă bucură, pe de altă parte, că există excepţii: sarmale din mistreţ la Zexe, din piept de gâscă la Lacrimi şi Sfinţi, ciorba de sarmale de la Casa Timiş şi tot aşa. Anunţ, cu această ocazie că din ianuarie o să lansez şi un serviciu de delivery de sarmale cu cel puţin zece reţete diferite pe care le vom schimba frecvent.

Există poveşti amuzante, legende legate de sarmale?

21

Daaaaa. Şi multe superstiţii. Frunza de varză care seamănă cu o bancnotă şi din acest motiv se consumă de Revelion pentru un an spornic. La evrei, sarmalele – holishkes (foto 5 galerie) -, desi un preparat cotidian, sunt legate de două sărbători: Sukkot (Sărbătoarea adăposturilor dar şi Ziua recoltei, care marchează sfârşitul sezonului de seceriş, deci al anului agricol) şi Simchat Torah (care celebrează sfârşitul încheierea ciclului anual de lecturi publice ale Torei precum şi începutul următorului) care este sărbătorită a doua zi după Sukkot. O sarma seamănă sensibil cu un rolă a Torei înfăşurate - iar două, una lângă alta, arată şi ele ca o Tora, înfăşurată la jumătatea drumului. În mai toată Anatolia, Sultanul Nev-Ruz (20-21 martie) şi Sărbătoarea Hidirellez (6 mai) sunt celebrate prin festivaluri de primăvară. Printre mâncărurile de picnic se numără şi yaprak sarmasi (în frunze de viţă), lahana sarmasi - foto 7 galerie (în frunze de varză). Cum există anumite credinţe legate de aceste sărbători, există şi cutume alimentare – obiceiuri şi tradiţii care trebuie respectate cu privire la mâncarea consumată în timpul acestor sărbători. De exemplu, la Nev-ruz trebuie să mănânci şapte feluri diferite de alimente ale căror nume încep cu „S”. Ba, în unele zone, pentru aceste sărbători, trebuie să te îmbraci în alb şi să consumi alimente albe, printre ele sarmalele în viţă umplute cu orez alb. Dar cel mai simpatic mi se pare un mit care susţine că regele Poloniei şi Mare Duce al Lituaniei, Casimir al IV-lea, şi-a hrănit armata cu gołąbki (porumbei/sarmale) înainte de o bătălie cheie a Războiului de 13 ani, în afara Castelului Malbork, împotriva Ordinului Teutonic, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Singura victorie pe care cineva a avut-o vreodată împotriva cavalerilor teutoni este atribuită proprietăţilor care oferă putere acestei mese copioase. Dar care, aşa cum am spus, e doar un mit.

DOSAR

Guvernul PNL dă baronilor locali mai mulți bani decât orice guvern PSD prin controversatul Program Național de Dezvoltare Locală (PNDL) Articole, Economedia • 18 Decembrie 2020 • Eliza Colceag •

22

Guvernul PNL a alocat doar până în prezent peste 6 miliarde de lei pentru Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) și se pregătește să mai transfere încă 2,7 miliarde lei de la Fondul de Rezervă, fiind mai generos decât oricare alt guvern PSD, potrivit datelor oficiale. Și asta în condițiile în care, în bugetul inițial pe 2020 guvernul Orban tăiase drastic finanțarea acestui program destinat baronilor locali, despre care deseori presa și organismele de control au constatat că a finanțat investiții inutile, prost executate sau fraudate.

La începutul anului 2020, Guvernul Orban stabilea un buget de numai 2,2 miliarde lei pentru continuitatea derulării Programului Național de Dezvoltare Locală (etapele I și II), o tăiere considerabilă față de anul precedent, când finanțarea ajunsese la peste 7 miliarde lei.

Executivul liberal motiva atunci că programul este o unealtă pentru alocări politice de bani către primari sau baroni locali. „Domnii primari trebuie să înţeleagă că nu mai funcţionează lucrurile aşa cum au funcţionat cu Guvernul PSD în care să servească spre decontare lucrări neefectuate, beneficiind de subiectivismul relaţiei politice”, spunea fostul premier Ludovic Orban în decembrie 2019.

Între timp, într-un an dublu electoral, în care au fost aleși și primari, Guvernul Orban a suplimentat în mod continuu bugetul PNDL I și II prin alocări din Fondul de Rezervă: 1 miliard de lei la prima rectificare bugetară din aprilie, încă 500 de milioane de lei în luna iunie, încă 260 milioane de lei în luna iulie și tot așa. Alocările din Fondul de Rezervă au venit în ciuda criticilor aduse de Consiliul Fiscal în raportul anual, instituție care sublinia deteriorarea Fondului și o lipsă de transparență a cheltuirii banilor.

Joi, 17 decembrie, alocările PNDL ajunseseră la totalul de 6,1 miliarde lei, de aproape trei ori mai mare decât bugetul de la începutul anului, după un ultim transfer de 220 de milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară aprobat în ședința Executivului.

Totodată, recent, Guvernul a lansat în dezbatere pe site-ul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației două proiecte de Hotărâre prin care vrea să aloce două noi tranșe, de 1 miliard lei și de 1,7 miliarde lei, către PNDL.

După ce aceste proiecte sunt aprobate, bugetul PNDL va ajunge la 8,8 miliarde lei în 2020, o sumă record.

Reamintim că Ministerul Dezvoltării a transmis la DNA sesizări privind lucrări fictive făcute de diferite primării din țară în Programul Național de

23

Dezvoltare Locală (PNDL). „Sunt uimit, unele cereri de decontare sunt grosolane, au trimis facturi pentru lucrări sau produse care nu există”, declara ministrul Dezvoltării, Ion Ștefan, pentru G4Media.ro, în februarie.

– În județul Neamț, în două comune au existat proiecte de modernizare a drumurilor locale, comunale și sătești, în valoare de 8,4 milioane de lei și, respectiv, 5 milioane de lei, executate de aceeași firmă. Autoritățile locale au trimis pentru decontare facturi pentru lucrări care pur și simplu nu erau executate pe teren (acostamente și rigole), deși în facturi apăreau ca fiind realizate. Primarul a avizat cererile de decont.

– Într-o comună din județul Giurgiu, un proiect pentru asfaltare de peste 4 milioane de lei. Conform contractului, ar fi trebuit să avem un strat de 47 cm de nisip, strat de uzură și asfalt. Inspectorii au găsit dimensiunea stratului la mai puțin de jumătate.

„Ce s-a întâmplat cu restul de materiale?”, se întreabă ministrul Dezvoltării.

– În județul Gorj, la un proiect de realizare a sistemului de canalizare și apă menajeră. La data verificării, Corpul de control a constatat lipsa pompelor și a conductelor care fuseseră trimise pentru decontare la Ministerul Dezvoltării.

G4Media.ro a scris constant despre jaful din bani publici făcut de zeci de primari și șefi de consilii județene prin proiecte PNDL.

De exemplu, toaleta unei școli din județul Teleorman construită prin PNDL a costat 80.000 de euro, cât o vilă în zonă, însă era închisă și la o lună și jumătate de la începerea școlii, iar elevii mergeau tot la toaleta din spatele curții, potrivit Digi 24.

Primarul PSD din comuna bihoreană Sâmbăta a atras peste 800.000 de lei de la Ministerul Dezvoltării Regionale prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), a renovat trei grădiniţe din trei sate, dar în 2019 le-a închis.

Foto: Școala din Feldioara reabilitată cu bani din PNDL / Sursa: Realitatea Vrancea

* * *

Visul irlandez devenit ”coșmar” pentru sezonierii est-europeni Marcel Gascón Barberá, Niall Sargent, Maria Chereseva decembrie 18, 2020

24

Muncitorii angajați să culeagă fructe și ciuperci în Irlanda spun că adesea au fost nevoiți să lucreze suplimentar, pe salarii mici și că au avut parte de relații dificile cu supraveghetorii lor, reiese dintr-o investigație realizată de BIRN și Noteworthy

Timp de trei ani la rând până în 2019, Elena a făcut naveta între Sofia și Irlanda pentru a culege căpșuni și alte fructe de sezon pentru Keelings – uriașa companie procesatoare de hrană, un nume cu o vechime de aproape un secol, situată la nord de Dublin.

Femeia era plătită de aproape de trei ori mai mult decât ar fi câștigat făcând aceeași muncă în Bulgaria, dar ce făcea acolo era adesea un „coșmar”, spune ea. Elena, care a dorit ca numele ei real să nu fie divulgat, pentru a nu-și periclita astfel șansele de reangajare, rememorează într-un interviu pentru BIRN și Noteworthy aglomerația din rulotele puse la dispoziție pentru pauzele de odihnă.

A avut zile și cu 13-14 ore de muncă, iar unii lucrători ajungeau la dormitoare abia la 9 seara, deoarece exista doar un singur autobuz care să-i transporte de pe câmpurile agricole.

„Se întorceau de la muncă, mâncau și se duceau direct la culcare”, spune Elena. „Toți făceau asta doar pentru bani”.

Deși mai puțin de 1% din pământurile agricole ale Irlandei sunt destinate horticulturii, acest domeniu are o mare importanță economică, anul trecut, spre exemplu, horticultura a generat 476 milioane de euro, angajând în mod direct mai bine de 6.600 de lucrători agricoli.

Însă, actualul guvern de la Dublin dorește dezvoltarea sectorului, țintind, în cadrul unei strategii pe 10 ani, ca Irlanda să ajungă la o creștere a producției primare de până la 60% și crearea a 23.000 de joburi noi în cadrul întregului lanț de activitate.

În luna mai a anului 2017, ministrul Agriculturii de atunci, Michael Creed, declara că investiția în capitalul uman este „crucială” pentru succesul acestei strategii.

În urma unei investigații desfășurată timp de patru luni în comun de către BIRN și Noteworhty  (o platformă de investigații media irlandeză), a reieșit că lucrătorii imigranții de care depind recoltele marilor producători sunt lăsați de izbeliște.

25

Ce am reușit să aflăm:

La rândul său, compania Keelings susține că a asigurat toate condițiile necesare, de muncă și de odihnă, pentru muncitorii sezonieri implicați în culesul fructelor.

Caroline Keeling, CEO al companiei, a declarat pentru BIRN/Noteworthy că, drept răspuns la pandemia de coronavirus, a fost sporit numărul rulotelor pentru pauzele de lucru, iar toți muncitorii, înainte de a veni în Irlanda, au fost clar informați despre ”numărul mai mare de ore de lucru pe săptămână” necesar pentru culegerea anumitor fructe în vârful de sezon.

Pe urma banilor

Bulgaria nu este doar cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, dar are și una dintre cele mai mari rate de pierdere a populației la nivel mondial. Populația bulgară este preconizată să se contracte cu aproape un sfert între 2019 și 2050.

26

Acest declin nu este doar un rezultat al ratei scăzute de natalitate, un trend comun pe continentul european, dar se datorează și unei rate mari de mortalitate și a emigrării în masă.

Analistul de date Boyan Yurukov și economistul Georgi Angelov din cadrul Institutului Economiei de Piață de la Sofia estimează că în jur de 1.3 milioane de bulgari trăiesc în afara granițelor, majoritatea în Europa. Bulgaria are o populație de 7 milioane de locuitori.

Conform unei estimări din 2018 a Federației sindicatelor independente din agricultură, în jur de 30% dintre bulgarii care lucrează în Europa sunt lucrători agricoli sezonieri. Iar aceștia sunt o parte reprezentativă a economiei bulgare, ei trimițând în țară aproximativ 920 de milioane de euro doar în primele 9 luni din 2019, depășind investițiile străine directe din ultimii ani .

Situația e asemănătoare și în România, țară care se clasează pe locul trei, alături de Letonia, în clasamentul țărilor UE în ce privește dependența de banii trimiși de muncitorii aflați la lucru în străinătate. Pentru România acești bani reprezintă circa 3,3% din producția de bunuri și servicii, în timp ce țara e devansată doar de Croația (6.6% din PIB) și Bulgaria (3.4%).

Nu este așadar surprinzător că atât de mulți oameni își caută de muncă în agricultură în țări ale Europei de Vest. Lucrătorii bulgari câștigă în jur de 1200 de euro brut, pe lună, în sectorul horticol din Irlanda, comparativ cu o medie de 900 de leva, sau 450 de euro, la ei în țară.

România se confruntă la rândul său cu o acută lipsă a forței de muncă în agricultură. „Vă pot spune că în momentul de față în România este mai greu să găsești un lucrător sezonier în sectorul agricol decât un CEO pentru o companie multinațională”, a declarat Florin Constantin, fondatorul AGXecutive, companie specializată în recrutare și training în businessul agricol.

Madlen Nikolova, studentă doctorand la Universitatea Sheffield din Marea Britanie spune că Marea Britanie și Irlanda sunt destinațiile preferate de lucrătorii bulgari, în detrimentul Greciei, Spaniei și Italiei, unde condițiile pot fi mult mai proaste.

„Mulți dintre acești lucrători sunt de fapt angajați în Bulgaria, dar salariile sunt umilitor de joase. De exemplu, angajați din fabricile de croitorie își iau concediu fără plată pentru a merge în Grecia, Spania sau Marea Britanie ca să lucreze în agricultură, pentru a-și putea permite căldură în case pe timpul

27

iernii”, spune Nikolova, care a studiat exploatarea lucrătorilor din domeniul textil, cel al pazei și securității sau call centre din Bulgaria.

Afectați de condițiile de muncă și de trai

Dar cazuri de exploatare se întâlnesc și în afara granițelor. O investigație Europol de anul acesta a identificat 44 de suspecți, care ar fi fost implicați în trafic de persoane ce au fost exploatate la locul de muncă, și mai bine de 300 de victime, dintre care cele mai multe din Bulgaria, România și Polonia.

În octombrie 2016, românul Ion Lăcătuș a fost condamnat la 30 de luni de închisoare pentru trafic cu permise ilegale de muncă în fermele de fructe din County Armagh, Irlanda de Nord. Victimele sale ar fi fost obligate la 70 de ore de muncă pe săptămâna și ar fi locuit câte 15 într-o singură casă cu o singură toaletă și duș, fiind hrăniți cu mâncare rece și puțină.

Deși asemenea cazuri nu au fost raportate în Republica Irlanda, lucrători străini care muncesc în special la cules de ciuperci – cea mai mare importantă activitate horticolă a țării – întâmpină multe probleme privind dreptul la muncă, conform unor experți și universitari specializați în drepturile imigranților.

„O parte din lucrătorii din industria ciupercilor continuă să aibă parte de condiții precare de muncă și de trai, salarii mici, termeni și condiții de angajare nefavorabile, sub standardele optime de angajare”, spune dr Stepehn Bloomer de la Universitatea din Ulster, făcând referire la rezultatele unui studiu care a inclus 51 de culegători de ciuperci din Bulgaria, România, Letonia, Ucraina și Lituania.

Despre acest gen de probleme s-a auzit prima dată la mijlocul anilor 2000, când organizații precum Services, Industrial, Professional and Technical Union, SIPTU, și Migrant Rights Centre Ireland, MRCI, au semnalat faptul că sezonierii au parte de ore multe de lucru și de salarii mici.

MRCI a format în 2006 un grup de sprijin pentru aproape 450 de muncitori care lucrau la cules de ciuperci ajutându-i să recupereze circa 250 de mii de euro ca salarii neplătite de către proprietarii a 20 de ferme.

28

A Flourish chart

A urmat apoi o cercetare academică, făcută de mai multe universități și bazată pe interviuri cu muncitori sezonieri, care a relevat probleme similare.

Condițiile descrise astăzi de culegătorii de ciuperci sunt „în concordanță cu cercetările noastre de-a lungul anilor”, a declarat Edel McGinley, directorul MRCI, care se află în spatele unui proiect numit Crossing Borders, Breaking Boundaries care abordează exploatarea lucrătorilor imigranți.

Bloomer a spus că, în timp ce unii muncitori câștigă „salarii decente”, mulți sunt efectiv „terminați” din cauza orelor suplimentare și a condițiilor de muncă, inclusiv probleme la rinichi de la temperaturile scăzute din serele de ciuperci sau probleme la ochi din cauza iluminării slabe.

Durerile de gât și spate, precum și alergiile cutanate și problemele respiratorii sunt, de asemenea, frecvente în rândul lucrătorilor, potrivit cercetărilor efectuate anul trecut de Universitatea Ulster.

Polina Malcheva, ofițer de legătură bulgar la Programul Intercultural Comunitar din Irlanda de Nord, spune că vătămările la locul de muncă, în special durerile de spate și încheieturi, sunt „tipice pentru comunitatea bulgară”.

În 99% din cazuri, a adăugat Malcheva, muncitorii așteaptă să se întoarcă în Bulgaria pentru a primi tratament. „Asistența medicală este costisitoare [în Irlanda] și, pe deasupra, trebuie să traducă toate documentele. Este doar prea

29

mult și de aceea [cazurile de probleme de sănătate] sunt adesea nedescoperite”.

O lucrătoare imigrantă, care a vorbit cu BIRN/Noteworthy în condiții de anonimat, a relatat că a suferit o „gripă foarte rea” în Irlanda acum câțiva ani și că nu a putut găsi un medic care să o trateze ca pacient. În cele din urmă, a găsit un medic din Europa de Est dar, cu numai trei săptămâni permise pentru concediu medical, a trebuit să se întoarcă la muncă, chiar dacă nu se simțea bine.

Teama de a vorbi

În ciuda seriozității cazurilor, problemele muncitorilor rămân necunoscute deoarece aceștia se tem de repercusiuni din partea supraveghetorilor, care cel mai adesea provin din aceeași țară sau cunosc o limbă comună de comunicare, precum rusa.

BIRN/Noteworthy a întrebat asociația Producătorilor de Ciuperci Comerciale, CMP (care reunește circa 90 la sută din cultivatorii irlandezi), dacă a constatat astfel de probleme între muncitori și supraveghetori, dar nu a primit un răspuns clar.

CMP a spus că membrii săi ”funcționează după cele mai înalte standard în domeniu” și că sunt auditați independent de către Bord Bia and Sedex, o uniune sindicală responsabilă de chestiunile etice. ”Membrii noștri respectă standardele etice ale Sedex, care sunt cel mai des folosite standarde de audit social la nivel mondial”, se arată în răspuns. Dar Edel McGinley de la MRCI crede că, pentru cei mai mulți muncitori imigranți, munca sezonieră în Irlanda este ”soluția salvatoare pentru familiile lor aflate acasă”. ”Ei vor să își hrănească copiii și familia, iar teama de a-și pierde slujba îi face să accepte condițiile precare de muncă”, a spus McGinley. ”Oamenii nu vor să aibă probleme”.

Conform unui raport realizat în 2018 de către compania irlandeză de cercetări agricole Teagasc, și pus la dispoziția BIRN/Noteworthy, sectorul horticol s-a confruntat parțial cu problema recrutării de muncitori din cauza ”salariilor mici, a condițiilor proaste de muncă și a lipsei condițiilor potrivite de locuire pentru personal”.

Raportul – realizat pe baza răspunsurilor oferite de 20 de companii, inclusiv din domeniul ciupercilor și al fructelor bace – arată că firmele nu au reușit ”să crească salariile și să îmbunătățească condițiile de muncă, ceea ce le-ar fi permis să atragă personal competitive”. ”Situația e complicată de practici de recrutare inadecvate, de lipsa spațiilor de locuit potrivite și de nevoia

30

generală de a îmbunătăți managementul resurselor umane”, se mai spune în document.

A Flourish chart

Rezultatele inspecțiilor efectuate de către Workplace Relations Commission, WRC, un organism independent care monitorizează respectarea legislației muncii, sugerează de asemenea că astfel de probleme sunt mult mai răspândite, nu specifice doar culegătorilor de ciuperci.

În unele cazuri se poate vorbi nu doar de salarii mici, ci chiar de lipsa oricărei remunerații. Astfel, WRC a constatat că, din 2017 încoace, în industria exploatării ciupercilor și a fructelor bace nu s-au plătit salarii de aproape 185 de mii de euro, ceea ce a afectat peste 3.300 de muncitori.

Un document consultat de către BIRN și Noteworthy, realizat pe baza unei inspecții a WRC din noiembrie 2019, arată că la o fermă de ciuperci din Cavan unii lucrători au ”muncit peste media săptămânală de 48 de ore”, cee ace contravine reglementărilor oficiale. Problema a fost între timp reglată.

În octombrie 2019, un Tribunal al Muncii a decis în favoarea unui muncitoare române care a reclamat că a muncit 81 de ore pe săptămână la o fermă de ciuperci din Co Tipperary. Curtea a constatat, pe baza dovezilor prezentate, că femeia a muncit cel puțin 80 de ore săptămânal dar că ulterior a fost plătită pe măsură.

Oricum, alte 14 decizii ale WRC sau ale Tribunalului Muncii, din 2015 încoace, au fost luate – total sau parțial – în favoarea lucrătorilor, pe motive legate de salariu, de plățile compensatorii în urma renunțării la activitate sau

31

a numărului de ore lucrate. Doar patru cazuri au fost decise în favoarea angajatorului.

Analizând 77 de cazuri din domeniul horticulturii, aflate în baza de date a WRC, s-a văzut că, din 1998, nici 30 de cazuri au fost reglementate în beneficiul companiei angajatoare. Cel mai adesea, lucrătorii au reclamat că au fost concediați fără motiv. Alte motive de nemulțumire au fost legate de cazuri de discriminare, diferende legate de plăți, de pauzele de odihnă sau de salarii neplătite.

Lipsa reprezentării sindicale

Experții sunt unanimi de acord că una din marile probleme întâmpinate de muncitorii sezonieri este legată de lipsa drepturilor sindicale.

Mick Brown, responsabil pentru sectorul agricol la SIPTU spune că sindicatul pe care îl reprezintă a avut dificultăți atunci când a încercat să ia legătura cu muncitorii migranți, deoarece aceștia ”se tem să vorbească cu oricine le-ar periclita șansele de a realiza venituri”. ”Oamenii se tem să vorbească, darămite să încerce să formeze sindicate”, spune Brown.

Rhona McCord, coordonator comunitar la Unite, cea mai mare uniune sindicală din Marea Britanie spune că a întâlnit muncitori bulgari care fugiseră de la locul de cazare deoarece încercau să scape de supraveghetorii lor.

”Oamenii vin aici din motive economice, au nevoie să supraviețuiască dar se tem să nu își piardă slujbele”, arată McCord. ”E foarte, foarte dificil pentru ei. Nu există un sistem de sprijin, nu au dreptul la ajutoare sociale, probabil nu au nici familia lângă ei. Așa că, dacă își pierd slujba, e dezastru”.

Alexander Homits, un militant pentru drepturile muncitorilor, vorbitor de limba rusă, a însoțit un grup de reprezentanți ai Unite și activiști Bulgari, care au mers în Dublin și Louth, unde erau cazați oameni ce lucrau pentru Keelings. Acolo au avut parte de o atitudine ostilă.

”Supraveghetorii stăteau la intrarea în dormitoare și, pe măsură ce soseau lucrătorii, le spuneau să nu interacționeze cu noi… N-am reușit decât să le dăm oamenilor niște fluturași unde le erau prezentate drepturile”, spune Homits.

La rândul său, Caroline Keeling a transmis către BIRN/Noteworthy un comunicat în care arată că firma sa ”respectă dreptul constituțional al muncitorilor de a se alătura oricărui sindicat doresc”, iar oamenii beneficiază

32

de serviciile unui ofițer de legătură bulgar, ale unui manager de resurse umane, tot din această țară, iar în plus au la dispoziție o linie telefonică specială unde își pot semnala problemele.

Keeling a mai spus că pe perioada pandemiei au fost interzise ”vizitele [externe] la locurile de cazare, iar muncitorii au fost informați despre asta”.

Elena, care ne-a descris condițiile de lucru de la Keelings, ca și compatriotul său Milko Pagurov, din Plovdiv, care și el a lucrat în Irlanda în 2018, spun că în general au fost mulțumiți de relația lor cu concernul irlandez. În schimb, au avut probleme cu supraveghetorii, care au favorizat vădit doar pe unii lucrători.

Milko Pagurov. Foto: Noteworthy/Niall Sargent

Pagurov, care are 37 de ani, a arătat că lui și prietenei sale li s-a desfăcut contractul de muncă după doar două luni, deși acesta era pe o perioadă de trei luni, iar supraveghetorii nu i-au ajutat când le-au solicitat explicații pentru această situație.

”Mai mult ni s-au opus, decât să ne ajute”, spune Pagurov. ”Și nu am vrut decât ca ei să își facă treaba. Am avut senzația că am fost folosiți”. Și Pagurov și Elena au mai văzut alte cazuri în care lucrătorilor li s-a încheiat contractul de muncă înainte de termen.

Agenția de recrutare poloneză folosită de către Keelings, care are o filială în Bulgaria, spune că astfel de situații sunt rare, iar atunci muncitorilor li se oferă locuri de muncă în altă parte, la același salariu.

Pagurov a confirmat că lui și prietenei sale li s-a oferit un loc de muncă la altă fermă din Scoția, dar au refuzat deoarece ar fi trebuit să cheltuiască bani cu mutarea și nici nu știau ce condiții îi așteaptă acolo.

În fine, Keeling a mai arătat că ”există o perioadă de probă standard de opt săptămâni, pentru a se proteja astfel atât drepturile angajatului, cât și pe cele ale angajatorului” și că – în perioada 2017-2019 – circa 95 la sută dintre muncitorii sezonieri și-au terminat cu bine contractile.

33

”Comisioane” plătite cash

Și Pagurov și Elena au spus că fiecare dintre ei a plătit între 250 și 530 de leva (circa 125-270 euro) agenției care le-a intermediat contractele de muncă, deși prin lege toate costurile trebuiesc acoperite de angajator.

Elena a plătit 530 de leva în 2017, iar apoi câte 470 leva pentru următorii doi ani de muncă. Pagurov crede că agenția și-a respectat în mare obligațiile în ceea ce privește condițiile de muncă, dar că e nepotrivit să le dea 250 leva cash.

Agenția de recrutare poloneză justifică această plată ca fiind una opțională, pentru servicii de traducere. ”Taxa a fost tot mai mică, iar din 2021 Keelings va acoperi cam toate costurile”, a spus patronul agenției Richard Sobiechowski într-un mesaj pe e-mail. ”De anul viitor, lucrătorii vor plăti doar o taxă de 85 de euro, care va include și serviciile de traducere”.

Sobiechowski a adăugat că muncitorii sunt informați, înainte de plecarea în străinătate, de condițiile în care vor munci. ”Ei trebuie să știe că nu există nicio garanție în ce privește numărul de ore pe săptămână, iar datele contractului se pot schimba în funcție de condițiile meteo sau de starea recoltelor”, a spus acesta.

La rândul său, Keelings – prin vocea reprezentatei sale – a spus că angajează personal doar prin intermediul ”agențiilor de recrutare cu o bună reputație” care promovează, intervievează și recrutează oameni respectând procedurile legale.

Înainte de a pleca din Bulgaria, muncitorii sezonieri au opțiunea de a apela la servicii – pentru care plătesc – legate de traducerea documentelor sau de transport aerian către Dublin, Caroline Keeling a spus pentru BIRN /Noteworthy.

”Tot timpul, oamenii sunt informați în detaliu despre aceste servicii, despre scopul lor, despre costuri ca și despre faptul că își pot rezolva pe cont propriu aceste probleme [traducere și transport]”, a adăugat Keeling.

În ciuda experiențelor de până acum, și Elena și Pagurov își doresc să lucreze în Irlanda. La doar o lună după ce a fost îndepărtat de Keelings în 2018, Pagurov și prietena sa s-au întors în Irlanda după ce au găsit de lucru în turism, prin intermediul unui grup pe Facebook al comunității bulgare din Dublin.

34

La ora redactării acestei investigații, Elena trăiește și muncește în Bulgaria, dar visează să se întoarcă în Irlanda împreună cu cei doi copii ai săi. ”Chiar vreau să ajung din nou acolo. E calm, atât de calm în Irlanda”, spune Elena.

Marcel Gascón Barberá, Niall Sargent, Maria Chereseva

Realizarea acestei investigații a fost susținută de un grant de la IJ4EU Fund. International Press Institute (IPI), European Journalism Centre (EJC) și ceilalți parteneri din cadrul IJ4EU Fund nu sunt responsabili pentru conținutul publicat sau pentru modul în care acesta este folosit.

* * *

Gala Horeca Awards 2020 și-a desemnat câștigătorii dec. 18, 2020 Spunem mereu referindu-ne la Horeca Awards că este gala reprezentativă a industriei, iar faptul că este un eveniment recurent, o referință a evoluției industriei, ne face și mai mândri că am reușit să o ținem inclusiv anul acesta. Tocmai tradiția cu care i-am obișnuit pe nominalizați și premianți deopotrivă, este semnul că industria este în continuare mânată de un entuziasm specific, același stimul care a făcut-o să crească în acești ultimi 10 ani. Vorbim de industrie sau domeniul Horeca fără să uităm nicio clipă că meritul este mereu al celor care o animă, care o împing de la spate prin creativitatea lor și eforturi neobosite.

Anul 2020 a fost piatra de încercare a Ospitalității, probabil criza fără precedent prin care a trecut va lăsa urme adânci, dar cel mai dramatic e faptul că poate marca sfârșitul unor mici afaceri care abia își luau avânt. Suntem vizibili însă, sunt organizații internaționale care se uită către țara noastră cu încredere, ținem pasul cu măsurile de siguranță impuse și ne ambiționăm să facem ceea ce știm cel mai bine: Să premiem performanța!

Galei din acest an nu i-au lipsit decât invitații, am menținut strălucirea și atmosfera de sărbătoare, exact așa cum se cuvine unei ocazii fericite. Am

35

adaptat premiile pentru a include și categorii noi care să reflecte implicarea unor antreprenori și profesioniști din domeniu. Horeca Insight este în continuare platforma de comunicare ce servește drept sursă de informare obiectivă, ia pulsul unei industrii care se ambiționează să demonstreze că orice criză poate fi transformată într-o oportunitate. Iată câștigătorii ediției cu numărul 13 al Galei Horeca Awards:

Locatia anului 2020 cu livrare proprie

1. JERRY’S PIZZA2. CITY GRILL DELIVERY3. FRATELLINI BISTRO

Compania de delivery a anului 2020 

1. GLOVO2. FOOD PANDA3. TAZZ BY EMAG

Quick Service Restaurant al anului 2020 

1. CALIF2. KFC3. DRISTOR DONER KEBAB

Cafeneaua/Ceainaria anului 2020

1. 5 TO GO2. ORIGO3. STARBUCKS

Cofetaria/Patiseria/Brutaria anului 2020

1. FIKA 182. ALICE3. ZEXE BRASERIE

Campania de responsabilite sociala a anului 2020

1. SOLIDAR SOCIAL – ASOCIATIA ADI HADEAN2. PAIE COMESTIBILE – 5TO GO3. #IMPREUNASUNTEMMAIPUTERNICI – INITIALTIVA HORA 19 AUGUST

Hotelul anului 2020

1. CASA TIMIS2. JW MARRIOTT BUCHAREST GRAND HOTEL3. EPOQUE HOTEL RELAIS & CHATEAUX

36

Furnizorul anului 2020

1. NORDIC GROUP2. PARMA FOOD3. METRO CASH & CARRY

Resturantul anului 2020

1. KAIAMO2. THE ARTIST3. CARU CU BERE

Locatia nou deschisa a anului 2020

1. MACE BY HADAD2. ANIKA3. FRATELLI HERASTRAU – CLANDESTIN

Grupul Horeca al anului 2020

1. CITY GRILL2. FRATELLI GRUP3. SERGIANA GROUP

Omului anului 2020 in HORECA 

1. RADU SAVOPOL2. ADI HADEAN3. DANIEL MISCHIE

Premiul Publicului

PREMIUL PUBLICULUI CAFENEAUA ANULUI 2020 –  5 TO GO

PREMIUL PUBLICULUI COFETĂRIA ANULUI 2020 –  LIVREZ FERICIRE

PREMIUL PUBLICULUI RESTAURANTUL CU SPECIFIC CASUAL AL ANULUI 2020 – HARD ROCK CAFE

Premiul Horeca Insight

ASOCIATIA HORA

* * *

Masa-De-Crăciun.ro, magazin online de preparate tradiționale și delicatese pentru masa de Crăciun 18 Decembrie 2020

37

Antreprenorul Ionuț Isache, proprietarul lanțului de cafenele Black Habit, lansează Masa-De-Crăciun.ro, un magazin online creat special pentru a aduce, de Sărbători, pe mesele bucureștenilor, preparate tradiționale, de calitate și atent alese, furnizate exclusiv de producători români din județele Mureș, Giurgiu, Dobrogea, dar și din București.

„Prin Masa-De-Crăciun.ro ne propunem să oferim bucureștenilor preparate de calitate care depășesc nivelul așteptărilor, oricât de ridicate. Ne-am propus să includem în coșurile pregătite nu doar o selecție de preparate bune, ci o reală experiență de degustare pentru familiile care se bucură de ele. Masa de Crăciun e cea mai așteptată și în familiile noastre, așa că și aici, dorim să vă bucurăm o mare parte dintre simțuri cu preparate delicioase și de calitate urmate de o experiență post-gust îndelungată. Ne-am propus să oferim o reală experiență culinară, printr-o selecție de preparate provenite din surse locale și sigure.”, spune Ionuț Isache, fondatorul proiectului Masa-De-Crăciun.ro.

Pachetele ce pot fi comandate conțin preparate pentru cel puțin 2 mese și o gustare în ziua de Crăciun și includ: brânzeturi de mai multe tipuri, cărnuri alese, gătite în mod tradițional, cozonac, vin și sarmale din ingrediente naturale, cu carne de porc crescut în gospodării țărănești.

„Am ales să lucrăm cu furnizori locali, afaceri mici de familie care au respectat toate criteriile noastre de selecție și care continuă tradițiile și metodele de preparare locale. Brânzeturile le-am selectat de la o stână din județul Mureș, cărnurile de la o fermă din județul Giurgiu care practică o agricultură responsabilă, sustenabilă. Sarmalele sunt, de asemenea, gătite după o rețetă tradițională, folosind carne de porc crescut în gospodării țărănești, orez, varză acră și condimente naturale. Cozonacul vine dintr-o brutărie artizanală din București, iar vinul de la o cramă din Dobrogea”.

Printre criteriile de selecție a produselor se numără:

Expertiza și pasiunea celor care le-au creat, Sursa și calitatea ingredientelor, Metodele de preparare – simple și transparente, tradiționale,

38

Standardele de calitate, reflectate în gustul, textura, mirosul și aspectul final al produselor,

Standardele igienico-sanitare – producători locali care conștientizează contextul și sunt riguroși pe tot parcursul procesului de pregătire, ambalare și livrare,

Asocierea dintre gusturile produselor – să se completeze frumos la masă și pe parcursul zilei de Crăciun.

Proiectul magazinului online Masa-De-Crăciun.ro a fost demarat ca răspuns la schimbările survenite anul acesta în industria HoReCa și din nevoia de a servi cât mai bine clienții și nevoile acestora.

„Am căutat să aducem clienților noștri, chiar și în perioada de pandemie, mâncarea și atmosfera de Crăciun de altădată. Știm cu toții cât de afectată este industria ospitalității, în perioada aceasta, pentru micii producători fiind cu atât mai dificil. Prin proiectul nostru dăm o mână de ajutor producătorilor locali oferind, în același timp, bucureștenilor, experiența mesei de Crăciun, cu produse autentice și după rețete tradiționale”, mai spune Ionuț Isache.

Comenzile pot fi livrate în perioada 21 – 24 decembrie. Livrarea este gratuită, iar produsele pot fi expediate în București și Ilfov. Plata comenzilor se poate face și în rate, clienții putând beneficia de plata în 2 rate fără dobândă, prin Star Card de la Banca Transilvania.

Magazinul online Masa-De-Crăciun.ro a fost demarat ca răspuns la schimbările survenite anul acesta în industria HoReCa și din nevoia de a servi cât mai bine clienții și nevoile acestora. Este un proiect al antreprenorului Ionuț Isache, proprietarul lanțului de cafenele Black Habit. Black Habit are 4 ani de experiență în industria ospitalității, timp în care a adunat în jur o comunitate care apreciază complexitatea cafelei de specialitate la nivelul tuturor simțurilor.

* * *

Vinul de azi: Cuvee Uberland 2018 Parteneri Profit.ro scris astăzi, 09:05

39

Cine vrea o masă rafinată poate lua în considerare eticheta de astăzi, una care s-ar potrivi perfect cu o cină în familie, unde festivismul dispare și sufletele primează. Este un vin cu inimă, intens și destul de tare, iar culoarea este rubinie închisă, ca o mantie de Moș Crăciun.

Are arome de fructe supercoapte, fundal de vanilie și stafide și un final piperat. Un cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot care se potrivește cu o friptură tradițională românească, dar și cu deserturi cu fructe, datorită acidității sale bine conturate.

Un vin bun și pentru viitor, dar și pentru cei care nu uită să trăiască clipa.

* * *

Ce vin românesc a cumpărat în totalitate cunoscătorul George Chendi (SmartDrinks.ro) pentru selecția lui privată? decembrie 18, 2020 Cezar Ioan

40

De când a intrat în lumea vinului (după ce și-a construit mai întâi o afacere solidă de distribuție prin Alma Tim Distribution, cu o cifră de afaceri de aproximativ 12 milioane de euro în 2019), George Chendi s-a afirmat prin importurile din întreaga lume (nu doar vin, ci și un solid portofoliu de ginuri, romuri și whisky-uri) și apoi prin crearea unui brand propriu disponibil în marele retail (Vila Băbiciu) și a unei selecții de circulație exclusivistă, în serii foarte mici (uneori câteva sute de sticle, alteori câteva mii – gama “Doamnele”). Pentru cei care sunt “arondați” fenomenului, shopul online fondat de el – SmartDrinks.ro – și evenimentele cu același nume, unde într-o locație premium își prezintă anual portofoliul și unde au loc degustări cu invitați de talie internațională și demonstrații de mixologie sau asocieri. Decizia de a achiziționa un prim vin românesc – în integralitatea ediției limitate – pentru a-l include în selecția girată și vândută personal de Chendi e de natură să stârnească atenția cunoscătorilor și amatorilor deopotrivă. Vinul se intitulează “Triptic” – veți vedea în continuare de ce – și l-am intervievat pe George pe această temă.

Crama – aproape o necunoscută! Să fie oare o nestemată ascunsă în noroi?

Un articol despre celelalte vinuri, istoricul și proiectele de viitor ale Velvet Winery puteți găsi aici

Răspunsul la întrebarea de mai sus este “și da, și nu”. Partea cu “aproape necunoscută” e perfect adevărată la nivelul marelui public, deoarece producătorul către care s-a îndreptat atenția lui George Chendi a trecut în

41

ultimii ani printr-un proces de rebranding total. Anterior, fusese promovată sub numele de “Amfiteatru vitis” (după forma de amfiteatru natural a zonei unde se află plantate viile, și care are la poale și un mic lac). Partea cu “nestemată ascunsă”, însă, e mai complicată. Pe de-o parte, fiindcă de rebranding s-a ocupat un specialist cu state vechi în domeniu, deloc necunoscutul (în lumea vinului) George Moisescu – cel care a semnat și rebrandingul de mare succes al Davino, din urmă cu un deceniu și jumătate, și conceptul la fel de reușit “Oltenia profundă” al Cramei Oprișor, și Basilescu, și Cramele Odobești și… multe alte proiecte de profil. Pe de altă parte, fiindcă vinurile produse după rebranding de fostul Amfiteatru vitis sunt semnate de binecunoscutul oenolog consultant Liviu Grigorică. Un nume asociat cu succese de lungă durată, precum neobișnuitele asamblaje speciale în ediție limitată ale Cramei Oprișor – Smerenie, Passarowitz, Ispita, Eticheta roșie, Drăgaica roșie sau Rusalca albă – sau edițiile mai comerciale, de serie mare, cu vinuri de la același Oprișor, Corcova, Rotenberg și altele.

Ce a avut special acest vin încât să fie cumpărat încă înainte de lansare?

‘’A fost o doză mare de subiectivism, recunosc! Dar întotdeauna sunt subiectiv când selecționez vinurile pe care vreau să le propun unei clientele rarefiate – dacă nu-mi plac în primul rând mie, cum să le pot propune?”, spune George Chendi. El mi-a povestit că a descoperit acest vin în atelierul artistului Sorin Ilfoveanu, în cadrul unui eveniment restrâns, înainte de a fi lansat oficial pe piață – atât el, cât și Moisescu și Grigorică sunt mari admiratori ai operei pictorului. “Mi s-a părut de la început unul dintre cele mai bune vinuri albe românești: complexitate aromatică, gust substanțial și la fel de complex, capacitate foarte bună de învechire. Ceva cu totul și cu totul special față de peisajul obișnuit… Și, în plus, cu o poveste care-l face unic: de la etichetă, compusă din lucrări sau elemente special create de Sorin Ilfoveanu pentru acest proiect, până la asamblajul în sine, pur românesc – Fetească albă, Fetească regală și Fetească neagră vinificată în alb. M-a atras și caracterul limitat al acestei ediții, câteva sute de sticle normale și câteva sute de magnumuri. Nu-și vor pierde valoarea în timp, ci chiar și-o vor spori”, spune Chendi. 

Deocamdată, vinul se vinde pe SmartDrinks .ro cu 82 lei sticla de 0,75 litri și cu 164 lei sticla de 1,5 litri, iar selecționerul spune că va păstra în continuare această politică, în care îmbutelierea magnum să coste exact cât două sticle normale din respectivul vin.

42

Autorul vinului Triptic, enologul Liviu Grigorică despre Triptic: “… un vin elegant, rotund, cu echilibru perfect între aciditatea vie, alcoolul moderat și taninurile fine…”

“Am considerat proiectul Triptic ca o provocare, plecând de la ideea de a verifica dacă soiurile românești, luate ca ansamblu, au capacitatea de a sta cu fruntea sus în fața oricărui soi internațional.

Putem spune multe lucruri despre punctele forte, dar mai ales despre slăbiciunile celor trei Fetești. Prin vinificarea lor diferită, prin modul de maturare și prin asamblarea lor inteligentă am demonstrat încă o dată că vinurile, stilurile și soiurile se pot reinventa.

Am creat un vin elegant, rotund, cu un echilibru perfect între aciditatea vie, alcoolul moderat și taninurile fine ce-i conferă o structură gastronomică, forță și capacitate mare de învechire. Un vin în care fiecare din cele trei soiuri și-a adus contribuția pentru a construi o referință în oenologia românească”.

* * *

„Listen. Learn. Deliver”, noua perspectivă ADAMA Scris de Revista Fermierului Vineri, 18 Decembrie 2020

Începând cu aceast an, ADAMA Agricultural Solutions a adoptat un nou slogan, care reflectă felul în care brandul înțelege să evolueze, ca urmarea a unui proces strategic de reevaluare a misiunii și valorilor sale. Schimbarea de slogan s-a petrecut la nivelul întregului grup, în toate cele peste o sută de țări în care compania este prezentă. 

43

Sloganul „Simply. Grow. Together” a devenit „Listen. Learn. Deliver”. Cu această nouă poziționare, nu soluțiile pentru protecția plantelor sunt cele mai importante elemente de comunicare, ci fermierul însuși, cu întreg universul lui de provocări și aspirații.

„ADAMA este una dintre companiile de top din industria protecției plantelor la nivel global. Aici în România, ca peste tot în lume, ne străduim să oferim fermierilor soluții și servicii eficiente care să le simplifice viața și să îi ajute să se dezvolte, cu atât mai mult în acest an atipic și atât de complicat. Orice companie este obligată să inoveze pentru a putea evolua. Noi am făcut acest lucru nu doar în zona tangibilă a produselor și serviciilor, ci și organic, în zona intangibilă a filozofiei de funcționare”, a declarat Dimitrios Drisis, directorul general al companiei ADAMA.

„Listen. Learn. Deliver” este mai mult decât un slogan. El subliniază o schimbare majoră de perspectivă: pentru ADAMA soluțiile pe care le furnizează sunt în primul rând urmarea unui proces de ascultare activă a nevoilor fermierilor și întelegere profundă a acestora. Promisiunea ADAMA este că fermierul va primi întotdeauna soluțiile cele mai adecvate nevoilor sale reale prin sinergia care se creează între ceea ce el își dorește, realitatea de pe teren, expertiza specialiștilor ADAMA în domeniu, relația personală și relevantă cu aceștia. O asemenea poziționare strategică, în care nu atât produsul este elementul principal, ci călătoria de cunoștere care conduce către acesta reprezintă un element de unicitate pe piața de profil.

În felul acesta, de la un anumit produs performant care rezolvă o problemă reală și imediată, până la un anumit design al recipientului în care este livrat produsul, fermierul împreună cu specialiștii ADAMA devin parteneri în furnizarea soluției finale.

Ce înseamnă LISTEN

„Pentru ADAMA, a asculta înseamnă o căutare permanentă a oportunităților care ne ajută să interacționăm cu clientul nostru, cu specialiștii din domeniu și colegi pentru a înțelege mai bine provocările și nevoile cu care se confruntă clienții sau clientul sau fermierul.”

Ce înseamnă LEARN

„Pentru ADAMA, a învăța înseamnă să punem la un loc informațiile adunate în prima etapă, împreună cu expertiza și cunoștiințele pe care compania le-a acumulat în istoria sa de peste 70 de ani. ”

44

Ce înseamnă DELIVER

„Pentru ADAMA, a furniza înseamnă culegerea roadelor unei strategii care are în centru angajamentul de a răspunde rapid și eficient nevoilor clientului nostru prin produse, soluții, servicii, și instrumente comerciale adecvate sau informații relevante pentru acesta.”

Foto: ADAMA România

* * *

O altfel de zi a porumbului în ferma lui Nicolae Sitaru Ștefan Rancu Marți, 15 Decembrie

Chiar dacă ne-am obișnuit să considerăm evenimentele de prezentare de la sfârșit de campanie agricolă ca pe o sărbătoare, anul acesta am fost nevoiți să lăsăm rutina la o parte și să privim cu tristețe recolta obținută, prea mică pentru niște investiții așa de mari. Nu doar că nu a avut ce prezenta în această a unsprezecea ediție a Zilei Porumbului de la Orezu fermierul Nicolae Sitaru, dar a fost nevoit să o facă online, știute fiind restricțiile unui an de pomină.

Anul 2020 va rămâne în memoria multor fermieri nu doar ca un an al pandemiei, al restricțiilor de circulație și comunicare directă, ci și unul dintre cei mai secetoși ani pe care i-au trăit. Și nu vorbim doar de cei tineri. Bine ar fi dacă se vor putea măcar trage câteva învățături de minte. Să păstrăm, să nu distrugem ceea ce avem, indiferent ce amintire ne provoacă construcția

45

respectivă, și mă refer, evident, la sistemele de irigații pe care mulți s-au repezit să le distrugă pentru că fuseseră făcute de „odiosul regim”. La vreme de ananghie bun ar fi fost. Fără îndoială că și nepăsarea celor 30 de ani, de după, au așternut ruina peste ele. Unii au mers împotriva curentului și le-a folosit efortul. Alții nu sunt decât victime. Preiau de-a gata o stare de fapt. Și ar mai fi o învățătură de minte care s-ar cuveni să o avem, aceea de a pune bani albi, deoparte, pentru zile negre, precum cele de azi. Iar cei cu pâinea și cuțitul să înțeleagă că cei care muncesc trebuie să primească și atunci când munca lor s-a năruit și nu a adus folos nimănui. Nu-i iei posibilitatea de a trăi, căci nu va mai avea cine să lucreze în locul lor. Cam astea sunt concluziile unor discuții purtate cu prilejul a ceea ce ar fi trebuit să fie sărbătoarea porumbului.

Din păcate, așa cum spunea organizatorul, Nicolae Sitaru, a venit vremea să prezentăm și părțile mai puțin bune. „În 10 ediții totdeauna am avut ce arăta, chiar dacă uneori a fost porumb mai puțin, anul ăsta avem și hibrizi care au producție de sub o tonă la hectar – vorbim de condiții la neirigat, așa cum s-a întâmplat în fiecare an –, dar am vrut neapărat să ținem Ziua Porumbului, chiar dacă sunt condițiile astea vitrege, pentru că trebuie să arătăm și bunele, și relele, și întotdeauna trebuie să fim onești, să spunem lucrurilor pe nume și să vedem, dacă anul ăsta am fost în această situație, poate că în viitor mai putem fi în situații delicate și trebuie să încercăm să învățăm din asta, să vedem ce e de făcut. Și sunt multe lucruri de făcut și nu neapărat cu bani mulți.” Și în discuția pe care am purtat-o cu domnia sa chiar a venit cu câteva propuneri, pe care cei în măsură să le pună în aplicare, ar trebui să le ia în seamă. (Propunerile le-am evidențiat la finalul textului)

Alexandru Stănescu, care și-a exprimat opiniile în calitate de fermier și nu de președinte al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților, spunea că „e trist ceea ce vedem astăzi aici la domnul Sitaru, am înțeles că producția de porumb este undeva în jurul cantității de două tone. Mi-am adus aminte că am participat și anul trecut la Ziua Porumbului, atunci într-adevăr a fost o zi de sărbătoare, deși Nicolae Sitaru, la vremea respectivă, spunea că e puțin nemulțumit, că prin unele locuri nu prea a plouat, dar făcea producții între 9 și 12 tone. Și încă spunea că e nemulțumit... Bineînțeles că acum nu mai vorbim de mulțumire, că n-ai cum să fii mulțumit cu două tone la hectar, care reprezintă undeva la 10-15% din cheltuiala pe care a făcut-o aici în aceste lanuri de porumb”.

Un alt fermier prezent fizic la eveniment, Mihai Afiliu, spunea că „nu prea e bine ce vedem, în 23 de ani de agricultură așa ceva nu am mai văzut și nu-mi închipuiam că la noi în țară pot fi asemenea culturi”. Mai ales că domnul Afiliu, fermier din zona Buzăului, este din aceeași categorie cu gazda

46

evenimentului, a celor care investesc fără reținere în tehnologia completă a unei culturi.

Situația de prin ferme

Despre propriile producții Nicolae Sitaru nu are doar vorbe de supărare, deși nu lipsesc, pentru că zice că a avut și niște suprafețe ceva mai plouate, la porumb. La grâu însă... „Păioasele au fost afectate mai ales de un îngheț în noaptea de 15-16 martie, pe lângă lipsa totală de apă din sol, un îngheț foarte puternic, venit pe fondul unor culturi nepregătite pentru astfel de șocuri. Deci înghețul a fost cauza care le-a distrus în primă fază și pe urmă n-au avut apă și n-au putut să plece din nou. Spre exemplu, eu am întors 500 de hectare de grâu și pe celelalte 500 am făcut o tonă la hectar. Iar la porumb eu sunt unul dintre fericiții posesori ai unor suprafețe care au fost și plouate mai mult. Și pe suprafețele alea fac ceva porumb și-mi va îmbunătăți media la hectar. Dar am vecini, în imediata apropiere, care nu au cules grâu, nu culeg nici porumb, și sunt mulți. Aici, în județul Ialomița. Dar în Dobrogea nu s-a cules nimic!”

Legat de cauza dezastrului de la păioase, și Mihai Afiliu susține că principala cauză a fost înghețul din primăvară. „Dacă discutăm de păioase, cum a fost aici, cu sub o tonă la hectar, așa a fost și la noi. A fost înghețul ăla... După părerea mea, nu numai lipsa de precipitații a dus la distrugerea culturilor de păioase, de rapiță, ci și înghețul acela. E părerea mea, ca specialist în agricultură.”

Fermierul din județul Buzău, Mihai Afiliu lăsa impresia că e mulțumit că dezastrul în zona lui era mai mic decât ce văzuse aici. „La Buzău e un pic mai bine, în partea de nord a județului, sub dealuri, e un pic mai bine. Și la mine în fermă am așa, dar foarte puțin, am și mai frumoase. Au fost alte precipitații și temperaturile... Dar nu numai acestea au produs fenomenul de distrugere a culturilor, ci și vântul, care în Bărăgan e mai cald și uscat, pârjolind mult mai mult culturile decât la noi în zonă, acolo fiind un pic mai la adăpost. La irigat aproape că sunt normale producțiile.”

Și pentru că a venit vorba despre irigații, am remarcat replica sa de om victorios, care și-a simțit încununat efortul cu acest prilej. „După ce am pățit în 2003, mi-am dat seama că fără sistem de irigații nu pot rezista. Și de atunci am investit continuu, pentru că m-am așteptat la seceta asta. Sincer, nu mă așteptam în halul acesta. Și am reușit să montez de-a lungul timpului 31 de pivoți, irig peste 2.000 de hectare și prin faptul că irig și cu zootehnia pot să mai învârt un an, adică cât de cât... sper să închei în picioare.”

47

Despre irigații a opinat și Alexandru Stănescu. „Tot timpul am plecat cu speranță, că vă dați seama, când investești în jur de 4000 de lei pe hectar trebuie să ai speranțe și în niciun caz nu să te gândești că anul viitor va mai fi un an ca acesta. E o vorbă românească: după bine vine rău, după rău vine bine, considerăm că anul 2020 a fost un an rău din punct de vedere agricol, sperăm ca anul 2021 să fie un an bun, totuși nu trebuie să mergem numai pe speranțe și trebuie să găsim soluții să irigăm culturile, pentru că, vedeți bine, e posibil să avem alți câțiva ani cu secetă. Și, apropo de irigat, ieri am fost în județul Buzău, am fost la un fermier curajos, zicea el, puțin nebun, care iriga în jur de 70 de hectare de porumb prin picurare. Vă dați seama, s-a întins pe 70 de hectare de porumb, să întinzi instalație de picurare. Era o variantă, era chiar bucuros, pentru că dacă în zona neirigată, în zona lor acolo, făceau tot 2-3 tone la hectar, el spera să închidă, și sigur se închidea, pentru că am văzut și eu cultura irigată, undeva la 14-15 tone la hectar.” Despre o astfel de instalație am scris și noi în revistă, chestiunea este că soluția e cam costisitoare, deși are multe avantaje din punct de vedere ecologic și poate o formă de sprijinire pe viitor s-ar integra la cerințele Uniunii Europene. Poate nu, dar ar fi de studiat.

În ceea ce îl privește pe Mihai Afiliu, care am văzut că se ocupă și cu zootehnia, el are o nemulțumire legată de aceasta, pe care o au, cu siguranță, și alți crescători de animale. „Discutăm de vaca cu lapte, care este specialitatea mea. Vă pot spune că se vrea, dar nu se vrea. Adică, se vrea să facem zootehnie, se vrea să facem vaca cu lapte – care e cea mai grea, „industria grea” a zootehniei, dar la subvenții... eu iau subvenții pe 4% din laptele pe care-l predau. A fost cu data de 2013, atunci dădeam 94.000 de litri de lapte, acum dau 20.000 de litri de lapte.”

Într-adevăr, acestei situații ar trebui găsită grabnic o rezolvare, pentru că sunt și dintre cei care nu mai au vaci, dar primesc în continuare subvenția. Iar următoarea remarcă, ce îi aparține, este justificată și îngrijorătoare: „Rugăm decidenții politici, decidenții țării, să rezolve situația, pentru că... să vă spun, și dvs. știți: unde se câștigă bani, toată lumea vrea să investească, unde se pierd, nu mai investește nimeni.” Iar noi adăugăm că fără subvențiile acestea care echilibrează diferența dintre efortul financiar depus de fermieri și prețul pieței, nu se prea poate rezista și nu e deloc onest să produci lapte și subvenția să o ia altul. În ceea ce privește prețurile, inegalitatea subvențiilor pe o piață liberă duce la un dezechilibru artificial. El crede că și numărul celor care ar produce ar crește, dacă ar fi corect subvenționați. „Nicăieri nu sunt prețurile bune la lapte. Problema e de subvențiile fiecărei țări. De ce noi luăm lapte de la unguri și polonezi? Pentru că acolo sunt subvențiile adecvate și la noi nu. Aici sunt simple lucrurile, dar noi le complicăm. Cum fac ăia lapte? Fac pentru că au

48

subvenții. Dacă eu, care dau 20.000 de litri de lapte, am o subvenție bună, nu v-ați apuca și dvs. din 10.000 de litri să dați 15.000 sau 100.000 de lapte pe zi? Deci toată lumea caută să câștige bani – ce să ne dăm că... dar ați observat și dvs. că noii politicieni cam nu îi suportă pe cei cu fermele mari. Nici n-au venit bine la putere și ne-au vorbit de plafonare – ceea ce s-a renunțat. Deci vă repet: fiecare dacă este subvenționat pentru cât produce, ar fi o ok și toată lumea ar produce în țara asta.”

Prin chichițele asigurărilor

Revenind la Nicolae Sitaru, acesta spune că a avut asigurate culturile înființate în toamnă, dar sunt probleme și aici, o dată în ceea ce privește posibila rambursare din partea Uniunii Europene a 70% din prima de asigurare și a doua oară cu asigurarea propriu-zisă. „Pentru rambursare nici măcar n-am depus actele. N-am putut să depun actele, pentru că întotdeauna când o regulă pare că-i bună trebuie să găsim noi o soluție s-o încurcăm. Pentru că acum, spre exemplu, anul ăsta de grație, 2020, la noi au intervenit niște modificări în declarația de la APIA. Adică, am declarat inițial cum am semănat în toamnă și în primăvară, și după ce am întors culturile respective, până la sfârșitul lui iunie am avut posibilitatea să facem modificările la APIA. Acum, când vrem să depunem aceste cereri de rambursare a 70% pe anumite porțiuni, că nu-i peste tot, a primei de asigurare, softul de la APIA nu recunoaște suprafețele, că trebuia să fii asigurat pe toată suprafața, or, noi am asigurat suprafețele care erau semănate până pe 30 aprilie, că până atunci se face asigurare pentru secetă,  mai târziu nu ți-o mai face. Și dacă eu am modificat în iunie cererea de la APIA, acum softul de la APIA nu recunoaște și nu primește cererea. E românească chestia. Nu putem să declarăm și o să ne împingă la fel ca anul trecut în ultima zi cu declarațiile că modifică pe grabă, și-n ultima zi i se blochează softul și nu mai poți să declari, și gata. Banii de la Uniunea Europeană nu mai vin.”

În ceea ce privește banii de la asigurător, spune că deja a primit niște sume pe o suprafață cu daună totală. Dar e o chestiune care ar trebui studiată pe viitor: „La daună totală – e un truc aici, dar ăsta e produsul și nu vreau să-l critic, că sper să fie și la anul. Toată lumea caută să-și minimizeze riscurile și e normal să facă ceva, e cu franciză 30%, dar problema este următoarea: că franciza aia rămâne la suma asigurată și o asiguri la producție, dar dacă e daună totală scade din deviz franciza aia mare, din producție. Și atunci, dacă spre exemplu eu am cheltuieli directe de 3000 de lei, și-mi scade de la 5500, cât am asigurat eu, franciza de 30%, de la 3000 de lei îmi scade 1650 și rămâi cu 1350. E o chestiune care trebuie reglată, în viitor”.

49

Oricum speră să mai aibă parte de asigurare pe secetă și la anul, pentru că se teme că fiind o singură companie care a făcut astfel de asigurări, s-ar putea să nu le mai convină. „Din păcate, din ce am discutat cu ei, faptul că anul ăsta nu s-au asigurat decât cei din zona afectată și practic ei sunt în proporție de aproape sută la sută chemați la daune, nu știu la anul dacă le mai vine să mai facă asigurări, dacă vor mai avea acest produs în raft la vânzare.”

Criza va trece, dar cum?

În ceea ce privește demersurile pentru ajutorul pe care îl sperau fermierii din partea statului, Nicolae Sitaru crede că puteau fi și altfel realizate, numai că acum, când e nevoie de ele. „Sigur că e un an complicat și noi înțelegem asta, c-a fost și criza asta Covid, că sunt încasări foarte proaste, dar noi, dacă vrem să avem o continuitate în activitatea agricolă, trebuie să ne uităm la mediul agricol din România și trebuie făcut ceva. Că, altfel, noi vom trece peste criza asta, indiferent ce face guvernul, anul ăsta și la anul, dar depinde cum trecem: trecem cu toate suprafețele lucrate și cu speranța unor producții mari la anul sau trecem cu jumătate din suprafețe lucrate și jumătate nelucrate? Că am mai trecut prin din astea, a mai avut România 4 milioane de hectare nelucrate. Deci noi vrem ca și fermele mai slabe, și fermele mai bune să fie ajutate să treacă peste momentul ăsta greu și poate că soluții erau mai multe. S-a optat pentru soluția asta de ajutor. Se putea opta și pentru o garanție dată pe un termen la fermier care să poată să împrumute și să treacă peste anii ăștia. Datoriile sunt datorii și trebuie plătite, nu neapărat rostogolirea datoriilor vechi. Trebuie văzut ce facem ca fermierii să mai aibă acces la niște resurse, pentru că semănatul din toamnă până la primăvară trebuie să trăiască și, tot așa, le trebuie resurse noi. Și trebuie văzut cum îi trecem dintr-o parte în alta. Și trebuie să fii inventiv și să găsești soluții, că altfel de trecut trecem, dar rămânem cu suprafețe nelucrate sau lucrate prost, și atunci producția de la anul va fi foarte afectată, dacă va fi un an normal, dacă va ploua. Dacă nu va ploua, oricum va fi foarte complicat.”

În final, o părere a noastră, chiar dacă nu e concluzivă. Nu zice nimeni să nu lași piața să decidă ce este valoros și eficient în plan economic, dar nici să te faci că nu vezi dezechilibrele care apar, din varii motive, pe care ai putea să le corectezi intervenind legislativ și administrativ. Este ceea ce toată lumea așteaptă de la un stat responsabil.

Propuneri ale fermierului Nicolae Sitaru

„Cred că reumplerea Bărăganului cu perdele de protecţie ar putea fi făcută fără bani de la stat, dar ca în orice activitate trebuie pus ceva: trebuie pus un zăhărel, trebuie stimulat cumva. Şi eu m-am gândit că s-ar putea face asta dacă am avea nişte reguli stabilite în aşa fel încât perdeaua de protecţie să fie

50

considerată ca orice cultură – ca grâul, ca porumbul, ca soia – pe care o pui şi o desfiinţezi ori de câte ori e nevoie. Pentru că prima condiţie ca să putem face perdele este să nu ceri acordul proprietarului. Dacă mă pui să cer acordul proprietarului, e lucru încheiat – nu se mai face nicio perdea de protecţie. Statul are, de vreo 15 ani, un proiect prin care să împădurească aceste suprafeţe şi n-a împădurit niciun metru, tocmai din cauza faptului că în unele sole trebuie să iei acordul de la sute de proprietari. Și nu acordul ar fi problema, că oamenii nu se opun neapărat, problema este că foarte mulţi nu mai sunt pe aici, sunt plecaţi, şi foarte mulţi proprietari nu au dezbătute succesiunile şi n-ai cui să ceri aprobarea.

Sunt fermieri care au plantat şi au înfiinţat perdele forestiere şi eu sunt unul dintre ei, și acum este primul an în care am putut declara perdelele. Eu am 15 hectare de perdele, poate că până acum puteam să înverzesc toată ferma, dar m-am oprit pentru că nu puteam să declar la APIA suprafeţele pentru care plăteam şi arendă şi pe care le-am şi întreţinut, şi tot timpul ni s a spus că salcâmul este o specie invazivă şi că nu e încurajat să o punem. Anul ăsta, am reuşit să declarăm, s-au modificat nişte lucruri la APIA şi am putut să declarăm.

E un lucru bun şi la înverzire. Dar ca să pui, să dai un imbold plantării acestor perdele, ar trebui să fie considerat de trei ori un hectar de pădure înverzit. Adică pentru un hectar de perdea să-ţi pună trei hectare de înverzire, şi în felul ăsta susţii plantarea pomilor fără să te coste nimic.

Şi mai e un motiv pentru care spun asta: Bărăganul tot este înverzit prin culturile care se înfiinţează de toamna, ele oricum acoperă cel puţin 40% din suprafaţă. Şi înverzind cu culturi în ogor propriu, completând înverzirea cu perdele de protecţie, tot spaţiul ăsta pustiu va fi mobilat altfel şi va arăta mult mai bine. Deci asta ar fi o primă măsură care n-ar costa nimic statul, doar ar pune zăhărel într-o activitate, adică: uite, vă dăm şi o bombonică dacă voi faceţi un efort.”

„Anul ăsta, a fost o secetă pedologică extremă. Dacă ar fi fost să se irige cele 3 milioane de hectare care au fost înfiinţate pe vremea lui Ceauşescu în zonă şi în ţară, precis n-ar fi fost apă. N-ar fi fost apă nici pentru 800.000 de hectare, pentru că anul ăsta s-au irigat abia 200.000 de hectare şi astea au avut sincope. Au fost şi 7-8 udări consistente pe aceeaşi suprafaţă. Şi atunci, dacă e să ne gândim că în viitor frecvenţa anilor secetoşi să fie mai mare, ar trebui să ne gândim la irigaţii într-o altă paradigmă: fie să facem nişte acumulări de apă, să acumulăm iarna şi să avem nişte rezerve în nişte locuri pe care să le folosim vara, ca, de exemplu râul Ialomiţa, care a fost anul ăsta la cotă minimă istorică, dacă puneam toţi motopompe n-aveam ce să tragem.

51

Şi din Dunăre, sub un anumit nivel nici nu-ţi dă voie să scoţi apa. Şi atunci noi ar trebui să gândim un sistem care să creeze nişte rezerve, pe care să le facem când e apă multă şi să le folosim când e apă puţină. Sau să ne gândim la sistemele de irigaţii care folosesc apă mult mai puţină, adică picurare sau asta, dar astea sunt deja mult mai scumpe.

Dar până să ajungem la irigaţii, trebuie să lămurim anumite lucruri: anul ăsta, ni s-a reproşat de către minister că „v-am pus apă pe lângă 800.000 de hectare de teren şi fermierii n-au irigat decât vreo 200.000 de hectare”. Şi ar trebui găsit răspunsul la întrebarea de ce 600.000 de hectare nu s-au irigat, dacă era apă? Poate că n-au avut echipamente, poate că un fermier care trebuie să investească până la 3000 de euro pe hectar se gândeşte de o sută de ori înainte să facă investiţia, că investiţia n-o face pe terenul lui, de regulă, o face pe terenul altuia; la fel ca şi la perdele, ca să treci cu o ţeavă prin pământul altuia trebuie să-i ceri acordul şi n-ai de unde să-l iei, şi e o problemă asta...

Pe urmă, arenda ar trebui să fie un instrument care să încurajeze fermierii să investească, pentru că arenda este un contract care, respectat în mod facultativ, sigur, nu te îmbie nimeni să zici: eu mă apuc de sistem de irigaţii; şi când o pun în funcţiune, vine nea Gheorghe şi zice: măi băiete, ai pământul la irigat, mie fie îmi dai dublu arenda, fie îmi dai pământul şi îl lucrez singur – şi ţi-a stricat tot sistemul de irigat. Deci, înainte să ne gândim să ne apucăm să cheltuim, trebuie să ne apucăm să facem nişte reguli care să ne permită ulterior, când avem apă, să putem să o folosim, să putem face investiţii.”

„Și pentru contractul de arendă ar trebui găsite nişte formule. Adică pe de o parte ne cramponăm de o legislaţie care tot timpul pune piedici celor care vor să facă ceva, sigur că unii n-au ţinut cont şi au făcut, şi nu s-a întâmplat nimic.

Contractul de arendă trebuie să respecte cumva o perioadă în care să-ţi recuperezi măcar investiţia, că dacă te apuci să faci o investiţie şi eşti cu gândul că e incertă recuperarea ei, n-o faci. Şi atunci ar trebui să vorbim de un contract de o perioadă minimă. De 10 ani măcar, adică să ai timpul în care să poţi să recuperezi şi să fie clar că, aşa cum contractul de arendă e titlu executoriu, aşa şi în partea cealaltă să zică: ai făcut contract? 10 ani, nu mai avem ce discuta! Că acum sunt situaţii de genul: vine cineva şi zice: maică, eu am semnat pentru contractul de arendă, dar, uite, mi s-a întors copilul din Spania... şi eşti om, şi înţelegi, şi-i dai pământul, că poate are dreptate. Dar de multe ori pune un motiv ca să facă un transfer de arendă de la unul la altul, ceea ce e oarecum nefiresc. E adevărat că sunt ţări, cum e

52

Franţa, spre exemplu, în care nivelul arendei e stabilit în funcţie de bonitatea terenului, în funcţie de zonă şi e un nivel de arendă la fel pentru toată lumea, şi atunci nu mai există competiţia asta între fermieri ca să fie un soi de competiţie pe arendă. Sigur că nu strică nimănui competiţia şi e bine că există, dar în anumite cazuri poate fi periculos, pentru că se ajunge încet-încet în zone nesustenabile, de ineficienţă economică, adică să nu mai fie tentant să lucrezi pământul, că dacă tot câştigul îl dai numai într-o parte... Firesc ar fi ca undeva să fie împărţit profitul, multianual, că sunt şi ani din ăştia în care noi pierdem nişte bani, mulţi, şi-i vom recupera în câţiva ani de acum încolo. Şi atunci trebuie multianual să fie cumva împărţit câştigul cu proprietarul de pământ. Dar lucrul ăsta ar fi putut să fie făcut de un organism independent şi să stabilească nivelul arendei în funcţie de bonitatea terenului, de zonă şi atunci nu ar mai fi fost această problemă. Cum în Franţa nu e problema asta, e stabilit nivelul arendei, toată lumea plăteşte și nu are de ce să rezilieze contractul decât dacă vrea să-şi lucreze pământul şi atunci nu e nicio problemă.”

„Întotdeauna, în toate organizaţiile în care am activat, fermierii care au făcut parte din conducerea asociaţiei niciodată n-au fost retribuiţi. Adică, ei au făcut nişte activităţi care au fost în folosul lor şi era firesc să nu fie, şi aşa consider şi acum. Noi am retribuit doar stafful executiv, care e firesc să fie plătit pentru munca prestată. Din păcate, nu toţi fermierii înţeleg că trebuie să construim împreună activitatea asta şi foarte mulţi fermieri îşi aduc aminte de asociaţii doar când le e greu. Eu le zic tuturor celor care sunt nemulţumiţi de organizaţiile care există pe piaţa agricolă din România să vină, în oricare dintre ele, să le întărească şi în felul ăsta să fie mai bune. Să le întărească cu susţinere, şi materială, şi umană, pentru că într-o organizaţie trebuie să aloci nişte timp, să aloci nişte resurse, ea nu se ţine doar cu zâmbete sau înjurături, şi atunci trebuie să participăm cu toţii la construirea acestor organizaţii. Şi organizaţiile au fost foarte importante de-a lungul timpului, că fără ele niciodată nu ar fi fost corectate anumite măsuri, anumite reguli şi nu ar fi fost posibilă niciodată susţinerea unor momente complicate din activitatea agricolă, pentru că, de regulă, de la organizaţiile profesionale a venit chemarea către autorităţi.”

Articol publicat în Revista Femierului, ediția print - noiembrie 2020

* * *

53

Cum pregatesti livada de pomi fructiferi pentru iarna decembrie 18, 2020

Desi credem ca livezile au nevoie de multa atentie primavara si de putina atentie iarna, in realitate, orice pomicultor are cateva eforturi de depus chiar si pe timpul sezonului rece. Este adevarat ca lucrarile care trebuie efectuate iarna in livada nu mai sunt atat de complexe ca cele de primavara sau toamna, insa nu trebuie neglijate. De aceea, exista cateva recomandari pe care le poti urma daca iti doresti ca livada ta sa treaca sanatoasa peste aceasta iarna.

Pregătește pomii fructiferi înainte de venirea iernii

La începutul sezonului rece, pomii trebuie pregătiți pentru perioada următoare. Este necesar să începi prin a îndepărta și aduna toate frunzele uscate, fructele căzute pe sol și a elimina ramurile uscate, care se pot transforma într-o sursă de boli primăvara. Tăierea este una dintre lucrările obligatorii, presupune scurtarea sau chiar îndepărtarea totală unor ramuri și poate avea mai multe scopuri:

corectarea creșterii, astfel încât resursele naturale (lumina, resursele de sevă) să fie distribuite cât mai bine către ramurile care vor da rod în anul viitor;

corectarea coroanei pomilor, astfel încât să li se asigure accesul la mai multă lumină, dar și condiții optime pentru realizarea altor lucrări tehnologice;

echilibrarea vegetației între baza și vârful coroanei; eliminarea ramurilor cu poziție verticală de la partea superioară a

coroanelor, cu scopul de a simplifica efectuarea lucrărilor viitoare; îndepărtarea ramurilor bătrâne pentru a face loc celor tinere, mai

rodnice.

54

Este important de reținut faptul că tăierea pomilor fructiferi se face în perioada de repaus vegetativ, de cele mai multe ori primăvara devreme sau toamna târziu. Pentru a obține o producție ridicată și de calitate, este recomandat ca pomicultorii să efectueze tăierile în condiții meteo favorabile, în anotimpurile potrivite. 

Aplică tratamente fitosanitare de calitate 

Schimbările climatice pot favoriza apariția anumitor boli și dăunători, însă tratamentele fitosanitare pot combate problemele. Pentru a rămâne sănătoși, pomii trebuie stropiți cu produse special create  care să îi protejeze împotriva unor boli precum rapănul, făinarea, pătări, bacterii, putregaiuri sau dăunători. De regulă, se recomandă mai multe tratamente pe sezon:

toamna, după căderea frunzelor; primăvara, pe parcursul perioadei de vegetație. 

Din categoria tratamentelor fitosanitare ce pot fi aplicate în perioada de vegetație (începând cu luna martie), recomandarea specialiștilor BASF este fungicidul Sercadis, un produs eficient pentru culturile de mar, păr și viță de vie. Sercadis conține substanța activă inovatoare numită fluxapiroxad. Această substanță are o structură moleculară flexibilă ce permite un control superior al agenților patogeni și are proprietăți unice de redistribuire, oferind astfel o protecție de lungă durată. La măr, Sercadis combate rapănul și făinarea, două dintre cele mai păgubitoare boli care pot apărea la această cultură. 

Prevenirea îmbolnăvirilor este mult mai eficientă decât tratarea pomilor infectați. De aceea, merită să acorzi atenție sporită tratamentelor fitosanitare și să te informezi suficient de bine în timpul iernii, înainte de a schița planul de tratamente pentru primăvară.

Cum poți crește rezistența la îngheț a pomilor prin măsurile agrotehnice

Așa cum știm, au existat ani în care temperaturile ridicate din lunile ianuarie și februarie au dus la reintrarea în vegetație a anumitor specii de pomi fructiferi. Riscul ulterior a fost dat de înghețurile târzii. Pentru a evita astfel de pierderi, pomicultorii pot fi prevăzători și pot fi pregătiți din timp. Situațiile neplăcute se pot soluționa prin câteva idei. Astfel, rezistența la îngheț a pomilor poate fi crescută prin aplicarea corectă a următoarelor măsuri:  

utilizarea substanțelor de fertilizare, precum potasiul sau fosforul; utilizarea unor regulatori de creștere; 

55

tăierile în verde aplicate la unele specii de sâmburoase; asigurarea unei temperaturi mai mici la nivelul sistemului radicular

prin tasarea zăpezii; generarea unor perdele protectoare de fum; utilizarea unor arzătoare speciale sau sobe de exterior special create

pentru încălzirea aerului în livadă; folosirea unor instalații de ventilație speciale, atunci când vorbim de

livezi cu suprafețe mici.

De regulă, calitatea și cantitatea recoltei obținute vor reflecta eforturile depuse pe întreaga perioadă a anului. De aceea, măsurile de îngrijire a livezilor pe perioada iernii pot asigura rezistența pomilor în sezonul rece, dar și o recoltă bogată și sănătoasă în anul următor.

* * *

Sărbători fericite, să ne vedem sănătoși în 2021! Ilie Stoian 18 decembrie 2020

Cu puține bune și cu multe rele, anul 2020 și-a trecut rostul și zilele. Aproape sunt sigur că va fi ținut minte ca ”Anul pandemiei”. Ducă-se pe pustii!

Mulți au suferit, mulți și-au văzut afacerile puse în pericol. Ce e mai grav, mulți s-au îmbolnăvit, iar unii dintre noi s-au petrecut la cele veșnice. Nici nu mai știi de unde să apuci rostul zilei de mâine, a lunilor care vor urma, a anului care va veni. Totul e dat peste cap, iar asta e singura certitudine.

Din fericire, pentru sectoarele de carne și lapte ale României nu a fost chiar atât de rău. Chiar dacă pesta porcină africană a continuat să se manifeste cu putere, fermierii noștri au reușit să mențină o producție acceptabilă, iar luna decembrie a însemnat pentru producătorii de carne de porc o creștere, față de

56

previziunile cam sumbre. Avicultura, oieritul și producția de carne de vită s-au menținut și ele pe linia de plutire.

De partea cealaltă, producția de lapte s-a menținut și ea în limite rezonabile, chiar dacă pentru fermierii din sudul și estul României a fost foarte greu. Chiar dacă efectivele s-au diminuat, producția s-a concentrat, oarecum, și sectorul primar al producției de lapte va continua pe această linie.

Dinspre partea procesării, deși veștile au fost ambigue, ele nu au cum să fie rele, la final de an. Cu unele fluctuații, vânzările de carne, lapte, produse din carne și lactate au fost cel puțin similare celor de anul trecut, ba chiar, în unele perioade ale anului, și pe unele segmente, peste cele din 2019.

Iar asta, în ciuda închiderii restaurantelor sau a limitării activităților din școli, fapt care a blocat pentru lungi perioade programul de lapte școlar. Asta înseamnă că firmele din România sunt solide și au manageri realiști.

Pentru agenția infoGROUP și pentru revista Meat.Milk, anul nu a fost deloc ușor. Ca fiecare, am început în forță, însă, din martie, am depus toate eforturile pentru ca programul editorial să nu aibă de suferit. Și, așa a fost:

Revistele infoCONSTRUCT, infoFERMA, infoALIMENT și Meat.Milk au apărut fără întrerupere, atât în edițiile tipărite, cât și în edițiile zilnice, online. Emisiunea Meat.Milk, care se difuzează pe Agro TV, a continuat cu succes, rămânând unul dintre titlurile de referință ale postului mai sus amintit.

Ne și putem mândri! Gândind la toate cele de mai sus, dar, mai ales, la faptul că, la începutul lunii octombrie, în ciuda tuturor dificultăților și în ciuda tuturor acelora care și-au dorit să nu reușim acest lucru, ba chiar, au acționat direct împotriva noastră, încercând să ne oprească, și dând telefoane la cunoscuți recomandându-le să nu participe la eveniment, am reușit să organizăm cea de-a noua ediție a Expo-Conferinței Internaționale Meat.Milk.

Desfășurată în condițiile impuse de criza sanitară, ediția din acest an a fost catalogată de participanți ca fiind una dintre cele mai reușite de până acum. Vă asigurăm că, în ciuda vremurilor și a unora care nu reușesc să înțeleagă că doar împreună putem depăși momentele dificile, vom continua organizarea celui mai important eveniment de profil din România, Conferința Meat.Milk, care, în 2021 va ajunge într-un moment sărbătoresc, fiind vorba despre cea de-a zecea ediție!

57

Detalii vom furniza în curând, dar invităm companiile încă de pe acum să bifeze în programul de participări și cea de-a X-a ediție a Expo-Conferinței Internaționale Meat.Milk, ca loc obligatoriu de prezență. Totodată, vă asigurăm că întregul program editorial va fi respectat.

Peste toate, vă asigurăm că vă vom rămâne aceiași prieteni și vom fi sprijin pentru toți aceia care ni se vor adresa, oferindu-le ample și avantajoase programe de promovare, dar și cele mai noi și importante informații la zi.

Același mesaj vizează și asociațiile profesionale din domeniile comune de activitate, chemându-le încă o dată alături de noi, în efortul comun.

La Mulți Ani, oameni buni, Crăciun fericit și să ne vedem sănătoși în anul 2021!

* * *

Când și cum se face fertilizarea foliară a culturilor cu Grow Balance agrointeligenta.ro - 18 decembrie 2020

https://youtu.be/bCosUkGO8Lw

Fertilizarea foliară a prins rădăcini în România. Este o tehnologie pe care agricultorii din țara noastră o folosesc tot mai mult din cel puțin două motive: fertilizarea de bază este insuficientă, iar, în plus, cea foliară ajută rapid plantele. Practic, plantele primesc prin aplicarea foliară toate elementele necesare dezvoltării în condiții optime, astfel încât recoltatul să aducă bucurie pe chipul și în contul fermierului. RWA Raiffeisen Agro România a dezvoltat un portofoliu pentru principalele culturi din țara noastră, sub denumirea Grow Balance.

Grow Balance Cereale oferă o nutriție echilibrată plantelor, intensifică fotosinteza și rezistența plantelor la stres. Recomandarea este să se aplice în fazele de înfrățire și alungire a paiului, la burduf, dar și în reluarea în vegetație. Doza optima pentru Grow Balance Cereale este de 3-5 litri / ha într-un conținut de 200-300 litri de apă.

58

Compoziție Grow Balance Cereale : Azot 7% , Pentaoxid de fosfor 3%, Oxid de potasiu 5% , Bor 0.03% , Cupru 0.15% , Fier 0.1% , Mangan 0.15% , Molibden 0.002% , Zinc 0.25%

Grow Balance Porumb stimulează sinteza hormonilor de creștere și a proteinelor în cultura de porumb. În plus, previne apariția carențelor de magneziu, sulf și zinc și crește rezistența plantelor la secetă. Doza recomandată de RWA este de 3-5 litri / ha într-un conținut de apă de 200-300 litri de apă. Ideală ar fi aplicarea în faza de 4 frunze și de la alungirea tulpinii până la înflorire.

Caracteristici Grow Balance Porumb

Susține procesul de producere a clorofilei și metabolismul carbohidraților

Conține macroelemente chelatate complet

Este creat special pentru aplicarea foliară;

Poate fi utilizat în combinație cu alte îngrășăminte, biostimulatori și produse de protecție a plantelor

Grow Balance Rapiță și Grow Balance Floarea-soarelui completează portofoliul creat specific pentru culturi. La toate culturile se poate aplica fertilizantul Grow Balance 10.10.10+ME, care conține doze egale de azot, fosfor și potasiu, dar și microelementele esențiale pentru dezvoltarea plantelor. Doza recomandată este de 5 litri pe hectar.

“Concentrația ridicată de azot, fosfor și potasiu contribuie la o calitate mai ridicată și la o recoltă îmbunătățită” – Silviu Rece, Manager de produs RWA Raiffeisen Agro România

Grow Balance Zinc, Grow Balance Bor, Grow Balance Seed Booster, Grow Balance Evolution Pack, Epso Top și Epso Microtop sunt celelalte produse din portofoliul RWA de fertilizanți foliari.

Toate informațiile despre aceste îngrășăminte se găsesc pe site-ul oficial al companiei, www.raiffeisen-agro.ro.

* * *

59

Ar putea agricultura digitală să îi ajute pe fermieri să economisească bani? Ferma 18 decembrie 2020

Digitalizarea agriculturii este singura modalitate prin care se poate crește competitivitatea producției agricole în scurt timp, chiar și în primii doi ani de implementare. 

 Majoritatea celorlalte soluții pentru îmbunătățirea productivității agricole dau rezultate doar după o perioadă îndelungată, adesea fiind nevoie de peste 10 ani pentru a vedea efectele complete. Experiența a dovedit că fermierii își cresc deja profitabilitatea de la 50, până la 100%, în primii doi ani de utilizare a soluțiilor agricole digitale. Câștigurile mai mari datorate digitalizării fac agricultura mai atractivă, motivând astfel noua generație de fermieri să preia afacerile de familie și să își extindă fermele.

Digitalizarea previne cele trei pierderi anuale ale fermierilor

Soluțiile digitale oferă beneficii importante fermierilor, ajutându-i pe aceștia să evite cele trei pierderi de pe parcursul unui an. Prima pierdere înregistrată de fermieri are loc în timpul planificării producției. Fără date precise privind calitatea solului și fără a se cunoaște nevoile reale ale culturilor, este imposibil să se calculeze, în mod optim, aporturile necesare pentru sezon. Multe studii au demonstrat, iar noi am confirmat cu mii de fermieri care folosesc software-ul nostru pentru gestionarea producției unei ferme, că digitalizarea și agricultura de precizie reduc pierderile de îngrășăminte, de produse pentru protecția culturilor și de alte materii folosite în producție, chiar și cu până la 30%.

A doua pierdere are loc în timpul sezonului și este cauzată, în principal, de raționamentul greșit al fermierilor atunci când aplică practicile agricole. Protecția culturilor târzii împotriva dăunătorilor și a bolilor este responsabilă de pierderi de randament cuprinse între 20 și 40% în fiecare an, iar acesta este doar un factor care afectează randamentul. Soluțiile digitale îi ajută pe fermieri să ia decizii în timp util, bazate pe fapte și pe situația în timp real de pe câmpuri. Spre exemplu, software-ul AGRIVI monitorizează continuu condițiile meteorologice de pe câmpuri și alertează fermierii în cazul în care există riscul de vreme rea, dăunători și boli.

Cea de-a treia pierdere înregistrată de fermieri are loc în timpul vânzării produsului, atunci când prețul pentru roadele lor depinde de calitatea reală și de capacitatea de a garanta siguranța alimentelor. Cererea de a demonstra trasabilitatea alimentelor este în continuă creștere, atât din partea consumatorilor, cât și din partea comercianților cu amănuntul care cumpără direct de la fermieri. Fermierii trebuie să indice pe fiecare produs când și

60

unde a fost plantat, cu ce produse a fost tratat și valoarea sa nutritivă. Fără digitalizarea fiecărei etape de producție, este imposibil ca aceste informații să fie prezentate în mod transparent.

Experiența fermierilor este prezentă. Digitalizarea elimină aceste trei pierderi anuale din producția agricolă, oferă rezultate măsurabile și îi ajută pe fermieri să obțină mai mult profir și să-și asigure o viață mai bună. Implementarea soluțiilor digitale nu este dificilă, fermierii pot începe să le folosească rapid, indiferent de mărimea producției lor. Software-ul de gestionare a fermei AGRIVI este disponibil atât pentru calculator, cât și pentru telefonul mobil și este ușor de utilizat. Singurul obicei pe care fermierii trebuie să și-l formeze este acela de a introduce, în mod regulat, date, iar restul este furnizat de platformă - de la informații și sugestii, până la alarme de avertizare. Motivația este simplă, cu 50 până la 100% mai mult profit în buzunarul fermierilor.

Agricultura digitală în România

Software-ul AGRIVI este una dintre soluțiile de top de gestionare a fermelor, de la nivel mondial, fiind utilizat de fermieri din peste 100 de țări. Fermierii din România folosesc software-ul AGRIVI în limba română, iar echipa AGRIVI România sprijină fermierii în îmbunătățirea rentabilității fermelor lor cu soluții AGRIVI. Începutul cu software-ul AGRIVI este simplu - fermierii trebuie doar să se înregistreze pe site-ul AGRIVI, să-și introducă câmpurile agricole, iar informațiile în timp real din câmpurile lor vor fi vizibile zilnic.

Un articol scris de Matija Zulj, Director executiv la AGRIVI

* * *

61

Am venit să colindăm “Florile Dalbe” … la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” TVR3 | Vineri, 18 Decembrie 2020

Unul dintre pu ținele evenimente care se desfășoară cu prezența fizică a publicului, în această perioadă, va fi găzduit sâmbătă și duminică, 19 - 20 decembrie, de Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din București.

Dacă în anii precendenți instituția ne obișnuise cu ample evenimente la care participau numeroase ansambluri foclorice, cete de colindători şi grupuri ce performau jocurile cu măşti specifice sărbătorilor de iarnă, de data aceasta numărul de participanţi este mult redus din cauza epidemiei de COVID-19.

Însă chiar și în aceste condiții, sărbătoarea trebuie să existe și trebuie marcată așa cum se cuvine: cu muzică și voie bună, cu decorațiuni specifice realizate de talentați meșteri populari, cu tradiții ce ne definesc și ne consfințesc apartenența.

Astfel, sâmbătă şi duminică, între orele 09,00 şi 17,00, toți iubitorii artei populare sunt invitați să treacă pragul muzeului pentru a se bucura, pe lângă întâlnirea cu meşterii populari şi artiştii plastici, de numeroasele ateliere pregătite pentru cei mici. Astfel, ei vor învăța să confecționeze sorcove, globuri, decoraţiuni pentru bradul de Crăciun şi nu în ultimul rând, se vor bucura să realizeze, să decoreze și mai ales, să deguste un preparat delicios specific perioadei, nelipsita turtă dulce.

La atelierele de creaţie pot participa copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani. Înscrierile au loc la adresa de e-mail programe.culturale@muzeul-satului.ro.

Un moment special al programului îl constituie prezența cunoscutului interpret de muzică populară Gelu Voicu, care, împreună cu Taraful „Lăutarii” din Teleorman, va colinda pe la ferești și vă va ura un an îmbelșugat.

62

63

Pentru că a fost vrăjit de frumusețea Muzeului Satului acoperit de zăpadă, Moș Crăciun se va plimba pe aleile muzeului, iar copiii care se vor întâlni cu el vor primi câte un mic cadou.

Vizitatorii vor putea vedea şi expoziţiile temporare: "Restituiri - pământ, apă, aer, foc" - Sala Gheorghe Focşa; "Icoana ortodoxă - Lumina credinţei" - Sala H. H. Stahl; "Deschide uşa, creştine!" - Foaier Victor Ion Popa, Salonul Naţional de Artă Contemporană - SNAC 2020, secţiunea artă religioasă - Sala de Sticlă.

Pentru că pe lângă tradițiile de Crăciun, este și perioada gesturilor mici menite să aducă bucurie celor mai puțin norocoși, vizitatorii pot dona haine şi jucării în stare bună, pentru copii cu vârste cuprinse între 5 luni şi 12 ani, în cadrul campaniei "Deschidem Cartea Faptelor Bune". Obiectele vor fi oferite copiilor instituţionalizaţi din trei case de tip familial din judeţul Giurgiu. Mai multe detalii despre acest proiect găsiți aici.

Pentru a participa la eveniment este necesară achiziţionarea biletului de intrare și totodată respectarea tuturor regulilor pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Surse foto: Muzeul Satului, Inquam Photos, Un articol de Irninis Miricioiu

* * *

BAKUS, robotul care face vinul bun, Liviu GORDEA , 18 decembrie 2020 - un articol de LIVIU GORDEA

Un start-up industrial situat în Reims, cel mai mare oraş al regiunii Champagne-Ardenne, a creat un vehicul pe patru roţi, complet autonom şi 100% electric, destinat viticulturii.

VitiBot, companie înfiinţată în 2015, şi-a propus încă de la început, şi într-o mare măsură a reuşit, să ofere răspunsuri practice şi concrete la provocările majore din domeniul viticulturii, printre care creştea siguranţei operatorilor, protejarea culturii şi a biodiversităţii şi, nu în ultimul rând, reducerea amprentei de mediu a cultivatorilor de viţă-de-vie. Cea mai importantă realizare a sa de până acum se numeşte Bakus, un robot autonom care şi-a dovedit deja eficienţa şi utilitatea în mai multe podgorii din Franţa, unde a fost testat cu succes în ultimii doi ani.

64

 

 Diminuarea dependenţei de pesticide

 Datorită sistemului său de vedere în infraroşu, a inteligenţei artificiale orientate spre analiza imaginii şi înţelegerea mediului, vehiculul autonom este capabil să reducă utilizarea pesticidelor cu 50% la tratarea plantelor de viţă-de-vie. Camerele de adâncime de tip Time-of-Flight (ToF) se bazează pe iluminarea scenei cu lumină IR şi măsurarea distanţei pe baza timpului de propagare a razelor de lumină reflectate de pe obiectele întâlnite în cadru.

 Precizie şi agilitate

Prezenţa celor 8 senzori ToF permite o acoperire completă. Este capabil să se orienteze precis detectând cel mai mic obstacol chiar şi pe timp de noapte. Vizibilitatea în infraroşu la 360° oferă astfel o reconstrucţie foarte precisă a mediului de lucru. Pe lângă faptul că este un excelent „scouter”, evaluând în permanenţă sănătatea plantelor datorită inteligenţei artificiale cu care este înzestrat, fiind practic capabil să detecteze şi cele mai timpurii semne de boală de pe suprafaţa frunzelor de viţă-de-vie, Bakus poate îndepărta buruienile dar şi pulveriza cultura pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare.

 Suport tehnic extins

Experienţa utilizatorului este garantată de un serviciu de asistenţă dedicat pentru supravegherea maşinii şi a mediului de lucru. La cererea clientului, specialiştii VitiBot pot prelua controlul de la distanţă a robotului. Pe lângă

65

capacitatea de a localiza vehicului, aceştia pot urmări în timp real activitatea din câmp, pot face recomandări şi chiar interveni dacă este necesar, fără a deranja clientul. Operatorul are la dispoziţie o interfaţă ce poate fi accesată pe calculator, tabletă sau smartphone. Prin această platformă digitală pot fi urmăriţi o serie de parametrii (starea bateriei, geolocaţie), pot fi primite notificări şi alerte, dar în acelaşi timp pot fi vizualizate şi diferite informaţii despre suprafaţa lucrată, delimitarea parcelelor şi chiar sugestii privind modul de lucru.

 

 Două noi modele

La începutul lui 2020, VitiBot a lansat două noi modele, cu o arhitectură uşor modificată faţă de platforma originală Bakus. Noua generaţie a fost numită P75b şi P75h - "P" vine de la „performanţă” şi "75" descrie puterea lor, adică 75 KWh.

Bakus P75b are o lăţime de 1,75 m şi poate intra pe un rând cu lăţimea de până la 60 cm şi înălţimea de 1,75 m.

Bakus P75h este cu 20 cm mai lat şi poate fi utilizat pe rânduri de 2,20 m înălţime şi 80 cm lăţime.

Ambele modele au aceeaşi lungime, respectiv 3,5 m. Spre deosebire de versiunea clasică, aceste două noi variante ale lui Bakus nu sunt dotate cu panouri fotovoltaice, în primul rând din considerente practice - pentru a nu restricţiona foarte mult înălţimea viei. Pe de altă parte, nici raportul cost-producţie de energie nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, a explicat Bernard Boxho, directorul general al companiei franceze.

66

Fiecare din cele trei modele vor putea fi însă utilizate, în funcţie de preferinţele şi nevoile consumatorilor.

 ROBOTUL BAKUS ARE 7 CARACTERISTICI UNICE

Din punct de vedere tehnic, Bakus are câteva caracteristici care îl deosebesc de alţi roboţi de pe piaţă.

1. În primul rând, este echipat cu un motor care, pe teren înclinat, recuperează energia reîncărcând bateriile, la fel cum se întâmplă în cazul unor maşini electrice.

2. De asemenea, dispune de panouri solare pentru propulsia parţială a vehiculului.

3. VitiBot a creat practic o platformă universală pentru a găzdui un număr mare de instrumente inteligente.

4. Obiectivul companiei este de a plasa descoperirea tehnologică numită Bakus în contextul viticulturii durabile.

5. Absenţa unei cabine reduce centrul de greutate, ceea ce face posibilă supravegherea pantelor abrupte.

6. Datorită dimensiunii şi greutăţii reduse, consumă puţină energie şi reduce semnificativ compactarea solului.

7. Propulsia electrică a celor patru roţi directoare oferă o agilitate ridicată şi precisă, care permite o aderenţă perfectă, chiar şi în pante de până la 45%. Algoritmii inovatori exploatează această libertate de mişcare excepţională pentru a optimiza traiectorii şi a lucra cât mai aproape de cultură, fără a o deteriora.

Pentru a te convinge, click AICI şi urmăreşte-l în acţiune pe plantaţie!

* * *

67

Cerasus Grup Cotnari ţine pomicultura pe profit Petronela Cotea Mihai, 18 decembrie 2020

După 12 ani de activitate neîntreruptă, Cerasus Grup Cotnari a ajuns la 25 de membri, peste o mie de tone de fructe produse anual şi propriul brand certificat GlobalGap.

Organizaţia de producători din sectorul pomicol ”Cerasus Grup Cotnari”, judeţul Iaşi, este continuatoare a activităţii primului Grup de Producători creat în România pe segmentul de pomicultură. La început erau asociaţi peste 30 de proprietari de livezi care căutau soluţii de a vinde cât mai convenabil şi, eventual, de a crea un spaţiu de depozitare, pentru a valorifica mai convenabil fructele. Acum nucleul asociativ este stabilizat la 25 de membri, obiectivele activităţii îndreptându-se îndeosebi spre consolidarea prezenţei în lanţurile de supermarketuri şi în magazinele de profil, sub brandul Panere, creat în ultimii ani.

 

 Irigarea cu... cisterna

 Chiar dacă anul 2020 a fost dificil, activitatea a fost menţinută în zona echilibrului, urmărindu-se atât îndeplinirea obiectivului de a realiza recolte calitative şi suficiente pentru a satisface toate comenzile, cât şi realizarea planului de investiţii. ”Chiar din timpul înfloritului, s-au înregistrat temperaturi de -8oC şi ni se făcuse inima cât un purice, crezând că va fi un an catastrofal în pomicultură. Până la urmă, livada s-a redresat şi am recăpătat speranţe. A urmat perioada de vară, cu secetă cruntă, pentru a iriga pomii fiind nevoiţi să cărăm aproape o 1500 mc de apă cu remorcile. Chiar dacă din trei tone de apă transportate într-o remorcă ajungeam în livadă cu 2,5 tone, restul pierzându-se pe drum, am reuşit să salvez o parte a producţiei de cireş, aportul de apă cunoscându-se îndeosebi la calibrul cireşelor”, explica Dănuţ Băianu, fondator al Organizaţiei de Producători Cerasus Grup Cotnari, judeţul Iaşi.

Preţurile au compensat pierderile de producţie

68

 S-au înregistrat scăderi de producţie de la 20% şi până la 70% (la cireş), dar pierderea a fost compensată prin preţuri bune şi prin cheltuieli mai mici cu recoltarea. Pandemia Covid 19 i-a ţinut în zonă pe mulţi cotnăreni şi pomicultorii au avut forţă de muncă locală. Una peste alta, fiind sub contracte ferme cu mai multe supermarketuri, în privinţa valorificării pe zona de consum în stare proaspătă, au avut eficienţa activităţii.

 Viteză de lucru şi calitate pe linia de sortare

Au reuşit şi să investească semnificativ în extinderea spaţiului de depozitare şi a capacităţii de lucru, respectiv sortarea fructelor, asigurând viteză şi calitate. ”Investiţiile în automatizarea sortării erau absolut necesare. De exemplu, dacă merele se lovesc, rostogolindu-se pe banda de sortare, în primă fază, în lădiţe pot arăta bine, dar, în câteva zile, poţi primi semnale de la beneficiar că merele se strică. În plus, dacă altădată pregăteam un tir de marfă cu 35 de oameni în 14-16 ore, acum sunt suficienţi 11-13 oameni care lucrează maximum 5-7 ore. Viteza de lucru depinde, oricum, şi de soi, merele roşii având coaja mai tare şi mai rezistentă la rostogolire. În orice caz, aceste investiţii înseamnă o îndatorare la bancă prin credit de vreo 165 de mii de euro, plus o contribuţie proprie de aproximativ 100 de mii de euro”, explica producătorul ieşean.

 Echilibru financiar

 Un aspect important care a asigurat menţinerea echilibrului financiar în acest an a fost acela că 70-80% din livrări se fac pentru consum direct şi doar 20-30% pentru industrializare. Perioada de pandemie a influenţat negativ valorificarea fructelor către industrializare şi HoReCa, statutul de formă asociativă consolidată de care se bucură pomicultorii ieşeni reprezentând cel mai important argument care a condus la efectuarea unor tranzacţii salvatoare.

 Corectitudine, calitate şi ritmicitate

 ”Cireşele de Cotnari erau folosite pentru confiere şi pentru obţinerea de produse consumate în HoReCa, însă, fiind stopată această activitate, a apărut primul blocaj. Noi am făcut şi export, dar în vara 2020 nu s-a mai putut exporta. Beneficiarul nostru tradiţional pe zona de industrializare, chiar dacă, la rândul său, a avut blocaj pe piaţă, a plătit 65-70 eurocenţi/kg, ceea ce nu reprezintă un preţ bun, dar a fost mulţumitor, în condiţiile în care a achiziţionat fructele şi a stat cu ele blocate în depozit, sperând la reluarea propriei sale activităţi. A apreciat colaborarea noastră precedentă, bazată pe corectitudine, calitate şi ritmicitate, iar respectul faţă de această formă

69

asociativă a fost demonstrat prin achiziţionarea fructelor prioritar de la noi”, sublinia Dănuţ Băianu.

 

 Dezvoltarea identităţii pe piaţa fructelor

 În 2021, principalele direcţii de investiţii sunt legate de gestionarea apei, precum şi cele legate de dezvoltarea identităţii pe piaţa fructelor şi de adaptarea la noile tehnologii a sistemului automatizat de sortare - calibrare - depozitare a fructelor. ”«Creierul» acestor sisteme automatizate se perfecţionează foarte rapid şi trebuie să ţinem pasul, pentru a rămâne la un standard înalt care aduce şi profit pe măsură. Pe de altă parte, trebuie să investim în tot ceea ce înseamnă tehnologie modernă, pentru a putea performa în producţie atât de mult, încât să putem acoperi nivelul celor care, de exemplu, nu declară producţiile/cantităţile livrate, dar pe piaţă sunt competitori cu noi. Aici am un mare off, deoarece nu sunt puţini nici samsarii de fructe şi nici cei care nu sunt fiscalizaţi, dar primesc aceleaşi subvenţii ca şi noi”, semnala Dănuţ Băianu.

Mă doare faptul că nu reuşim să ne unim într-o asociaţie naţională cu adevărat puternică şi care să aibă un cuvânt important de spus în privinţa politicilor sectorului, a cercetării şi a gestionării marilor provocări care influenţează major domeniul - DĂNUŢ

70

BĂIANUfondator ”Cerasus Grup Cotnari”

BRAND CERTIFICAT GLOBALGAPBrandul Panere creat de Cerasus Grup Cotnari a implementat standardul GlobalGAP, cel mai important standard european de bune practici şi sustenabilitate în agricultură, o garanţie a nivelului înalt de calitate şi siguranţă alimentară, în condiţii de protecţie a mediului înconjurător şi de responsabilitate asupra utilizării apei şi a activităţilor de cultivare. Sub acest brand, este proiectat ca în 2021 să apară şi primele produse procesate, după ce în acest an au fost testate reţetele tradiţionale pentru câteva sortimente de dulceaţă.Click AICI şi vezi ce alţi paşi importanţi a făcut Cerasus Grup Cotnari!

25 DE MEMBRI ŞI PESTE 1000 TONE DE FRUCTE ANUALCei 25 de proprietari de livezi din cadrul Organizaţiei de Producători Cerasus Grup Cotnari, dintre care doi asociaţi sunt persoane juridice, restul fiind persoane fizice, obţin anual câte o mie de tone de cireşe şi mere, producţiile anuale de prune şi pere situându-se la aproximativ 2-3 sute de tone. Organizaţia ieşeană are 32 de angajaţi, aici găsindu-şi locuri de muncă decente atât muncitorii şi tehnicienii, cât şi tinerii ingineri din zonă care fie au renunţat la ideea de a pleca la muncă în străinătate, fie au fost determinaţi să se întoarcă pe plaiurile natale, ca urmare a remuneraţiei pe măsură. Două asemenea exemple sunt şeful fermei de producţie, Cătălin Găină (promoţia 2012 - Horticultură, Iaşi, în anul 2015 revenit în ţară după 2 ani de muncă în Italia) şi şeful de depozit fructe, Vlăduţ Boca - promoţia 2019, Horticultură,

Iaşi. Cătălin Găină (stg.) şi Vlăduţ Boca (dr.)

* * *

71

* * *

72