J W i a . i ï i â . r - d . 1 1 2 ï _ , e i .

Anul X L I V . Sibiiu, 3 Octomvrie 1 9 4 2 Nr. 3 6 — 4 0

REVISTA ECONOMICĂ ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC

Proprietitea $i oriannl oficial al Asoc. îDstit. financiare româneşti «in Ardeal, lanai, Crftana $i Narairâ; „SOLIDARITATEA' Sin. î n s c r i s snb Nr. 2 2 / 1 9 3 8 l a T r i b n u a l n l Sibiu.

i m p a r e o d a t ă p e s & p t a i r u â i i ă , -

Redacţ ia ţ i adm in i s t r a ţ i a : S lb l iu , St rada V i sa r i on R o m a n Nr . 1—3

A b o n a m e n t u l pe an: In ţară: peatru autorităţi, bănci şi întreprinderi LeilOOO'—;pt. particulari Lei 600 '—; pentru cooperative, funcţionari publici, de bancă şi comerciali Lei 4 0 0 — . In străinătate Lei 1200—. Taxa pentru inserţiuni: de flecare • cm. Lei 10 —

Fondator: Dr. CORNEL DIACONOVICH • £ ] • Redactor responsabil: Or. Mihai VeliCiU.

S u m a r u I: Ideea de organizare în economia politică. — Cum în­

făţişează o recentă publlcaţiune maghiară cei dintâi 22 ani de cârmuire românească a Transilvaniei. — Spicuiri din autori străini: Standardizarea din America şi Europa. — Bursa. — Cronica: Necrolog. Reforma bursei. Ret ragerea din circu­laţie a monetelor de 10 şi ?0 Lei. Comunitatea de auere g răn ice rească din Caransebeş . „Dacia Traiană" S. A., inst.

-4e «r te grafice -şi editura, compact arte ţ i librărie, Sftmt ? Prospect de emisiune.

Ideia de organizare In economia politieă.

(Urmare).

C. Organizarea tn Economia particulară.

1. V/ea/a economică particulară.

a) In mod natural • ar ft trebuit să Dorblm tntâl despre economia particulară, despre felul cum s'a desuoltat uleaţa economică pornind dela economia primltluă tndtulduală şt ajungând la formele superioare de astăsl unde statul, marea comunitate omenească, joaeă un rol principal tn uleaţa economică.

Pentrucă discutăm alct o situaţie actuală şl mal mult chiar o formă ulttoare. trebue să ţinem seama de o altă ordine care este în caşul nostru cea adoptată atei: economia naţională e deter­minată ast pentru cea particulară.

Nu Insistăm asupra pODestlrll felului cum uleaţa economică particulară a apărut şl s'a

desuoltat dela începuturi şl până astăst. Atei sunt însă o mulţime de dtscuţlunl şl nu s'a ajuns încă la un résultat deftnltlu.

Discuţia porneşte dela întrebarea : „Ce este acttuttatea economică"? Răspunsul obişnuit este : „acttultatea îndreptată pentru punerea la dispo­ziţie de bunuri necesare satisfacerii trebuinţelor materiale ale omului". [W. Pr-lon).

Această definiţie deşi suficientă, nu este completă şl lasă în discuţie :

— aetlultatea omenească pentru producerea de bunuri care sunt necesare sattsfaeerll altor trebuinţe ale omului: artistice, culturale, chiar dacă pentru cel ce le produce este o problemă pur materială ;

— acttultatea din cadrul gospodăriei parti» culare şt care se mărgineşte la neuolle proprii ale unei familii.

Dlscuţtunea în cadrul acestei Idei este foarte lungă şl aneuoloasă. cu atât mat mult cu cât se Intră în cercetarea Ideologiei soetale de asl unde deosebim un punct de uedere fundamental care in­fluenţează toată teoria economică şt anume: pro­blema satisfacerii şt asigurării minimului material necesar fiecărui om şl care este o obligaţie a societăţii către flecare din membrii el. Problema este de fapt mal complexă decât e amintită alct. Ca urmare la acest fapt rezultă c ă :

— mobilul aetlultăţll economice lndlulduale este altul deeât asigurarea unul minim de exis­tenţă ; "•

— aetlultatea omenească nu se mal îndreaptă în mod automat către cea mal rentabilă aetlul-

194 R E V I S T A E e O M O M i e A Nr. 38—40 — 3 Öctomvrie 1941

tate pe baza principiului economic cl, cătră cea care 1- a fost Indicată sau cătră una care pote auea pentru cel care o exercită şl o atracţiune de alt ordtn decât cel economic.

b) In funcfle de cele de mal sus. acti­vitatea economică particulară trebue văzută fn spiritul unei aetlultătl materiale. în legătură cu crelarea de bunurt şt toate celelalte urmări ale producţiei: circulaţia şl consumul.

Nu putem Insista asupra acestet discuţii; totuşi unele precizări mal sunt încă trebuincioase. Uleaţa eeonomtcă particulară este cea exerci­tată de un indluld sau de o societate, alta decât statul. Indiferent de motluele şl scopurile pentru care aceasta are Ioc. Definiţia de mat sus se aplică numai la această activitate economică particulară; cea publică are aspecte diferite pe lângă cele de mal înainte.

c) Plecând dela înţelesul de mat sus al uleţll economice particulare, găsim că aceasta nu mal poate fl limitată în cadrul unul punct de uedere principial la activitatea care urmăreşte un beneficiu material, o satisfacere a unor nevoi materiale.

In acest înţeles larg al vieţii economice par­ticulare putem face deosebiri asupra cărora vom Insista mat departe.

2. Ideea de organizare.

b) Încercăm, după discuţia scurtă de până aci, să lămurim locul tdett de organizare în eco­nomia particulară. Am amintit că încercările de a da o sistematizare în uleaţa economică s'au făcut mal ales în întreprinderile particulare. Am făcut atunci un rezumat al tendinţelor de organi­zare în economia particulară, deosebind:

— măsuri eu earaeter tehnic; — măsuri eu earaeter economic, (fără a face

acolo această clastftcare). Din expunerea de până atei se poate însă

vedea c ă : — nu a existat în general o idee de orga

nlzare decât rareori şl cu un câmp de activitate foarte restrâns;

— au avut loc mat ales măsuri de orânduire, de slstematlaare. a actluttăţll;

— numai în cadrul măsurilor de „raţiona­lizare" se poate găsi un început de organizare în sensul expunerlt noastre. Alei există o Idee că­lăuzitoare mal lămurită şl urmărită eu oarecare consecvenţă. Aşa a fost bunăoară puternica miş­care de raţionalizare în Germania după 1920, când s'a urmărit:

— aplicarea noilor procedee tehnice în in­dustrie ;

— eliminarea pierderilor, a risipei Inutile de muncă şt material în vederea unul beneficiu mal mare.

| Lipsea acestei raţionalizări un earaeter ette şl aceasta a determinat în mare parte nereuşita

! în practică a acestei Idei. seu mal exaet şomajul [ şl e r l8a pe care a provocat-o. | b) Exemplul de mal sus lămureşte încă odată ; felul în eare trebue înţeleasă tdeea de organi­

zare. Asupra formelor practice în eare s'a în­cercat „organizarea" oîeţlt organice particulare, vom revent mal departe.

In practica organizării, în funcţie de Idela de organizare, tn economta particulară, trebue ţinut seama de aceleaşi principii mari expuse mal înainte. Un aulor german încearcă o clasi­ficare a principiilor de organizare în economia întreprinderilor, deosebind: *)

selecţlunea organlzatorte, ordinea ca metodă de organizare, separerea atrlbuţlunllor. coordonarea diferitelor activităţi, conducerea. Ideile de mal sus se limitează la aspectele

tehnice ale organizării şl sunt deci Insuficiente pentru lămurirea problemei chiar şl numai în cu­prinsul restrâns al întreprinderii economice. A preciza felul cum normele generale de organi­zare se apltcă în economia particulară este un lucru mult mal greu pentrucă:

— ldela însăşi de eaonomle particulară este nelămurită;

— s'a lucrat foarte mult în teorie, în studiul întreprinderilor, astfel că se face o confuzie uşoară între întreprindere şl totalitatea econo­miei particulare.

e) Economia particulară poate fl împărţită în două grupe mari:

activitatea economică în cadrul aşa zisei în­treprinderi economice şl

activitatea economică în afara întreprinderii propriu zise.

Clasificarea nu ţine seama de un criteriu obiectiv cl de unul în funcţie de ordinea Juridică într'o societate eare fixează caracterul de în­treprindere al unet activităţi omeneşti. Această de­osebire este totuşi Importantă şl uttlă în studiu. Întreprinderea în sens larg nu este totuşi limi­tată la forma juridică a societăţii comerciale cl,

*} dr W. Riesler, Die Organisation, in Die Lehre vom WiPtsehaJtsbetrieb de W. Priori, pag. 108—185.

Nr. 3 8 - 4 0 - 3 Octomvrie 1942. R E V I S T A E e o NOMieA 195

apare atunci când se caută la o a eltuitate eeo nomleă omenească să se stabilească daeă prin ea se pun bunuri la dispoziţia comunităţii.

d) In problema de organizare s'a dat atenţie numai tntreprinderlt economice. Uieaţa econo mică tn afară de ea nu a fost obiectul unul studtu special. Limitarea cercetării acttultăţtl economice particulare la întreprinderea economleă, la for­mele de actlDltăţt economice care urmăresc re aUzarea unul câştig, este Insuficientă din punctul de uedere al tdell de organizare. Din această cauză uom tneerca întâi un punct de uedere ge­neral asupra întregii probleme a economiei par­ticulare.

Economia particulară am căutat să o lă­murim mat sus în sensul că cuprinde orice efort omenesc făcut în uederea producţiei, circulaţiei şl consumului de acţiuni ce pornesc din tnlţta tina şt pe riscul unet persoane particulare.

Această definiţie nu este destul de corn pletă pentrucă e foarte greu de făcut o d e o s e

blre lămurită între o eeonom'.e particulară şt aceea tn care ar auea un amestec statul. De­osebirea se poate face numai dacă considerăm ca economie particulară toată actlultatea econo­mică propriu zisă tar ea opusă el politica eco­nomică, ca instrument exeluslu al statului, al co­munităţii.

Această ultimă deosebire serueşte atunci cănd se tneearcă încadrarea întreprinderii eco­nomice în economia particulară.

In această ultimă Ipoteză ntcl nu ar exista propriu 8l8 o economie particulară, ct numai o aetlultaţe economleă influenţată de doi factori:

— de actlultatea economică Indlulduală (tn-cluslD societăţile comerciale şl Industriale);

— de măsurile de politică economică ale statului.

e) Studiul economiei particulare trebue să cerceteze două categorii de probleme:

Situaţia Ideologică a aetlDltăţtt economice particulare, oricare ar fl punctul de u e d e r e al tdell de organizare propriu zise.

Situaţia în realitatea Dleţll eeonomtce parti­culare, ad*eă:

măsura în care actlultatea economică parti­culară Influenţează uteaţa economleă;

formele praetlee pe care le la uteaţa eco­nomică particulară tn împlinirea scopurilor el.

Dacă în economia naţională se putea face o cercetare uşoară a felului în care Idei de orga­nizare pot fl aplicate alei, în economia parti­culară ehestlunea e mult mal grea. Repetăm principiile mari ale Ideii de organizare:

existenţa unul Ideal de urmărit; fixarea unor norme în funcţte de acest Ideal; existenţa unei preocupări de ordin etic, ală­

turi de cea de ordin material (în problema eco­no inteă).

Gel dintâi punct oferă cele dintâi greutăţi şl care sunt asemănătoare cu altele care ur­mează la celelalte punete. Uteaţa economică par­ticulară a fost totdeauna caracterizată tocmai prin existenţa unul ideal aparent clar şt foarte puternic: dorinţa de a realiza un câştig. Prezenţa acestui ideal a permis, după cum am amintit, c a în economia particulară să existe multiple în­cercări şl realizări tn domeniul organizării. Sunt exemple strălucite în practică despre felul cum s'a ajuns la o serulre aproape perfectă a tdell de câştig din partea întreprinzătorilor.

ldeea de beneficiu însă nu a fost nicicând s'ngurul Ideal cl alături de el a existat încă unul, chiar inconştient, acela de serulre a comunităţii. Existenţa formei de întreprindere particulară nu era posibilă decât dacă ea aduce un serviciu eoleetlultăţll. Indiferent dacă el era sau nu eul-dent pentru indtutd sau pentru soeletate ehlar. Au existat însă, prin abuz, întreprinderi eeono-mlee care numai în aparenţă au ser uit comuni­tatea, în realitate făcând o speculaţie exclus u egoistă a unet situaţii privilegiate.

Economia liberală, prin legile el economice, pretindea c ă are putinţa să eulte aceste abuzuri, în realitate ea este autoarea comerţului de opiu şl i atâtor exploatări a patimilor omeneşti. Aceste excese nu sunt excluse nlel într'o eco­nomie organizată, dar aceasta are posibilitatea de a schimba o situaţie unde economia liberă este incapabilă de a acţiona.

A merge mal departe eu analiza dorinţei de câştig ar trebui să deosebim alte Intenţii pare se adaugă acesteia. Câştigul material este uneori numai un motto pentru atingerea unul alt scop. dar toate acestea sunt de ordinea acţiunilor egoiste.

Trebue să facem şl alei deosebirea între economia liberală şl cea controlată. In regimul libertăţii de acţiune economică Idealul urmărit de aetlultaţe era unul egoist, personal. E r a dln-tr'un punct de uedere mai restrâns un tmbold sufletent pentru organizare, adică pentru strân­gerea elementelor necesare împlinirii gândului urmărit, totuşi aceasta este numai o organizare actuală, aşa cum am tneereat să o definim mat sus, lnsuflelentă din lipsa unul principiu etic. Este „naturală" pentrucă aşa cum am arătat mat înainte, serueşte în general şl Indirect comuni­tatea omenească ea un rezultat natural şt în care

nu s e poate spune d a e ă „Interesul egoist" al omului joeă rolul principal sau e determinat şl el de o ordine naturala super ioară în u e d e r e a altor scopuri .

In cadrul tdett de organizare c ă r e i a 1-am spus artificială şl pe c a r e o d i scutăm alei, nu e suficientă a c e a s t ă ordine naturală, liberă, c a r e duee Ia organizarea pe e a r e o cunoaştem în uleaţa economică . Alei este esenţială f ixarea unul principiu de urmat de un ordin s u p e r i o r : exi­stenţa unul Ideal de urmărit şl e a r e s ă fie c l a r şl cuprins într'un principiu ette.

Dr. N. N. PETRA. (Va urma).

Bibliografie.

Cum înfăţişează o recentă publicaţiune maghiară cei dintâi 22 ani de cârmuire

românească a Transilvaniei? Un potop de publteaţiunl revizioniste dela

Budapes ta au Inundat şl eonttnuă s ă inundeze ţările europene asaltând mulţimea cititorilor eu p r o p a g a n d a lor, din an în an tot mai Impetuoasă, pentru r e f a c e r e a Integrală a a ş a numitei „Ungarii milenare". Cele mal multe din a c e s t e publteaţiunl budapes lane a p a r e a simple acumulări de înfurii şl eleoetlrl aruncate eu nestăpânită patimă asupra României şl a s u p r a conducător i lor el. pe c a r i caută să-1 înfăţişeze opiniei publice c a pe nişte oameni lipsiţi în c e a mal m a r e m ă s u r ă de c a p a ­citatea unei guvernări de durată continuă şl con­structivă.

D a c ă publtcaţlunlle pamfletare nu merită vreo atenţiune spec ia lă , ce l e eu aparenţă de serlosl-tate trebue s ă dea însă de gândit. A c e s t a e cazul eu o c a r t e de Istorie contemporană, tipărită la Budapes ta eu' titlul Douăzeci şi doi de ani. 1918— 1910.] Istoria politică a maghiarimii transiluane dela 1. XII 1918 până la 30. VIU. mo (Huszonhet ev. 1918—1940. Az erdelyt m a g g a r s â g polltlkal tortânete 1918. XII. 1-tol 1940. VIU. 30-ig. Buda-pest 1941. p. 326).

C a r t e a urmăreş t e seopu' de a înfăţişa cel 22 de ani de Istorie transl'uană ea o „şeoală tdu-catiuă fără pereche" şl ea un „avertisment11 pentru oricine „ar fi pus în faţa ureunel probleme mino­ritare , s ă afle cum nu trebue făeută politica de naţionalităţi într'o ţ a r ă eu populaţlune poliglotă.

Cu toate c ă autorul p a r e a fl înclinat uneori s p r e obiectivitate, nu reuşeş te deplin s ă evite

, aflrmaţlunlle tendenţioase, r l seate sau chiar contra­dictorii. A ş a d. e. aflrmaţiunea e ă românlmea

' transilvană ş l -ar fl însuşit la Alba-lulla dreptul | de a dispune asupra unei treimi din teritoriul

Ungariei , fără a fl întrebat pe Maghiari şt pe Saş t (p. 10) nu corespunde adevărului. întru cât R o -mântl nu au făcut atunel deeât ua de firescul lor

' drept de autodeterminare. în temeiul acestui drept ! au dec i s alipirea teritoriului lor s t r ă m o ş e s c la

Regatul României . Iar d e s p r e Saşt s e ştie e ă la ' Mediaş s'au dec lara t şl dânşii eetăţent al R o m â -' niel înţelegând să-şt lege s o a r t a neamului lor de | s o a r t a aces te i ţări. Autorul însuşi subliniază c ă | Saşi i au fost cea dintâi minoritate, e a r e s'a în-j c a d r a t în noul sistem de stat r o m â n e s c , eontrl-, bulnd prtn adeslunea s a în mod însemnat la for-' m a r e a acestui Stat (p. 14). Dintre loeultorlt m a -| ghlarl al Translloaniel 197.035 s'au refugiat în

U n g a r i a ; restul a urmat o politică de reststenţă pasivă ţinând s ă protes teze în chipul a c e s t a îm-

[ potriva tratatului dela Trtanon. După rattft c a r e a , tratatului de p a c e din par tea Ungariei (26. Vtl. I 1921). au încerca t şl Maghiarii din Transilvania ! s ă s e organ izeze politiceşte c e r â n d autonomie ; naţională m a g h i a r ă în c a d r e l e Statului român eu 1 Intenţlunea mărturisită a c u m ulterior de a înde-| plini rolul de „eariu în copacul străin" . . . Oetaolan

Goga în calitate de ministru al cultelor a stăruit s ă faeă episcopii maghiari cuvenitul Jurământ de credinţă Regelui Ferdlnand. Prin a c e a s t a s'au în­c a d r a t biserici le minoritare maghiare tn Statul român, oferind putinţa unei continuităţi de drept în cuprinsul organizaţiilor lor autonom*», în e a r e ea în nişte vechi c i tadele Istorice a reuşit a s e adăposti maghlar lmea în timpul pasivităţii politice. L a 5 iunie 1921 s'a constituit în Huedtr partidul popular maghiar sub preşedinţia advocatului Lu­dovic Albreeht, având ea s e c r e t a r pe literatul e a r o l Kós . lar cu o lună mal târziu s'a înfiinţat la Gluj alianţa maghiară (maguar szouetség) sub eondueerea baronului Samull jóslha (cel din urmă fost preşedinte al Gasel magnaţilor din Budapes ta) . Meţnbril aces te i alianţe urmau s ă fie toţi Ungurlt transilvani, de ambele s e x e . după împlinirea v â r ­stei de 20 ani. L a 30 Oct. 1921 însă fostul p r e ­fect al Clujului Petru Meteş. în temeiul unei ordo­nanţe ministeriale maghiare , prin e a r e e r a Inter­zisă ortee organlzaţlune politică pe b a s e de na­ţionalitate, a suspendat activitatea aces te i alianţe, tar împotrlua conducător i lor el a Intentat p r o c e s . Cu prilejul alegeri lor sălbatice, (1922) prezidate de gen. Dăttolanu. a legeri stigmatizate de c ă t r e luliu Mantu ea „ruşine naţională şt scandal eu­ropean" — a reuşit s ă Intre în parlament un singur deputat maghiar în p e r s o a n a Iul GheorgheBernadg , fostul pr imar din Tg. Mureş , tar la alegeri le su-

Nr. 38—40 — 3 Octomvrie 1942 R E V I S T A E e O N O M l C A 197

pllmentare încă 3 Inşi; în Senat erau de a s e m e n e a 3 reprezentanţi at maghlarlmel .

T r e c â n d la analiza reformei a g r a r e autorul r e p r o d u c e (p. 29) din publleaţlunea Iul Tokajl Edsz lâ (Elado orssâg = Ţară de vânzare) da­tele statistice, din ear l rezultă c ă în cursul anilor 1903—1912 mieii proprietari români au reuşit s ă c u m p e r e dela proprietari maghiari 125.663 jug. c a d a s t r a l e , Iar Saşi i 31.810 jug. In scopul a c e s t a bănci le maghiare au uotat credi te de 81.000.000, ce le româneşt i de 24 milioane iar ce l e săseşt i de 5.000.000 eoroane-aur . înainte de Izbucnirea r ă z ­boiului mondial din întreg terltorul eulllDabtl al Translluaniet 4 6 . 3 2 % ferma proprietatea agricul­torilor români. Dintre cel împroprietăriţi (280.679) prin re forma a g r a r ă din 1921 erau 212.803 Români, U5.628 Ungur), 15.93U Germani şl 6.31*1 de alt neam. După opinia antorulul nimeni nu poate contesta faptul ea pentru moment au fost ajutaţi prin re-forma agrară aceşti mici proprietari maghiari. Nu uită însă a r e p r o d u c e aflrmaţlunea lut Seotus Vtator, c a r e într'o s e r t s o a r e d e s c h i s ă c ă t r e r e ­dactorul starului Patria din d u } s p u s e s e c ă uneori felul, eum a fost executa tă re forma a g r a r ă , a r fl produs „aparenţa unei răzbunări naţionale".

Cu prilejul încoronări i Regelui Ferdinand la Alba-lulta (15. X . 1922) au participat baronul S. ]oslka şl deputatul loslf Sdndor e a r e p r e z e n t a n t at „Alianţei Maghiare", c a r e în a c e e a ş i lună şl-a în­cetat deflnitlu or i ce aetlultate. Iar la 28. XII. 1922 s'a unit partidul popular magh iar eu partidul naţional maghiar , formând împreună a ş a numitul partid unitar maghiar eu un p r o g r a m în c a r e s e cuprindea postulatul autonomiei naţionale. Cu a c e s t prilej făcea profesorul Academie i de teologie refor­mată din Cluj Ştefan Keeskemethy declaraţtunea c ă pământul le poate fl t ras de sub pic ioare , c a s a le poate fl luată deasupra capului, năzuinţele lor îndreptate s p r e binele o b ş t e s c pot ft crit icate, eu toate a c e s t e a el nu uor conteni lupta pentru marea misiune maghiară (p. 40). S'au găsit printre Ma­ghiarii Translluaniet şt câţlua renegaţi, car i s e c ă s n e a u s ă adune uoturt pentru partidele r o m â ­neşti; eu rezultate îndoelnlce însă. d e o a r e c e pentru alegătorii maghiari c e a mal od ioasă r e ­c o m a n d a r e era . când s e ştia d e s p r e cineua c ă e sprijinit din partea guuernulul român. B e r n â d y spunea într'un d i scurs par lamentar (13. IV. 1 9 2 2 ) : S ă nu caute nimeni a face din noi renegaţi , eăet a c e l a c a r e e în s t a r e să - ş l r e n e g e neamul, ua trăda în alte c ircumstanţe şl patria şt r e g e l e şl ch iar pe Dumnezeu.

Eorel l maghlartzoţt în cursul timpului, săltaţi pe ualurlle conjuncturilor economice , s'au orga­nizat a parte în c a d r e l e mişcări i sioniste, afir-

mându-se e a elemente cred inc ioase Statului şl Izbutind să-ş l as igure o sltuaţtune mat prielnică decât a elementului maghiar. A c e s t a auea multe doleanţe pricinuite de polltlea ş c o l a r ă a Docto­rului Angelescu . în deosebi l e g e a bacalaureatului (dintre candtdaţil maghiari erau respinşi c â t e 70—80o/ 0) a împiedecat câtua timp s u c r e s e e n ţ a de trebuinţă pentru s p o r i r e a c lase i Intelectuale m a ­ghiare. Iar zona eulturala. legiferată prin dispo­ziţia art. 159 dtn l egea înuăţământulul pr imar (1924) afirmă autorul, c ă a r fl umplut reg iunea s e c u t a s e ă de tndăţătorl regăţeni , car i în loc de a putea ft răspândttorl l culturii române , au deuentt p r o p a ­gatorii analfabetismului", nefllnd în s tare a s e în­ţelege nici eu eleutt ntel cu părinţii eleullor. Gând a ajuns în d e s b a t e r e a parlamentului proiectul de lege al înuăţământulul particular, episcopul catol ic Gustau Majláth dela Alba-lulla a dispus a s e faee rugăciuni stăruitoare în toate biserici le de sub ju r l8d lc ţ tunea s a . c a s ă s e mllosttueaseă Dumnezeu a înlătura primejdia, de c a r e e r a ame­ninţată b i ser ica prin dispoziţiile aces te i legt. îm-potrtua el s'a înaintat protest şl la t l g a Naţiu­nilor, unde o comis ie de 3 c e r c e t â n d chest iunea într'o şedtnţă ţinută la Geneua (18. UI. 1926) sub preşedinţia Lordului Geell, a constatat c ă pri­mejdia nu e r a decât Imaginară; abia în Interpre­t a r e a unor dtsposlţtunt d a c ă s e puteau lot o a r e -car l tndolell (quelques doutes).

Interesante amănunte s e dau cu prtulre la pactul dela Ciucea, încheiat prin stăruinţa şl e lar-ulzlunea lui Oetaulan Goga. între partidul popo­rului de sub şefia Gen. Auereseu şl între partidul maghiar de sub şefia Iul Ştefan Ugron. Pactul a fost ratificat în Bucureşt i (31. X . 1923). d a r ría ajuns să fie pus în aplicare, d e o a r e c e la înce­putul anului 1926 încheind partidul maghiar car te l cu guuernul l iberei pentru alegeri le comunale , Ugron a autzat prlntr'o s c r i s o a r e a d r e s a t ă Gene­ralului Auereseu (1. 11.1926) c ă s e cons ideră des -legat de obligaţiile cuprinse în textul lut. In locul acestui pact , a încheiat apoi partidul maghiar un simplu carte l e lectoral cu partidul poporului, în­sărc inat din par tea Regelui Ferdinand cu for­m a r e a guuernulul la sfârşitul Iul Martie 1926. Au­torul cons ideră guuernarea generalului Auereseu din 1926—27 ea un an de relatloâ linişte pentru partidul maghiar , c a r e a putut înregistra atunci p r o g r e s apreciabi l prin faptul c ă e r a cel dtntâl guuern al României animat de spiritul înţelegerii şl al echităţii în problema mtnorltară.

înlăturarea neaşteptată a acestui guuern (4. VI. 192?) a expus Ţ a r a la graue frământări. Ale­gerile din lulte 1927. pres ídate de partidul liberal, au fost chiar mal să lbat ice decât ce l e dtn 1922. furtul de urne făeându-se în mod sistematic şt

fără nleiun scrupul. N. lorga, căzut în alegeri , a spus atunci a c e s t e eunlnte: „Ml-e s c â r b ă . C r e d c ă tn analele politice ale României nu există por­c ă r i e mal m a r e decât rezultatul aces te i alegeri" (p. 71). Maghiarii s'au aliat atunci eu Saşi i în temetul unul cartel electoral încheiat la 16. VI. 1927 Intre eontele Qheorghe Bethlen şl Hans Otto Roih S'a format astfel un bloc minoritar obţinând un rezultat e lectoral propriu să-1 a ş e s e Imediat după liberali şl nat.-tărănlşli. e a Importanţă numerica, a treia dintre formaţiunile partidelor politice ale României . Partidul maghiar înţelegea s ă şl albă şl politica s a externă aparte , prlntr'o susţinută p r o p a g a n d ă tn străinătate. ]akabffg E l e m e r din Lugoj e prezentat în a c e a s t ă c a r t e e a „ministrul de ex terne al maghlarimtl transiluane" (p. 84). O eomlslune amer icană , alcătuită din 4 inşi, Dlzt-tând eapltala ţării (lunte 1924) a pornit în c e r c e ­t a r e a situaţlunll confesiunilor minoritare din Tran-silDanla, cuprinzând doleanţele a c e s t o r a într'un Das t memoriu (eu 135 procese verbale) prezentat apoi gunernulul român al eărut răspuns a r ft fost „ineonseeuent şl euasln". In raportul tipărit la Bos ton (1925) comtslunea a c e a s t a pres idată de Ludoute C Gorntsh (nume eutdent maghiar) şl a permis s ă afirme c ă d a c ă nu s e uor găsi solu-ţlunl corespunzătoare pentru problemele de r a s ă , de limbă, de religie şl de economie , TranstlDenia ua denenl una dintre ee le mal triste ţări ale E u ­ropei şl cel mat ameninţător ulespar al păcii mondiale (p, 81).

Cu prilejul a legeri lor par lamentare dela sfârşitul anului 1928, partidul maghiar luptând singur, a obţinut 172 699 uoturl izbutind astfel s ă deutnă al doilea între partidele României, imediat după partidul naţ. ţărănist c a r e e r a la guuern. Astfel putea s ă dec lare contele Bethlen e ă a c e s t partid a r e o sltuaţtune prinlleglată, întru cât legă­turile Iul eu alegătorii nu numai s'au menţinut, el s'au consolidat. Despre partidul naţional-ţărănist constată autorul eă, deşi fusese în parte auloruiho-tărîrllor dela Alba-lulla, n'ar fl aout idee cum trebue guuernată o ţ a r ă poliglotă (p. 100). Despre gu-uernarea l orga A r geto lanu spune e ă primul, eu toate e ă prezida guuernul, nu auea decât rolul unul paranan, în dosul căruia c e l de al doilea îndeplinea misiunea unul dictator eu depline pu­teri (104). Aminteşte autorul şl î n c e r c a r e a publi­cistului maghiar Nleolae Krenner (Spectator) c a r e într'un art icol întitulat: S ă construim punte (Verjiink hidat — Ellenzeh 10. 1. 1932) stăruia pentru o a c ­ţiune de apropiere politică maghiaro r o m â n ă ; adauge însă eă nu e r a posibilă construirea unei punţi, c â t ă ureme s e c lădea numai la un ţărm, tar la celălalt s e întindea tot mat departe distanţa (114). Dintre jalbele înaintate de Maghiarii tran-

slluanl la L iga Naţiunilor (34 la număr) numai două au ajuns în d e s b a t e r e a Consiliului (a co lo ­niştilor din Banat şl a composesoratulul din S e ­cuime) celelalte s'au finalizat prin raportul eoml-slunll pentru minorităţi. Cu toate Imperfecţiunile a c e s t o r p r o c e d e e , L i g a Naţiunilor a pus la dis­poziţia minorităţii magh iare o a r m ă , eu ajutorul c ă r e i a a fost în s tare s ă obţină eâteua rezultate parţiale (p. 125). între anii 1 9 3 3 - 1 9 3 8 sltuaţtunea minorităţii maghiare deuenlse tot mal cr i t ică tn toiul luptelor de p r o p a g a n d ă reolztontstă şl antl-reDlzIonlstă, precum şl din c a u z a anarhiei legls-latlue. c e s e manifesta prin necontenitele modi­ficări de legi astfel încât rulment nu mai putea s ă ştie, c a r e artleol a r ă m a s în ulgoare şl c a r e a fost abrogat . A r a t ă apoi şl agitaţiile Iul Istrate Mleeseu pentru „numerus nullus" la barouri le de aduoeaţl şt c i r c u l a r a confidenţială a fostului mi­nistru de Industrie şl comerţ Valerlu Pop pentru numărul etnie proporţional al angajaţilor în între-

, prinderi. Uorbeş te şl d e s p r e î n c e r c a r e a tinere­tului maghiar de a s e r idica la rolul unul faetor politic Independent în uleaţa publică (p. 193).

Despre guuernul T ă t ă r e s e u afirmă e ă a r fl sistematizat metodele de spoliaţlune minoritară tn a ş a măsură , încât în eomparaţlune cu el toate gu-D e r n e l e anter ioare a p a r în lumina unul diletantism. Grl8a parlamentarismului s'a agrauat la sfârşitul anului 1937, când î n c e r c a r e a Iul Tătăreseu , spri­jinită de fracţiunile Valda şl lorga, a eşuat, Iar înţe legerea Manlu, Gh. Brătlanu şl G. Codreanu, eu ascuţ iş î rnpot r iDa Regelui şl a camarilei , a împins s p r e formaţiunea guuernamentală Goga-Căllneseu. formaţiune înjghebată c a un balon de î n c e r c a r e din partea Regelui, c a r e uoia s ă c o c h e ­teze eu puterile Axei fără a se des face din m r e -jlle de alianţă eu Antanta (199). Goga a r fl putut s ă îndrume politica ex ternă a României dela L o n d r a s p r e Berlin şl dela P a r i s spre R o m a ; eu partidul maghiar a încheiat o înţelegere în ue-d e r e a alegeri lor par lamentare fixate pe începutul lui Martie 1938 Aflrmatln s 'ar fl recunoscut atunct şl personalitatea politică a elementului minoritar maghiar. Apare însă e x a g e r a t ă aftrmaţlunea e ă partidul maghiar a r fl dat parlamentarismului român louttura de graţie, refuzând s ă Intre la sfâr­şitul Iul 1937 în car te l e lectoral eu liberalii lut Tătăreseu (196).

în ultimul capitol tratând d e s p r e România c a S»at eorporatfu şl d e s p r e comunitatea etnică m a ­ghiară In cursul anilor 1938—1940 înfăţişează sbu-elumărlle politice ale a c e s t o r doi ani eu înlătu­r a r e a guDernu lu l Goga, eu modif icarea constitu­ţiei prin plebiscit, c u Instaurarea dtctaturel rega le , în c a d r e l e c ă r e i a 11 s'au asigurat Maghiari lor drepturi considerabile , adeuărate „privilegii'', încât

Nr. 38—40 — 3 Octomvrie 1942. R B U 1 S T A E C O N O M I C A 199

nu apăreau exagerate aflrmatlunile eă el s'ar bu­cura în cadrele Statului român de mal multe drepturi decât Românii înşişi. Statutul minorităţilor ar fl fost elaborat de Zenoule Pâeltşanu (p. 208). Mi­nisterul minorităţilor a aDut însă numai rol Infor­mativ şt a rămas fără o lege de organizare Spe­cială, prin care să 1 se fl lămurit atrlbu(lunile. De aceea autorul îl socoteşte ca o măsură întârziată (eso ufân hopenurg). După ui zi ta Regelui la Londra. Paris şt Berehtesgaden a urmat uciderea lut Go-dreanu ( 2 9 - 3 0 . XI. 1938) apoi deeretul-lege prl-uttor la Frontul Renaşterii Naţionale (16 XII.). Această formaţiune politică n'a putut deuenl o mişcare populară. Cu toate că partidele fuseseră desfiinţate. Căllneseu a luat contact eu conducă­torii partidului maghiar, spre a-1 îndupleca s ă . Intre în Frontul Renaşterii Naţionale. Cel dtntâlu, care şl-a dat adestunea, a fost proprietarul dela graniţa de Vest Prugly Lăsslo, cumnatul Regen-fului Horthy. înţelegând semnlflcaftunea polttteă surprinzătoare a acestui gest, Ungurii s'au grăbit a se înscrie în Frontul, care le deschidea posl- j btlltăţt nebănuite, tneât autorul se simte în drept j să sublinieze că atunci s'a în'âmplat pentru în- \ tăia oară solidarizarea deplină a maghlarlmll tran- ! sl vane. Astfel muncitorimea umăr la umăr cu ' burghez a uola să servească în aceeaşi tabără, cauza maghiară. Despre parlamentul Frontului . spune autorul eă înfăţişa „parodia parodiilor", tar pentru membrii Iul maghiari, îmbrăcaţi în „un!- , formă românească" arată eă. deşt trebuiau să rabde ponosul Impopularităţii, eu fost neuolţt să şt , asume rolul acesta, ca să poată smulge dela gu , uern tot ce era necesar pentru minoritatea ma- , ghlară. în primăvara anului 1939 fiind masate la , graniţa de Vest a României 5 corpuri de armată > maghiară, s'a ordonat mobilizarea generală. Au­torul crede greşit că. dacă ar fl Intrat atunci hon-ueslmea în Ţară, armata română nu ar fl fost în stare să opună rezistenţă (229), cu toate decla­raţiile categorice ale Iul Căllneseu. relatlue la hotărîrea României de a se bate cu oricine. In­diferent de rezultatul războiului. După uciderea Iul Căllneseu (21. IX. 1939) retorsiunile ou luat proporţlunt înspăimântătoare, sgudulnd opinia pu­blică şl sfăştlnd Ţara tocmai în clipele, când ar fl fost de neapărată trebuinţă cea mat deplină solidaritate. Despre Frontul Renaşterii Naţionale afirmă că n'a desuoltat nlclo aetluttate de orga­nizare serioasă, câtă ureme minoritatea maghiară o progresat aşa de mult. încât după Budapesta a devenit Bucureştii cel mal mare oraş maghiar (247) săvârşind Ungurii o muncă de organizare, cum nu s'a mat tntâmplat niciodată (249). Astfel, organizarea F. R. N. în loe să fl produs o re­naştere naţională românească, o prilejuit rena

stere a minorităţii maghiare. Despre prof. Const. Qtureseu se spune că ar fl fost autorul frontului unitar al minorităţilor prin dispoziţia sa dela 19. Xll. 1939 (p. 255).

Quuernul format la 4. Vil. 1940 sub preşe­dinţia Inginerului loan P. Qtgurtu s'a silit să sal­veze situaţia prin schimbarea direcţiei în politica externă, alăturat»du-se Axei. După ulz'ta Iul Qt­gurtu şt Mthall Manolleseu la Hltler şl la Mussollnl, cel dintâi a cercat să pregătească opinia publică prin o conferinţă la Radio spunând că diferendul româno-maghiar va fl soluţionat prin schimb de populaţlune, ceea ce în mod fatal „Implică şl oare­care cedare teritorială" din partea României. Trata­tivele dela Turnu-Seoerln rămânând fără rezultat, la 30. VIU. 1940 au fost eltlte în palatul Beluedere din Vlena dispoziţiile „eu caracter ultimativ" ale arbitrajului pronunţat de Rtbbentrop şl de Clano.

La sfârşitul volumului se dau şl câteva anexe (p. 265—308). precum şl note bibliografice re'a-tlve la Izooarele utilizate (309-316) şl un Indice de nUme (317—323J.

Gartea aceasta, ea orice lucrare de Istorie contemporană, e susceptibilă de numeroase ob-şeruaţlunl critice, de rectificări şl întregiri. Cel dintâi chemaţi şl oarecum obligaţi să nu întârzie cu publicarea lor. sunt fără îndoială cel vizaţi nominal în euprlnsul aeestor pagini, earl fae în multe părţi Impresia unor memorii, întru cât au­torul lor a îndeplinit şl mat îndeplineşte încă, el însuşi rol activ în politlea Maghiarilor din Tran­silvania. Oricâtă silinţă şl ar fl dat să fie exact informat, este firesc să-l ft scăpat adeseori lucruri esenţiale omlţând pe unele, tar pe altele înfăţt-şându-le unilateral, fără discernământul riguros impus de postulatul obiectivitătii Istorice.

Spicuiri din autori străini. De Dr. H. P. P.

S t a n d a r d i z a r e a «lin A m e i i c a şi E u r o p a . Adâncul sociolog, savantul Andre Siegfried, profesor Ia Academia sup. politică din Paris, specialist în ana» liza stărilor din America, a publicat în 1830, în Reoue des deux Mondes", marea revistă franceză, un remar» cabil studiu, întitulat „Europa în fata civilizaţiei ame» ricane". De acolo câteva pasaje caracteristice:

...„In decursul ultimilor 30 de ani au obvenit două fapte nouă cari au fost pentru întreaga lume de cea mai mare însemnătate. Pe deoparte au creiat Statele Unite o nouă metodă de produefie care aduce cu sine o concepţie de vieaţă cu desăvârşire nouă —

şi astfel se vede Europa în faţa unei Americi nouă şi puternice — pe de altă parte a avut această schim» bare ca urmare că Europa îşi vine repede la conştiinţa individualităţii sale.

Izbânda hotărîtă a producţiei în massă a adus cu sine o schimbare senzaţională. In America de Nord domneşte acum un spirit nou. Nu mai este vorba de cuceriri aventuroase, ca odinioară, ci de o fabricaţie metodică. In locul pionerilor, ca Lincoln şi Hill, găsim aici pe un Ford, pe un Sloane, pioneri ai orga* nizaţiei.

E posibil că priincipiile sistemului celui nou au purces din Lumea Veche, dar metoda cea nouă este exclusiv americană. Lincoln cu Biblia sa, cu fabulele sale esopice, cu predilecţia sa pentru ce este clasic, a fost numai o figură, pe care o putem înţelege - dar, deşi admirăm pe Ford, totuşi, ne simţim îndepărtaţi de el şi ~ în fond - ne înspăimântă.

„... Va putea America să fie în stare să concu* reze în ceea ce priveşte calitatea mărfurilor ? Desigur calitatea produselor americane se îmbunătăţeşte din zi în zi şi nu vei fi niciodată ispitit de a folosi vestita formulă: ieftin şi rău, dar avem să deosebim într'aceea : oricât de excelentă ar fi această calitate, e vorba — totuşi — numai de o calitate în cantitate. Producţiunea americană ajunge la nivelul suprem posibil, în mod normai, fără de a înceta însă de a fi un produs în massă; îi este ţărmurită acţiunea în urma nivelului ar* ticolului pe care îl poate cumpăra oricine, deoarece, dacă ar vrea să confecţioneze un articol mai aristocratic, i«ar fi absentă o vânzare în massă. Din cauza aceasta este industria americană osândită, pe lângă toată teh» nica ei minunată, să rămână legată de cantitate. Aici rezidă taina succesului produselor americane — nu pot bătători, nepedepsiţi, altă cărare.

N'ai decât să vizitezi un mare atelier de peste Ocean, ca să te convingi că, de îndată ce se recer la construirea unui articol: iniţiativă, fantezie sau talent inventiv artistic, acestea îşi au izvorul, de sigur, din Europa. Cu aceasta nu vreau să spun că Lumea cea Nouă nu poate să arate un geniu creator, dar că acesta e lăsat în cea mai mare parte în sarcina Lumei celei Nouă. Dacă însă producţia în massă vrea sâ=şi manifeste greutatea în ceea ce priveşte producţia în massă, are să resimtă Europa deficienţele structurii sale actuale.

Statele Unite - şi aceasta e, de sigur, ceea ce au contribuit mai mult în privinţa civilizaţiei omenirii — au creiat un standard mai mare de vieaţă.

(Urmează o serie întreagă de date»record, în pri= vinţa aparatelor perfecţionate şi a materiilor prime, la dispoziţia Americii).

Fac acestea toate pe American mai fericit ? De sigur, întrucât residă satisfacţia în câştigarea de bunuri.

Cu leafa sa îşi poate cumpăra (1930] Americanul mai multe lucruri decât oricare alt om de pe lume, de» oarece munca este scump plătită în Statele Unite, câtă vreme fabricaţia în massă scobară mereu preţul arti» colului fabricat. Dar există ceva ce se poate câştiga numai pentru preţuri inabordabile: serviciul unui alt om. Defavorul acesta trage greu în cumpănă faţă de favorul indicat, anihilându»! aproape. întreagă maniera de a trăi se schimbă în urma acestei stări de lucruri. Eşti mereu în căutarea aparatelor cari cruţă munca, anume pentru lucrările ce au a se săvârşi în decursul zilei. Urmarea este o completă mecanzare a existenţei, fără de care ar fi imposibilă o vieaţă normală.

„Home"*ul îşi schimbă repede caracteristica: există multe case ai căror proprietari posedă două au» tomobile cari însă nu au o bucătăreasă şi — câte odată — nici chiar o servitoare; aici trebue să poarte doamna bucătăria, domnul să cureţe ghetele, copiii să facă paturile şi să îndeplinească celelalte îndeletniciri ale gospodăriei casnice. In New»York foarte multe lo» cuinţe nouă n'au bucătărie, ci numai „Kitchenette", n'au sufragerie, ci numai un Dining Alcove, în care îţi iai masa în picioare, fără de a avea o masă înainte.

Nu ne incumbă rolul de a judeca dacă poţi fi fe« ricit cu o astfel de manieră de a trăi.

Un rezultat al mecanizării existenţii omeneşti este influinţa maşinii asupra omului. In numeroase ramuri de producţie a ajuns munca să fie o simplă suprave* ghere a unei maşini care funcţionează automat. Nu mai e nevoie de un muncitor cu cunoştinţe speciale. Fără de o îndrumare deosebită, poţi să câştigi la munca aceasta atâta, încât mulţi tineri stau la îndoială dacă mai e cu cale să se dedice unui timp îndelungat de ucenicie. Standardizarea impusă produselor a im»

•primat stampila chiar şi însuşi muncitorului.

Mai mult decât oricând e nevoie în America de o elită conducătoare, elită care astăzi însă este mică. Cea mai mere parte a populaţiei ajunge tot mai mult o massă mediocră, care poate rămânea mediocră de» oarece singuratecul nu trebue să tindă să exceleze peste munca ce o îndeplineşte.

Domeniul standardizării se întinde peste margi» nile producţiei, are un caracter colecţia; se poate ajunge la un succes dacă se va standardiza întreaga oieata. Logica sistemului este implacabilă şi când a fost Hoover ministru de comerţ a înţeles aceasta atunci când a încercat cu, rezultatul cunoscut de noi de a normaliza, sub egida Statului, produsele industriei ame» ricane. Poţi să standardizezi numai atunci producţia când acceptă însuşi consumatorul, atât o anumită stan» dardizare a vieţii sale private, cât şi a vieţii colective.

Influinţa acestui consens, de care, de altfel, nici nu este de loc cu putinţă, să te eschivezi, se manifestă în domeniile cele mai îndepărtate ale societăţii ame»

Hf. 38—40 - ^ 3 Óctomvrie 1942. R E V I S T A É e Ó N O M l é Á 201

ricane. Cu un cuvânt: legea numărului celui mare stăpâneşte în Statele Unite totul: numai aceea se poate valorifica băneşte, numai aceea interesează ce se pre= stează în massă. Legea aceasta nu se aplică numai la industria proprkuzisă, ci şi asupra instrucţiei (cum poţi să scapi de aşa ceva, când există universităţi cu 20.000 de studenţi ?). „Încurajăm pe singurateci, pentrucă în= curajăm totul" mi=a spus un editor New»York=ez, „dar, }n fond, suntem duşmani ai individualismului; el nu corespunde spiritului întregului nostru regim".

Dacă protestează simpaticul, dacă vrea să=şi tră» iască vieaţa proprie, îl laşi să o • facă, dar se va vedea faţă 'n faţă cu nenumărate greutăţi şi — de sigur j îl va sfătui în curând raţiunea omenească sănătoasă să se dea bătut. Dacă se conformează cadrului şi săvâr» şeşte acelaşi lucru ca ceilalţi — este uşor orice, insului. !

Tragicul în America este că standardizarea nu se ' mărgineşte la produsele marei industrii, ci chiar spin ritul omenesc vrea să fie standardizat. \

Dacă analizezi problemele până 'n adâncul lor, 1

observi adeseori că în Statele Unite însemnează idealul numai şi numai progresul material. Pentru mulţi ame» ricani este succesul adevărata piatră de încercare a tuturor valorilor. întreaga atmosferă este apăsată de această tendinţă universală după câştig $ însuşi gândul '' trebue să fie productiv 5 gândirea pură este conside* ' rată, printr'un consens tacit, drept o atribuţie feminină şi i se dă vot de blam, în secret, din partea oame» nilor serioşi. |

Rolul Statelor Unite în desvoltarea civilizaţiei . omeneşti, întrece, poate în privinţa importanţei, însem» nâtatea care i o atribuim noi. E vorba, î i realitate, de o nouă eră a omeni mii, în sensul în care se vorbeşte despre epoca de piatră sau de bronz. Este o soartă ce nu se poate ocoli care aduce cu sine nu numai o tehnică nouă, ci şi o politică nouă şi o morală nouă".

Bursa din 16. IX 3 0 IX, 1942.

Ciclul a c e s t a s e c a r a c t e r i z e a z ă prin aca lmie şl l ipsă de elen tn afaceri . De s igur c ă a con­tribuit mult la a c e a s t a situaţie nesiguranţa tn ma­terie economică , şl faptul c ă publicul es te deja saturat de acţiuni şi efecte de s t i t în urma emi­siunilor maslue c e s'au efectuat până a c u m a . Problema lnuestlţlunllor r ă m â n e deci şl mal de parte desch i să şl controversa tă .

D a c ă c o m p a r ă m îneeputul ciclului cu ulttmo Septemvrie , situaţia a c e a s t a este evidentă, lată cursuri le comparat ive la unele dintre hârtiile mal mult n e g o c i a t e :

18 Sept. 30 Sept . Nitrogen 1.100—1.175 1.070 Urbane Bucureşt i 4 9 . 2 5 - 5 1 64.65 Reîntregirea . . . . • 6 2 B / 8 6374 Astra R o m â n ă . 2 4 5 0 — 2 6 2 5 2.225 S. R. D 3.575 - 3.675 3.625 Mlea 1 . 1 5 0 - 1 200 1.100 L e t e a 1 . 1 2 5 - 1 . 1 6 0 1 2 0 0 Reşiţa . . . . . 9 5 5 - 1 0 1 0 945 Telefoane 1.875—1.800 1 8 0 0 B. N. R 10.050—10.250 10.300

e R o N i e A. Necrolog. Aflăm cu mult r e g r e t d e s p r e t r e ­

c e r e a din nleaţă a vrednicului Român Dr. Molse Qrama. fost decan al baroului advoeaţlal din F ă ­g ă r a ş şl preşedinte al băncii „Furnica''.

Decedatul a fost o personalitate m a r c a n t ă în vieaţa culturală şl e c o n o m i c ă din F ă g ă r a ş , aetluând fără oboseală , până la ultimele sa le clipe în tnteresul obştel româneşt i .

* Reforma bursei. Românizarea uteţll n o a s t r e

economice a făcut un însemnat p r o g r e s prin a e -t vltatea d-lul Stotha prin c a r e în jumătatea primă a anului curent, clientela burs ieră e u r e a t a s e ă a fost înlocuită eu c e a r o m â n e a s c ă . D-sa a depus o m a r e activitate pe lângă guvern, c a a c e s t a s ă facă posibilă o spor ire a cursuri lor pentru a s e da capitalurilor mobiliare româneşt i o mal dreaptă a p r e c i e r e . Tendinţa urmată eslr», f ixarea unei li­mite Inferioare sub e a r e cursuri le specif ice fie­căre i acţiuni, s ă nu poată fl s c o b o r â t e . Ne a p r o ­piem astfel de bursa dirijată, proprie cadrului noutt ordine europene în c a r e publicul burs ier trebue s ă u r m ă r e a s c ă numat p l a s a r e a numera­rului disponibil, fără speculă sau joe de bursă . A c e a s t a nu este o problemă u ş o a r ă , eăet prin Intervenţia statului nu trebue s ă s e s t â n g e n e a s e â elasticitatea bursei , prin c a r e altfel a r înceta în­săşi noţiunea de bursă .

* R e t r a g e r e a din circulaţie a monetelor de

. 0 şi 2 0 Lei . S e nor emite monete noul de zlne de 20 Lei în va loare totală de 1.500 milioane L e i . R e t r a g e r e a monetelor vechi s e na face prin ad­ministraţiile financiare şl Percepţi i , şl vor a v e a putere c irculatorie până la 31 Ianuarie 1943. După aeeas tă dată uor mat fi primite ea plată în Im­pozit, până la 31 Martie 1943.

*

Comunitatea de avere grăni ţerească din Caransebeş a făcut tn ultimul timp frumoase pro­grese sub controlul Ministerului agriculturii şt Domeniilor. Ea este aal proprietara celor mat estinse păduri din Banat. Păduri puse în exploa­tare mai reeent, sunt eeie din Gorneştl şV Me-

hadla. Spre acest scop s'au construit 20 hm. linie ferată Industrială în regie proprie.

Administraţia aoerllor dă deosebită aten­ţiune turismului, cumpărând şl modernlsând în acest scop hotelul „Pomul uerde" din Caran­sebeş şl „eerna" din Băile Hereulane.

„ D A C I A T R A I A N Ă " S. A. INSTITUT DE A R T E GRAFICE, EDITURĂ, C O H P A C T O R I E SI L I B R Ă R I E , — SIBIU

PROSPECT DE EMISIUNE In baza autorizării adunării generale extraordinare

a acţionarilor Institutului de arte grafice, editură, corn-pactorie şi librărie „DACIA TRAIANĂ" S. A. Sibiu, ţinută la 29 Septemvrie a. c , şi în conformitate cu art. 4 din nouile Statute votate în aceeaşi adunare generală extraordinară, subsemnatul Consiliu de administraţie deschide prin aceasta subscripţie pentru o nouă emi­siune de acţiuni, în scopul sporirii capitalului social dela Lei 2.000.000 — la Lei 5.000.000 —

Noua emisiune se face în următoarele condiţiuni:

1. Acţionarii vechi au dreptul să opteze cel mai tâniu până la data de 31 Octomvrie 1942, pentru fiecare zece acţiuni vechi â 200 Lei, câte 3 acţiuni noui, valoare nominală ă 1000 Lei bucata, preschimbând totodată şi acţiunile vechi de 200 Lei veloare nominală în acţiuni noui de câte 1000 Lei veloare nominală, în urma cărei operaţiuni capitalul so­cietar se va compune din 5000 acţiuni de câte 1000 Lei nominal. Acţionarii vechi cari au mai puţin de zece acţiuni sau fracţiuni de zece, au dreptul să subscrie suma care odată cu preschim­barea acţiunilor vechi să dea acţiuni noui, com­plete cu 1000 Lei bucata.

Pentru a se putea emite conform prevederilor nouilor statute, acţiuni de câte 1000 Lei nominal, în tot cazul este obligator să se semneze un număr de acţiuni noui, cari împreună cu cele vechi să dea o cifră divizibilă cu zece.

S i b i u, la 29 Septemvrie 1942.

2. Pentru fiecare acţiune nouă se plăteşte valoarea acţiunii de 1000 Lei, plus 7% de fiecare acţiune, drept spese de emisiune.

3. Preţul acţiunii împreună cu spesele de emisiune se va vărsa la subscriere.

4. Pentru anul 1942 acţionarii vor beneficia după vărsămintele făcute de o dobândă de 7% pro reta temporis.

5. Acţiunile noui vor beneficia de dividend începând cu anul de gestiune 1943.

6. Acţiunile neoptate de vechii acţionari, conform punctului 1, se vor pune la dispoziţia vechilor acţionari până la 15 Octomvrie 1942, iar cele rămase nesemnate se vor putea distribui şi ne-acţionarilor până la 15 Decemvrie 1942, când emisiunea se încheie.

7. Pentru exercitarea dreptului de opţiune trebuesc prezentate acţiunile fără cupoane.

8 Neexercitarea dreptului de opţiune în termenul şi modul prevăzut mai sus, atrage pierderea acestui drept, urmând ca Consiliul de Administraţie să hotărască asupra acţiunilor rămase nesubscrise.

9. Ca Ioc de subscriere şi vărsământ se designează: sediul central din Sibiu, Piaţa Unirii Nr. 7.

10. La data vărsării se vor elibera titluri provizorii, care se vor preschimba în titluri definitive începând cu data de 1 Iunie 1943.

11. Pentru subscriere la noua emisiune se va folosi declaraţiunea anexată acestui prospect.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

IMPRIMATE, REGISTRE, RECHIZITE, etc. etc. Procuraţi numai dela

„DACIA T R A I ANA" S I B I U , P ia ţa Unirii 7 / Tel . 168 a — Str. Regina Măria 20 / Tel . 168 b.

C e n a n r a t . Tiparul Inst. de Arfe Grafice „Dacia Traiaiiă". s. a.. Sibiu. Inreg. C e., Fi. 3/55/931. Nr. 1 1 1 7 — 5 Oct. 1942