Anul I. Arad, Vineri 18|31 Martie 1911. Nrul 63 ABONAMENTUL:

Pe un an . . 28-— Cor. Pe jumătate an 14 — „ Pe 3 luni . . T— „ Pe o lună . . 2-40 „

Numărul popora l : Pe un an . . 4 — Cor. Pe jumătate an 2•— „

Pentru România şi America . . 10 -—franci. Numărul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an

40 franci. ROMANUL

REDACŢIA şi A D M I N I S T R A Ţ I A :

Strada Batthyányi Nrul 2 . INSERŢIUNILE

se primesc la adminis­traţie.

Mulţămite publice şi Loc deschis costă şirul 20 fileri. Manuscriptele nu s e ta-

napoiază. Telefon pentru oraş, co­mitat şi interurban Nr. 730.

Anul I. N U M Ă R P O P O R A L Nr. 11.

O „dovadă44 nouă a „păcii 4 4

Procurorul regesc din Murăş-Oşor-heiu a ridicat acuză criminală în contra preotului gr.-cat. Ioan Botezan şi a în­văţătorului gr.-cat. Ilie Câmpean, ambii din Agârbici (corn. Sibiiului) pentru pre­tinsă agitaţiune, aţâţare şi pentru înaltă trădare. Este unic în felul său acest pro­ces criminal, fără păreche chiar şi în ana­lele ţării ungureşti. Procesul este intentat pentru conţinutul alor 16 cărţi din biblio­teca poporală din Agârbici administrată de domnii sus numiţi.

Dat fiind, că aceste 16 cărţi sunt în circulaţie de mai mulţi ani şi că acele se pot găsi aproape în fiecare bibliotecă ro­mânească şi în urma faptului ne mai au­zit, că pentru conţinutul afirmativ agita­toric al acestor cărţi sunt împrocesuaţi administratorii bibliotecei: acest proces con­stituie nu numai o absurditate juridică, ci este şi un ne mai pomenit act de volnicie în contra literaturei româneşti şi un aten­tat revoltător în contra străduinţei de în-naintare culturală a poporului român.

Faptul este următorul: In comuna Agârbici poporenii au în­

fiinţat o bibliotecă poporală, pe care au aşezat-o în biserica greco-catolică din lo­calitate. Cu administrarea acestei biblio­teci au fost încredinţaţi d-nii Ioan Botezan

preot şi Ilie Câmpean, învăţător şi cantor în aceeaşi comună. Ţăranii români pri-miau din bibliotecă cărţile, pe cari le ci­teau, servindu-le spre mare mângâiere su­fletească cunoştinţele şi învăţăturile ce şi le puteau câştiga din aceste cărţi, cari se părândau din casă în casă revărsând lu­mină. Au mers toate în ordine, când de odată pe neaşteptate se prezintă într'o noapte jandarmii cu autorităţile admi­nistrative şi întrând în biserică secvestrează întreaga bibliotecă. Cărţile confiscate le supune la examinare şi după câteva luni se trezeşte preotul şi învăţătorul român cu actul de acuză al procuraturei din Mureş-Oşorheiu, prin care sunt luaţi la răspun­dere, ca bibliotecarii acestei biblioteci pen­tru conţinutul „agitatoric" al următoarelor 16 cărţi româneşti:

1. Dr. Augustin Bunea: „Din istoria românilor" Klein".

„Episcopul Inocenţiu Micu

2. Gheorghe Coşbuc: „Lupta pentru neatârnare".

3. Gr. V. Borgovan: „Ionel, educaţia unui băiat bun".

4. Broşura: „Adunarea generală a Vl-a a Asociaţiunei transilvane pentru li­teratura română şi cultura poporului român ţinută în Braşov 'la anul 1862".

5. Broşura: „Date şi documente re­feritoare la conferinţa naţională română ţinută în Mercurea la 7 şi 8 Martie 1869.

6. Andreiu Bârsan: „Colecţiune de poezii poporale"

7. O carte a lui Nicolae Xenopol. 8. Gheorghe Simu : „Zile negre" 9. Discursul de recepţiune ţinut de

A. D. Xenopol la Academia Română sub pre­zidenţa Majestăţii Sale Regelui despre Mi­hail Cogălniceanu.

10. O carte a lui Ioan Băilă. U . V . A. Urechiă: „Rezultatele Dom­

niei lui Alexandru Moruzzi dela 1799— 1801".

12. „Discursul de recepţiune ţinut la Academia Română sub prezidiul Majestăţii Sale Regelui de D. C. Oliănescu despre Vasile Alexandri".

13. O carte a lui Pamfiliu Grapini. 14. Zaharie Antonescu: „Autobiogra­

fie". 15. „Discurs de recepţiune ţinut la Aca­

demia Română sub prezidiul Majestăţii Sale Regelui de Nicolae Popea despre Andrei baron de Şaguna".

16. Bartolemeu Baiuîescu: O carte despre necesitatea promovării industriei la Români.

Radu şi mama sa # )

De P. Dulfu

Pe sub umbra fagului Trece muma Radului, Lacrămi foc din ochi vărsând, Iar din gură cuvântând ;

—„Radule, al meu fecior, „Lasă drumul codrilor!..

„Vin oşteni, călare, mulţi... „Ai s'o păţi, de nu m'asculţi!...

încruntând a lui sprânceana, El răspunde: — „Măiculeană! „Pentru ce nu mă 'nfrânai, „Când la sânu-ţi mă lăptai?

„Azi, degeaba-mi dai povaţă ; „Codrul frate mi-e pe viaţă... „ Vie — câţi oşteni poftesc : „Drumu-i n'am să-l părăsesc!"

Radu'n crâşmă se repede, — Crăşmăriţa, cum îl vede, Vin pe masă-i pune'n grabă Şi de bani nici că-l întreabă.

El deşart' o 'ntreagă bute, îşi găteşte Murgul, iute, —

*) După o baladă din popor.

Şi cu Murgu 'n sbor se pierde După deal, în codrul verde.

Bine 'n codri n'a pătruns, Şi oştenii l-au ajuns. Căpitanu 'n faţă-i vine : •— „Dă-mi-te legat creştine!

„Ca să nu te duc sdrelit, „Sau de gloanţe ciuruit!..11

Radu, fruntea şi-o 'ncreţeşte, Şi din gură glăsueşte :

— „Nu-s muere cu năframă, „Să mă dau legat de teamă... „Cu opzeci ca voi mă bat, „Când m'oiu clătina de beat!

„Iar acuma, la trezie, „Nu mi-e frică... nici de-o mie!..1.

Căpitanul, la ai săi, Dă poruncă: — „Foc, flăcăi!"

Dar oştenii, ca vrăjiţi, Locului stau neclintiţi... Căpitanul, galben — ceară ; Radului îi zice iară:

— „Dă-ţi pistolul, puşca, mie, „Şi te lasă de hoţie! „Dă-te, Radule, legat: Ca să nu te duc stricat!"

Radu 'ncrunt' a lui sprâncene Şi-a răspuns, umflat în pene: — „Căpitane, stai pe loc, „Nu-ţi băga voinicii'n foc!

„Că rămân prunci fără taţi, „Şi femei fär' de bărbaţi!" Căpitanul roşu-pară: — „He, şi-apoi?"!.. lui Radu-i sbiară.

„N'ai să porţi tu grija lor! „Au cine-i jeli cu don.. „Să jeleşti viaţa ta, „Care-acum se va curma!.."

Şi se 'ntoarce spre ai săi: — „Frică vi-e d'un hoţ, flăcăi? !.. „Foc!.." — Oştenii se supun, Arma, toţi la ochi o pun...

Radu, faţa-şi îmblânzeşte: — „Staţi, oştenilor!" grăeşte. „Staţi, să nu fiu împuşcat, „Că mă dau, mă dau legat".

Nu sfârşi de spus el toate, Şi din brâu pistolu-şi scoate; — Trage'n căpitan un foc... L-a urnit din şea pe loc.

în oşteni pe urm'a tras; Mulţi căzut-au, fără glas... Dar căzu şi el, sleit, De trei plumbi în piept lovit.

Pag. 2. R O M A N U L Nr. 63—1911.

Actul de acuză edat sub numărul f0395/1910 înşiră pasagele încriminate pe 16 pagini tipărite.

„Scopul bibliotecii — zice actul de acuză — a fost, ca cărţile din ea să se împartă locuitorilor Idin Agârbiciu spre ce­tire". „Dintre tomurile bibliotecii, cărţile mai sus înşirate în pasajele citate prezintă maghiarimea înaintea cetitorilor români, ca pe oprimatorii şi persecutorii Românilor... iar pe unii bărbaţi, cari au excelat prin ura lor contra Maghiarilor, spre pildă pe Ino­cenţii! Micu Klain, Andreiu Baron de Şaguna, Horia, Axente, Iancu, Balint ca pe per­soane demne de imitat"... Considerând deci, „că întemeietorul, organizatorul şi administratorul acestei biblioteci" a fost Ilie Câmpean, care însuşi a recunoscut, că a cunoscut conţinutul unelor dintre aceste cărţi şi totuşi le-a împrumutat ţăranilor; considerând, că s'a dovedit, că Ioan Bo-tezan a fost urzitorul înfiinţării acestei bi­blioteci, şi că bibliotecarul a împărţit căr­ţile conform îndrumărilor acestuia procu­rorul a găsit de potrivit să ridice acuza sa în contra acuzaţilor.

Este direct revoltător acest nou act de persecuţie în contra cărţii româneşti, a cărui scop evident este să intimideze publicul românesc de a înfiinţa şi a cer­ceta biblioteci româneşti.

Acuzaţii au înaintat prin advocatul dr. St. Laday din Sibiiu, recurs contra ac­tului de acuză. Pertractarea e defiptă pe 3 Aprilie st. n. la Tribunalul din Murăş-Oşorheiu. Aşteptăm cu încordare rezulta­tul acestei pertractări, la care „bibliotecarii" Ioan Botezan şi Ilie Câmpean vor avea să susţie nu apărarea lor, ci a literaturei ro­mâneşti !

Radu, la 'nchisoare dus, Zace 'ntins, cu faţa 'n sus... Mă-sa 'ndată ce-a aflat, A venit şi ea din sat.

Lângă fiu-i stă'n picioare: — „Dragul mamei, ce te doare?.." — „Mamă!., rănile mă dor... „Mi-s'a dus puterea... mor!.."

Ea-i sărută fruntea arsă; Ochi-i râu de lacrimi varsă... — „Of!., sărmanul meu băiat!.. „Vezi?., de ce n'ai ascultat?.."

— „Trebuia să-mi vâri, bătrână, „Minţi, de mult, în căpăţână!.. „Când eram copil de-o şchioapă... „Nu când un picior mi-e 'n groapă!..

„Pâri a nu 'mplini ani nouă, „Furam cloşca de pe ouă... „îţi furam — din luncă — miei... „Bine ce-ţi părea de ei!..

„Când trecui de zece ani, „începui să fur juncani, „Începui să fur: boi, cai... „Tu, o vorbă nu-mi ziceai!..

„Plânge-acuma, te sfărâmă!.. „Ai de ce, iubită mamă!.. „Dacă pier aşa cum pier: „Tu o să dai seamă 'n cer!.."

Dr. STEFAN TĂMĂŞDAN I medic univ. special ist in arta dentistică, J

A R A D , vis-ă-vis cu casa comitatului. 2 Palatul Fischer Eliz. Poarta II. 2

Consultaţii dela orele 8—12 a. m. şi 3—6 d. a. J

Alcool i smul Ravagiile lui — Pricinile acestui flagel — Credinţe

neîntemeiate — Mijloace de combatere

Alcoolismul este boala ultimelor două vea­curi. Totdeauna s'a băut. Nici odată însă nu s'a băut cu atâta furie ca în cele din urmă veacuri.

Azi toată lumea bea. Azi la toate ocaziile se bea. Din cele mai sărbătoreşti şi înălţătoare zile, facem prilejuri de băutură. Se pare că sufletul nu mai poate vibra în noi fără alcool. S'ar crede că alcoolul este benzina de care, ca orice automobil, maşina noastră organică are trebuinţă ca să poată funcţiona.

Când suntem veseli, bem de bucurie; când suntem necăjiţi, bem ca să uităm necazul; când nu suntem nici veseli nici necăjiţi, bem ca să ne veselim sau ca să ne necăjim. Aşa e meca­nismul omenesc: simte nevoe de stimulent ca să între în acţiune. Şi, crudă ironie a soartei! — în aceste vremuri de expansiune a intelec-tualităţei, stomacul a devenit centrul conducă­tor al sistemului nostru nervos.

Când stomacul e îmbibat cu alcool, nervii se aprind, imaginaţia se exaltează şi — atunci omul devine: deştept, spiritual, inimos, patriot, iubitor, generos, bun, dornic. Nici odată firea omului nu pare mai bogată în însuşiri bune, mai nobilă de cât atunci când e stropită cu alcool. Şi poeţii au cântat pe omul care bea.

Inteligenţele înalte, frumos cultivate n'au avut darul să aprindă multe imaginaţii de ar­tişti; omul care bea însă a fost de mult nemu­rit în bronzul neperitor al atâtor versuri admi-mirabile. Intre Minerva şi Bacus, poezia a ales totdeauna pe Bacus.

Si cu toate acestea alcoolul este una din cele mai grave primejdii sociale. Alcoolul — constatat ştiinţificeşte pentru prima oară în vea­cul al XHI-lea de Armand de Villeneure — este pricina celui mai cumplit flagel, care bântue so­cietatea contimporană: atcoolismul.

Alcoolismul produs din consumarea zilnică a unei cantităţi constante de alcool, — bine în­ţeles a unei cantităţi mai mari de cât puterea de absorţiune a individului.

Alcoolismul distruge organizmul şi face pe om capabil de a contracta orice boală. Al­coolismul slăbeşte toate facultăţile omeneşti: întunecă inteligenţa, distruge memoria, goneşte pofta de lucru şi de mâncare şi predispune la crimă.

Din statisticile generale asupra criminolo­giei, s'a constatat că, în termen mijlociu, aproape 50% din crime au fost făptuite sub influenţa al­coolului. Acesta e termenul mijlociu. In Franţa însă au fost vremuri, când alcoolismul contribue cu un procent de 60 la comiterea crimelor. In România cam 40 procente din criminali sunt alcoolici.

Alcoolismul produce, pe lângă suferinţa morală, şi bolnavi fizici foarte mulţi, întocmai ca oftica. Aşa, de pildă, în ultimii zece ani, spi­talele din România au adăpostit 40.000 de al­coolici.

Dar alcoolul este primejdios nu numai sub forma gravă a alcoolismului. Alcoolul e dăună­tor culturei, din cauza vremei pe care o pier­dem prin berării şi cafenele. E dăunător să-nătăţei.

Multă vreme s'a crezut că alcoolul este un aliment indispensabil organismului nostru. A fost o credinţă greşită aceasta, un greş înadins răs­pândit de „lansatorii" alcoolului.

Alcoolul hrăneşte, în adevăr, prin căldura pe care o desvoaltă în organism. Dar această căldură o produc şi alimentele. Fiindcă, în de­finitiv, nutriţiunea nu implică un fenomen de ardere. Şi valoarea hranei nu se măsoară după numărul caloriilor, pe cari alimentele le des­voaltă ?

Prin urmare, arderea, de care organismul nostru are nevoe, se produce şi prin consuma­rea alimenlelor numai; în schimb alcoolul nu poate da sângelui nostru substanţele nutritive de care el are nevoe.

S'a mai născocit, că alcoolul este necesar pentru întărirea organismului în timp de boală. De aceea, multă lume, când simte o perturbare oarecare, se încearcă să „combată" răul cu al­cool. Acest soiu de „magnetism" — mulţumită şarlateniei unora şi ignoranţei altora — a ajuns să fie foarte practicat în cele mat grave cazuri.

Medicina modernă îl condamnă însă cu toată vigoarea. „Magnetismul" acesta nu poate decât să agraveze boala, deoarece alcoolizarea slăbeşte organismul, prin toxinele ce le desvoaltă, şi face deci cu putută mărirea răului.

Faţă de progresele înspăimântătoare, pe cari alcoolismul le-a făcut în ultimul timp, so­cietatea n'a putut sta nepăsătoare. S'a luat o serie de măsuri pentru micşorarea multelor ur­mări rele ale acestui flagel.

Şi sunt de două feluri aceste măsuri: le­gale, îuate de Stat; şi altele private, luate din iniţiativă particulară.

Prin legi, s'a reglementat consumaţia şi producţia alcoolului, în unele ţări monopolizân-du-se, în altele interzicându-se consumaţia lui în localuri publice.

Unii nu ştiu, că măsurile legale n'ar fi dat rezultatele aşteptate şi conchid la inutilitatea lor. Aceştia exagerează. Niciodată la domiciiul nu se va putea consuma atât alcool, cât se con­sumă în cârciumi şi berării. O cârciumă, în care nu se poate consuma, e totdeauna o ispită, învinsă. Nu pot fi prea mulţi acei decăzuţi, cari să voiască a-şi transforma casa în local zilnic de beţie. Dacă în Rusia so petrec ase­menea lucruri — dupăcum afirmă adversarii le­giferare! în materie de beţie — nu trebue să uităm, în ce complectă stare de incultură se află nefericitul ţăran rus.

Măsurile luate până acum, în diferite state, contra alcoolismului, de iniţiativă privată sunt : educaţia antialcoolică în familii la şcoală, la regiment, în conferinţe publice; înfiinţarea so­cietăţilor de temperanţă.

Cele mai multe societăţi de temperanţă s'au înfiinţat în Anglia. Acolo ele numără peste cinci milioane de membrii. Şi toţi aceşti mem­brii se abţin de-a bea alcool. In schimb, ei au cafenele splendide de temperanţă, unde sunt săli foarte frumoase de lectură, de conversaţie, etc. Sunt peste 7000 de cafenele de-acestea în Anglia.

Foarte frumoase rezultate a. obţinut, în a-ceastă privinţă, iniţiativa particulară şi în Nor­vegia, Suedia, Elveţia, Danemarca, etc.

Şi în România s'a înfiinţat o „Societate de cumpătare". Scopul ei însă este mai mult de a îndruma poporul la consumarea berei şi a vi­nului numai. Sunt însă alte societăţi mai mici, numite „Logile bunilor templieri", care propagă între meseriaşi şi lucrători de tot soiul abţinerea complectă dela consomaţia ori cărei băuturi al­coolice. De oarece în fruntea acestor asociaţii nu se află nici un om cu autoritate, progresul lor este foarte încet. Numărul lor totuşi sporeşte mereu.

Societăţi de abstinenţă complectă există şi în Ungaria. Şi din aceste societăţi fac parte şi Românii.

In mod îmbucurător trebue să salutăm cu toţii exemplul acelor sate româneşti unde poporul, convins de primejdia alcoolului, au re­nunţat la vechiul obiceiu de a organiza jocul de Duminecă în cârciumi. Printre acestea, sunt şi fruntaşele comune româneşti ca Pecica, Nă-dlac, Siria, Arad, etc., unde jocul se face la şcoală şi case naţionale.

Ar fi de dorit ca pilda acestor bravi frun­taşi ai ţărănimei româneşti să găsească cât mai mulţi imitatori.

Nr. 63—1911 . R O M Â N U L - Pag. 3.

t i $! eoionia r In numărul 60 al ziarului d-lor dr.

Nicolae Oncu şi R. Ciorogariu sub titlul sugestiv „Tăciunarii", cuvânt predilect al acestor onorabili bătrâni, cu iscălitura „ Un Român" s'a publicat iar o mincinoasă scrisoare din Viena, în care se susţine, că în telegramele publicate în numărul nostru 59 din 13/26 Martie s'a abuzat de numele coloniei şi a tinetimei române din Viena.

Primim acum din Viena două tele­grame iscălite din partea fruntaşilor colo­niei şi ai tinerimii române din Viena, în cari se protestează în modul cel mai ca­tegoric în contra insinuaţiilor din scrisoa­rea, ce afirmativ i-s'ar fi trimis „Tribunei" din Viena şi se adevereşte, că moţiunea şi telegramele publicate în numărul nostru sus provocat au fost primite şi expediate la „Românul" cu ştirea şi consentimentul coloniei şi tinerimei române întregi din Viena.

Iată telegramele:

Vasile Goldiş Arad.

Cele cuprinse în pretinsa scrisoare din Viena a „Tribunei" sunt minciuni. Colonia română din Viena este solidară cu condu­cătorii partidului naţional. Confirmăm moţiu­nea şi aderenţele publicate în „Românul", decise unanim în întrunirea publică. Osân­dim pe subminătorii solidarităţii naţionale.

Alexandru Lupu. dr. Ciurcu, dr. Doctor, dr. Cuparescu, dr. Lazar Popovici.

Alta:

Respingem minciuna din numărul ul­tim al „Tribunei". Moţiunile publicate în „Românul" au fost luate cu entuziasm unanim. Infam este cel ce numeşte tăciu-nari pe deputaţii naţionali şi fruntaşii co­loniei de aici, cu cari suntem solidari, înfierăm ziarul, care publică asemenea calomnii.

Pentru tinerimea română din Viena; Zaharie Maniu, Iuliu Crişianu, Dimitrie Marmeliuc.

Iată deci s'au desvălit şi în cazul a-cesta mijloacele „oneste", cu ajutorul că­rora „Independenta" din Arad crede să-şi poată repara păcatele îngrozitoare, ce le-a săvârşit împotriva solidarităţei naţionale. Mai sunt pe ici-colea „oţăliţi", cari îşi văd amurgul în apunerea „elicei independente" şi cred, că prin valurile de venin, ce varsă, pot să se mai ţină la suprafaţă. Lumea mare însă se desmeticeşte, şi cu încetul, dar' fără să se mai poată zădărnici — se face lumină.

Justh şi Kossuth. Ieri se colporta ştirea prin culuoarele Camerei, că Francisc Kossuth a pregătit un proiect în chestia reformei electorale, şi, că proiectul cere legiferarea votului universal şi egal, iar în oraşe şi secret. Conform acestui proiect numărul alegătorilor din Ungaria s'ar urca Ia 2 milioane 500 mii, cu observarea, că dreptul

de alegător s'ar da numai după o petrecere de trei ani în Ungaria.

Faţă de ştirea aceasta Iuliu Justh a dsclarat, că, dacă Fr. Kossuth voieşte votul universal, egal şi secret, nimic nu m'ar împedeca ca să-I spriji-nesc B a : bucuros m'aşi retrage şi dela condu­cere şi aş ridica sus steagul lui. Dar voiesc să mă conving, dacă Kossuth voeşte serios această reformă".

Călătoria lui Khuen la Viena. Din Buda­pesta primim ştirea, că Sâmbătă, ministrul-preşe-dinte contele Héderváry va călători la Viena, ca să informeze atât pe M. Sa împăratul, cât şi pe guvernul austriac despre atitudinea guvernului ungar în chestia reformei militare şi va încerca să asigure prezintarea şi desbaterea urgentă a acestei reforme. Probabil însă, că contele Khuen nu se va putea înţelege cu guvernul austriac, iar criza de aci va zădărnici prezintarea reformelor în luna Iunie.

In cazul acesta desbaterea proiectului refor­mei militare s'ar amâna pe toamnă.

Atacul unui ziar unguresc în contra lui Tisza. Ziarul „Magyarország" publică un articol atacând violent pe contele Ştefan Tisza pentru atitudinea lui faţă de votul universal.

Intre altele, articolul cuprinde următoarele : Contele Tisza ştie, că dacă se va întroduce

noua reformă electorală, votul universal, egal şi secret, atât dânsul, cât şi politica Iui nu vor a-vea nici un mandat.

Tisza şi partizanii lui au câştigat câteva mandate prin corupţie, când se va întroduce însă votul secret, puterea corupţiei va dispărea

Contele Ştefan Tisza voeşte să ne înspăi­mânte, că întroducându-se votul universal şi se­cret, acesta va fi periculos pentru ungurime, de oarece este în favoarea naţionalităţilor.

Contele Tisza spune, că dacă se va întro­duce reforma electorală, naţionalităţile vor câştiga 40 mandate.

Se poate, însă dacă naţionalităţile sunt atât de periculoase, atunci de ce a început tratativele de împăcare cu dr. Ioan Mihu, oferind naţionali­tăţilor 40 mandate.

Contele Ştefan Ti'za este ca soldatul, care se sinucide înaintea războiului de teamă, de a nu fi împuşcat.

Nu se poate, ca naţionalităţile să câştige 40 mandate prin votul universal şi secret, dar în ca­zul, când vor câştiga atâtea mandate, ei nu pot deveni periculoşi de oarece regulamentul Came­rei se poate modifica ori când.

Politica croată. Din Zagreb se anunţă, că deputatul Cdiebovsclii, care după vorbirea din Cameră a ministrului-peeşedinte a declarat, că o astfel de rezolvire a pragmaticei nu-1 satis­face, ieri a ieşit din partidul central. Ieşirea şi-o motivează cu aceea, că banul nu a luat parte la conferenţa de partid, ca să informeze pe deputaţii croaţi.

Presa croată se ocupă cu chestia prag­maticei şi comentează în multe feluri declaraţiile recente rostite în Camera ungară. Oficiosul „Na-rodne Novine" spune, că conflictul iscat în ju­rul pragmaticei căilor ferate poate fi privit re-zolvit. Iar „Hrvatski Pokret", organul coaliţiei cvalifică de trădare învoirea delegaţilor croaţi la rezolvirea propusă de ministrul-preşedinte în chestia pragmaticei.

* Intransigenta şi independenta „Tribuna" şi

guvernul iui Khuen. Ziarul P. C. Sale, d-lui Ro­man Ciorogariu ia azi în apărare guvernul conte­lui Khuen, faţă cu „archisovina" „Pesti Hírlap", care într'un prim-articol, iscălit de dr. Gustav Csányi, atacă pe actualii miniştri ungari, pentrucă — „a făcut dreptate grăniţerilor din comitatul Bi-

striţa-Năsăud, redându-le averea strămoşească: fondurile grăniţăreşti".

Bine înţeles, ziarul „P. Hirlap" nu zice, că guvernul ar fi făcut dreptate. O zice asta „Tri­buna" şi adaugă, că Ii-s'a redat grăniţerilor nă-săudeni averea strămoşească: liberul drept al dispoziţiei peste averea lor comună.

Tot omul bineinformat, iar un ziar naţional nainte de a aduce unui guvern contrar elogii, trebue să se informeze bine — o ştie, că nu este adevăr, ca averea comună a grăniţerilor năsău-deni să li-se fie redat.

Simplu în chestia burselor votate de mult, dar ţinute în suspens din volnicia guvernului, s'a decis în fine şi aşa, cum după literele fundaţio-nali trebuia să se deciză. Toate celealalte măsuri volnice însă, cari Ie-a luat guvernele înspre a restrânge drepturile comunităţii de avere d'a chivernisi ea însăşi averea sa, sunt în vigoare. Drăgălaşul conte Khuen aşadar n'a făcut drep­tate, n'a redat grăniţerilor averea lor strămo­şească.

Crestăm însă interesul mare al „Tribunei" d'a apăra pe drăguţul de guvern şi a-1 lăuda, că face dreptate Românilor.

Comitetul naţional hulit, guvernul — lăudat. Sic itur ad astra.

Disolvarea Reichsrathului. După per­tractări îndelungate între şefii partidelor politice şi între guvernul austriac a ieşit la iveală, că o înţelegere în scopul, ca Reichsrathul să poată urma activitatea sa legişlatorică este imposibilă. Astfel era inevitabilă disolvarea parlamentului au­striac.

Ministrul-preşedinte baronul de Bie-nerth va primi azi pe calea cancelariei de cabinet autograful împărătesc, prin care Majestatea Sa dispune disolvarea Camerei austriace. In zilele proxime ministrul-pre­şedinte Bienerth nu va merge în audienţă la Majestatea Sa şi nu este adevărat nici aceea, că ar fi primit invitare la audienţă persoane civile şi militare de poziţie înaltă.

In curând se vor ordona alegeri noui şi este probabil, că aceste alegeri vor avea loc în primele zile ale lunei Iunie iar în ultimele zile din Iunie Camera austriacă va fi convocată la o scurtă sesiune.

Se speră, că noua Cameră va afla modalităţile, ca munca legislativă în Au­stria să reîntre în ogaş pacinic. Nu este exclus, ca la toamnă să se facă o rema­niere ministerială, care să asigure conlu­crarea acelor partide, cari vor forma în noua Cameră blocul majorităţii.

* Clerul român din Bucovina şi pericolul

rutean. Peste 200 de preoţi români, din întreaga Bucovină, s'au întrunit Marţi la palatul Naţional, spre a se discuta asupra pericolului rutean.

S'a adoptat o rezoluţie, prin care se cere îndepărtarea Rutenilor din sânul bisericei greco-ortodoxe şi se preconizează o luptă energică pentru păstrarea caracterului românesc al acestei biserici.

Mai departe, adunarea acordă creiarea unei episcopii rutene şi se pronunţă pentru convoca­rea unui congres, care să se ocupe exclusiv de regularea raporturilor dintre Români şi Ruteni.

— Preoţii s'au dus apoi în corpore la mi­tropolitul Repta, căruia i-au mulţumit pentru ati­tudinea sa demnă şi hotătîtă în chestia diecezei rutene.

= MAGAZIN IEFTIN

MAUTNER R leftinătate generală suprinzătoare.

Cumpărând o cantitate mai mare de mărfuri am ocaziune a pune la dispoziţia Onor. public, cu preturi uimitor de scăzute: pânzeturi, canafas (pânză lustroasă), delin de spălat, delin fran­cez, Batist de mătase, zephir englez, albituri, şervete, fe{e de masă, covoare, perdele, acoperi­toare de pat, etc., orice obiecte din acest resort. Multime de stofe şi costume engleze cu jumă­tate de pret se capătă la magazinul ieftin al lui

M H U T N E R R , U r a d , str . Hunyad i Hr . 1 . — Prăvă l i a e deschisă a. m. dela 8 — 1 2 , p. m. dela 1 7 f — 7 ore

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 6 3 —1911 .

Serbările cincuantenarului unităţei Ita­liei. Luni la miezul nopţei o lovitură de tun a anunţat începerea serbărilor cincantenarului. Populaţia oraşului este însufleţită. In mai multe părţi au avut loc manifestaţiuni patriotice. Re­gina a asistat la o reprezentaţiune în teatrul Constansi şi a fost obiectul unor călduroase ovaţiuni.

Marţi s'au început serbările cincuantenaru­lui unlrei Italiei. Vremea a fost admirabilă. Roma era tixită de străini. Pe străzi era o mişcare extraordinară. Poporul poartă în piept cocarde tricolore. Clădirile publice şi particulare, până în cele mai depărtate mahalale erau împodobite cu flori şi steaguri. Trupele în mare ţinută erau înşirate pe strade. La orele 10 a. m. s'a ţinut o şedinţă solemnă la Capitoliu, în prezenţa înal­ţilor demnitari şi a trimişilor străini. Regele Victor Emánuel, luând cuvântul a slăvit memo­ria eroilor şi a martirilor patriei şi a jurat, că va căuta să facă Italia fericită şi respectată, contribuind cu opere pacinice la progresul universal. Au vorbit apoi preşedinţii Senatului şi al Camerei şi primarul Romei.

La orele 2 d. a. s'a făcut inaugurarea ex­poziţiei.

* Din Duma rusească. In Dumă se desbate

bugetul marinei. Raportorul Sawitsch constată cu durere, că în cei trei ani din urmă nu s'a făcut aproape nimic întru întărirea marinei ruseşti, pe când toate celelalte puteri vecine au făcut pro­grese enorme în privinţa aceasta.

Cauza este a se căuta în lipsa de energie a comandei supreme dela marină, oare nu şi-a fă­cut nici până în prezent un plan detaliat, aşa că nu este nici o speranţă, că Rusia va avea în vii­tor o flotă capabilă de luptă. Administraţia mari­nei nu întrebuinţează creditele votate în mod ra­ţional.

In astfel de împrejurări Duma nu-şi poate da învoirea la votarea de sume noi, cari eventual nu s'ar folosi pentru scopul pentru care se cer.

Raportorul propune, ca să se facă ordine în porturi şi să se ia toate măsurile întru apărarea Mărei negre. Resortul marinei nu se poate plânge de lipsă de bani, de oare ce Duma i-a votat cre­dite considerabi/e. E timpul suprem să se rupă odată cu tradiţia din trecut şi să se înceapă re­construirea unei flote noi capabilă de luptă.

Viceadmiralul Grigorovits apără comanda marinei accentuând, că s'a făcut deja începutul reorganizărei flotei.

In Marea Baltică e deja o nouă excadră de luptă. Se plânge, că cei înrolaţi la marină posed foarte puţine cunoştinţe pregătitoare, dar cu tot neajunsul acesta, comanda supremă prin silinţi uriaşe şi demne de laudă constată an de an pro­grese.

Cheltuelile de reparaţie şi edificare s'au urcat cu 25 procente, de-oarece se fac curat nu­mai din material rusesc. La toamnă se vor mai edifica două vase de războiu sistem „Dread-nought".

Personalul şi materialul de marină se află într'o ordine exemplară. Dar marina, natural, nu poate face nici un progres fără permisiunea cor­purilor legiuitoare. Atârnă deci dela înţelepciu­nea acestor corpuri, ca flota să nu fie neglijată în urma lipsei de bani. Mai ales în împrejură­rile actuale nu-i permis să se facă vre-o întâr­ziere în privinţa aceasta, căci ar avea urmări in­calculabil de dezastroase, când se ştie, că toate celelalte puteri au făcut în ultimii ani progrese enorme. Ca încheiere protestează, ca bugetul pen­tru marină să fie redus.

Ceilalţi oratori recunosc toţi, că este ne­apărat de lipsă ca flota să fie reorganizată, în­deosebi cea de pe Marea-Neagră.

Litoralul rusesc din această parte stă fără nici o apărare în faţa flotei turceşti care în pre­zent se întăreşte tot mai mult.

De altă parte însă toţi neagă că la marina rusă ar domni acele stări bune, de cari a vorbit vice­

admiralul. La marină nu numai că nu e ordine, dar domneşte un adevărat haos. Nu atât lipsa de bani, cât mai mult acest haos a cauzat în­frângerea flotei ruseşti şi tot acest haos e cauza, că flota să întramă aşa încet.

Cu aceasta desbaterea se întrerupe.

Parlamentul ungar Şedinţa Camerei.

— Dela corespondentul nostru. —

Budapesta, 30 Martie.

Şedinţa se începe la orele 1 0 7 4 a. m. Prezidează: Berzeviczy Albert. Se continuă desbaterea bugetului pe pa-

ragrafi. Contele Wickenburg Márk: Prezintă proectul

de rezoluţie al comisiei financiare. Proectul acesta de rezoluţie declară, că judecătoriile administra­tive judecă multe chestii, cari nu corespund che­mării acestei instituţiuni, drept aceea se îndrumă guvernul, ca să restrângă cercul de activitate al judecătoriilor administrative.

Camera a votat poziţia din budgetul resor­tului cu privire cheltuelile personale ale judecă­toriilor administrative precum şi proectul de re­zoluţie.

La pozilia referitoare la guvernarea Fiumei ia cuvântul

Pclónyi Dezső: Spune, că influenţa croată a prins rădăcini în Fiume, deşi Croaţia n'a avut nici când drept în oraşual cesta. Acuma douăzeci de ani în Fiume abia ici-colo se auzea vorbă croată, azi peste tot locul eşti întâmpinat în limba croată, iar Italienii abia îndrăznesc să-şi deschidă gura. E teamă, că influenţa ungurească va pieri du totul în Fiume, îndată ce ocuparea de teren a Croaţilor va lua proporţii mai mari. Italienii sunt foarte apăsaţi, încât dacă voesc slujbă în limba lor, trebue să-şi aducă preot din Italia.

Banul croat a înfiinţat în Fiume o reuniune de agitaţie, care are de scop, să facă reclamă neguţătorilor croaţi. Pe vasele societăţei ungaro-croate, ajutată de stat, se vorbeşte numai limba croată. (Aşa-i! în stânga şi în centrul dreptei) Miliţia încă e croată.

Nu primeşte poziţia aceasta.

Pragmatica căilor ferate. Contele Apponyi Albert: Răspunde lui Po­

lónyi D., care în vorbirea de ieri a acuzat coa­liţia, că din cauza pragmaticei a împedecat tratativele de împăcare cu Croaţii.

Dacă Polónyi ar cunoaşte situaţia dificilă a guvernului unguresc în Croaţia şi dacă ar cu­noaşte agitaţia anti-ungurească de aici, ar tre­bui să ştie, că cârtirea croată în contra prag­maticei căilor ferate a fost numai pretext pentru izbucnirea urei de zeci de ani în contra Ungu­rilor. (Aprobări).

Guvernul face în Fiume politică croată. Ştim, că Fiume nu poate fi maghiarizat, deci să nizuim, ca să-şi menţină caracterul italian. (Aprobări sgomotoase în stânga).

Asigurarea caracterului italian în Fiume e politică ungurească, iar croatizarea lui e politica „ Gesamtmonarhie " -i.

Politica aceasta nu e identică cu politica di­nastică, osândită de Polónyi, deoarece politica di­nastică numai politică naţională ungurească poate să fie. (Aplauze sgomotoase şi aprobări în stânga).

Nu primeşte poziţia aceasta. Polónyi Dezső îşi rectifică cuvintele rău

înţelese. Cont. Batthyány Tivadar: Návay, care şede

la spatele ministrului preşedinte, ar putea să ex­plice intenţiunea guvernului în chestia pragma­ticei căilor ferate.

Preşedintele îl provoacă să nu se abată dela obiect fără permisiunea Camerei.

Cont. Batthyány T. : Atacă guvernul pentru politica fiumană. Croaţii socotesc alegerea de­putatului Ant. Vio de un triumf al lor. (Contra­ziceri în dreapta. Min. preşedinte face semn negativ cu capul).

Acelaş lucru se întâmplă acuma în Fiume, ceeace se întâmplase la timpul său în Dalmaţia: totul, ce e italian, e timbrat de iredentist, deşi în Fiume numai câţiva tineri necopţi fac politică de iredentism.

Nu primeşte poziţia. Şedinţa se suspendă pe 10 m.

După redeschiderea şedinţei ia cuvânt Cont. Khuen Héderváry (min. preşedinte): Răs­punde la atacurile lui Polónyi şi a lui Apponyi. Guvernul nu intenţionează să inaugureze o poli­tică nouă în Croaţia, ci doreşte numai să con­tinue politica guvernelor anterioare.

Din Făgăraş Veşti bune din Făgăraş — Zorile unei Reuniuni a meseriaşilor români — Prelegeri literare cu în­

văţăceii — Prof. I Beleuţă In sfârşit iată-ne ajunşi — după multe lu­

cruri triste, în istorica cetate a lui Negru-Vodă — şi la un lucru îmbucurător.

După multe sforţări, sau mai bine zis, după un semn lung şi după multe glasuri din partea multora, că prea puţin, prea fără încordare şi fără zel se lucrează în Făgăraş, trebue să vedem cu bucurie şi să spunem, că în ce priveşte clasa noastră mijlocie, s'a făcut un pas îmbucurător în direcţia aceasta, vrednic de toată lauda.

începuturile sunt mici până acuma, dar iz-vorîte din o inimă nobilă, din inima unui om dornic de muncă, care a simţit lipsa unei miş­cări şi organizări în sânul viitorilor meseriaşi, cari de mult au fost lăsaţi în mila Domnului.

Nu doar, că a-şi vrea să aduc laude cate-hetului Beleuţă, — căci faptele de sine se laudă — dar trebue să spunem, că primul pas e de a se atribui dânsului, care fără şovăire, condus numai de sentimentul nobil faţă de meseriaşi, a început a constrânge pe învăţăceii din loc tot mai mult la olaltă, statorind şi ţinând cu ei „prelegeri l terareu, sau ore de lectură, şi alte lucruri frumoase, care până acuma au gemut în nedeşteptare.

Pe Dumineca trecută, 26 Martie n., a fost statorită de cătră profesorul de religie I. Beleuţă, prima prelegere literară, care s'a şi ţinut în sala şcoalei gr.-or. din loc. Nici nu-şi închipuia ci­neva, ca la primele ore să fie adunaţi toţi ele­vii de meserii gr.-or., cari numără tocmai 100. Au grăbit cu toţii ceeace arată şi de aici, cât de dornici de învăţătură şi înaintare sunt, dacă are cine-i conduce.

A fost de-ajuns un glas isvorât dintr'o inimă curată, ca elevii naşterii să s'adune cu toţii, as­cultând, şi îmbogăţindu-şi mintea cu multe lucruri pe cari le aud în orele acestea, cari sunt com-duse din mai multe puncte variate, ca citiri, de­clamaţii, vorbiri ş. a.

Nu lipsesc însă nici punctele de distracţie, ce le procură elevii, cari ştiu cânta cu vioara, din fluer şi doine frumoase din gură, cari îi în­sufleţesc şi le reînvie un sentiment cald pentru tot ce e românesc.

Graiul limbei noastre aşa de dulce şi armo­nioasă, cu toată bogăţia ei plină de.farmec, ei nu l'au cunoscut. Nimenea nu i-a făcut să vadă, ce comoară scumpă e limba noastră. Aşa, că acum, parcă-i vezi, şi-ţi par mai veseli, însufleţiţi, gân­dind mai liber şi mai puţin apăsaţi de elementul străin.

Adunaţi aci, toţi în sala şcoalei, d. Beleuţă ne-a ţinut o vorbire frumoasă, arătându-ne sco­pul acestor prelegeri, spunându-ne, cum într'alte locuri, că d. e. în Sibiiu, Blaj, să lucrează aşa de mult pentru meseriaşi şi ţinta ce o are de a se

M agaz inu l de haine pentru dame şi copii al madame i

S T E R N C E C Í L I A ARAD, strada Forray Nr. 2. 3

Recomandă în atenţiunea binevoitoare a onoratului public cumpărător a sor t imen­tul b o g a t dgn ce le m a i e l e g a n t e b l u s e , h a l a t , p o a l e ( p u l p a n e ) şi c o s t u m e femeieş t i gătite în saloanele proprii. • • • • • • • • • • • •

P r e ţ u r i l e ce le mai f a v o r a b i l e !

Comande după măsură execută prompt şi cu gust. Haine de doliu gată în 4 ore.

Nr. 63—1911 . R O M Â N U L Pag. 5.

înfiinţa şi în Făgăraş o reun. a meseriaşilor, aşa de mult dorită.

Ne-a citit apoi din frumoasele povestiri a fraţilor Grim, ca „Broasca fermecată", care a stâr­nit mult haz şi „Stan fără frică", ascultate cu multă atenţiune. Pe urmă ne analizează pe scurt aceste povestiri şi ne făgădueşte, că mai întâiu vom începe cu lucruri mai uşoare, şi-apoi din ce în ce mai sus, până vom ajunge a citi şi din ma­rele poet al neamului: Eminescu, apoi Coşbuc şi alţii mari scriitori ai noşrri.

A urmat apoi poezia de Oct. Goga „Oltul", deci. de elevul tip. Macedón Corfariu.

Astfel s'a încheiat cu prelegerea aceasta, până pe Duminecă, 2 Aprilie, când vom avea a doua prelegere.

învăţăceii s'au împrăştiat fiecare pe la ve­trele lor împăcaţi cu conştiinţa, că s'au îmbogă­ţit cu cea mai scumpă comoară: de a-şi iubi limba şi neamul.

Din parte-mi doresc harnicului şi neobosi­tului catihet I. Beleuţă, ca munca, care a înce-put'o să o ducă la desăvârşire.

Corespondent.

DIN ROMÂNIA Scrisori din Bucureşti

Concertul Societăţii corale „Carmen" Bucureşti, 20 Martie 1911.

Odată cu ivirea celor dintâiu zori ai primăverei, cel mai maestru cântăreţ al plaiurilor româneşti, so­cietatea „Carmen" şi-a cântat la Ateneu cânte­cele sale.

Prin munca neobosită a conducătorului ei maestru, Kiriac, ca şi a tuturor iubitorilor de mu­zică, specialişti sau diletanţi, „Carmen" se gă­seşte, acum, în al 10-lea an de viaţă. Prin ea a-tâtea cântece „de dor şi jale" au fost furate dela clăci dela şezători, dintre lanurile de grâu şi dela horă, sfinţite prin preţuirea şi iubirea artiştilor a-devăraţi şi apoi purtate până prin ţări străine, ca să se însufleţească şi stiăinii de acel înţeles a-dânc, de simţirea bogată, care zace în cântecul nostru popular.

Ardealul are mai de mult corurile sale, cu mijloace artistice uneori modeste, e adevărat, dar născute întotdeauna dintr'o statornică trebuinţă de cultivare a cântecului: In România un astfel de început statornic l'a făcut în această eră nouă de democraţie a artei, societatea „Carmen" — şi ea, în măsura cea mai mare, a stârnit viaţa ce­lorlalte din oraşele României.

Astăzi „Cine bate noaptea sus la Filaret" până şi din cârciumile cele mai de rând ale Bu­cureştilor fuge de melodiile populare, aduse de vremea nouă, fuge şi vine „Rujiţă" „Cucuruz cu frunza'n sus", dacă nu „Steluţa" şi „Mai am un singur dor". |Chiar şi omul mijlociu, ca educaţie şi cultură, să îndemnă mai mult spre cântecul isvorît din iubire adevărată, din durere adevă­rată, din cuprinsul cel curat al sufletului ome­nesc — din simţirea poporului nostru sau din simţirea acelor cântăreţi ai noştri, cari au pre­ţuit şi s'au împărtăşit din comorile acestui suflet.

Atât de bogat alcătuit, încât scena Ate­neului părea, neîncăpătoare, „Carmen" a avut Marţi seara şi un program bogat.

In măsura cuvenită şi cântecul străin şi-a avut, pe lângă cel popular românesc, locul lui. Publicul de faţă, însă, se însufleţia mai mult de cântecul românesc, care era mai aproape de felul său de a simţi, fiindcă oricât s'ar cosmopo-litlza prin bucureştenizare, Românul nostru nu poate să rămână nesimţitor la înţelesul, la le­gănam dulce a cântecului nostru popular.

Ce faci Ioană, ce faci, fa ? De ce-ţi bate inima ? — Cos la cămăşuţa ta I a r tu-i face cum îi vrea Cum ţi-o zice inima De me-i lua, de nu me-i lua Cămăşuţa-i tot a ta.

Pe lângă „Ce faci Ioană,,, tot de G. Dima, s'a mai cântat „Plugurile" (versuri de Alexandri) plin de majestate şi „Cucuruz cu frunza 'n sus..." .Hal tn horă"...

In afară de aceste coruri mixte, s'au re­marcat cântecele pentru cor de bărbaţi: „Vraja" cu adevărat purtător de vrajă în legănarea lui, „Soldatul Silvestric" popular breton, de o ma­joritate politică, tristă — domol.

Mult aplaudată bisată şi apoi repetată a fost „Vivandiera" de Dima cu o eleganţă majesta-tică, ritmică vioaie, un marş săltăreţ şi dulce — iată un marş dulce! Cu calităţi aseninătoare a fost „Cântecul de vânătoare" din opera „Visul unei nopţi de vară" de A. Thomas.

O frumoasă reuşită a avut „Ecoul" cântat pe opt voci acum pentru prima dată şi repetat la cererea publicului. Ecoul corului din scenă, dat de vre-o 12 corişti şi coriste într'o lojă din fund, n'a lăsat nimic de dorit: a fost un ecou adevărat...

Mult gustată a fost melodia poporală ar­monizată pentru cor mixt de Vidu, o melodie pe cât de săltăreaţă şi vioaie pe atât de dulce şi drăgălaşă:

Grânele vara se coc Zis-a badea să nu joc Pân' la storsul vinului Când oi fi mireasa lui.

Sfârşitul 1-a făcut „Doina lui Raţiu". Sfârşitul acestor impresii însă nu se poate

încheia, decât arătând partea frumoasă ce a avut d-na Elena Locusteanu în acest concert. D-sa a executat cu vocea sa puternică şi mlădioasă prin excelenţă pe lângă două bucăţi de Kiriac şi Schumann „Spre ţara de ocean" şi „Sărma­nul Petru" vioaia şi sburdalnica „Ştii tu bade" de T. Brediceanu şi Doina de Scărlătescu. In aceasta şi-a relevat îndeosebi mlădierea, puterea şi dulceaţa vocei sale.

Sperăm că nu acesta e concertul de Paşti al societăţei „Carmen"... C. Rosmarin.

* Venizelos la Bucureşti. Ziarul „Tahidromos"

din Constantinopol publică următoarea ştire: „In unele cercuri greceşti se afirmă că Ve­

nizelos, ministrul-preşedinte al Greciei, ar fi co­municat colegilor săi, că imediat după reluarea relaţiunilor diplomatice dintre Grecia şi Româ­nia, şi îndată ce va trece la departamentul afa­cerilor străine, d-sa s'ar fi hotărît a vizita capi­talele României, Bulgariei şi Serbiei, spre a se putea pune în contact cu oamenii de Stat şi spre a studia politica balcanică a acestor ţări. Acea­sta cu scopul de a lega relaţiuni mai intime cu aceste ţări. Nu se ştie dacă Venizelos se va înapoia la Atena prin Constantinopol sau Buda­pesta".

Poveţe economice Viaţa la câmp. — In luna aceasta se sea­

mănă : măzărichea, trifoiul, fasolea, luţerna (a-ceasta în cultură ascunsă de orz sau de ovăs) orzul, ovăsul şi grâul de primăvară.

Se seamănă în grădină legumele necesare pentru casă şi se pun cele vechi pentru sămânţă.

Pomicultura. — Se termină cu plantaţiunile şi cu tăierea pomilor roditori. Să se semene sâm­buri de meri, peri, persici, caişi, cireşi, etc. Să se transplanteze în pepinieră tot ce a eşit din sămânţă în anul trecut. Se fac marcote şi se pun în pământ butaşii. Se isprăveşte cu tăiatul pomi­lor cu trunchiul înalt, li-se pun tutori şi se sapă la rădăcină. Se cercetează plantaţiunile făcute în toamnă, se îndreptează pomii, se face copcă la rădăcină, se pune băligar păios deasupra.

Se altoesc prunii şi cireşii. Viticultura. — In luna aceasta, dacă nu mai

sunt de temut geruri, se începe cu altoiul viţelor americane cari, atunci când sunt puţine la număr, se pot oltoi cu cuţitul de către un om priceput, iar când sunt multe se oltoesc cu maşina. Pe la mijlocul lunei se pot scoate viţele rămase în şcoală netransplantate şi se transplantează de zor. Se taie partea din vie rămasă netăiată de cu toamnă şi se îndreptează unele tăieturi.

Pe Ia sfârşitul lunei se dezgroapă viea. Crăpăturile pielei la cai. Crăpăturile pielei

din îndoitura chişiţei, a ghenunchiului şi a cotu­lui dinainte se văd foarte des la cai; se văd cu câte 4 picioare pline de sânge.

Crăpăturile se formează din necurăţenii, din scărpinaturi, din ariceală etc. Ele se vindecă ane-voe, pentrucă picioarele se mişcă continuu.

Crăpăturile învechite au înfăţişarea unei coji de arbore crăpată şi noduroasă şi sângerează la drum.

Ca medicamente s'a recomandat mult glice­rina iodată şi cu laudanum în părţi egale, ungând zilnic până la vindecare deplină; sau înaintea plecărei calului la serviciu, se ung rănile cu seu de oaie încălzit, simplu sau amestecat în părţi egale cu gudron (catran) vegetal.

Aceste remedii însă nu sunt eficace. Pentru a vindeca caii de crăpăturile pielei la picioare e destul se presări floare de pucioasă peste răni. Rezultatul e minunat.

îngrijirea vacei. Societatea de agricultură din Visconsin (America) a declarat că trei cauze ar înrâuri asupra calităţii laptelui:

1. Laptele nu e bun, când vaca se adapă cu apă din mocirle şi locuri noroioase;

2. Când vacile se aduc în fugă pe timpul cald din câmp acasă — în staul;

3. Laptele nu e bun, când e dela vaci tra­tate rău de un văcar brutal.

Prin urmare, să îngrijim a adăpa vacile noastre cu apă limpede; când vacile se aduc din câmp la staul, să nu le grăbim, adecă să nu le luăm pe fugă; în fine să vorbim vacilor, să le mângăiem şi să nu le lovim.

Să urmăm aceste sfaturi şi vom avea re­zultate bune.

Carnetul menajerei Piftie cu vin roşu.

Un mijloc de a prepara o piftie excelentă este următorul: Iei muşchi sau muşchiuleţi de vacă şi în ajun de a-i prepara îi împănezi cu slănină bine asezonată cu mirosuri şi, după can­titate, îi laşi să se marineze în vin roşu bun, în care pui cimbru, dafin, usturoi, piper' şi cui-şoare. După ce s'a marinat bine muşchiul, îl storci şi îl rumeneşti în cuptor timp de două­zeci de minute.

II pui apoi într'o oală, împreună cu un pi­cior de vacă curăţat şi fără oase, 200 gr. şorici proaspăt, 2 morcovi, 2 cepi, o legătură de zar­zavat şi 2 căţei de usturoi. Torni deasupra ma­rinată, prelungită cu 2—3 litri de zeamă de carne. Laşi totul să fiarbă încet timp de patru ore. Iei spuma, laşi să scadă pe jumătate şi stre­cori. Lichidul lăsat să gelatineze constitue o pif­tie excelentă.

Gâluşti de brânză. Iei Va oca de brânză de vacă şi o litră

de făină, pui puţină sare, 25 gramuri de unt, 2 gălbinişuri de ouă, le frămânţi bine toate cu o linguriţă, formezi găluştile şi le pui să fiarbă în apă fierbinte sărată. Prăjeşti în unt, într'o cra-tiţă, pezmet de franzelă, şi după ce scoţi gălu­ştile ferte din apă, le pui în taler, şi torni pes­metul prăjit peste ele.

Cum se curăţă mănuşile. Mănuşile de chevreau sau de piele de miel

se curăţă frecându-le cu o bucată de flanelă îmbibată în lapte, în care a fost dizolvat puţin carbonat de sodă.

Tot aşa de bine se cuiăţă mănuşile ace­stea şi dacă se freacă cu o llanelă udă, îm­preună cu praf de săpun.

Mănuşile aşa numite glacé se curăţă ad­mirabil de bine cu un burete mic înmuiat în zmântâna laptelui după ce a fiert şi apoi, după ce a fost frecat de o bucată de săpun alb. Cu buretele acesta, îmbibat cu zmântâna şi cu săpun se freacă mănuşa.

^ GhUME. Recomandare. O doamnă, care voia să vizi­

teze o baie, ceru dela medicul ei o scrisoare de recomandare cătră medicul băilor. Curiozitatea femeiască o făcu, să rupă sigilul şi să cetească scrisoarea, care conţinea următoarele: „Iubite amice! Iţi trimet o gâscă. Eu l-am smuls până acuma multe pene; dar îi mai rămân câteva, pe care ţi le las d-tale. „Frumoasă recomandare!"

La politie. Pungaşule, n'o să te mai saturi de hoţii ? ai furat şi punga domnului X. - - „Da, dar i-am dat-o iar înapoi". — „înţeleg, fiindcă te-a prins". — „Ba nu: pentrucă era goală".

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 63—1911.

Litere — A r t e — Ştiinţe Cântecul Românului

Un român curat şi verde, Zice, că avea aproape în un sat vecin săsesc Un cumătru. Şi cumătrul, se 'nţelege era Sas, se numiaHantzi Şi venia ades cumătrul, la Român, cum poves­

tesc Oamenii drăcoşi de gură şi cu el venia şi Crantzi Jupâneasa lui cinstită, harnică peste măsură: Că numai straturi de ceapă, avea optzeci după

[şură. Amândoi veniau adese, La casa Românului, La masa cumătrului. Şi Georgică-i ospăta Tot cu clisă şi rachiu Şi cu apă dela râu . . .

— Să vii şi la noi odată Zău, veşine şi cumetre, pe la satul nost săsesc. Să vezi, zău şi al meu casă să vezi cine e şi

[Hantzi... Să muncăm apoi cumetre din muncări, ce face

[Crantzi (Che ne face, zău, o zamă ca la noi pe Ia Să-

[sîme). Tu vei zîce apoi cumetre, că la voi la Romunime Nu troiesc oamenii voştri, cum troiesc oamenii

[nost Că au minte să mununce şi nu fac ei muncări

[prost ?

— Păi să ierji jupâne Hantzi şi cumetre de-o-[menie,

Dar' acum e timpul verii, ca să stau de-eco-[nomie;

Am gătat acum cu sapa, ne-apucăm de treerat, De-nblătit, la cucuruză de cules, la sămânat; Voi veni jupâne Hantzi şi cumetre — acurat, Ştii pe când ţi-i ferbe mustul, colo după se-

[mănat. Dar să ştii — că eu d'acolo, dac'oi fi la d-ta Nu mă duc pân' nu mi-i spune „Cântecul" şi

[„Hora mea"!

Pân-atuncia, dă-i şi 'nchină, Văd, că cupu-i mai tot plină: S'o golim cumetre dară Să dormim uşor pe sară!

II.

— Bună ziua, jupan Hantzi şi cumetre şi vecine Am venit şi eu acuma, nu eşti supărat pe mine ? — Bună ziua, bună ziua, noa da' ce e pe la voi? Noa, da bine-ai vint oţâră, noa, bini-ai venit

[la noi ? Am venit dar, nu o ţâră ; — ştii cumetre, ce

[ţi-am spus : Când mi-oi auzi cântarea, num'atuncia mă

[vezi dus De la d-ta cumetre şi vecine!?

— Fii pe pace Om afla noi şi „cântarea", ce la tine doară place. Da — hai în casă... Pune Crantzi meu pe masă O ulcică de must dulce, pită d'anost şi slănina.... N'am ştiut, că vii acuma, n'am focut şeva de

[şină.

Dar Românul c'am flămând Le lua toate pe rând Cu ulcica închina Şi-apoi cum ştia tăia, Cosorul Românului In slănina Sasului/ Trece-o zi şi trec şi două, şi trec şase peste nouă Iar Georgică la Cumătru petrece o viaţă nouă. Sta la masă, pipă-n gură şi de glumă nu ştia: „Să-mi aud „Cântecul" dară, şi mă-ntorn la

[casa mea! Pân-atuncia jupan Hantzi, şi cumetre şi vecine, Pân' atuncia de aicia nu mă poate duce nime!"

Cumătru, necăjit de moarte, pân' aicia, i-a adus Musicanţi, să-i spună jocul, ca să-1 vadă apoi

[dus,

Numai douăzeci şi şase lăutari şi cimbalaşi Cimpoieri, trişcaşi cu trişca şi cobzari, clarinetaşi Din vreo cincisprezece sate, unde el a auzit... Barem unul, să-i gâcească cântecul afurisit; Dar la dracu, în dar toate, nici unul nu nimeria: Lui Georgică batăr unul, dar nici unul nu-i

[plăcea. Biet cumätru-n desperare nu ştia de mai trăieşte, îşi face tot capul moară, iar în urmă ce gândeşte ? Să se ducă cât s'a duce în lungul pământului Doar afla-va vre-o muzică pe placul Românului

In o bună dimineaţă când de cale se găta Iacă trece-un „Plug" pe drumul unde era casa sa. Biet Românul, când îl vede, sare sus se veseleşte, Râde-i sufletul săracul şi la faţă 'ntinereşte!...

- Râmas bun, acum, cumetre — nu auzi cântecul [meu,

Cât de mândru îl mai cântă roatele mereu, mereu ? Rămâi dar de azi cu bine, că mi-am auzit cân­

tarea ! Zice şi-şi porneşte calea, lasă casa şi mâncarea. Iar cumătrul Hantzi 'n ciudă, mânios peste mă-

[sură, Fuge afară, ia o bâtă, scoate plugul său din şură Şi s'apucă şi-1 zmunceşte, ca eşit Sasul din minţi: — Hei de ce n'ai vint în casă, la Român apoi

[se chinţi! — Ai lăsat să sărăşească casu me, plug blo-

[stemat, Pe Român, ce-i mai cuminte ca şuierul nost din

[sat. S. P. s.

Porumbiţa cu cele trei pene de aur

(Poveste s lavă) de Nicolae Petra-Petrescu

- Urmare —

„Cum să n'am plăcere şi curaj, cal cre­dincios", răspunse tânărul, „eu sunt chiar dator, să îndrept greşala făcută şi să scap nevasta din prinsoarea, în care am băgat-o eu însumi. Să mergem la castelul balaurului!"

Cu acestea s'a suit pe cal şi sbură cu el peste ţări şi mări, ca o vijelie.

Tânărul avu noroc să pună iară mâna pe porumbiţă, fiindcă balaurul nici acum nu s'a nimerit acasă. Dar abia o avea lângă sine şi abia plecă cu calul îndărăt, când iată soseşte balaurul. Simţeşte iute ce s'a întâmplat, şi după ei, şi-i smulse porumbiţa, tocmai când era să intre pe poarta palatului, şi pe tânăr îl sfârtică în două. Pe urmă se întoarse, ca un învingător, în castelul lui.

Tânărul, sărmanul, rămase mort pe loc! Dar calul credincios luă apă, cufundă cele două jumătăţi în ea, le lipi deolaltă, şi crescură îm­preună. După aceea turnă tânărului apă în gură şi acesta se făcu viu.

„Acuma", zise calul credincios, „acum nu-ţi mai pot da nici un sfat. De treiori am încer­cat, de treiori n'am isbutit. Dar eu mai am un frate dincolo de marea roşie, şi el este ferme­cat, ca şi mine, şi el are figură de cal. El are mai multă putere, decât mine şi balaurul îm­preună. Dacă s'ar însoţi acela cu mine, atunci am ucide balaurul. Dar va fi greu, foarte greu, să ne înţelegem cu el, pentruca el slujeşte la vestita sgribţuroaică Jeji-baba.*)

„Să încercăm", zise tânărul înviorat de nou, inima lui ţâşnea de curaj întinerit. „O, dacă e şi numai o rază slabă de nădejde, nu mă pă­răsi, iubite tovarăş de luptă şi du-mă la ţântă, ca să înving, ori să mă prăpădesc".

„Bucuros îţi fac şi slujba asta, grăi calul, iubirea de frate să nu fie mai mică, ca iubirea de soţ.

Dar înseamnă-ţi, ce trebue să faci acum! Bagă-te slugă la Jejibaba pe trei zile, şi

de sâmbrie să ceri calul cel slab, pe frate-meu. La Jejibaba va trebui să duci la păşune doi-

*) Cum ai zice: Ciuma iadului sau Mama Pădurei. De altcum, după mitologia slavă, Jejibaba însemnează: Zeiţa iernel.

sprezece cai. Dar bagă de seamă, ce-ţi dă de mâncare. Ce-ţi dă acasă, poţi mânca, pentruca nu-ţi strică, dar, ce-ţi dă pentru câmp, să nu mănânci! Dacă mănânci, vei adormi, caii vor fugi, Jejibaba te va pedepsi, aşa că atunci eşti perdut".

Şi au plecat la drum până au ajuns la Marea-neagră. Când s'au apropiat de Mare, tâ­nărul vede o muscă, mare afară din cale, sbă-tându-se într'o pânză de păianjen, din care nu putea să iasă de loc. Tânărul se coborî de pe

vcal, se duse la muscă şi zise: „Săracă muscă, tu nu poţi scăpa din pânza păianjenului, stai, să-ţi ajut eu!"

Pânza de păianjen sămăna cu un rocin mare de vânat, el îl tăie în două, musca ieşi afară şi zise cătră el: „Iţi mulţumesc pentru a-jutorul tău, bunule fecior de negustor. Smulgeţi un picior de sub burta mea, şi când ţi-o merge rău, adă-ţi aminte de mine, vreau să-ţi răsplă­tesc binele ce mi-ai făcut!" — Tânărul râdea în sine şi-şi gândea: „ce-mi poate folosi o muscă!" Dar rupse dela ea un picioruş şi-1 puse bine.

Şi au plecat mai departe, şi tânărul văzu un lup, care-şi încleştase coada sub o grindă, şi nu o putea scoate de acolo, pentruca lupul are spate ţapene şi nu se poate suci şi învârti. Tâ­nărul iară sări de pe cal, prăvăli bârna într'o parte, şi scăpă pe lup, care grăi cătră el: „îţi mulţămesc, bunule fecior de negustor, că mi-ai dat mână de ajutor, iaţi o ghiară dela unul din picioarele mele, şi dacă te ajunge vr'un năcaz, gândeşte-te la mine, vreau să-ţi ajut şi eu pen­tru asta". — Tânărul a luat o ghiară şi-o puse în buzunar.

Ajungând după o oră la ţărmurele mărei, tânărul văzu un rac uriaş, zăcând pe spate în năsip, fără să se poată întoarce, ca să se mişte. Tânărul se coborî de pe cal, se duse la rac, şi-i ajută să se întoarcă ca să poată umbla. Şi zise racul: „mulţămesc, fecior de negustor, bun de inimă! Unde te duci?" — Tânărul răspunse: „La Iejibaba dincolo de Marea-roşie". — „Bine, fătul meu, zise racul, atunci să-ţi fac un pod peste Mare, ca să nu fie silit calul tău să în-noate până dincolo, şi să se primejduiască. Mai întâi, însă, rupeţi unul din picioarele mele de sub foaie, şi când îţi va merge rău, adă-ţi a-minte de mine, îţi voiu face şi eu un bine, cum mi-ai făcut şi tu". — El îşi luă un picior de rac şi-1 puse în traistă. Racul s'a scoborît în mare, s'a aşezat povârniş deasupra, şi numai decât s'au scormonit raci din marea întreagă, s'au aşezat unul lângă altul, şi-au făcut pentru tânăr un pod, peste care a putut trece uşor. Ca­lul credincios şi-l'a trimis acasă.

N'a trecut mult şi a ajuns la sgribţuroaică Iejibaba. Stătea tocmai dinaintea palatului ei, şi l'a întîmpinat cu: bine ai venit. După ce tînăru! s'a tocmit s'o slujască trei zile, ea îi dete doi­sprezece cai să-i ducă la păşune şi-i zise: „paşte bine caii, ca să nu perzi vreunul din ei! dacă perzi unul îţi pun capul într'un par!" — Cu a-cestea l'a trimis cu caii la păşune, şi i-a dat o bucată de pâne, ca să aibă ce îmbuca şi să nu flămânzească. Tînărul îşi aduse aminte de sfatul calului, şi aruncă pânea dela sine, pentru ca nă­cazurile şi supărările cele multe, pecari a trebuii să Ie sufere, cu deosebire, de când n'a urmat sfaturile, ce i-le dase soţia lui, l'au învăţat să fie cu băgare de seamă la sfaturile binevoitoare. Dar ce folos? L'a apucat o foame de cele mai straj-nice... a trebuit să caute pânea şi să o mănânce. Şi atunci a adormit, şi pe când dormea, caii s'ai risipit care 'ncotrău. Când s'a trezit iai de unde nu's. Atunci a început să se tânguiască: „o ce folos, că mi-am propus să fiu tare! Iejibaba bine mi-a profeţit, că-mi voiu perde capul 1"

în supărarea lui îşi aduse aminte de muscă şi scoase piciorul ei din traistă. Numai decât a venit musca sburând şi 1-a întrebat: „De ce te tângueşti ? — El îi spuse întâmplarea. „N'ai nici o grijă, te ajut eu!" — Şi musca adună pe tc muştele, şi sburară apoi şi căutară caii în toate părţile.

în sfârşit, i-au găsit, şi atâta au sbârnăit In jurul lor şi atâta i-au înţepat, până au fugit iară la păstorul lor. Acesta i-a mânat vesel citri

Nr. 63—1911. R*0 M A N U L Pag. 7.

casă. Când l'a văzut Iejibaba că vine, şi-a vă-xut toţi caii la olaltă, a zis cătră el: „Ei! bine ai păzit caii, că nu lipseşte nici unul din ei 1" Atunci a luat un biciu şi a început a îmblăti caii, ca o nebună, cu deosebire a bătut pe calul cel slab, de îi atârna carnea de pe trup. Tină-rului îi era milă de cal, pentrucă pe el l-a bătut mai tare, şi el era cel mai slab. Jejibaba luă apoi o alifie, şi unse caii cu ea, aşa, că până a doua zi toate ranele se vindecară.

în ziua a doua iară-i dete Jejibaba cei doi­sprezece cai să-i ducă la păşune, şi iară-i dete o bucată de pâne şi-i porunci s'o mănânce. El, cum a ajuns pe livadă, făcu pânea tot fărâme şi-o bătu cu piciorul la pământ. Dar asta nu i-a ajutat nimic; a trebuit să caute pânea şi s'o mă­nânce cu pământ cu tot — aşa foame puternică i-a trimis Iejibaba.

El adormi în câteva clipe, caii se îm-prăştiară, şi când se trezi, n'a mai văzut nici un cal. Atunci a început iară să se tânguiască, şi-a adus aminte de lup şi a scos ghiara lui afară, îndată a venit lupul în fuga mare şi l-a întrebat: „De ce vaieţi aşa? Nu fi îngrijat, că-Ji ajut eu!" Şi a început să urle şi să cheme pe ceilalţi lupi, cari au şi venit în fugă din toate părţile, şi aler­gară şi căutară caii.

Dupăce i-au găsit, s'au pus de fiecare parte a calului câte doi lupi, şi i-au dus de urechi până la păstor.

Bucuria acestuia, care-i duse apoi până acasă. Cum l-a văzut Jejibaba că vine, i-a zis iară: „Ei I bine ai grijit caii, că pe toţi i-ai adus acasă! Caii însă i-a îmblătit iară cu biciul înfri­coşat, şi încă mai tare, că în ziua premergătoare, după aceea le unse iară ranele cu alifie, ca sase vindece până'n ziua următoare.

(Va urma)

Subventlunea de stat pentru procurarea de automobi le Ministrul comun de războiu se ocupă cu

ideea de-a subvenţiona procurarea de automobile de povară, care să steie totdeuna gata de-a fi puse în serviciul armatei. Iată condiţiunile statorite de ministru:

1. 4000 coroane ajutor pentru procurarea automobilului;

2. 1000 coroane pe an, în decurs de 5 ani de zile, pentru susţinerea în stare bună a auto­mobilului, şi

3. eventual încă 1000 cor. In anul al şea-selea, dacă automobilul e încă în stare excep­ţional de bună.

După aceasta automobilul trece în proprie­tatea exclusivă a proprietarului.

In armata germană lucrul acesta e deja in­trodus şi a avut un efect favorabil atât asupra fabricaţiunei de automobile, cât şi asupra servi­ciului de transport în armată. Un singur exem­plu ne va convinge despre marile avantagii ce le poate trage armata din introducerea automobile­lor de povară în locul carelor trase de boi şi de cai. In vreme ce un astfel de car face o cursă de 40 klm., un automobil de transport face cel puţin 140 klm., şi nu recere atâtea spese şi nu causează atâtea neplăceri publicului şi autorită­ţilor administrative.

uratul cu plugul de abur e condiţ ionat de certificatul industr ial

In senzul circularei ministrului de comerţ ung. reg. Nr. 311/911—VII/A, toţi acei proprie­tari, cari au pluguri de abur şi doresc a ara cu ele pentru plată la alţi proprietari, sunt datori a-şi câştiga certificat industrial. Iată, de altfel, textul acelei ordonaţiuni:

„Toţi aceia, cari nu au de loc sau numai puţină economie proprie şi se ocupă în mod pro­fesional cu aratul cu plugul de abur, arând pen­tru plată în bani sau alte bonificări pământurile altora — cu toate, că această ocupaţiune stă în strânsă legătură cu economia de câmp — sunt a se privi, ca industriaşi şi prin urmare, atât faţă cu proprietarii, cât şi cu cei, cari stau in servi­ciul lor, mechanici, maşinişti sau focari, e a se

aplica articolul de lege XVII. din 1884. — Pen­tru a evita orice neînţelegere se observă, că în senzul art. de lege XVII din 1884, §. 183, lit. a; acei proprietari de pluguri de abur, cari în cea mai mare parte folosesc aceste pluguri pentru economie proprie precum şi acele reuniuni eco­nomice, cari le folosesc pentru trebuinţele mem­brilor, şi numai în cazuri sporadice, când ei nu au de lucru le dau şi în folosinţa altora, pentru aceste cazuri nu sunt obligaţi a-şi câştiga cer­tificate industriale.

Banca J o r i c o l a " din Sebeşul -săsesc care funcţionează abia de doi ani, a distribuit din venitul său curat frumoasa sumă de 900 coroane, care se repartizează în următorul mod:

1. Biserica gr. or. din Sebeş Cor. 200 2. La zidirea casei protopresbiterale în

Sebeş Cor. 200. 3 La zidirea şcoalei gr. or. din Petrifalău

Cor. 150. 4 La zidirea şcoalei gr. or. din Pianul de

jos Cor. 100. 5. La zidirea şcoalei gr. or. din Laz C. 100. 6. Casinei române din Sebeş Cor 50. 7. Despărţământului Sebeş al Asociaţiunii

Cor. 50. 8. Reuniunei pompierilor din Sebeş C. 25. 9. Mesei studenţilor dela gimnaziul român

din Braşov Cor. 25. Total Cor. 900. Merită să remarcăm aci împrejurarea, că a-

ceastă bancă a asigurat chi?.r prin statutele sale bisericii rom. ort. din localitate o parte conside­rabilă din profitul său curat, ceeace caracteri­zează pe deplin intenţiunile nobile ale fundato­rilor ei Capitalul ei social e de 150,000 cor. iar venitul curat pe 1910 de 16 000 coroane.

Producţiunea mondială a petrolului brut Producţiunea mondială a petroleului brut

sau ţiţeiu, care în anul 1909 a fost de 28 mi­lioane tone, în anul curent se crede, că va trece de 40 de milioane tone

Proporţiunea petroleului lampant este între 30 şi 40 la sută, după compoziţia şi preparaţia sa. Cum consumaţia petrolului de luminat, care pentru lumea întreagă poate fi evaluat la 8 mili­oane de tone pe an, în anii din urmă a făcut un slab progres, din pricina extensiunei întrebuinţărei gazului aerian şi a electricităţei.

Se prevede dar, că de aci înainte se va da o luptă mai aprigă între producătorii pentru fa-bricaţiunea şi vânzarea petroleului de luminat şi celorlalte derivate ale petroleului brut, şi că lupta va fi mai domoală în ceea ce priveşte petrolurile destinate a fi întrebuinţate ca combustibil.

E de notat, că programul naval al Angliei, care se discută acum la Londra, prevede între­buinţarea petrolului, sau mai bine zis a benzinei şi gazolinéi, pentru motoarele vapoarelor auxiliare din flota de războiu. De asemeni, se prevede o mare întrebuinţare a petrolului greu, ca combu­stibil pentru motoarele cu combustibil intern Diesel, ale marelor vapoare de războiu.

Situaţia tesaurului publ ic a Regatului Român Ministrul de finanţe a publicat situaţia fi­

nanciară la 31 Decemviie 1910, care arată ur­mătoarele sume:

La venituri suma de lei 338,096.639-49 La cheltueli suma de lei 278,682.501 "86 Deci un excedent de lei 59,414.137-63 Examinată situaţiunea bănească a exerci­

ţiului după natura venitelor se prezintă astfel: a) Impozite directe . lei 29,113.383-89 b) „ indirecte „ 58,099.498-64 c) Timbru şi înregistr. „ 23,103.303-15 d) Monopol. Statului „ 59,146.283-58

Total . . lei 169,462.46926 Toate aceste ramuri de venituri s'au sol­

dat cu plusuri însemnate, atât faţă de evaluările bugetare, cât şi din încasările anului precedent.

In cursul lunei Decemvrie, încasările rea­lizate din veniturile fondului comunal au fost de 22,036.253 lei 99 bani. Articolele, care au dat un spor mai însemnat, au fost spirtul, vinul, ţuica, petrolul, zahărul şi orezul.

Dupăcum se vede, situaţia cassei Statului Român este cât se poate de înfloritoare.

INFORMAŢIUNI Arad, 30 Martie 1911.

De-ale noastre.

Incă un proces de agitaţie. La 30 c. n., s'a ţinut pertractarea la curtea de apel din Timişoara în cauza de agitaţie contra candidatului de preoţie Vasile Groza din Mariaradna, fiind acuzat de faptul, că pe vremea campaniei electorale ar fi agitat alegătorii din comuna Alioş, îndemnân-du-i să c ân t e : „Deşteaptă-te române...". Nefiind dovedită împrejurarea aceasta, deja tribunalul regesc — ca primul for — la 29 Decemvrie 1910 l-a achitat, iar Curtea de apel a confirmat achitarea. Procurorul a anunţat din nou cerere de nulitate.

Tinerimea română din comuna Bodrogul-ve-chiu, voind a aranja o petrecere cu teatru de sfintele sărbători ale Paştilor, învaţă — sub con­ducerea harnicului şi isteţului nostru econom Aron Costin — şi jocurile noastre atât de fru­moase şi plăcute: „Bătuta" şi „Căluşerul".

Să le ajute Dumnezeu ca, cu acea oca-ziune, să poată inaugura noua „sală de joc", care e pe cale a se zidi.

Convocare. Comitetul despărţământului Di-ciosânmărtin al Asociaţiunei pentru literatura ro­mână şi cultura poporului român va ţine în ziua de 2 Aprilie 1911 două prelegeri poporale şi anume una la orele 11 a. m. în comuna Cu-ştelnic şi alta la orele 3 p. m. în comuna Bobo-halma şi jur, cari doresc înaintarea culturală a poporului român.

Pentru întemeiarea unei parohii gr. cat. In Budapesta e scris un articol şi o corespondenţă a „Unirei" Nr. 16. Fără îndoială, interese de cele mai mari, naţionale şi religioase, reclamă resolvarea cât mai grabnică a acestei chestiuni arzătoare. E vorba de a creia un centru, cel mai potrivit, pentru a se grupa în juru-i cei mulţi Români greco-catolici aşezaţi statornic în Capitala ţărei, cari altfel se pierd reslăţiţi în no­ianul străinismului.

In rândul al doilea, acea mare mulţime de tineri, ce studiază la universitate şi la alte şcoli înalte de acolo, în lipsa unui Internat cum au Ungurii Szt. Imre collegium, ar trebui să aibă totuş cel puţin un om, care, cu părintească dra­goste priveghiând asupra ei, să o reţină de pe povârnişul necredinţei, ce întîmpină zi de zi şi pretutindenea, în şcoală, ca şi în locaşurile de distracţie ale unei Capitale, pe tânărul student, care întră în viaţa de universitar, înzestrat poate cu bune dispoziţii religioase primite în liceul confesional de acasă, dar căruia, la vârsta de 18—20 ani, îi lipseşte încă o concepţie solidă a vieţei şi a lumei, îi lipseşte încă tăria de a re­zista tuturor ispitelor de ord intelectual şi mo­ral, de cari dispune Capitala. Unui preot cu­minte i-ar succede poate să îndrume paşii stu-denţimei noastre, dela „Galilei Kör"-ul studen­ţilor francmazoni, spre atâtea societăţi cu ca­racter social ori religios creştin, câte îşi au reşedinţă în Budapesta şi cari, dacă e vorba, nu sunt mai străine de aspiraţiile noastre naţionale, decât „Galilei Kör"-ul.

Ori, să îndrepte atenţia tinerimei asupra atâtor predicatori şi conferenţiari creştini, prin­tre cari se găsesc şi nume ce de mult au trecut graniţele ţărei, cum cetesc de ex. despre vesti­tul episcop Prohászka, că va ţine el însuş în săptămâna a 6-a a postului mare exerciţii spi­rituale anume pentru universitari, în biserica Universitäten

Poate, că în acest chip ar creşte şi fon­dul de idealism al acelora, cari au să formeze, ca mâne, elementul intelectual laic al poporului nostru, şi în locul preocupărilor de ordin exclu­siv material ori în locul dorului de a parveni în situaţii nemeritate de conducători ai „naţiunei" — s'ar înstăpâni o mai mare conştiinţiositate întru împlinirea dorinţelor de adevărat Român şi bun creştin, şi o mai puţină sete de reclamă a numelui propriu. („Cultura Creştinău)

Pag. 8. R O M A N U L Nr. 6 3 - 1911.

Şezătoarea literară a patra se va ţine în Caransebeş Duminecă în 20 Martie (2 Aprilie) la ora 3 p. m. în sala Reuniunei de cântări cu ur­mătorul program: A. Sequen „Cântec haiducesc", cor bărbătesc de tinerimea dela inst. teologic-pe-dagogic sub conducerea dlui A. Sequens. „Despre mişcarea noastră literară mai nouă", conferinţă de d. Vasile Loichiţa profesor. V. Alesandri „Bran-coveanul Constantin", poezie deci. de d. Ioan Alexandrescu. Cetiri din poesii originale şi din liricii noştri tineri de frunte, de dna Maria Po­povici. I. Mureşian „Cimpoiul" executată la pian de d-na Maria dr. Lobonţiu. I. Mureşian „Mic potporiu românesc", duet executat la pian de dna Maria dr. Lobonţiu şi la vioară de dşoara Silvia Iorga. „Zăpocita", monolog localizat şi predat de dşoara Talida Seracin. I. Vidu „Vraja", cor. băr­bătesc executat de corul seminarial. Intrarea e liberă.

Necroloage. Aflăm cu mult regret pierderea lui Vasile Mărginean, casier al institutului de cre­dit şi economii „Oraviciana", trecut la cele eterne Mercuri la 29 Martie n. a c. la 4 ore dimineaţa, în etate de 47 ani. Rămăşiţele pământeşti ale scumpului defunct s'au aşezat spre vecinică odihnă în cripta familiară din cimitirul gr. or. rom. din Oraviţa, azi Joi in 30 Martie n. 1911 la 3 ore d. a. Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată 1

— De asemenea regretăm pierderea fetiţei Ma-rioara Gropşian în frageda etate de 12 ani. Rămăşiţele pământeşti ale scumpei defuncte s'au aşezat spre vecinică odihnă în cimitirul ort. român din Ora-viţa-montană Mercuri în 16/29 Martie la orele 3 p. m.

A treia şezătoare literară din Caransebeş. Frecvenţa neobicinuit de mare a şezătorilor dela Caransebeş, este o dovadă, că acestea satisfac cu desăvârşire menirei lor sublime. Şezătoarea ţinută Duminecă la 13/26 Martie a fost distinsă prin prezenţa P. S. Sale d-lui episcop dr. Miron E. Cristea, a P. C. Sale vicarului Filaret Musta, a Magnf. Sale d-lui Patrichie Drăgălina, precum şi a unui distins public din Caransebeş şi pro-vinţă. Sala şi coridorul erau pline de un pu­blic ales.

Primul punct a fost „Hora nouă", execu­tată de Reuniunea de cântări sub dirigenţa d-lui Achim Alionte. Tot numitei reuniuni i-a revenit onoarea a-şi încheia şezătoarea prin drăgălaşa piesă Puişorul, care a fost executată spre lauda reuniunei.

D. cleric Gheorghe frăţilă a făcut bună im­presie prin declamarea corectă a sentimentalei poezii „Mama".

A urmat apoi interesanta şi instructiva con­ferinţă a d-lui referent consistorial Ştefan Jian despre Italia.

D-sa într'o limbă curată şi dulce ne-a re­vocat în memorie epochalele evenimente a că­ror semicentenar se serbează ăst an şi anume: întemeierea „Astrei", unirea principatelor române şi unitatea Italiei. Ne-a prezentat figurele mă­reţe ale creatorilor culturei şi a unirei Italiei, în­cepând cu genialul poet Dante, Aleghieri şi fi­nind cu eroul Guiseppe Garibaldi. Ne-a purtat spiritualminte prin monumentalele localităţi ale Romei: biserica sf. Petru, vatican, columna lui Traian, coloseu şi cantacombe.

Publicul entuziasmat de reamintirea ace­stor acte epohale ale gintei latine, a recompen­sat prin nesfârşite aplauze pe conferenţiar.

Drăgălaşa d-şoară Florica Barbu a delectat publicul prin executarea cu multă dibăcie a pie­selor „Polka dela Reine", precum şi a unor „Me­lodii româneşti". Mult a plăcut publicului când d-şoara a executat un joc din „Şezătoare", iar d. cleric Mihuţi Florea în costum naţional a jucat pe bină şi a chiuit atât de drăguţ. Aplau­zele frenetice ale publicului au fost o dovadă, că lumea a apreciat afât pe debutanţi, cât şi su­biectele neaoşe româneşti.

Mult haz şi voie bună a provocat decla­marea poeziei „La tiatăr", predată de d. cleric Pevel Popa.

Ne-a delectat nespus de mult d. Pavel Magdescu, talentatul cântăreţ, care a cântat cu o exactitate artistică „Somnoroase păsărele" de G. Dima şi „Cântă puiul cucului" de T. Bredi-cean; de asemenea şi d. profesor A. Sequens, care 1-a acompaniat la pian cu adevărată forţă artistică. Cor.

Din patrie. Printre hangare. Şi Unguraşii noştri îşi

dau truda să ţină pas cu lumea civilizată. în­chipuiţi cum sunt, cred, că e destul să-ţi dai aere şi ajungi om vestit. Foarte mulţi dintre ei fără talent şi lipsiţi de studiu temeinic, încearcă mereu cu problema cea mai însemnată a veacului nostru, cu aviatica. Astfel cu cunoscuta fanfaro­nadă, vestesc în lumea mare „gloria" geniului unguresc, de câteori înjghebează câte un nefericit vre-un aeroplan „măreţ", fără însă să ajungă până acum măcar cât de neînsemnate succese.

Aviatorii nesburători maghiari, în timpul din urmă ridicaseră şi un stabiliment de aeroplane, în care fiecare îşi are hangarul propriu în cel de-al nouălea, aviatorul Nizalovszky, lucrează pe un aparat imposibil, care produsese azi o deose­bită senzaţie. Dar să nu credeţi, că prin vre-un sbor reuşit. Doamne fereşte! Ferarul Beck s'a plictisit să mai împrumute în nădejdea rezulta­telor viitorului sburător peste canalul Mânecei(?) Nizaloszky, a cerut sechestrarea şi licitarea aero­planului cu pricina. Şi aici e hazul. Aeroplanul vândut la mezat, îl cumpărase însuş Beck cu 35 coroane, căci altul nu reflectase la el, deoarece nefericitul de Nizalovszky ruinase formal toate părţile aeroplanului, diregându-le mereu.

„Statul maghiar" — în pericol. O fiţuică de seară bate alarmă. Descopere un groaznic şi te­merar complot împotriva ideei himerice a statu­lui maghiar. Raportează cu îngrijire patriotică de o mişcare secretă, care ar avea tendinţa de a uni Rutenii greco-catolici din Ungaria, Gaiiţia şi^Rusia într'o ţară nouă, independentă, în Rusia-mică. Natural, ca toate mişcările de categoria aceasta, porneşte din sânul bisericei. Capul a-cestei mişcări revoluţionare ar fi mitropolitul gr. cat. din Lemberg, Andreiu Sépticky, iar reprezen­tantul din Ungaria un individ de un trecut du­bios şi furtunos, Alfons Senteşi. Şi îndrăsneala acestuia e cu atât mai mare, că agită în Ca­pitală, ce e mai dureros, cu deosebit succes îm­potriva limbei maghiare. A intervenit chiar şi la papa, care a ordonat serviciul în limba ruteană în biserica din Budapesta.

Vedeţi dar cum păzesc Evreiaşii noştri ţara de năpraznicii agitatori ?

Deşi acel preot rutean n'a făcut alta, decât că a cerut să se respecteze cel mai elementar drept al bisericei sale.

Liferarea de cai pentru România. Erariul României de mai multe decenii îşi recrutează caii trebuincioşi dela noi din Ungaria. Deşi în mai multe rânduri s'a accentuat în presa din Regat şubreditatea materialului de cai furnisat dela noi, până azi nu s'a ridicat niciodată o acuză întemeiată şi directă împotriva furnisorilor. Azi cetim în foile ungureşti, că înainte cu câ­teva zile însă, mai mulţi târgoveţi de cai din comitatul Aradului au înaintat jalbă în scris gu­vernului românesc, împotriva unicului furnisor de încredere al d-lui veterinar general militar Radulescu, Mihaiu Ardeleanu, cunoscut sub nu­mele popular Râcea.

Gheorghe Katona, Iosif Rostás, Ion Totok, Stefan Lakatos, Gavril Suhajda, Steva Jivi sunt jălbuitorii, cari au procedat de năcaz, că nu le-a succes să mulgă vaca bună de lapte, galanta Ro­mânie. Adevărat, că susamintiţii domni au dat jalba, din invidie de pâne, totuş acuzele, ce le aduc sunt grave şi compromiţătoare, atât pentru d. Ardeleanu, cât şi pentru d. Radulescu.

Se zice, că în înţelegere furnisiau cai slabi şi fără valoare, încasând bani scumpi pentru marfa rea. Ba merg mai departe, şi acuză pe d. Ardeleanu, că s'ar fi folosit în mod perfid de bunăcredinţa d-lui veterinar Radulescu şi toţi caii de preţ îi schimba înainte de liferare cu cai gheboşi de aceeaş coloare.

In orice caz ar fi de dorit să se lămurească această chestie penibilă, din partea competentă. Noi o dăm cu cuvenita rezervă.

Diverse Soţie vândută. Cazul tragicomic, de care

pomenim ne reaminteşte un obiceiu vechiu şi curios al Englezilor din secolul al XlX-lea, tot­odată însă e foarte caracteristic şi pentru men­talitatea Englezilor de azi.

In secolul al XlX-lea, sfârşit odată răsbo-iul cu Napoleon, soldaţii reîntorşi din ţări înde­părtate, cu multă durere s'au convins de necre­

dinţa soţioarelor lor iubite, aflându-le la alţi bărbaţi. Situaţia era penibilă. Cei mai mulţi însă împăcându-se cu soartea, au considerat-o de afacere comercială şi neîntimpinând din partea administraţiei nici o pedecă, în înţelesul strict al cuvântului şi-au vândut soţiile, cedân-du-le bărbaţilor noi în schimbul unei sume mai însemnate. De-aici s'a continuat, mai ales prin împrejurarea Jorkshire-Iui, acest târg, desvoltat în mezat, până la finea secolului trecut, devenind de obiceiu rentabil al acestui ţinut.

In vremea din urmă se credea că a dis­părut acest obiceiu nu prea înălţător, odată cu multe altele. De douăzeci de ani nu se mai auzise de aşa târguri, pân'ce în săptămânile trecute, un bărbat încărunţit de nespusa fericire de care avea parte dela nevăstuţa-i hărţăgoasă şi geloasă din cale afară, îl reîmprospetase. Era în Midland cu 10 ani înainte. Robert Dawson s'a căsătorit cu iubita lui preafrumoasă Mary. Erau avuţi şi fericiţi. Trăiau săptămânile de miere. In fericirea lor nu uitaseră însă să se în-grijască de viitor şi Dawson asigurase pe doamna Mary pe 25.000 coroane ce avea să-i primească în 20 de ani. Fericirea însă nu durase mult. D-na Mary, certăreaţă cum era, atâta 1-a şicanat pe bietul, pânce acesta s'a hotărît să se scape de dânsa. Şi-i veni în minte obiceiul vechiu. Scoate pe nevastă la mezat, iar ca să-i ridice preţul îi pune în portofel şi poliţa de asigu­rare dela cea mai mare bancă de asigurare a Engliterei, Gresham. Şi s'a aflat un tânăr lacom, care sedus de poliţa cu 25.000, a licitat şi a şi căpătat-o. Dar vai, bucuria nu ţinuse mult. Căci informându-se mai de aproape i-s'a făcut părul măciucă auzind despre gingăşia nemaipo­menită a frumoasei Mary, şi grăbi să renunţe la odorul câştigat ieftin de tot. Era însă târziu. Nevasta ţinea să o ducă, iar bărbatul a plătit o slujbă de mulţămită că s'a scăpat de drăguţa sa soţie.

Iată unde duce lăcomia.

Din străinătate. Situaţia în Austria. In urma crizei, care a

izbucnit în urma obstrucţiei Cehilor în comisia budgetului, pe baza §-ului 14 al constituţiei austriace se va recurge Ia un budget provizoriu de patru luni. Prim-ministrul a fost deja în au­dienţă la Majestatea Sa, ca să se consult* în privinţa dizolvărei parlamentului. Hotărîre meri-torică însă nu s'a luat, deoarece Majestatea Sa, va cere asupra situaţiei şi părerile contelui Pal-lavicini, a ministrului de războiu şi prim minis­trului ungar. In multe cercuri politice se crede, că ar fi consult, ca să se facă o încercare cu un guvern în parlamentul ajurnat. Prin o astfel de încercare s'ar observa, după aceste cercuri, formele constituţionale existente.

Toate partidele, dar în deosebi cele bur­gheze îşi dau toată silinţa, ca eventualele ale­geri să se efectuiască încă înaintea verei, căci n'ar fi corect, ca alegătorii să se ţină într'o con­tinuă agitaţie până târziu în toamnă. Dacă ale­gerile s'ar face în senzul acesta, parlamentul s'ar mai întruni într'o scurtă sesiune încă îna­intea vacanţelor de vară, când s'ar vota apoi trebuinţele mai ardente ale statului.

In clubul social-creştinilor s'au ţinut mai multe consfătuiri asupra crizei politice, în cart s'au adus învinuiri grave socialdemocraţilor şi Cehilor, cari au provocat criza actual.ă

Ministerul Giolitti. Noul prim-ministru ita­lian Giolitti şi-a compus cabinetul în modul ur­mător:

Giolitti prim-ministru şi ministru de interne, San Giuliano, ministru de externe, Finocchiavo-Aprile, justiţie, Sachi, lucrări publice, Tedesco, visteria statului, Facta, finanţe, Ritti, agricultură, generalul Spingardi, războiu, vice-admiralul Leo-nardi Cattolica, marină, Cvedaro, instrucţia pu­blică, Calissano, poştă şi telegraf.

Idila lui Wilhelm II. Wilhelm H, pe când a-vea numai douăzeci de ani şi nu era nimic alt­ceva, de cât primul născut al Kronprinzului de atunci, a fost invitat la vânătoare de ducele Frie-deric de Schleswig-Holstein Sonderburg, în mă­reţul castel din Prinkenau fSilesia).

Ajuns aci cu întârziere, n'a mai putut fi pre­zentat familiei, 'nainte de vânătoare; apoi rată-cindu-se de ceilalţi s'a reîntors singur spre cas­tel, trecând prin parcul grandios. De odată într'un loc retras văzu Într'un hamac (pat de reţele »«

Nr. 63—1911. R O M Â N U L Pag. 9.

speadat pe arbori), dormind o fetită de o frumu­seţe răpitoare. Se apropie şi uimit murmură nu­mele de „Dornröschen", („Trandafirişul din spini" — un personagiu mitic în poveştile nemţeşti). Fetiţa atunci se deşteptă, în tocmai, ca cea din basmul nemţesc din somnul ei de o sută de ani. Prinţul rămase confuz şi murmură o scuză şi a-poi plecă.

Câte-va ore în urmă ducele presentă prin­ţului prusiac întreaga sa familie şi care fu mi­rarea lui Wilhelm, când recunoscu în mica du­cesă, ce-i fu prezentată, pe fetiţa din hamac. Sfârşitul fu, că se înamora de ea. Când încrezu tatălui său sentimentele sale, se ridicară obsta­cole, cari au ţinut multă vreme. In fine trebuia să se facă logodna, când pe neaşteptate muri ta­tăl logodnicei. Şi aşa s'au mai amânat lucru­rile şi cununia s'a ţinut tocmai la 27 Februa­rie 1881.

Regele Everett. In insula madreporică Aro-rai, în arhipelagul Kingsmili, este un mic rege, de care Almanachul de Gohta nu ne dă nici o •otită. L'a descoperit un parisian căpitan de co­rabie, care a păşit din întâmplare în această insulă. Cum a sosit pe uscat, indigenii l'au în­conjurat şi cântând şi jucând l'au condus la şe­fei lor, în care a avut surpriza să recunoască pe un vechiu prietin de chefuri, cu numele Arcibold Everett, un american vesel, care acum 20 de ani «ra cunoscut prin toate localurile de petreceri din Paris prin excentrităţile sale. El este acum rege & Arorai. Regele Everett este înconjurat de o tarte de fete frumoase, care cântă şi-i fac necon­tenit vânt cu nişte evantalii mari de frunze de palmieri.

Tot la două luni îşi alege o nouă regină, $i pe cea veche o dă în primire câte unui supus al său.

Răscoala din Albania. Albanezii din Hoti şi Khemeni au atacat la 11 Martie o kulă a unui austtlman, omorând doui nizami şi rănind alţi 4oui. Patru nizami au fost făcuţi prizonieri.

La 12 Martie aceiaşi Albanezi au atacat alte falle grupate de 80 nizami. Un batalion din Tusi a plecat în ajutorul lor, a fost oprit în drum, dându-se o luptă al cărui rezultat nu se cunoaşte până acum.

Generalul Şefket Torghut, care acum un an a comandat expediţia din Albania, a fost numit «omandant al trupelor din Albania, trimise Ia {raniţa munţenegreană.

Localităţile Kaza şi Tou-i, ar fi împresurate ét «Ibanezi. Un batalion a plecat într'acolo din jpek, două din Scutari; două brigade de rediţi •din Anatolia vor fi trimise la Toust

Universitatea din Paris şi străinii. După ra­portul prezentat de Gaston Bonnier ministerului tancez pentru instrucţiunea publică, numărul studenţilor străini la Universitatea din Paris a crescut în anii din urmă. In 1902—3 universita­tea avea înmatriculaţi 1238 studenţi străini, în 1908-9 deja 3326, în 1 9 0 9 - 1 0 3565, din aceşti aproape exact jumătate, 1761 se recrutează din

; Rusia, urmează îndată România cu 335, apoi Germania cu 200, Turcia cu 180, Egiptul cu 159. După facultăţi au fost în acest an trecut: la drept 976 străini, anume: Ruşi 343 (255 băr­baţi si 88 femei), Români 199, din Egipt 159,

Sdin Turcia 103; la medicină: 736 (434 bărbaţi ^302 fem.), 500 Ruşi (210 b. + 290 f.), 57 \otomani (3 fem), 47 Români (4 f . ) , la ştiinţe: 502 străini (365 b. + 137 f.), din ei 322 Ruşi, 43Români, 20 Otomani, la litere: 1329 străini 1540 b. + 789 f.): din Rusia 589, Germania 200,

! Statele-Unite din America de Nord 99, Anglia 97, Atistro-Ungaria 78, România 43, la farmacie au fost numai 22 străini, din aceştia 3 studente. Sunt apoi în număr mai mic şi celelalte neamuri; Chiar şi ţările exotice îşi au reprezentanţii lor de ambele sexe, mai ales la medicină şi litere, şi o plimbare sub arcadele Sorbonei are mult farmec prin varietatea graiurilor şi aspectelor ce se pre­zintă aci între ore.

Demisia prezidentului Mexicului. Se afirmă «iiguranţă, că preşedintele Diaz al Mexicului Îşi va da zilele acestea demisia.

Pare inevitabilă intrarea trupelor americane te Mexic.

Revizuirea procesului Ferrer. Din Madrid se ;inunţă: Camera a început desbaterile cu privire îk procesul Ferrer. D. Sociano, republican, zice: |,Europa întreagă aşteaptă rezultatul acestor des-îateri tinzând a aduce revizuirea procesului Fer­

rer, victimă a unei îngrozitoare erori judecă­toreşti".

Viscole în Belgia. Din toată Belgia se anunţă mari viscole.

Zăpada a ajuns în unele locuri la o înălţime de un metru.

Trenurile circulă cu mare greutate. Luptă sângeroasă în Mexic. Ziarul „Sun"

anunţă, că în apropiere de oraşul Chehin s'a d*t o luptă sângeroasă între trupele guvernului me­xican şi revoluţionari.

Aceştia din urmă au avui 152 morţi, tru­pele guvernului 372 morţi şi mulţi răniţi.

Trupele guvernului au fost puse pe fugă. Complotul din Portugalia. Un funcţionar su­

perior dela căile ferate, arestat, a mărturisit, că a luat parte la complot, nu însă pentru readu­cerea regelui, jci pentru înfiinţarea unui partid republican conservator.

Mai mulţi oameni politici, implicaţi în com­plot, au fost arestaţi la Lisabona.

Drama de adulter. Pictorul Lebégue din Paris, a descărcat 5 focuri de revolver în ma­rele negustor german Born, pentrucă acesta în­treţinea relaţiuni adulterine cu soţia lui.

Vizita reginei Olandei la Bruxelles. Re­gina Wilhelmina a Olandei şi principele consort se vor duce la Bruxelles, în Iulie, în vizită ofi­cială.

Noul cabinet mexican. Noul cabinet s'a alcătuit cu d. Limantnr ca ministru de finanţe.

Criza din Rusia. Gutşkow, fostul preşe­dinte al Dumei, a declarat că a demisionat din cauză, că nu mai voeşte să facă pe mijlocitorul între Ţar şi popor.

Valorile ruseşti au scăzut la bursă. Din duma rusească. In şedinţa de Mer-

curi a Dumei octombriştii şi cadeţii au interpe­lat guvernul asupra punerei în aplicare a para­grafului 87.

Stolypin va răspunde probabil astăzi la a-ceastă interpelare.

lilIMf ŞTIRI Răspunsul contelui di San Martine La

ora 12V 2 în momentul de a pune ziarul sub presă, primim telegrama de mai jos dela Excelenţa Sa contele di San-Martino, prezidentul Expoziţiei Italiei, ca răspuns la telegrama „Românului" trimeasă cu pri­lejul aniversarei cinquantenarului unităţei i taliene:

Ziarului „Românul". Arad.

Vă exprimăm sincere mulţumiri şi simţite urări de bine.

Conte San-Martino. Catastrofa din New-York. Cu privire la

groaznicul incendiu dela fabrica de celuloid se mai comunică următoarele:

Trei etaje ale clădirei fură înecate cu de odată într'un fum roş înăbuşitor, în care oamenii alergau ca nebunii până când găşiau o uşă sau o fereastră de unde îşi găşiau moartea sub altă formă.

Fetele disperate se agăţau de fereastră ră-mânînd cu corpul atârnat în aer până când flă­cările le ardeau degetele. Pompierii trebuiau să lucreze cu mare băgare de seamă pentru a se feri de corpurile ce cădeau într'una din toate etajele clădi/ei.

Cinci fete se îmbrăţişară şi se aruncară jos aşa înlănţuite. In drum două din ele şi-au pierdut echilibrul, şi au rămas înţepate într'un grilaj. Ce­lelalte trei au căzut pe pavaj şi au rămas moarte pe loc. Un bărbat înebunit de spaimă arunca fe­tele de pe fereastră.

Ziarele laudă curajul a duoi studenţi Krä­mer şi Cantor de universitatea din New-York cari au salvat viaţa a 150 fete. Curagioşii stu­denţi au legat cu ajutorul unei scări acoperişul universităţii de acoperişul clădirei incendiate de care o despărţea curtea.

Pe această scară ca pe o punte, ajutaţi de alţi studenţi cei doui salvatori au trasportat lu­crătoarele ce Ie salvase pe acoperişul universităţei.

De cealaltă parte a clădirei incendiate era de asemenea pusă o scară de salvare. Aci lu­crurile au mers însă greu din cauză că bărbaţii s'au dedat la acte de sălbătăcie groaznică, îm­brâncind şi aruncând femeile pentru a se salva ei.

Cu toate acestea au fost salvate şi pe a-ceastă scară vre-o 100 de persoane.

Pe stradă se aflau 60 de cadavre, iar pe podeaua din dreptul ascensorului 35 de fete cu capetele şi membrele zdrobite cari fuseseră arun­cate în învălmăşeala nebună ce cuprinsese pe cei surprinşi de incendiu.

Crearea unei flote aeriene ruse. „Daly News" află că guvernul rusesc va deschide un credit de 180 de milioane pentru crearea unei flote aeriene. Se vor cumpăra 869 aeroplane.

Expediţia polară a căpitanului Scott. Acum au sosit primele ştiri despre expediţia căpitanului Scott la polul sud. Vaporul „Terra-Nova", cu care plecase căpitanul Scott, a sosit în golful Semilunei, fiind în drum spre casă. O parte a membrilor expediţiei vu petrecut iarna la Evanskap, pe când căpitanul Scott şi-a con­tinuat drumul spre polul sud. El s'a înapoiat după două luni la Evanskap.

„Terra-Nova", a sosit la 2 Februarie în golful rechinilor, unde a iernat, căpitanul Amud-sen cu expediţia sa. Amudsen va pleca în cu­rând cu „Terra-Nova" spre Buenos-Ayres.

In afară de aceste două expediţii a mai plecat şi o expediţie japoneză spre polul sud.

In jurul catastrofei din New-York. Ca­davrele carbonizate ale victimelor incendiului dela fabrica de celuloză au fost expuse in stradă, lângă podul dela portul de Est.

Tribunalele de arbitrii între Anglia şi America. Guvernul a depus în Senat proectul de lege relativ la tribunalele de arbitri între Anglia şi Statele-Unite. Proectul a fost înaintat comisiei de externe, care până acum n'a putut lua nici o hotărîre, dat fiindcă majoritatea mem­brilor se opune la acest proect. Mulţi spun că convenţia e inacceptabilă, ba chiar ridicolă.

Panica într'un Cinematograf din Londra. La Middlesborough în timpul unei reprezenta-ţiuni a unui teatru de cinematograf, strigându-se „foc", s'a produs o panică mare din care pri­cină au fost 6 ucişi şi 13 răniţi.

Boala regelui Nichita. Starea regelui Nichita s'a agravat din nou, astfel că a fost ne­voit să-şi amâne plecarea la Petersburg. Emo-ragiile cnntinue inspiră serioase temeri. Medicii au interzis regelui orice muncă.

Rezolvarea crizei guvernamentale s'a amânat din cauza boalei regelui.

întrunirea preoţimei române din Buco­vina. Preoţimea română din Bucovina s'a întrunit Luni la „Palatul naţional" din Cernăuţi spre a discuta atitudinea ce tre­bue dé luat faţă de încercătile Rutenilor de a se despărţi dieceza.

Toţi cei de faţă s'au pronunţat pen­tru crearea unei episcopii rntene, lăsân-du-se neatinsă întregitatea diecezei, care trebue să-şi păstreze vechiul caracter ro­mânesc.

O delegaţiune de preoţi s'a prezentat mitropolitului 'Vladimir, exprimându-i re­cunoştinţa pentru ţinuta lui demnă în chestia despărţirei bisericei strămoşeşti, ştiind să pareze atacul pregătit de Ru­teni.

La ordinea zilei fiind şi situaţia po­litică, toţi deputaţii români au fost invitaţi să sprijinească aspiraţiunile preoţimei. Din cauză că preoţii luaseră o atitudine nefavorabilă partidului naţional în actuala campanie electorală, deputaţii au apelat la dânşii să meargă mână în mână cu poporul. Preoţii s'au arătat împăciuitori.

Victimele turismului. Din Viena se anunţă, că la Rotenmauertanen s'a întâmplat Duminecă o mare nenorocire provocată de o avalanşă de ză­padă.

Cunoscutul turist vienez Kernthaler, preşe­dintele societăţei alpine de Ski, întreprinsese cu turiştii Alpis, Korányi şi Blascke şi însoţit de o întreagă societate de turişti, o escursiune.

Pag. 10. R O M A N U L Nr. 63—1911

La o înălţime de 1600 metri turiştii fură sur­prinşi de o avalanşă de zăpadă. Trei dintrânşii au fost îngropaţi de zăpadă. Al patrulea turist s'a putut salva.

Societatea care îi însoţia a trebuit să pri­vească nenorocirea, fără a putea veni în ajutorul victimelor.

S'a trimis o expediţie de salvare. Sunt te­meri, că nici unul din cei trei turişti nu vor mai putea fi salvaţi.

Criza guvernamentală în Bulgaria. Ma-linov a demisionat de oare ce avea unele diferende cu regele Ferdinand. Organul democraţilor publică un articol de fond întitulat: „Piară monarhia" şi în care pro­roceşte apropiata cădere a dinastiei.

închiderea şcoalei româneşti din Tur-tucaia. De oare ce guvernul român a închis în ultimul timp şcoalele bulgăreşti din Brăila şi Constanţa, guvernul bulgar a ho­tărît închiderea şcoalelor româneşti din Turtucaia şi orânduirea unei anchete la li­ceul românesc de aici.

Logodna ataşatului militar turc dsla Berlin Enverbey, ataşatul militar turc la Berlin, care a jucat un mare rol cu ocazia detronărei exsultanu-lui Abdul Hamid, s'a logodit cu o nepoată a Sultanului Mohamed.

Procesul foştilor miniştri stambulovişti. Din Sofia vine ştirea, că comisiunea juridică însărci­nată cu instrucţiunea în procesul foştilor miniştri stambulovişti a fixat cauţiunea pentru punerea în libertate provizorie a d-lui Suwolf Ia 50,000 franci, iar ceea a celorlalţi miniştri la 60.000 franci.

Planurile de cucerire ale Bulgariei. „Corriere dela Sera" din Milano primeşte din Petersburg o telegramă care confirmă ştirea de mult anunţată, că regele Ferdi­nand al Bulgariei plănueşte o alianţă se­cretă cu Austria.

Regele Ferdinand crede că Turcia este în ajun de a fi dezmembrată şi vrea să se folosească de momentul oportun pentru a obţine pentru regatul său o parte a Macedoniei. Fiind însă sfătuit de ţarul Nicolae să păstreze linişte şi să nu tur­bure statul quo, suveranul Bulgariei vrea să încerce a obţine sprijinul Austriei în planurile sale.

BIBLIOGRAFII. — X —

A apărut: Cultura creştină, Nrul 6, cu ur­mătorul sumar: dr. V. Macaveiu — Jurământul antimodernist. Zapletal — Lucaciu — Câteva din­tre problemele exegezei Testamentului vechiu (I). dr. loan Bălan — Limba cărţilor bisericeşti (IV). Senior — îndrumări pentru ţinerea misiunilor (scrisoare). Cronică. Telefon.

A apărut „Neamul Românesc", literar al d-lui N. Iorga. Anul III. Nr. 9. Cu următorul sumar: N. Iorga: O universitate populară. — Mihnea Olmazu: Pelişandru poemă). — I.: Cugetări. — M. Vlad: Mihaiu Viteazul (schiţă de poem dra­matic.) — Din „Unirea": Din Maramurăş (colec­tarea melodiilor populare). — M. Mateescu: Po­vestea cu odoarele cerului: Soarele, luua şi ste­lele. Redacţia şi administraţia: Vălenii de munte (Prahova) România.

Noui compoziţii româneşti. Vestim cu plăcere on. noştri cetitori iubitori de muzică adevărată românească, că la Librăria diecezană în Arad, str. Deák Ferencz Nr. 33 se mai găsesc de vînzare încă câteva exemplare din frumoasele compoziţii pentru cor „Dor şi iubire" a d-lui Constantin Savu. Caetul I. coriţine: Motto (cor mixt), Frunză verde ntnifar (doină, în grai basarabean, cor bărb. cu solo de tenor), Hora dela Drăgăşani (cor mixt), Dragostea dintăiu (doină, cor mixt în 5 voci cu solo de sopran), Varia (cor mixt, 5 voci), Fa, Mariţo ! (cânt. pop., cor mixt, cu solo de bas I. şi sopran), Frunzuliţă muşeţel cânt. pop., cor mixt). Preţul 2 cor. 50 fii.-f-10 fii. porto postai, iar pentru România 2 Iei 80 bani -f porto poştal.

POŞTA REDACŢIEI Un învăţător. Articolul nu este potrivit pen­

tru publicare. (v.-b.) Blaj. Scrisoarea am primit-o şi se

va publica. Ziarul ţi-se va trimite regulat, la a-dresa indicată. Salutări frăţeşti.

Redactor responsabil: Atanasiu Hălmăgian.

Concurs. la postul de C o d r e a n - a j u t o r (Erdőlegény), sistemizat pentru Composesoratul pădurilor foştilor iobagi din B u k ó r a ( c o m . H u n y a d ) sub următoarele c o n d i ţ i u n i :

1. Plată lunară de Cor. 40. 2. Cvartir (locuinţă) şi lemne de foc

gratuit. 3. Dreptul de liber păşunat al unei vaci

cu lapte.

C o n c u r e n ţ i i a u s ä d o v e d e a s c ă : 1. Că sunt cetăţeni ungari, au făcut serviciul

militar şi n'au trecut peste 40 de ani. (Ajunge provederea rugărei cu cărticica militară).

2. Cari au diplome de codreni, sau dacă nu le au, vor dovedi, că posed limba maghiară în scris şi cetit, vor fi preferiţi (aceasta, ca în ur­mă, să poată face examenul de codreni), peste tot neştiutori de carte nu se admit la concurs.

3. Atestat medical de sănătate. T e r m e n u l î n a i n t ă r i i r u g ă r i l o r

de concurs, la subsemnatul e 15 Aprilie st. n. a. c. Iar t e r m i n u l o c u p ă r i i p o s t u l u i e 1. Maiu st. n. a. c.

Cel ales va fi angajat de-ocamdată pe trei luni de probă.

Hatszeg, la 22/IU. 1.911.

Di*. V i c t o r Bontescu , advocat şi preşedinte al Composesoratului.

C u m p ă r sau dau în schimb pen t ru al te o b i e c t e :

Recipise de amanet, aur, argint sdrobit şi bijuterii,

D e u t s c h I z i d o r , oro logr i er şi b i j u t i e r .

A r a d , str. W e i t z e r János . (Palatul Minoriţilop).

Magazinul de oroloage şi bijuterii cel mai mare din Árad. Cea mai ieftină sursă de cumpărat. T e l e f o n 438.

Cele mai noui suscepen GG

plăci pentru O O g r a m o f o n :

Hulló falevél dia „ G z i g á n y s z e r e i e m " şi din • • „ ß a l k a n i h e r c z e g n ő " • •

s e c a p ă t ă l a

Koch Dániel A r a d , str. D e á k - F e r e n c z . Vis-á-v l s d e h o t e l u l „ C r u c e a a l b ă " .

Concurs. La „CASA DE PĂSTRARE" s. p. a. din

Szászkabánya (com. Krassó-Szörény), are aplicare momentan pe lângă un salar anual de 2000 cor. şi tantiemă statutară un contabi l cu praxă deplină şi un c a s s a r cu un salar anual de 1000 cor. şi tantiemă.

Dela cassar să recere o cauţiune de 2000 cor. Contabilul la dorinţa direcţiunii are să-şi ocupe postul imediat. — Recursurile sunt a se Înainta direcţiunii cei mult până in IO Aprilie s t . nou.

DIRECŢIUNEA.

J i r e r e i Cel mai nou pro­

duct higienic pentru curăţirea şi Infrum-seţarea pelei.

înlătură p e t e l e galbine, bubele pri­cinuite de înfierbin-ţeli, s g r ă b u n ţ e şi alte necurăţenii de piele. Crema aceasta ziua se poate folosi mult mai cu succes.

I t eg lä I c o r .

» I A N E R « DUdră. E n c >n plus ultra pudrei. Bună la — b a l u r i , saloane şi^de zilnic foloi, care acopere Încreţiturile şi e cu totul nestricăcioasă. in ««-lor i le : roza, albă şi cremă. I cutie i c o r .

» I A N E R « săpun. , . ... , . , . r I b u c a t a 6 0 f i leri .

» I A N E R « pastă pentru dinţi. _ _ w , r T I doza ( c e r t

»IAMER« apă pentru qură. Bună pentru dinţii — — — — — — m m r scorburoşi şi gin­gen bureţoşi, contra mirosului greu de gură. I st ic l i cor . 1 - 6 0 , j u m . st iclă 8 0 fîl. >IANER< esenţă pentru păr. Excelentăpe»t™

— înlăturarea mă-treţei şi contra căderii părului. I s t ic lă , I cor . 3 0 fii. » I A N E R « POmadă pentru e h e s t e r e a părului. -

I tegla 2 c o r o a n e . IANER< văpseală pentru păr f , e n t r u 8 c

v

o l 0 I f II r , In negru, brunet,

ori în ilond părul sur şi cărunt. Nereuşita colorii e eschist La comande să se noteze că părul încărunţit în ce coloar» să se văpsească (negru, brunet). Un carton 4 cor . » I A N E R « apă. care face părul blond. p f U r u . » timp scurt, în băl, auriu, părul blond, roşu, chiar şi bru­net ori negru. I st iclă 4 c o r . Discretă şi zi lnică expediţ ie cu poş ta . — Telefon 4 7 6 . Pentru înconjurarea contrafacerilor numai ygPrepars* tele lui Rudolf l a u e r " ieşite din farmacia sa ca va­

loare şi se pot căpăta Ia

Farmacia „ M a r i a ß j a s t a t c s a r e " a lui

Rudolf laner. Temessár, Spruóros FO-uî 7? I I I M W M I 1 — I I I •!! « • ! • — > — I I I J I U I W H — I I M U M I I II l l l l l l l I I I M I I II II U l i I M I III IUI MII • • • l l l l l l l « I W I W

C o n c u r s . Să publică concurs pentru ocupare?, nnai

nou post de contabil ia institutul de credit şi »-conomii societate pe acţii „Uiureana' ' cu se­diul în Gurghiu (Görgényszentimre) comitatul Mai

ros-Torda. Salarul la început se fixază. în suma de 1200

coroane , cvartir în na tură sau reiut do cvartir 200 cor. şi tant iemele ho tă râ te de direcţiune. -Dela reflectanţi să cere să fie absoluţi de şcoala comercială , să aibă praxa reeeru tă de-a conduci singur contabili tatea, conduită neesceptionabilâ $ cunoaş te rea perfectă a limbei r o m a n ă şi maghiari Cereri le provăzute eu atestate le de lipsă au é se subş tearnă direcţiunei subscrisă in Gurghif (Görgényszentimre), sau la advocatul loan Harţii tn Reghin (Szászrégen; până în 1 5 M a i u urgii,

R 1 Ü R E Ä N A inst, de credit şi econ. soc. pe alţii

întreprinzătorii doritori de a executa luai rile neeezare la edificarea bisericei gr.-cat. dii Glogoveţiu, prin aceasta se recearcă să-şi înain­teze ofertele în scris, însoţite de cauţiunea k 800 cor. adecă opt sute Coroane, la oficial pfr rochial gr.-cat. din Glogoveţiu, cel mult 2 5 A p r i l i e 1 9 1 x st. n. Ofertele întrate w târziu, nu se vor lua în considerare.

Ofertele despre aceste lucrări şi annwi formularul de contract, condiţiuni le de edificaft preliminarul de spese şi planul aprobate de Pfl» Veneratul Consistoriu Metropolitan, în ţinută la 18/111. 1911 Nr. 1998, se pot zilnic s| dia la oficiul parochial gr.-cat. din Glogotép între orele 8—12 a. m. şi 2—4 p. m. Licitapf nea publică minuendă se va ţinea la 2 8 Aprf l i e l a 2 o r e p . tu.

Glogoveţiu, la 26 Martie 1911 l o a n A a r o n , N i c o l a u Budit

paroh gr.-cat. curator prim

Nr. 6 3 — 1 9 1 1 . R O M Â N U L Pag. 11

0 1 Librăria diecezană

Arad, Strada Deák-Ferencz Nr. 33—34. A r e în depozit următoarele cărţi şi recvhcite bisericeştii

U

Aghiazmatar legat 8 Acaftistul sf. născătoare de D-zeu şi alte

rugăciuni leg. simplu . . . . T 7 0 Acaftistul născ. de 1) zeu cu litere cirile

simplu leg. 3 ' — , în pele leg. Apostolul cu litere latine leg. simplu tn

pânză şi pele neagră 9 5 0 , tn pele roşie 1 1 5 0 Biblia ilustrată cu litere cirile, testamentul

vechi şi nou broşat . . . . 1 0 Ceaslov mic cu litere latine leg. simplu

2-40, leg. In pele 4 Ceaslov (Orologiul cel mare) leg. . . 30 Evanghelie cu litere latine leg. 2 5 - — , le­

gătură în pele şi aurită 35*—, în ca­tifea, aurită şi cu cei 4 evanghlişti în colţuri 125*—

Evhologiu (MolitvelDic) cu Utere cirile leg. (cu litere latine sub tipar) . . 5*—

Liturgiile sf. păr. Ioan Chrisostom, Vasile Cel Mare şi Grig. teologul leg. în pânză şi pele neagră Cor. 8 -—, în pele roşie 1 0 ' —

Mineile pe 12 luni în 12 vol. leg. . . 172*— Octoich mare cu litere latine leg. In pele 27 — Penticostar ciril leg 16 —

. latin 12 — Psaltirea împăratului şi prorocului David

ca liteje latine, format mare, legată â 7 şi 9"— Psaltirea mică legată 2*40 Tâlcul evangheliilor ciril, broş. . . 2"— Triódul, cn litere latine, leg. . . . 27*— Noul testament, broş. . . . . 4 ' — Tipicul chiemării duhului sfânt . . — 3 0 Carte de rugăciuni de calistrat Coca, for­

mat mic (portativ), leg. simplu . . 1*60 legată în pluş . . . â 3 , 5 şi 6*— legată în celuloid 3-20 şi 6, în pele fină 7 5 0

Prediei. Scriban I. 50 Predici populare. . . 2"— Econ. Stavrofor V. Predeanu Predici Exe­

getico morale, un voi. mare . . . 9 - — Boiu Seminţe din agrul lui Christos. Cu­

vântări bisericeşti pe toate duminecile, praznicele şi sărbătorile de peste an, 3 voi

Popfiu I. Predici pentru Dumineci . Papiu I. Cuvântări bisericeşti pentru săr­

bătorile de peste an . . — Cuvântări funebrale şi iertăciuni pentru

diferite cazuri de moarte Criste V. Predici pentru Duminecile de

peste an Iorga N. Cuvântări la înmormântare şi

pomenire Inocenţiu archiepiscopul Odesei. 51 Cu­

vântări la postul mare, trad. de arh. Nie. Bacaoanu

9 — 4-40

3 —

3 —

1-60

- • 8 0

3 —

Dr. T. Tarnasvschi şi Dr. Voiuschi, Pre­dici pentru toate Duminecile anului bi­sericesc, ediţia a Il-a îngrijită de Dr. D. Cioloca, voi, I. şi II. . . . i 7-50

Nicorescu I., Predici pentru Dumineci . 3 * —

3 6 -6 0 - —

- 1 - 5 0

S O ­

S O — 4 — 9 — 5 —

4-

Potire din bronz aurit 2 3 7 2 cm, înalt cu disc

> » argint de alpaca cu disc aurit » > bronz, paharul şi discul din ar­gint curat şi aurit . . . 1*20

Cutie pentru mir la sfântul botez din ar­gint de china

» pt. sfânta cuminecătură la morboşi din argint china

Linguriţă pentru sfânta cuminecătură din argint aurit

Copie de bronz aurit cu ascuţiş de oţel argint auiit 9*—

Candele din metal alb ă 6, 8, 10, 20 , 30 cor. bucata, argint china â 30 , 4 0 , 70 100 cor. bucata.

Cădelniţe după ritul ortodox din argint de China sau Alpaca ă 20 , 24 , 30 , 40 şi 50 —

Cruci pe altar sau portativ din lemn frumos lucrate din argint de china cu Domnul Chris­tos gravat în cruce şi cu decoruri au­rite â 15, 2 0 , 30 , 4 0 cor. bucata.

Din argint China cu Domnul Hristos în Email şi cu decoruri aurite ă 2 0 32 4 0 , 60 , cor. bucata.

Steluţă de bronz aurit . . . . 9 — din argint curat li-—

Ripide din lemn frumos lucrate şi aurite â 2 0 , 2 4 , 30 cor. bucata.

Vase pentru apă şi vin cu tavă din alpaca 24*— Litier din argint China . . . . 85*— Chivot » » » . . . . 110 — Clopoţel pentru altar . . . . 10*—

cu 4 sonerii 80*— Ornate (odăjdii) bisericeşti tn toate exe-

cuţiunile dela 1 4 0 — 1 0 0 0 Cor. Ornate negre dela 5 0 — 1 5 0 Cor. Prapori în toate mărimele şi de orice co­

loare dela 6 0 — 3 0 0 Cor. Brâne preoţeşti metrul . . . . 9 - — Pălării preoţeşti fine . . . . 1 0 ' — Prăznicare execuţie foarte frumoasa, lu­

crate pe lemn de tei conform pre-scrierei bisericei noastre 9 cor. bucata.

Mormântul Domnului dela 1 0 0 — 3 0 0 Cor. Icoane sfinte pictate în olei pe pânză ori­

ce mărime dela 10, 20 , 4 0 până la 100 cor. bucata.

Stihare pentru copii â 10 cor. bacata. Coroane la cununie din spic frumos lu­

crate â 2 0 cor. părechea.

Cataloage se trimit la cerere gratis şi franco.

n

Pag. 12. R O M Â N U L Nr. 63—1911.

Inst i tut n o u d e vaps i t , c u r ă ţ i r e c h e m i c ă şi s p ă l a t c u a b u r i a a l b i t u r i l o r î n A r a d .

InQtiintflPO ^ m o n o a r e a aduce la cunoştinţa on. pu-l l lŞUl l i \ă l C. b l i c d i n A r a d > c â a m înfiinţat ţ n Arad, s t r a d a arhiduce lu i los i f nr. 9, un nou

i ns t i t u t de V ă p s i t , cu ră ţ i r e chemică ş i s p ă l a r e a a l b i t u r i l o r cu a b u r i .

aranjat după cele mai moderne cerinţe. Praxa câştigată pe acest teren în Capitală şi alte oraşe mari ale ţării, sunt în stare sä împlinesc toate condiţiile celor mai gingaşe preten ziuni. Asigur pe sprijinitori pe lângă serviciul prompt şi şi de preţurile cele mai ieftine. — Rog splijinul on. Public.

Cu stimă: Z S U N K Á N J E N O . äPF" Comande din provincie se execută prompt şi conştienţios.

M a r e a s o r t i m e n t d e

g h e t e de b a l în coloarea aurului, din atlas albastru şi trandafiriu, din piele de lack şi ehevreaux

l a

Weinberger János cel mai distins magazin de ghete. ARAD, Andrássy-tér nr. 20.

25 (11)

Si Gomei Demeter, farmacis t în O r ă ş t i e ( S z á s z v á r o s ) , găs i ţ i u rmă toa re l e p r e p a ­

r a t e c o s m e t i c e de bun r e n u m e .-

wm C r e a m d e b e n z o e m y g d a l e . Creamul de benzoe serveşte pentru conservarea, înfrumseţarea şi albirea manilor şi feţei, dând tot­odată şi o fineţă deosebită Delăturează tot felul de necurăţenii de pe mână şi faţă, — precum: pete, bubiţe, zgrăbunţe, pisteni (mitesser), pre­cum netezeşte şi zbârciturile. Conţinutul ereamului acestuia e nestrică-cios pentru faţă şi mâni. a r Preţul 60 fii. S B B B B H B B K B

• i S ă p u n u l d e b e n z o e m y g d a l e . Săpun excelent pentru toi-lette. E preparat din ingredienţie foarte fine şi din mirosuri plăcute de flori. Albeşte şi netezeşte pielea. Preţul 10 fii. ~w • • • • • • • • • • • • • I P o u d r e - V e t u r i e n . Acopere foarte bine, încât nici nu se ob­servă că faţa este pudrată. întrebuinţată pudra cu creamul de benzoe mygdale, scuteşte de urmările neplăcute, ce altcum ar cauza vântul şi razele soarelni. Este în culoare albă, roza şi galbină. Preţul 1 cor . ~me • ü V e t u r i e n - P a r f e u m . Veravioletta, cel mai fin parfum de vio-reie, lăcrămioare şi scumpie (iorgovan). Preţul 1*60 ftl. - » • • • • • • • • • B „ I d e a l " , cel mai nou parfum. Preţul 2 cor . ~wi 9999999999 H I A p a d e g u r ă „ C r e m s i e r " (albă sau roşie). Prin întrebuin­ţarea apei acesteia, nu devin dinţii găunoşi, — şi delăturează durerea dinţilor, precum să şi întăresc dinţii şi gingiile. Prin întrebuinţarea apei acesteia, să delăturează mirosul neplăcut şi greu din gură. Prin întră-buinţarea apei acesteia cu pravul de dinţi „Cremsier", devin dinţii foarte frumoşi, albi. Preţul 80 fii. ^9M — WM P r a v u l d e d i n ţ i „ C r e m s i e r " . Prin întrebuinţarea pravului acestuia devin dinţii frumoşi şi aibi. Preţul 70 fii. AAAAAAAAAA

WB P e r i i d e d inţ i , fine. Alegere mare, în diferite preţuri, a B • E s e n ţ ă d e C h i n a . Contra căderii părului, cu rezultat foarte

C h i n a t a n n o p o m a d a . Pentru creşterea părului. Preţul 70 fii. O l e u d e n u c ă . Extract de nuca oleica, pentru conzervarea pă-. am- 1 s t ic lă 80 fii. • • « • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

bun.

rului

Toate acestea să pot primi la

farmacistul M. Cornel Demeter, Orăştie—Szászuáros.

::: Singurul institut de asigurare ardelean

„Transsylvania" S Í b Í Í U . Strada Gisnădiei 5 . — Edificiile proprii.

recomandă

:: t A s i g u r ă r i î m p o t r i v a focului , pentru edi f ic i i , r e c o l t e , m ă r f u r i , m a ş i n i , m o b i l e pe lângă premii recunoscute de cele mai favorabile condiţii, cum şi

etc ,

t: : i : A s i g u r ă r i a s u p r a vieţii , (pentru Învăţători şi preoţi români gr.-or. şi gr.-cat dela aşezămintele confesionale cu avantagii deosebite), pe c a z u l m o r ţ i i , şi c u ter­m i n fix, c u p l ă t i r e s i m p l ă sau d u b l ă a c a p i t a l u l u i , a s i g u r ă r i d e p e n z i u n e şi d e p a r t i c i p a r e l a câştig:, a s i g u r ă r i d e z e s t r e (copii) , p e n t r u s e r v i c i u l mi l i tar , : : : : a s i g u r ă r i p e s p e s e d e î n m o r m â n t a r e , : s s:

A s i g u r ă r i c o n t r a g r i n d i n e ! ( d e p i a t r ă ) A s i g u r ă r i d e a c c i d e n t e c o r p o r a l e , c o n t r a i n f r a c ţ i e i ( fur t p r i n s p a r g e r e ) , A s i g u r ă r i d e p a g u b e l a a p a duete ,

Sumele plătite pentru pagube de foe până Ia finea anului 1909 K. 4.831,163*61 . . . ,. 4.671,035-31 • îoe . . ., 112.046,412- -\ v iaţă . ". .. 10.847,132- -

. ,. 2.309,387--

Capltale asigurate pe viaţă aehitate .

Starea asigurărilor cu sfârşitul anului 1909

Fondurl de întemelare şl de rezervă

a»F" Prospecte în combinaţiile cele mai variate se trimit şi se dau gratuit orice informaţii In birourile direcţiunei, str. Cisnădlei nr. 5, la agentura prin­cipală 1D Arad, Braşov şi Cluj precum şi la toate agenturile locale. Persoane versate In aeuisiţil, cari au legături bune, se primesc

la serviciul institutului in condiţii favorabile. (59) 3

Ml Persoane ver í j ] la s IU (591 3

M a g a z i e de articl i i pentru b i s e r i c ă şi preoţ i .

GEORGE JANCOVICI A R A D Forray-utca N-rul 12.

• • revenii, n i

Aduc la cunoştinţa Onoratului public că au sosit

jj în stofe, mătăsuri, delainuri, zefyruri, cretoane, batisturi ^ ^ şi multe alte articole cari nu se pot toate înşira. : : : • •

vinete şi negre, s t ̂ Cea mai bogată magaz ie în articlii pentru s tn te le biserici şi preoţi.

C i o r a p i î m p l e t i ţ i î n t e m n i ţ ă .

TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE ARAD.