P 2 1 3 0

Anul XXXIL — No. 1. • BANI ШTOATA T A R A I Vhert, 1

! A B O N A M E N T U L I LEI 2,00 APHJAL I MOHiHERTKLB SE H t

•UM i l P I Bl AI

COLABORATORII ACESTUI NUMÀR loao Dragn, A. mândru, Stelian VasiJescu, Reu Cornea, LeonUn iHesça.

йаЬгівіи X A. Vnçutesco, D. Iot, i tc .

A M N C I U I I

L I I I l P I PAt. Г f t •

Z3 ItA.M 2 «

i? enqüSßeb.'eq iç ,2îub£9tb" • ' • А Т и 4 5 л . . ' і і ' 5 И , 0 ^

2 . No. 1. UNIVERSUL UTERAR Vineri, 1, 4яіс l'.'í

Cit mijlocul rupt de ălefgătură,-§i obosii de munca încordală de peste zi, intru pe poartă. In i oi' z-агѵа mare; iar difispre bifcStSfif. «e aude sunetul bucuros al piu­liţei, care, par'că, ar spune: ..vine Crăciunul... !"

In toti anii 11 aşteptam, şi, ştiam că vine cu multe çi multe bunătăţi: de data asta. nu ştiu de ce, pare că prea curînd bate la uşă. Nici un fior, nimic. S a u schimbai vremurile, ori nu mai e sufletul, de odinioară?... Ajuns în casă, arunc paltonul cîţ colo, şi mă întind cît e patul de lung, cu faţa în sus. Hodinii, voiu hndinăl. Palul mă îmbratişeoză cu Uratele lui moi, prieteneşti. închid ochii: aşi vrea chiar gtnd urile să. mă lase în pace. Der, sunetul limpe­de şi vestitor de bunătăţi al piuli­ţei, străbale zidul si-mî alinia u-rechea ca o muzică divine, ce vi­ne de doparte, dintr'o t-arä de ţK^-veşti, plină de 'lumină ŞÎ... flori dalbe...

Da, flori d'albe! florile da l ­be" ale copilăriei.,, şi, gtndu-mi. fără voie, alunecă spre trecut, a-semeni unei picături de rouă în sînul unei flori: mă văd mie. mie­de tot, cocoloşit ca un gh'ern îu fundul patului. Afară, mînîa lui Dumnezeu: viscol şi ger, să nu laşi un cîine ţa uşă. '•insa, ini­ma-mi. bate să sară din ioc, au- , zind pe la vecini glasuri, .fericite de copii cîntînd . florii* d'albé...

Cismulitele mele erau .legate fi­na de alta de urechi şi'agătate de un citii», aşa fel, ca să nu pol a-.junge Stau şi chitesc « b ^ c u a t ^ aşi face. cum aşi drege să te găb-jesc.

Deodată, uşa se dă In lături, şi mama c*o „jărdie" în rrtînfi. se ia* fiinţează în DflfecÇJjgL § |

— Să stai aicea demone. că a. ta i papara. Anzitu-nVai? Şi-mi a-rătii ciomagul. Te frig în baie!...

Şi. băgînd de seamă pe semne, că nu-mi mai iau ochii dele ei($v; тиЩе. le înşfacă Je urechi şi te arunci! pe garderob.

-- Acu mai ocheşte-le. dacă-t* da min;'! Soiu rău ce eşti! N'ai de foaie? IV mai trebue? . ^ ^ H

Avea dreplate ma ma .ÍD * r n ü £ mă de copil п К т . / Ь » 4

Pc ciiul inrhidei u-í4 cu furie, un şuerat .Jifiţdurcsf- clin Stradă, îmi înfiora tot trupul.1 Era semi­nalul. Sern natu] Iui Costică el Ioanei, sau ,.Roşu" cum. îi spu­neam noi băetii, djn pricină că avea părul roş; dar, încolo,"de is­pravă, foi rte .'de ispravă băiat», Ar fi fost în stre să mă aştepte în : ger şi un ceas, numai să nu se. ducă cu allui^Ne vorbisem noi. încă un şuerat, mă scoase din tî-ţîni. Răr din paf li''ţfrîl: pun mi­na pe un scaun, îl trag încet lin­gă garderob, mă asburc sus рѳ apelează lui, mă mocoşesc, şi, ia-

ţă-mă'fcă; ating»'cu două degete •Cilcă i:l unei ciorne. ScaunuJ dîr-d in subi picioarele mele: tren in­fam ca varga. Încă o sforţare de necrezut, şi... gata! Mă dau jos ou băgare de seamă, pun scaunul la loc fără zgomot, mă încal-t la iu­ţeală, îndes căciula bine peşte u-rechi, şi... tiva băietei.

— .Măi, Costică, «aa.il... Aicea eşti, măi?

— Aicea măi... aicea! Ai adus clopoţel u?

— Adus!... Hau... Zic eu, şi-1 iau de mină, gata

s'o rup la fugă prin mijhjctî!-dru­mului. Dar Roşu mai cuminte, mS opreşte:

— Pe subt gard, măi! Pe subi gard... să nu ne vadă de-acasă!...

Zburam, nu altceva: eram feri­ciţi. Din grabă, uitasem să-mi iau paltonul. Attta pagubă.... se în­călzeşte omu la drum!...

— De unde începem măi? în­drăzni să-1 întreb' pe roşu, văzîn-"di mă tn afară dé orice primei' die. •'"••^'Păi, ştiu şi eu... de unde s o nimeri!... Şi ochii li străluciră de bucurie...

,,DeUnde s'u nimeri!..." divină copilărie, numai sä cînţi! Şi, cu i-nima plină de fericire, glasurile noastre limpezi ca cristalul, unite

intr'un singur şi nevinovat a-vînt, se înălţâră cald şi armonios, la cele (liutîi ferestre, la ïetes-trele joase cu cîteva ghivece cu fiori, ale unei biete bătrîne, fcîr-bovă ea o cîriii, „mama Chiriaca", ce trăia ca vai de lume din ceia ce căpăta de pe la cucoanele mai chiabure din mahala:

„Ia sculai/, sculaţi, bjÂeti. „Flotile d'albe de măr dulce"... „Că vă vin colindătorii „Florile d'albe de măr dulce!...

Clnd ajunserăm la sfîrşitul u-rarei, mama Chiriaca deschise li­sa binişor:

— Să irăiti copii... ia să. vă dea baba vouă eovrigei şi părăluţe... aşaî... tine!... N'are baba mai mult, n'are... că v'ar da...

Costică înşiră covrigii pe mina stingă, puse bănuţii în buzunar, şi... acum, la altă şi la altă casă, pînă ce ne pomenirăm că dă 'n-tr'emurg, iar noi îngheţaţi boa-

ienă. ' „v. — Măi, Costică, măi... Імі aca­

să, că ne omoară mama... zieeiu eu îngrijorat 1

La vorbele astea, Costică. al meu, care avea o mamă, căreia, faftf, de rea ce era de gură, li zi­cea „căţeaua mahalalii", şi-1 bătea de-1 snopea, se făcu galben ea turta de ceară, şi... căzu pe gfn<-Muri

5і>Щ »C. "W "V --^A ''' V . - Л

IU© — Pornise-un zvon prin saî la noi Că пыта-ат vrea să mă mărite

Şi ott era adevărat. Vă, zestrea mi-e: un car tn bei,

Păşnînl şi bani f-o casă 'n far ah casei potrivite...

Şi emu pe-atunci la noi tn s*l Eram. cea mai frumoasă fată,

• Se. 'ntrnsţ tvmv-aşa curînd! Prietenele s'en mirat.

Flăcăii mă 'ntrebeu pe tina, Şi mă ргШя hingt hímek toată.

Era o zi din zile mari, Û mîndrăşi de sărbătoare.

Stăteam cu unchiul men Marin Vorbind de mittfc, —ca ori cer*.

Venise ftintr'un ьаі vecin La mama mea, o peţitoare:

Am auzit, Miţă fa, „Ce vréjí să-fi muriţi fetica"!

„Eu i-am găsit un bun flăcăii: „Înalt, frumos şi mult aşi vrea

„S'o dai, că e pe placul tău". — A, iiu-i adevărat!... Sândica

,,E abia de cincisprezece ani ,.Si i<u-i dc măritat, surată.

„Lă horă a eşit mai eri. „Sunt zvonuri date de duşmani,

„De oameni răi, cu rele vreri. „Or, nu ştiu cum e măritată?...

,Jja ee să-i dăm pe cap nevoi, „De-асгіт să 'ndure neajunsul f

,,Ii vreme, tot s'o mărita, „Că doar o fată-avem şi noi".

Ş-au tot venu la mame mea, Dar ista le era răspunsul.

Flăcău frumos, avea şi tiani... Doar eu eram atunci prea micé

Si nu-mi ardea de măritat. Aveam doar cinci-spre-zece etti,

lor el, flăcău de tnsvrat... i л Ve Ыпе ai făcut, mămica s'^-

Dar iată astăii am crescut, Am împlinit nouă-spre-zece

Ani. Peţitorii nu mai fû t . Ş'au însurat lofi, pé 'ntrecui:

Si Stan, şi Radu şi Florin, Si 'mbătrtnese, şi vremea trWce_...

4 ' v . / ' ; ' . . ' *f Sam dat de ştire 'n sat la noi Că rrianttt-'ar vrea să mă mările.

Şi-acuma e adevărat. La car acum am patru boi,

Pămînt şi bani şi casă 'n sa!. Iar ale casei întreite...

Ы — • ~ 39aSfiHűC^^£^ tp **r » _ - • ..^v чйл •. , •*: Htot aştept şi pl ing mereu, Mă uit la cer şi-s mîniată.

Pesemne-aşa mi a fost urcit Ş-aşa mie dat de Dumnezeu.

Că fetele se tot mărit, Doar eu rămîn nemăritată...

S ; Vaaîleeca

— Măi, eu nu mă mai duc 4câ1' să, noaptea asta dorm la lin !..

O luarăm la picior, tăcuţi, cu inima friptă. Clnd să intrăm pe poartă, ne făcurăm cruce, şi., „doamne-âjutăl..."

Poale că cititorii sunt curioşi să afle păţania. La ce folos? Lacri­mile copiilor sunt sfîşietoare!... Să trecem peste ele. Vorba e: umblasem noi cu uratuî Umbla-sem!... Şi încă cum!... Cite üa ïianc şi treizeci şi cinci de bani de căciulă, şi pe deasupra şi cita şaisprezece covrigi: parte dreaptă, Rămăsese un colac; un colac proaspăt şi rumen de-mi lăsa gu­ra apă. L'am dăruit lui bietu Ro­şu, ca unuia, ce avea să mănînce şi bătaie mai amarnică. Bietu Ro­şu!... Unde-o fi acum? Iar, tu, dulce şi sfîntă copilărie, unde?

Cîntecul piuliţei delà bucătărie a incetat de mult; dar celălalt, al trecutului, care nu se va mai toarce niciodată, niciodată, — îmi umple şi acum sufletul de lumi­nă şi părere de rău. Plec ochii îrt jos; un val cald simt cum mi sa ridică delà inimă în sus, şi, fără voe, mi se итегезо ochii de la-' crimi:

„Florile d'albe!..." A. Mândra

literatura rusa

F a t a l i t a t e a Sk d c K. *VI!< 4»V

Bagdaful sclipea ci luminaţii-Bătrînul calif Harim-Al-Raşid, in­vită la o serbare pe tofi amicii şi subalternii săi. Marele vizir nu mîncă şi nici nu dormi cîteva! nopţi ocupîndu-se numai cu Щ ranjamentnl palatului în vederea serbărei.

Serbarea se începu. Dar iată că vizirul se apropie de calif, cu o înfăţişare rigidă şi acoperită de paloare, tremurînd de groază.

— Mărite stăpîne, prinse a mur­mura vizirul; — vă implor, con-cediati-mă. Trebue să plec ime­diat călare. „ Voesc să pun seile pe cămile şi să plec departe încolo spre Siria.

Bătrînul calif îşi ridica privi­rea spre vior ..tntreblndu-1 mi-tt i : ,.

— De ce te zoreşti, fiul nuni T Nu e cuviincios să-mi părăseşti oaspeţii, serbarea abia s'a înce­put. Ce te supără?

Dar vizirul cu vocea Iremurin­da îi răspunse:

— Toc-mai InlîHtii în drum îngerul rra>rtei; m'a. privit înde­lung şi înţelesei că mi s'a apro­piat sfîrşitul. dacă nu mă voiu

labi să mă salve?, r- Dacă e aşa - spifee califul—

atuncr'rlu te cu pace. Mah""sîi fi? cu tinet

Vizirul plecă călare, aceiaşi seară

Ш. 4. 3 .

ni S' cl інеегиі morţei şi-1 în­treba nie M pironi privirea atît He sondatoare spre ѵігіг?

îngerul îi răspunse: — Mà mirai grozav, zărind

aici la .-нтаЬге pe ѵігіг; de оагеФѳ primii wrdiu eá mîine o ia moartea în drum spre Siria.

Tradus ile MHu[ă Simian

„üNiVERSUL UTERAR' П rea za tuturor cititorilor sa i

mulţi ani fericiţi

Au nou, in line ce ne-aduci' 1 tctoria ,n-«/< frt1 de crm >

l'c mândrele noastre e&anfr Sau vrei în cronica de Să'nsemni un mtme de v*te«z

Din nştHe f/iulci lutine?

Sa s tri i: avem de împlinii Destinul nostru cetluit

Cu sîuţ/efe curs fără milă Al bravilor ce ue-au lăsat tíii ris să I izhliidhn curat

Si sufletul for de acvilă...

Ei vremii noastre au aprins 1

'in far pe cerul necuprins S'arate cărările viefii... '

Să ştii că-i *lemw de noroc ' Ce arde 'n cunctări de foc

IHnd flatări de ris tinereţii.

M a m a f e l i c i t »

ISTR'O HQAPTE DS REVELION Şi ш/ёІ zilele *'aduni, -'-Cu fauri verzi să ne. 'ricuintnî

De' cerile (floriei noastre. Soi, neamul nobil de eroi' -Se

/ 0 !

S'ttihtci cu tine ceasul sfţnt Al slavei voastre /ie pămînf

SlMveel/Це noastre hoiaie.. Să rennen/ urce trecut i'ivd iuute meemuri s'a nimeni

O Darin •Felix sub soareî... Leontin Iliescu

Bradul Crăciunului dus acasă

î: miezul impui1. Pietrişul gră­dinii scârţâie sub paşi; umbrele reci iile arborilor visează pe iî-dini. Intr'uH basin de marmura, ţâşneşte suspinul unui stalpuşor lichid, al cânii capitel se fărâmă, sc risipeşte, cade şi seine în plângeri neîntrerupte.

Lucia închide fereastra cu un fior de frig. Priveşte puţin prin geam pătratele luminoase ale murilor vitrine ale hoteturilor :n caselor în c a f r s ţ r T â î f e r t r r cari se r-etrece, în cari se ' tma rçç t e ctj veselie pragul unei mari săr­bători; apoi se întindei într'o; „Cliaisp-loţuitte". \La picioarele ei. pc covor, e aruncată o carre plină ţie patimă' şi de -adevăr, dnr care a avut darul s'o plîeti-sc-ascú. O roza întovărăşeşte o t»erie ţie unghii, de cealaltă par­te a covorului. îşi ridică braţele lance^ji'idi' ca o coroana in ju­nii capului şi-si cuprinde dege-i ic între degete. O gurmet i subţire îi strittige mâna dreaptă s: scânteie discret sub Imivna roşiiitţcá a unei „\ eilleuse'".

Iu tuia ei e o oulinda. Se pri-.eşu în ea. Vede .setisuaütatca unor cehi râ/atori . cu pupilele mar: şi mişcătoare, de o culoare bruna roşcată, c;ddă şi vărgaţii cn aur. luminând uitltlterecul tulburător al dragostei pe caro 0 visa. Pr i \eş ie Mrălticirca ochi­lor aceia cati par'ca cer ini ştiu ce saii lintiţe negre ale sprânce­nelor iiiidise deasuitra йіцЬгёі pleoaiicTrtr, prisuşte palidit uca 'Urata şi !>uftiită a obrazului >i gura ilii^á şi !.. spus de roşie. íá-Tfrtă în satin-ul tiu al ngureL

„ l a ce bun să fii aşa de fru-

de 10AN DRA

m o a ş ă şi să nu fii- fericită^ : : S è gândeşte ea. S'au perfectteuat-toate afară de arta existenţa.;... Nu-i nimic în viaţă: prietenia, iubirea, dineurile, expoziţiile <& pictură... toatc-s la fel. Nunuu pe două lucruri poţi conta ^«^f nie: frtumiseţea lor i lor şi Mic-tiiseala".

In noaptea aceasta de r é \ d t -on, Lucia e plictisită. Ar vrea sa fie rea. sa sufere, să se adâncea-

Tea într'o amărăciune vagai'-'ítf' ' vrea' st? plângă şi să caşte. Ç8CL

sfâişitul atuilui a indispus-o pâ­nă a o face să stea. singură în o-daia ei departe de extravagan­tele lumini ale c a n d é l a b r e ^ , de spujpP*^le.ndă şi nebună аѴ§§йі-I'.aniei. de acoraurile de pSí^;#gi de dauşurtie ;

fametit<)are .'^lfc .^b tul vaéí un # făcea ! toţa©aiţjiai melancolică căci o ч и г р г і п ф а Ш г pe condamnatul care audeU-.ţţ i singurătatea celulei lui |Йе(ЙіГ zàndu-se o uşă şi un glasiÉcafi-du-i , ă recursul i-a fost гШрІііѵ.; Sfârşitul anului! Sfârşitul a ce ' Al unor zile in cari s'au petre­c u t nimic...

L tristă Lucia iiindcâ tut vféa ' să uite elegia timpxtfai care fre­ce r nu se mai întoarce, fiitreic i privind ceasul care bate mie/ii; nopţii în ziua aceasta de 31 f>e-

•.combrie, zice suspinâiul: ..încă nn : a11 pe care iui-! răpeşte via-

m loc.să exclame cir m'a^ multă dreptate şi cu tărie: „lată încă un an care se adaogă ja co­moara de amintiri şi de %enfi-mente traite- un an pe care 1 am câştigat î" T ' " ' y ,^:/:Ѵі^>

îşi întrerupe g â n d u r i l e şi "' w-chicle Ochii. Ce dulce ar Hri; s a i

'doarmă «mii, rnuit, fără să mai - - , , , ; л . cugete că"orelş trec zadarnice şi goale... Scândurile trosnesc lângă ea..Deschide ochii măr i ş i rămâne înmărmurită... Ev, cineva lângă ea şi o priveşte: tiu d o t u u pe care nu-1 cunoaşte. ii E u n o m ciudat. Iu faţa lui g â i -

bue, acoperită cu un lustru rece .şi lipicios, sclipesc doi ochi nes­pus de expresivi, mângâietori, şi ispititori. Naşul lui e ca un cioc-

. d e ţ ^ H l t u r , şi buzele-i, transpa-reiite aproape, lasă- sa scape uri surâs"de o milă făţişe. L; întbră- . c a t c u o eleganţă aproape, cara-ghiioasäi cu un joben de un blet t i minima', şi cn o. cravată ce para că-l înăbuşă. Ţiu in mâna o val-ză de culoare galbenă şi neuzâ*. tact Ce e oare?, t 'u. şeiiatof.bttió păstrat, im don Juan exotic, u> negustor îmbogăţit sau tur^соіь»

; mis-voyageur" uvontieu'.-' , — Cin e . eşti?.,. Ce v. r e i. d o n i -nule? ii întrebă tânăra feiheV,, îngrijaui. .Nu ciimva vii pentru gfiètèîè pé cari vreau să mi ie îâc?... d a r atunci...

— Sunt doamna...—şi aci su-: râsul necunoscutului sc făcu nepătruns, in vreme ce-si as­cunse privirea sub pleoapele; zbârcite 51-şi. contempla vâr fui ghetelor de lac, legăiiMidu-şi sa.-ctil.—.;.şunt..—şi ima-ţişarea Un deveni şi'.'*nâi modesta—...sutit...

ijcmtmtu volyptuiilvr... şi a m o-iwărea să depuu la picioarele ' d-tale omagiul respectuosuin d-tale devotament.

îşi scoase pălăria şi detc ta ; ѵеаШ două corniţe poleite i r u oins *i incrustate cu pietre рг.э . tioase.

—-' U i t e ! zise Lucia, tidicâr du-şe puţin din poziţia orizont. Iu şi rezemându-ş! coiul de g • ПішСЫІІІ Stâng1... Cum at intrat l Ші^ etíi iUinienî in. saţă? ; -întrebă •^•-•J:

£лл ;рт»уініЛі?1 .ide.-eus jiâ^^ftSv/- . -— Pe mine nu mă vede пн

meni, răspunse demonul cu î ik

inii dai >oe ca să-ţi arăt jucării-' le pe cari ti lc-arii adus de. Anul

:î%iu. :' Siv., vezi - -că •. iuteré'saniő ЧШИ... ~'v: :

$i:'.. ciini trahir într 'b vrënit . de .criză a. сафиi i lor , şi cum te ^ Я Р Р Р І ; fciipú' ё i)hte'>iifeasä.-T

-r- ГЗіпе, arată... poftim иті| jscaun. , i.-. Depionţil se aşc^ă, luă o cjscie ... >dirr buzífíwruí vestei şi deschise;; •sacul. • . ......V;. . - . ; — Ce .vrei su^ţi a»ăt?. zise el,

.' _ 'Mâi -întâiit splme-nii dac.n •Şţrebuc sa-ţi-dau ceva în schîm-'but mâr.futjlor datate . Nu cumva hui ceri smletiii''

' K t - O, tui! Văspintse deinopui .ijçû -'fwriţărifate 1.:;^ лінепіГ ; sufletul. Odîùioài'a. 41e ív^ötnea v^Hid CJ e-deat; că. au- su-'. \ЙетѴ Aeinn. v "şţtf şi d-ta că \if^;, ]ii |a ceva şi aae4:iivâi cum să'i

t. É É .

.'•FF • .-^

ш vinzi. co'Mplecfâ el râzând cu Щ5 -

;hot, hJcânUit că e aşa de sptl-;

tuai. ' î . ' ' : ' f ; — Aşa e; Dar atunci cum .faci''.,

' întrebă ea. ' . , ' ' ' . \; — (), e uşor. Lacii o .poliţa cu , 'dreptul de a-i prelungi scaden­ţa. Preturile sunt convenabile..,

m ****

'Vezi d-ta cit sunt băiat de t rei -bă, Iiicrcz.de plăcere fiindcă îini ,

"place s ă v ă d în jurul meu tuima: oameni fericiţi. Sunt .uu artist, oarecum Yilantrop. Nn-mi plac . decât anumite firi cari înnoa.Li îu,.-phcttseâlâ si descurajare, иійп# -folosiţi ce l 'ar ptit^a t iage din'*-

— Nn 1 Vitien. »anuari j ' і*ж>

íacuHafile lor. Aşa eşti şi d-ta. Te cunosc eu bine. Nimeni alt­cineva nu poate înţelege o ferne de felul d-taie... Drăguţa mea nu-ti pune fericirea în alţii ci nu­mai în propria-ţi imaginaţie. O să ai atunci raiul sub mana d-tale... e aşa de uşor!

—- Adevărat? zise Lucia inte­resată. A Urnei, să vedem ce-i în sacul d-tale.

Deinonul voluptă iilor : descin­se sacul. parfumuri puternice e-şirâ din el. Dar deasupra tutu-lor plutea mirosul produselor farmaceutice: onguente, farduri şi cold-eream-uri.

Scoase o sticlă şi zise: — Mai întâiu am sticluţa acea­

sta... O vezi? Nu ţine mult, dar e bună,., mii ales câud plouă. Pui câteva picături înfr'o lingu­riţă şi bei. O să vezi atunci totul în roz: oamenii, pornii, ceru!..... universul întreg roz. Nu e gro­zav dar e totuşi o piăcere deli­cată care ie scoate din baualita-

— Poale; dar nu-mi '-place ro­zul... nu-mi sade bine e'ţf el, în-tr er lipse Lucia. Păstrează-ţi doctoria.

— Bine. Dar de asia ce zici? O bucată unica în ; felul 'ei, ascirfi' iâ-mă pe mine. N'o sa măi g ă ­seşti nicăieri aşa eevă.

Şi ridică deasupra capului* un flacon gravat şi aurit ' în care tremură tiu lichid incolor.

— Ce e 'asia? întrebă lucia. — Mândrie'!... pur şisimplm.y-

Verşi câteva "pieaturp pé © b a ­tistă şi - respiri:- Ea ігюшепР.ес.Ц vindecată-de. orice îndoială âsti-p r ada însăţi, te vezi înTr o apo­teoză, ti se desvăluie adevăratul sens al frumuseţii tale, te simţi aptă" de a face orice..., socoti că loatc faptele- -tale du până -acum simţ' făcute • eu judecată, ' 'Omenia rea 'e un grăunte de ргаМірі* de »«>cu! pantomim tău de lac: în* telegi, ştii, pofi orişice...

Lucia luă ' flaconul astupat, şi'! imrosi. '"

— 'Ar fi ceva, zise ea, Цйг) nu-ùîi place mirosul... mă ane­miază... in sfârşit,* to'fT'ăşi hia....'. Cât durează ameţeala?

— Depinde de temperamente... sfert de ceas, o jumătate, n-neori chiar mai1 mult...

— Şi apoi? — Apoi, ştii că'nii placi! Apoi,

ee să- fie? O desăvârşită "indife­renţă. Iubirea nu te mai face sa suferi, nici mila nu ic mai îmbol­năveşte. Eşti departe, departe de iot ca zeii.. şi rece.

— Mulţumesc ! Nu-mi ţrebue, zice tânăra femee, aruncând sti­cla aşa de tare încât demonul a-fcia ptitu s o prindă din zbor. \- Nu tc silesc, zise el cu o demnitate rece care ini-1 prin­dea. Vrei un atom din dulceaţa as ta? E veseliei gusta miţht: a-din plictiseala! Vei găsi că iot ceea ce priveşti, auzi şi cugeti e plfn de un comic enorm. Fotoliul din colţ are să-fi apară, sub for­ma unui babalâc caragbios pa­lia te face sa înebuneşti de râs.; ; <" Í ideia cea mai ueinşernivatâ, ftnia cea mai simpla vor avea sensul unuii caraghiosiâ ; :. ex tra-'ordinar. Până şi eu Щ voiu apa-Vea grotesc^Şt vei râde, vei râde Wm sfârşit; şl vei simt», r âzând d é r i é i r e uşoară, dulce..... „ . . ^ " i '—i Râsul mă, întristează, zise Itft.îa supărata.'.nil .vreau'sa. r â d .

>a-tl dulceaţa? Ce-i iu .. cu.Lu4a asta chinezească-?.

— Fantezia, libertatea... Nu pot crede că n'au să-ţi placă. Cu ele ajungi stăpâna hunei. Cc'e mai minunate vedenii îţi.spartul, Scapi de tot ce e mediocru. Vezi peisagiile sublime ale unor feerii uimitoare gândul îţi îia înfăţişezi

• de o strălucire necunoscuta, •guşti beţia de a fi Singura in • splendoare .şi-ţi croeşt; moşie

"iu spaţiul fără hotar. Ptedieele fizice şi morale ş'au dus. Lumea e urâta, c săracă şi nu mulţu­meşte sufletele puţin banale, , la gustj puţin de aici. zise el, lovind

•cutia:'.eu degetele: ai să capeţi toata frumuseţea şi toată boga­ţi:: Iii mei. vel fi izolată .şi a tpt-puu-tmea, Irt fel: cu lei iova când avu criza aceea de geniu şi de pnieie care îl făcu să creeze lu­mea. , ;•/.*? ;..:'-

- - Şi ~âftd mii vöiu''"deştepta, z'-.sc- l l icîa sucim! in mâna, gân­ditoare, curia pe ea re 'o luase. — când lua, voiu deştepta, îmi va fi oare inima tot aşa de grea ca în deşteptarea după visurile fru­moase? Simţi-voi oare mai. mul­ta sărăcie şi urâţenie a lumei

•în jiiru-ші, mi-oi fi mărit aptitu­dinea de u suferi din orice?

— Nu... nu crede... N'ai decât sa încerci, insinua Demonul cu nn ton alintător.

— N'am încredere, zise tâuă-tv iemee: să trecem la altceva,

•"—.şi suspină. • >— lată un tonic: uitarea. Şei -Ái pidiarut,. apoi două.^apo' tot mai tmm^şPâjungiC; . qiJirrírs^á,"-4

^ i c t e g y ^ ^ j ^ ^ a ^ l ^ î c M . - e ~ m

Merci; n'am itevoe. 1 >rept cine nîn iei? Să beau eu de asta ! Şi regimul ce-o să-mii zică?

'•'•••>— Attmci-am;..'.—şi • zicând a-, ceasta Demonul scoase din" va­liza (o: seringăr—... Cunoşti ins­trumentul? Nu-ti mai recomand dc-gçaba metoda asta de ferici­re: Şupjţimi cu ea greutatea vie­ţii, recucereşti seninătatea şi. o-dilma fizică... Articolul vorbeşte dţ-'a sine...

; --: E)a, da, ştiu! la-o mai repe­de ' Nu vreau,.. Ce fel de valiză e asia, zise: ea luându-i sacul din mână şi_ şcutprându-I,.. Ce gus­turi de sălbatec ai, domnule...

nă. Nu scutura aşa. -E marfă fragila. Ar putea să cadă lucru­rile dir, ei şi dacă s'ar împrăştia aici în odaie, n'aşi mai putea ii răspunzător de nimic.

— Dar ce-ai înăuntru? — Vezi d-ta, scumpa mea. în­

cepu e l . aici e o lume Je bucurii rare. subtile şi nespus de elegan­te... Partea dreaptă e rezervata răutăţilor din dragoste, pe cari sunt tie|îuf de-iizipnomi:- : ca să nu ti lé ofer. Partea stângă e mai nimerita pentru d-ta. . Aeo-lo-s săruturile pprite... Sărutu­rile oprite!' ftu-i uşa et l intere­s a m - Săruturile oprite ' Gânde-şte-te: Avem de diferite gus-

;.|Űri garantate . Mai í»í.a;:i? <arn-ШІ cu gti'$t di ігйіІагеуЩ care nu se plictiseşte nimeni, 'variat, bogat şi nespus de fin, iv ames­tec de .minciună inteligentă, de risc. de i n s ; : d e libertate şi de

^perfidie... Se vinde foarte mult, mai avem puţuie bucăţi... Dupa aceea vint sărutul cu gim da crima— care" costă ceva mai scump—rafiaat şi gustos, rezer­vat clientelă alese care vrea să se deosebească dë muitime. l'­un lucru aşa de odios, nu e aşa, pentrn Ai: ile înalte, să sufere 1c-

;gea edmiulă, să fie ca toată lit-mea... Am sä deschid cutia să-ţi dai socoteală...

— Nu, n'o deschide, zise cia căscând. Mai ai altceva?

—N'am adus decât-atât . 4a r --pot să-ti procur or ice Dacă vrei să-mi spui cc cauţi- i- notă.

;:Т';Щ*Се*саиТ? zise tînăra fenice, reziiuatâ cu capul pe регтн. şi j u . ocîiii'în tavan. Cătat tir bărbat fa fel tu- mine, care să nu rada câud plîng, nici să plîngă cînd rîd. ca-,re să-mi iubească frumuseţea, dar pe mine mai mult decît fru­museţea aceasta; .caut .pe cama­rad vesel şi melancolic în inima căruia să mă pot întinde -mole­şită şi dulce. Caut un pasionat care să fie şi gingaş, un capri­cios care să-şi sfirşească capri­ciul venind la mine, un necredin­cios care să-mi Tămîie credin­cios din iubire, un om cu pute­re de voinţă, dar a cărui inimă s o pot ţine în palmă şi s'o armie în sus ca s"o prind iarăşi în pal­

mă-. Cant im .om care să ştie să iubească şi să mă iube;:scâ... Ai aşa ceva în sacul d-tale r H a i d e Bcpate-1 iute, dâ-mi-l! II iau. ori­ei t ar costa!....

Pemonul volupiaţilor nu răs­punse. Lucia ridic:.- capul şi pri­vi în Jttru-K DemoMul disiiâruse Un miros de crizanteme .umplu Odaia. Lucia îl respiră adîne, a-poi închise ochii. Ştia ea că nu-i JDiinic altceva în viaţă decît plic­tiseală şi flori,-.,

Ajară, jn noaptea rece, şut Bielele strălucitoare şi dulci, ca nişte ochi de aur pe catifeaua întinsă a cerului, iu adierele noc­t u r n e plimbînd cu ele mtirmure l'agi de glasuri şi de orchestre, im an nou începea Dar Lucia mi se mai gîndea la "el, nicTTă cel" ce " Se ducea, căci... adormise.

Ún an nou deschide poarta Veşniciei şi, în prag, Ne-adw;e, cum vira soarla Noul zilelor şirag.

O 'litlcbiire Mintea st/îliye: Oare şi acest nov an Va fi toi torent de sţnge Al rieiUor duşman'.'

Şi o calda TUI)axtune, Iscortiă din s/înţ dor, Se iiialfâ să răsune

•ţ Lu Stiipi/nul tnUllor:

prin noi uivălăiriititi ' Doamne, oamenii certafi Să~şi aducă iur aminte • ••• Unii cu alfii ci' sunt fraß!''

Nicoti ——• • . „Podul lloaiei-itârlăn"

de D. IOV

Crâciunpj în iranşee

: S'a'ntâmplai ca chiar în hma întâia când s'a pus îh circulaţie' linia ferată Podu-Iloaci-Harlăiî, să mă duc acasă, la Flămânzi.

Dacă plecii la zece din laşi, du­pă nu. ceas eşti în Podu-Iioaei. Mândru că pot .ş],jCu, în sfârşit, să nierg cu trenul până aproape de casă, am început sa examinez noul meu mijloc de transport, O maşina mică, abia ofta pe co-şul'î 'negrit de funinkenc, bâfrâ-nă. eiin frumos mnne de ítete-piset,pc ceasta. Un snug4ir vagon 4e \ѵщ jittrtătate pentru a H-a. DealtfeF.cum era îh clasa întâi, aşa* şi- juţă-âoua ; pe din afară doarTdeJ le deosibeai după .o li -iiie faаів;Г îit stânga Şi două în droapia.lwptL 'jáMf

Ş^Ce vagoane ! Trebuia* să rin seăra^ca săfte sui, ori să^te criicăti'ezixde-un'4' metru şi) ceva. Vai de bietele cucoane cu fustele strâtfî tej ; Aveafi*ce tâbârci băr-baţi i /până He-abiireati în va­goane. - -

Uri*ţipat de băiat şi trenul por­ni : Hăi-hai, hai-hái... Hodoroncj tronc.. hodoronc-troiic'Ä. Рагст mergeam la eărăuşie...

L.a'rfCepitt credeam ' c a pana ee se depărtează de târg merge aşa încet, dar ; încolo, la larg, trebue s ' o infeascăi

Abia să- depărta ; parcă căra

picire de moară. Trecem prin dreptul lîrbieenilor. privesc sa­tul, ші-aduc aminte de bădiţa i'oader Mimtenasu la care popo­seam în drumul meu spre Iaşi când mă ducea la şcoală Moş-llac a Buinăriţci. cu că-ruţa pli­nă de usturoi, că de-abia tră­gea hármasaiul. — o mârţouga pè n'o puteai scoate din trii-trii: ui 'L.şim la câmp. 1 I ecem p e lingă , fiişte bulgării, şi văd cum ceLdela ! -lela^а III. sar' 'jos;şi cumpăr*bar- . jpuji şi sa târguese"şl iar Шsuie''"U 'in ѴюА..ь ßlqüJ .йПа&пэа а$«в»пГт> ^ Dupa un ceas de drum. vine ţ i conductorul ; Unul cu nasuleня dcşelat- la rádaciüia sprineenelor '. şi smolit la faţa. ales anume parca' pentru un asemenea tren.

— „Bine domnule, dar de ce merije aşa itrcsJt '?-- jBîsfiite эй?Гіѵт

— Linia noua.... testamentul încă slab... până s'o aşeza

In siârşit ajungem la o staţie. Spinoasa. Aud pe conducător stricând : Spinoasa, un minut !... Aşi ii dorit si eu sa mă. dau jos. să vad cc-i prin pre.iur : dar ce e un minur Í Abia re cobori şi . gataa !... .clin ion эг~ѵія гяю

Ma mulţumesc ;-a descind gea­mul şi să pr ivesc Uara, un can­ion nou. curat, cu'n fel de apă­rătoare deasupra_ uşii. ca aripa ţi­nui evantai!. Şeful c'o barba nea­gră sprijinita in piept, cu ochii adânciţi in fundul capului şi slab de parca mănâncă numai pâdu-ieţe»H urmai esc cum vorbeste cu ineeanicii. cu eondiietorul. cu cineva delà intâia. cu-n evreu delaus treia. Apoi satul de-al iot urniâri. nu uitai pe dealuri sa . vad satul. Zării numai acoperă- . mântui unor curţi boere.şti.

—'..Apoi. I o(i sa-i da; d'riimui, spuse şeful, conductorului. Ceea-C6 \enia: dac:., vrei, poli să-r :lai drumul. t'acâ nu. poţi să mai

a l e g o r i e d e Лци) M o u

si ai .Via'ïiit la' ceas': ' Trecuse de

ridiii^te. Şi eu care credeam, du-I a spusa condvicmn'hu'..' c'o vă stăm numai nu mimii!

L'u liii căi bun. drumul acesia îl faci imr'un ceas jumătate. Tre­imi l a făcut în două orc şi trei sferturi. Par . in sfîrsif, am'ajmis cu" sănătate!

Să vă snun acuni ce-am păţit sărbătorile acestea, de Crăciun. De cînd fusesem acasă trecuse trei ani ş* mtKi venit dor de satul meu. să mai aud răcnind băeţiî cu ajunul ,.o iuiii-bo-iioo'', să mă líáuc vărzări moldoveneşti, mese

ştie .<ă Ie fâcă. ' - ' О . ф . -ín Podul-lloie dau peste ace-

laş tren. cu aceleaşi vagoane fără scării cu aceiaşi maşină hârbnită şi aeelaş conductor cu nasul de­celat între sprincene. Mă suii! în vagon şi până să plece trenul, mă gîndii: Acum, după trei ani. dësigàr că s'a învechit şi linia, s'a întărit şi! terasameuttil! Acuş sunt în Hârlân. Şi pare'o, vedeam pe sbră-me'a în gară şi pe cum-natu-miu cum mă aşteaptă şi ce bucurie pe ei că m a m ţinut de cuvânt şi ani venit!..

La ..unsprezece maşina se pune

nime la Harlan... Străjăru bă­trân, omătul mare... pân'o : ajuns, pân' s'o întors.'... • Ma gândeam acum: Biata so-ră-mea şi cumnatu-miu' vor fi

-îngheţaţi de frig asieptându-mă atâtea ceasuri!

ianu! şi dealurile ен santinele" de cum, de nu puteam număra sfâl-copaci desîrMirziţi.ă Щ lunecau pîi de telegraf, ochii "şi ţi se umplea sufletuP cte« • — ;,BelceşH... un minut!'' • mulţumire. í Aici s'a .suit ші; preot, îmbru-

Ca şi acuni trei ані. iar auza ': căt bine, de iarnă, cu macferlan cu oloi, şi forte eu nuca şi cu jul- glasul conductorului: ;,Sphioasa! din nouă vulpi şi căciulită dtn-ia. hune cum numai mama mea , ш niinutl" 1 renul se opri. D u p ă - n ' o oaie." Intrarăm în vorbă.

ee pftv1iTJtltl4rw-'''yitíaiH,-' Wailţ-W МОДіаТГШгШи; Ti zăcea preo-' —In loc s'a.iiuig la unu jumătate, ghemuit p e Imiră, ţii, nun <ia mas i m itrpital» ăiătetfăw>TUM»pr«u>aji]urgiil cam întunecase zările dormisem o noapte, am aţipit, vreme, despre semănături; mă când am ie trat în gara Hârlăti. 'M'ant;deşteptat când a pornit întrebă ce se mai aude pe la Bu- aoră-mea şi cumnatu-miu îmi e-frenul: Scot ceasul .şi mă uit O cureşti şi la urmă îmi ceru o ga- ş|ră înainte. După ce ne 'mbrăţi-orâ si 20 de minute à stat în ga- /etă proaspătă. H dădui Limier- şfim îi întreb: Da ştiu c'aţî avut rá! Supărat, când trecu conduc-.'.sul. Plictisit, începui să citesc efe-aştepta! fieful £• í-«*ííTr«» i'i r\ т'нл ii'rt' »!•>•.; ^r.î<- •"•«.'-"t-1 : w-rt** j -. i„ ;.. „ torul strigând „cine s'a mai suit de Ia Spiiiioasa" îl întreb*' ' — Dă' bine. domnule. de_.ee-

aţi stat aşa. mult a ic i? ' i 'n ceas Ц 20. de minute!...

— Păcate cucoane.... mi-i ie- ' hămije capului... Mî-o ordonat domuri Şâ f să - i cumpăr dor cur­canii, să-i patronul duuusaIe n

n mişcare; la 'irceput hai-haii treia zi de Crăciun si tot satu'-hai-hai, dar când scăpă din târg, se iuti de-abiuclea. Socoteam cu : 'dae'o.tîjî&a Щ aş» ian prânzul la^şofrLmea. ^ 1;, * Cu câtă рШеегс priveant ogoa­rele .îmbrăcaţec .în. zăpadă, şi po-noarelc ' în cavi ş'adânosten tro-

bmică"publicM-atf ; de la ziare şi citii pagina'párra de la Adevărul, de la Dimineaţa, de Iá Minerva... Trecu 15 minţite, trecu 2<\ trecu 'jumătate de ceas şi trenul nu mai pleca. Aveam până acuma b în-, târzieţe; de două ore sii ee\-a.

In sfârşii dă Dumnezeu ş'aud: Gama!..; Suiţi in vagoane... Cine să se uree? JŰÓnductorul veni să

; — Aş, răspunde cumnatu-miu. abia am sosit.

— Cum, n'aţi venit de la unu jumătate?

— i!i!... Parcă női nu ştiam cu ce tren vii! Noi şi când plecăm, 'chica cumva întârziem şi trenul e 'n mişcare, facem semn cu mâ­na şi-1 Oiireşte..." .

' Când să plecăm aud pe şeful găriii mustrând pe conductor.

^ ' „ C e era dacă înaî întârzia! am umblat, da undi-i chip să u-.-'.şăureaseă bljetul părintelui, aproefi]ii...--SçwjilaM..':i' 'écunohi, di .. Bifíe, dommik-i Întreb eu mama foeuhil! ? '.—,..űá';.-Mci*e*«cé-ati mai sfat a-'-pn-ceas, două... că nu peria lu-

Prâiiaui Tăm..j»ţerduV «ter •$Ш%Ш®&*еІу-'• mea 'doaft.'Dtf zî că n'ai vrut să mai măreşfe^te2a'4»iiaie-~să-irteX^— O іііТШ dummî'şai strajă- mă săirveşti ş îpace!" : ^ s c o a t e m e d m A^ t f ^ ¥ ^ ^ 0 ^ e ^a fmUAn étsú te Curte să *n-* ' Era \-Oiba despic ctitcarii!

-ă merge mai. rr*î>pde a- trebe pe Ьоегц- daca nu merge narea i'Pin

Vmori, i Ianuarie 1'Híi I III« » « » M M » !

I N Z I U A A S T A

J/t ziua tis/a, c/n cules flori rare: Flori albe şi /lori roşii f ca dorinţa Ţi-arn scris răvaşe calde, vibratoare Sin e!r am închis loi gândul torc De ani, iii <ir; Wi-ă 'nfi'orn/ fiinţa...

Volant sa fi ies cu plin şi flori Ы ca/e

Să-Ii râdă şi norocul .şi iubirea, Să te slàctMc cu psalmi şi osanale Si cu a sărut nebun făplurei laie S(i-i dan fiorii... visul.., fericirea!

Voiam".:. > hinni... Har nu.'... S'au vestejit

In eißa mea şi florile şi visul! Şi nici răvaşul meu nu Íai primit, Căci,dorul care moare risipii A trebuii s ă-şi 1 m plinea seri scrisul..

In ziua asta am cules flori rare: Flori albe. roşii, iară un crâmpei Din ghidul рЧіп de patimi arză/merc Stă risipit pe pagini de scrisoare...

'Ihir'/iii ii ''TUN trimes, , Căi i fit nu vrei ' ..

Gabriella I. Anastasiu-Vnculescn

*.-<»...

.,- .. 2-1 ...ScpttíiAbrie. .—" Nfult гЩ т\-яі lacut r íudo, ~ prinse el să vorbească, caro îngînat, după ce îmi sănulă inîna lung, şi lufi b>c aproape de «bine, pe balconul în­florii, unde-i primii.

3 U \ cu ce? — Cu refuzul de «laltăeri. lUi-

niăsei bolnav, -înelcşUt de o tur-burare în téáta făptura

— De bulă seamă, mt v am fa-•. ni o ici un jijăvi eu . ştiinţă, cum

.in'am făiul âimănui pe lume. —- Nu u\ 4 îudoesc... ..Dar fii ude»

•sufăr, nespui, ám • mai cu-r î r id . decît je aşteptai poate, ca sa î n d r e p ţ i tău! rt». <• 4 y M - :

~ 'ІЗггіг- <ч| rin v'am chenu; t. — îi înţrerup-a pripit, - - deci nu v ! dă I o re /. і|мрі

— .Te înşeiŢ*Tn^ar — Eu? 11 întrebai mirată.

; - F i r e ş t e , că d la. Nu prin.-cu-, vinfe, — vorbea în şoaptă moale,

t ф •* M M

— nici prin semne, ci cu farme­cul, din /.îtnbefu-(i" a\áx din legă­narea molateca a .mijlocului, din glásu-ti ca o muzică de primă-

,.• '.'.Y£ •' *• ' ••••*' « ' 1 • • ,. :- O, lăsa-ti ('(joipliuieotele. —-

îi; tăiai vorba, mi cu o mică enio-, .ie. pe care voind s'o ascund, mă

íipkc'. i SÍI IÏIÎ'ÇÎV; chiparosul, ce şe lăfăia Juigă jilţul meu. • ; Ш г el. üt iíw de orice răspuns îmi. căzu in, genunchi, a.Yjperin-

"Vhi-ijii ІІІЬ-.І 'eti ruturi aprinse. • • 1' II -mea, hv a mea - ofta

4tif-í-'iiî-utv.iI ; \CH 'iaa-iu foc.:- Vrean să Ic- înval éti sa iubeşti, síi сн-noş.ti -m is h ! de di ag-es!ei

_• \ ••• ba'i írt ' i M u 'fiei binle în li тіьіea amurgului:.'Ţol singele îmi fugMa,inirViăj_Cum, eu, eu să as-

'(• ii 1 î (4TYII.Je. :ce'iui, trehue să as­cult? Егстп*ій4іычіаіа si totuşi... îl ascullam. Aş fi vrut sd,-! xlepăr-tez şi tăceam ca vrăjiia. Mă.sim-

, teáni slabă, nevolnicei, сл nicioda*

tă fată de un bărbat. Şi nu mi-e-ra neplăcută slăbiciunea, care mă amorţea. Din potrivă. Parcă îmi strecura în vine o înfiorare de un farmec necunoscut.

In .jurul nostru inserarea caldă de toamnă. îşi adîncea umbrele din ce în ce. Aerul era încărcat de un miros îmbătător. O adiere uşoară luîndu-se la hîrjoană cu florile de chiparos, le scutura po­doaba albă.

In desimea serii cenuşii, nu vedeam decîf ochii lui încinşi de o flacără primejdioasă. Deodată fui cuprinsă de o frică fără nu­me. Toi uşi, parcă nici nu îucer-cai să fug. Stăteam mută, pironi­tă locului... Dar însfîrşif regiisin-du-mă. îi zisei hotărît...

«fr- ilidicati-vă, cteşi-i întuneric, poate să ne vadă cineva de pe balcoanele vecine. Apoi adăngai : Sunteţi prea îndrăzneţ.

— Ca cel îndrăgostit, — răspun­se, m o umbră de rlesnădejde în voce.

Dar eu nu-i mai dădeam luare aminle căutînd adăpost în odaie. Credeam că am să fiu mai în si­guranţă aici, unde-mi părea că mă ocrotesc toate, Era atîla far­mec cald în atmosfera încăperii luminată de o oandelă albastră-verzue, ce dădea un colorit ca în poveşti icoanelor şi florilor, sub care gemeau pereţii şi rneşcioa-rele.

Dar «hemiurulu-uiă ш coltul canapelei, el, care mă urmărea s'a pus lingă mine cer.şiridu-mi din nou dragostea.

v— Pie-ti milă... Fie-ti milă de 1-nima mea. pe care ai pus stăpî-nire. Suut robul tău, fă ce vrei cu mine. Cere, porunceşte şi-ti voiţi împlini órioe darintu. Dar nu mă lă^a sa tînjese rdrobH de i'riguril'' doruU'i...

Degeaba-l "spttnfeanY că hu-f iu­besc, să mă lase în pace, deodată .щѴcuprins cu ІАівіеІе-і viaiûasc. şi începu, şă дра sărute .patjmaş, eu o-sete sălbatică, pe §іЦ,рв_. o»:, bcaji. pe oehi. áSimtirile іаѵйра-iate-i ardeau în privire; în vorbe şi eu stam buimacă, înmărmurită. Mă părăsise orice îlagă şi nu mă . .LL._U!U1. ..IILUXJ Ц І..ЩХІА.Щ4—IL, І . Д Н

puteam desface din înlănţuirea braţelor, care mă înodau din ce în ce mai cu putere.

Ce-i de făcut, cum să scap, mă gîndeam răzvrătită împotriva ne­volniciei, care mă zvîrli în braţe­le lari, cînd, deodată îmi fera bu­zele într'o sărutare de foc. Ceva cald îmi trecu peste spinare şi căzui moleşită pe inima lui. Dar, cînd orbit de flacăra patimei voia să^mi descheie bluza, eu izbutii să-i alunec dm brate.

Aiurită de ruşine şi de indig­nare fugii afară intrînd ca o să­geată la Gertruda, vecin de pe co­ridor. Noroc, că nu era în came­ră, căci nu ştiu cum i-aş fi lămu­rit halul în care mă găseam. Pe cînd s'a întors iar eram corectă în toată înfăţişarea mea

Sub liniştea-mi aparentă, acum m'meni n'ar fi bănuit turburarea, ce mă chinuia. Cînd reintrai in cuibul meu drag, el, nu mai era acolo. Plecase. In ce stare sufle­tească s'a dus? Nu ştiu. Bu însă căzui grămadă, frînlă de un pllns năvalnic, în care hohotea un a-mestec de revoltă, mîhnire şi... o părere de rău, par'că.

Noaptea o petrecui trează, prin­tre suspine lungi, cu iniffla sfî-şiată de dureri necunoscute, cu cîndul turburat. 1

I Neli Carnea

Da alunei!.

(Maurice Barrés publica în ziarul l'Echo de Paris un articol asupra locotenentului! Pöricard, care în vâltoarea imei Jl ipte a strigat: In picioare morţşt>r.

Redăm din acel articèl, po­vestirea locotenentului, j-edatu

x ^„La Începutul lui Aprilie, când se desfăşurau atacuri mari la liois d'Ailly, regimentul meu a-

л£еа 4пвйгсі«атей să Iacă o <H-versi^ae іц pădurea Brûlé. Colo-uelul, Pejnay comanda regimeu-îul. щ avani pe atunci aghiotant.

.Din timpul acelor 4 zile, nu-ml amintesc limpede, ce s'a petre­cut. Nenumărate impresii, ames­tecate, dar le primeam cu ocliil. 1Л lUiLTJS!

cu urechile şi provocau in sufle­tul meu emoţiuni tumultoase.

La 5 şi 6 Aprilie noi am ioal numai spectatori la lupta. In fie­care ajun de luptă, se simte mai întâi o deprimare, fizicul se re­voltă, părul se sbârleşte, kişua-tea vâjie, apoi e ruga. sufletul se închină :

„Facă-se voia ta"! Şi se face apoi l'Jnişte în suflet.

La 7 Aprilie, secţia mea şi alte trei au primit ordinul să atace o tranşee germană. Lupta a fost crâncenă- : ne-au perit mulţi şi mulţi de-ai noştri au fost răniţi.

Ne-am bătut toată noaptea cu grenade, sub o polaie torenţiala, care ne uda, totuşi tmejam tran-şeea. Eu simţeam cum mi se ітн praştie sufletul, — aveam o sen-satie ciudată de dilatare, dar in» cercam totodată o extraordina­ră intensitate de viată, cu zâm­betul crispat pe buze. De doua ori o torpilă mă trân/i. mă aco­peri de pământ, dar m'am ridi­cat căzând ca de o glumă. A H fost fără îndoială acestea clipe, care nu se pot uita.

Dis de dimineaţă, ca să ne pu­tem odihni ne-am dus într'o . tranşee de a doua linie, unde am încercat să dormim. Nenorocit somn .o >

„1b picioare, morţilor"

Pe la атіагі am fost treziţi in grabă. Nemţii veneau la contra­atac cu o avalanşă de grenade sl torpile. Ne respinseră. A fost o panică. Nu nuraaii că ne-au re­luat tranşeul lor, dar se apro­piau de-al nostru. Şi ai noştri au început să strige : Nemţii, Nem­ţii.

Ah, feţele convulsionate, gu­rile speriate, ochii îngroziţi ! Л fost singura spaimă pe care am văzut-o. Îngrozitor spectacoi. Toţi ofiţerii'erau răniţi. Am avut uri moment de şovăire. Nu era rindul meu la atac şi oamenii îmi erau osteniţi. iWi-ani revenu insă, M'am hotărât să mor dar să o-presc pe Nemţi.

Îmi fac loc printre cei încre­meniţi de groază şi strig :

— Nit, amicii mei, nu. Nemţii [ . nu sunt aici. Au plecat. Fug pe câmp.

Atunci alte strigăte, ret: et ai o din gura în gură, opresc intru câtva retragerea. Câţiva volun­tari se apropie de mine. Ies îna­intea lor. Seldatii mei se îndreap­tă spre Nemţi. Aceştia dau îna­poi. Eu ies din tranşe», cel dintâi. Eram sigur de moarte, ca de lu­mina iileî. Seninătatea muri­bundului mi-apărea cu toată- gra­tia ei, mă vedeam înconjurat de îngeri.

Aruncând mereu greuade a-junserăm la tranşeul inamic. Mi-am ocupat partea. Ridic în fa­ţa desc!iizâturéi tranşeului o ba­ricada de saci şi atunci respir. Dar la stânga noas!r;i Nemţii a-răneau cu furie proeciiîe in i.».-«.

Şi la dreapta tranşeul cr.i щ. Eram puţini, o mână de x>au: : ; v izolaţi cu o 'ploac de gloanţe a-supra capelelor noastre.

Dacă Nemţii a r fi ştiut ţţjfa , suntem !

Artileria lor. urlu. Un .loco;.;-: nent 'v j i iC s»ré mine ÍHUiaiid •

bătrână care /de treizeci de lui , ГаееТвдегІ fle iarton

'parapet qu .amândouă iniiinHe la. spate , sângele ţâşneşte cu vio­lentă ; capul se înclină toi mui mult, aool si corpul şi a căzut,

Vineri, l Ianuarie ІУН». ИЩ VERSUL, UTLiUAR ii

No. 1. — ?

Dacă ai ii văzut jalea oamenilor., lui ! E imposibil să, faci 'im ihiS peste un cadavru. Mi-e frica.

M'arunc asupra unei stive de saci.

Soldatul Bonuot răirlîisese sin­gur împotriva cine ştie a câtj. Pilda lai m'a făcut sil-mi fie ru­şine, am chemat pe câţi-va tova­răşi lângă mine. Ziua se sfârşise. La dreapta, nimeni. In fata noas­tră se vedea o tranşee. Ce-ar fi fost daca m'aşi ti dus până a-colo ? Şedeam la îndoială. Un moment de hotărâre şi m'ăm de­cis. Tranşeul era pliu de cada­vre ftanceze., Sânge pretutin­deni. Singur între atâţia morţi. ltidrasne.se să privesc acele cor­puri şi mi se pare ca şi ele mi privesc. Mă uit înapoi, soldai din tranşciil meu mă priveau cu K'roiiza. Nemţi; îşi sporeau sfôfr t à r l e / V -

Avalan.şa gloanţelor se aprouic şi .en.ma întorc spre cadavrele în tf tise.

— Aşa dar jertfa lor vu fi inu­tilă-? zaûarnic au căzut? Vor ve-niiNemtii ça sa ne fure morţii ?

MV cuprins o furie violenta. Şi-ani srtigat atunci.:

— Ridieati-vă. Ce faceţi,aci Iu pământ ? Ridieati-vă şi haideţi să gonim ţ>e duşmani. In picioare morţi 1

Vânt ,<le nebunie ? Nu. Căci marţii -".ini-aii răspuns : te ur-•тйіГг S

S'ait ridicat atunci şi sufletele Ioc s'a/, '^mestecat cu al meu fa •-. cjiîd mi fluviu larg care răspân­dea metal. Nu putea nimic sa ma O'ireasca. nimic sá mă înspăi-iràntc. Ma şiunteam narea şta-l'iiiid «destinului.

Ce ş\i petreeitl atunci im-iiii pot aduce aminte a i amănunţi­me, poale nici nu .ştiu ; munca, truda, âfros memoria. Am.ideea vagă a unei ofensive dezordo­nate. îyJfcarc Bonuot era mereu тзйие si eu un corp parca ma­rit .şi îngroşat, im trup de gigant, cu « forţă- nesfârşită, cu ochii în zece părţi, ordonam în toate păr­ţile sa tragă şi să se păzească în aeclas timp de glontul atneniută'-toi

Via(a artistică şi literară Un an s'a încheiat, plin, tot sub

frigurile războiului, tot sub fră-mîntările nedeslegatei încă între­bări, ce facem noi. Iar dacă mul­ţimea a cugetat înfiorată de taina răspunsurilor, pe care ie preconi­za în cadrul conştiinţei sale na­tionale, mai inleoeificată, orimai-liniştită prin proeetarea nădejdi­lor, scriitorii, chemaţi prin tnsSşi vocaţia lor d'<; a pătrunde în adîn-sul eimţamintelor, au dat în vi-

.ieag „durerea Unui пеаш", care vrea hotărît împlinirea năzuinţe­lor sale nationale. — Aş'< ar fi trebuit să fie. în directă legătură eu aşteptările muitiinii, care se putea îtrfiora. se putea feălta mai mult prii. versuri, sau proză lite­rarii rtccît priri s igur i de tri­bună.

Literatura noastră n'a aprins în desfăşurarea fră min talii a a-nului 1915 nie; hrerăr'i epice, nici lirice care sä vădească Ir uda, in­ternă, dar generală я !оиЩл|М', noastre entuzir.slă.

Ici, colo apariţii onor;d>tî&f 1&# író care fără îndoială numele lui * Mircea Hădulc-cii nu poate fi-iii-' fui. dur o revărsare Ternndă a sentimentului nattohM'într'o epi-cu. c|ţre şa înfăţişeze şi aVintul, dar-şi dramatismul .. românesc, a-nul .191 Г> nu ne-a dat. ... - • •vr-.'-..:..A-V r . :

Kéb adus însă amil expir ! un dicton eu. eficace. . rasfrîngeri' de 5.1

1 .

do concerte, operă, operete, aso­ciaţii orchestrale. Creaţii? Obiş­nuitele romanţe, uneori pe ver­suri sub mediocre.

— * * * • B.

Nevralgii igrenă

Dl Iii Hi DE C A f , DURE-iill.EDE DINŢI ele inaîtari, mai îles nevralgice,

precum ji orice Jureri.jţiQv«nile din ră­ceală, sunt combătute cu

PASTILELE Ш И А І Щ JIRIST b'n flacon l.ei '.'.50, o dosa 50 bani.

N.B. — Oraor. fţuhiic e rugat a cere am-Miagiu! .»i'iaietl aci arătat. ""''

; .—

V â p s e a d e păr Ш Ш А Ш Т ABSOUT

îVEVlT AMATOARE vapg'eşle imediat părul Л-run(itsau aibit, in n e g n k . brun, castaniu sau blonds într'un mod atât do per*' fect şi de natural in c<ty nu se cunoaşte de loc cţ

părul este văpsit. întrebuinţarea p.ste simf ; plă şi mai uşoară ca la orice altă văpse| d e p ă r . b e i 2 . 5 0 la drofţueriî şi lan* maci.

A apărut ediţia ii-a din A L M A I V A C H U L

Ziaru lu i „UNIVERSUL" sc află de vânzare la toate librăriile

.-rí-:

ma>i)oiiieiută mţeusitate de ífaV şi împrejurări extra­

i e două ori tie lipseau şi dc două ori le-am ieioai'e amestecate in

ătnâttt. In sfârşit. Ncni-iştit. Noi am putut s»

opor^initate în unek- cazuri, cu Рйѵова revollă ^i..reftulstvitîte , în altele. ..Pentru slovă, pentru

bani", părea a fi clndva form de coeziune a scriitorilor în jiu unei .-odeiaji, - Şi acÇhî.S' formu­la a fQst a p l i c a t ă -şi mai î a . n r i n ă . anlic-ajit direct sub interpretarea că pi'iitru baiu delà oricine luaţi, cititorii cari au slăvit un scriitor — vor rneiMindă să-1 — s t ă v c a s f ă , ori unde S e v e l e lui va.Ş toa&ţimal,.;

Nerve^Uitea •generală' îrîsă, re-zullată diu"VWtéj«l uaoî fercdmli. qare nu şpvoe, nu poate să îngă-duo s l ^ ^ a ^ ş ^ a ^ L ^ r . i c t j ^ ^ . ^ . -slăvit *r- Щ fost..''eţ,' cină între Cr«- ' 7.uiHe_lui şi <*retriaia ш uiţi mii s'ü

STElhWAY & SOnsrîEWYORK ' PLEYEL-PARIS ş i ^ s - ' . 0ÜL1ÜSoLÜTHSIERtLEIPZIG í^FEURICH.FÖRSTER^ SGHIÉDiVlAYER'UnD SOHÎIt GÖRS & К А І М А П И у ^ .apícascHÍEDMAVERl!FII SEILER,GRAND',ETC.ETC-

f f M I S G H O r i Z n i K Y rURNISOR AL CURTEI REGALE

B U C U R E Ş T I - S T R A D A COLŢEI N P. 7 ff 4 « v

.••.» 'і-.«.«м.-»\* •м\» V A h / .ARE SI IN R A T E

ne mtăriih barajul, üram din tiou stăpâni. \ \ coltul nostru.

bi seiißi aceea, ca şi iu zilele ttrffitătoane, păstram emoţia reli-Rieasâ 'Cţiire năpădise sufletul, ii 'c'ipa.cvocărei morţilor.

Pram parca, dup;! îmţiârta.ş;;-t;ic înţelegeau: că traesc clipa î;i care suflatul meu se ridicase іч

•nd^cttl tainei. în ^ШхШШШЁІШМ^Л IHteb-ui

4 •

in.leispui categoricul pen'ttu >:minP. •' Şiianiil 10ІП a expirai poate, du -

eînd cu shie dtzarh'agitorul ,,pen­tru bani ' ' ; îwu ikd îi, -чіі-i.'-iur «- ' nor scriitori. - ' , V

.i e r o i l o r a zeilor; setn. faţă îndoiala, mea"'. • r. J 1"'

Mă ridt$R-dcasutfra

Cereţi jte sărbători ^

•a. înţelegi ud şi 'Ш^Щь cea чі rama lieu, ne-a dat,mai mult •*_ іаііѵпнп iu-er. ári nec<uisi»1eeiB«p care u înfăţişeze ş'taren rlë'^nflej... '.., a românismului în, £Щ'#НП u n i u

a.-, indiţ-n-at din. frăiuinlări, pe care le sporia din c l i p ă ja- tüsatuhäl pi I uit irea nădejdelor -f -ră 's 'a ninlfeslat cil o с х і і Г і ч т п Ш absolut identică vremurilor . b V ^ L . niştite. — Pictorii şi scüTpTői-ii - .

cu û cma^inţită descriere a Betlee a u c o „ t i n u a t îndeletnicirile, as-eun.Ş4 parca do viitoarea preocu-gmcilor оЬіщі^оа«| •*,1л .^іщЦіиуіѵ....

fnr. гтіяіса am avtrt fn formă

'*St 4

Ultima per-fecţiusie

marsa

reciiűoscua cea mai

buna din lume

ea

e f i n t a t e d e c e l e b J i aríisiá .• C a r u s o , Tlt ta R u f f o , Batis» t in i i e h a l j a g i r i , T e t r a z z i n i ::: Farra?, G a l v a n y , e t c . ;::

•iii* •

= d é V . MESTUGEAN :

»***^e(

'Hepre^entanţa şl depozitul 'flejwai_penţili-*o/ff2S7B''T1i f а А Б | М ? Ä ^ Ä Z J f r V de mVZlCA

F e e l e r Curţii R e g a t e

VICTOHIIU x o n i F u r n i z o r u l

IflLCURr ŞTI Calea ului pittmpţt!.

2чУ, l,;r/; ci . : РЯВШЛТЕ DE

l t F F E A M I T ЯГ»гш*<і»і, FwurmÂmow a>i C ü f f r f A M » • • • U i n v • Kejreie JBojnâjgie .

Seau •eintreeut*» pentru tnl r u ţ n u e e ţ a r e a obrazu lu i aceasta e dovedeşte eu prieosii^socéesul tnerea creecâad «1 acestor pra-

i t e 4 ; M toate «à pe «j ee trece M i r e s e ' M a i articole «ішіклс. Ѳімя. РаЫіе t rugat a refus* et neveritabile dacă aseste preparata

ta'ar de te eaaliíití nai aud, »lifel. é«eât k етЬгЗарвІ original a-liet м>. Сгмм , JLORA" te *ів*к е*Ъві 4 . M ; Padra „РЬСЩА"

Г а „ , 4 kp ff 2 M ф Sipaaal „FLORA" ea Lei 4.25. , 'Űriéi atam*. еаіа-ае viaaa aab donuinirea de „FLOBA** тш **• тіч

ч | Н м к da basa see Ь eeui şi "bor«*»«- *> porcelan, cari aá see« h Я1 o>

* .?<#•; iii

'.. .. '.:';, y . «j !" - 1 H * :«alş aratele aci m ac ea arat ratai am de'Lei 4.50 m «st* aawasa»

^ ^ а ^ ^ Ѳ І І ^ ^ « г і а # в а .

.•j imrn ; н?щ m vm a ş W . i « A '.f.mw>m гЩ >bi ox ' j b i 'j / i á i s k i : i a u

3. l o i ^ i o f l . o i i ; : n«VJ U l i . ! » ' 5

'4 -

-•£?» fii >НІЯ ІТШЦПЯ З о . і и ! • • » л

ф •ju-.-.'-'.iv.Uii Ш ш р

ло-.&ііО

Ш : ; я г ЙЬА к з

тт&п Щгтть .т-ішШ ш,^ЛШяі, I ' ~ ' • • ' . . [ » • f i. г"*^ 'ifc-- aj

V^wiJb "t.J Ц ,*' •• •» PO' . H iajrffiiii» ^ t e M a t i o k e i n ' i ä t :

, H1 - V U Ы 2 3 0 . Pem»ä* FLORA, bm* * ! • / mare і«У 3M ; m/e Г.75

faţtntt^'p«M*> * н ф і ««M. ««i «.<*ма •tare.

D^OOi 7,26 — Лря êé gute BUOOL Ш 1-BO

c .

An öe Lapte de Crin рищд "e < Balte de Crin

Ъіігщшш -ртш. ШШвѣ. cocii aope oaras, aaaaaaa жАіпІйі Leple te * a r t e 9ИЖА laaaaaajal ta «р*еш

ehi(ta. FMţal: LaţAf »?• Sttpao І а Г 1 А

? 'jjbibfcfiu« ' Щ

•

щ і < і *«о.»««а*«а

: 3 f ï ІЗ |1

-ae r e s t i t u e eoţrtol рев>и«і ©г*-«а*« da» »ее»*е a A n z a r e l a «hroguerll, í a n e s a e i l a^apiaaawrtertt

ritajri i» .toate •aBiaáeie . fef t íe die ţară petalnt vànmrea »rgparatelor ^УЬШ&рУ J ^ B Ă g w ж в А і г а ^ І е Ш Щ ^ -