Anul I. Arad, Sâmbătă 8|21 Ianuarie 1911. Nrul 5. ABONAMENTUL:

Pe unan . . 28 —Cor. rPe jumătate an 14— „ Pe 3 luni . . 7 -— „

: Pe o lună . . 2 4 0 „ Numărul popora l :

Pe un an . . 4 — Cor. Pe jumătate an 2 — „

Pentru România şi America . . 10'—franci. Numărul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an

40 franci.

REDACŢIA şi A D M I N I S T R A Ţ I A :

Strada Batthyányi Nrul 2. INSERŢIUNILE

se primesc la adminis­traţie.

Mulţumite publice şi Lot deschis costă şirul 20 fileri. Manuscriptele nu se ta-

napoiază. Telefon pentru oraş, co­mitat şi interurban Nr. 730.

Memoriul d-lui dr. Ioan Mihu l In faţa memoriului publicat al d-lui l dr. Ioan Mihu pentru orientarea publicului f facem următoarele constatări: 'k Ministrul preşedinte contele Khuen-, Héderváry nici-când nu s'a adresat comi-I tetului central executiv al partidului naţio-I nai român spre a încerca în înţelegere cu r acesta aflarea chipului de resolvire a ches-I tiunei naţionale române, ori'condiţiunile unei I îndulciri a raporturilor dintre poporul ma-I ghiar şi cel român, respective dintre guver-I nul actual al Maiestăţei Sale şi partidul na-I ţional român din patrie. Í D-1 dr. Ioan Mihu, care a fost însăr-I cinat din partea ministrului preşedinte con-I tele Khuen-Héderváry cu misiunea de a I afla mijloacele şi căile potrivite pentru îm-I păcarea poporului român din „„patrie cu

politice actuale din Statu f-TJngar piici-odată7în^airest*trtîtect-ntr a "consultat

comitetul central executiv al partidului na­ţional român din patrie.

Comitetul central executiv al partidu­lui naţional român, prin urmare nu are nimic de a face cu memoriul prezentat din partea d-lui I. Mihu ministrului preşedinte contele Khuen-Héderváry [în obiectul aşa numitei „împăcări între Maghiari şi Ro­mâni".

Ce e drept, comitetul naţional, în mod indirect, a fost pus |în cunoştinţă despre acţiunea d-lui dr. I. Mihu, fără să i-se fi comunicat însă vr'odată acele condiţiuni, ide la a căror împlinire aştepta d-1 dr. Ioan Mihu asanarea situaţiunei politice, în care se află frii prezentStaTuT-Ungar.

Comitetul naţional, care asemenea do­geşte sincer asanarea situaţiunei politice actuale a Statului-Ungar prin rejolvirea cu adevărat patriotică a chestiei naţionalităţi­lor .nemaghiare din patrie, faţă de acţiunea d-lui dr. Ioan Mihu şi-a impus rezervă jMneyoitoare/ mai ales fiindcă, tot în moânnăîrect, i-s'a dat din partea d-lui dr. Ioan Mihu asigurări, că dânsul numai în perfectă înţelegere cu partidul naţional român crede şi doreşte, a putea afla con-djţiunile de asanare ale situaţiunei politice actuale. I In vederea acestor asigurări comitetul iaţional, a însărcinat din sânul său bărbaţi ie încredere, cari, când ar fi fost chemaţi, i fi avut să deie factorilor competenţi, 9 reprezentanta comitetului naţional ro-ftân, desluşirile de lipsă în chestiunea a-ieasta de mare greutate pentru desvolta-ea prielnică a patriei noastre.

fi- Aceşti bărbaţi de încredere ai comite-ilui naţional n'au ajuns niciodată în si-ittjatîunea de a satisface misiunilor, de-ţarece într'acestea acţiunea d-lui dr. Ioan iihu se zădărnicise.

D. dr. Ioan Mihu în decursul acţiunei sale a consultat afacerea cu unii membri ai comitetului naţional român.

Aceştia, după mai multe întrevederi cu d. dr. Ioan Mihu, fără a angaja abso­lut întru nimic nici comitetul central exe­cutiv al partidului naţional român, nici insiiş acest partid, şi-au formulat în scris punctul lor de vedere principial, în deplină consonanţă cu principiile politice ale par­tidului naţional român.

D. dr. Ioan Mihu a luat act de pă­rerile şi de declaraţia principială a mem­brilor comitetului naţional român, cu cari a conferat, dar memoriul, pe care 1-a prezentat ulterior d-lui ministru-preşedinte contele Khuen-Héderváry, în textul său definitiv nu 1-a comunicat cu dânşii.

In urmă d. dr. Ioan Mihu a comuni­cat acestor membri ai comitetului naţional român, că numitul preşedinte contele Khuen-Héderváry a declarat memoriul de sub întrebare, ca nepotrivit pentru a fi luat ca bază de discuţiune şi astfel d. dr. Ioan Mihu a considerat acţiunea sa definitiv terminată, fără nici un rezultat.

Acesta este istoricul acţiunei d-lui dr. Ioau Mihu, încât acea acţiune priveşte co­mitetul central executiv al partidului na­ţional român şi pe acei membri ai ace­stui comitet, cu cari d. dr. Ioan Mihu a conferat în meritul misiunei sale.

In faţa acestor constatări nu are nici un rost să intrăm în apreciarea merito-rială a celor cuprinse în memoriul d-lui dr. I. Mihu.

Este însă evident mai presus de ori­ce îndoială, că situaţiunea politică a po­porului român din Statul-Ungar prin gu­vernarea contelui Khuen-Héderváry întru nimic, cel puţin înspre bine, nu s'a schim­bat, ci este acelaşi, ca sub guvernele pre­cedente.

Guvernul actual al Majestăţei Sale susţine şi pentru mai departe ideea Sta­tului naţional maghiar şi negarea îndrep­tăţirii popoarelor nemaghiare la validitarea lor politică în cadrele acestui Stat. Actele de guvernare, procedura organelor admi­nistrative sunt şi sub guvernul Khuen-Hé­derváry dirigiate de principiul supremaţiei de rasă.

Situaţiunea actuală politică a poporului român din Statul-Ungar este perfect cla­rificată. Nici comitetul executiv, nici mai ales conferinţa naţională nu are nimic de clarificat, ci întreg partidul jiaţional are înalta datorie să continue cu toată ener­gia lupta mare pentru validitarea politică a poporului român în cadrele constituţio­nale ale Statului-Ungar.

Această luptă în curînd se va înteţi.

Rutenii din Ungaria — Starea Rutenilor din Ungaria — — Decadenţa economică şi culturală

a Rutenilor — Cauzele acestor decăderi —

Mi s'a făcut cea mai mare onoare fi­ind invitat de onor. Redacţiune a „Româ­nului", să scriu un articol asupra Rutenilor din Ungaria. Bucuria îmi este cu atât mai mare, cu cât mi-am propus ca o datorie, să fac cunoscut popoarelor străine viaţa neamului meu, care pentru partea cea mai mare a popoarelor e o carte cu şapte pe­cete. Nu greşesc, dacă voiu afirma, că chestia ruteană în lumina ei modernă are pentru Români o valoare necunoscută, cu toate că sunt atâtea puncte de atingere în­tre ei pe teren istoric, bisericesc, şi terito­rial. Singur numai petecul de pământ al Bucovinei este acela unde J^mânjpLşi Ru­tenii închişi într'o provincie austriacă, co­munică viu pe teren politic şi economic. Şi făcând abstracţie dela neînţelegerile mici şi neînsemnate, cari nu se pot evita, trebue să admitem neapărat, că chiar Bu­covina e sub soare, acel ţinut binecuvântat unde li s'a permis Rutenilor să trăiască în "bună înţelegere cu vecinii lor, ceeace poate servi ca model celorlalte naţiuni ale Mo­narhiei noastre.

Şi precum în Bucovina ceie două po­poare conlocuitoare, în ciuda concurenţei fireşti, au ştiut să ducă la îndeplinire în complectă măsură selecţionarea pe terenul politic, cum dovedeşte votul electoral sanc­ţionat de curând pentru dieta Bucovinei, aşa conlucrarea celor două neamuri, în par­tea maghiară a Monarhiei^ unde ambele sunţipărtaşe de aceeaşi soartă, e impusă de o necesitate cu mult mai mare.

Natural, Rutenii în Ungaria după nu­mărul lor formează un factor ceva mai ne în­semnat, căci ei formează, dacă nu luăm în considerare datele tendenţioase statistice ungureşti, abia jumătatea de milion. Dar şi această mică fracţiune din Ungaria a ma­réi naţiuni rutene, care numără peste 30 milioane, ar putea trage mult în cumpănă în lupta naţionalităţilor nemaghiare, — dacă asociarea Rutenilor din Ungaria n'ar fi re­dusă în urma altor împrejurări, cari n'au nimic comun cu arta matematicei.

E aceasta o totală decadenţă culturală şi economică a Rutenilor din Ungaria, după care a urmat destrămarea conştiinţei na­ţionale.

Urmaşii acelor viteji mândri şi înstăriţi ai principelui rutean Feodor Korjatowicz,

cari i-au urmat înspre poalele sudice ale Carpaţilor, se treziră după oblăduirea de mai multe veacuri a Oligarhiei maghiare într'o stare atât de înspăimântătoare, încât înzadar am căuta vr'o analogie pentru aceasta în întreaga Europă.

Pag. 2. R O M Â N U L Nr. 5—1911.

Scăderea lor numerică, mai în urma emigrărilor în massă în America, mai din cauza mortalităţii extraordinar de mare a co­piilor la acest neam de altfel destul de productiv, precum şi în urma altor apari-ţiuni triste a stării lor economice mizera­bile, e o dovadă vie pentru aceasta.

Starea jalnică a populaţiunei rutene, îngrozi pe guvernul maghiar, care în anii ultimi simţi necesitatea să sară într'aju-torul ţăranului rutean, prin încercări şi mijloace paliative economice, cari să-1 mântuie de uzura, care ducea la ruină. Astfel nu mai putea încassa dela acest popor restanţele de dare.

Precum uzurarii jidani, veniţi din Qa-liţia, şi toleraţi de regimul maghiar, ca un element de maghiarizare, îi răpiră ţăranu­lui rutean pământul şi-i nimiciră bună­starea lui materială, pe urma cărui deza­stru să îngropa şi sănătatea lui, tot astfel şi politica nenorocită de naţionalitate a Maghiarilor, aplicată faţă de Ruteni, a adus cu sine, ca şi cultura sufletească să fie aici mai inferioară, decât chiar şi în cele mai înapoiate ţinuturi din Europa.

* învăţământul naţional li-s'a redus la

nimica, nu numai cu scopul, ca poporul silit la instrucţie elementară ungurească, să fie lipsit şi de cel mai primitiv mijloc de a se lumina, dar şi pentrucă tot sistemul de instrucţie e de aşa, -ca să amorţească orice conştiinţă naţională şi să deştepte în popor sentimeritul naţional maghiar. (Şcoa-lele poporale rutene sunt înlocuite cu du­iumul prin scoale ungureşti, întocmai cum se înlăturase pe la mijlocul veacului trecut şi în şcoalele medii rutene unele studii, cari se predau în limba ruteană). Dupăce s'a pus în serviciul acestei idei toată pu­terea Statului, e uşor de înţeles, că con­ştiinţa naţională se pierdea din ce în ce mai mult.

Ca întotdeauna, în astfel de cazuri, straturile culte au fost cele dintâi, cari au devenit necredincioase neamului lor, ba s'a întâmplat în Ungaria, că se pierdură în marea maghiară şi cei mai conservativi membri ai clerului Bisericei rutene, care

IN AJUN*) — Schiţă. —

Amândouă sunt frumoase: şi mama şi fata. Toată lumea spune că seamănă ca două ramuri depe aceiaşi tulpină. Fetiţa-i bucălată, cu ochii negri, mari' şi plini de melancolie. A tuns-o mama băeţeşte. Şi e sburdalnică din cale-afară; mai sburd'alnică chiar decât Nicuşor nepotul bunicu­lui, care stă toată ziua cu ochelarii pe nas, şi glăsueste ca popii dintr'o psaltichie.

Pe fată o chiamă Mura, pe mamă Cleo. Cum stau alăturea pe o sofa turcească îmbrăcată cu satin alb, mama deşteaptă, veghind în som­nul liniştit al copilei, p'are o leoaică ce-şi pă­zeşte puiul să nu i-1 fure cine-va.

Focul pâlpâe în cămin. Amurgul bate în fereastra dela stradă, colorând geamul, pe care gerul a depus ace de ghîaţă. Pisica toarce pe scăunelul dela sobă din câierul, pe care nu-l mai isprăveşte; iar canarul din sală, scoate tri­luri primăvăratice, privind ţintă de pe stinghia coliviei, la un măgheran înîlorit într'un ghiveci.

E ajunul Crăciunului. Zăpada scârţâe sub paşii trecătorilor. Săniile cu zurgălăi trec în sbo-rul fugarilor, iar ştrengarii de băeţi îşi încearcă glasurile pentru Moş-Ajun. E viaţă, sgomot mare pe stradă.

Cleo se ridică încet din braţele copilei, care face în somn o mişcare de nemulţămire. I-i să­rută uşor fruntea şi se duce la fereastră. Se aşează pe un scaun şi priveşte aiurea.

*) Din volumul „Pribeagul" care va apare în curând.

de altfel prin ritul ei deosebit şi prin limba slavă, ca limbă rituală, a servit ca scut şi în privinţa naţională, căci şi la Ruteni, confesiunea are multe atingeri cu naţionalismul. Cu durere, a trebuit să înregistrăm în Ungaria aceea, că şi majori­tatea dintre preoţii ruteni, se numără între Maghiari, şi numai în treacăt conced bise­ricei lor un caracter naţional. Se înţelege dela sine, că în astfel de împrejurări, nu dispun de reuniuni ori alte organizaţii, (o reuniune şi o societate de editură există numai pe hârtie), n'au literatură, n'au presă, afară de revista săptămânală „Ne-dila", editată de guvernul din Pesta, şi una condusă de un preot din Ungvár cu numele Nauka, ambele însă, atât după cuprins, tedinţă şi chiar limbă se pot privi cu tot dreptul ca o ruşine a presei.

E natural, că e o tristă datorie, pe care voim să o îndeplinim, când cercăm săadu-cem la lumina zilei astfel de stări jalnice. Dar lumina e prima condiţie pentru pros-perarea unui lucru bun.

*

Cauza, că guvernul ungar s'a năpus­tit atât de mult asupra Rutenilor din Un­garia, nu zace numai în acceptarea politi­cei maghiare, ci la aceasta contribuie şi lozinca cunoscută a panslavismului, cu care stă într'o ideală legătură espediţia rusească din anul revoluţiei. Pe atunci se sămănase printre Rutenii din Ungaria, un rosofiJism, prin aparatul căruia s'a infiltrat şi s'a dus la îndeplinire şi mişcarea naţională a Rute­nilor din Galiţia.

Cu desvoltarea conştiinţei naţionale dispăru curentul rusofil în Galiţia, a cărui ivire se poate atribui numai nemulţumirei cu regimul polon. In Ungaria însă Ma­ghiarii par'că voiesc să verse apa cu co­pil cu tot.

Pentruca să nimicească curentul ruso­fil, persecutau peste tot orice manifestaţie de caracter naţional, chiar şi atunci, când aceasta sta pe baza influenţei galitiano-ruteană, duşmană oricărui curent ruso-fil. Ba chiar şi influenţa ruteană din Galiţia e perhorescată şi devine imposibilă în urma

Deodată gândurile o duc în urmă cu şase ani, atun i, când a sărutat-o Costin întâiu.

Era tot în ajunul Crăciunului. Căzuse şi pe atunci zăpadă, din mila Domnului.

Ca şi acum ardea focul în cămin, sburau fugarii în clinchetul zurgălăilor, şi era sgomot mare pe stradă. Ca şi atunci cântă canarul din sală şi pisica toarce pe scăunelul dela sobă. O dar ea numai e cea de-atunci!

Trecut-au şase ani de sbucium, de revoltă sufleteaacă, în care şi-a îngropat rând pe rând visurile din tinereţe!

A fost crudă lupta dintre vis şi realitate. Din această luptă s'a născut suferinţa ei!

O! de nu l-ar fi cunoscut pe Costin, cum ar fi trăit de liniştită!

Dar el i-a aruncat iluzia unui vis fru­mos; i-a dat speranţa unei vieţi fericite, şi pe urmă s'a retras, răpindu-i şi liniştea sufletească. Totuş nu-l urăşte! Simte 'numai aşa un gol în jurul ei, şi un dor năvalnic, care mereu o în­deamnă să-i aţină calea, să-i vorbească, să-1 certe, şi să-i arate toată mângâierea de care-i copleşit sufletul ei!

Costin! De ce i-se umple ochii de lacrămi câud pronunţă cu drag numele lui? Şi de ce-i arde inima de un dor nemărginit?

O! dacă în nopţile de veghe când toţi ai casei dorm, când numai ea îşi toarce firul gân­dirilor, dacă atunci ar răsări el ca dintr'o mi­nune, l'ar cuprinde în braţe şi l'ar ucide 'n să­rutări!...

ochiului de Argus al guvernului Şi acum avem un curiosum: Ideia adevărat naţio­nală ruteană n'a putut să se împământe­nească în sânul Rutenilor din Ungaria, dar însuşirea naţională, care erupe în cei sin­guratici, n'are alt sprijin decât tradiţia des­pre o eliberare din partea Rusiei. însuşi guvernul lucra împotriva putinţei de a ţine treaz în Ruteni, un simţământ naţio­nal curat rutean, care înseamnă lupta con­tra Rusismului. Deaceea, când guvernul maghiar şi-a propus să scoată o revistă ruteană, am avut prilejul să vedem, că aceea se tipăreşte, în lipsa oricărui senti­ment naţional şi în lipsa unei limbi lite­rare proprii, într'un amestec de slavonă-rusească-ruteană — şi cu năzuinţe spre ungureşte.

Că o astfel de stare e cea mai mize­rabilă garanţie pentru intenţiile guvernului, j e mai presus de orice îndoială. Dar asu- j pritorii sunt orbi.

Aceasta e în teză generală situaţia poporului rutean.

Cât poate fi socotit ca factor politic fiind într'o astfel de stare, e evident. 1

Dar posibil, că votul universal mult] aşteptat, va aduce vr'o schimbare. Această 1 situaţie tristă a Rutenilor din Ungaria de- j scrisă aici e în anumită măsură destinată, I a atrage atenţia la Rutenii din Galiţia,] cari numără o populaţiune de peste 3 mi- ] lioane. Dar propria lor luptă împotriva h e - | gemoniei polone, interesul, ce-l absoarbe] cu totul lupta Rutenilor din Ucrania, undei ce-i vr'o treizeci milioane Ruteni (Ucraini',1 Ruşii mici) duc o luptă şi mai grea împo-1 triva domniei şi naţionalizmului rusesc, dări nu în ultimul rând şi intoleranţa maghiară,! care timbrează orice activitate drept pansla- | vism şi deci o persecută: esplică în de ajuns, I penrruce Rutenii din Galiţia nu şi-au pro-l pus încă drept datorie sistematică, a influenţai în spirit naţional desvoltarea Rutenilor dini Ungaria. 1

Cu totul altă icoană ni-se prezintă! ochilor noştri, dacă privim situaţia Ruteni-I lor în ceealaltă jumătate a Monarchieil

Dar vremea trece, anii se duc, el nu ma« vine, şi ea tot mai mult îmbătrâneşte. Numai inima! sărmana ei inimă, rămas-a tot nebunaH tica de odinioară, credincioasă unei iubiri sfinte,] răsărită din necunoscut. j

Se înoptase dea binele. Luminile se aprin-l deau pe strade, rumenind ferestrele cu o luminai palidă. Focul în cămin era pe sfârşite, şi ol căldură moleşitoare se făcuse în casă. Copiii ne-J răbdători începuseră să strige cu Moş-AjunuJ Gerul se înteţea, şi lumea trecea tot mai grăbita spre casă. I

De-odată Mura făcu o mişcare, se ridică plină de voioşie, cu obraji rumeni ca un bujoJ şi zice: 1

— Mamă dragă, vino să-ţi spun cum a n visat pe Moş Crăciun. I

— Cum l-ai visat, puica mamei? I — Era cu barba albă şi avea necaz marii

pe mine, că nu mi-a dat din sacul lui nici boml boane, nici păpuşe. I

— Vezi dacă nu eşti cu minte? Nu ţi-i dat nimic Moş-Crăciun. Dar uite, dacă 'mi prol miţi, că n'ai să mă mai superi, am să rog p i Moş-Crăciun să-ţi aducă la noapte şi bomboana şi păpuşe. I

— Ei, parcă eu nu cer lui Dumnezeu. 1

Ei dacă-i ceri? 1

acă-i cer, el îmi dă de toate; căci • mai bun şi mai mare decât Moş-Crăciun. Nu* aşa mamă? m

- Da, puiul mamei. m — Şi cum e Dumnezeu mamă? I"

Nr. 5 - t l 9 1 1 . R O M Á N U L Pag. 3.

i austriace, despre cari am amintit în întro-[ ducere, precum şi în Rusia.

In urma bunei voinţe a onor. Redac-ifuni voi vorbi despre aceasta într'un al fioilea articol.

Dr. Vladimir Kuschnir.

Din Austria . Cabinetul

Bienerth în Cameră — Dela corespondentul nostru special. —

Viena, 17 Ianuarie.

Azi, Marţi la ameazi s'a prezintat noul guvern al Austriei înaintea parlamentului, şedinţa cea dintâiu după sărbători, a fost ăeschisă la 11 dimineaţa. Deputaţii în nu-

fmăr aproape complect; pe galerii mult pu­blic, mai ales dame. Se dă semnul şi mi­niştri intră în sală; premierul Bienerth în ante, apoi generalul Oeorgi, ministrul in-rucţiei publice contele Stürgkt, Dr. Ho­henburger dela justiţie, contele Wichen-

barg dela interne, ministrul de finanţe Dr. leyer, ministrul de comerţ Dr. Weis-Wchner, baronul Widmann dela agrono-nie, ministrul lucrărilor publice Dr. Glom-binski, ministrul muncei Marek, cavaler ie Zalesfci pentru Galiţia. Toţi au haină Ji cravată neagră; generalul Georgi uni­formă. Şi se fac ovaţii, fiecăruia de către partizanii săi. Weiskirchner prezintă cole­gului său Widmann câţiva deputaţi creştinî-

ciali, Cehii se grupează în jurul lui Má­lék, Polonii se adună lângă Glombinski si Zaleski, care în timp ce stringe manile pt i-se înting, cu dreaptă îşi face deja notiţe.

Prezidentul Dr. Pattai deschide, mi-Bştri se aşează, deputaţii se duc la loc. ^ s'a isprăvit cu prietenia. Abia începe

— Tot aşa ca Moş-Crăciun, dar e mai rân, are barbă mai albă şi iubeşte mai mult copiii cu minte.

— Are barba tot asa de albă cum e pada?

- Da, drăguţă cum e zăpada. — Şi dacă oi fi eu cu minte de tot îmi

păpuşe şi bomboane atât Dumnezeu cât şi Îoş-Crăciun. Da mamă?

Da. Şi Cleo o prinde în braţe, o alintă şi sărută cu drag. Merge apoi de scoate dintr'o

{utie ascunsă fotografia lui Costin. O priveşte g, o sărută cu patimă şi se porneşte pe un

obot de plâns. — Dar de ce plăngi tu, mămică? — Aşa, că-mi vine. — Te-a supărat domnul din fotografie? — Da, mamă dragă. — Atunci să-i spunem lui Mo>Crăciun şi

| i Dumnezeu, să nu-i mai dea nimic frumos de lumea asta: De ce te-a supărat aşa de rău?

Tictacul deşteptătorului de pe masă îşi nează lunga cărare. întunericul s'a lăsat în ată casa, numai cărbunii din cămin mai aruncă

fcânteieri de sub cenuşe, ca un stol de amintiri ' sub vălul uitărei!

De odată se aude sgomot de paşi la uşe. itiţa aleargă strigând: vine tata!

Cu intrarea lui în casă intră şi pacea. Dar uciumul creşte tot mai mult în taina inimei

pnghere. Const. A. Giuiescu.

Bienerth: „Chemat de Majestatea Sa apo­stolică în fruntea guvernului, am onoarea a mă prezintă împreună cu colegii mei înaintea înaltei Case", şi deja nu în­târzie a-1 întrerupe Cehii radicali: Afară! Afară! Pe banca acuzaţilor! Afară! Dar, nime nu se sperie de acest tumult, mai puţin şeful consiliul de miniştri. Linişit continuă a-şi ceti programul, şi dela cele dintâiu cuvinte se vede, că guvernul nu este „politic" acesta este „administrativ", un cabinet de funcţionari numiţi. Voim să guvernăm ţara fără orice consideraţii de partid, şi ne obligăm a fi drepţi şi ne­preocupaţi faţă de straturile sociale, şi vom purta grija de trebuinţele tuturor în măsură egală. Acesta este miezul decla­raţiilor sale, şi partea esenţială a discur­sului, din care vom aminti încă promisiu­nea de a realiza facultatea italiană. Ter­mină accentuând lipsa imperativă de în­credere şi echitate reciprocă.

Cehii cer discuţie despre programul guvernului, propunerea lor este respinsă, în vederea budgetului ce nu este încă vo­tat. După o întrerupere scurtă, într'adevăr urmează cetirea si discutarea proectu-lui de budget. Vor începe vorbirile lungi; deputaţii se apropie de eşire, galeriile român goale. C.

Politica în Ungaria in pragul obstrucţiei? — Reforma codului penal militar. — Un ziar unguresc despre discuţia asu­pra băncei austro-ungare. — Declaraţiile lui Bánffy

despre sufrajul universal. Arad, 20 Ianuarie n.

Relaţiile dintre partidul guvernamental şi opoziţie devin tot mai acute. Mulţi membri âi partidelor din opoziţie, deosebit cei' din partidul justhist ar începe chiar şi o obstrucţie tehnică în chestia băncei dar sé abţin, ca s'ă nu pro­voace revizuirea urgentă a regulamentului Ca­merei.

Noi, Românii, nu putem aproba nici sistemul de luptă al opoziţiei, care împiedecă numai re­zolvarea celei mai mari şi mai importante chestii: sufrajul universal, — dar, ca iubitori de ordine şi dreptate desaprobăm şi procedura majoriiăţei, când deodată cu prezintarea proiectului despre privilejul băncei austro-ungare a cerut şi prelun­girea şedinţelor.

Faptul acesta al prelungirei şedinţelor, şi a-cela de-a nu permite oratorilor din opoziţie amâ­narea discursurilor de pe-o zi pe alta, în loc să descurajeze şi desarmeze, a agitat şi mai mult spiritele şi altfel destul de inferbintate şi a mărit dorul de luptă.

Un bărbat politic din opoziţie bănuim pe d. Kossuth. N. R.) a lăudat în faţa unui ziarist obiec­tivitatea severă şi atitudinea obiectivă a d-lui Ber-zeviczy, preşedintele Camerei; dar şi-a exprimat dorinţa, ca pentru evitarea neînţelegerilor şi lu­crurilor care înveninează lupta parlamentară, mi-norităţei, să i-se dea teren mai larg de a discuta, ca majorităţci, care şi aşa în urma forţei numerice însemnate totdeauna învinge. Majoritatea ar tre­bui să ştie că prin pace şi seriozitate poate evita orice primejdie parlamentară, iar prin nesocotinţă şi brutalitate provoacă numai ţurburări şi lupte zadarnice.

* „Neue Freie Presse" publică în numărul său

de eri o convorbire avută cu un politician ungur (guvernamental ?) din care extragem următorul pasaj: „Nu se va face obstrucţie, dar dacă totuş

s'ar folosi de această armă, partidul guvernamen­tal nu se va mulţumi cu simpla revizuire a regu­lamentului Camerei, ci va recurge şi el la mij­loace mai aspre.

* Azi, Vineri, după amiazi, ministrul preşe­

dinte Khuen Héderváry, miniştri Székely şiHazay au plecat Ia Viena, ca să participe la consiliul de miniştri, care va avea loc mâine înainte de amiazi. La consiliul acesta, în care se va re­dacta textul definitiv al noului cod penal militar, vor lua parte din partea austriacilor, ministrul preşedinte bar. Bienerth şi miniştri dr. Hochen-burger şi Georgi.

Mâine seară, miniştri ungari se vor întoarce la Budapesta.

* Un ziar unguresc din Capitală, revenind în­

tr'un prim articol asupra discuţiei din Reichsra-thul austriac, în chestia prelungirei privilegiului băncei austro-ungare, după ce arată nesocotinţa şi slăbiciunea guvernului ungar ? dovedită cu pri­lejul desbaterilor cu Austria în chestia plăţilor în numerar, scrie următoarele :

„în şedinţa de Joi a comisiunei de bancă din Reichsrath, s'au consumat şi ultimele flăcări ale prestigiului decadent al Ungariei, şi cu durere trebuie să constatăni puţina valoare a tăriei şi energiei noastre de odinioară. Iată, acesta este rezultatul ultimilor zece ani ai luptelor noastre nenorocite. Sfârşitul trist al rezistenţei noastre naţionale, de odată a deschis ochii Austriei şi a adeverit, ceeace şi noi ştiam, dar nu credeam, că în naţia ungurească nu este destulă energie şi unire, ba chiar nici perseveranţă, ca luptând deo­dată atât contra Coroanei şi Austriei, cât şi a inimicilor interni, să-şi elupte recunoaşterea drep­turilor sale fireşti Apoi sfârşeşte spunând, că partea de câştig ce li-se compete Ungurilor, este durerea pentru lupta pierdută şi proba că, pro­babil, tot aşa vom păţi şi în lupta ce vom tre­bui s'o purtăm Ia schimbarea paragrafului 5, care ameninţă atât de mult constituţia ungu­rească.

Baronul Banffy — fostul satrap — fişpan al corn. Bistriţa — Năsăud ; — fostul premier intolerant şi şoven; şi mai ales, privitor la noi, cel mai implacabil persecutor al naţionalităţilor; aderentul şi exponentul cel mai fervent şi' ne­împăcat al Ideei de Stat unitar maghiar — a trecut şi pân'aci prin o curioasă evoluţiune po­litică; echivocul în felul lui de-a fi şi a face, de-a vorbi şi de-a făptui n'a lipsit niciodată; nici când însă duplicitatea Iui, până la ridicol perfidă, nu s'a prezentat atât de clar, ca în mo­mentul, când — prezident al ligei regnicolare pentru promovarea sufragiului universal, egal secret şi pe comune — face propagandă intensă acestor idei.

Liga sufrajului universal, idea şi necesita­tea ei, nouă tot d'auna ne-a fost simpatică, fără reserve. La prima veste despre înfiinţarea ei ne-am bucurat din suflet. Eram doar şi noi de mult convinşi, că această Ungarie feudală, into­lerantă, şovenă, numai aşa se va putea consolida ca Stat productiv, în stare să resolve marile probleme moderne ale statelor, numai aşa se va putea încopcia în cultura şi progresul Euro­pei occidentale, dacă înainte de toate 'şi va re­forma basa principală a condiţiunilor' sale de existenţă, care nu poate fi alta decât sufragiul universal, egal şi secret. Eram doar şi noi con­vinşi, că înfăptuirea sufragiului universal ne-a aduce şi pe noi, cu un pas măcar mai aproape de credinţă posibilităţei, ca cuvântul, atât de mult discuitei păci se va face trup. Cuvântul dorinţelor noastre este doar glasul milioanelor neîndreptăţite — iar sufragiul universal este de­legarea buzelor celor ce plâng. Iar cu milioanele nedreptăţilor de azi, ajunşi mâne îndreptăţiţi, ne vom înţelege sigur mai ' uşor decât cu puţinii privilegiaţi de azi. Reservele ce ni le-am impus faţă de liga sufragiului universal, ni le-a stirnit

iredit pe ipotecă, pe cambiu ii pentru oficianţi mijloceşte

A R A D , str. Weitzer János 15. — Telefon nr. 376,

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 5—1911.

Fapte şi lucruri din România poate în mare măsură faptul, că Banffy, archi-şoveanul şi prin urmare retrogradtul Banffy a ajuns să fie presidentul celei mai progresiste ligi regnicolare ungureşti.

La 19 1. c. s'a ţinut un mare meeting al negustorilor şi industriaşilor din Budapesta. Br. Bánffy le-a desvoltat esenţa sufragiului universal şi influenţa lui, privitoare la desvoltarea comer­ţului şi industriei din ţară.

Caracteristic însă, că nici un cuvânt nu are, acum democratul baron, privitor la cea mai grea boală de care sufere azi ţara, la chestiunea naţionalităţilor, cu toate că se ocupă de toate mici-măruntele rele, cari bântuie azi ţara şi pre­zintă sufrajul universal, ca singurul medicament salvator.

Pentru noi sunt de interes capital constată­rile făcute de Banffy, marele meşter al abuzurilor electorale, chiar privitor la aceste abuzuri. El le spunea comercianţilor şi industriaşilor: „Mai cu seamă pentru negustorimea dela provincie e ches­tiune de existenţă faptul, că votarea va fi se­cretă sau nu, pentrucă, aproape toţi aceşti mici negustori, au licenţa de birt, de trafic şi de mo­nopolul sărei. Iar în viitorul apropiat vom avea încă şi monopolul petrolului şi al chibriturilor. Oficiilor financiare ori când le e cu putinţă, să nimicească pe aceşti mărunţi samsari ai Statului. Nici prin minte nu îmi trece, să agit coardele unor gravamine particulare de partid, dar alege­rile deceniilor trecute şi mai ales cele din urmă alegeri au dovedit, că Statul şi oficiile sale, cât ce resimt numai puţintică lipsă, să şi ştiu folosi de asemenea abuzuri".

Constată apoi, ca nerăsturnabil, adevărul, că sistemul nostru actual electoral e absolut în­vechit şi că nici o clasă, sau pătură socială nu mai poate fi mulţumită cu el. Constată, că par­lamentarismul maghiar într'adevăr nici nu e parla­mentarism şi numai la aparenţă centralist, de fapt e teren liber de exploatare, pentru acele cercuri egoiste de interese, cari dominează azi şi în comitate

Abuz şi exploatare! Din aceste două constă constituţionalismul maghiar. Clasicul martor e Bánffy.

Noi ne bucurăm de astfel de constatări. Dar baronul Bánffy ierte-ne totuşi, dacă-i contestăm sinceritatea aderenţei la sufragiul universal, egal, secret şi pe comune.

Noi îl ştiam şi-I ştim şi azi, ca pe cel mai neîmpăcat luptător pe terenul realizärei practice al ideei de Stat unitar maghiar, în concepţiunea sa cea mai absurd-extremista, iar această concepţiune a Statului nostru esclude a limine ideea adevăra­tului sufragiu universal O ştim aceasta de la ră­posatul Kunz Ignácz, cel mai mare teoretician al acestei idei. Şi aci zace duplicitatea lui Bánffy.

îndemnăm pe onoraţii cititori a se abona la ziarul „Românul", organul autorizat al co­mitetului central executiv al partidului naţio­nal român din Ungaria şi Trasilvania.

Abonamentul este p e n t r u n u m ă r u l d e z i :

Pe un an 28 Cor. Pe V2 de an . 14 „ Pe 3 luni 7 „ Pe 1 lună 2-40 „

Pentru n u m ă r u l p o p o r a l :

Pe 1 an 4 „ Pe V2 de an 2 „

P e n t r u R o m â n i a numărul de zi pe 1 an 40 franci pe V2 de an 20 „ iară numărul poporal .. . . . 10 „

Numărul poporal va apărea în fiecare săptămână Vineri dimineaţa.

Abonamentele, inseratele şi toate scriso­rile referitoare la administrarea ziarului se vor^adresa: A d m i n i s t r a ţ i u n i i z i a r u l u i „ R o m â n u l " — A r a d (Str. Battyányi nr. 2), iară scrisorile privitoare la partea redacţio­nală se vor trimite: R e d a c ţ i e i z i a r u l u i „ R o m â n u l " — A r a d (Str. Battyányi nr. 2).

— Voci din presă — Inamovibilitatea funcţionarilor dela ministerul cultelor

şi instrucţiunei publice — Presa guvernamentală din Regat, se

ocupă în mod stăruitor de inamovibilitatea funcţionarilor superiori din ministerul cul­telor şi instrucţiunilor publice, decretaţi inamovibili prin legea făcută în 1900 de d. Sp. Haret.

Omul politic pus în capul acestui mi­nister, vine cu un program nou, cu o di­recţiune precisă, ori, pentruca acest om politic, să poată lucra, trebuie să se gă­sească în perfectă comunitate de vederi, cu funcţionarii, cari îi ajută direct în apli­carea programului său. O direcţie nouă, cere personal nou, care să nu fie înregi­mentat în alt partid şi care să nu fie pre­ocupat numai de a servi interesele acelui partid, pe care îl simpatizează.

Pentru susţinerea acestor argumente, se arată, că chiar profesorii liberali, nu au putut să-şi stăpânească grijea şi indigna­rea, ce le-a produs proiectul de lege, prin care se acorda stabilitatea actualilor direc­tori şi inspectori, dela ministerul instruc­ţiunei publice.

Mai citează de asemeni părerile d-lui Teodor Vasiliu, deputat al colegiului al II-lea de Iaşi, profesor secundar şi mem­bru al majorităţei liberale, făcute în dis­cuţia generală a legei d-lui Sp. Haret şi prin care se constată, că acei pe care d. Sp. Haret îi declară inamovibili, sunt cu­noscuţi, ca agenţi politici ai ministrului.

Dreptul de vot al ofiţerilor

Ziarele liberale din ţară, precum şi cele conservator-democrate, au ridicat ia-răş chestia dreptului de vot al ofiţerilor.

Ziarul „L'Independance", al partidului liberal, se pronunţă contra promisiunei dată ofiţerilor de-a lua parte la vot.

„La Roumanie" recunoaşte că este un drept pe care Constituţia îl dă ofiţerilor, dar nu-i convine, că în timp ce unele gu­verne trecute au oprit ofiţerii dela vot, gu­vernul actual, să le dea voie să voteze.

Ziarul „Seara", spune: că nici odată nu s'a luat o hotărîre generală şi egală în această privinţă. De obicei ofiţerii au fost lăsaţi sau opriţi să voteze, după cum se bănuia că vor vota pentru sau contra gu­vernului.

Se proceda şi cu ofiţerii după cum se proceda cu toţi acei alegători, asupra că­rora guvernul avea înrâurirea hotărîtoare.

Noi credem, spune acelaş ziar, că din moment ce Constituţia le dă dreptul de vot ofiţeritor ei pot să-şi exercite şi suntem convinşi, că ofiţerii vor şti să aibă acea ţinută demnă, pe care situaţia lor le-o impune.

O o naţiune făcută clubului militar din Bucureşti

Dr. N. Filipescu, ministrul de răsboi, a donat suma de 200 mii lei, clubului militar din Bucureşti, pentru începerea clă-direi, unui palat acestui cerc.

Ciocnire de'trenuri din gara Bălteni

Iaşi. — Astă noapte Ia orele 1, ( groaznică ciocnire de trenuri s'a întâmpla în gara Bălteni lângă Vaslui,

In gară sosise trenul de marfă Noi 505 venind din Vaslui.

Cu 12 minute mai târziu trebuia s sosească din spre Iaşi trenul de marfă No 808. Din cauza vântului puternic lumin semaforului s'a stins. Mecanicul trenuh 808 care nu ştia aceasta a dat în staţi peste trenul care se afla acolo.

Ciocnirea a fost foarte puternică. Ma şinele au suferit mari stricăciuni. Opt va goane au deraiat. Şeful trenului anum Plevitz şi frânarul Anton Mihai au foi grav răniţi. De asemenea au fost grav ră niţi focarii maşinelor.

Alţi cinci frânări au fost mai uşor ră niţi. Mai multe trenuri din Iaşi şi Vash au plecat la faţa locului. Pagubele sui însemnate.

Groaznic Incendiu la Botoşani

Eri la orele 8, un puternic incendiu isbucnit la casele d-lui dr. Alienbauni unde se afla instalată fabrica de tricotag Ihil Valter.

Focul fiind alimentat de un vânt pu ternic, flăcările au cuprins întreaga clădiri întinzându-se şi la casele vecine. Din cau.2 vântului, întreg cartierul dinspre miază-este ameninţat

Pompierii lucrează din răsputeri per tru localizarea incendiului.

Puternică furtună la Botoşani

Botoşani, 18. — O puternică furtună s deslănţuit astăzi asupra oraşului nostru.

Mai multe case au fost descoperite garduri dărâmate.

Serbarea Bobotezei In Bucureşti .

Eri, ziua bobotezei, s'a oficiat în Bi cureşti cu o deosebită solemnitate.

La ora 11 şi jumătate, serviciul divi a fost oficiat de' către S. Sa Mitropolii primat, asistat de întregul cler mitropo tan. La această ceremonie, au asistat d-i miniştri, d-nii prezidenţi şi membrii co purilor legislative, care se găseau în C pitală, membrii înaltei Curţi de casaţiui si compturi, ale Curţilor şi tribunalilc întregul corp profesoral, d. primar al C pitalei asistat de consiliul comunal, mei brii camerei de comerţ, ofiţerii super« şi funcţionarii superiori de Stat.

In momentul când S. Sa Mitropolii Primat, a aruncat sfânta cruce în apă, t nurile din dealul Spirei, au iras obişnt tele salve. După terminarea serviciului \ ligios a avut loc defilarea trupelor.

Nr. 5—1911. R O M Â N U L Pag. 5.

P i e r d e m gimnaziul din B r a d !

[Bradul — Populaţia — Felul ocupaţiunei — Atot-I puternicia jandarmului - Comerţul Bradului — [ Ticăloşie omenească — Administraţiunea comunală — Primarul Krasznay ne atacă — Slăbiciunea

noastră — Inteligenţa românească — Şcoala ci­vili de Stat — Gimnaziul nostru In pericol — Hepäsare culpabilă. — Măsuri grabnice de mân-j \vnre — Banca româneasca „Crişana".

Se învălue ziua cu noaptea când so­sesc în Brad. Prin atmosfera ceţoasă îm-îbîcsită de vapori, cu cerul morocănos şi aspru cu greu pot desluşi din deschiză-i'SJîa atga a Crişului perdută 'n zare, turla de tabiă argintată a bisericei româneşti, pe crucea căreia reflexul soarelui care [moare presăra cele din urmă bătăi de raze aurii.

Drumul nu e tocmai uşor de făcut, m\ cu seamă dacă o iei apostoleşte, — jie/a gară spre oraş fiind cam depărtişor. Pe jos se desgheţase şi piciorul n'avea

\a mers. De sus din cerul învăluit într'un covor cenuşiu-incolor, — o jbură de ploaie se cernea încet şi liniştit tăcând drumul şi mai anevoios.

Iuţii pasul spre oraş. Nu mai aveam mult căci mai merserăm puţin şi îndată întrai pe o stradă îngustă, de unde eşii în­tr'o deschizătură mai largă, un fel de piaţă întunecoasă ca o peşteră. Abia se Wea un felinar — lampă cu petrol licărind o lumină slabă departe într'o co­ptură de stradă.

Fără să mai întreb, făcui câţiva paşi, jflădui la stânga şi întrai. Unde o eşi să lasă! Dar o nimerisem bine, intrasem toc-imai la hotelul „Naţional", proprietatea d-lui Ştefan Albu, profesor şi actul director al ^gimnaziului.

Se 'nţelege, multă polologhie n'am mai făcut, cum eram obosit şi plin de apă, 'm'am culcat. I A doua zi des de dimineaţă a i eşit, am dat o roată şi, iată-1 acolo unde mun­ţii obosiţi se vedeau şi dealurile se bi­furcă; iar valea tot mai largă se lasă, pe malul stâng, ba pe amândouă malurile Crişului, se află situată frumoasa aşezare românească numită Brad.

E un orăşel care, dacă ar avea străzi mai drepte şi mai lungi, şi ar fi şi mai bine întreţinut şi mai bine iluminat, ar fi «chiar un orăşel frumos. Cum însă e o aşe-kare eminaminte românească şi cum în el se află şi, vezi doamne! un gimnaziu ro­mânesc, stăpânirea nu vrea să facă nimica, ba din contră nici nu-1 ridică la rangul de orăşel, dându-i o judecătorie, ci îl ţine cum îi place în limbajul vremii să-1 întitu­leze „nagyközség".

Populaţia, cu cea din Valea Brad-ului curat românească, afară de lucrătorii străini i e pe la minele (băile) de aur, numără c'am ia 3000 de suflete. Cea mai mare barte din locuitori se ocupă cu plugăria,

Krând pământuri în ţarină. Unii, mai pu-• n j acuma, sunt tăbăcari (argăsitori de piei), pi lucrează în minele de aur; iar alţii punt birjari şi chirigii pentru adusul măr-Hirilor şi a sărei, care o aduc de la Deva •Eu căruţele, nefiind linie ferată. m- Aci jandarmul se socoteşte rnai la •sug, aci el nu e numai un fel de păzitor f modest al ordinei sociale, ci un adevărat

arbitru social. Cuvântul său aci e sentinţă definitivă, iar vârful baionetei sale cea mai desăvârşită putere executivă.

Comerţul, afară de câteva firme foarte onorabile, ca Cuteanu, Obădău, şi încă vr'o 2—3, ca şi în alte părţi româneşti, se află în mâna străinilor, m special a ovrei­lor. Ţi-e mai mare jalea şi indignarea, mai cu seamă dacă te brodeşti într'o zi de Joi, când e târg de săptămână şi vin oamenii de la ţară să-şi târguiască sau să vândă câte ceva, să-i vezi pe nenorociţii noştri săteni, cum ies din cărciumele ovreeşti prostiţi de spurcatele şi otrăvitoarele beu-turi. Bărbaţi şi femei, nu fac de cât doi-trei paşi şi cad rostogolindu-se buştean în şanţurile de pe marginele drumului unde şi rămân; iar administraţia râde, îi pare bine.

In toate ţările din lume s'au luat în timpurile mai noui, măsuri şi contra otră­vitorilor de băuturi şi contra celor ce se îmbată pe stradă. La noi contrarul — se iau măsuri şi încă drastice — contra celor ce nu otrăvesc şi nu se îmbată. De sigur că trebuie să fie aşa, altfel cum s'ar ade­veri vorba: Ca la noi la nimeni.

Administraţiunea comunală în acest centru curat românesc o aleg şi o for­mează comercianţii evrei şi lucrătorii străini dela minele de aur cari se ştie cât sunt de potriviţi. Sunt, cei dreptul şi câţiva membri români, între cari şi protopopul Vasile Damian, deputat dietal, dar ei sunt în minoritate. Actualul primar al Bradului — polgármester — c u m a început să i-se zică, e un oarecare Krasznay, al cărui merit singurul şi cel mai mare e că e fratele fisolgăbirăului dela Baia de Criş. S'au împărţit fraţii Krasznay asupra ace­stui ţinut românesc cum se împărţiau în vechime Cesarii romani pe provinciile im­periului.

* Un fapt nemai pomenit de grav, de

jignitor pentru noi Românii, ni-s'a pove­stit şi încă cu mare îndrumare de către toţi Brădenii cu cari am avut întâlniri. Iată-1: Deputatul dietal d. Vasile Damian, protopopul tractului fiind în acelaş timp şi membru la comună, s'a dus într'o zi când se ţinea şedinţă ca să ia parte şi d-sa în calitate de membru. Cum se în­tâmplase să sosească puţin după ce se în­cepuse desbaterile, fără să se aşeze un­deva pe o bancă sau pe un scun, roagă pe „Măria Sa" primarul Krasznay, să ci­tească protocolul pentru ca să ia si d-sa cunoştinţă de ce s'a discutat mai înainte, la care, primarul fără să se scoale de pe scaun şi cu un ton imperativ, răspunde...

— „Trecem mai departe, n'avem timp de pierdut pentru un membru care n'a sosit la vreme".

La acest răspuns atât de provocator al primarului Krasznay, deputatul nostru, fala noastră, protopopul nostru — spuneau oamenii mâhniţi — a plecat fără să ri­posteze cu nici un cuvânt.

Dintre membrii români prezenţi nu s'a găsit niciunul să pue la locul său pe primar pentru această necuviinţă şi s'a vă­zut lucru ne mai închipuit ca doi Evrei să se ridice şi ei indignaţi şi să spuie pri­marului : „că nu se cuvenia să se poarte astfel cu protopopul Damian, care e şi deputatul cercului."

Ce face inteligenţa românească din Brad? Cum îşi petrece ea vremea şi cum

îşi cheltuieşte ea energia sufletească ? Popor, s'o asculte şi s'o înţeleagă e

destul şi plin de duh românesc, numai să vrea această inteligenţă să-1 mişte.

* De vreo câţiva ani s'a înfiinţat ş'aici

o şcoală civilă de Stat. Prin fel defel de promisiuni, de meşteşuguri au ademenit pe copiii de români şi au populat această şcoală.

Aceştia nu stau cu manile în sân ca noi. Au cumpărat un loc mare afară din oraş, au strâns fonduri şi în primăvară poate se vor şi apuca de zidit. E vorba să facă o şcoală cu 6 clase şi poate mai târziu şi cu 8.

Până atuncia noi stăm şi nu facem nimic. S'au strâns vreo 200,000 de cor. pentru noua zidire. Nu-i de ajuns, ar tre­bui mai mult „vr'o 300,000" îmi spunea d. Albu.

Ei bine, oamenii hotărîţi să facă ceva încep şi cu atâta şi vor vedea pe urmă cât mai trebuie. Să se înceapă odată că de isprăvit s'or găsi iar bani. Dar nu! Ai noştri nu fac aşa; ei ştiu una: să se plângă!

Banii stau şi hârtiile aşternute la Con-zistoriul din Sibiiu stau şi ele nerezolvate; iar gimnaziul stă şi el tot în clădirea ve­chie şi tot cu 4 clase.

Până când ? Până într'o zi când şcoala civilă de Stat va avea 6 clase şi un local mare încăpător şi-apoi elevi las'că vin ei dela gimnaziul nostru. Când ne vom trezi şi noi, o să fie prea târziu, şi n'o să avem nici elevi şi nici guvernul n'o să ne mai dea autorizaţie, motivând şi cu drept cu­vânt, că este deja o şcoală secundară de Stat în Brad şi e destul aceea, nu mai e nevoie şi de alta românească ca să-i facă celei de Stat concurenţă.

Şi-atunci — mă rog — nu ajungem la desfiinţarea gimnaziului nostru? Cei în drept — ba nu — cei datori, să răs­pundă! In loc de atâta nepăsare de inte­resele cele mai vitale ale neamului nostru din aceste părţi, mai bine cu toţii: profe­sori, director, public, protopop, benefici­ind de împrejurarea fericită ce e acum şi de ajutor dietal, să stăruiască din răspu­teri la forurile competente, Ia Sibiiu şi la Budapesta şi, cu un minut mai înaite, până ce nu începe a se ridica şcoala civilă de stat, să se şi înceapă lucrările pentru noua clădire a gimnaziului şi să se obţie dela guvern ridicarea treptat, din an în an, cu câte o clasă. Profesorii se obligă să facă un plus de ore şi pentru clasa a V tot cu leafa aceasta, numai s'o vadă odată urnită. Acuma mai e timp, căci dacă se scapă şi ocaziunea aceasta, zadarnic ne vom mai tângui.

Banca românească „Crişana", ai cărei conducători au dat dovezi şi până acum că stau nu numai să facă afaceri strălucite, dar ştiu să stea şi la înălţimea chemării lor în fruntea unei asemenea instituţiuni româneşti, ar putea lua asupra sa clădirea noului local, avansând ca împrumut ipo­tecar suma ce se va complecta şi prin subscripţii ulterioare şi prin dăruiri be­nevole.

Să dea Dumnezeu s'audă cei chemaţi şi să se pună la lucru. Coresp.

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 5—1911.

Litere. — Arte — Serbări SPOVEDANIE.

Părinte dragă, am greşit mereu... Că te iubesc! Dar nu-s de vină eu Că nu ai ochi de sfânt.

Şi ce-s de vină, că ursit de sorţi, Sfinţia ta pe aceleaşi căi te porţi, Că psalmu-ţi este frânt?...

Desleagă-mă... şi drumul să-l deslegi, Corn mai umbla cu suflete pribegi, Pustii pe-aceleaşi căi...

Ne-om pune amândoi sub patrafir Şi amândoi vom bea dintfun potir, — Ca să scăpăm de răi...

Cornelia Langa.

CÂNTEC NOSTALGIC. Am auzit un cântec nu ştiu unde Şi nu ştiu când l-am auzit..,

Şi 'mi place Şi 'mi umblă 'n gând şi parcă mă cu-

[prinde Un dor adânc, ciudat, nedesluşit.

Am auzit un cântec nu ştiu unde Şi nu ştiu când l-am auzit...

In suflet Asemenea iubirea se ascunde Şi nu pricepi în urmă ce-ai simţit.

Acum când te revăd şi mă pătrunde Acelaş dor adânc şi ne 'mplinit,

îmi pare Cam auzit un cântec nu ştiu unde Şi nu ştiu când l-am auzit...

Alex. St. Vernescu.

Din carnetul lui Emil Isac

M O Ţ U L Iubesc Moţii. Oamenii aceştia au suflet

mare ca munţii lor, gândurile lor sunt înalte şi faţa lor e senină ca o zi frumoasă de vară.

Privirea lor e înţeleaptă şi e privirea suve­rană a omului — o, doar ei privesc din înăl­ţimea munţilor la fumul oraşului; lor nu le pasă, că în jos, în văi fierbe viaţa şi clocoteşte fur­tuna lumei.

Ăştia sunt puterea noastră românească. Ăştia sunt viaţa română, care nu se 'ndoaie de nici un vânt — ţinta acestora e: la soare, aproape de soare...

Moţii nu plâng, nu li-e teamă de noapte; ei nu-s mici la suflet, ca noi orăşenii... Ei vul­turi — noi corbi; ei trăesc pé stânci — pe noi ne bate praful şi roua pământului...

Am văzut un Moţ la un târg de fân... Era spătos şi frumos, ca un tetrarh, faţa lui era în-ruginită de ploile şi soarele munţilor — avea ochi frumoşi şi dinţi ca ipsosul. Vindea fân. Că­luţul lui mocănel' era înhămat în o cocie cu gnndele verzi, şi mirosul sănătos al fânului stră­bătea peste toate.

Moţul sta lângă căruţă şi privea în soare — în jurul lui vuiau oraşul, suna viaţa; fumul fabricilor, trăsurilor, glasurile, poftele şi oamenii înaintau — Moţul sta nemişcat şi aştepta să-i vină cumpărători.

Şi veniau cârduri de Ovrei — căputul lor mirosia a usturoi şi a păcat; ochii lor roşii ca de şobolani scânteiau cu răutate — şi vorbiau un graiu sălbatec — cules de pe câmpiile de­şertului.

Şi Moţul îi privia, îi tot privia... Şi s'a apropiat de Moţ un Ovreiu gras, cu

lanţ de aur la brâu şi cu zulufi lângă ureche. Avea mâni albe de trândăvie şi speculă, se vedea pe faţa lui că în viaţă n'a mirosit nici când flori curate..

Şi prinzând în mână fân, întrebat-a Ovreiul, c'un glas subţire, ca de vespe:

— Cum dai fânul măi? N'a răspuns în curînd Moţul. îngălbenise

faţa lui de frumoasă, că lui, pădureanului, i-a cutezat să-i zică „măi" — o fărîmătură de om, stors şi frînt ca o păpuşe rea a vieţii.

Ardeau în mânie turbată ochii frumoşi ai Moţului şi după o lungă tăcere spuse răguşit:

— Ţie nu ţi-1 vând... Şi Ovreiul 's 'a târît ruşinat, ca un searpe

bătut.

Matinéul dela Crucea albă Eri la orele 5 după amează, în faţa

unei săli arhi-pline, a avut loc în matineu, serbarea organizată de comitetul d-şoare-lor române din Arad.

Serbarea a avut un succes deosebit, atât din punct de vedere moral, cât şi ma­terial.

In partea întâiu a programului, d-na Hortensia Veliciu, — á cântat cu deosebită măestrie la piano: Moskowsky: Valse şi doine naţionale. D-na Marilina Bocu, cu un talent desăvârşit a recitat poezia „Zbu­rătorul" de Eliade Rădulescu. D-şoara Florica Cioran, o spontană 'apariţie în Arad, a cântat cu duioşie Bizet „Hamba-nera" din „Carmen", b) Sorban „Insura-m'aşi însura", c) „Mândruliţă de de­mult". D-nu Cihan, redactor la ziarul „Tribuna", a fost la înălţime, recitând a-necdota „Cine-i Nuhăm" de T. Speranţă.

O menţiune deosebită merită d-şoa-rele Anica Burdan, Florica Crişan, Livia Dumitrescu, Anicuţa C. Pop, Georgina Pop, Zenuţa Popovici, Angela Radovan, Stela Suciu, Marioara Trailescu, Livia Vaţan şi Viorica Ursu, care au executat cu o eleganţă uimitoare: „Hora", „Chindia" şi „Haţegana". Toate d-şoarele purtau co­stumul naţional şi au fost călduros aplau­date de numeroasa asistenţă.

După terminarea spectacolului, a avut loc în. restaurantul „Crucea Albă", o cină comună, după care a urmat dansul. In asistenţă rămarc următoarele d-şoare: Flora Bonciu, Delia Plopu, Anuţa C. Pop, Georgina Pap, Marioara Trailescu, Florica Crişan, Livia, Tuli şi Minerva Dimitrescu, Vioara Ursu, Livia Văţan, Sida Ursu, Florica Cioran, Anuţa Burdan, Zinuţa Po­povici, Aurica Iancu, Cornelia şi Olimpia Ciugudean; d-ne:Oncu, Herbay, Vuia, C. Pop, Bontescu, Vasilon, Goldiş, Miclea, Mihulin, Antonescu, Văţan, Velici, Pap, Trailescu, Burdan, Ispravnic şi Ciugudean. Dansul a luat sfârşit la ora unu noaptea.

* Tinerimea română din Chior şi jur va da

un bal în sala „Hotelului central" (Kovács­vendéglő) Ia 22 Ianuarie 1911 n. începutul la 7 seara. Intrarea de persoană 3 cor., de familie (2 membri) 8 cor. Venitul curat e destinat pen­tru scop cultural.

Un clasic In polemica, ce se porni imediat, după-ce

d. Duiliu Zamfirescu îşi rosti discursul inaugu­rai la „Academia Română", noul academician scrise — gândindu-se fără îndoială numai la sine şi neavând în vedere efectul asupra publicului — şi aceste cuvinte: „Eu, care m'am luptat să învăţ greceşte, ca să pot ceti pe Platon; şi care l-am

cetit întreg"... Astăzi, când negura de urâtă duş­mănie, care încunjurase memorabila polemică, a dispărut, când prin urmare nimeni nu te mai poate bănui de simpatii ori antipatii personale, astăzi cuvintele acelea sincere încă tot mai stârnesc în sufletul meu o admiraţie, pe care o cred în­dreptăţită. Fiindcă dintre sutele de bacalaureaţi, cari aú terminat vre-un gimnaziu românesc de 25 de ani încoace, nici unul numai ştie greceşte, afară de profesorii de greceşte; şi fiindcă d. Zam­firescu încă n-a învăţat greceşte în gimnaziu, căci atunci nu s-ar mai fi luptat să înveţe.

Şi ne pare rău de timpul pierdut cu orele de greceşte, când târziu, iar pentru unii din noi prea târz'iu, ne dăm seama, că oameni de o cul­tură înaltă şi scriitori mari pun un mare preţ pe cunoaşterea literaturilor clasice, şi când trebuie să recunoaştem, că noi Românii nu le cunoaştem nici în traducere.

Atunci iei în mână traducerea vre-unei tra­gedii greceşti, şi după ce ai cetit-o, stai uluit şi nu înţelegi cum se face, că nu ai cunoscut toate aceste opere de-o simplă şi armonioasă construcţie, înainte de ce ţi-ai bătut capul cu problemele dramelor moderne. Şi îţi aduci aminte de profesorul de greceşte, care te silea să vezi în el un nou Juppiter tonans cu căciula ţuguiată în cap în locul pletelor tremurătoare şi ţi-e milă de bieţii băieţi, cari şi azi trebuie să caute în jocul neliniştit al razelor de soare silaba lungă şi „ultima scurtă" ori ciubucul câte unui peris-pomenon.

Un profesor din România, d. Popa Lisseanu, s-a gândit să scape pe şcolari de atmosfera aceasta nesuferită, redactând o revistă, în care să apară scurte studii relative la cultura şi litera­tura Grecilor şi Romanilor şi fragmente traduse din operile celor mai cunoscuţi autori clasici. O parte din traduceri, ar fi făcut-o elevii, în cari numai în felul acesta s-ar fi deşteptat la timpul potrivit interesul pentru anticitate. Ar fi fost o revistă, care ar fi sămănat în multe privinţe cu „Floarea Darurilor" (1907) redactată de d. N. Iorga, care dădea traduceri din literaturile mo­derne. Una numai apare, cealaltă n-a apărut, poate din aceleaşi motive: lipsa de orientare şi desinteresul unui public, care crede că se poate lipsi de o cultură mai înaltă.

Nouă însă, cari ştim să ne alegem o ţintă tot mai depărtată şi tot mai înaltă, de câteori am ajuns Ia un popas, ne pare rău şi de una şi de cealaltă. Şi deaceea nu ne putem bucura în destul, când vedem anunţată apariţia unei noi traduceri în limba românească. Iar cand d. N. Iorga a anunţat tipărirea „Coşula din judeţul Bo­toşani," care manuscript este traducerea ' româ­nească dela 1635 a istoriei lui Herodot, „uimirea şi bucuria" noastră n'a fost mai mică decât ace­lui ce-a descoperit manuscriptul. Aici să mi-se permită o mică laudă de sine, pe care, îndată-ce mi-o fac singur, sunt conştiu, că nu o fac pen­tru mine: In Iunie 1909 editorul, d. Iorga, sem­nează prefaţa, în Iulie mi-am cumpărat cartea, în August am mântuit cetitul ei.

Cele dintâiu pagini ale volumului de peste 500 de pagini (Vălenii de Munte; Tipografia „Neamului Românesc") le ceteşti mai greoiu, pană când te obicinueşti cu sintaxa veche româ­nească. Dar şi următoarea caracterizare a tradu-cerei din prefaţa d. Iorga îţi dă curaj şi-ţi deş­teaptă interesul: „Autorul traducerei lasă la o parte tot balastul zadarnic de arheologie, toate locurile obscure, cari nu puteau fi pricepute fără cunoştinţe speciale de antichităţi, toate datinile fără interes şi unele din pornografiile cele mai grosolane. Este vădit deci, că Eustratie Logo­fătul, autorul traducerei, a avut în vedere nu anume pe specialişti, cari pot ceti pe Herodot si în original, ci s-a gândit îndeosebi la publicul mare.

începui să cetesc cu o oarecare îndoială. Dar când dădui la pag. 6 de numele lui Can-daules şi Ghighes şi când descoperii şi eu, ca alte sute de cetitori, tragica povestire, din care Fr. Hebbel făcu neperitoarea sa tragedie „Inelul lui Ghighes", atunci abia am înţeles, de ce nu poate zice nimeni, că-ţi pierzi vremea cu cetitul clasicilor greci şi romani. Pe paginile următoare

Nr. 5—1911. R O M Â N U L Pag. 7.

se ivesc nume cunoscute: Arion, cel scăpat de delfin, Solon şi Crősus, Licurg, Themistocle, Ma­rathonul, Thermopilele şi Xerxes.

Numai dintr'o astfel de istorie înţelegi în­semnătatea oracolelor pentru Greci, cum fu cel dela Delphi, care adese-ori dă un răspuns per­fect asemănător cu ghîcitorile noastre. Şi când vezi, cu câtă obiectivitate, ori mai bine naivitate, povesteşte Herodot, că se întreba oracolul şi se avea în vedere la săvârşirea faptelor sfaturile „vrăjilor", că visurile erau adeseori cele mai pu­ternice motive (odată, VII, 1 2 - 1 9 , dai de o in­trigă întreagă ţesută de visuri şi prin visuri), cari îndemnau la fapte, când în această „istorie" po­vestirea unei întâmplări seamănă mai mult a poveste„decât a istorie, când dai de legende şi tragedii familiare ori dacă găseşti capitole în­tregi despre crocodili, şoareci, furnici şi alte multe curiosităţi, atunci asameni pe acest Hero­dot cu alţi istoriografi şi te bucuri, că poţi sta­bili singur timpul istoriografului de-acum 2000 de ani. v

Nu vei uita îndemânatica caracterizare a popoarelor şi interesul deosebit pentru cultura lor (v. capitolele despre cultura Perşilor pagina 56—59, Babilonenilor şi deosebit de frumoasele şi interesantele capitole despre cultura Egipte­nilor, pag. 104 — 118). Un capitol de roman pri­mitiv este povestirea despre dragostea Tătarilor şi a Amazoanelor (pag. 241—244) precum şi ră­pirea Elenei lui Menelaus, cea cântată de Ho­mer. Multe trivialităţi şi pornografii, cari în atmosfera acestei cărţi a vechiului cronicar elin, pare-că nu ţi-se par atât de urîte ca dacă le-ai auzi povestite astăzi în saloane, şi glumele de un umor—bădăran (pentru noi, cei de astăzi!), cari însoţesc povestirea despre uzurparea dom­niei Magilor prin Darie ori cea despre tămăduirea lui Feron, orbit, fiindcă în mânia sa a dat cu o suliţă în valurile Nilului, acest Feron, un şi mai vechiu „Armer Heinrich" al vechei poezii ger­mane, — ele toate desăvârşesc icoana „clasicu­lui" Herodpt. .

Acest clasic găseşte adese-ori cea mai po­trivită expresiune, în care îmbracă vecinice ade­văruri, cum sunt acestea:

„Iar mai grozavă decât toate este minciuna, şi al doilea, a fi dator" (pag. 58); „Şi vezi, cum tot în case înalte tună şi trăsneşte, şi în copaci înalţi săgeată cu aceste săgeţi; pentrucă drag este lui Dumnezeu, toate câte sunt mărite a le smeri" (pag. 362), şi „Pentrucă lucrurile mari cu mari primejdii se şi agonisesc" (pag. 378). Atât de vecinice sunt astfel de cugetări, încât putem da o probă din scrisul d-lui Iorga însuş, care a descoperit traducerea lui Herodot, şi care scrie la 1909 în „Istoria bisericei româneşti" II, 304 variând sentinţa din Herodot dela pag. 362 ast­fel: „nu e de mirare, dacă personalităţi mai pu­ţin răspicate, ca unele ce nu atrag fulgerul prin marea lor înălţime". Cred, că asemănarea acea­sta nu va fi întrebuinţată ca un punct de acu­zaţie.

Dar eu sunt unul dintre cetitorii, cari cetesc cărţi vechi, gândindu-se totdeauna şi la stările politice şi culturale ale timpurilor de astăzi. Un scriitor ca Herodot are şi în privinţa aceasta în­tâietate. De pildă nu se va gândi oricare cetitor la popoare de astăzi, cari încă ţin să aibă Dum­nezeul lor deosebit, când găseşte în Herodot ur­mătoarele rânduri: „Aceşti Traci săgeată şi dau cu suliţă în sus când tună şi fulgeră, înfricoşând pe Dumnezeu, socotind cum alt Dumnezeu nu este fără de numai al lor !" La marginea mul­tor locuri din Herodot cetitorul atent poate adă­uga astfel câte-un „azi", care îndeamnă Ia rece-tirea pasagiului.

In cartea IV. cap 80 scrie Herodot: „Aşa se feresc de tare Tătarii de obiceiurile străine" ; VII. 213, în care e vorba de Ephialtes, trădătorul, ori cum îi zice traducătorul în vechia limbă ro­mânească „adevărat vicleanul Grecilor" ; VIII, 79, unde vorbeşte despre Aristide, care „mearse la sfat şi chiemâ pre Themistocle, carele era | lu i foarte nepriiaten fduşman); ci pentru mărimea primejdiei aceea, uită el toate şi-l chiemâ afarâu, ca să se sfătuiască cu el, cum să apere patria comună în contra duşmanului. — Ori ar putea lăsa rece pe cineva jertfirea ambiţiei, pe care o aduce o cetate puternică ca Athena, când era vorba cine să aibă comanda, hătmănia peste flotă ? Herodot povesteşte : „Şi stând împotrivă ceilalţi, lăsară (cedară) Athenienii, socotind să apere pe Greci; şi socotiră cum, de se vor prici

pentru hătmănie, va pieri Grecimea. Pentrucă pricea de un neam atâta ieste mai rea decât un războiu de un neam tocmit bine, cât iaste mai rău războiul decât pacea." (pag. 429.)

Dacă mai adăugăm, că limba traducerii este bogată în cuvinte şi locuţiuni vechi, cari au o mai mare îndreptăţire a fi reintroduse în limba literară decât multe din neologismele de azi, şi dacă ne gândim, că această traducere s'a scris înaintea celei dintâi cronici moldoveneşti în ro­mâneşte, a lui Gr. Treche, vom fi cu toţi recu­noscători d-lui Iorga, fiindcă a tipărit manuscrip­tul şi a pus astfel la îndemâna profesorilor de ro­mâneşte şi greceşte precum şi la îndemâna tuturor acelora, cari se interesează şi de literaturi mai veche, una din cele mai preţioase opere ale lite­raturii noastre pentru neînsemnata sumă de 5 lei.

Alexandru Bogdan .

Revista revistelor.

Din Bucureşti ni se anunţă apariţia a trei reviste „Actualitatea ilustrată" pornită de d. Ludo­vic Dauş, „Săptămâna literară şi politică" şi „Ro­mânia nouă".

* D. Ioan D. Filiti a tipărit o broşură în care

publică un articol privitor la chestia naţională din Transilvania, în care arată" cum mândria de neam a Românilor „învinge trufia maghiară în pasiunea de opresiune ce o simte Statul-Ungar şi o manifestă în orice prilej. Au stat neclintiţi în luptă, falangă neobosită, cot la cot, umăr la umăr şi cu piepturile înainte". Broşura, care mai conţine scrisori privitoare la Bjőrnson, care a luptat cu energie contra asupririi naţionalităţilor din Ungaria, merită a fi citită cu toată aten­ţiunea.

Parcelările de moşii şi Români i

Cunoscutul publicist şi politician maghiar Mattyasovszky Miklós a tipărit acum de curând în limba franceză o carte despre parcelările de moşii din Ungaria. In ultimii 10 ani ne spune, că s'au parcelat 613 moşii cu o extindere de 552,000 jugăre catastrale.

Foarte bine. Parcelarea moşiilor mari în­semnează înaintare, progres: braţe muncitoare, lipsite pân'aci de prilejul, cum şi unde să-şi folosească mai bine puterea, capătă pământ; moşiile mici totdeauna sunt mai bine şi mai cu folos lucrate, decât cele mari, produc mai mult prin urmare sporesc bunăstarea; micii proprietar, sunt de fapt susţinătorii ţflrei, cu sângele şi cu banul; în urma trudei lor, din brazda adâncă şi neagră, răsare şi creşte pânea cea albă pe sama bogatului. Foarte bine dar, ca milioanelor de braţe dornice de muncă, să li se dea prilejul muncei: pământul.

Dar să ne punem o întrebare: din cele 562,000 jugăre parcelate în cei din urmă 10 ani, câte au ajuns în mâni româneşti?!

Durere, prea puţine. Aproape nimic. Statul, nu că să fi ţinut seamă, de lipsa

mare de pământ ce-o resimte, atât de dureros ţăranul nostru, da purcede chiar împotriva inte­reselor lui. Unde a parcelat statul şi mai cu seamă în ţinuturi româneşti — ni-a trimis Cian-găii pe cap. Ţinta era, nu să ne ajute, ci să ne slăbiască, să ne maghiarizeze, să ne nimicească.

Dela Stat dar, nici pentru viitor să nu aşteptăm prea multe. Să ne deschidem însă noi ochii. Rolul băncilor noastre ar fi să fie promo­varea parcelărilor. Vom reveni. Şi rugăm pe toţi cititorii noştri să ne ţină în curent, cu parce­lările ce se vor face prin partea locului lor şi şi să ne vestească, dacă undeva se vor oferi moşii de vinzare.

Emigrările şi parcelarea Starea noastră economică şi politică, nu se

poate asemăna mai perfect, cu'starea nici unui popor din Statele europene, decât cu a Polonilor din Posen, oprimaţi din partea Prusieijîn acelaşi fel, poate însă nu :şi în aceiaşi măsură cum suntem noi asupriţi: înţelegem toate naţio­nalităţile.

Aceleaşi cauze îşi au între împrejurări ase­meni, aceleaşi efecte.

Dela 1900 până la 1909 au emigrat din Ungaria 1,171,743 de oameni. Chestiunea emi-grărei e vecinicul prilej de plâns şi al presei maghiare. „Világ" scrie, că, numărul acesta suria e pulsametrul bolei Ungariei, dovada gravei sale maladii.

Adevărat. Ce e însă cauza boalei?! Deten-torii puterei, ocârmuitorii ţărei spuneau, că ne-cultura e singura cauză. Şi nu-i adevărat. Şi se mângăiau, că şi la noi, ca şi în Germania pro­gresul cultural va asana temporala maladie a emigrărei.

Mulţi credeau felului acesta de gândire. Şi nu voiau să recunoască, că cel mai mare imbold, ce-1 determină pe cutare nenorocit să-şi părăsea­scă pământul drag al.naşterei e neîndurata să­răcie, lipsa de pământ, lipsa prilejului de muncă. Şi cu toate că vedeam şi noi cu ochii, că nu cei săraci cu duhul şi prea mult răbdători luau şi iau în mână băţul pribegiei, ci dinpotrivă chiar cei mai buni, cei mai puternici, cei mai ştiutori, căci ei presimţiau doar mai aspru foamea şi să­răcia — şi noi eram aproape să credem, că pri­begia fraţilor noştri încă va înceta, dacă îi vom avertisa prin articole de gazetă, sau prin predici bine încheiate, că ce primejdie îi aşteaptă dincolo de apele mari.

Credem, că dovada venită din însăşi Ger­mania despre adevăratele cauze ale emigrărei, ne va îndrepta şi nouă ochii asupra adevăratelor cauze, iar cunoscând cauza vom şti, să lecuim şi să prevenim răul.

* Max Sering, profesor al Universităţei din

Be-rlin, a scos de curând o carte despre evoluţia raportului de proprietate în legătură cu emigră­rile din Prusia. Şi Jconstată, că deşi la apa­renţă emigrarea prusienilor a încetat, faptul e, că ţinuturile dominate de latifundii, mari pro­prietăţi s'au depopulat totuşi. Locuitorii s'au con­centrat în focularele mari industriale — n'au pă­răsit imperiul german, dar Prusia junkerilor s e ' depopulează.

E cert, spune Sering, pe baza datelor sta­tistice, că în ţinuturile acele ale Prusiei unde sunt moşiile dominante mai mici de 20 hectare: numărul populaţiunei creşte rapid; unde moşiile dela 20—100 hectare sunt în majoritate: popula-tiunea dela sate stagnează, iar în propriul zis *pnut Posen, Ţara asuprirei, asemănătoare nouă a Polonilor, adevărata Ţară a junkerilor, mari proprietari prusieni populaţiunea a scăzut grozav. Latifundiile, lipsa de pământ e dar cauza depopulărei şi totodată şi a neculturei, căci şi cei puţini rămaşi acolo, scrie Sering, sunt cul-turaliceşte mult inferiori, celor din ţinuturile bi-nepopulate.

Să tragem consecvenţele: emigrare nicăiri ca la noi în ţară, durere şi la poporul românesc; sărăcia, lipsa de cultură n'avem s'o invidiem faţă de nici o altă ţară, latifundii, moşii fără hotare unde te uiţi cu ochii. Ce-i dar cauza sărăciei nemulţumirei, neculturei noastre ?! Marea proprie­tate, între celelalte multe! Ce e leacul?! Recla­marea parcelărilor şi pe seama poporului nostru, între celelalte multe! Vom mai reveni de altcum.

Dr. STEFAN TĂMĂŞDAN j medic univ. special is t in arta dentistică, ]

A R A D , vis-â-vis cu casa comitatului, i Palatul Fischer Eliz. Poarta II. »

Consultaţii dela orele 8—12 a. m. şi 3—6 d. a. {

Pag. 8. R O M Â N U L Nr. 5 - 1911.

Sărbătoarea Botezului în Arad Sfinţirea apei în Arad s'a făcut şi de

astădată, ca de obiceiu, cu mare pompă bisericească. La serviciul divin din cate­drală a pontificat P. S. Sa părintele Epis­cop diecezan Ioan 1. Papp, asistat fiind de: Roman R. Ciorogariu protosingel, Va-sile Beleş protopop, Gheorghe Popovici ref. bisericesc, Gavril Bodea, Traian Vă.-ţian, dr. Teodor Botis, preoţi şi diaconi : dr. Iustin Suciu, Cornel Lazar şi dr. Lazar Iacob.

Cu acest prilej P. S. Sa Domnul Episcop a dat masă de gală, Ia care au luat parte: Roman Ciorogariu, Vasile Be­leş, dr. Nicolae Oncu, Ioan Luca, dr. Sever Ispravnic, Truţia, dr. Aurel Demian, Sava Raicu, N. Marcu, I. Ittu, D. Cuzman, Gheorghe Popovici, Gavril Bodea, Traian Văţian, Ioan Moldovan, Virgil Antonescu, Iosif Moldovan, Dimitrie Popovici/Gheorghe Popovici.

începutul fumatului. In luna Octomvre a a-nului 1492 Cristofor Columb descoperitorul Ame-ricei a debarcat pe ţărmurile Cubei. Doi marinari, cari au fost trimişi înăuntrul Cubei, au văzut o mulţime de indigeni, în mâni cu nişte mototoale aprinse. Fumul ce eşia din ele îl trăgeau în piept Las Casas, cel dintîi mitropolit din Cliapa spune că mototoalele Cubanilor erau făcute din frunze presate. Un capăt al mototolului se aprindea, iar celalalt îl sugeau. Acest mototol se numea ,.ta-bacos".

Acesta e începutul fumatului de tutun, care în vremurile noastre s'a ridicat la un însemnat rol economic şi social. Din America, nu peste mult a fost adus* şi în Europa. Cortez în anul 1518, a trimis tutun lui Carol V iar Jean Nicot a trimis încă la anul 1559 un dar de tutun Eca-terinei de Medicis Walter Raleigh, de-asemenea a tratat cu tutun pe Elisaveta, regina Angliei.

Din Anglia s'a adus tutun şi în Olanda şi de-aici s'a adus în coloniile Olandei d;n Asia şi Africa aşa, că în curînd obiceiul de a fuma s'a întins peste tot locul.

O eroină din timpul războiului ruso-japonez.

Se anunţă din Moscva: La ospăţul Cavalerilor ordinului Sfântu Gheorghe, care s'a celebrat la masa ofiţerilor, atenţi­unea generală, a fost aţintită asupra unei tinere fete, îmbrăcate modest şi care se aşezase Ia masă printre bărbaţi. Ea purta pe piept, crucea militară a Sfântului Ghe­orghe şi medalia militară, din timpul răs-boiului ruso-japonez.

Henia Wassilievona Kritzky, astfel e numele acestei fete, n'avea decât 17 ani, când izbucni războiul dintre Ruşi şi Ja­ponezi.

La începutul campaniei, tânăra fată fugi dela căminul părintesc şi se duse pe câmpul de luptă.

La început, ea servi ca infirmieră, în cartierul general dela Kharbine. Viaţa a-ceasta însă o plictisea; ea nu visa decât bătălii.

într'o zi îşi taie părul, se îmbracă în haine bărbăteşti şi se angajează ca soldat.

La asaltul dela Poutilo, unde Ruşii dădură luptă înverşunată, tânăra fată, fu rănită la cap şi la un picior.

In stare gravă, nenorocită fata fu tran­sportată la spitalul dela Tehelvabinsk, unde după câteva săptămâni, eşi complect vin­decată.

După aceasta, ea se angaje din nou în al 109-lea regiment de infanterie, cu care luă parte la 9 August 1905, la bătă­lia dela Kholitow. In această zi, ea se făcu cunoscută printr'un act deosebit de bra­vură şi devotamenie. Astfel, ea scăpă de sub un acoperemânt de pământ, provocat de explozia unui obuz, pe sublocotenentul său anume Brakhmann şi pe maiorul me­dic Zulotoff.

Pentru această bravură, tînăra fată fu decorată. Nimic însă, nu bănuia sexul său. La regiment, ea era înscrisă sub nu­mele de Constantin Kritzky, şi nimic din apucăturile sale, nu-i trădau sexul.

După terminarea războiului, intrând în viaţa civilă, biata fată avu foarte multă bătaie de cap, pentru a-şi proba sexul.

Parlamentul ungar. Şedinţele dela 19 şi 20 Ian. ale Camerei.

— Dela corespondentul nostru. —

Şedinţele Camerei, au atras în ziua de Joi multă lume. Culuoarele erau pline cu deputaţi, iar galeriile pline de lume. La ordinea zilei era titlul proiectului de lege asupra prelungirei privilegiului băncei comune, dar nici d-nii deputaţi nici pu­blicul nu veniseră atraşi de acest obiect. „Affair"-ul dintre ministrul Hieronymi şi deputatul Zboray era atracţiunea. Toţi erau curioşi, ce are să urmeze: atacuri, insulte, scandaluri — ori pace.

Cu o înscenare bine întocmită, s'a adus incidentul Hieronymi-Zboray la un sfârşit paşnic, dar totodată şi puţintel co­

smic. Şi îndată au părăsit cei mai mulţi dintre „părinţi patriei" sala şedinţelor iar publicul de pe galerii a plecat cu acelaş sgomot, cum pleacă dela teatru la sfârşi­tul unei comedii: rizând voios şi făcând glume.

Eri, Vineri s'a continuat discuţia asu­pra proiectului, mai bine zis, asupra tit­lului. Sala aproape goală, public ascultă­tor foarte puţin.

Şedinţa dela 19 Ianuarie n. a. c Preş. Berzeviczy. începutul la 10 ore 30 m. Nainte de a intra în discuţie asupra obiec­

tului pus la ordinea de zi, preşedintele Berzeziczy face menţiune despre incidentele regretabile pe­trecute în decursul şedinţei de eri a Camerei.

In acelaş timp declară, că până când cei interesaţi nu vor recunoaşte că într'adevăr au adresat cuvinte insultătoare, nu ia nici o dispo­ziţie, şi pentru aceasta îi învită să se pronunţe în această chestiune. Deputatul Zboray, nefiind prezent în sală, se trece la ordinea zilei.

Primul orator: Iuliu Kovács face o digre­siune asupra spiritului esclusivist de partid, care orbeşte pe oameni şi nu-i lasă să recunoască adevărul. Aşa şi în chestia băncei autonome, într'un sgomot continuu, în cât abia i-se auzea vocea, oratorul continua lungile sale expuneri fără a-1 interesa mult impacienţa auditorului, care aflase că după acest orator are să ia cu­vântul Zboray, eroul scandalului de eri, şi de-aceea doria un grabnic sfârşit al discursului d-lui deputat Kovács.

Toate au capăt şi astfel şi cuvântarea de­putatului Kovács s'a sfârşit.

Zboray luând cuvântul, expune cum s'a pe­trecut incidentul de eri între d-sa şi ministrul Hieronymi. Sunt informat — spune 'Zboray — că d. ministru a glumii. Dacă e aşa, îmi exprim părerea de rău pentru cele ce am spus şi rog să se considere ca nespuse.

Ministrul Hieronymi: Declară că intr'adevăr a glumit eri şi se bucură că Zboray recunoaşte că tot incidentul se atribue unei neînţelegeri.

Şedinţa dela 20 Ianuarie n. a. c. Preşedinte: Berzeviczy. După autentificarea procesului verbal al şe­

dinţei premergătoare ia cuvântul deputatul Desi-deriu Polónyi, fiul fostului ministru de justiţie.

Oratorul arată, că chestia băncei nu e 'de natură pur economică, cum îsi dau silinţa să o prezinte unii, ci este în primul rând politică.

îndeosebi oratorul se ocupă pe larg cu pa­ragraful V al proiectului de lege.

Ca încheiere oratorul îşi dă însă intenţiu-nile pe faţă. Conul Polónyi tânărul, prezintă un proiect de concluz, în senzul căruia: Camera să stăruie, ca la toate institutele de bani din fără, să aibă obligământul de a se folosi de limba ma­ghiară şi ca toţi funcţionarii băncilor din patrie să fie cetăţeni ungari.

După aceasta ia cuvântul Elemér Hantos (guvernamental) care apără banca austro-ungară şi arată cu date de pe timpul crizei financiare din anii 1907 şi 1908, cât de corectă a fost pro­cedarea acestei bănci.

Mezőssy Béla vorbeşte contra proiectului şi respinge cu indignare atacurile presei guver­namentale eşite din biroul de informaţie şi în­dreptate contra coaliţiei. Discursul Iui a fost as­cultat cu mare atenţiune.

Baronul Madarassy Beck i-a răspuns lui Hegedűs la atacurile contra băncei.

Ministrul preş. Khuen-Héderváry i-a răspuns lui Mezőssy, că atacurile presei îndreptate contra coaliţiei nu izvoresc din biroul de informaţiune.

Láng Lajos: Apără tendinţa opului scris de d-sa în chestia cvotei.

Recensământul din Ungaria — Date din comitatul Cenadului — Asemănând diferitele ţinuturi ale Ungariei

în ce priveşte fecunditatea pământului, fără în­doială Cenadul este Canaanul acestei ţări. — Cu atât mai trist apare rezultatul recensământului fă­cut cu sfârşitul anului 1910 în acest comitat şi mai ales, în ceia ce priveşte creşterea populaţiei. Reiese că în comunele Ambrófalva, Pitvaros, Tor-nea, Kisiratos, Kevermes, Kunágota, Dombiratos numărul locuitorilor nu numai că n'a crescut, ci dimpotrivă a scăzut simţitor. In comuna româ­nească Tornea scăzământul, e drept, ar fi numai de 5 suflete în răstimp de 10 ani. Peste tot însă e dureros, constatându-se că chiar şi în acele comune ale Cenadului, care prezintă oarecare în­mulţire de suflete, procentul acesta e atât de ne­însemnat, încât abia se poate lua în seamă. Ast­fel în comuna fruntaşă Nădlac, în interval de 10 ani, abia cu 2.7% a crescut numărul sufletelor. In comunele curat româneşti Cenadul-unguresc şi Şăitin creşterea este abia de 5 resp. 7 l / 2 % .

Culegerea datelor statistice acum e în lucru. Este însă de temut, că dacă într'un ţinut atât de mănos, ca al Cenadului, oglinda situaţiei e ne-mulţămitoare, cum vor eşi constatările statistice prin alte regiuni mai lipsite, mai sărace?

Dar ce le pasă marilor patrioţi? Creşterea să fie mare în ale ţifrei maghiarizaţilor!

^ GIx UM'E. Marele poet rus Puşchin, a trimis într'o zi

ţarului Rusiei, un volum din versurile sale, având în loc de prefaţa, următoarea dedicaţie: „Versuri de Al. Puşchin, dedicate ca un respectuos omagiu Ţarului Rusiei. Ţarul primi volumul şi ca să-i facă plăcere poetului, luă mai multe bancnote de câte 1000, le aranja frumos ca foile unei cătţi şi pu-nându-le sub, copertă, le trimise lui Puşchin, a-vând ca prefaţă următoarea dedicaţie: Versuri de Ţarul Rusiei, dedicate poetului Al. Puşchin.

După puţin timp, în timpul unui bal dela Curtea imperială, Ţarul se întâlni cu Puşchin.

— Ei, cum ai găsit volumul meu de versuri ? îl întrebă zâmbind împăratul.

Admirabil şi aştept cu nerăbdare apariţia volumului al doilea împărate.

Ţarul zâmbi, la spiritualul răspuns al poetu­lui şi după puţin timp, îi trimise un al doilea vo­lum de bancnote, cu următoarea dedicaţie: Al doi­lea volum de versuri şi cel din urmă, dedicat poe­tului Al. Puşchin.

Nr. 5—1911. R O M Â N U L Pag. 9.

Ultimele informatiuni De-ale noastre.

Arad, 20 Ianuarie 1911.

Personale. D-nii dr. Mia Mania din Blaj şi dr. Vaier Branişte din Lugoj, au petrecut ieri şi azi in Arad in afaceri de interes public.

Darul Maiestăţii Sale universitarilor din Viena. Primim ştirea, că M. Sa împăratul şi Regele Francisc Iosif a donat o parte •a frumosului parc, numit „Augarten" în favorul tinerimei universitare din Viena Pe acest teritoriu a dispus să fie mutată casa română ţărănească bucuvineană, care era până acum în expoziţia de vânat din Viena. Această arată o deosebită drago ste a Monarhului nostru pentru tot ce

l este românesc. Donaţie. D. dr. Emil Monta, advocat Siria

a trimis 10 cor."— ca răscumpărare a felicitărilor de anul nou.

Deces. Marţi, 17 Ianuarie n., a fost înmormântat în comuna Fofeldea (lângă Sibiiu) veteranul preot Ioan Bănea, în etate de 70 ani. Răposutul a fost unul din cei mai vrednici preoţi din orăşelul No-crich. Era stimat şi iubit de toţi, model de păstor sufletesc, sfătuitor înţelept al turmei lui, model în ale economiei, model şi în creşterea fiilor săi, dintre cari unul este distinsul profesor dela gimnaziul din Braşov, dr. Ioan Bunea, iar al doilea este preot şi urmaş al răposatului în parohie.

O pătrunzătoare cuvântare a ţinut pă­rintele I. Alexandru; preotul I. Crăciun şi d. N. P. Petrescu, directorul băncei Cor-dianei, arătând meritele răposatului care a fost membru şi vicepreşedinte al ace­stei instituţiuni.

— în ziua de 17 Ianuarie n., a fost înmormântat dr. Qrigorie Sândean, medic mont. erarial, mort în etate de 67 ani. Răposatul şi-a devotat vieaţa muncei pen­tru binele familiei şi naţiunei sale.

Din patrie. Nesucceseie unei conferinţe croate. Coaliţia

sârbo-croată a deputaţilor din dieta Croaţiei, a convocat o consfătuire în afacerea băncei inde­pendente. Convocarea adunărei a fost publicată numai în organele Coaliţiei. Urmarea a fost, că s'au prezentat foarte puţini deputaţi. De aceea nici nu s'a putut aduce vre'o rezoluţie în privinţa băncei.

Unii au venit cu ideea, cá deputaţi aleşi pentru parlamentul din Budapesta, să-şi depună mandatul, ca astfel Banul să fie silit să convoace dieta Croaţiei, ca apoi să-i facă opoziţie, S'a dis­cutat apoi şi imunitatea deputatului Banjanin, pusă pe tapet şi în parlamentul ungar,

S'a constatat, că nici Banjanin, nici Coaliţia n'a intervenit la parlamentul din Budapesta în afacerea aceasta.

Nesuccesul adunării a cauzat multă nemulţumire în sânul Coaliţiei.

Sporirea fondului Marinei. In viitoarea dele-gaţiune se va desbate chestia Marinei. In cercuri bine informate se vorbeşte, că contele Montecuc-coli va înainte un proiect amănunţit în privinţa aceasta.

Chieltuielile ambelor state pentru Marină s'au stabilit azi la 212.6 milioane co roane , ca r i se vor plăti în decurs de patru ani.

Chieltuelile armate comunei au sporit faţă de anul trecut cu 40 milioane coroane, dintre cari 1 milion s'a impus din cauza scumpetei trans­portului pe căile ferate austriace.

Comitat galant. Congregaţia comitatului Ti­miş a votat pe seama tuturor' funcţionarilor săi un adaos de 20% la salar sub motivul că vieaţa s'a scumpit. Ei bine, dar numai pentru oficianţi s'a scumpit traiul şi pentru popor si micii pro­prietari contributari nu ? De sigur. Nu e de mi­rat însă, că congregaţia a uitat acest adevăr, când ea este compusă în cea mai mare parte a sa din funcţionari şi din sateliţii acestora. De altfel Timişul a fost totdeuna ' un comitat nă­căjit.

Din străinătate.

Conferinţă. Deputatul Sas Neugeboren, din Ungaria, a ţinut o conferinţă in Viena, tratând despre: „Situaţia politică a Saşilor din Ungaria".

în numărul nostru de mâine, vom reveni amănunţit asupra acestei conferinţe, de oare ce constatările pe care le face conferenţiarul, se referă foarte mult la Români.

Nou aeroplan Viaicu. Compatriotul nostru, d. inginer A. Viaicu, lucrează la construirea unui nou aeroplan al său, care sa efectuiază la şcoala superioară de arte şi meserii în Bucureşti. în acest scop, d. Aurel Viaicu a primit din partea ministerului instrucţiunei publice şi al cultelor din România, un ajutor de 7000 Lei. Motorul aero­planului va costa vre-o 12.000 Lei. Se crede, că noul aeroplan va fi gata prin luna Aprilie şi va fi superior primului aeroplan construit de d. Viaicu, care are mari speranţe în noua sa inven-ţiune.

Prima publicaţie a operilor lui Tolstoi după moartea sa. in ziarul „Ruscoje Slovo" a apărut opera lui Tolstoi întitulată: „Bastonul verde". Subiectul operei îl formează o legendă mişcătoare, pe care a auzit-o Tolstoi dela fratele său Nicolae. Lucrarea e un apel către omenire, să facă bine, să iubească lumea şi să creadă în D-zeu.

Atentatul contra ministrului Briand. (Amănunte) In camera franceză un smintit a descărcat, în cursul şedinţei de Marţi, două focuri de revolver asupra lui Aristide Br and, prezidentul consiliului de mi­niştri. Premierul a rămas neatins, dar vecinul său, un funcţionar superior, a fost rănit la picior. La moment şedinţa a fost întreruptă. Individul, care a comis atentatul este un maniac. La interogato­riu a declarat cu o linişte stupidă, că a voit să ucidă un ministru, şi regretă că cel rănit nu e nici măcar deputat.

Acesta este al doilea atentat contra lui Briand: N'a trecut mult de când (la 20 Noemvre) alt idiot, un roialist partizan al ducelui de Orleans, a cer­cat să-1 izbească cu pumnul in faţă, pentru a sfida în persoana lui Statul.

Briand este astăzi unul din cei mai puter­nici stâlpi ai Republicei franceze; de el să leagă toate speranţele cetăţenilor. Născut la 28 Martie 1862, el n'a împlinit încă 50 ani, are însă după sine cea mai splendidă carieră. A început de jos. Advocat isteţ şi orator bun, s'a distins în cameră, şi a devenit celebru prin genialitatea cu care a pre-gălit, mctivat şi susţinut ca referent legea despre separarea bisericei de Stat. In 1906, a primit por­tofoliul instrucţiunei publice în cabinetul Sarrieu (Clemenceau numai cu aceea condiţie a primit portofoliul de interne, dacă acceptează şi Briand, apoi trece sub Clemenceau la justiţie, şi în urmă Aristide Briand a fost chemat la 24 Iulie, 1910 în fruntea cabinetului, fiind apreciat ca unul din marii oameni de Stat.

Episcopii ruşi şi teatrul. A produs mult sânge rău în tagma preoţească modernistă circulara epis-copilor polonezi din Rusia, prin care aceştia o-presc preoţimea de a merge la teatru pe motivul, că toate reprezentaţiunile din ultimul timp sunt mai mult sau mai puţin indecente.

Cele mai multe ziare zeflemisesc această dis-loziţiune a episcopilor.

Chestia Persiei. Trimisul Turciei la Peters-Durg anunţă, că pactizările dintre Rusia şi Germania urmează şi acum asupra probleme-or din Persia, Rezultatul acestor înţelegeri se

va comunicn la timpul său şi Porţii otomane.

Natura glumeşte. Cu ocazia unor săpături făcute la Venesville, lângă Havre (Franţa), pă­mântul s'a năruit peste doi muncitori, astupân-du-i cu un strat gros de 30 metri. Ca prin minune ei n'au fost striviţi, căci pământul a for­mat un fel de peşteră, în căderea lui, în care muncitorii au rămas teferi. Apoi, dupăce se mai desmeteciră din spaimă, au aflat o crăpătură, prin care, cu ajutorul unei ţevi, comunică cu cei de afară şi aşteaptă în chinurile nerăbdărei, momen­tul mântuirei.

Taft filosemit. Abia transpirase declaraţia preşedintelui Statelor-Unite, privitoare la nedrep­tatea îndurată de Peary, şi congregaţia Evreilor americani a luat hotărîrea să roage pe Taft şi gu­vernul său, să intervină la guvernul Rusiei, pen­tru a protesta împotriva procedeului nedrept faţă de evreii americani, ale căror paşapoarte primite din Statele-Unite nu le iau în seamă.

Şampania motiv de răscoală In Epernay (Franţa) s'au răsculat ţăranii împotriva şampaniei, după cum ne vesteşte telegraful. Să nu vă închi­puiţi că s'au răsvrătit conduşi de principii anti-alcooliste. Nu, motivul răscoalei era faptul lipsit de tact al proprietarului fabricei de şampanie Perier, care a cumpărat vinuri din Italia pentru pregătirea şampaniei şi nu din comunele din îm­prejurimi, unde preţul era mai ridicat.

Ţăranii au dat năvală în pivniţă şi fabrică, unde era aşezată şampania. Au spart tot ce au aflat în cale, aşa că paguba fabricantului se urcă la mai multe sute de mii de lei.

Excentricism la femei în Viena. Societatea pe zi ce merge e tot mai mult dornică de sur­prize senzaţionale. Aşa se explică şi tendinţa da­melor de elită de a da publicului ceva nou, ceva extravagant. De data aceasta se vesteşte din Viena, că aristocraţimea de acolo, va aranja în ziua de 20 Ianuarie o serată de frisuri şi evantaliuri din toate vremurile. Damele sunt rugate să se pre­zinte în costum şi frizate potrivit timpului ce-l reprezintă costumul. Tot cu aceeaşi ocaziune se va ţine o prelegere despre evoluţiunea îmbrăcă­mintei începând dela... Noe până 'n zilele de faţă.

Bandele greceşti, au început să comită din nou atrocităţi în Macedonia, din nefericire pri­mele lor victime, sunt ear Românii.

O familie din satul român din Turca, a fost masacrată de o bandă de briganzi greci; soţie, mamă, surori, copii mici şi tatăl familiei, au fost asasinaţi. Numele acestei nenorocite familii, nu se cunoaşte încă. Comandantul unei trupe tur- . ceşti, a început urmărirea acestei bande. După o luptă care dură câteva ore trei briganzi greci au fost omorâţi şi unul făcut prisonier. Dintre sol­daţii turci, doi au fost răniţi de moarte.

Jurnalele turceşti, consideră acest atentat contra Românilor, ca o crimă politică.

Banca comună în Austria. Comisia din Aus­tria însărcinat cu afacerea băncei comune îşi ţine actualmente şedinţele sale. Toţi membiir sunt pentru banca comună şi promite a face cea mai straşnică opoziţie cererilor de neatârnare economică ale Maghiarilor. Deputatul ceh Kra-mar pretinde, ca în direcţiunea băncei să fie re­prezentaţi mai bine Cehii.

Cehii cer aceasta din cauze economice şi nu naţionale.

împlinirea cererei lor ar fi un rezultat al acţiunilor, ce le posed Cehii la această bancă. Prin reprezentarea corespunzătoare a Cehilor în conducerea băncei s'ar rezolvi în parte şi prin­cipiul minorităţei.

Kramar înaintează o rezoluţie în privinţa aceasta. Alţi oratori cehi ca Starzinsky şi Ku-randa aproâbă vederile Iui Kramar şi accentu-iază, că într'o chestie de natură economică, cum este cea a băncei, nu este permis a se invoca motive politice.

Constituţie în China. Proiectul pentru Con­stituţie înaintat guvernului din China a fost su­pus unelor schimbări. Conform proectului se va forma un cabinet ministerial sub preşedinţia-principelui Tsching. La sfârşitul anului 1911 se va înfiinţa o lege civilă, comercială şi penală, în anul 1912 se vor începe alegerile de deputaţi în Cameră.

Pag. 10. R O M Â N U L Nr. 5 - 1 9 1 1 .

Reţete de bucătărie. Pui cu pătlăgele (paradaise) vinete.

Curăţim puii de găină tineri, îi tăiem mă­runtei şi fi rumenim în tigae, pe de altă parte luăm pătlăgele vinete, pe cari le-am coservat de vară, le spălăm şi le lăsăm în apă să se scurgă vineţeala, apoi le tăvălim în făină, le facem sos cu p'uţină ceapă şi foarte puţină făină şi le lă­săm să fiarbă, în care mai adăugăm şi câteva feliuţe de lămâie curăţite de sâmburi şi bulion (nutriment gătit din apă fiartă cu carne sau le­gume) de pătlăgele roşii Dupăce scade, aşezăm bucăţelele de pui şi servim la masă.

Plăcintă cu carne. Facem o cocă (turtă) dintr'un chilogram

de făină, trei sau patru ouă şi puţină sare. Când se deslipeşte de pe mână,' o batem bine şi o lăsăm o jumătate de oră; apoi o tăiem bucă­ţele, făcând din fiecare turtă o foaie (pătură).

Dupăce am prăjit carnea tocată (pisată) în care am adăugat sare, piper, scorţişoară şi un ou, o aşezăm între foile de plăcintă pe cari le-am aşezat în tavă şi le-am uns bine cu peana de gaşcă, apoi facem pentru toată umplutura astfel şi aşezăm plăcinta pe un foc potolit. O presarăm cu zahăr şi o servim caldă.

Gospodina.

BIBLIOGRAFII. —x—

Au apărut şi se pot procura dela Li­brăria diecezană din Arad:

Viaţa Nouă". Revista distinsului profesor universitar din Bucureşti Ovid Densuşianu, An. IV. Numărul 22 din 1 Ianuarie v. 1911 a apărut cu următorul conţinut:

Al. Gherghel: Din post; Un cântec (poezii); Ovid Densuşianu: Istoria literară în învăţămân­tul universitar (III); I.M.Raşcu: Extaz (poezie); V. Vârcol; Cu privire la studiul limbei române; E. Speranţia: Ultima ispită; Emil Isac: Heroe Riel (poemă); D. Protopopescu: Două statui (poezie); Din mişcarea intelectuală la noi şi în strănutate. I. Agârbiceanu: In întunerec.

„Viaţa Nouă" apare de două ori pe lună şi costă pe un an: 9 lei. — Rejdacţia şi admi­nistraţia: Bucureşti, Calea Victoriei Nr. 184.

Delavrancea: Luceafărul, dramă în 5 acte 2 50 Moruzi C. D. : înstrăinaţii, studiu social în

formă de roman 2.— Drăguşanu C. I.: Călătoriile unui Român

Ardelean în ţară şi în străinătate, cu prefaţă de N. Iorga 1.50

Bănescu N . : Un capitol din istoria mânăs-tirei neamţului. Stareţul Neozil . . 1.—

Iorga N. : Viaţa femeilor în trecutul româ­nesc 1.75

Iorga N . : Balada populară românească, ori­ginea şi ciclurile ei —.20

Fabiola sau Biserica din Catacombe de Eminenţa Sa Cardinalul Wiseman trad. de Natália Negru 2 50

Povestea lui Mihai-Vodă Viteazul în versuri —.15 Locusteanu P . : Nevasta lui Cerceluş, farsă

într'un act —.10 Tolstoi L.; Păcat mare 3. -

Cele din urmă —70 — Războiul Rusu-Japonez, Des-

meteciţi-vă 1.— — Viaţa, Religia, Patria, Armata,

Averea —.10 — Cei cari trăiesc şi cei cari mor

ultima scriere a lui Tolstoi . - .10 Andreev L.: Anatole France, Poveşti de

Crăciun : —.10

Biblioteca Lumina: Nr. 1 E. Gârleanu: Trei Vedenii , 2 H. de Balzac: Călăul „ 3 I. Agârbiceanu : Prăpastia „ 4 0 . Heyse. Prizonerii „ 5 N. N. Beldiceanu: Un singuratic „ 6 Alfred de Müsset: Mimi Pinson „ 7 Carmen Sylva: Prinţul codrului „ 8-9 Renan Er.: Viaţa lui Isus.

Un număr â 30 fileri.

La Librăria Diecezană din Arad se pot procura următoarele rechizite bisericeşti:

Potire din bronz aurit cu disc . . . . 35*— „ „ „ ' „ şi cu decoruri . . 65'—

Potire cu paharul şi discul din argint curat şi aurite 120"—

Cutie pentru mir la sfântul botez din ar­gint de china 26"—

Cutie pentru sfânta cuminecătură la mor-boşi din argint china . . . . . 30"—

Linguriţă pentru sf. cuminecătură din bronz aurit 4"—

Linguriţă de argint aurit . . . . . . 9*— Cădelniţe după ritul ortodox â 20—22 —

24 - 30 coroane bucata Cruci pe altar sau portative din lemn

frumos lucrate 4"— Cruci din argint de china cu Isus Hristos

gravat în cruci şi decoruri â 16 şi 24*— Cruci din argint china cu Isus Hristos în

email si cu decoruri aurite ă 24 şi 32"— Steluţă din bronz aurit ' . 9"— Steluţă din argint aurit . 15*— Vase pentru apă şi vin cu tavă . . . . 24"— Litiere din argint 'alpaca 85'— Prăznicare execuţie foarte frumoasă, lu­crate pe lemn de tei conform prescrierei

bisericei â 9 coroane bucata . . . Ripide din lemn frumos aurite â 2 0 - 2 4

şi 30 coroane bucata Cruce la ripide â 24—26 şi 32 cor. buc.

POŞTA REDACŢIEI V. Bora. — Vom căuta să publicăm din

cele trimise ceva, mai trimiteţi, dar mai pe ales. Cornelia Langa, Mulţumim, să mai trimi­

teţi.

Redactor responsabil: Atanasiu Hălmăgian.

Moşie de vândut. Lângă Lugoj 1 / 2 de oara de calea fe-

ra ia se vinde o moşie de 217 jug. ca. dastrale (1600 stângeni • ) . Pe moşie se afia case şi grajduri corespunzătoare . Peste 2 0 0 jug. sunt arator , restul grădini şi fânaţ. Dori tor i i de a cumpăra aceasta moşie, sä se adreseze la subscrisul

Dr. Aurel VI ad, a d v o c a t în O r ă ş t i e (Szászvá ros ) .

Cumpăr sau dau în schimb pentru alte obiecte:

Recipise de amanet, aur, argint sdrobit şi bijuterii,

Deutsch Izidor, o r o l o j f i e r şi b i j u t i e r .

A r a d , str. W e i t z e r János, ( P a l a t u l Minor i ţ i lo r ) .

Magazinul de oroloage şi bijuterii eel mai mare din Arad. Cea mai ieftină sursă de cumpărat. T e l e f o n 4 3 8 .

Cele mai noui susceperi de

aci pentru O O gramofon:

Hulló falevél din „ G z i g á n y s z e r e l e m " şi din p a „Balkáni h e r c z e g n ő " • •

se c a p ă t ă l a

K o e î i D a n i e l Arad, str. D e á k - F e r e n c z . "Vis-á-vls « le h o t e l u l „ C r u c e a a l b ă " .

Excelentele mărfuri americane I. e . BA

se capătă numai la

T i î i i işr János

magazin de specialităţi de ghete.

ARAD, Ándrássy-tér nr. 20.

„ P e r l a U n g a H e i - c i e - S u r i " .

Cereţi cu inzistenţă: A p ă m i n e r a l ă „ A P O L L O « , d e L i p p a f i i r e d .

Beutură plăcută p e n t r u ant ia lecoi iş t i , nu îneg reş t e vinul, ba chiar îl d i rege , nu se a şază ; am ajuns, ca să nu mai r e c u r g e m la apele minerale din s t r ă i ­nă ta te . Deoarece apa aceasta minerală excelentă e numită „Giesshübl ungurească" e consult ca în locul apei rele de beut să se întrebuinţeze „ A p a m i n e ­r a l ă A p o l l o " .

E c u r a t ă , c r i s t a l i n ă , f ă r ă b a c c i l i , b o g a t ă î n c a r b o n , n u c o n ţ i n e f i e r , d e s c o m p u n e f l e g m a , d i u r e t i c şi p r o m o ­

v e a z ă a p e t i t u l ; e m a i i e f t ină d e c â t s o d a . Fiecare sticlă e închisă hermetic. Feriţi-va de falsificări. — Se capătă in Arad la K a r d o s Miklós, Szabadság-tér 12. Telefon Nr. 647., precum şi în toate băcăniile şi ospătăriile mai bune. J

í. Nr,. 5—1911. ('

R O M A N U L Pag. 11

„Someşana", institut de credit şi economii, societate pe acţii In Deés.

Cu capital social acţionar de C. 4 0 0 0 0 0 •— Fond de rezervă „ 170000 — efeptueşte toate operaţiunile de bancă.

Acoardă împrumuturi hipoteeare, cam-biali, pe lombard, etc. — Primeşte de­puneri spre fructificare pentru cari plăteşte 5°/, i n t e r e s e , iar pentru depu­neri mai însemnate şi stabile precum şi pentru depuneri dela corporaţiuni culturali şi bisericeşti solveşte 6% inte­r e s e . D a r e a d e r e n i t o s o l v e ş t e lust i tutul .

C=3 Depuneri si ridicări se pot face şi prin poştă, spre care scop la cerere se tri­mite cheque-uri poştali. — Corespon­denţa în limba romană, maghiară şi germană. • • • • • • • • • • • • •

Mere asortiment de dantele şi stofe cu aur. —

Nr. 7. 5 - 1 0 . D i r e c ţ i u n e a .

Aducem ia cunoştinţa on. public, că magazinul nostru de dantele cunoscut pentru ieftinătatea lui îl vom con­duce şi pe mai departe, aşa, că zilnic ne soseşte marfă nouă, p e n t r u c ă i e f t i n n u m a i î n

Magazinul de dantele = (str. Asztalos Sándor) = $e poate cumpăra următoarele mărfuri:

i n sus C ă m a ş ă p e n t r u f e m e i d i n s i f o n R . d e l a 75 cr . P a n t a l o n i „ „ „ „ „ 74 „ „ „ R o c b i e d e d e s u b t d u b l ă I . g l o t t „ 125 „ „ „

ÍJ » n » n l i s t er ^ „ r*5 » » » » » n » » m ă t a s ă „ 375 » » »

B r a ţ i e r d i n bat i s t „ 52 „ » „ R o c b i e d i n „ „ 1*5 „ „ „ M ă t a s ă T a f t I . m e t r u l „ 68 „ „ „ M ă t a s ă c u ş i r e I . m e t r u l „ 82 „ „ „ H a i n e p e n t r u e o p i i „ 75 „ „ „ N ă f r ă t n u ţ e , d u z i n a „ 58 „ „ „ C ă m a ş ă p e n t r u b ă r b a ţ i d i n şlf. R . R . d e l a 99 c r . î n s u s C ă m a ş ă p e n t r u b ă r b a ţ i d e i a r n ă „ 35 „ „ „ G u l e r , n u m a i „ 7 M a n ş e t e , p e r e c b e a „ 8—16 C i o r a p i , 3 p e r e e n i 50, 90 şi l o o cr . S c u t i t o r p e n t r u g u l e r „ 68 m ă n u ş i g l a c é „ 59 Ş a l d e m ă t a s ă „ 38 M o d e l e d e l u c r u d e m â n ă d i n cong-ré „ I25 D a n t e l e , m e t r u l „ 1 M a t e r i i d e d a n t e l e „ 25 » „ „ Mare asortiment de dantele şi stofe cu aur. Stofe metru cu 75 cr., talii cu 125 cr. — Stofe de lână p. haine bărbăteşti dela fl. 120. Talii 125 cr. Rugăm o n . public să se convingă despre ieftinătatea mărfurilor n o a s t r e . ~ . z ~ ~ ~ Cu stimă :

Geiger Gyula fiai. — Filiala celui mai mare magazin de dantele din Ungaria-sudieă. —

3CZ3C

•

•

Librăria Diecezană Arad, Strada Deák Ferenez 33.

Asort iment bogat în reev iz i te de s c r i s pentru cancelar i i , hârt ie a lbă de scr i s , hârtie concept , peni ţe , c e r n e a l ă , c re -oane, ş. a., t ipăr i tur i pentru advocaţ i ş i s o c o ţ i l e b i ser iceş t i . Cărţi de l i teratură, pedagog ie , f i lozofie , t eatru , poezi i , nu­ve le şi romane , a c o m o d a t e pentru bi­

b l io tec i l e parohia le ş i ş co lare .

Reevizite bisericeşti ca; Ornate, prapori, icoane, ripide, cruei pe altar şi portative, litier, potire de bronz şi argint, prăsnicare, cadelr.iţe, can­dele, brâne şi pălării preoţeşti, precum şi toate ,

cărţii e~ bisericeşti.

Reevizite şcolare fizicale conform artico­lului de le£e XXVII, din 1907, hartele geo­grafice necesare în şcolile poporale. Ta­blouri istorice. Registre pentru comercianţi.

La

Librăria die­cezană, Arad|

se capătă

MINEILE pe 12 luni, în 12 voi. legate în pele cu cop­cii, 1 voi. 14*50, toate volumele Coroane 172.

Pag. 12. R O M Â N U L Nr. 4—1911.

„Steaua 4 4

institut de credit şi economii, societate pe acţii în Románpetre.

Contul Bilanţ. D E B I T Cor. f. C R E D I T Cor.

Cassa Bon în Giro-Conlo la banca austro-ungară . 829*22

» la alle bănci 3843*84 Cambii împrumuturi hipotecare Efecte publice de stat Acţli L O S U J I . . . .

Mobiliar 2103.01 2 0 % amortizare 420*61 Inmobile (Realităţi) Interese de rescompt anticipate şi diverse conturi

debitoare

29282 19

4673 06 522953 — 294085 —

26613 — 9577 50

420

1682 40 800

4420 40

894503 55

>

»

Capital societar Fond de rezervă 44283*40

special de rezervă 2500•— de penziune . . . . . . 4000 - —

Depozite spre fructificare Reescompt Credit personal Avansuri pe efecte proprii . Dividende neridicate Interese transitorii şi diverse conturi creditoare Frofit curat

160000

50783 258517 312572

67800 13700

1107 11651 18371

40 54

86 75

894503 55

Contul Perdere şi Profit. 4 S P E S E Cor. V E N I T E Cor.

Interese de depuneri . . . . > de reescompt

Salare Relut de cvartir . . Spese, porto, registre şi tipărituri Dare Dare după interese d% depuneri Chirie 2 0 % amortizare după mobiliar . Descrieri din pretenziuni dubioase Gompetinţe de timbru dupâ salare Percentuaţiuui . . . . . Profit curat

420-61 635 '—

15784 60 1969Q 60

6083 92 640 —

2796 75 2348 86 1578 46

320 —

1055 61 26 64

337 21 18371 75

69034 40

Interese de escompt . > hipotecare » de cont-curent

Venite dela oferte

R o m á n p e t r e , la 31 Deceravre 1910.

I o a n i c h i e N e a g o e m. p., director «xecutir.

L i v i u P o p e s c u m. p., prim comptabit

Dr. Alexandru Andressi m. p.,

Membrii direcţiune!:

Trifu Jifcu m. p., Achim Topal m. p.,

45687 21813

114 1419

50 15 37 38

1

I

69034 40

Adam Crăciun m. p.,

Subsemnaţii membrii ai comitetului de supraveghere examinând conturile Bilanţ, Pierdere, Profit le-am aflat în deplină consonanţă c registrele principale şi auxiliare

R o m á n p e t r e , la 16 Ianuarie 1911.

Dr. Alexandru Birescu m. p. Simion Jifcu m. p. Petru Stoica m. p: Pavel Crăciun m. p. Aureliu Popoviciu m. j

Revidat: Traian I. Marcu revizor expert.

TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE ARAD.