Anul LVIÎ Nr. 52 Arad, 24 Decemvrie 1938.

IKtfNvL O F K « L H « 1 1 ( 1 4RÎ0MX€ ( ! « ¡1 iWrHWMH

O telegramă a M. Sale Regelui. M. Sa iubitul nostru Rege Carol al H-lea, voevodul culturei şi al lumiriei ade*

vărate, din prilejul expoziţiei cărţii româneşti din Timişoara a primit o prea ffumdasă1

telegramă de felicitare din partea P. Sf. Sale Episcopului nostru Grigotie. Majestatea Sa s'a îndurat prea graţios a răspunde cu următoarea telegramă:

„Mulţumesc Prea Sfinţiei Tale pentru frumoasele urări trimise cu prilejul expoziţiei de cărţi din Timişoara, expoziţie ce face parte din salvatoarea luptă pentru răs­pândirea culturii româneşti.

CAROL.

N r . 7687/933.

Pastorala la naşterea Domnului.

GRIGORIE*) d in î n d u r a r e a lui D u m n e z e u e p i s c o p o r t o d o x al e p a r h i e i r o m â n e a A r a d u l u i , lertopolftt şi Hal*

m a g i u l u i , p r e c u m şi a p ă r ţ i l o r d in B a n a t u l - T i m i ş a n .

Iubitului cler şi tuturor credincioşilor din eparhia Aradului, dar şi pace dela Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu salutarea noastră arhierească.

„Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul, că s'a născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hris­tos Domnul în cetatea lui David".

(Luca 2 v. 10-11).

Iubiţii Mei fii şi fiice duhovniceşti,

Farmec minunat au nopţile din răsărit chiar şi în timpul iernii, pentrucă luna şi stelele de pe cerul curat ca lacrima şi ca picătura de ro­uă, trimit asupra pământului strălucite raze de

*) Prea Cucernicii Preoţi vor ceti această Scrisoare Pastorală la ziua Naşterii Domnului fără nici o modificare. Spre a o putea ceti cu efect, se vor pregăti.

argint. Pădurile şi apele, munţii şi văile, câmpu* rile mănoase şi pustietăţile se aseamănă m ne­numărate cete de copii, adânciţi în somn curat şi blând, veghiaţi de candelele cereşti*

Intr'o noapte fermecătoare ca acestea s'a ivit minunata stea dela răsărit, care Ia-•-Naşterea Domnului a vestit o viaţă nouă, plina de: bur curii şi de nădejdi. Odată cu ivirea stelei! un înger vesteşte păstorilor bucuria mare, că s'a născut Mântuitorul lumii şi păstorii numai dfeât au zis: »Să mergem până ia Vitleem fi să-va 4

dem ce s'a întâmplat, despre care Domnul ne-a

făcut cunoscut«. (Luca 2 v. 15). Şi s'au întors păstorii mărind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce au auzit şi au văzut.

Minunata stea a adunat la un loc pe cei trei magi din trei ţări deosebite şi atâta dra­goste a aprins în inimile lor, că ei au părăsit casele lor şi trecând pe drumuri anevoie, au venit la Vitleem, ca să se închine lui Mesia şi să-I aducă aur, smirnă şi tămâie. Lăsaţi, iubi­ţii mei, să se coboare şi în inimile voastre, do­rul arzător al magilor şi părăsind grijile şi ne­cazurile apăsătoare, urmaţi calea stelei lumi­noase şi veniţi să mergem cu sufletele la Vi­tleem, ca să vedem şi noi ce s'a întâmplat a-colo. Veniţi şi vedeţi iubirea întrupată, mila po­gorâtă pe pământ, precum şi atotputernicia ce-riurilor, blândă şi ajutătoare, pe Domnul şi Mân­tuitorul nostru Iisus Hristos şi să cântăm şi noi împreună cu ceata strălucită a îngerilor: «Mă­rire întru cei de sus Iui Dumnezeu şi pe pă­mânt pace, între oameni bunăvoire«.

Căci minune dumnezeească întâmpla tu-s'a atunci: Mesia Mântuitorul, a făcut o lume nouă din lumea desnădăjduită şi chinuită de acum 1933 de ani. Dumnezeu s'a făcut om ca pe om să-1 apropie de Sine. Dumnezeu s'a coborât pe pământ ca să înceteze Romanii şi Grecii a se închina focului şi statuilor de împăraţi, ca o-mul să nu mai robească pe semenul său, ca omul să cinstească femeia, să-şi poată purta să­răcia şi năcazurile şi, mai presus decât acestea, ca omul să-şi împreune sufletul cu Dumnezeu.

Nu numai noi Românii, dar cele mai multe naţiuni de pe suprafaţa pământului, în felurite limbi, dar cu acelaş gând scriu şi cu aceleaşi simţiri curate laudă şi prăznuesc sărbătoarea de azi. Una din ţările Americei în anul acesta a hotărât chiar în parlamentul ei ca toată ţa­r a să serbeze 1900 de ani de când Mântuitorul a fost pe pământ. Ei bine, iubiţii mei, dacă toa­te neamurile prăznuesc acest mare eveniment, m aşi dori ca întreaga noastră naţiune să ser­beze Naşterea Domnului cu cea mai mare sfinţenie.

Eu, părintele vostru sufletesc, cu ochii mei sufleteşti, sunt aproape de vetrele voastre. Eu văd cum pe fiecare vatră românească pâlpăe locul dogoritor şi cum femeea româncă pregă­

teşte masă îmbelşugată, în jurul căreia cu pace şi iubire se strâng părinţii şi copiii şi se ospă­tează voioşi. In această măreaţă zi, fiecare fa­milie românească a îmbrăcat haina nespus de frumoasă a iubirei şi a bunei înţelegeri.

Vă întreb, iubiţii mei, ce putere potrivnică ar putea opri întreg neamul nostru românesc ca de sfânta zi a Naşterii Domnului, toţi Ro­mânii, mici şi mari, stăpâni şi slugi, bogaţi şi săraci, învăţaţi şi neînvăţaţi, să se pătrundă de duhul sfinţeniei şi al dragostei, adunându-se la aceeaşi masă duhovnicească, văzând cu toţii, una şi aceeaşi stea minunată, dela Vitleem ?

Sâmburele legii pentru care Domnul a ve. nit în lume, este iubirea frăţească, pe carea călcându-o cineva, se face vinovat şi va fi pe­depsit şi în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare. De aceea ca o dungă luminoasă se vede în toată istoria omenirei, că tot ceeaca a clădit ura, neînţelegerea şi zavistia, n'a avut viaţă. Măreţ a putut să fie turnul Babilonului, dar fiindcă era zămislit din mândrie, ură şi răzbu­nare faţă de Dumnezeu, s'a dărâmat, iar limbi­le s'au amestecat şi s'au împrăştiat. Şi oamenii din toate ţările de azi, neînţelegând rostul ve-nirei în lume a Domnului, încearcă să ridice tot atâtea turnuri babilonice, cari la rândul lor se vor dărâma şi ele şi nici urma lor nu se va mai vedea. Dar faţă de aceste încercări o-meneşti, oricât de neputincioasă apare o zam­bilă, o viorea, o garoafă, neamul acestor flori nu se stinge, fiindcă ele se supun legilor firii, primind cu iubire aerul şi razele de soare.

Fiii neamului nostru din oraşe şi sate, în virtutea unei legi vecinice, aşezată de Dumne­zeu, nu pot clădi ceva temeinic, ceva ce să ră­mână, dacă nu vor avea iubire frăţească şi pa­ce în inimile lor. De aceea, iubiţii mei, la praz­nicul iubirei, când Dumnezeu din iubire s'a pogorât pe pământ, — vă îndemn pe toţi, ca orice vorbiţi, orice gândiţi, orice făptuiţi, — să fie în semnul iubirei, fiindcă numai iubirea clă­deşte, numai iubirea întăreşte. Fără iubire nu împărtăşim altora bucuriile şi durerile noastre, fără iubire nu ajutăm aproapelui, fără iubire devenim încrezuţi, pe alţii îi dispreţuim, căutăm să le luăm drepturile, să-i nesocotim, să-i apăsam.

In lumina iubirei vedem, că noi oamenii a-

Mo 5 2

vem o ţântă mai superioară decât viaţa pă­mântească, de a ne uni cu Dumnezeu, şi în drumuî spre această ţântă, numai prin iubire putem merge. Numai prin iubire se desăvâr­şeşte chipul lui Dumnezeu în noi, numai prin iubire va fi mai mare îndestulare şi bunăstare pe pământ.

Fără iubire, neputinţa noastră este cât se poale de mare. Pe mormântul unuia dintre cei mai mari oameni ai pământului stă scris: »Aici zace Newton zelosul, sârguinciosul şi înţeleptul cercetător al n a t u r i i , al istoriei şi al sfintei Scripturi; măreţia marelui Dumnezeu cu înţelepciune a dovedit-o, iar simplitatea Evan­gheliei a exprimat-o prin viaţa sa«! Acest ma­re învăţat de câte ori cetea sau rostea cuvântul Dumnezeu, îşi descoperea capul. Cu toată în­văţătura lui, neputincios se simţea în faţa lui Dumnezeu, aşa cum de multe ori şi medicul cel mai iscusit rămâne neputincios, când trebue să vindece pe fiul său. Avem deci nevoe unii de alţii, de iubirea altora, căci de multe ori cu­noscând toate drumurile, rătăcim pa cel mai simplu şi când ne credem mai înţelepţi, nu ştim ce să facem când e vorba de noi înşine. De-aceeazice şi Psalmistul David: »Pleacă Doamne; urechea ta; răspunde-mi căci sărac şi lipsit sunt eu« (Psalm 85).

Iubiţii Mei, Zadarnic cunoaştem noi împrejurările în

cari s'a născut Hristos, dacă nu cunoaştem în­văţăturile ce ni le dă ieslea din Vitleem. Aco­lo s'a arătat dragostea lui Dumnezeu prin umi­linţă, căci Mântuitorul se putea naşte în palatul cel mai strălucit, dar s'a născut în ieslea săra­că, smerindu-se pe sine din dragoste către noi. Prin smerenie vom ajunge să ascultăm de Dum­nezeu şi să ne iubim unii pe alţii, precum şi Hristos mai înainte ne-a iubit pe noi, venind în lume ca să ne mântuiască.

Plini de smerenie să zicem azi: «Fericiţi sunt cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul«!

Fericiţi sunt cei milostivi că aceia se vor milui.

Fericiţi sunt cei făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericirea aceasta o doresc eu vouă, iubiţii mei, împărtăşindu-vă din inimă curată binecu­vântarea mea arhierească.

Al vostru al tuturor de tot binele voitor.

Dr. Grigorie Gk. Comsa Episcopul Aradului.

flaşterea Iui Hristos. In atmosfera duhului păgânesc, care apă­

sa ca o lespede de mormânt, întreaga popu­laţie din ţara Palestinei, Naşterea Domnului I sus apăru ca o minune salvatoare.

Presimţită de sufletul omenesc minunea Naş­teri sosi ca o alinare de vremuri tulburi.

Ca să se ştie în toată lumea sosirea a-cestei minuni, din înălţimei zărilor albastre, o fla­cără cerească lunecă pe o dâră de lumină, Inbrăcând cu văpaie stânca, în care era să­pată încăperea scundă care a servit de adă­post lui Iosf şi Măriei veniţi la porunca Ce­zarului în Betieem în zilele de mare aglome­raţie a numărătoarei romane. Flacăra fu văzută cu mare mirare tot aşa de bine de pe dealul încunjorător al Betleemului „Mar-Elias*, cât şt depe drumul dintre poarta situată de apus a zidurilor Ierusalimului, numită a „Tatei".

Din tăcerea tainică a acelei nopţi se des­prinde un grai puternic îngeresc: „Astăzi vi; s'a născut în cetatea lui David un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Veţi găsi un copi­laş înfăşurat în giulgiuri şi dormind într'o iesle.

...Ştirea s'a lăţit ca fulgerul peste întreaga Iudee. Uşa peşterii era prea îngustă de a pii-mi pe dornicii închinători ai noului Mesia. Steaua strălucitoare trezeşte din amorţeala lor seculară lumea sclavilor de pretutindeni. E a îşi întinde puterea ei de redeşteptare peste întreaga lume cunoscută déla margínele celei mai îndepărtate ale Indiei, până în sudul plin de sălbăticie al Egiptului. Străbate umbrele în­doielilor cari se abătuseră asupra sufletului lui Meihior retras pe insula Gonga — Lagor, un­de apele sfnte ale Gangelui se varsă în o-ceanul Indian şi unde un Mag dela răsărit în contemp ări religioase se ruga pentru sfârşitul durerilor închinătorilor indieni, care credeau c ă prin curăţirea apelor îşi vor putea mântui sufletele.

Tot aceasta stea îşi aruncă razele ei asu­pra unui munte şi asupra unei peşteri din Te­salia, unde Magul Gaşpar fiul iui Cleante A-

tenlanul se deduse ia gândire adâncă asupra descoperirii adevăratului Dumnezeu, pe care el îl aşteptase de ani de zile să vină şi să mân­tuiască lumea de păcate.

Aceeaş covârşitoare lumină răspândeşte din Înălţimile albastre ale văzduhului raze lu­minoase peste ţara lui Menés, primul rege al Egiptului, şi iluminând întreagi vale a Nilului, oprindu-se ceva mai sus de câmpia Senaar, în sus pe Bahr-EI-Abiad unde se retrăsese Ale-xandrinianul Balthazar de a descoperi viaţa întru Domnul, magul Egiptean descendent al unei familii de principi şi de vestiţi preoţi. %*t. In luna Decembrie a anului Romei 747 în a 12 zi după naşterea Mântuitorului, când zorile se revărsau peste munţii delà răsărit, trei magi, mânaţi de acelaşi instinct în­drumător de cale se apropie de istoricul sat al Betleemului. Ei s'au întâlnit, fiecare venind din tara lui, pe pustia Arabiei în josul albiei coborâtă din lanţul munţilor Gebel es Zubleh al râului Ieboc, ca d'aci împreună să porneas­că spre răsărit în aflarea celui prevestit prin prooroci. Sosiţi la Betleem, ei cad în genunchi înaintea copilului Iisus, ei Ii aduc lui daruri scumpe aur, smirnă şi tămâie. Dar prin ei tot-atunci se depune la treptele adevăratului Tron regesc şi toată gloria cu trecutul sbuciumat de veacuri al Indiei, Greciei şi al Egiptului. Prin ei îşi curmă firul cele patru Vede din ca­re a izvorît Upa-Veda, Ved şl Up-Angele şl îşi dărâmă înţelesul Ramaiana şi Mahabarata şi se păleşte amintirea înţeleptului Viasa şi a sfintelor Sastre, cade de pe pedestalul ado-raţiunii mistice Brama urzitorul neamului in­dian. Prin ei arta militară, poezia şi elocinţa

greacă, cântecele lui O mer şi metafizica lui Platon toate se întunecă de strălucirea capo­doperei nepetitoare care prin naşterea lui Hristos împrumută pentru eternitate în graiul puterilor sufleteşti viaţa veşnică milioanelor de oameni.

Prin ei scrierile lui Menés despre istoria lumii nainte de potop, despre Iran şi cele trei râuri sfinte, cât şi r ligiunea lui Mizraim stră­moşul carele a găsit Egiptul In stăpânirea Etiopenilor cu Zeii lor Ra, Isis şi Ftah, pira­midele şi mormintele regeşti cu Iabirintele lor întortochiate, încetul cu încetul se vor şterge din amintiri, ca în locul lor să pătrundă solia credinţei plină de adevăr, dreptate şi dragoste.

Dureroasa existenţă umana prin sol i i a-ceasta îşi va lumina conştiinţa şi îşi va întări răbdarea. Prin dânsa magii tuturor provinciilor româneşti vor depune an de an omagii de închinare Providenţei care ne-a trimis pe Hris-stos şi nouă, ca nădăjduind de veacuri înţr'-nsul să-i putem slăvi sfânta lui naştere şi cu ea renaşterea poporului românesc, ca să putem zice strângându-ne mâinile ca şi magii delà răsărit: „Viu este Dumnezeu, grăbiţi-Vă, gră-biţi-vă. Am găsit pe Mântuitorul. Binecuvân­taţi suntem noi între oameni".

... Fulgii de zăpadă vor acoperi cu tro­iene sate şi ţinuturi. Creştini! Toate gândurile negre să se cureţe ca zăpada, căci ne-a trezit la viaţă divină Isus Hristos. Să ne închinăm lui zicând că Naşterea Iul Hristos, să ne fie de folos,

Dr. Mircu — Lugoj deputat sinodal

Aprindeţi Darul Lui Dumnezeu... — Meditaţii pentru preoţi —

D e Dr, Grigorie Gh. Comsa, E p i s c o p u l A r a d u l u i .

M e d i t a ţ i a I ¥ - a — Preotul şi voia iui Dumnezeu —

„Că m'am pogorât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce m'a trimis".

(Ioan 6 v. 38).

D o a m n e D u m n e z e u l e , n o i ş t im c ă m a i c u r â n d v a î n c e t a p u t e r e a b i n e f ă c ă t o a r e a s o a ­re lu i , d a r n u v a î n c e t a p u t e r e a C u v â n t u l u i T ă u şi v a v e n i v r e m e a , c â n d v a fi o t u r m ă şi u n p ă s t o r , c ă c i T u a i z i s D o a m n e , d u p ă î n v i e r e , că t r e A p o s t o l i p e m u n t e , î n G a l i l e i a : „ E u c u v o i s u n i în toa te z i l e le p â n ă l a s fârş i tu l v e a ­

c u l u i " ( M a t . 2 8 v . 2 0 ) . T u a i z i s s t ă p â n e : „ Ş | v a fi o t u r m ă şi u n p ă s t o r " ( I o a n 1 0 v . 1 6 ) şi t o u ş n o i s lu j i tor i i A l t a r u l u i n u a r ă t ă m deşiu*, lă i ub i r e c ă t r e T i n e şi M ă r i r e a T a . N o i nu . ar, v e m d e s t u l ă sens ib i l i ta te c ă t r e v o i a T e , p e D o m n u l şi s t ă p â n u l vieţ i i îl p r e ţ u i m p r e a p u ­ţ in , î n t r ucâ t n u n e g â n d i m c u m t r e b u e I a c o ­m o r i l e d a r u r i l o r L u i şi p u t e r e a m â n i u i i p a r e l o r sa le t a i ne . S u n t e m p r e a super f i c ia l i î n g r i j i r e ^ b o l n a v i l o r şi î n d r u m a r e a c o p i i l o r , u i t â n d a d e ­s e o r i c ă a v e m m e n i r e a să d u c e m p e o a m n n i la D u m n e z e u , şi să î n ă l ţ ă m su f le te le la Cer ,

A h , şi d a c ă n o i î n ş i n e n u s i m ţ i m c ă f a c e m p r e a p u ţ i n p e n t r u l uc ru l D o m n u l u i , d a r a u z i m t inere tu l c a r e n e s t r i g ă : n u n e lăsaţ i s ă a l u ­n e c ă m î n vâ r te ju r i l e l u m i i ; a u z i m suf le te le c o ­p leş i te d e p ă c a t e : n u n e lăsaţ i s ă p i e r i m î n vâ r te j u l r e l e l o r ; s t r i gă c l i pe le c ă t r e n o i : f o l o -s i ţ i -ne p e n t r u i n t r o d u c e r e a lu i H r i s t o s în fami l i i , b i r o u r i ş i a te l i e re , ce i î ndo ie l n i c i n e c h e a m ă să- i î m b ă r b ă t ă m , ce i înt r is taţ i , c a să- i m â n g ă -i e m , ce i o r b i su f le teş te , să le d ă m l u m i n a , ce ­l o r m u r i b u n z i să le a r ă t ă m p e D o m n u l 1

C e i c e p l â n g , s u s p i n ă şi d e s n ă d ă j d u e s c n e c h e a m ă s ă Ie a r ă t ă m c a l e a p o c ă i n ţ e i , c a r e le d ă m â n g â i e r e a , l e d e s g h i a ţ ă suf le tu l ş i l c u r ă ţ ă d e p o j g h i ţ a p ă c a t e l o r . S i m ţ i m c ă t r e b u e c u m a i m u l t ă p u t e r e s ă d u c e m p a c e a î n su f le te , s ă s a l v ă m t inere tu l d e p ă c a t e , s ă î n v ă ţ ă m păr in ţ i i a-şi f a c e d a t o r i a , soţi i să fíe f idel i u n u l că t r e al tu l , s ă r e s p e c t ă m a v e r e a a l tu ia , să c i n s t i m p e a p r o a p e l e ! 11

1 . R â v n a case i T a l e , m a i m u l t t r e b u e să n e p r e o c u p e , D o a m n e i V o m l u a a v â n t D o a m n e , d i n r â v n a T a c e a s f â n t ă . Mai î n tâ i , c ă p ă ş i n d Ia m i s i u n e a p u b l i c ă , n u le-ai m a i î n t o r s î n a te ­l ieru l d i n N a z a r e t , i a r d e te-ai şi î n t o r s , a i v e ­ni t c a s ă vesteş t i î n s i n a g o g a şi ai tă i v o i t - a u s ă te a r u n c e d e p e s t â n c a d é l a m a r g i n a N a -z a r e t u l u i ( L u c a 4 v . 2 8 ) , G r i j a d e m â n c a r e şi b e u t u r ă a i î n c r e d i n ţ a t - o a l t o r a , n u m a i d u p ă în ­v i e r e , la m a r e a T i b e r i a d e i , a i a p r i n s c ă r b u n i şi a i f r ipt d i n ce i 1 5 3 peş t i c a să m ă n â n c i c u ucen i c i i T ă i I ( l o a n 2 1 v . 9 ) . C ă t r e apos to l i i T ă i a i z i s : „Dafi-le voi să mănânce" c e l o r 5 0 0 0 d e f l ă m â n z i ( M a i . 1 4 v . 1 6 ) .

I n a l d o i l e a r â n d , n e a d u c e m a m i n t e D o a m ­n e , c ă n u a i a v u t u n d e s ă - Ţ i p l ec i c a p u l , ş i to tuş i n u a i vo i t s ă ai a v e r i . Averea T a e r a s ă fac i v o i a T a t u l u i C e l u i C e T e - a t r im is . P e r i n ă şi a c o p e r e m â n t n u a i a v u t , a i b ă t u t l a u ş a c e ­l o r c e ie p r i m e a u , a i p o p o s i t l â n g ă p ă d u r i ş i r â u r i ş i s m o c h i n i , a v â n d s te le le c a l u m i n ă î n în tune r i cu l n o p ţ i i . Ic i şi c o l o a i pa r t i c i pa t l a câ te o b u c u r i e a u n o r o s p e ţ e c o p i o a s e , d a r n u m a i c a s ă o s p ă t e z i su f le teş te p e alţ i i şi să d o v e ­deş te d u m n e z e i r e T a p r i n f a c e r e a u n e i m i n u n i c a l a C a n a , s a u , c a ş i l a S i m o n F a r i s e u l , p e n t r u a b i c iu i n e p r e t i n i a şi l i psa d é osp i ta l i ta te a s t ă p â n u l u i C a s e i . 1 )

3 . S p o r i - v a z e l u l n o s t r u p r i n r e c u n o a ş t e r e a a d e v ă r u l u i c ă a i vest i t d r e p t a t e a T a , c a r e es te d r e p t a t e î n v e a c şi c u v â n t u l T ă u a d e v ă r u l . A i ven i t D o a m f t e , c a să î m p l m e ş t i t o a t ă d r e p t a t e a " ( M a t . 3 ) , d a r p e p ă m â n t es te î n c ă a t â t a n e d r e p ­ta te . S ă r a c i i n ă p ă s t u i ţ i n e s t r i gă n o u ă : a p ă r a -

p. 4Ş. ') Kohrad GrSber: Chrîstus P'astor Frélburg im. B. 1931

t i -ne, bun i i ce tă ţen i n e s p u n : b ic iu i ţ i p e c e i c e f u r ă a v u t u l p u b l i c şi b a n u l v ă d u v e i . A u z i m str i ­g â n d : p r e a m u l t ă a v e r e a u un i i i a r alţ i m o r d e f o a m e i Ş i n o i a t u n c i n e g â n d i m I a T i n e D o a m n e , c ă a i da t f i e c ă r u i a c e e a c e îi c o m p e -t e : î m p ă r a t u l u i c e es te a l î m p ă r a t u l u i ş i lu i D u m n e z e u , c e e a c e es te a l Iu i D u m n e z e u l

V e s i i - v o m d e c i şi n o i , D o a m n e , o p o r u n c ă v e c i n i c ă : f i e c ă r u i a c e e a c e e a l s ă u , d a r n u f i ecă ru ia a c e e i a ş : ce lu i c u c ins te c ins te , ce lu i c u d a j d e , d a j d e l l l C ă c i a z i , m a i m u l t c a o r i ­c â n d , t r e b u e s ă şt ie toţ i c ă n u tb tu l a p a r ţ i n e t u t u r o r , c i d u p ă c u m a d a t D u m n e z e u f i ecă ­r u i a , m a i mu l ţ i s a u m a i pu ţ i n i ta lan ţ i . ( M a t . 2 5 v . 1 5 ) . D a r u l d i v i n , pu te r i l e m o r a l e şi sp i r i ­t ua le n u sun t e g a l e I a toţ i , d e c i e u p r e o t u l m u l t ă r â v n ă t r e b u e să a m , c a s ă p o t c ă l ă u z i p e f i e ca re d u p ă s t a r e a s a s u f l e t e a s c ă . V o i u d e ­o s e b i în t re s l ă b i c i u n e şi r ă u t a t e , î n t r e p o r u n c i şi s fa tu r i , în t re c o p l e ş i r e a p ă c a t e l o r şi î r i căpă -ţ i n a r e . Ş i m a i a les vo iu a v e a des tu l t e r e n s ă gr i j esc m a i m u l t d e cei c ă z u ţ i î n p ă c a t e . C e i d rep ţ i v o r fi m a i iubi ţ i d e m i n e , d a r îi v o i u l ă ­s a , şi v o i u m e r g e s ă s a l v e z p e ce i p i e rdu ţ i i

4 . I n t o a t e a c e s t e a v o m m e r g e î n a i n t e c a s e r i o z i t a t e a s f â n t ă a D o m n u l u i . V o m c u g e t ă a ş a : o m u l D u m n e z e u , M â n t u i t o r u l sor t i i I a m o a r t e , C e r c e t ă t o r u l f ă r ă o d i h n ă a l su f le te lo r , m a r e ­le m i l os t i v a l t u r m e i f ă r ă p ă s t o r , j u d e c ă ­t o ru l o r a ş u l u i n e p o c ă i î ş i a l l um i i î n t reg i , a a v u t o p r e a s f â n t ă se r i oz i t a t e , c a a c e a s t a s ă nu- i fi c ă l ă u z i t paş i i to t s p r e n o u i m â n g â i e r i . F ă r ă a c e a s t ă s e r i o z i t a t e s f â n t ă n u a r fi os ten i t c a s ă î n o b i l e z e i n im i l e p e s c a r i l o r , n u a r fi z i s p l u g a r i l o r s ă n u să ui te î n a p o i d u p ă c e a u p u s m â n a l o r p e p l u g ; n u a r fi învă ţa t p e s a m a -r i n e a n c a d e l â n g ă f â n t â n ă , n u a r fi v i n d e c a t p e o r b i , p e ş c h i o p i , m u ţ i ş i tot fe lu l d e n e ­n o r o c i ţ i .

V i n f e m e i l e c u p r u n c i i ş i D o m n u l v o r b e ş t e c u to ţ i , i a p r u n c i i î n b r a ţ e , se a p r o p i e d e f a t a l o r t r anda f i r i e , îi b i n e c u v i n t e a z ă . O, d a , D o m ­n u l şt ie c ă a c e a s a es ie v o i a T a t ă l u i , C e l u i C e L - a t r i m i s ! N o a p t e a se c o b o a r ă p e s t e o r i z o n t şi M â n t u i t o r u l es te î n c ă p e m u n t e l e O l i v i l o r c u ucen i c i i , s a u c u T a t ă l î n r u g ă c i u n e ş i a c e a s t a n u m a i şi n u m a i p e n t r u m â n t u i r e a s u f l e t e l o r ! N u l a s i n e s ă g â n d e ş t e c i l a su f le te , c h i a r ş i s u b p o v a r a C r u c i i , c â n d z i c e : „ F i i c e l e I e r u s a ­l imu lu i n u M ă p l â n g e ţ i p e M i n e , c i p e v o i va p l â n g e ţ i şi p e fiii v o ş t r i i " . I n a f a r ă d e p ă c a t , a s u p r a v o ş t r i ! . " ( L u c a . . . ) M â n t u i t o r u l u i , a u n ă vă l i f t o a t e d u r e r i l e şi p o v e r i l e o m e n e ş t i , d a r n u a m u r m u r a t , c ă c i s ' a r fi m i c ş o r a t n i m b u l s e r i o ­z i tă ţ i i s f in te .

5 . P i l d a d e i n d e p e n d e n ţ ă a M â n t u i t o r u l u i

Pat. 6 BISERICĂ

d e a s e m e n e a v a s p o r i z e l u l v o s t r u î n a f a c e v o i a lu i D u m n e z e u l

N u s e l a s ă in f luen ţa t d e Ios i f şi M ă r i a c â n d î n t e m p l u p u n e î n u i m i r e p a c ă r t u r a r i c u î n ţ e l e p c i u n e a S a . „ C e es te c ă M ă cău ta ţ i? A u n u aţ i ş l iut c ă î n t r u ce le c e sun t a l e T a l ă l u i M e u , se c a d e M i e s ă f i u ? " ( L u c a 2 v . 4 9 ) .

L a n u n t a d i n C a n a îşi a r a t ă d i n n o u i n ­d e p e n d e n ţ a p r i n r e p l i c a f ă c u t ă F e c i o r e i M ă r i a , c a r e I I r u g a s e s ă î n m u l ţ e a s c ă v i n u l : „ C e es le m i e şi ţ ie f e m e i e , î n c ă n ' a sos i i c e a s u l M e u " . ( I o a n 2 v . 4 ) . C â n d „mama" lu i ş i „fraţii" L u i v o i e s c sâ-i v o r b e a s c ă , E i n u a r e i i m p şi z i ­c e : „ O r i c i n e v a f a c e v o i a T a i ă l u i M e u , ce lu i d i n ce r iu r i , a c e l a es te f ra te le M e u şi s o r a şi M a m a M e a " ( M a t . 1 2 v . 4 6 ) . C â n d „fraţii" L - a u r u g a t s ă t r e a c ă d i n G a l l e i a în î u d e e a , c a şi a c o l o să s e v a d ă m i n u n i l e L u i , d a r E I ră ­m â n e î n G a l i l e i a , z i c â n d u - L e : „ V o i suiţi-vfi la p r a z n i c , c ă c i v r e m e a M e a î n c ă n u s ' a î m p l i n i t " ( I o a n 7 v . 8 ) . C u o m i n u n a t ă i n d e p e n d e n ţ ă s c o a t e p e n e g u s t o r i d i n t e m p l u şi nu-ş i p l e a c ă c a p u l n ic i î n fa ţa a r h i e r e u l u i C a i a f a , n ic i în f a t a lui I r o d şi P i l a t . C ă t r e P i l a t z i c e : E u s p r e a c e a s t a M ' a m n ă s c u t şi s p r e a c e a s t a a m ven i t în l u m e , c a s ă m ă r t u r i s s c e d e v S r u l " ( I o a n 1 8 v . 3 7 ) . I n a c e a s t a i n d e p e n d e n ţ ă a j u n g e cu l ­m e a c â n d s p u n e c ă d e b u n ă v o i e îsi p u n e suf ­le tu l : „Nimeni nu-l ia pe el dela Mine, că E u II pun pe El de Sine mi „ ( I o a n 1 0 v . 1 8 ) .

D o a m n e D u m n e z e u l e , a c e a s t ă i n d e p e n ­d e n ţ ă , d ă - n e o n o u ă s lu j i to r i lo r tăi F ă D o a m n e , c a p r e c u m l â n g ă p â r ă u l C h e d r i l o r I u d a c u o a s t e a r e a şi c u s lug i le a u c ă z u t la p ă m â n t , c â n d a u a u z i t p e D o m n u l z i c â n d : „ E u s u n t " , a ş a şi l u m e a r e a d e e z i s ă c a d ă î n g e n u n c h i î n a i n t e a T a D o a m n e , c â n d n e v a v e d e a c ă s u n t e m c u a d e v ă r a t ucen i c i i T ă i I D ă - n e p u t e r e D o a m n e s ă n u c ă u t ă m s l a v a n o a s t r ă p r o p r i e , c ă c i n u s i n g u r s c o p t r e b u e s ă a i b e m u n c a n o a s t r ă : S l a v a T a t ă l u i p r i n s a l v a r e a l um i i d e p ă c a t şi m â n t u i r e a o a m e n i l o r .

D ă - n e D o a m n e c a la s fârş i tu l v ieţ i i n i c i n o u ă s ă n u n e r ă m â n ă a l tă a v e r e d e c â t o c u ­n u n ă d e sp in i , o i n i m ă d e m a m ă şi o p r i v i r e a m i c a l ă a u n u i p r i e t e n c a I o a n E v a n g h e l i s t u l . D ă - n e D o a m n e , m ă r i r e a lu i M e s i a , c r e d i n ţ a d e a p o s t o l .

N o i l-ţi m ă r t u r i s i m Ţ i e c a n e v o m î n c r e ­d i n ţ a v o i e i T a l e s f in te , căc i T u D o a m n e şti m a i b i n e c e e a c e es te s p r e s l a v a T a şi s p r e î m p l i n i r e a da to r i e i n o a s t r e . N u v o m u r m a c a l e a s o c o t e l i l o r n o a s t r e e g o i s t e , p l a n u r i l e n o a ­s t re r ă u ca l cu l a te , c i v o m fo los i t o a t e că i le , c a s ă î m p l i n i m câ t m a i m u l t v o i a T a . P r i n r u g ă ­c i u n e n e v o m r u g a c a I o i l : „ I n t r e t i n d ă şi î n -

$î ŞCOALA Nr. m

t r e A l t a r v o r p l â n g e p reo ţ i i ca r i s lu jesc D o m ­nu lu i şi v o r z i c e : „ I n d u r a t e D o a m n e d e p o ­p o r u l t ă u şi n u d a m o ş t e n i r e a ta s p r e o c a r ă " . T r u d i - n e - v o m s ă f i m p i ldu i to r i a i t u r m e i , căc i z i c e S f . P a v e l c ă t r e R o m a n i ( 2 v . 2 1 ) . „ D e c i c e l a c e înve ţ i p e a l tu l , p e t ine n u te înve ţ i ? C u d r a g o s t e v o m u r m a p i l d a T a D o a m n e i

T u a i î n c e p u t s ă î n v e ţ i p r i n f a p t e , c u m z i c e E v a n g h e l i s t u l L u c a î n F a p t e l e A p o s t o l i l o r ( 1 v . 1 ) . T u a i a ră ta t m a i în tâ i p i l dă s ă r ă c i e i , c u r ă ţ ' e i , d r a g o s t e i c reş t i ne şi ascu l t ă re i s m e r i ­te . N e v o m t r ud i , c a n i m e n i s ă n u n e p o a t ă z i c e . „ D o c t o r e v i n d e c ă - t e p e t ine î n s u ţ i " .

D o m n u l v o i e ş t e să n e c u n o a ş t e m b i n e o -i ie ( I o a n 1 0 ) , d e c i n u v o m p i e r d e t i m p u l , ci Ie v o m c u n o a ş t e b i n e şi v o m a n g a j a şi p e alţ i i să ne a j u te a c u n o a ş t e t u r m a î n c r e d i n ţ a t ă n o ­ua, c u m a f ăcu t S f â n t u l P a v e l : „ Ş i n ă d S j d u e s c m l r u D o m n u l I isus c ă p e T i m o t e i f ă r ă z ă b a v ă îl v o i a t r im i te Ia v o i , c a şi e u s ă - m i f a c i n i m a b u n ă , î n ţ e l e g â n d ce le p e n t r u v o i " . ( F i i i p e n i 2 v . 1 9 ) . C â t d e m i n u n a t e sun t c u v i n t e l e a c e s ­t ea p e n t r u a î n ţe l ege ro lu l m i s i o n a r şi a n u ne i so la un i i d e alţ i i î n p a r o h i i s i n g u r a t i c e 1 î

D o m n u l c e r e să a p ă r ă m c u m u l t ă tă r ie B i s e r i c a L u i şi c r e d i n c i o ş i i . V o i a D o m n u l u i c e r e să c u n o a ş t e m l ipsur i l e , neces i tă ţ i l e su f le ­teşt i a l e t impu lu i , d e c i n e v o m p o t e n ţ a z e l u l , c ă c i a l t c u m s u n i e m t r ă d ă t o r i ai lu i H r i s t o s . D a ­c ă v o m l ă s a s ă t r i u m f e z e sp i r i iu l p r o f a n a l t impu lu i , n e v o m s o c o t i î n t re c e i c e au pă răs i t p e D o m n u l .

D o a m n e , D o a m n e , d ă n e n o u ă r â v n a c e a dintâi, d e l a î n c e p u i u l l uc ră r i i n o a s t r e p reo ţeş t i , şi n u n e l ă s a s ă u i t ă m c ă şi p e e p i s c o p u l E -fesu lu i l-ai m u s t r a t , d u p R c e a pă răs i t z e l u l d e ­la î n c e p u t ( A p o c . 2 v . 4-6/. e ş n i c a b i r u i n ţ ă a î m p ă r ă ţ i e i T a l e , n e v a î n d e m n a l a m u n c ă , p e n ' r u c ă v e ş n i c v a d u r a d r e p t i ţea şi î m p ă r ă ţ i a T a . M ă r t u r i s i m s o l e m n c ă v o m r e n u n ţ a l a t o a t e ră tăc i r i l e f a n t e z i e i n o a s t r e , l a t o a t e d o r i n ţ e l e d e ş a r t e a le i n im i i , l a d is t rac ţ i i le s i m ­ţu r i lo r , n u m a i şi n u m a i c a sR n u n e c o p l e ­ş e a s c ă m i c i m i l e şi nou iă ţ i l e t r e c ă t o a r e şi să p i e r d e m v ia ţa c e a în t ru T i n e .

Ne m i n u n ă m n o i p reo ţ i i d e d e s ă v â r ş i r i l e D u m n e z e i r e ! T a l e şi g â n d i n d u - n e l a m i c i m e a n o a s t r ă n u v o i m să a l e r g a m d e c â t s p r e v i a ţ a c e a în t ru T i n e . N u m a i v o i a Ta n e v a î n d r e p t a paş i i v ieţ i i , r e n u n ţ ă m a d o r i şi a v o i c e v a c e n u es te şi v o i a T a . A i z i s D o a m n e : „Nu c a u t v o i a M e a , C i v o i a T a t ă l u i C e l u i C e M ' a t r i ­m i s ( l o s n 5 v . 3 0 ) , d e c i şi p e n t r u m i n e v o i a T a l ă l u i C e r e s c v a fi c e a m a i s c u m p t ă î n d e ­le tn ic i re î n v ia ţă . V o i a T a t ă l u i v a fi v i a ţ a m e a de p r e o t , n ic i u n c u v â n t n u v o i u s p u n e c a r e

să nu fie voit de Tine, nici o faptă în care să nu să reoglindească voia Ta cea sfântă şi de­plină. Căc i Tu ai zis Stăpâne: „Nu voi m'aţi ales pe Mine, ci eu v'am aleş pe voi şi v'am pus c a voi să mergeţi şi rodă sa aduceţi şi roadă voastră va rămânea" (loan 15 v. 16 ) .

Cu această nădejde să muncim pentru Evanghelia Domnului până la moarte.

Amin. (urmează).

Crăciunul săracilor. Fulgii de zăpadă sosiţi pe aripile crivăţului, ne

vestesc apropierea Crăciunului. Crăciunul este un praz­nic care, pe lângă înălţarea sufletului şi îndrumarea omului pe căile Domnului, îşi are şl bucuriile lut spe­ciale.

La V/fleem, locul sfânt al Naşterii Mântuitorului, au venit din îndepărtări mari şi grele, Craii dela Ră­sărit, cu preţioase daruri pentru Pruncul sfânt. Craii au adus daruri şi s'au închinat noului născut. De atunci şi până azi, s'a făcut tradiţie că la praznicul Naşterii Domnului, ne închinăm Lui şi oferim daruri celor săraci şi bătuţi de nenorociri. In casele pline de înbelşugare Moş Crăciun soseşte cu traista plină de daruri şt jucării; cu pomul încărcat de toate bunătăţile pământeşti. Dar sărăcia şl miile de lipsuri, înpiedecă intrarea acestor bucurii şi bunătăţi în atâtea şi atâtea case sărace.

Căţi pruncuţi cu sufletele curate, n'au fericita ocasie ca să se laude că şi lor le-a adus Moş Crăciun o păreche de ghete, o căciula, o haină ect ?

Mila creştinească bate la acest praznic la uşa celor bogaţi şi îndestuliţi. Mântuitorul Hrisios îndeamnă culdeosebirefamiliile fără copii, bărbaţii şl femeile ne­căsătoriţi să ducă un strop de bucurie în casele pline de frig, unde coplilaşll plâng că n'au haine să se îm­brace.

Căutaţi orfanii de războia, căutaţi casele celor ce îşi tânjesc viaţa în mizerie I Bucuria ce veţi pro­cura, îmbrăcând un copilaş bătut de frig şl foame, sau pe alţi săraci, se răsfrânge şi asupra voastră Iar Biserica mamă se va ruga ca Bunul Dumnezeu să vă răsplătească cu bine şl fericire ajutorul dat celor lipsţt.

Domnul Hristos ne zice: „Ceea-ce aţi făcut acestor fraţi mal mici al mei, mie mi-o ţi făcut".

Măria la Vifleem. Calea din Nazaret până în Vifleem, pe

care mergea Măria, primise o faţă noua, de parecâ trecuse din nou peste ea mâna de mi­nuni făcătoare a Domnului. Dealurile înalte şi înverzite se micşorau şt se piteau ca nişte copii înspăimântaţi, văile adânci, îmbrăcate într'o purpură de fiori, se ridicau făcând drum drept şi neted pentru Maica Domnului. Ar­borii mândrii de altă dată, cari se împotriveau vânturilor mânioase, acum se plecau unii către alţii, în semn de adăpost pentru Impăiăteasa Impărăteselor. Pădurile, pe unde trecea Maica Sfântă, întinereau şi apele tumultuoase acum întrau în pământ, oferind lui Iosîf şi Măriei vaduri uşoare de trecut. Paserile la o poruncă de sus intonau coruri ne mai auzit de frumoase, Pietiile seci, acum primeau simţire, şi se bu­curau alăturea de tufele îmbrăcate în flori albe, că p e s t e ele trece sfânta, care merge să nască pe Mântuitorul lumii. Omenimea văzuse şl p â n ă acum multe drumuri triumfale pe cari au trecut străluciţi imperatori şl conducători de oşti, dar aceste drumuri nici pe departe nu se puteau asemăna cu calea măreaţă pe care !-a pregătit-o natura întreagă Măriei fecioarei sermane şi necunoscută din Nazaret, dar plină de dar şi curată ca crinul.

La Vifleem, scopul călătoriei se săvârşeşte şi vine plinirea vremii, când trebuie să se nască Fiul lui Dumnezeu şi Stăpânul atotbun al acestei lumi. Ieslea dobitoacelor în care zace pruncul sfânt se preface în leagăn de aur curat; fânul din iesle primeşte un odor puternic din ceriuri. Pereţii peşterei sărace au sclipiri de diamant şi o căldură plăcută pă­trunde locaşul. Oamenii şi dobitoacele din cu­prinsul peşterii, unde se născuse Domnul, sim­ţesc o întreită bucurie în semn că s'a petre­cut ceva neobişnuit pe pământ. Prin gura peş­terii se strecurau razele stelei pompoase, ală­turea de acordurile suprapământeşti ale coru­lui îngeresc: „Mărire Intre cei de sus Iul Dum­nezeu şi pre pământ, pace şi intre oameni bună voire." Numai glasul Măriei nu se aude, fiindcă dânsa este cuprinsă de un puternic sentiment de credinţă şl mulţumire cătră Dom­nul, fiindcă iată aievea s'a întâmplat tocmai aşa cum 1-a vestit la timpul său îngerul Dom­nului. Simţirea de mamă îi copleşeşte aşa de mult sufletul, de parecă ieslea cu copilaşul sfânt pe care-1 veghează nu se află aici pe pământ, ci în mijlocul raiului. Cuvintele de mi­rare ale păstorilor şi de închinăciunea ale

magilor, însoţite de preţioase daruri, umplu de căldură inima mamei sfinte, în măsura, în care avea să simtă mai târziu întreaga ră­ceală şi răutate a lumii. Sufletul Mai cei Pre-ceste de lângă iesle se urcă la o înălţime pe case nu a cunoscut-o nici înainte nici după aceia nici o mamă şi nici o femeie pe acest pământ. Nimic nu adevereşte mai bine vredni­cia Fecioarei Măria de a fi Maica Domnului, decât seninătatea şi modestia ei, când o săr­bătoreşte ceriul şl pământul, cu ce aveau mai frumos. Iată un suflet de femeie care pe mă­sura ce se Închină tot mal mult lui Dumnezeu biruie treptat toate legăturile pământeşti, ară­tând clar, că ce mici la suflet, ce nedrepte şi ce greşite sunt toate femeile, când lasă să se părăginească în sufletele lor toate comorile nobile, de simţire curată şi de b u n ă t a t e aleasă pe cari le-a sădit Dumnezeu cu mână largă în firea lor. La cea mai mică ca şi la cea mai mare nevoie a noastră aşteptăm să se pogoare Dumnezeu din ceriuri să ne ajute şi uităm că şi bunătatea noastră, că şi simţul nostru pentru tot ce este frumos şi nobil în lume tot alui Dumnezeu daruri sunt, pe cari n u avem dreptul nici să-1 neglijăm, nici să-1 risi­pim. Fecioarea Marla Născătoarea de Dum­nezeu dela Vifleem ne arată azi, că ce ar pu­tea fi lumea acesta năcăjită şi tristă şi la naşterea lui Hrlstos, dacă toate femeile nu s'ar opri numai la un grad inferior al mani­festării iubirii şl al devotamentului lor, ci ar da intreaga măsură a darurilor pe cari le-au primit dela Dumnezeu. Sufletul femenin întot­deauna ar trebui să albă inaintea sa ca Î n ­demn pe Măria, care nu s'a lăsat abătută dela Închinarea Ei cătră Domnul, nici de şuvoiul putrenic al durerilor, nici de al bucuriilor care i-a ieşit In cale, ci a ţinut drumul drept până în capăt, ajungând la înălţimea mărirei dela Vifleem, când dăruieşte lumii pe mântuitorul ei. Sufletul femenin nu poate fi ca aceia floare debilă, care la primul vânt şi la prima undă de frig se îndoaie şi moare, ci acest suflet trebuie să aibă tăria acelor flori cari îşi des-voltă Jrumseţa şl în creerii munţilor, acoperiţi de neaua grea. Praznicul măreţ şi fără ase­mănare Intre prasnicile omeneşti, cari se săr­bătoreşte azi, trebuie să stârnească în sufletul tuturor mamelor şi femeilor dorinţa eroică din sufletul Măriei, de a da lumii întreg conţinu­tul brav şi nobil al sufletului lor. Femeile, cari vor fi în stare să aprindă în sufletele lor lu­mina eroismului fără frică din Vifieemul Mă­riei, atât dânsele, cât şi familiile, pe cari le

străjuiesc, vor simţi toată fericirea, care ema-nează din sărbătoarea Naşter i i lui Hristos, ca mirosul fermecător din o floare minunată.

Elena Dr. Cioroianu, protopopeasă.

Prea Sfinţitul Episcop Grigorie P a t r o n u l s e r b ă r i l o r re l i g . - cu l t . d i n T i m i ş o a r a .

Puţine din zilele anului au avut un mai select şl variat program de sărbări religioase, culturale, — desfăşurate în oraşul Timişoara, — caşl zilele de 17 şi 18 Decemvrie.

„Ziua cărţii», serbare aranjată de scriitorii ro­mâni; concertul religios, aranjat de corul „Doina B a ­natului" şi conferinţa catehetică a preoţim!! tractuale 1 imişoara, — au umplut programul zilelor.

Prea Sfinţia Sa Părintele Episcop Grigorie, pre­zent personal la aproape toate manifestaţiile religioase culturale, naţionale din eparhie, — in butul gerului cumplit, care bântue — a luat parte şi la acestea serbări, dând astfel o nouă probă nu numai de nea­dormita grije pentru fii sufleteşti ci şl de nelimitată putere de muncă.

Ajuns îa Timişoara Prea Sfinţia Sa a grăbit, mai nainte de toate, la sfta biserică din Fabrică, unde a asistat, împreună cu suita: Prea C. Sa păr. consi­lier M. Păcăţian, şi protopopul Dr. Ţiucra, ia serviciul sfintei liturghii, în decursul căreia s'au cuminecat cre­dincioşii grupaţi î u : „Oastea Domnului". Sfta litur­gic au fost săvârşită de preoţi i : Şora şi Golumba şi diaconul Al. Bocşanu. A cântat corul : Speranţa.

După serviciul liturgic, cea dintâi serbire, care a deschis seria festivităţilor a fos t : Ziua cărţii.

I. Serbarea s'a inaugurat în localul teatrului oră­şenesc, în prezenţa unui select public,. sub înaltul Prezidiu de onoare al Prea Sfinţitului Episcop Gri­gorie, cea mal proeminentă personalitate culturală, re­marcat prin prodigioasă activitate şi pe acest teren.

Sfânta noastră biserică se poate mândri, că în­tre sufletele de elită, între magistrii scrisului, locui cel mai de frunte, l'a cucerit, — nu de dragai forme­lor, cl prin opere de reală valoare morală şl cultu­rală, — capul încoronat al sfintei noastre biserici din acest colţ de ţară, Preasfinţitul Părinte Grigorie.

In cuvântul de deschidere poetul Volbură Po­iană schiţează succint rolul de educator şi luminator al cărţii. Exprimă mulţumiri tuturor, cari au contri­buit la succesul serbării. Propune, iar publicul cu mare însufleţire, proclamă pe Prea Sfinţia Să Epis­copul Grigorie de Preşedinte de onoare.

Intr'un magistral discurs, Prea Sfinţia Sa, du-păce cu măestrla-i cunoscută schiţează munca uriaşă relig,-cult. realizată în modestele tiparniţe ale mănăi-

tirllor, îotr'o vreme când aceasta robilă îndeletnicire îi revenea numai bisericii ortodoxe, — arată influenta decisivă, pe care o impregnează cartea asupra sufle­tului. Dm frumosul discurs ascultătorul a simţit a-tât binele, care te înalţă o carte bonă, dintre cari cea mai sublimă şi neatinsă valoare este Biblia, cartea inspirată de devlnitate; cât şi răul spre care te co­boară şi târeşte o serie imorală, cu tablouri obscene, cuvinte şi fraze cu dublu sens, Accentuiază cu multă putere şi dreptate, că deşi nu s'au scris nicicând a-tât de mult, caş) în zilele noastre, nici odată nu s'a simţit mai puţin efectul cărţii întru sporirea binelui moral, — Sinteza acestui sinistru rol, căru'a se a-servesc mulţi autori a fost înfăţişat foarte plastic în istorioara, în care scriitorul de opere, cu tendinţe imo­rale se dovedeşte mai păcătos şi tmi vrednic de pe­deapsă, decât un tâlhar, pentrucă un hoţ poate face rău numai în viiţă, dar un scriitor de cărţi imorale, continuă a cauza rău şl după moarte prin scrierile Iul. —Discursul Pr. Sf. Sale. — care trebue să vadă lumina tiparului a fost subliniat, cu vii aplauze.

A mai vorbit, distinsul consilier cultural d-1 Dr. Livlu Gabor, fost primar; d l Sabin Evuţlanu, şef inspectorul învăţământului secundar în numele şcoalei, d-1 P. Botez în numele societăţii „Tinerimea română", precum şi un editor.

Seria cuvântărilor o încheie poetul loan Miau-lescu, care aduce salutul „Societăţii scriitorilor ro­mani" arătând cum o astfel de serbare, contribue e-fectlv la înfrăţirea dintre sufletul omului cu sufletul cărţii.

A urmat apoi vizitarea expoziţiei cărţii. Pe feţele, celor pasionaţi pentru scris, şi cărţi

s'a putut ceti o vie satisfacţie, că pe lângă tot tre-cotui de restrişte al neamului, spiritul Iui creator a produs abundent, cel mal puternic mijloc de trezire la conştiinţă, de înălţare şi cea mai formidabilă armă de apărare a zilei de mâine.

II. In dupa amiaza aceleiaşi zile, ptblicul româ­nesc a avut un nou prilej de adevărată vlorare sufle­tească.

Corul „Doina Banatului" din parohia Timişoara IV condus de diaconul Al. Bocşianu a dat s i b înal­tul patronaj la Prea Sfinţiei Sale păr. Episcop Gri-gorie, un foarte reuşit concert religios

Nici odată nu simţi binefăcătoarea transformare spirituală, care te pătrunde caşi la auzul cântului: Nervii se destlttd şl sufletul se lasă alintat de valu­rile de armonie, ca'ntr'o dulce visare de romantism.

Prin nimic nu se poate stârni mai cu efect sen­timentul religios, prin nimic na te poţi simţi ma' aproape de divinitate, caşi înălţat de simfonia cântă­rii religioase.

Aceatta senzaţie a coborît- o în suflete, artisti­cele cântări executare ca măestrie de corul „Doina Banatului",

Concertul a fost binevenit şl de actualitate. Su flétele áu trăit în atmosfera de reviriment sufletesc a lui Moş Crăciun cu steaua, magii vestiţi de micii colindători.

La sfârşitul concertului C. Sa păr. paroh Im-broane în alese cuvinte exprimă mulţumiri P. Sfinţiei Sale Părintelui Episcop, pentru înalta favoare, de a patrona serbarea.

Prea Sfinţitul Grigorle într'o splendidă improvi­zaţie, arată că iub rea — cea mal desesmă virtute, care nu se va stinge nici odată — pe care o are pentru Hristos, sfânta lai Biserică şi fiii Lui sufle­teşti; îl face fericit a lua parte la tot lucrul bun ce săvârşeşte. Binecuvlntează atât pe corişti cât şl pe credincioşii prezenţi.

Cuvintele Prea Sfinţiei Sale Părintelui Epfecop Grigorle se restrâng, ca o înaltă distincţie peste membrii societăţii „Doina Banatului" şl în special asupra harnicilor ei conducători: apeciatul diriginte Diaconul Al. Bocşianu, parohul loan Imbroane şi pre­şedintele Dr. Cornel Grofşoreanu

Ui. Pentru ziua de 18 Decemvrie era fixată o-bicir.uita conferinţă catehetică a precţimîi din tractul Timişorîi.

Preafinţitul Părinte Episcop, Veghe neadormită, la tot ceea ce se petrece în Eparhie, a folosit acest prilej de a asista Ia conferinţa preoţimei, dimpreună cu suita S a : Pâr. consilier Păcăţbnu, protopop Dr. Ţiucra, d-1 revizor şcolar llitescu.

Intimpinat de corul preoţim!! cu: „Pre Stăpânul şi arhiereul nostra etc.* şi bineventat în cuvântul, de deschidere de P. C Sa păr. protopop Dr. Ţlucrft, Prea Sfinţia 'Sa rosteşte o frumoasă şi temeinică cu­vântare sprijinită pe citate biblice, în cari se reiie-vează rolul de învăţător d*t de Sfinţii Apostoli pres-biterilor de atunci, şi prin continuitate preoţilor de azi. Preoţii au luat din cuvântarea Prea Sfinţiei Sale îndemn de a depune cât mai mult suflet întru îndep­linirea datorioţelor de învăţători. In aceasta atmosfera solemnă a ţinut Sf. Sa pâr. Tocitu lecţiunea practică: „Parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazar".

Sfinţia Sa un apreciat catehet a preles cu ver­va-! cunoscută, ţinând vie atenţia elevilor până la sfârşit, şi scot nd cu suc.es în aplicare, învăţături practice, utile pentru viaţa morală. La sfârşitul lecţiei P. Sf. Sa rosteşte cu elevii emoţionanta rugăciune a copiilor pentru părinţi.

La discuţiile de apreciere — cari s'au menţinut la un nivel înalt, — au luat parte preoţii: V. Popovicl M. Sora, I, Jurma, N. Crişmariu, Tr. Iile, N. Tocitu şi înv. Sepi.

A urmat apoi frumoasa conferinţă teoretică des­pre: „Rolul didactic al cântării religioase" a Păr. diacon Al. Bocşianu. In cuvântul de apreciere Sf. Sa păr. Imbroane accentuiază rolul cântării relig. nu nu­mai în şcoală ci şi în familie şt viaţa social i .

Pm- 10 BfFE^fCA Sf S C O A L Ă No. 52

Prea C.""protopop Dr. Ţfucra în alese cuvinte exprimă vii mulţumiri Prea. Sfinţiei Sale pentru înalta atenţie de care a învrednicit preoţimea d:a trac-tul Timişoara. Salută apoi pe emerit J , preot ş pasionat catehat Nicolae Crâşmariu, precum şi pe d-1 revizor şcolar Iliţescu, şi înv. dlr Crăciunes:u şl Sepl, şi aduce mulţumiri atât păr. Tocita cât şi diaconului Bocsianu. De încheiere Prea Sfiaţia Sa Grigorie, viu satisfăcut, apreciind munca serioasă a preoţtmli, mul­ţumeşte pâr. Protoiereu Ţiucra pentru osteneala de­pusă în pregătirea preoţimii întru îndeplinirea înda­toririlor îor catehetice.

Cuvintele de apreciere ale Prea Sfinţiei Sale au fost o binemeritată subliniere pentru străduinţa de-P. C. Sa păr. protopop Dr. Jmcra pentru deosebita atenţiune, ce i-se dă problemei catehetice în tractui Timişoara.

Prea Sfinţia Sa Părfntele Episcop Grigorie, cu drsgostea-i de adevărat Părinte, — după urările de bine, exprimate pentru preoţi de ziua Naşterii şi Anul nou, şi după ce I-se răspunde cu însufleţ re, aceleaşi doriri de bine, — se îndepărtează în acordur ie dulti ale corului preoţimii, cari Intonează: „Pe Stăpânei şi Arhiereul nostru Grigorie, Doamne păzeşte-1 . . . Iatru mulţi ani stăpâae !* Tie Flaviu.

Magii. In noaptea Crăciunului — trei magi sosiră din

Haldeea şl îcgenunchlară înaintea lui Isus. Poate veneau din Ecbttana sau de pe ţărmurile

Caspicei. Pe spinarea cămilelor, cu sacii lor plini a-târnaţi la şale, el trecură vadul Tigrului şi Eufratu­lui, străbătură deşertul nomazilor, ocolind Marea Moartă. O stea nouă, asemenea cometei, care câteo­dată vestea naşterea unui profet sau moartea unui Cezar, îi călăuzi până în pământul ludeei. Ei veni­seră pentru a se închina unui rege şi găsiră un prunc într'un staul.

Aproape cu o mie de ani înaintea lor, o regină veuisâ din Orient în Iudele, tot aşa aducând daru­rile sale : aur, parfumuri şi pietre scumpe. Insă ea găsi pe tronul său pe cel mai mare rege, care a domnit vreodată peste Israel şi învăţă dela el ceefc ce nimeni nu-i descoperisă încă. Şi magii, reputat mai savanţi decât regii, nu văzură decât un copil de câteva zile incapabil de a întreba sau de a răspunde, un copil care, devenind om, trebuia să dispreţuiască bunurile materiale şi ştiinţa materiei.

Msgli erau în Persla şi în Media, nu regi, ci povăţultorii regilor. Eu călăuzeau pe cel cari guver­nau poporul. Sacrtf catori, interpreţi de visuri, prez! cători, miniştri, singuri ei puteau comunica cu Ahura mazda, zeul bun, singuri ei cunoşteau viitorul. Ei

stârpeau cu manile lor proprii animalele duşmane omului, şerpii, Insectele vătămătoare, paserile "cobi-toare a rău. Ei curăţeau sufletele şi locurile. In m j 'ocnl unui popor care trăia pentru materie, ei re -

prezintau laturea spiritului. Era deci fresc ca ei să vină să se închine lui

lisus. După vite cari sânt notară, după păstori, cari sunt poporal, această altă putere: ştiinţa, îngenunche înaintea peşterei Bethkhemului. Bătrâna castă sacer­dotală a Orientului face acest act de supunere stă­pânului mare. Preoţii se închină înaintea Aceluia care va supuse ştiinţa cuvintelor şi a numerelor, ştiinţii, noul, a iubiri'.

Magii la Beihkhem, îusîmnează teologia veche recunoscând revelaţia definitivă, ştiinţa umiliudu-se

| înaintea nevinovăţiei, bogăţia la picioarele sărăciei. | Ei dăruesc lui lisus a:est aur pe care-1 va dis-< preţui, nu pentru a preîntâmpina trebuinţîle călătorl-I lor, ci pentru a se supane înainte de timp învâţătu-I rilor Evangheliei: vinde ceea ce ai şi dă săracilor. S Ei nu oferă tămâe pentru a izgoni mirosul greu al ; staulului, ci pentru că riturile lor vor muri şi fumu-l rile şi miresmele vor deveni nefolositoare pentru al-« tarele lor. Ei dăroesc smirnă care serveşte Ia îmbăl­

sămarea morţilor, pentru că ei ştiu că F ui va muri şi că Maica astăzi surâzătoare va trebui să îmbălsă­meze corpul lui,

Ingenunch'aţi pe pale, în mantiile lor străluci­toare, se oferă pe ei înşişi, ei, puternicii, învăţaţii, prezicătorii, ca o chezăşie de supunere a lumci.

lisus a primit deacum înainte toate învestiturile la cari are dreptul. Dar abe i dispărură magii şi în­cepe prigoana acelora cari îl urăsc şl îl vor urî pâ­nă la moarte.

C o l i n d ă . Sub cel roşu Răsărit Mare zgomot s ' a lăţit: La curţile lui Crăciun S'a născut un Domn prea ban. S'a născut un Domn frumos, Numele lui e Hristos, Care-i Fiul Cerului Şi Domn al pământului.

Educaţia religioasă Ia liceul plarist din Timişoara. Profesorul de religie şi conducătorul Congregaţianii Mariane as ţinut cu elevii îa fiecare Duminecă, ora 8 3 0 exortaţlunî în câte 2 grupe. Elevii au luat parte, sub conducerea corpului profesoral, la serviciile di­vine cu ocaziunea serbătorilor naţionale şi la,festivi­tăţile patriotice. In decursul anului şcolar s'au mărtu­risit şi cuminecat toţi elevii de 4 ori, Iar congrega-nlşti! în flecare lună.

Datini la Crăciun. Şi pe cele mai vechi pagini ale Istoriei antice,

unde sunt descrise ţările şi popoarele, putem afla date, cari privesc viaţa şi obiceiurile poparelor.

Viaţa unul popor — desigur, că era şi atunci cum e şi azi şl cam rămâne şi pentru viitor, con­diţionată de situaţia geografică a ţării, de modul lui de vieţuire, de referinţele climatice, ca să poată fl caracterizat, după Îndeletnicirile lui, după îmbrăcămin­tea lui şt după datinile sau obiceiurile iui.

Popoarele păgâne, cari au trăit în veacurile îna­inte de venirea lui Cristos, au avut desigur un cult pentru cele supranaturale, cum erau fenomenele na­turii, fulgerul, trăznetul, cutremurul de pământ, cult, pe care l-au adoptat sub forţa majoră — a fricei, § spaimei, a temerii — carea li-o provoca una dintre fenomenele numite şi nici decât respectul faţă de o putere cerească, cu atât mai puţin am putea crede, ca ei să fi adoptat acel cult din vre-un sentiment de iubire.

Nu I căci în legea păgânească, raţia supremă a cultului era pumnul.

Abia la Egipteni aflăm un cult cătră factorii binefăcătorii, cum e soarele şi luna, cărora se închinau nu din frică, ci din recunoştinţă.

Greci) 6e închinau zeilor lor Zeus, Hera (soţia) Atena (fica), Apollo, H-rmes ş. a fără să bănuiască, că toţi aceştia sunt asemenea Zeului lui Baal, pe care 1-a umilit oarecând prorocul llie.

Romanii, cu zeii lor, s'au prăbuşit în mormintele lor, par'că nici n'ar fl existat vre-odată,

Singur poporul evreesc este cel dântâi, care se închină unui singur şi adevăratului D-zeu.

Credinţa aceasta a Evreilor, după atâtea secole, văd că se menţine şl în zilele noastre şi de aici eu presupun, că ea trebue să fie aflat har dela D-zeu

Criteriul presupunerilor mele este însăşi dis­tincţia mare ce i-a acordat-o Ceriul — poporului ev­reesc, ca fiul lui Dzeu, Domnal nostru Iisus Cristos, să răsară chiar din acest neam.

Nu voi scruta asupra motivelor misterioase saii tainice ale naşteri sale, cari întrec şl întunecă ochi şi mintea noastră, ci mă voi mărgini să constat, câ prin venirea Mântuitorului nostru lisus Cristos s înch de cu adevărat vechiul Testament şl în lume s introduce noul Testament, ca noile sale dogme şl în văţături, cu un calendar perfecţionat şi cu îndrepta căire viaţa pământească şi deodată şi cea cerească

Atât cât poate cuprinde mintea noastră luminat' prin sfânta Taină a botezului dat cosă de Dl nostru lisus Cristos, mărturisim, că ne-am întărit între ere dinţa propagată de Ei, adevăratul fiu al lui Dzeu.

Ştim şt cele 10 porunci ale Tatălui ceresc, dat; lui Motse pt muntele Sinai si le-am înţeles pe toate,

Ne sâ'guim să le şi respectăm şi să le păzim, până la sfârşitul nostru creştinesc.

Ca descendenţi ai strămoşilor noştri Romani şi Daci, popoare spuse în noianul veşniciei —- am moş­tenit dela acele neamuri cu falnic nume, multe însu­şiri a l ' se , dar poate şi unele moravuri rele, datini sau obiceiuri, pe cari ne vom nlzui să Ie îndreptăm şi de nu ne va succede, le vom suprima cu totul, turnai ca să nu dăm vre-o zăticneală Evangheliei Iul Cristos

încă în faşă fiind neamul românesc, a primit B o ­tezul creştinesc al Dlui lisus HrUtos, act prea sfânt, prin care în parte ne-am spălat da păcatul strămoşu-lai Adam, precum şl de cel al strămoşilor noştri Ro­mani şi Daci, cari au murit, ca păgâni.

Ne-am lăpâdat de necredinţa lor, dar în schimb, ce a fost mai scump pentru noi, l'tnba, legea, datinile şi obiceiurile lor bune, le-am păstrat şi le vom păstra până vom trăi, lăsându-le ca moştenire preţioasă fii­lor şi fiicelor noastre.

Nu aceea este preţios pentru feciorii şi fetele noastre ce le lăsaţi după moarte, ct aceea ce le daţi lor până ce trăiţi.

Na casa şi holda, nu boii şl turma de oi, face să deplângă fiul şi fica pe tatăl şi pe maica sa, ci Iubirea părintească, pe care o vede el prăbuşindu-se sub glie.

iDţelegeţi, dar, iub'ţi părinţi, să daţi fiilor şi fice-lor voastre zestrea — dela naşterea lor până trăiţi — caci cele ce rămân după moartea voastră, şi-le vor iua ei singuri.

Zestrea pe care o recomand eu şi carea trebue să o daţi fiilor şi flcelor voastre este creşterea bună; este creşterea, cu carea ne-au înzestrat şl pe noi feri­ciţii noştri pâri» ţi.

Creşterea bonă, creşterea religioasă-morală, este o merinde mult mai valoroasă, ca o brazdă de pă­mânt sau ca orl-care alt bun pământesc, care e lesne trecător.

Aduceţl-vă aminte cel puţin odată pe an de stihul ameninţător: „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iară cei ce caută spre Domnul, nu se vor lipsi de tot binele" J

Un serviciu, o slujbă, cât mal amărâtă valorează la timp mal mult, decât o avere, care se clatină pe picioare.

Da, fiecare să fia prevăzător în slujba sa, singur -ă-şi păzească echilibrul şi să nu se razime pe grija altuia, nici să caute sprijinul altuia.

Datinile moştenite în pruncie se tipăresc îa min­tea copilului, cum se aşterne pe lespedea gramofonu­lui gravura unei cântări. Şi cum redă gramofonul un cântec, aşa redă memoria copilului ori-ce întâmplare gustată în pruncie.

Aceasta o ştim mai bine noi, cel-ce ne plecăm spre bătrâneţe.

Impresiile ce le culege pruncul în vremea prun­ciei sale, sunt cele mai preţioase pletri- ale vleţ.-i lui

Ca no! părinţii să na lipsim de dragostea roastră odraslele, pe cari nl le-a hărăzit Dzeu, trebue să căutăm a le procura fiilor şi ficelor noastre zile cât mai senine şi plăcute.

Când dela Dzeu vine darul prea sfânt, cum este primăvara şi vara, ba uneori şi toamna zile cu soare, pruncii dela sine se desfătează da darul Dlui, dar când ei văd o zi posomorâtă de to mnă, ori o zi de iarnă cu viscol şi zăpadă, se îngrozes: şl li se pare că se surpă lumea, tu ca tată sau mamă îmbunfşte-1 cu vorba şi spune-i, că patronul familiei Taie, Tatăl nostru cel din ceriuri, nu ne lasă spre pierzare.

In cadrul larg &1 creşterii copilului, cad datinile şi obiceiurile, cari pot fi familiare, naţionale şi în fine religioase.

Poporal nos'ru românesc a dus la sate, în tre­cutul nu prea îndepărtat, o viaţă cu adevărat patriarhală.

D a ! căsuţele dela sate smerite şi sărăcăcioase cum erau, dar erau păstrătoarele celei mai neîntinate — ca să nu exagerez cu cuvântul evangellc neprihă­nit, — vieţi familiare, naţionale şi religioase.

Zic, erau — dar să nu supărăm o lame întreagă cu aceste verbe, — nădăjduim să mai avem şi azi la sate şi poate şi la oraşe, atari case patriarhale.

in aceste case s'a păzit legea noastiă româ­nească în toată curăţenia ei.

Casele aceste au fost izvorul cel nesecat al neamului nostru, cari ne-au dat nouă atâţia bărbaţi valoroşi, cum este bună oară un Octavian Qoga dela Răşinari, un loac Lupaş ş! Onisifor Ghibu dela Să -lişte, un Miron Cristea patriarhul României ş. a. m.

Legea roastră românească şi creştinească se În­temeiază pe prect ptele şi dogmele scripturii cele sfinte, pe tradiţii ş! pe obiceiurile noastre naţionale.

Ea se reogiindează: 1. în familie 2. în societate. In familie. Românul cu iirea sa conservativă, a

păstrat, în toată curăţenia sufletului său, mersul calen­darului întocmit după anotimpuri, Lucrează bucuros şi fără şovăire (i zile dearândul, iar ziua Duminecii o sfinţeşte cu udhna, mergând la bis-rică. Lucrările câmpului său le aranjază, după dat aa strămoşască, creată după eaL ului sărbătorilcr. El ştie, că din Cră ciun până'n Paşti trec 3 luni, dela Peşti la Sânpetru alte 3 luni dela Sânpetru până la Paraschiva alte 3 luni şi d'aici până'n Crăciun iară 3 Iun:,

Posturile U ştie pe de rost, când se'ncep şi când se gată, dar ce-i mai esenţial, el le şi ţine.

In societate. Ca om sociabil săteanul iă parte activă la biserică, Ia primărie, la petreceri şi la în­mormântări. La toate aceste manifestări, el ştie păzi hotarele legii, fără să o fi Învăţat din carte, ci numai din tradiţia părinţilor.

O însămnetă parte a poporului — lăsându-se ade­menită de curentul distrugător, ce mişună pe sate,

s'a abătut dela conduita moştenită dela părinţi, s'a lăpădat de haina sa, de şubă, cojoc, suman şi opinci, s'a lăpădat de pomeni, s'a înstrăinat de neamurile Iui şi datinile noastre naţionale, cum erau şezătorile, ş. a.

Intre datinile noastre naţionale, avem să distin­gem 2 categorii şi anume

prima categorie, datinile bune şi a două categorie, datinile rele.

Datinile bune vrem să le perpetuăm, iar cele rele am dori să le esterminăm, ca pe nişte buruieni otrăvitoare, cum bunăoară ar fi furtul, beţia, omorul, minciuna ş. a.

Despre datinele rele nici nu doresc să grăesc, ci mă voi opri la datinile bune, moştenite dela prea iubiţii noştri strămoşi.

In : , ecial mă voi ocupa cu datinile noastre, pe cari le manifestăm noi, înainte şi după Crăciun.

/. Postul. Poporal nostra c îat la suflet, ajunează marele eveniment al Naşterii Dlul, cu o pregătire de patru sau cinci săptămâni de post curat.

In acest post poporul nu mănâncă de dulce, nu numai bătrânii ci şi copiii; nu face nuntă, nu se dis­trează cu nimic, doar la şezători petrec în glurrie şi în c atece sfinte şl colinde.

Mălaiul, mămăligă şi chlseliţaîi sunt alimentele esclusive.

O singură zi poate ar putea să-1 Ispitească şi ace'a ar fi ziua când tale porcul, şl dacă ea ar cădea pe vremea postului, în aceia zi el îşi face singur des-legarea şi mănâncă de dulce, dar a 2 zl Iarăşi revine la postul început şi fără multă ceremonie mănâncă mal departe fasole de post, dovleac (ludae) cdpt în cuptor, şi apoi iar mălaiul şi chlseliţă. Moarea de pe curechi sau varză suplineşte vinul. Oleul şl-I pregă­teşte singur din sămlnţe de ludae sau ruja soarelui (f oare a soarelui).

Postul prescris de sfta biserică îl adace poporala! mult şi mare bine.

l'iimâdată el contribue la o economie a cămă­rilor, cari se reclamă mai mult la manea câmpului, vara şi toamna.

Dealta parte — postul - inflainţează binefăcă­tor asupra organizmulai omenesc. Prin sustragerea materiilor de grăsime* sângele omului se răreşte, se subţie şl treptat ca tlmpel s e înoeşte.

Va să zică postul e 'folositor şi sub raport mo­ral cât şi material.

Z u i sf tutei Nicotae dela 6 Dec. este prevestt-tosres zilei celei mari a Crăciunului.

P r ă f u i t ă în colinde şl tot îa post, ta stH t o -mânes^ şi bătrânesc, ea cade chiar la jumătatea poşta­lul de Crăciun.

La sate moş Nicolae nu aduce ciocolată şi bom­boane în ghetele copiilor puse în fereastră. Nu, c l e i acest obicei luat dela străini — deşi % nevfBôvat, — considerat ca obicei, ca lucra străin, nu a pătruns în pătura poporului.

|l§tftlCA Şl $COAtÂ

2. Pifărăli din ajun. In zorii zilei de ajun, (24 Dec.) când gospodinele bune se ridică din culcuşul lor, să frământe colacii, copilaşii săraci şi bogaţi de-o-po-trivă pleacă cu ziua'n cap la plţărăit — spus în graiul lor,

De e frig ori de e cald, lor le este tot una şi pleacă.

Intrând în casă ei îşi dapănă oraţia lor, de pe buze virgine, dorind stăpânilor toată fericirea.

Cel mai vărsaţi în materie strigă: „Bună dimi­neaţa lui ajun, Că-i mai bun'alui Crăciun, Că i cu miei, cu purcei, cu păstorii după ei, Seara lui Ajun adună pe cei buni, ca împreună pe Cristos să-1 prea trăţeaşcăj Naşterea;! s'p praz au as că.

Cei mal mici. — sgriburlnd de frig — îngâeă şl ei pe frăţiorii lor, numai să stoarcă şi ei ceva dela stăpâna, căreia l-au adus urările de bine.

Gospodina având gătită din presară sita sau ciurul plin cu nuci şi grăunţe de grâu şi porumb, goleşte cu grijă sita, d asupra capetelor copilăreşti — cari acum stau în casă îngenunchlaţi. Ei grăbiţi se întrec în culesul nucilor şi ridicândn-se pleacă voioşi mal departe.

Acest uz de bună urare, zis în Banat piţărâif, este generalizat peste întreg pământul ţării româneşti, semn că el este un obicei moştenit dela moşi-stră-mofi.

E şi frumos şi vrednic de păstrat. Ziua de ajnn, deşi e poate cea mai scurtă din

întreg calendarul, copiilor li se pare oarecum prea lungă, până să insereze, ca să fie din nou martori scenelor din sara de ajun, de cumva nu se vor încu­meta şi ei să se înroleze în trupa colindătorilor sau a celor ce umblă cu steaua şi veitepul.

Şl vru Domnul ca încă la 4 ore şi ceva să se pogoară noaptea peste sat, o noapte sfântă, când cea mai sfântă maică, maica cea prea curată şi Doamna lumii, naşte pe cel fără de păcat, Domnul şi D-zeul nostru Iişus Hristos.

3. Colindătorii. De e ud sau e uscat, de e frig sau de e cald, colindătorii recrutaţi din pătura celor lipsiţi (săraci) pleacă, — prin sat dela casă la casă, cântând colinde sub fereastra fiecărui gospodar.

In colindele lor tradiţionale, ei fericesc pe prea­curata fecioara Mărie, maica Domnului şi pe fiul ei prea sfânt.

Conţin aceste colinde în textul lor şl numele unor împăraţi, cum b. o. aiul Aurelian sub numele Lerui ş. ai

Dar orl-ce ar avea în text aceste cântece, ele măresq gestul nopţii, impresionează pe cei bătrâni, dar şi mai mult pe copilaşi, în memoria cărora ele se im­primă şl rămân neşterse pentru întreaga,,v'. ţă.

inlrgiil. instruiţi de cu vreme, — cu 3—4 săp­tămâni înainte de Crăciun copiii de şcoală — prin învăţătorul lor — ei fornaează câte-o trupă de 5 copii, cari umblă cu steaua sau cu vertepul.

Ei şi-au luat nomele colectiv Irozii şl reprezintă unul pe Irod, regele Iudeii, alţii 3, pe cei 3 magi dela răsărit Gaşpar, Meihior şi Valtazar şi în fine cel de al 5-lea are rolul îngerului.

îmbrăcămintea lor — cu comanacele orientale pe cap, înfrumseţate cu decoruri şi panglici tricolori — insuflă copiilor mici un respect, care trezeşte în sufletul lor o plăcere pentru scenă, pentru o privelişte atât de somptuoasă, încât toate sentimentele Iul încep să vibreze. In termeni vulgari ele se esprimâ: „Tot e o:hi şi tot e u echi puişorul mamei".

5 . Tămâierea din ajun. Când se lasă valul serii de ajun peste satul românesc, gospodarul — a cărui grajd e aprovizionat cu nutreţ pe cele 3_jzile, în carele nici nu duce, nici nu scoate nimic, afară de apa ne­cesară la adăpat — îşi pnne pe vătrar jar şi presară peste el tămâie, merge dela grajd la grajd — bine înţeles cu multă grijă — şi tămâindu-şi vitele şi cele­lalte jlvinl mici şi mari, oi, porci, paseri şi altele, le urează sănătate şi sporire.

Poporul trăeşte în credinţa că 'n noaptea sfântă şi vitele au darul dela Dumnezeu să vorbească între ele.

Fie că e aşa, fie că n'ar fi aşa, oricât de deşartă s'ar părea credinţa aceasta, cum nu prezintă nici o primejdie pentru dogma creştinească, ea trebue lăsată să fie cultivată şi pe mai departe.

6. Fânul pe masă. Ca şi mai mult să'nvedereze credinţa sa, poporul încă din ajun aşterne pe masa sa fânal curat. Acesta închipae ieslea, întru care s'a născut Dl cel mai de de mult.

Şi acel fân nici nu se ia de pe masă până a patra zi, când se şi mătură pentru prima oară casa, după naşterea Diui.

Gospodarul în zorii zilei a 4-a îşi ţesală caii şi vitele, îşi curăţă radical grajdul, după cele 3 zile de odihnă, iar femeia sa îşi curăţă casa, cea nemăturată, de 3 z le.

7. Mâncările de dulce. In gfară de bucuriile ce i-le cauzează poporului, aplicarea literală a zăconului, (uzului), cari toate constitae acte de manifestare de evlavie, el mai are şl bucuria, că a trecut în pace şi sănătos cu familia sa peste postul de 40 zile.

Nu-e e casă românească, fie ori cât de săracă, să nu-fiarbă încă din ajun o oală cu varză.

Ea poate fi numai varză cu carne, dar şi mai respectată e oala de lut, carea găzdueşte în sânul el sarmalele învâlite cu carne afumată.

Afară de sârmele, la Crăciun e strict oficial la masă, proverbialul cârnaţ, fie verde sau afumat. Tot aşa e oficial la masă vinul şi ţuica.

Adevărat, că după amar vine dulcele. 8. In Sara de Sănvăsit. Ziua de 31 Dec. încheie

un an. La oraşe el ss prăznueşte sub numele de Re­velion. La sate însă el este prăznuit, ca şi un sfânt, carele frânge perioada de scurtarea zilelor.

El, sfântul Vaşiije schimbă senzul.cântecylu.! JM*. nic al lui Eminescu, carele zicea :

Zică scade, noaptea creşte şî frunzişul mi-î răreşte.

De mâne'n colo ziua creşte şi noapte scade, ca peste 6 zile să poată zice săteanul, că „a crescut ziua, cn câl sare cocoşul."

Fetele îşi fac prognostic de mărit. Topesc zinc în lingură şl îl varsă îutr'ua vas cu apă sau jos pe pământ. Din formaţiunea, în carea se cristalizează zincul, ele îşi cetesc norocirea. Feciorii şl bătrânii îşi petrec noaptea cu glume, basme şi poveşti.

9. Iordanul Cu 1—2 zile înainte de botez, preotul secondat de 2—3 copii, umblă pe la casele credincioşilor, stropindu-le cu apă sfinţită, iar copiii castă In Iordan, troparul dela Botez.

In ziua Bobotezei flecare familie are cel puţin tn reprezentant la actul sfinţire! apel, care terminându-se, fiecare credincios îşi umple o sticlă cu apă sfin­ţită, pentru trebuinţele de peste an.

Apa sfinţită e păzită Ia loc de cinste, cu toatf sfinţenia. Ea rezistă sfântă un an întreg şi poate ş' mai mult, fără să înflorească.

Ea se întrebuinţează în cazuri de boale şl alic acte familiare, de peste an,

Mâncarea oficială la Bobotează este cotoroageie reci, fierte o zi întreagă aproape, în ziua ajunului de botez.

Din cele enumărate aici, poporul nostru şi-a făcut un cult, la care ţine cu multă sfinţenie.

Noi — cei dela oraşe — ne-am cam înstrăinat de aceste datini frumoase.

Măcar, că aceste datini împreună împletesc cu­nuna noastră naţională şi fac, prin cultivarea lor, s ă ne deosebim binişor, de celelalte neamuri, cu cari suntem siliţi — să convieţuim.

Şl cu cât le vom cultiva aceste datini frumoase, cari sunt perle ale mândriei noastre naţionale, cu atât ne va creşte vaza şi onoarea noastră, ca popor, înalutea celorlalte neamuri.

Ele sunt datini şl ob'celuri moştenite dela stră­moşii nost l, cari mentă să fie cinstite, atâta timp, cât vom trăi noi ca popor.

Şi cum toate, sau dacă nu chiar toate, dar cel? mai multe se refer la naşterea Diu), ele devin pentru noi creştinii obl gatorii.

Cum am cuteza noi, ca creştini şi români, să rupem cu datinile, întru cari au trăi părinţii şl au mur t strămoşii noştri. Deci datoria noastră este ca cele văzute şi auzite de noi în pruncie, şi prin re­darea lor fdelă, să dăm fiilor şi ficelor noastre in demn, ca şi ei la rândul lor, să urmeze calea trasată de noi.

Acest scop II urmărim noi dela Vlădică până la opincă, să revenim cu toţi la adevărata noastră viaţă, nerenegată, nefalsif câtă.

Bucuria creştinilor, azi închlpue bucuria ce au avut-o păstorii şi magii dela răsărit împreună cu

îngerii, pogorâţi din cer să aducă laude Fiului năs­cut în peştera din Viîleem, carele a adus cu sine pe pământ pacea şi bunăvoirea între oameni.

Cei cari ştiţi aprecia aceste daruri cereşti, pacea şi bunăvoirea aduse de mielul lui D zeu nouă oame­nilor de pre pământ, ridicaţi-vă de pe scaunul de o-dihnă pentru câteva momente şi Vă pătrund ţi de evlavie, ascultând în picioare troparul sf. al naşterii, cântat de pe buze îngereşti.

Iulian Lwuţa director şcolar

Corul oarbelor diri Arad. Neobositul preot, Virgil Lug j'înu, care

îndeplineşte în Arad un post de învăţător, în orele sale 1 bere îşi găseşte reconfortare sufle­tească In faptul că instruiază 4 coruri Z In ie îi vedem alergând dela o ins t tute la alta, unde cutare cor îi aşteaptă, ca să se desă­vârşească în arta nobilă de-a preamări pe Dumnezeu şi virtuţile frumoase, î n cântece înălţătoare de suflete.

In anul curent părintele Lugojanu şi-a adus aminte că în oraşul Arad există e insti­tuie, în care îşi deapănă viaţa cele mai nefericite fiinţe omeneşti, oarbele, cari şi-au pierdut ce au avut mai scump în viaţa lor: lu­mina ochilor. Ştiind sf. Sa câ indiferentismul şi grijle materiale îi lasă pe oameni reci faţă de aceste fiinţe, a crezut că le va procura oarbelor o mare mângiere, dacă le va grupa Intr'un cor. Ideea păr. Lugoj anu a fost îmbră­ţişată de fetele oarbe cu o bucurie ne mai pomenită.

Prin muncă grea, îaeopciată cu o răbdare de fier, părintelui Lugojanu i a succes să cre-ieze cu aceste fete un cor disciplinat, dove-dindu-se toate fetele nişte cântăreţe cu vocea de admirat, tn vremea din urmă „Corul oarbe­lor" a cântat răspunsurile liturgice în diferite biserici din Arad şi jur. In A^ad l-am admirat în două rânduri odată la catedrală şi altă dată la biserica sf. Gheorghe.

Aceste fete au cântat cu atâta duioşie şi preciz'une, încât au stors lacrămi din othii ascultătorilor.

De când sunt constituite în cor ele se simt mal fericite şi în toate rugăciunile lor pomenesc cu evlavie numele părintelui Lugo­janu. Pentru anul ce vine scopul păr. Lugo­janu este să Înfiinţeze cu ele o orchestră.

Dăm aci numele acestor coriste: 1. Buzlea Veturia, 2. B j l d ş Leontina, 3 . Amafnchi Mă­ria, 4 . Capota Măria, 5 . Constantinescu Euge-

nía, 6. Caftun Anastasia, 7. Chertj Maria, 8, Dan Maria, 9 . Dărăhuş Maria, 10. Fagur Jo­sefina, 11. Gal Elisabeth, 12. Harsa Mana, 13. B htnan Eiisabeta, 14. Fridman Eugenia, 15. Jentner Margareta, 16 M hnea Maria 17. Pin-cu Simima, 18. Popa Victoria, 19. Stoian Ma­ria, 20. Stol Ana, 2 1 . B.t ngher Vilma, 2 2 Sărăzan Maria, 23 . Simionaş Margareta 24 . Váida Veronica, 2 5 . Vais Rozada, 26 . Chete Ludovica.

Conferinţa catihetică şi Aduna­rea Desp. Asoc. C. A. Şeguna a

tractului Gurahonţ. Pe movila deasupra Honţulal, locul unde tribu­

nul Buteana a fost ucis de călăii de ieri a neamului românesc, în bisericuţa din Iosaş a fost locul de întâl­nire colegială a preoţilor din protopopiatul Gurahonţ, în ziua de 26 Nov. a. c.

Aceasiă movilă, pe c?re e aşezată comun?, are un aspect pitoresc; pitorească e şi priveliştea de pe ea.

In acea zi frumoasă de toamnă târzie alergau trăsurile din toate părţile înspre biserica din dea?. Aveai impresia că sici se plămădeşte un adevărat pelerinaj la un Ioc sfânt de închinare.

Preoţii amestecaţi ca credincioşii arcan încet spre lăcaşnl sfânt, care e aşezat chiar la marginea comunei din sus pe muchia movilei.

In mirosul plăcut al fumului de tămâ'e şi în unisonul cântărilor bisericeşti, se săvârşesc rugăciunile şl serviciile d-ze* şti.

Cu an deosebit fast şi cu solemnitate rară s'a săvârşit Sf Liturghie de un sobor de preoţi în frunte cu Protopopul Const. Lazar.

M ş ătoare şi plină de pietate a fost pomenirea la Sf-ta Liturghie a legendarului tribun Buteanu, a că­rui mormânt a fost spălat mulţi ani dearândul de a-pele munţilor pe cari 1-a iubit şl apărat cu însăşi viaţa sa.

La priceasnă Pr. Laarecţiu luga a predicat des­pre iubirea deapreapelni.

Când stranele Intonau „Cu trupul lui Hrlstos vă cuminecaţi..." preoţimea şi'n urmă mirenii, păşesc cu sfială şi umilinţă a-se împărtăşi cu trupul şi sângele Domnului.

Ceremonia din sfânta bisericuţă de lemn ia sfâr­şit prin o predică plină de râvnă şl îndemn duhov­nicesc a Protopopolnl C. Lazar.

Ia şcoală — fiică dulce a bisericii — se desfă­şură programul conferinţei catihetice. Printr'o cuvântare plioă de elan Protopopul în calitate de preşedinte deschide şedicţa.

PreoţH-catiheţl A. Mkluţa şl P. Hărduţ predau lecţiile pregătite serios. Unele lacune de predare se scot la iveală prin critici binevoitoare într'o atmosferă colegială.

In astiel de clipe şi momente fericite de Intrani • re colrglaiă preoţimea ţinuturilor muntoase mal uită de necazurile şl greutăţile zilei prin care trece, imi­tând pe apostolii Domnului.

Pr. R. Popa.

Misiune religioasă în Dieci şi Âloiaş.

Pariatele M's'onar eparhial Z. Brădean şi-a ales ca Ioc de desfăşurare a frumoasei activităţi misiona­re comuvele Dleci şl Aimaş. Misiunea religioasă s'a depănat pe următorul fir.

Sâmbătă îa 18 Noemv. 1933 la vecernie s'a fa­ce t introducerea misiunii de păr. I. lanca îa Diecl. Părintele misionar a fost însoţit peste tot de misio­nari! protopopeşti A. Florea şi V. Bulz. Vecernia în sobor s'a săvârşit la orele 3. A predicat pr. A. Bulz despre poruncile dumn?zeeşti. Apoi s'au mărturisit mai mulţi credincioşi.

La orele 8 seara s'a făcut pavecernlţă, după care a cuvântat păr, A. Florea despre iubire.

Dumineca la orele 9'/a s'a săvârşit sf. liturghie în sobor. La priceasnă a predicat păr. Z. Brădean despre urmarea Ini Hristos. Predica a fost ascultată cu seta de poporul ce umplea sf. biserică.

Răspunsurile liturgice an fost date de coral plugarilor din loc.

La sf. liturghie an luat parte mulţi învăţători din jur. cari au avat conferinţă în aceeaş zl în Dieci. S'au cuminecat cei mărturisiţi din ziua premergătoare. La sfârşitul misiunii păr. I. lancu în cuvinte alese a adus mulţumiri păr. misionar pentru organizarea mi­siunii în această comună.

După masă misiunea s'a continuat în Aimaş. Introducerea misiunii s'a făcut de pr. Gh. Cereanţ.

/ Vecernia s'a oficiat în sobor la oarele 4. A predi­cat pâr. Z. Brădean despre educaţia religioasă a co-pii'or. Păr. A. Florea a ţinut o conferinţă despre că­sătoria civilă.

Răspunsurile liturgice an fost date de corni plugarilor din loc, condus de îav. F. Deşcăn.

Biserica a fost plină de credincioşi: bărbaţi, fe­mei şl copii. Manifestaţia religioasă a avut un efect strălucit. La sfârşitul misiunii a mulţumit în cuvinte bine simţite păr. Gh. Cereanţ şi înv. dlr. I. Iincin.

Păr. Gh.

BISERICA Şi Ş C O A L A No.

Răvaş săptămânal. I. In dumineca cu data 15 X . s'a oficiat, în sfânta

biserică din Tlmişoara-Mehala, parastas pentru odihna sufletului regretatului secretar general al Municipiului Timişoara: Samuil Şagovici.

Serviciul sf. liturghii şi al parastasului au fost oficiate de P. C. S i păr. protopop Dr. P. Ţiucra, asistat de pr. V. Popovlci, P. Ardelean, Tr. Columba şi diaconul Al. Bocşiaou.

Personalitatea proeminentă a defunctului a fost scoasă în relief în lumina realizărilor pe teren bi­sericesc a defunctului, în frumoasa predică rostită de Pr. C. Sa Dr. P. Ţiucra, în faţa unui public select din Timişoara.

Nu numai Românii din Mehala, cl ortodoxii din Timişoara nu-I vor uita pe Şagovici.

In vtci pomenirea lui, *

II. Nimic nu eră mai necesar pentru suprafaţa culturală a Timiş irit, decât înfiinţarea unei înalte In­stituţii, ce stimulează esteticul.

Şi aceasta necesitate, după care ahtiază sufletul dornic de frumos al bănăţeanului, a fost satisfăcută cu inaugurarea „Şcoalei de arte frumoase", care a avat loc Duminecă în 15 Oct, în prezenţa autorităţi­lor locale.

Inaugurării i-a premers un serviciu religios, o-ficlat de P. C. Sa Dr. P. Ţiucra, care îotr'o avântată cuvântare a apreciat arta, ca o expresie a binelui moral.

Au mai vorbit f. ministru Bocu, Prefectul C. Băran şi Primarul Municipiului Dr. Gabor şl directorul şcolii Pop.

Dorim prosperitate acestei instituţii şi să o ve­dem Inaugurată în palatul propriu.

17 X . 933. Tie Fiavlu.

Misiune religioasă în parohia LuncşoaraT

La sărbătoarea Intrarea în biserică, 21 Noemvrle a. c. s'a ţinut misiune religioasă în parohia Luncşoa-ra, protopopiatul Hălmaglu. încă din ziua premergă­toare de Luni pe la ora 4 p. m. a sosit aici părin­tele misionar eparhial Z. Brădean, care a oficiat sf. ve­cernie. Apoi în ziua următoare fiind biserica tlxită de credincioşi, între cari erau şi ostaşi ai „Oastei Dom­nului" din comunele din jur: Leasă, Bodeştî, Băneşti şl Cristeşti, — s'a făcut de către părintele misionar eparhial, însoţit de părintele llie Cri stea, serviciul utre­niei şî a sf. liturgii. Frumoasele noastre slujbe au fă­cut bună Impresie asupra credincioşilor.

La fine părintele misionar a rostit o predică foarte reuşită.

îndată dnpă masă, conform programului staverlt pentru această zi, am plecat către filia Voşdocl, unde în şcoala primară frumos împodobită cu flori ne aş­teptau şcolarii şi o mulţime de credincioşi, bărbaţi şi femei, în frunte cu iubitorii de Hristos ostaşi ai D-lui conduşi de Dl. Nicoîae Palade învăţător în Bodeştl.

Aici într'o cuvântare comentată cu citate din Sf. Scriptură, părintele misionar expune năzuinţele Oastei Domnului pentru întărirea blsericei noastre şl mântuirea sufletelor credincioşilor. Iar Ostaşul D-lul Nicolae Palade arată originea şi istoricul Oastei D-lui din Bodeştl. Ostaşii au cântat mal multe Imnuri reli­gioase, Părintele Cristea a vorbit apoi despre rolul frumos ce-1 îndeplinesc Ostaşii Domnului în propagarea cre­dinţei noastre.

La fine toată tumea adunată aici a Intonat „Pre tise te lăudăm".

Apoi s'a oficiat sf. vecernie la care a participat toată comuna.

I N F O R M A Ţ I U

Raportor.

I.

y.\ Tuturor cititorilor, colaboratorilor, abo-VP *y $H naţilor, sprijinitorilor şi bunilor creştini, jsj

t ""î ^ î

jj>j le dorim sărbători fericite şi le zicem: j<|

)J » H R I S T O S S ' A N Ă S C U T ! «

Liceul va avea de acum înainte iarăşi opt clase: primele trei clase vor forma cursul inferior, iar cele­lalte cloci cursul superior.

Clasele a şaptea şl a opta vor fl împărţite în secţia reală şi modernă.

Muşcat de câine turbat. Săteanul N. Stângă din Cutent a fost muşcat de un câine turbat. El nu s'a dos la doctor şi de aceea a turbat şi el. După ce a muşcat pe nevastă-sa şi pe o femee din sat, el a murit în chinuri groasnice.

Banii de 1000 lei vor mai umbla numai până Îs 31 Ianuarie 1934.

0 femeie cu un copil în braţe au îngheţat. O fe­mele sărmană din oraşul Constanţa a umblat o noapte întreagă pe ger, cu copilul în braţe, cerând adăpost ca să se încălzească. Şi nimeni n'a vrut s'o primască. Dimineaţa a fost găsită îngheţată ca copilul în braţe. Cât de câlnoasă este inima omenească. Mântuitorul nostru ne-a spus să iubim pe aproapele nostru şi ne-a dat şl pildă despre această iubire. Dar cine II mai ascultă. Glasul Lui răsună în pastia. .Oare nu-şi dau seama oamenii c e i aşteaptă dincolo de mormânt ?

2500 învăţători noi. Ministerul instrucţiunii publice a hotărât ca dela 8 Ianuarie 1934, când se redeschid ş coaiele, să înfiinţeze încă 2500 posturi de învăţători.

Astfel că vor ft numiţi 2500 de învăţători noul dintre cei râmaşi fără posturi.

Tiparul Tipografiei Diecezane Arad. Red. responsabil: P r o t o p o p SIMION S T A N A