antrenamentul la efort

5
Dumitrica Adina-Roxana Master: Bioingineria reabilitarii An 1, Grupa 1 Antrenamentul la efort a bolnavilor cardio-respiratori Antrenamentul la efort dozat este tehnica de baza a kinetoterapiei in cresterea capacitatii de efort, suportul de baza al reinsertiei socio-profesionale la bolnavii cardio-respiratori. Simptomul cel mai supărător pentru un bolnav respirator este incapacitatea lui la efort, exprimată prin dispneea de efort de grade diferite. Această incapacitate antrenează într-o mai mare sau mai mică măsură starea de dependenţă a bolnavului, îi modifică însăşi personalitatea. Toleranţa la efort este principala măsură pentru aprecierea capacităţii de muncă a bolnavului. Desigur că în general există un raport între starea patomorfică a bolii şi această incapacitate de efort. Dar acest raport nu este şi proporţional, deoarece în multe cazuri pacientul şi-a limitat cu mult mai mult propria activitate decât ar fi impus boala. Starea de dependenţă economică şi socială a bolnavului respirator se accentuează pe măsură ce aceasta influenţează şi starea psihică a bolnavului, care la rândul ei se răsfrânge negativ asupra stării de dependenţă. Lipsa activităţii fizice antrenează ea însăşi perturbări funcţionale în special cardiocirculatorii,

Upload: cozmancageorgianalexandru

Post on 09-Nov-2015

217 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Dumitrica Adina-RoxanaMaster: Bioingineria reabilitarii An 1, Grupa 1

Antrenamentul la efort a bolnavilor cardio-respiratori

Antrenamentul la efort dozat este tehnica de baza a kinetoterapiei in cresterea capacitatii de efort, suportul de baza al reinsertiei socio-profesionale la bolnavii cardio-respiratori.Simptomul cel mai suprtor pentru un bolnav respirator este incapacitatea lui la efort, exprimat prin dispneea de efort de grade diferite. Aceast incapacitate antreneaz ntr-o mai mare sau mai mic msur starea de dependen a bolnavului, i modific nsi personalitatea.Tolerana la efort este principala msur pentru aprecierea capacitii de munc a bolnavului.Desigur c n general exist un raport ntre starea patomorfic a bolii i aceast incapacitate de efort. Dar acest raport nu este i proporional, deoarece n multe cazuri pacientul i-a limitat cu mult mai mult propria activitate dect ar fi impus boala. Starea de dependen economic i social a bolnavului respirator se accentueaz pe msur ce aceasta influeneaz i starea psihic a bolnavului, care la rndul ei se rsfrnge negativ asupra strii de dependen.Lipsa activitii fizice antreneaz ea nsi perturbri funcionale n special cardiocirculatorii, musculare i metabolice, ce se vor repercuta asupra respiraiei nsi.Aadar, condiia fizic a unui pacient respirator nu este numai rezultatul leziunilor sale ci, uneori, mai ales, a lipsei de antrenament. n utimii 1o ani, antrenamentul fizic prin exerciii de efort dozat face parte integrant din toate programele de recuperare ale deficientului respirator fiind chiar considerat una din componentele cele mai importante ale acestor programe.Este cunoscut faptul c sursa principal de energie pentru procesele vitale este constituit de oxidarea substratului nutritiv la nivelul mitocondriilor celulare i c deeul cel mai important este CO2. Echilibrul fiziologic va fi meninut prin interrelaiile ce se stabilesc ntre esut i plmn (prin intermediul circulaiei) n vederea unui permanent schimb gazos adecvat necesitilor de moment ale organismului.n timpul exerciiului fizic, necesarul de O2 celular crete i concomitent crete i eliminarea de CO2 oblignd respiraia s in pasul cu nou situaie, respectiv s menin homeostazia gazelor i ionilor de H.Pentru un individ sntos, meninerea homeostaziei n efort este obinuit, dei CO2 se produce periferic n cantiti mari. Doar n eforturi foarte intense, cnd apare lactacidemia sau la altitudine mare, se instaleaz hipoxemia.n general, se spune c efortul adecvat determin o stare izocapnic, izohidric i hipermetabolic.Metodele de antrenament obisnuite sunt:a. Mersul la pacienii pulmonari i cardiaci.b. Antrenamentele prin autongrijire i activitile casnice - indirecte n cazul deficienelor cardio pulmonare i locomotorii severe, persoanelor dependente de viaa interfamilial. Acest gen de activitate de autongrijire reprezint la nceput scopul i metoda reeducrii la efortc. Efortul scrilor i pantelor - forma de efort susinut superior, progresia antrenamentului se face prin creterea numrului de trepte, prin durata antrenamentului, o variant fiind antrenamentul la urcat pante.d. Bicicleta ergonomic/covorul rulant - avantajele sunt dozarea corect a efortului i urmrirea permanent a parametrilor cardio respiratori la efort.e. Alergarea (joching) - este n unele circumstane cea mai utilizat indicat la sedentari i uneori la cardio-pulmonari aflai la un anumit tip de antrenamentf. notul - forma de antrenament la efortul fizic dozat foarte util sedentarilor.edina de antrenament :- ncepe cu perioada de nclzire de 6-15 minute cuprinde exerciii generale, lente, fr efort mare.-urmeaz perioada efortului propriu-zis. -perioada de trecere la repausul propriuzis - aceasta dureaz 5-10 minute; aceast etap cuprinde micri uoare ale membrelor, mers relaxat, micri respiratorii. Aceast a treia faz e obligatorie, este impus de faptul c vasodilataia mare din timpul efortului nu dispare o dat cu oprirea acestuia - nu dispare o dat cu oprirea pompei musculare, apare riscul hipotensiunii, tulburri de ritm cardiac, stri de lipotimie. Rolul acestei a treia perioade este de scdere treptat a tahicardiei, de stabilizare a tensiunii arteriale, de disipare (pierdere) a cldurii acumulate prin efort i de splare" a metaboliilor acizi acumulai n muchi prin contracii.

Efectele antrenamentului la efort:

crete condiia psihic i ncrederea n sine; scade ritmul cardiac, scade tensiunea arterial mai ales sistolic ameliornd condiia cardiac a ventriculului stng; crete supraventilarea alveolocapilar de schimb; scade rezistena vascularizrii periferice; crete extracia O2 din sngele arterial la nivelul esuturilor; crete respiraia celular; scade esutul adipos; crete masa muscular

Dupa cum stim capacitatea de efort aeroba se exprima prin consumul de O2; in ultimul timp O2 consumat se converteste in unitati metabolice. Cunoscand cati METS are pacientul putem, sa-I indicam o activitate fizica cu aceeasi cerinta energetic, astfel incat reintegrarea socio-profesionala sa fie cat mai echilibrata.Daca pulmonarii sunt antrenati treptat la efort se obtin rezultate deosebite. In functie de starea bolnavului se face reantrenarea, cu sau fara O2, cu incarcarea progresiva.Bolnavul este educat sa continue antrenarea si acasa. Cel mai bun exercitiu ramane mersul.

Bibliografie:1. http://masajkinetoterapie.ro/kinetoterapie.php?do=antrenarea_la_efort2. 1. Sbenghe, T.,Recuperarea medical a bolnavilor respiratori, Editura Medical, Bucureti 1983.