° 4 1 ANUL XXXV, - NO. t 23 Baitttit toata <ara ©à&tokl SI lUrttí

Universul Directori: VIRGIL N. DÄRÄSCÜ ţi §£EJLLANPOPESCU

R E D A C Ţ I A : A B O N A M E N T : ADMINISTRAŢIA : No. 11, Str. Brezolanu, No. 11 = Lei 10 Anual = No. 11, Str. Brezolanu, No. 11

DELAVRANCEA , Sunt mai bine de 43 de an'

fi per'că-l văd aetăzi în ea] a tíe meditaţie a internatului lui Sf. Sava, Hœul <je рѳ ma­lul Dâmbovîţei de odinioară, «am pe unde este astăzi lo­cuinţa eu No. 1 din calea Vic­toriei. II văd la pupitrul lui üintr'un coilţ al sălei. ram1*8

multa ѵгсще юе atunci cu po­recla de coltul hii Barbu, fcfioe, pururea tăcut, aproape melancolic »i studios. Ô văd mai târziu preparând baca­laureatul într'o odăiţă din str. Artei pe sub Mitropolie, un fel de chilie pusă la dispozi­ţie de fratele său mai mare. •eriindu-si formule chimie pe păretii varul ti ai strâm­tei încăperi, H ,»

Clasă cu Mihai вЫтРа. «« fraţii Goleeti, cu Radu No-tien» cu macedonenii Stefan MihăileaiMi, Ba#af. Barba te iiUîtinijon de pe atunci: ală­turi de Laurian îu Ывегіе» Sf. Oheorghe a improvizat o cu­vântare funebră în fat» Cata­falcului pe care eta întins foe­tal lui profesor Maxim- e*1

nepreţuit ui In» dar de a eu-4ánta atât de reputat m*1

t&nùu, ea a înmărmurit а»ів-t*nţa ţi a stârnit admiraţia ilitwälj lor lui şi a soborniiii »iHök-e< nai ce se găeea aooio. Dnpa bacalaureat, o vaîă pe-(re.i'tă l.-i Poiana Lungă ou fum Hi a profesorului Limburg! Si dispune către vers el la «curta vreme în editura 1 >-fbi-âriei Heinian de p e vremuri «Pare .prima lui lucrare, un inie voiam de versuri: Poîaua Lunsa, ambii iri tb Barbu fit el «nos- n, volum retras a-l>oi diu c i rcu la ţ i e dupa stă­ruinţa lu i . Mi-îidtie am-nle çii ífi;"i..tTam ('п sfinţenie un e-•xemPlnr. Cam prin 1887. prin-tr'o uni-i-ei-eţie a unui pr i e t en «om vin. a a fiat ен ascundeam voJutü»! ci? ),rU-UiA .şi m'a ni •trezit eu « ] i n t r â n d ea o vi­jelie şi n'a pleoftt d e l à min«; până ce-s;ii l'a avut în mâini ţi nu Fu prefăcut in bucăţi.

luP* tveajjădă prin m i n t e câteva versuri din Poiana l-uniră, e a ri . de ei va« retina­le, ar putea totuei forma o idee de vocaţia Iui în acest jren. ^Nu le redau ír.sö; soco-l.'sc o impietate să fac să fie ţ?Uut e e e a e e el n'a voit să fie

SCRIITORII NOŞTRI dispăruţi în timpul războiului

f BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA

Reapărem astăzi după mai bine de doi ani de întrerupere din cauze pe cari bine le ştiu cititorii noştri.

„Universul Literar1' îşi urmează deci apariţia aproape în con-diţiunile de până acam, cu mică modificări cari se pot constata chiar iii acest număr.

Voind să interesăm cât mai mult public cititor, vom îngrădi con­ţinutul literar în gustai pretenţios el celor rafinaţi ci vom primi înce­puturi literare ca dovadă da pregătire şi vocaţie» Aşa de pildă, dacă lucrarea primită spre pubHcare, va pătimi în parte prin fond, dar va întruni condiţiturfie няеі forme promiţătoare, îi vom da curs, tot aşa precum dacă fondul interesează deşi forma lasă de dorit, ne vom strădui a împlinii noi lipsa pintra ca lucrarea să se postă înfăţişa onorabil. Voim cu alte cuvinte să dam acces debuturilor cu un sâmbure de chemare.

Vom publica şi lucrări inédite ale scriitorilor consacraţi cari Vor binevoi să ne of.re colaborarea.

Vom î eprodsce tot deodată în fiecare număr, cel puţin o pagină din literatura care deşi a văzut odată lumina, o credem nu destul de cunoscută mareiui public, dorind sa reîmprospătăm pro­ducţia literară de seamă a scriitorilor noştri cei ms'i de vază. Aşa, vom reaminti pagini din Hasdeu, Gdobe3Cu, Ernînescu. Creangă, îspi-rescu, Coşbuc, Delavrancea t Duiliu Zamfirescu, Vîaîusţă, Qherea, Speranţia, Dent. StSncescu, lulia Hasdea, O io», Ar'rcr Stavri, ş. a.

Cu acest.: puţin? desluşiri, un fei de пзіс program al Нп!л noastre de conduită şî cu tíep'ina încredere în créditai pe care 'l aşteptata şi de asia data dea vechii şi statornicii noştri cititori,

4 cinăm firul activ Lăţii uoasite din trecut. ,-<ţîj"&£4

iăat vileagului td dacă a* fi facut-o fiind el în viaţă, d* eigur că m'axai blestemat. \0 nerozie copil ăreaecă" — zicea el — ori de cate ori pe atunci i ße reamintea de Po­iana Lungă. Şi poate că era Prea. crud cn efl însuşi, fiind,-e ă după părerea rnuit<>r <-'n* noscittoxi din vremea ace^a, a-eeactă primă încercare poe­tică nu "era lipsită de talent,' bá chiar avea inepiratU ori­ginale, ci fericit redate.- :

•4 Ia işcblmb, adevărată ѵося-ţie> ptf«a.':Vrevine sub form*, de nuyeîa, la scurt iaitervol dnpă nerozia lui copilăreas­că, dar'această, nu mai apare Ujrïid, nu mai stă doar t'-ei pate-a zi'te în vitrină şi dispa­re, fără nrmû»'s ceasta ee oi*' teşţe^ face valvă, etârneete Admira*5*, şi etabileete repu­taţie. Şi esa a curs un» dnpă alta şi |ft wurte intervaie: Sultănica. Trubadurul şi Li­nişte şi «2a. întofl* delà Pai'i* îi ідкагаі. îşi eooereatè <d lo­cal « i se ea<le intre proba­torii noştri de seam* C. Ne-Kru-ţi, Odob^o, Creanga, Ga-raeriale. eu: Magi Todoeţ. ne> pwitornl portret al barpaeo-mâxii uoetru din ѵгець-а *• сеіа^ Boraiernl, ых>\ »dm ru-ЬН «ицріп daipâ vi«t» de bertaie, neştiutoare de '»trav* oraçuàui. Uoffluu Vace«. »wr ţinând cam aceia« teză, Senti, li», iiicomPaJftbilnl ііпи noe-talgic ai cerului e i «юагеіиі naPob'ta-n» Wnel, ид uuto-iwr-tret de o măiestrită fineţă a -naOit'că si Netfbiniţa şi Po­veste si acea сагагіаііапа des­criere a moravurilor politwe de provincie: Inainte de ale-Beri, un fel de Scrisoare Pier. dută în formă de nuvelă şi ce­va тпаі târziu Paraziţii, cari ies din cadrul nuvelei, apro-l>iiiv<ln-se mai m n l t de ro-шаіі.

Urmează o pauză cam Iun* ga. absorbită în cea mai ma­re parte de politică şi in care t ;mu scânteiază în ziaristica şi apoi teatrul lui. poate nu sortit să rămână în teatru, dar în literile române, efit dăinui limbă românească şi a-vânt patriotic.

De'avvaiioea ora incontesta­bil un chemat Care ar fi iz­butit în orice direet-ie în do. meniul literilor ei al artei. Dac^ ar fi stăruit, ar fi trecut între poeţi, între dramaturgi, între тигіcauţi. între triotorl

— No. 1 »Universal Literal-* Duniînîcă 3í Martie 1919 intre cnmediaai şi (ie sigur iuivQ cei ale&i. Simţea muzi­ca. « jpr-Ciípea şi * iaüdfisa ш artist епіі.чіідіяі ; .iuôe.'a врег.а de árki íu ;;t!,.,\uraL rnacstra t' -*;í fHevj le • тдаш* jcari ;.u rSfnas <!e3a el iruprostbíü* t'a factura si revelatoare de

• inlrat. Aşa ne pjid-i Capul hiî A*tf.u l'a* tratat sî« emu*!*, este remarcabil -ca execuţie s i de o M.^manîH'e -iÄccvent*: apoi гпяйа Äe «ar na «e©las ixalanjeut care и mustsiA ma­relui flosdeu faimoasa Pole­mică ru istoriograful augur HamfaVr, d ;* «are ЯВІѳве că noi «ujjdjRjjj la Dunaj re inain-tea nagarilur. ЗЗаг cam? dintre ţiriftteai — ei лщ • dală — au i-a *nrpr:u<» obicei ej de a /iipHffàJi bârtia pe când ПГ-bea; Іивс. иіаиіа aceasta u • ia priJej*! «a laae ac iiâriie dewmnuri origi.ua.le СЯ o «oiă penewiaia; Jïe вв cai» flc сх-рп-аі^. fie Et» «hîeet dupi. na­turii, fir ma oeîţ de najtnră «lin fantaun. ЫаЗ era eu Iniilü înik-nisaare- ba cb iar ca :;і»«гігѴ retint.. 7ів»«азя*о a fotó un judícStor

»1« шйій <ra •ime.B' a 1!«! Pe vre-mea lui. laîă ca Доѵа/Д. un tiaanncwt «iBir'ue studiu *a . are j Lx.Jr-'."« priaaul Jboeiru sa--i;B..

-Artisiaî m**« ЦлеЬао «ă 1н-отуда fbisr a/taari cáad fn-m«i Ire,-* indiíeneaíá şi геж Pe Іаякі» fraavüeiiie l^i; eu tretasc eS «e M u w a « ca ales n! аеяіаіміаі lai- abipr când drept rii*p4nta va avea dispre­ţul *i tárAeia, Ы-ііел ş i oapi-e';*'l <Se aliaaali. Altfel e u este ягііня. fi arcaş lor *U* copii re­le *i d# originale ei одаі rele.

Oueer a'a f-oet .mai fericit de ffit Kiniuoec«. A cântat #i u- ' h ü | ţi aitul; д .cerşii şi кяііі şi r.ltal. Ö fi. atpwl 4ca»ruatari a-dâeei çi baíránal câularcî ea s twü-inji*! ui m*btxa poet, dar çi aaal #i nitvi, eiiiuniii de ge. ni»?. frr.an< şuiei, aa croat fără a ce äaircbe daca eocie'taioa ii va nJrtjifirri Hamuim ж rns" Ptaáa ,a avat. uaareJ« Cerjetet* al n n ieăi itattei 4P fiái сн .«*•»-га п4а cu іа 250 4е raü do cili-foat *eî jgiaj іікаг* paei ai! Ko-i:;âaiei. abia a ъѵ.ілЛ viade КШ* «siOja-iîWare. Daat-e. care a a prias іАпайіі el«m ail Jatiai* îaţri, ear* a «sseai 4ia dialecte des|w*<aute « в••verit-we Saa­bs т > ttin; eă a saierit. «exijuî prigóBiriJa ?i sijrăcia şi i'a t i.il* aeeri#a .иіш:е nu J'a î»i-jd«l*e,:it d a «ач>« Шѵіаа Cäa-mnèja. <#авве»ііі 4* *еаіім «i d*; tatcMl enuaa.ii intr'ea uf&J fa­tal, or*-;-;..^ lt-*r í i *'ij«ia & sfârşit uL Ki an »? sêmimr i.jri la «#<»дая*>. aie* la I8*»*"i*. Wu-îva la*»*** de f*»átir ariigrá şi dintr'un patinr rm via aewi. ei dan lai lumi** oaia «e aJtU1. cu Hridii şi «e aaniiwaіл. nici nu p»t faxM, uit* aa pot inţa-b-ea.

Fy**e ігайі а«цасі «шг« FaVjàt-«;.-?•*• ai ţflî*r«.yt*< inmbaaiáta P'iMíewlui: diletanţii даои-fi'.-tii- тцід;і1,і(огіі fäi'ii t.i.'eat. rjieieriaşii cari, eţiruşi niarî

Jiîin surnnn'b-rp f' lîîlrtdb, re.

f;ie diu urlă uakazar оѵгсЯВ. i îa vai vorbi Jar nici dsspra

ррѳТезоті: de Weiertr!o eu-i nu au í&cmt în viafta bir-decât saa leerârî proaste iii) convinae-je. saB lUSat Şi mai prost aa-rftş (im г?*пт-ітмгеге. .Nu лтгіп vwbi iarăşi aici despre doam­ne mari cari fac jucării mici, •ittei despre gentile domnişoa­re cari fac glume nçgeniile. n'ci dcapre artiştii nfiui cari vin cu віоапѳ veehi din áacliaa #еоа:1Й a *<:1ііілг diu trei Jinü. a ffttréi din două şi a musului diritr'una.''

Iată-1 jodccaa l şi çveacriitor şi opera fui literar*.

Un siajţfift fi i«ap»rat ologii« funebru pe carc-1 Гаее rnarertui nostru unohiaş sfăto*, lui Pe­tre ТярлгтгѵЯ

„Din ST 4« .paj a кзізаеіі sa-ponteeii't'es. lat* iathwaţiij» hm-grafi« a а«еМяі ЛЫят seri­ilor. A tálat éd.ri».t»rat şi a murit *ararç; a*ei і*аал- «з«і glorie. V*sta ta» Ъщршзтш ne­te o gamma, m a e .«wari«i «i a vină eœiala de »r'»«rl*t V»a-ţa lui Is^neaea «iree şi спгща in ш і г т de pi*>mt> У

de unt de lemn. în aeru] g r e u al celei ]tiM cáiiiriitie tnu-nei, iu -vrui'i.i, î:i cul 'gare de litere, in pag'nuri ci (••ire-'turi. 'Viata plusKii)atei şi a fotósa îi îmjwj-t«a«ază. îi da«nică şi âi «i'ărî-niă eîunta *nî v ia ţă . Ispîrc^cu a fost; furnalul enorm în oare-s'au topit rămăşiţele nelămu­rite ale leccndelor nmiustre".

Am zis «oii: „păcat că "îa a-l*sorbitt pol'tica şi nu l'a Jfisat întreg adevăratei lui cbemări: pă scrie." Delavraii: ea întreg al ütcri'or, n'ar fi cu-iMMVttt g>p lAclavrancoa de 1» tritnrnă. î>e Dpijarrancea d'n ziaristică şi pe Debava-ліісеа «1 liarauîui. íliíStraSe pretu­tindeni.

S»i o-jyul acesta, e'i stins fă-tA ьн fii paimt da 4*t*tă щЬч гд рал ега еиЗіюі im isrteait. «&ei oi. a* jaaatr ітсѵе^еа -op^ra Pe oas« Defevraat*» ar î i RmiiJ-*'* gJtní«Ji«!aAei -еглте w a ţ»«-*-« s«3» «Hbiî -,.*іі!«пІ№І. wa ia«a еьаеяііго de агзн» .ai ©ărei «con iar* suai rüsaai în ««jintirea *i*»tni i«esR.

ТагЫІ.

DOANUL VUCEA fi suvcbiku ЫшаіАі» 4« a-

Dar ркгіргй r-âit* aa-i .«ţ+u-»?Mi«9- P w V a «ijsst. «i «otiw, iuccdAeiiA. eakîa #i ^o«ia. in gérai «e*i4«*or. îiîa i*peea en «а$ш} «etos pria croia сйтоа-«ei. en adliii teiwgá. jgalben«. «t'iseuesâ *i taiaíi pe la m'iloc c > diiíAgrÜ *»agr* şi ecàntoa-toare.

- Haï kal Müriäiik». — bai •su m^rgfra la ae»»\a damap-aş-c.í.. r.ă samt pp&fawairí ia ari f ' 4>iuaà; a l aa- í i f ie friefi; 4я>ей îu áavíiin, adkanarea'ti dă un «sariflis; la «Aderse 't* da d»uî. la fra«ï'di te faec î^a^ăraiteasă

p e s t o o şoTioiiric fcr.ată; iar dacă nu te-i sib .să ş t i i , dra­gă Martiinieä, rií te ia de coada, to î n v â r t e ş t e de trei ori ş i - ţ i c r a p ă fierea do pă­mânt.

Mă îatorocam spt'O e.a.?ă. înşirând plsdcci vcxibo Wlâtide şi j7iâneâek*are:

— Lasă Martini»*, яи fi fw-•eoasă pt öotnuid e Van: nu bate ia раіша. nn Pv.no în cur­ea ßa «ă tragă la spat^. nici aa b?-aşteriie oa tălpile la fn-Jafigă tsa Ne* !NTicviţa când bea №•» ptraaa ca йізе*я.

T*atä ziwiliea n f l lpi-era gân­dul decât accío. Noaptea sam necoulenit scoală: un pa­lat ліагл. îiiare şi frumos, ca î* i>*»ni«4 Cm porti de fer, cn ©еалаіаеагі. c« aiat de ebştai-, -ea etdari văipeit* m nişte i-iwaae . şi mai &ірв«1в1л4в da d t a.toaua lui M e a N'cută îu-coo>deiată de Bnrgbe'ea. zn-grav vestit, сйгціа ü freoain vitiíSelele între petre, numai oa eă mă uit. la «4., zile în­tregi» cum din nirnic gootea sfinţi, înger', draci, ©ai 8' ba­lauri,

Or cât KfW U fericit basmeäer * a ppve^aiw. eând пі-пйіичаіга Jtffl-'ate că de la S-tă ilarie » aă favse Ая . >ведЗа iViiiinesaacfi" din eed^arca de

îugra. jî3ă apmpiazB «a găn-du). sfi-iefee ţ i t«to*râad. d'area vasnii* *e«eeă. ea şi cum ar fi fost « a ars «яіР&еаа-: ПГяргяріагі gaia Ш feer; şi c î i toată ïriea ш і - « а draeä; ei m i-era idiiasă tăcu au Ь&лззедс nici eujn a. аДеа sade a. Dísbí lueniri а&иаеви й ft aera: tó e ..(loj-rpeeaot**. "iar na « Ш era a noaetrfl 4*a canéea Ьмагі«й, şi că dasetigni * prafear şi trcbite «ă-i »ici J^Hlintul**, iar nu cura ü zipcanT noi la al nostru -.Nea Nieuţa'. De pe Ьд Sân-Petru, eu. 'тпі biam R%faz danul. îi treceam ЬаегПв po dnpă gât şi colindam de ne-niujjărnlo ori pa aceleaşi că­rări din grădina Traoslră s'tn-foasa. ak'ând că ara p'coat la rŞWala (іадіас,а%еач. üae-ori îmi legam 'le mijloc şi pe Gr'-vei, c'itn схйщааі d'<n friaigbia. maawei- Bpâ4 Pe furiş, şi^ luam după ţninc. t'áin-clo căs­ca di căldură şi e/?sufla dos-an fund aiürwnt dapă rusafja-re. limba l«i ra«ie şi lângă; fâ.i^-0 dală гечрсу а -cajiaiî du-p.'i nţnşte Şi clănliinia din dinţ i . Ea îi vwbeam de Şftoa-la Jojnaaaecă:

— Aide. aaitlSi'bai. ШЙк aa fii aeoeş; aaaia ѳ sauală, ftu iiUtfflă; proft««r яваге şi іата-tat, iar «u ea Noa Ni cută care ho încurcă când zice огіздіпіа; măitirivei, este aşa de grozav ieşi profesor că (Ьгеа ai vrea (liiar ei in oi in vă ta carte. CI ІЙ«а mi'ŞMe. nu fii prost; s ă i /ici ,,Douiuul", ră de au-ţi ща-tîancă coada; şi să nu ec<>ti limba d'uu cot că ţi mănâncă

Inafârşit a venit ?i aiua â'& рла dace ia *eoaia do-miiească, -Abia se luminase eâud nf» deşteptat frnt'.lo mza car" iu-văţa la « coaallă şi ПВЯІ ínaUál #i citiji s*e cărţi «.a оягпопі сч Pantalonii f3Curţi şi umflaţi, cu pălării mari, cu fand o în &usul ciorapilor, cu eăb'ile mai mult scoase dcrftt în tea­ca. Mi-aduc bitie anpnie c i unul săria dc la a.1 cîiK'o'.ca. tîrtt. şi c"o tn&nă îçi ţinoa po­lari a. С»г<>йаѵ îl -er» de pălă­riei

Die la Ne* Мюн(Д м« Si iată de eatt *ă « t i»? j i e ftiila.b'KÍtr>. frato-meu niă învîiţa«e să e i -1cac ca pc apă im cartea de ci­li re; Si 4»cu <!őseididie.u;i La „când ca ciuj,ua lui i:laiîig;'a. pe răspândeau orăşenii prin sate şi aateaii priai pusdii" au rn'ar fi «prît аіщ^аі din ru-ruoală. Iftnt.r"* ră&atiare o zi-соало toată; Ьл ая*а*1 uitam sä Ä i tarc îa3b »I tot алі f i -ccaäu ereşală. căci щі p'ăcc* ncvfte űiare. I'rate-mon ,ra*. înyâ|a*e cela p a t r a socniteb ei fracţiile, dar oe ştiam ліаі bi­ne era ta'ola lui P'iä.ugara-.

Mă i n v a ţ a s e .malte frate­rn ea şi a i c e a c*o aă m& scrie d'a dreptul i a clasa a trera.

M'a dWtep'tat . A-a i r f s a r i i . Irai tâciiia. inirjja. §t і\Ѵ^я ™:

— Să en-là Pe t r î c ă dacd t e -o a«silta. Stfiui tare *i deslnsit.

— Tjara sm bă sp*d. Si tiu «wtaftoa înainta

lor de írkaí, — §i deft'iiifeît. — — S i daslaşit. — Hă nu tii'ftmuri. — Si mie ' іиі ofeuiţăncae

dinţii în gittră. M'aU] îmbră­cat; mani spălaf. cu іща rece; m'ajn îucăH'Uit cu «iste pan­tofi j noui, ş,i nvl-erau pro i mari; прірй m'a p?piănat g| m'a suratat ,pe iran le aşa do npüaa± încât am priceput cü nuiaial nu'nai .йргіао.чс: ,i-ă п':-і(і fio frică; să nu to îu-сіііч>І; să j iu aiă dai de raai-no'1. S t iao cu în eâie Tel uri săruta marna: altfel când o-ram Walnav. altfel când as-culitani. alitîel câad іаѵаіаш Іеефіа. »UM când i»]âagasm şi raia m mă ijţnpaee. jşi cu total aJlfrtl iil'a sărr.tat când m a íriinis la şo»aia dc^a-neascu.

Pe <\ium, haflica. boa ca, з\Л îrapedksaai de ійг&е petre'o. lnijna-яіі svÀcuea, cum іщі zvjéaaa tmnă allai &g кімез<еаа să-aii e# 44*&и1 de c»*dà, iar iireobile 'іі,й vu.i.'i.u oa si сищ ar fi îaebàs ia tft taale vàa-turiJo Іишеі.

Si toojjjai departe, dopiarla, diaítpiö de Н-ія Ä-tefa«. írat*, m e a a a oprit «i a»i-A zis:

— Aici e SMJoala. Sooaiial O eiUpă mi *'a оси**

rasMÎlaâ*.a. Am casant aista ooài î&arL M'ajra binar. Nu-mi vemea să eroul. A'-e^a era şaoale dojneeascàî l)a*t nu era patlab ci aiato e;u* însgj, pitici. Й dărăpanaito ; dar n'avca porţi înaUe de for, cöei n.'aveá de loe; în faţa ecoalei o ѵім'і<л ai "імі-(інгй

Duisîaîcă 3! KîăHfe 1919 ~ „UaiVcrsul L i W à r " = Ho. î . - 3.

plrtîrtiti, fie j;'nv"t,;ic eu gu-iioi; ii, jarul caselor o curie mare năbuşită de bí<';irü. Nu r>ai m:-«m frici. A?a c,i/:e inai vSzmşem §i o.a. FraietiKU Kî'a bisat în curte. í:i rn'Jlo­cul imei SuruşdeaH i!o ег.ріі cari Іірпп. să zbcguicii, іисчп çodron, tó jucau în sâmburi d e r o ç w a Vi în nast.iiri. Ili. apoi fis» şcolar» щаі văzusem şi eu!

— Ei. biet«, c!e e&ţi ani f.ştit — De ui'l. ani innenit la

Sân Petru, răspunsei o'bb g'as ce-mi tremura ca şi cum ttne-Va f-r fi băiat toaca pe be re­gn ja înoa.

— Stii să citeştiî — Ştiu. — Scoate ,-Eectnra'. BaST m<r4ia 'n într'un ghioz­

dan, fácut de nianpt dfntr'o foae de euadríht, ei scot ..La­pul şi Mirtul", căci aşa îi zi­ceam noi copii cartei da cit're fiindcă iacepe* eu Ілірці si Mielul.

Cere şi el o Parte ş'o des­chide.

Mie *пн juca cartea în mâni. tf'mi j«o , |fi*ItIi sări, f a n ă că/u jo»

Báetü râd. Eu mă plec să-mi ian car­

te^ Domnul striga aşa de ta­re „tăcere!" în cât on înere-meneso. aşa cum eram. adui de mijloc.

— laţi cartea de jos; de*clii-dc-o ia foaia 50. *i citent".

Tau cartea. O AeMÜM. Eu o întorceam l* foaia 50. ea să întorcea la foaia SO. la . Oin-nm hi S O« ragea", ba 50 ora

— pi 7.\ odată, motologule! Eu. de frică. încep: •— Tentaţia! Cartea se întorcea la foaia

80, şi eu (ragei tare şi deslu­ş i :

— Când ca oînma M Cara­fe-a sa fftepfttţdefut orăşenii pr»n sate şi sătenii prin pus­tii...

Şcolarii bufnesc de râs. — Destul, văd ce ş(ii. C'-ni

învăţat ia Aritmetică! — Adunarea, scăderea. în-

moîţirca, împărţirea Щ f'-ae-ţi'le vulgare cu adunarea, scă­derea, îtiinultiiva şi împărţi­rea 1er.

— Cât face 23 de ms^ari şl cu 15 Іюі?

— Mă gândii eu. ffll răzgân­dii; şi'mi dam ou socoteala: asta nn c adunare, că frate-meu 'mi da să adun tot lu-eniri de nn fel. şi r,şa zicea e>l сл e te adunarea. Dacă nm văzut că nu te poate altfel Iti'am hotarît şi ara răspuns:

— Domnule, nu pot face so­coteala pe măgari şi pe boi, oft ta ia n'a re de cât oai; la cai m'aşi Pricepe.

Eu ştiam că tata cumpărase nu cal, Micul, cu 200 lei.

— Fie *i pe oai, ewe el, ei, « « m Ră te va«. --•{•

Mă duc eu fa tablă; іан t<-Ь i i ml: î! scap de vreo trei ori din mână, şi încep să so-notesc măgarii si boii în cai, pe preţul Міспіні. adică pe 200 iei. Adun 25 de cai cu lä

C :;, în!!'.!'t •-C «ІЩЛ cu 2C0 do l'Si (ţjă întorct j?rc ptofeMr. Ifil sc uit&aa în io» si nu vă-

nimic din soebfcaja mea. Tuçose 1»;пэ şi strig: r—Opt m''. ЪопМЩШ Râzi Domnul, şi râzi* ti râzi. "-l câud .s'a potobt a zis,

uilându-se in tavan: — Auzi 25 şi eu 15 fac 3000!

Monitor general, «a-' si du 1 în cJasa a doua.

Scojarii râdeau moron; un băiat înalt, monitorul gene­ral, m'a înbăiat de mânecă fi m'a eeos pe use afară. Pe drum mi-a spus că ..m'a dat îndărăt''. După câteva întor­sături, a <lo.vc.liie altă uşe. ащ intrat iu clii.sa a doua şam

mac sufla de câte, trei ori, seert si repe4e, ?i ciupu ce su­fla făcea diu gâtlej: bea. bea. bea.

Leot'*ïe mergeau strună căci nu învăţa піщепі nimic Cla­sa avea şeaisprezocc bănci; băncile aveau şeaispieze^e .•prJtni" fei şeaisprezece „ЩІЦІ tori ; mai presus de monitori erau trei ..monitori genorali*1: doi de învăţătura şi unul de „ordine". (îeneral'i asceltau Pa monitori şi le puneau note; monitorii ascultau pe. primi, pritrpi aseuliau pe şcolarii fă­ră grad. Scalarii dan „inte­res" primUor, pâae, brânză, şi niai ades bojgaei, sim'ti şi plă­cinte; car d'ale băuturei: car-

IMPROVIZAŢII din CARNETUL DE RÂZB0I

Octombrie, 1917

Ei, — în teritoriu/ ocupat Ж ívig. S uraed. S ingur! 5 u n t singur îa odae. (Land am mai fasi vreodala а Ш de părăsii? IKici semnal nu se'ndura sa vie în sfârşit S i s tau cu зсКіі ţ inla in soba-la vapae.

Târz iu ma'ngrop în perna, şi slrâng, şi strâng [din pleoape

S â pat s'adorm o clipa şi'n vis sa«mi talmacaso: (Capriciile soarlei de ce mă, osâr.desc Sâ»mi fii aşa departe, când eşti aşa d'apraapef

^!ntre ce*a fost şi este, se'ntinde o cortină. 9 e fer ce»ascunde totul ou furie haina, (Ta o pedeapsa crudă,, trimisa delà геі...

©in сг»а rămas în urmă nimic nu mă'nfioară, Ihimic nu mă sfâşie ca mica mea comoara: Scrisorile micuţe cu rândurile ei...

A. R&iuo

dat ou oebii de un profesor cu barba albă.

— Domnule Ѵпеѳа- pe dum­nealui Га dat îndărăt Domnul! ,.cûnd cu ciuma lui Сагаееа tire; şi dacă do^chidoam la Pc t nan.

Aşa a vorb't monitorul gre-neral ş'a pteoat.

— Ha- Ha, tătai-ul. îndărăt tătarul, ba. ba tătarulel bine tăternie !

Eată cn ce cuvinte m'a prî-mU noul profesor, şi eafă c-um am încăput en pe manele Domnului Vucea.

Scund, grăauliu. ou. părul mărunt ei încărunţit, ochi ver­sul, m i c i ,ţi repezi; o fată ffftlw bne. curtttă co e drei>t, dar fă­ră pic de sânge.

Şi ce curat era! îşi ştiirgoa ghetele ou batista- dădea ne­contenit ІюЬагааое guaoaa-Jor de pe haine, şi dună bobăr-

«a salip. vara bracră; primii den interes m°n»torilor; mo­nitorii un g iau pe generali; iar generalul de ordine, care nn punea note la învăţătură, ci numai însemna, cu o cruce, cn două şi cu trei. pe cei ce nu stau jtmrraa, când îl venea lui poftă v să fvo auză musca în ta­van'', lua ce Putea do Pe la monitori, рг'ті 9i oeilaUi şcolari. Gener«lii băteau pe toii; monitorii de k ргіщі în jos; pr'mb Pe Şcolări şi şco­larii să târnuiau între dânşii.

Pentru nota „rău" nu dădeai nîmle; pentru ,.binişor": pane. brânza, măebne, bal va; câte ceva din câte av*a'!; pentru ,.bino" făceai bcsraciul. simi­tul şi plăoLmta pe din două; pentru ..prea bine", pe lângă celelaîlle. mai se dăruia, cu ar-çioe $i condee de fer neuî; i>ea-Iru .foarte bine" ceva golo­

gani- mai ajcs d;n menoda nouă care tocmai p'atunci sa ivise: ..cmincntcîe1': „eminen­ta miră" (e) şi ,.eminenţa ma­re" (E). nu să dobândi au de cât cu ajutorni băncuţelor şi a jumăUU'lor de sfani.

Lunile la Domnul ѴЧгсоа era de, ^spus". Spusul era cronica nialiaialolor. Vucea sta pe fa­t a l i i cu capul re/'Piuat in mâui, cu manile sprijin te în coate, cu coaiele pe calcdra. Du şcolar sg săita din banc*' şi repezoa Iîiâna în sus- cu două degete întinse:

— Ha., ce este? &'A iniâm* plat ceva?

E de spus Domnule vV* cea.

— Bine tltarule. spune ta­tamié.

Şi începea. «Un geambf» da la praştie un ca' nein v a u t : un copi| m i e , jucândn-ae prin apropiere, şi iiebäeand de. set-mă. a trecut în aria enuilu«; calul Га călcat în рісіо(Ц-е yi î'a făcut praf: pe copil l'au ri­dicat mort. № capul zdrelii m lcorcâ de sânge".

Domnul (Vucea »ă пЦіпщ> ra- de ce ora gaüien de ce s* îngăll>enia. şi încheimlu-ae la baiuă zicea:

— Ha. tătar de copil! JBă scala aUml şi începeai.

„Lânfră noi au călcat boţii, ft. rau î n casă cinei copü. D<.«ei doi'm'au cu тй«а 8i trei ou lat-eăn. Mi-e frică să тя* spui Domnule Vucea"'.

Vueea tremurând, întreba^ — Pe copii i-a omorît? — Ea trei le-au tăiat capul

cn satârul. Car celorlalţi le » băgat pumnul pe beregată.

— Oh! tătarii de con'i! Şi a' treilea să scula sub

cuvânt că e! ştie vna »m*i frumoasă'. Apoi venea »1 pa­trulea ş'al cincilea cu scorneli, care mai de care mai încorno­rate- Suu.t de eşirc. Sa zice» rugăciunea. Şi să щіп&аіа clasa.

Joia după prânz mi învă tam, ero o odihnă tra'uiioa.'Uă l a mijlicul săptainânei. Do di­mineaţă era „ordinea ?' iovă' tatu^a practică1*. Domnul Vu­cea, însoţit de generalii armat*, întrûba pe f'ocare împart*.O sumedenie de lucruri cu rä:v-punsurije lor ştiute de mai îna­inte :

— Cum trebui să vie şcola' rul Ia scoală î

— Cu lecţiile învăţate. — Cum trebue să stea şco­

larul în bancă? — Drept cu căciula po spate

şi cu orhü în carte-— Cum trebue să me are;u

şcolarul po uliţă? — Liniştit ; să nu asmuţft"

câinii ; sä nu îniure şi a* nu МІ bată.

— Câte n a{ii mal sunt ia Prinoipalele-Untte ?

— Mai multe, d a r cei m Ä i mu] ti si cei mai deştepţi s un ti cei patru milioane şi jumăinto; de rouiâni căci românul păcă­leşte pe toţi ceiialt', P» turc, pe muscal, pe neamţ, pe Шдг, pe popu si D« tiffan-

б. — No. î . „Unívereui Literar* Datnînîca 3î Martie !919

lai Tesdüi* M. Sioecosia A P E L

í DE PE CAMPUL DE LUPTA J

F«r cfe giulgiu, fără floare, fără cruci ca slove care Să le spue al lor nume, fára lespezi funerare. Sub mormane răspândite pe al câmpului pustiu Dorm de veci ! Şi nu avară lângă ei un suflet vie Care ochii să le nchidă. Doar pământul, a (or mmtnă. Le-a trecut peste obraze a ei mână grea de huma. Cum pe capul adoratei duios degetele 'ţi treci, Şi Іг-а dat, pe ochi, pe frunte, sâmtâri de pietre reci.

Din somn goarna, dimineaţa, de acum nu-i mai deştemptă Şi alt cântec către dânşii melodia nu-şi îndreaptă Decât edtra ce spune, când se sgudue de vânt, Scorboroasei sălcii care crengi iţi р'елса la pământ, Saa ce urlă, ca durerea care stifletu-i sfâşie, Rătăcit pierdutul câine prin răspântia pustie. Drept tovarăşi singurateci, la al zilii asfinţit. Le sânt greerii tomnatici cu-al lor aspru târâit.

• t » * .

Unde e femeia scumpă, ea, fiinţa adorată. Ce la pieptu-i cu ardoare o strânsese altă dată • Unde capul să-şi aplece ca să spue tăinuit Vorbe dulci cum altă dată le şopieî cu^-al ei iubit? Şi genunchii, unde poate biata mumă disperată Să tndoae ? Cine oare dânşii sigur ti arată Prin grămada de morminte: JaV aicea a căzut ,Şi 'ngropat ifi e copilul, fial scump ce l'ai perdait9

*** Prin prefur, ca pas nesigur, rar drumeţul se opreşte. Da, aicea este locul unde тоагіел stăpâneşte. Mai deparie se văd zidari şi un tarn derapănat Ce stau încă în picioare în oraşul bombardat. Rămăşiţe de foc arse, spâne, rupte, sfărâmate. Par fantome ce ridica spre cer braţe disperate.

Pe câmpia răvăşită, In zadar privesc în zare Iarbă ochii să mai vadă, căci acum nu mai răsare ', Decât fier şi plumb, sinistre fructe ale cruntei uri, Care 'ncliid în cerc de moarte desfrunzitele păduri. Şi ţi-e frică, din ţărână sa le vezi cá deşirate Se ridica braţe rupte şi obraze sfâşiate; Se ridică să arate cerului nepăsător Starea lor înfricoşata, şi destin îngrozitor.

* * * Insă, morţilor, nici timpul, nici nimic nu va fi 'n stare Să vă ducă 'n nimicire, să vă iase în perzare. Din substanţa fără moarie voi sunteţi întraripaţi, Scump tezaur ce d'apururi pentru noi reînviaţi. Aşa cum vor naşte iarăş, peste brazde de plug trase, Urául şi porumbul verde cu foi lucii de mătase.

Pentru ce oare morminte cu grilaje 'mprejmuite ? De ce cruci cu epitafe plângătoare ticluite ? Vremea şterge orice slovă, iară lespedea e grea Apăsând peste ţărâna grămădită pe sub ea. Veţi trăi 'n adâncul gropii, veţi trăi, o morţi, de veci Şi 'n căldura veţi sta 'n cursul nopţilor de iarnă reci. Pentru că 'n al nostru suflet v'aat ţesut, cu trainici flf*, Aşternuturi d'amintire, ş' adăposturi de iubire !

N. Ţ ine ,

Mar{i 19 ale curenţii, la o-rele 4 d. a., corpul celui care a fost Teodor Л1. Stoenescu îşi făcu intrarea, în cupHusul cimitirului S-ta Vineri, închis în coşciugul purtat pe umeri de elevii Academici de muzi­ca şi artă dramatică.

In fata mormîutului care'l aştepta căscat, d. SUeitman vorbi în nunteic Asociaţiei Presii, d. arhitect Ciocârlan plinse pe amicul perdut, trei elevi ai Academiei îşi expri­mară dragostea şi admiraţia pentru maestrul disparat, şi d. N. Tine rosti următoarele cuvinte:

Moartea, pci-potua şi ncabo. s ;ta secerai oare. roteazft viata Iui Teodor M. Stcenescu. o re-TESRIT când nimenea mi se *F-t pfcii la áeeasda. Cnrm» acti­vitatea l«i> care яе tte.svnH.a «treră »i d'n ce în ee mai miţftto»re «le bune rezultai.*; îi atinse, cu suflarea'; infjhw-t*tă, flacăra pâlpâitoare » ѵц». {ii; îi nimici fiinţa pământea­scă dar пц-і va întuneca- nu'i va stinge aiu'ntiroa ce o l»s* printre noi oni«l de bine с»га я foat Teodor Ai. Stn«nrecm: un va spulbera brazda trasa de unu' din înţomectorii Li­teratorului, de creatorul Aoa-(l.'miei libere dc at/ШМзІ »i aria dramatică, da autorul a uu-merow»e ѵоіиціе de versuri c.;«-re curg armonioase ел undo!* unui fluviu iernii, dintr'un ievor puteruic> curg si іпящЯ-1eaV"i cânîP'ri literaturii гсь rr.âuesli cu fjori, a c'iror fr:1-gc-,'.i;ne şi culori nu se vor ofili al căror parfum se va în Sit l inc-reu dAsfutator în atm»^fe-rn Uterilor române.

Saiutàr.du-1. în ac. st mo­ment suprem, cu ontotinnoa ce no deşteaptă în suflete des­părţirea de cei care trec din viaţă, asociez la durerea mea ci durerea unui m şi vociiiu prielen al lui Teodor M. Stou-nescii. părerea d« râu sfî:ji«-toere a lui Alexandru Ifaoţ-donski.

Aflând de încetarea d i n via­ţii a lui Stoenescu. maestrul Mueedoiiski îmi scrie:

.Sânt cu ti'tul îndurerat do •mo-arton sçump«l«i m«u Teo­dor M. Stoenescu. Di» nenoro­cire, sunt bolnav şi nu not asista la înmormântare. Te rog r<.PRPT.inte-tnä ?i Pe mine la trista ceremonie. Spune, a-sbientiAor ci Stoenescu R fost unu! din cei mai activi îrvto-meetori ,ii Litrratnrititt!; că a fost un eufleit leal 91 oinet.it, un maro muncitor şi 11 n poet d e talent. In sfârşit f<i inter­pretul durerii d-tal* »i a me»".

Plûngnndu-i moartea tipici, împreuna eu «Hi», ea fraţii, cu rtuleie. cu amic^. cu elevii şcoalei întemeiată de el- «ie. ridicând la cer ochii: Fie u-foari ţărâna pe mormântul iui «Teodor M. ^ДІАВЙІГЛ

Comisia de lichidare a Sfa­tului Tai'vi diu Basarabia- în­cepând lucru! pentru aîcl tui-rea şi édifia unui istoric al Sfatului şi în deobşte al Ba­sarabiei, începând cu aflttt 1812 şi până azi şi având îa acest scop nevoie dc foto­grafiile foştilor deputaţi ai Sfatului şi ale oamenilor de Stat şi politici din Basarabia, ale basarabcnilor luptători în chestia naţională, precum şi vederi, chipuri, grupuri» monumente şi orice alt ma­terial dc contribuţie peaţfl o asemenea operă ; roagă pe toti binevoitorii neamului u»-stru să-i triuieată asesnenea fotografii sau clişee, garan­tând păstrarea şi restituire* lor, pe adresa: Comisia 4« lichidare a Statului dhi Ba­sarabia, Chişinău, str. ViHor.

CUGETĂRI Experienţa ne dovedeşte

că viata şi influenta noast r l pe pământ nu Întrec aştepta­rea. Cauza trebiic căutată ia alte împrejurări aie timpului, soartci şi raporturilor — MI altă lume, sau — îa noi îu-şi-ne î

Libertatea este un scop fi­nal al omenirii şi nicidecum un mijloc în dcslcgarcu enig­melor universale.

* Lumea în sine, nu cuo; iude

contrazicere. Intre lumea ex ­ternă şi a noastră, va rămân*? vecinie un gol!...

* Sclavia doreşte Übertue?

dar aceas ta? — Adevârull *

Ideáiul sá-ti fie scobii îa viaţă şi nu măsura ei!

*

Ridică viata la cel îmi înalt principiu, fără să aştepţi însă totul delà ea!

* Profitul muncii să fie ce vu

moral, iar deficitul pţăccrft imoral?

O morala poate să ex i» t ţ numai m baza unui prîficipNt de continuitate, în evoluţii* vieţii!

« Un răspuns asupra v'oslßk

nu-î pod avea decât la sfâr­şitul el.~

Idealul îşi desvoUă absolu» tul într'o realitate relativă І

DumfitfcX 31 МйгШ ÎS19 = „TJnTverSui L i t e r a r " Nô. 1. — 7.

Un tren sanitar. — Povestea soldaţilor. — Plecarea. — Tipuri de infirmiere. Trenul nostru este un ade ­

vărat oraş mişcător,, un зшіс oraş de provincie, ш rmeile s i le afaceri, cu micile sale o-cupatii.

in mijlocul trenului se s ă ­seşte un vagon de clasa în­tâia pentru personal ; urmea­ză apoi unul de clasa treia, din care jumătate serveşte ca sală de mâncare , iar ju­mătate ca sală de pansament. Apoi vin vagoanele servind de bucătărie şi pentru păs­trarea albiturilor; un vagon serveşte de locuinţă sanita­rilor, adică infirmieri, bran­cardieri, e tc .

In afară de aceşti sanitari, restul personalului e „caviT şi compus exclusiv de iemei.

Trenul nostru — aşa d»r — e un tren feminist, lucru care-mi inspiră un fel de or­goliu.

• » Vagoanele acestea admi­

nistrative sant precedate şi urmate de aflte vagoane pea-ru răniţi ; pentru ofiţeri, un vagon de clasa doua: pentru soldaţi, patrusprezece vagoa­ne de marfa, transformate în ambulanţe şi numite „tie-plouchki", şa opt vagoane de clasa patra.

Acestea din urma sunt o-cupate de oamenii răniţi u-şor; cele patrusprezece sunt rezervate celor mai greu ră­niţi. Toate sunt prevăzute cu câte opt paturi inobiie, pe cari se pun brancardele în care simt întinşi răniţii.

Trenul este într'o continua mişcare. Format la Moscova, «1 a părăsit locul de plecare, la începutul războiului. î i stare embrionară, ducând tot ^materialul medical şi p e s o -«naiul dar neavând numărul actua! de vagoane: acestea î-au fost atacate într'un man-soraş din apropierea câmpului Уе luptă; şi astfel deveni cei;1 ce " azi : un lung ..tren sanitar" cu t rekec î ş! şase •de vagoane.

• • «

Când am început să fac cunoştinţa colegilor mei. t re­

bue să mărturisesc, că nu am fost puţin surprinsă auzind numele lor : toate aceste tra­me au terminaţii neaBţeşti; niciun i&fs printre eS. Mulji dira sanitarii noştri mi Aease-meiti a s p e c t s tipic german:

limpezi, părul ЫтА, mişcările íücete si metodice.

Ш г nu este o rhiïie : ei sunt germani î n t r adevă r . Sunt nişte „menofMţi", adică membrii unei secte religioa­se, veniţi în JRusia dia timpul Caterinci 11-a, care iubea fi­losofii francezi şi coloniştii germani. S'au refugiat aici spre a scăpa dé perescuţiuni-le religioase suferite în Pru­sia. "*

Rusia este intr 'adevăr tara posibilităţilor nelimitate: jj-u-ѵешаяаіяйпі său, care urrmă-зжа sectele 4n $raecte!e l a ţ , primi aceşti oameni, cărora străinătatea 1« refazase liber­tatea coHstiititei. El Je dăda pămînturi cultivabile în ţară, îi scuti de taxe, şi respectînd religia lor, care le interzicea omorul şi războiul. îi dispen­să de serviciul militar, rezer-vîndu-i pentru serviciile au­xiliare şi sanitare.

Ca infirmieri, aceşti ger­mani ruşi sunt perfecţi: foar­te duioşi cu răniţii, punctuali şi intelit'Cîiţi.

Oricine poate vedea că д-ccşfi oameni sunt demni de toată încrederea.

In fiecare „tieploucltka" e loc pentru 12 răniţi.

Ttanlouclika e un vagon de marfă cu o sobă în mijloc; paturile snnt aşezate pe du­şumea, sau unele peste al­tele In trei etaje.

Totalul vagoanelor pentru răniţi, în trenul «ostru, este de douăzeci şi patru.

O doctoră, asistată de o soră, a re sub supravegherea sa zece vagoane cu răniţi uşor, sau şase, cu răniţi mai greu. înainte de plecarea tre­nului, datoria noastră e de a întreba pe rănit, când a fost pansat pentru ultima dată şl în ce stare se află.

Pent ru a ne urca în aceste iieplouchkî ne servim de o purite mobilă, pe care o ridi­căm odată cu plecarea t r e ­nului.

Ji-m piordut Cfe mult odorul, In durerea ta de mama, //' Шезргіпі din cui portre-tul açezat în scurma ramă Ş;> neştire H stângi la piept, înşirându-i vorbe dulci, jî-se pare ca irăes.'e' ş'i-l tot legeni ca sâ-i ««/ci.

Mâinile nu ţtiu сефі fac, gura mu ştii ce-{.i mai zice, Se втеагвЛ în xadar •lacrimi din ochi sa-ii pice, ' Mai un «trop nu sa «ejre -ca s*-ţf răcorească chinul Şff íárz'a, aproape xiwx, doarim-аситл tot creştinul,

«tem.i ta veghezi тпепш íegá аігйч-І, în сгеШп\а Că-/ айотш і'яйг'«гУвѵйг, Te 'ntár-etfi nesciinfa

te 'nşoH pe íme dtm-ţi */ сл singuri re minţi; Dar la urma ţi-aţipeşta clocotul da ШсгііЦі,

£ste гмй fi Ѵіо dormi ca portretul lui în urate, // visezi cu miini întinse vrtnd de gîtu-p si m'agaţt Iţi din .visul Sr'a dulce, cimi deşteptat tocef. le-ai trsiit cu buza arsa strâns lipita de portret.

SONET РиЛ&ШІ m* cu nrgrrie-i •hokoome Ац turnurHe-si гтЦйтщѵ-polt, СЫ фшЛ brate гщ>і.е, sfdrévi«i,e, De vijelia unor vremi diişmertel

Nici zgomo!e, nici căn'vri fre-Jdtmnlc,

N'auzi in golu-i pltn de vechi [icoane.

Nici chipuri rânitoare, diafane, Nu vezi s'aperă noaptea -fer-

Imecttle.

Ades in umbra-i, rare *« 'njioirrjl, Un liliac orbit de ЬгпЩ xhofirS, Cum amintirea 'n sufle'.ul pusiiu.

Furi. опЦпге яЫчФй tulul, anii; Din om neom fi d'n pelai sioriu, In cere dorm de veacuri casle-

[lamii. Joan Totu

=S9

JoCüii SiSGtracii¥8 Ş A R A D A

Par t ea 'ntîi, de te gîndeşt t P e la muzică .găseşti; Par tea doua'i un banal Obiect simplu de metal ; S'al meu tot e aparat, Care'i bun de posedat, Căci, la vremari, arc rost Sä îţi procure adăpost. -

— Z D * i r z — . <

JOC DE CIFRE L'u curios rezultat

Numărul 12І45679 — cana după cum se r e d e coprinâe cifrele în ordine de la l pîaă la 10, fără cifra 8 — înmii ­t ă cu cifra 9, âă acest c u r t e rezultai : i i i . H i . Ш .

J Î L

EPIGRAME Ş A R A D A

(urmează)

Soţului X. Ca la Ьэи, ta *ttcorn»r&t După coame vârsta 4 ivi, Dumneata, cărunt bărbat, N'ai mai mult de cinci vilei.

Unei op:re premiate. Curios, la Academii Шгііе lucrări iau premii. Dar rá i an, ţi asia-i crimă, La ediţiunea primă,

•Cetăţenilor шші târg. Bine trebue să staţi, Dacă cel ce desemnaţi Primul cetăţean din urbe. Merge descriind ta curbe.

ТэгаН

Fxcîaraare, întrebare

Ş'o petrecere de foc, Pe rând strânse la un tec. Cum cu gândul meu o iac, Ne aduc p'im rege dac.

De/.bgarilc se vor triwe*f la reeacţie, care va publici o«u wete iezlegătartl*.

Toată core^jondeuta pri­vitoare la „Universul lite­r a r " rugăm să ni se ad rese le cu menţiunea: „pentru Uni­versul literar".

De asemenea rugăm pe de­rít orii de a colabora la ace»* slă nuhllcaţiuue, să ne trimi­tă manuscrisele pe c â t e w singură pagină.

•Ш il

9. — No. 1. ЛМѵегlitl Utéttf*

COTIDIANUL POPULAR eu ultimele ştiri din toată lumea şi cu cea mai întinsă publicitate din ţară.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = 25 BANI

CITIŢI

care apare săptămânal cu un bogat şi variat conţinut literar şi cu colaborarea mai multor oameni de liiere.

25PANI

C I T I Ţ I

V E S E L I A săptămânal humorlitic ilustrat, cu o hazlie materie de actualitate şi cu

concursul humoriştitor noştri reputaţi

======================= 50 BANI

In curând v a apare:

cu interesant conţinut ştiinţific şi distractiv.

TIPOGRAFIA ZIARULUI «UNIVERSUL»