e < _L O O X

ANUL I: 1025-192«. Mr. 13: Marți 16 Martie

TEATRUL«MADAME SANS-GÊNE“ LA CLUJ

Apare în fiecare Marți REDACTOR: Redacția și administrația

Un exemplar 10 Lei ALEXANDRU HODOJ Cluj, Piața Cuza Vodă 16

TEATRUL NAȚIONAL DIN CLUJ: Marți 16 Martie: «Madame Sans-....... ’ ..... Gène“ (premierà); Joi 18 Martie:

„Madame Sans-Gêne“ ;Sâmb.: 20 Martie: «Madame Sans-Gêne“ ; Dum.21 Martie: „Poveste de iarnă“ (mat ); Marți 23 Martie: „Frumoasa aventură“ (premieră)

O PROPAGANDĂ NECESARĂNe apropiem, cu pași liniștiți

de sfârșitul stagiunei din acest an a Teatrului Național. Se va face, la vremea sa, bilanțul u- nei harnice activități, măsurân- du-se la lumina tot mai vie a culturei naționale, câștigul realizat pe seama sufletului românesc.

Cineva făcea, nu demult, constatarea, —foarte caracteristică pentru vremile în cari ne găsim, •— că nicăeri, pe toată întinderea Ardealuliii, nu s’a înregistrat o biruință mai evidentă a limbei literare românești decât în Cluj, și pentru această îmbucurătoare transformare cele mai multe mulțumiri se cade să le aducem Teatrului Național din Cluj. Nu e exagerat dacă spunem, că teatrul acesta a fost din primele lui zile o adevărată școală sufletească pentru toți românii. Cuvântul românesc, cu toate frumusețile lui de expresie și cu toate resonan- țele lui sentimentale, s’a înfipt din ce în ce mai adânc în inima fiecăruia.

Din an în an, ecourile pe cari le-a trezit au fost tot mai profunde. Spectatorii deveneau din ce în ce mai înțelegători. Pilda a prins tot mai răsfirate rădăcini.

A fost vorba, ca forța acasta de lumină să fie dusă mai departe. E păcat, într’adevăr, că munca Teatrului Național din Cluj a rămas țintuită pe loc și n’a putut fi cunoscută și mai departe. Au venit și delà București diferite turnee ale trupelor particulare, în frunte, bineînțeles, cu hazliul Tănase, mare meșter în ghidușii de actualitate, dar a- ceste întreprinderi, — de cele

mai multe ori numai comerciale, — au avut multe defecte. Aveau, mai întâi, defectul de a fi trecătoare. II aveau, apoi, pe acela al unei compuneri artistice improvizate. In fruntea trupei se așeza, deobicei, un nume de actor cunoscut, celebru chiar, dar restul era strâns în grabă din elemente de mâna a cin ce a — ieftine.

Teatrul Național din Cluj, dacă ar fi pornit la drum, — dacă i-s’ar fi dat această posibilitate, ar fi avut de partea sa două împrejurări hotărâtoare : ar fi vizitat mai des orașele Ardealului, deci ar fi îndeplinit o misiune mai statornică. Apoi, ar fi oferit publicului românesc un asamblu neasemănat superior turneelor pornite din Capitală. Pregătite cu mai multă grije, interpretate cu forțe artistice de o perfectă onestitate, spectacolele Teatrului Național din Cluj s’ar fi putut da, cu cinste, chiar la București.

Pentruce publicul românesc din Ardeal să nu cunoască biruințele de artă ale unui așezământ din capitala acestei provincii? Desigur, că simțământul său legitim de mândrie ar tresări de mulțumire și propaganda noastră culturală ar însemna la răboj rodul unei bune acțiuni de înviorare sufletească.

O stagiune întreagă, Teatrul Național din Cluj a stat departe de celelalte orașe ardelene. A fost o pagubă reală, pe care, repetăm, trupele din capitală n’au putut-o acoperi. Cel puțin, se vor îndrepta lucrurile acum, la sfârșitul acestei stagiuni? Nu e încă prea târziu.

2

Moartea unui dramaturg: OTTO ERNSTO scurtă știre a anunțat moar

tea dramaturgului Otto ErnstOtto Erich Schmidt sau cum

semna lucrările sale : Otto Ernst a scris într’un roman de trei volume tot ce fusese caracteristic în copilăria, în tinerețea sa și primii ani ai lui.

Otto Ernst a fost fiul unui lucrător sărac dintr’o fabrică de țigări.

El a urmat apoi seminarul pedagogic dela Hamburg. La vârsta de 25 de ani s’a însurat cu Helmy Scharge, care din colegă de profesie, i-a devenit tovarășe credincioasă de viață. Un an după căsătoria lor au avut o fiică a- nume lngeborg, căreia i-au urmat alte două fiice și un fiu. Relevăm aceste amănunte, fiindcă Otto Ernst care vedea cu ochii tatălui și ai soțului, a fost un poet al familiei, al vieții de familie, al micilor sale senzații din viața de toate zilele.

Este o mare artă să descrii astfel viața de toate zilele, așa fel ca și cel care n’a luat parte la un eveniment oarecare să-l poată simți.

Arta aceașta o poseda Otto Ernst la perfecție. Fără a eși măcar o singură dată din punct de vedere literar din cadrul strâmt al vieții familiare, fără a face lumea din afară și problemele ei obiect al operei sale, el a știut totuș să fie poet.

Cele mai cunoscute din lucrările sale sunt, în afară de autobiografia sa din „Asmus Semper“ acele în cari un tată urmărește aproape zilnic viața copiilor, săi, cum cresc, primul lor surâs.

„Appelschnut“, romanul unui

copil este o dovadă elocventă în sensul acesta. Tot astfel, excelentele descrieri de detalii, cum spre ea în schița „Des kleinen Erasmus Hosentaschen“, în care cuprinsul buzunarelor pantalonilor unui băetaș este examinat cu atâta amănunțime încât cade pe alocuri în conflict cu cerințele esteticei.

Tot din viața particulară, dacă putem spune astfel, este luat și subiectul renumitei sale comedii „Institutorii*, care s’a reprezin- tat pe toate scenele germane și pe o mulțime de sceue din străinătate, între cari și la noi.

In comedia aceasta, Otto Ernst este pentru o creștere rațională și liberă a copiilor, el, profesorul, care a făcut în această privință, în fostul imperiu german, cele mai rele experiențe.

Dintre celelalte lucrări ale sale sunt de relevat „Jugend von heute', „Ein frohes Farbenspiel*, „Vom geruhigen Leben“ și feeria „Ortrun und Ilsebill“.

In tinerețea sa, Otto Ernst a fost un purtător de cuvânt al libertății, însă mai târziu a devenit un doctrinar al exaltărilor naționaliste ale poporului german, cari au avut drept consecință isbucnirea războiului mondial.

El a cântat acest războiu, ca un războiu de înălțare a poporului german. Poetul copiilor și al vieții de familie, s’a transformat pentru a contribui la distrugerea acelei tinereți Ia a cărei ridicare muncise cu atâta râvnă. Aceasta a fost tragicul conflict într’o viață, care a fost tot timpul veselă ca și lucrările pe cari le-a produs.

3

T R A G E DHL E A D E VÄ R A TE- UN ACTOR ÎNEBUNEȘTE PE SCENĂ -

Actorul pentru care reprezentația piesei în care juca a devenit o tragedie, se numește Charles Grantley. El a fostmulți ani clown într’unul din marile circuri londoneze și avea, în a- ceastă calitate, un salariu destul de ridicat, totuș nu-i plăcea să joace la circ. El voia cu orice preț să treacă pe scenă și era ferm convins că ar putea face carieră ca interpret al rolurilor de caracter.

Directorii și regisorii, cărora le ceruse să fie angajat, erau de altă părere. Ei considerau pe clown ca un bun comic și-i dădeau din când în când să joace roluri mici.

Acum câteva luni fusese angajat la teatrul Hippodrome dela Ashford un oraș mai măricel din comitatul Kent. Teatrul acesta fusese înainte varieteu. Proprietarul iui avea de câtva timp intenția să-l transforme în teatru de dramă și comedie. Proiectul acesta era ultima speranță a clow- nului. El spera să poată face carieră la Ia Hippodrome-Theatre ca actor dramatic.

Realizarea acestui plan a fost însă, în ultimul timp, amânată pentru anul viitor. In răstimp s’a hotărât să se joace o revistă pe scena teatrului.

Clownul ceru să joace singurul rol serios din revistă, acela al lui Dumnezeu, pe care autorii revistei, ținând cont de sentimentele religioase ale publicului l-au făcut să troneze, în ultimele două acte, sub forma unui

moșneag blând pe deasupra norilor.

Directorul dădu rolul altul actor și ținu ca Grantley, al cărui talent de comic îl aprecia, să ia rolul unui diavol vesel. Când clownul refuză rolul acesta, directorul îl amenință cu concedierea. Grantley era disperat, dar se supuse cu resemnare hotărârii directoriale.

Primele trei acte trecură în seara primierei fără nici un incident. Când clownul apăru în fața rampei în rolul grotescului Meflsto, spre a face glumele sale obișnuite, fu întâmpinat cu aplauze furtunoase.

La sfârșitul actului, toți actorii apărură în fața cortinei spre a mulțumi pentru aplauze. Grantley se retrase, căci aplauzele nu-i făceau nici o plăcere în seara aceea.

In ultima scenă a ultimului act, când Dumnezeu se pregătea să anunțe printr’un monolog patetic victoria Binelui asupra Răului. Grantley^ care își desbrăcase costumul, se repezi pe jumătate gol, pe scenă.

Publicul crezu în primul moment că scena făcea parte din revistă. Cu un baston în mână. Grantley se repezi spre actorului care interpreta pe Dumnezeu, și-i strigă amenințându-1 :

«Pleacă de pe scenă, eu sunt Dumnezeu 1“.

Actorul o luă la fugă.De abea acum publicul ob

servă că pe scenă se desfășurașe o adevărată tragedie.

4

TEATRUL NAȚIONALSOCIETATEA DRAMATICA

MADAME SANS-GÊNEGdmedie în § acte și un prolog de Victorien Sardou și Emile Moreau,

traducere de Sică Alexandrescu.

Lefèbre, sergent . . Fouché ....................Contele de Neipperg Vabontrain țYolicoeur [ soldați Rissot JVinaigre, Toboșar . Un vecin ..... Alt vecin................Mathurin................Catherina Hübscher Toinon JulieRoșcovanaO vecină................

| spălătorese

Distribuția prologului: .............................................DID. ................................................... N. ................................... „.N. ...................................................»....T.

C.n

» n

PsattaNeamtzu Ottonel Dimitriu Lapteș Rusei

V. Potoroacă C. Potcoavă I. Vanciu V. Mardare

D na J Rădulescu»»

O. Bârsan Nunuța HodoșL. BănuțiuM. Borsa T. Petrescu

Vecini, vecine, burghezi, popor, soldați.

Distribuția piesei :D-lNapoleon

MareșalulFouché, duce de Otranta...................................Contele de Neipperg...........................................Savary, duce de Rovigo...................................Despréaux, maistru de balet...........................Jasmin...................................................................Cop ...........................................................................Saint Marsan.......................................................Canouville...............................................................Duroc......................................................................De Lauriston.......................................................Mortemart...............................................................De Brigode, șambelan.......................................Junot......................................................................Corso .......................................................................Arnault...................................................................Roustan, mameluc...............................................Un valet...............................................................Constant....................................Carolina, Regina Neapolului................... . .Elisa, principesa de Luques și Piombino . . Catherina Lefèbre, ducesă de Danzig . . . D-na

Lefèbre

n

»n

n

» » »

»n

de Bülow » Rovigo . „ Canisy . „ Thalouet

N. D. N. N.

»»»

D-ra D na

Voicu Psatta Neamtzu-Ottonel D.mitriu

Mișu ȘtefănescuC Simionescu Virgil Vasilescu Arsene Popovici Al. Rădulescu-Râmnic Al. ȘerbanC. RuseiV. Potoroacă DaiaD. TiborT. Lapteș V. Mardare M. BoncescuD. ConstantinescuH CristeaI. Ghiorghiu

Virginia Cronvald M. Miriam Apostol Olimpia Bârsan Ec. StănescuSylvia Jipescu-Hodoș Stanca Alexandrescu V. Poruț

................... J»

.......................................................... ...... i ' »Invitați, servitori, mameluci.

Direcția de scenă dl Sică Alexandrescu.

Madame Sans-Gêne— Subiectul piesei —

Catherina e patroana unui atelier de spălătorie din mijlocul Parisului. Printre clienții ei și încă printre cei cari nu prea au obicieiul să plătească la timp, se găsește și tânărul locotenent Napoleon Bonaparte, viitorul împărat al Franței. Prologul piesei se petrece în plină revoluție, la 1789. Catherina e logodită cu sergentul Lefèbre. Vine vestea, că poporul răsculat a atacat ș a cucerit vestita întăritură a Bastiliei, unde erau închiși toți dușmanii regimului absolutist. Aceștia sunt puși în libertate și purtați în triumf pretutindeni. Parisul e cuprins de o adevărată nebunie a însuflețirei. Catherina se pregătește să ia parte și ea

Dl DIM. PSATTA

D na OLIMPIA BARSANla sărbătoare, când apare deodată un tânăr nobil austriac, Neipperg, care e fugărit de răs- culați, și fiind rănit cere ajutorul Catherinei. Aceasta, făcându-i-se milă de el, îl ascunde în odaia ei de culcare. Aci, Neipperg e descoperit de Lefèbre, logodnicul Catherinei. Lefèbre se convinge însă că logodnica sa nu e vinovată și se învoiește să ajute la salvarea nefericitului fugar.

Au trecut muiți ani delà această întâmplare. Locotenentul Bonaparte e acum Napoleon, împăratul Franței, sergentul Lefèbre e mareșal. Catherina, fosta spălătoreasă, e ducesă. Toți sunt la înălțimea nouei lor situații, alcătuind strălucita curte al Iui Napoleon, numai Catherina nu se poate împăca deloc cu eticheta

6

Di N. DIMITRIUși protocolul recepțiilor imperiale. Ea a păstrat felul’ ei liber de a vorbi, purtările ei firești, expresiile și gesturile de altădată. Din pricina aceasta, Catherina, care a fost poreclită Madame Sans-Gêne, e obiectul tuturor glumelor ironice și a aluziilor răutăcioase. Printre cei cari o critică și o batjocoresc e chiar regina Neapolului, soția prințului Murat și sora împăratului. Dar madame Sans-Gêne nu se emoționează prea mult de atacurile îndreptate împotriva sa, și când i se aduce aminte că a fost cândva spălătoreasă, ripostează foarte spiritual, pomenind despre originea populară a tuturor prinților, mareșalilor și generalilor iluștri ai lui Napoleon. Chiar despre Murat, regele Neapoluiui, Catherina spune că a fost un biet băiat de prăvălie.

Ceeace devine mai grav, însă, e că aceste întâmplări ajung la

urechea Iui Napoleon, care cheamă la sine pe mareșalul Lefèbre și-i poruncește să divorțeze de Catherina, care nu se potrivește cu rangul soțului său. Napoleon i-a rezervat mareșalului Lefèbre o prințesă de sânge, cu care se va însura dupăce se va despărți de madame Sans-Gêne. Dar aceasta nu se dă bătută cu una cu două. Intr’o convorbire pe care o are cu Napoleon, Catherina îi reamintește fostului locotenent vremile de- odinioară și reușește să-1 înduioșeze. Totdeodată, Lefèbre mai -re prilejul să salveze odată viața lui Neipperg, bănuit pe nedrrpt de Napoleon că e amantul împărătesei.

Împăratul pune Catherine! o singură condiție: să vie ceva mai rar pela palat, ceeace madame Sans-Gêne acceptă cu cea mai mare plăcere.

Dl N. NEAMȚli OTTONEL7

oééoooooooooooooooocxxxM»ooooQOOoooooooc»o(xxxxxx30oooooooooooooooooQoooocxx30ooocxioaooôooooooooQOQOooo

I I ||(frn de masă și noptiere, dela cele mai simple până la |§ L. U Mie ceie maj luxoase. |

Mașini electrice ZXȘ5i,"câlzit’cuac“soriipe"'I Dnriiri electrice, toate mărimile, se găsesc în depozit en- 8I DcCUlI gros și en-detail 8

’ La Magazinul de Candelabre pentru Ardeal S. A. !8 CLUJ, Calea Regele Ferdinand 11. |

OCKtOOQOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOQOOOOOOOOOOOOnOOOOOOO

Ì Citifi £“Cultura Poporului“ |Cea mai răspândită foaie săptămânală gdin țară scrisă de distinși scriitori. 5«

{DIRECTOR : General N. Petala. Prim-redactor Const. Cehan Racoviță ai

Redacția și Administrația : CLUJ, Str. N. lorga 6 gr—————I SEGESVÄRI & Co.(CALEA VICTORIEI, IOCel mai mare depozit de văpsele,I lacuri și articole chimiceI EN-GROS ȘI EN-DETAILL—. — MARELE MAGAZINLUCA F. NICULESCUSUCURSALACLUJ, STRADAREGELEFERDINAND

Se găsește bogat asortiment de manufactură, raion special pentru mătăsuri, stofe bărbătești și pentru dame, raion special pentru olandă de trusouri, etc.VANZARE EN-GROS ȘI EN-DETAIL

8

C R ONIC A DRAMATICĂAntonia de M. Lengyel, la Teatrul Național din Cluj

»Antonia“ e o comedie cu intenții maralizatoare? S’ar putea susține și așa ceva. In orice caz, onoarea familiei e salvată. Eroina a fost cândva o faimoasă curtezană, o stea (de întâia mărime) a vieței de noapte din Budapesta. Acum stă retrasă la țară, e măritată cu un moșier cam sărac cu duhul, (a lui va fi împărăția cerului) crește porci și umblă cu cheile legate la brâu. Toate femeile acestea ușurele devin, cu vreme, bune gospodine. Într’o zi, însă iată că Budapesta de altădată îi apare înaintea. O nepoată oarecare, prostuță și nostimă, vine s’o scoată din bârlog. Antonia o șterge de-acasă, (luând din greșală cheile delà cămară) și se pomenește în acelaș restaurant cu lăutari delà Budapesta, în brațele unui frumușel căpitan englez și alături de unul dintre amanții de odinioară. Din fericire, Antonia descopere la vreme legătura de chei, cu care plecase, își amintește, că n’a avut cine să dea de mâncare, bărbatului, porcilor, și celorlalte animale domestice, și pleacă înapoi acasă. Aventura se sfârșește aci. Soțul artă, ca deobicei, morala e sal-

, vată.’ Comedia e scrisă cu spirit vioi /i e plină de note amuzante, specific budapestane. Se cântă, se joacă ciardaș, se sparg pahare la chef, și călătoria se sfârșește cu o excursie cu automobilul, la care participă și lăutarii. Cele mai autentice efecte de operetă sunt minunat întrebuințate, O

ușoară atmosferă sentimentală complectează cadrul.

In rolul titular, dna Olimpia Bârsan a făcut o adevărată crear ție. A fost, pe rând, jovială, autoritară, visătoare, pătimașe și resemnată, inșirând această gamă sufletească pe firul unui humor plin de firesc. Succesul a fost sincer și unanim. Alături de dna Olimpia Bârsan s’a relevat prin temperamentul său aprins, prin jocul său nuanțat, d. M. Ștefănescu, al cărui elan de chefliu sentimental ne-a plăcut mult. D. Dem. Psatta a avut momente admirabile în căpitanul Barker, căruia i-a dat o linie de noblețe britanică. Simpatic, d. Simio- nescu. Sobru și corect, dl D. Voicu. Drăgălașe și elegantă dna Jeana Popovici Voina. Sgomo- toasă și decorativă, în nota precisă a’rolului, dna Miriam—A- postol.

Lăutarii, cei mai buni din Cluj. Cronicarul Teatrului

PROCESUL ALTUIA,la Teatrul Regina Maria din Capitală

Annie Elinescu, soția lui George Elinescu, femeie tânără și capricioasă, fiind lăsată singură de bărbatul ei plecat de mai mulți ani în străinătate, e pe cale de a se despărți și de soțul depărtat și de amantul ei, avocatul Rudeanu, fiind hotărâtă să fugă cu Un tânăr, Poenaru, care nu vede în Annie decât prilejul unei aventuri. In ajun de a pune în

»

execuție planul ei de fugă, sosește George Elinescu, bărbatul ei, din străinătate, Annie fuge la țară, cu gândul de a se mărita mai târziu cu Poenaru. Elinescu, aflând că Rudeanu a fost amantul soției sale, ca să se răsbune, îi cere acestuia să pledeze în procesul său de divorț. In actul al treilea, Annie, care se găsește la mătușea sa, își dă seama de greșeala pe care era s’o săvârșească fugind cu Poenaru, și, la îndemnul lui Rudeanu, care’ înțelege că a fost și el sacrificat, cei doi soți se împacă. Acesta e „procesul altuia“, pe care îl pledează și îl câștigă Rudeanu.

Piesa, scrisă de dl Paul Prodan în colaborare cu dl Porum- beanu, are un dialog interesant, care nu lâncezește, dar acțiunea e condusă cu prea mult convenționalism și cu prea puțină sinceritate. In rolul principal, al Iui George Elinescu, dl Gh. Storin a fost plin de prestanță și autoritate. Dșoara M. Mohor a jucat inteligent rolul lui Annie Elinescu.

V. T.

Reprezentanțiile comediei „Antonia“ pe scena Teatrului Național din Cluj au fost întrerupte în plină serie din cauza premierei „Madame Sans-Gêne“, unde rolul principal e interpretat tot de dna Olimpia Bârsan. Ele vor fi reluate cât de curând, întrucât succesul piesei lui Lengyel e departe de a fi epuizat.

*La Paris a fost reluată, cu

mare succes, comedia „Frumoasa aventură“, de Fiers, Caillavet și Rey, care se reprezintă și pe scena Teatrului Național dinCluj.

ECOURIO întrecere literară

Autorul dramatic Jean Sarment a avut cu mulți ani în urmă un duel de cafenea literară.

Unul dintre cei mai buni prie teni al lui l’a învinuit că piese lui sunt împănate de vorbe fr moașe uneori, dar că între fondul piesei și subtilitatea expresiei sunt deosebiri infinite.

— Piesa e bună, dar e scrisă prost, spunea prietenul (și e drept că numai un prieten își poate permite o judecată critică într’o formă atât de drastică). Dacă însă aș colabora și eu la ele...

Atunci al treilea, care asculta la aceeaș masă, a scos ceasul și punându-1 pe masă a spus:

— Vă dau la amândoi cinci minute, în care timp să scrieți un dialog de cel mult zece replici, dar cât mai subtil.

Zis și făcut.Hârtie și creion amânduror

dueliști ! Peste cinci minute a- mândoi suspendară scrisul. Prietenul ceti zece replici fără efect prea mare. Sarment la rândul lui citi cu falșă modestie următoarele :

Monette : Cu atât mai rău... M’ai uitat prea repede...

Herbert : Nu te-am uitat, dar nu m’am gândit la tine...

Monette : E tot una...Herbert: Nu... E o nuanță...In total patru replici și o sub

tilitate. Dialogul îi fu primit, cu aplauze chiar de rival, iar Sarment a renunțat la colaborarea cu prietenul, care-i spunea că scrie prost.

10

A.

INFORMATDI N. Leonard, popularul te

de operetă, continuă să joace Paris pe scena Teatrului Mog dor rolul prințului Radjani d, „Bayadera*. De-asemeni, dna Elvira Popescu a reluat la teatrul Gymnase rolul principal din comedia „Verișoara mea din Varșovia“ de dl Verneuil.

Un banchet a avut loc, zilele trecute, ia București, în onoarea dlui Al. Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor. Au participat reprezentanți ai tuturor societăților șl asociațiilor de gazetari și literati. Di’ Al. Lapedatu, răspunzând cuvântărilor ținute în onoarea sa, a schițat activitatea sa la departamentul pe care îl conduce, anunțând că în curând va face să apară la Cluj, subt direcția sa, un mare ziar cotidian.

*O parte din cântăreții cari au

întemeiat Opera Română din București se află în turneu prin Ardeal. Orașele prin care au trecut i-au primit pretutindeni cu însuflețire. Trupa e compusă din următorii artiști : Elena Drăgu- linescu—Stinghe, Victoria Cos- tescu—Duca, Aurelia Lupașcu, Elena Roman, E ena Saghin— Vrăbiescu, Natalia Zăvoiatiu ; tenorii: Emil Marinescu, Marius Niculescu, Romulus Vrăbiescu ; baritonii : D. Baziliu, Costescu— Duca, G. Magiari ; basii : Edgar Istratty, Rudi Steiner, comic: Damian. Maestru de orhestră: Otto Ackerman, director de scenă: josé Aratti. '

Câțiva din ei sunt cunos.uți și publicului din Cluj.

*

reciu.prospăta meret artistic, s’a dovedit ex^c. publicul clujan vine în număr . mai mare.

*

In foyerele Teatrului Național din Cluj se repetă: „Frumoasa aventură“ comedie în 3 acte de G. A. de Caillavet, R. de Fiers șiE. Rey cu dnii Dem. Mihăilescu- Brăila, Al. Ghibericon, V. Vasi- lescu, Potcoavă, Popovici, etc. și dnele Jeana Popovici-Voina, Aur? Fotino, Ecat. Stănescu, M Miriam Apostol, Nat. Ștefănescu etc.

Premiera va avea loc Marți 23 Martie. *

Subt prezidenția dlui ministru Al Lapedatu s’a constituit la București un comitet de inițiativă pentru ridicarea un monument marelui nostru autor dramatic I. L. Caragiale. D. Caton Theodo- rian, președintele Societății autorilor, dramatici, a fost ales se- cretar-general al comitetului, iar d. Corneliu Moldovanu, directorul Teatrului Național, a fost ales casier.

*Compania de reviste a dlui C.

Tănase se găsește în momentul de față Îrîtr’un tur"'’-' nrin Ardçal. Popularul cc • ‘puțină vr tutinder

11

JA MARIA 16AUTOMOBILE |j Cable, Continental Cord ©

J piese de schimb %.^■oziție permanentă de automobile: |

—uick — Citroën — Oldsmobïl 1TELEFON No. 7-63

®ïS5l96^Sa96tSa96ÏSaa6C®a961^S6ISâ93«S9Ê

„AU PRINTEMPS“ (Fost Missir)Cluj, Str. Memorandului No. 11

Cel mai bine asortat magazin cu articole de mode.

Ștofe, Mătăsuri, Lameuri, Pluș „Silskin“, Pânzărie, Stofe pentru mobile, Draperii, Covoare și , Linoleum

& laturile cele mai convenabile!

.^Sl96«SaSiSCSa96CSâ9®®93G«S5®5^S6$0Se®fâSl$$aSX5^9S®a96«^aei

P U L I II M U Ș À a C o. im Coafor de dame CEUJ, Str. Memorandului No. IO ®© Execută lucrări de artă în această % branșă. — Specialist în coafuri § de dame, lucrări de păr. — a Vopsește părul în orice culoare, $ garantând, durabilitatea.

L’ORÉAL culorile: noir, brun châtain 8$ foncé, châtain, châtain clair, blond a cendre, bloid doré, blond, blond g clair, vénétien rouge, vénétien clair, g Acestea se găsesc în praf și fluid M;

SIMION NIRENDFELDMare deposit de cherestea pentru

strucții? și materiale similareEA DOROBANȚILOR No. 9

BORNEMISA CLUJ, PIAȚA CUZA VODrt No. 16