CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………….......................................3

CARACTERISTICA GENERALĂ A SUBSTANȚELOR ANALIZATE…....6

1. Acid boric…………………………………………………………………....6

2. Acid salicylic……………………………………………………………….7

3. Tetraborat de sodiu……………………………………………………...….10

4. Peroxid de hydrogen......................................................................................11

5. Permanganat de potasiu……...…………………………………..…………12

6. Hidroperita…………………………………………………………………14

7. Acid benzoic……………………………………………………………..…16

CONCLUZIE .........................................................................................................18

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................19

2

INTRODUCERE

Antiseptice şi dezinfectante

Antisepticele agent chimic bactericid (care omoară germeni) sau bacteriostatic (care inhibă creşterea germenilor) prin care se realizează antisepsia.Noţiunea de antiseptizat implică o porţiune a tegumentelor sau mucoaselor la nivelul căreia, după tratamentul cu antiseptic, numărul germenilor scade sufficient de mult, ceea ce permite o puncţie, injecţie, incizie chirurgicală.Antisepticele sunt substanţe bactericide sau bacteriostatice cu acţiune asupra germenilor aflaţi pe ţesutul viu (piele, mucoase, cavităţi natural. Dezinfectant agent chimic prin care se realizează dezinfecţia. agent chimic care elimină anumite microorganisme patogene, dar nu toate formele microbiene (endosporii bacterieni) (Rutala, 1990). Dezinfectantele sunt substanţe care distrug microorganismele din mediu din afara organismului.Dezinfectia -operaţiune prin care se distrug germenii patogeni (cu excepţia unor spori şi a unor virusuri) existenţi în afara corpului uman, până la un nivel la care nu mai sunt periculoşi pentru sănătate:-de pe suprafeţe inerte contaminate (diferite obiecte, haine, instrumente medicale) - din excrete prelevate, cu origine precizată (puroi, spută etc.);- din mediu (apă, aer, spaţiu de cazare etc.).Dezinfectantele sunt substanţe care distrug microorganismele patogene din mediul extern (diferite obiecte şi instrumente, pansamente, îmbrăcăminte, încăperi).Se realizează prin mijloace chimice, fizice, mecanice.În anumite condiţii, un dezinfectant poate produce sterilizare (operaţiune denumită sterilizare la rece şi folosită pentru instrumente termolabile).O substanţă poate fi folosită atât ca dezinfectant cât şi ca antiseptic în funcţie de modul de utilizare, concentraţie, timp de contact etc.Antisepsia se realizează numai cu mijloace chimice, nu sterilizează ţesutul viu, ci reduce în grade diferite numărul de germeni. Este de dorit ca antisepticele să fie bactericide. Acţiunea bactericidă trebuie să apară rapid (1-5 min.), la concentraţii cât mai mici şi să se manifeste asupra unui număr cât mai mare de specii de microorganisme, fără a afecta macroorganismul. Deci toxicitatea trebuie să fie selectivă.Mecanisme de acţiune

1. Interesarea membranei celulare – efect germicid modificarea permeabilităţii celulare şi a tesniunii superficiale (detergenţi, agenţi

tensioactivi); clorhexidina acţionează asupra membranei celulei bacteriene cu ruperea acesteia; fenolul, formaldehida, mertiolatul lezează membrana celulară; salicilamida, 2-4 dinitrofenolul, carbanilidele acţionează asupra sistemului de

mişcare a protonilor prin membrană.2. Modificarea constituenţilor plasmatici – efect germicid metalele (Cu, Ag, Zn), substanţele caustice, formolul coagulează proteinele

microbiene; hipocloritul de sodiu, Cu, Ag, oxidul de etilen, iodul, glutaraldehida, blochează

3

funcţiile tiol (SH) ale proteinelor şi ale sistemelor enzimatice ; formaldehida, glutaraldehida, oxidul de etilen blochează grupările NH2 ale

proteinelor; compuşii cationici acţionează asupra grupărilor COOH; fenolii, detergenţii, clorhexidina şi alcooli acţionează de asemenea asupra unor

constituenţi celulari.3. Afectarea unor sisteme enzimatice – efect germistatic coloranţii azoici intră în competiţie cu enzime bacteriene; derivaţii acridinici prin disociere intră în competiţie cu H+ din poziţiile vitale al

grupării acide, disociabile ale enzimelor respiratorii; fenolul suprimă unele sisteme enzimatice, probabil dehidrogenazele; peroxidul de hidrogen inactivează grupările SH ale enzimelor şi ale proteinelor

structurale, prin intermediul oxigenului atomic eliberat; iodul, clorul, permanganatul de potasiu intervin în procesele de oxido-reducere

ale sistemelor enzimatice. interesarea sistemelor enzimatice prin interferenţa cu cantităţi foarte mici de

metale = acţiune oligodinamică (săruri de argint).În funcţie de tipul microorganismului asupra căruia se acţionează, acţiunea este:-bactericidă - se intervine letal asupra bacteriilor;

sporicidă - se intervine letal asupra sporilor; virucidă - se intervine letal asupra virusurilor; fungicidă - se intervine letal asupra fungilor; amoebicidă - se intervine letal asupra amoebelor.

Acest mod de acţiune este comun dezinfectantelor. germistatic - inhibarea reversibilă a multiplicării germenilor patogeni; înlăturarea substanţei germistatice determină reluarea activităţii metabolice şi a multiplicării germenilor.După germenul asupra căruia acţionează acţiunea poate fi: - bacteriostatică, - fungistatică etc. Acest mod de acţiune este comun antisepticelor. Este de dorit ca antisepticele să fie bactericide.Acţiunea germicidă a antisepticelor şi dezinfectantă trebuie să apară rapid, la concentraţii cât mai mici şi să se manifeste asupra unui număr cât mai mare de specii de microorganisme, fără a afecta macroorganismul . Căile prin care o substanță antiseptică sau dezinfectantă acționează variază considerabil, în funcție de agentul utilizat. Cel mai comun mecanism de acțiune se bazează pe relația dintre lipofilitatea microbului şi abilitatea antisepticului sau dezinfectantului de a penetra membrana protoplasmatică a acestuia. Unele substanțe colorante se adsorb pe suprafața peretelui celular bacterian, „sufocând” bacteria, determinând-o să–şi modifice metabolismul în urma căruia vor rezulta metaboliți „anormali” ce vor interfera cu procesele fiziologice normale ale microbului, rezultatul acestui proces fiind moartea bacteriei. Câteva substanțe antiseptice şi dezinfectante precum acidul carbolic pătrund în celulă prin difuzie simplă, se acumulează, după care dezechilibrează sau interferează cu sistemul enzimatic al microorganismului, vital unui metabolism normal. Unele

4

medicamente antimicrobiene locale determină aglutinarea şi precipitarea celulelor bacteriene prin neutralizarea descărcărilor electrostatice celulare.

Antisepticele cuprind substanţe care acţionează asupra microorganismelor atât pe suprafaţa cât şi în interiorul macroorganismului. În funcţie de concentraţie unele substanţe pot fi fie dezinfectante, fie antiseptice.a. Alcooli: au acţiune bactericidă, dar nu distrug sporii bacterieni (alcooluletilic care în concentraţie de 70 % are reacţie bactericidă, exercitată în câteva minute la temperatura de 30 grade celsius. Se foloseşte pentru dezinfecţea instrumentelor şi a tegumentarelor. Alcoolul izopropilic în concentraţie de 70% se foloseşte în dezinfecţia instrumentelor.b. Aldehide: - aldehida formică în concentraţie de 10 % ucide microbi şi spori dar în 6 ore se foloseşte la dezinfecţia instrumentalului.c. Acizii:- acidul boric, în concentraţie de 3 % este folosit pentru comprese sau spălături, iar în concentraţie de 10 % sub formă de pudră sau unguiente este utilizată în unele afecţiuni dermatologice, în cazul administrărilor de durată, borul se poate acumula în organism şi să provoace diferite tulburări (dureri, hipotensiune, hipotermie şi chiar convulsii).-acidul salicilic este antiseptec în concentraţie de 1 % şi antifungic şi cheratolitic (distruge pielea) în concentraţie de 10 până la 30 %.d. Derivaţi halogenaţi: - iodul şi tinctura de iod folosită ca dezinfectant alchenic.Clorul - acidul hipocloros este folosit pentru dezinfectarea plăgilor şi a încăperilor.e. Agenţi oxidanţi: acestea sunt substanţe care eliberează oxigen atomic, care blochează sistemele enzimatice ale microbilor. Pentru spălarea rănilor se folosesc apa oxigenată 3% sau perborat de sodiu sau permanganat de potasiu.f. Metale grele: oxiceanura de mercur pentru dezinfecţia mâinilor şi tiomersal este un preparat cu mercur folosit pentru dezinfecţia mucoaselor şi a instrumentalelor. Argintul sărurile organice şi anorganice de argint sunt folosite în special în oftalmologie,g. Derivaţi fenolici: fenolul în concentraţie de 1,2 % folosit pentru dezinfecţia instrumentalelor deşi pe lângă mirosul neplăcut atacă metalele.h. Agenţi tensioactivi : sunt folosiţi ca agenţi de înmuiere şi detergenţi, modifică tensiunea superficială, de la suprafaţa membranei celulare, fapt ce explică acţiunea bactericidă, sunt utilizaţi pentru dezinfecţia instrumentelor, mucoaselor şi a pieli; atenţie la nivelul pieli formează o peliculă sub care pot supravieţui microbi. i. Nitrofuranii- sunt compuşi cu propietăţi bactericene şi bacteriostatice cu spectru larg. Se administrază pe os care au absorţie intestinală bună şi se elimină prin urină:-nitrofurantoină ;-furazonidonul este dezinfectant pentru răni superficiale.Aceste preparate sunt contraindicate în insufiecienţa renală anurie şi oligurie (urinarea în cantităţi foarte reduse). Nu se atministrează la copii şi în timpul sarcinii.Coloranţi:Substanţe cu acţiune barteriostatică sau bactericidă, utilizate ca antiseptice externe: violet de genţiană, violetul de metil şi cristalviolet;coloranţi utilizaţi pentru dezinfecţia plăgilor şi a instrumentalelor: rivanolul, albastru de metilen, acridină.

5

CARACTERISTICA GENERALĂ A SUBSTANȚELOR ANALIZATE

1. Acid boric Acidum Boricum

H3BO3

Mr 61,83g/molAcidul biric conține cel puțin 99,0% si cel mult 100,5% H3BO3.Descriere. Lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipait, sau pulbere cristalină albă, fară miros, cu gust slab acru.Solubilitatea. Ușor solubil in glicerol, alcool la fierbere și apă la fierbere, solubil in alcool si apă.Obținerea.a) Metoda industrială.- la descompunerea așaritei sub acțiunea acidului sulfuric la temperature de 100-110 grade:

b) Metoda pentru uz medical.- la descompunerea boraxului sau a boracalcitei cu soluție fierbinte de acid clorhidric:

Identificare. La 0,1 g acid boric se adaugă 3 ml alcool (R), 0,15 ml acid sulfuric (R) și se aprinde, marginea flacarii se colorează în verde

Determinarea cantitativa a acidului boric.Acidul boric este un acid slab. La titrarea acidului boric cu hidroxid de sodiu punctu de echivalentă se află la pH 11,0. În această regiune de pH este greu de ales un indicator suficient. Pe de alta parte, la acțiunea hidroxizilor cu acid boric se formează sărurile acidului tetraboric și, în sfîșit, sarurile acidului metaboric. De aceea la titrarea acidului boric cu hidroxid de sodiu metaboric hidrolizează ușor :

6

Aspectul soluției. 0,3 g acid boric se dizolvă în 10 ml apă, soluția trebuie să fie limpede și incoloră.Aciditate. 2 ml soluție A se completează cu apă proaspăt fiartă și răcită la 10 ml și se adaugă 0,05 ml metiloranj soluție (I), soluția trebue să se coloreze în galben si nu în portocaliu sau în roz.Arsen. 0,5 ml acid boric nu trebue să dea reacție pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R). Calciu. 5 ml solutie A comletă cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reacție pentru calciu.Cioruri. Cel mult 0,005 %.4 ml soluție A completă cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluție etalon comletată cu 10 ml (0,02 mg ion clorură).Fer. Cel mult 0,0015%. 10 ml soluție A se compară cu 1,5 ml soluție etalon completată cu apă la 10 ml (0,015 mg ion fier).Metale grele. Cel mult 0,001%.10 ml soluție A se compară cu 10 ml soluție etalon (0,01 mg ion plumb).Sulfati. Cel mult 0,02%5 ml soluție A cu apă la 10 ml soluție etalon (0,1 mg ion sulfat).Substanțe solubile in alcool. 1g acid boric se dizolvă prin incălzire la fierbere, in 10 ml alcool (R), soluția trebuie să fie incoloră, limpede sau cel mult transparentă.Substanțe organice. Prin incălzire progresivă pînă la roșu acidul boric nu trebuie să se înegrească.Dozare. 2 g acid boric se dizolvă in 100 ml amestec format din volume egale de glicerol (R) și apă în prealabil neutralizat la fenoftaleina soluției (I) și se tratează cu hidroxid de sodiu 1mol/l pină la coloratia roz. Se adaugă 50 ml glicerol (R) neutralizat, în prealabil, la fenoftaleină soluției (I) și se continuă titrarea pină la reapariția colorației roz.1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/l corespunde la 0.06183 g H3BO3.Conservare. În recipiente bine inchise.Acțiune farmacologica și intrebuințari. Antiseptic.

2. Acid salicylicAcidum salycilicum

C7H6O3 Mr 138,1g/mol Acidul salicilic este 2 hidroxibenzoic. Conține cel putin 99,5% si cel mult 100,5% C7H6O3

Descrierea. Cristalele aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fară miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru.Incalzit cu precauție sublimează, iar prin incalzirea bruscă se descompune, prezentind miros de fenol.Solubilitatea. Solubil în 3ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apă la fierbere, 50 ml cloroform, 100 ml glicerol si 500 ml apă.

7

Solubil în soluții de hidroxizi și carbonați alcalinii, în soluții de fosfați alcalini și de săruri alcaline ale acizilor organici.Solutia A. 1,5 g acid salicilic se dizolvă în 30 ml apă la fierbere, se raceste și se filtrează, soluția filtrată se completează la 30 ml, prin spălarea filtrului cu apă.Obtinerea.Se obține din fenolat de Na.

Identificarea.1. Reacția cu clorura fierică (III):

10 mg acid salicilic se dizolvă în 2 ml apă, prin incalzire la aproximativ 50 C și se răcește, se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/l (R), apare o colorație albastru/violetă.

2. Reacția de decarbocxilare:0,1 g acid salicylic se încalzește cu 0,3 g citrate de Na, în rezultat se simte miros de fenol. Gazul rezultat tulbură apa de var.

3. Reacția cu sulfatul de Cu:0,05 g salicilat de Na se dizolvă în 2 ml de apă. La soluția obținută se adaugă 1-2 picături soluție CuSO4 și un npic soluție ammoniac. În rezultat se obține o colorație verde.

4. Reacția cu reactivul Marcu:

8

0,005-0,010 g acid salicylic se transform ă în eprubetă sau ciașca de porțelan și se adaugă 3-5 picaturi reactive Marcu preparat imediat înaintea întrebuințarii, apoi se incalzeste la baia de apă. În rezultat se obține o colorantul aurinic de culoare roșie.

Punct de topire. 157-161 C.Aspectul soluției. Soluția A trebuie sa fie limpede si incoloră.Cloruri. Cel mult 0,004%.10 ml soluția A se compară cu 2 ml soluția-etalon completă cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură).Metale grele. Rezidul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la ,,Controlul limetelor pentru impuritati anorganice’’ si completat cu apă la 10 ml, nu trebuie sa dea reactie pentru metale grele.Sulfați. Cel mult 0,02%.10 ml soluție A se compară cu 10 ml soluție-etalon (0,1 mg ion sulfat).Fer, oxidifenil, fenol. 1 g acid salicilic se dizolvă în 20 ml carbonat de sodiu 100 g/l (R) Soluția trebuie să fie limpede și incoloră. Soluția se agită intr-o pilnie de separare cu 10 ml eter (R). Stratul eteric separat se filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R) si se evapora la sicitate intr-o capsulă de portelan în prealabil cantarita, la temperatura camerei, rezidul trebuie să fie de cel mult 0,1% si nu trebuie să aibă miros de fenol.Substanțe organice ușor carbonizabile. 0,5 g acid salicilic se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R), soluția trebuie să fie incoloră. O eventuală colorație nu trebuie sa fie mai intensă decit colorația unei soluții-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. si apa la 5 ml.Riziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.0,5 g acid salicilic se calcinează cu acid sulfuric (R).

9

Dozare. 0,25 g acid salicilic se dizolva in 15 ml alcool (R) in prealabil neutralizat la fenoftaleina-soluție (I) și se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pînă la colorația roz.1 ml hidroxid de sodiu 0.1 mol/l corespunde la 0,01381 g C7H6O3.

Conservare. Ferit de lumina.Actiunea farmacologica si intrebuientari. Kerotolitic.

3. Tetraborat de sodiu Natrii Tetraboras

Na2B4O7.10H2O Mr 381,4 g/molSininim-boraxTetraboratul de sodiu conține cel pupțin 99,0% și cel mult 103,0% Na2B4O7. 10H2O Descriere. Cristale incolore, transparente sau pulbere cristalină, albă, fară miros, cu gust sărat și leșietic, eflorescențe.Prin incalzire, substanta se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si se pierde apa, la temperature mai inalta se topeste si dupa racier formeaza o masa sticloasa, incolora.Solubilitate. Foarte ușor solubil in apă la fierbere, solubil în 1,5 ml glicerol și în 20 ml apă, practice insolubil in alcool.Soluția apoasă are reactive alcalină.Soluția A 2,5 g tetraborat de sodium se dizolvă în 40 ml apă prin încalzire pe baie de apă și după racier se completează cu același solvent la 50 ml.Obținerea.Tetraboratul de sodiu poate fi obținut la tratarea borocalcitei sau a acidului boric cu soluție fierbinte de carbonat de sodiu:

Identificarea. 1 ml soluție A se acidulează cu 0,05 ml de acid clorhidric (R), soluția colorează hirtia de Gurcuma (I) în brun-roșietic. Culoarea se intesifică după uscarea hirtiei. Se umectează hîrtia cu amoniac concentrat (R), colorația devine negru-verzuie.

Tetraboratul de sodium colorează flacară în galben.La tratarea solutii cu glicerina formează un compus complex care disociază ca acidul:

10

Determinarea cantitativă  a tertaboratului de sodiu se face acido-bazică. Se tratează preparatul cu o soluție de 0,1 N de HCl-indicator metiloranjul.

Aspectul soluției. Soluția A trebuie să fie limpede și incoloră.Arsen. 0,5 g tetraborat de sodium nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit Carbonați. La 5 ml soluție A se adaugă 2 ml acid clorhidric 100g/l (R), nu trebuie să se producă efervescență.Cloruri. Cel mult 0,02%.2 ml soluție A completată cu apă la 10 ml se compară 2 ml solutie-etalon completată cu apă la 10 ml.(0,02 mg ion clorură).Fer. Cel mult 0.006%.10 ml solutie A se comportă cu 3 ml soluție-etalon (0,01 mg ion plumb).Sulfați. Cel mult 0,05%.4 ml soluție A comletată cu apă la 10 ml se comportă cu 10 ml soluție- etalon (0,1 mg ion sulfat).Substanțe oxidante. La 10 ml soluție A se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 ml g/l, 0,1 ml iodură de potasiu-soluție (R) si 1 ml amidon-soluție (I), soluția nu trebuie sa se coloreze timp de 5 min.Dozare. 2 g tetraborat de sodiu se dizolva în 100 ml apă, se adaugă 0,2 ml metiloranj-soluție (I) și se titrează cu acid clorhidric 0,5 mol/l pîna la colorația portocalie.1 ml acid clorhidric 0,5 mol/l corespunde la 0,09535 g Na2B4O7.10H2O.Conservare. In recipiente bine inchise.Acțiune farmacologica și intrebuințări. Antiseptic.

4. Peroxid de hydrogenHydrogenii peroxydi

H2O2 Mr 34,02 g/molSoluție apoasă stabilizată care conține cel puțin 2,85% și cel mult 3,2% peroxide de hydrogen.

11

Descrierea. Se prezintă sub formă unui lichid incolor. Se amestecă cu apă, alcoolul și eterul în orce proporții solutiile concentrate prezintă pericol de explozie.Obținerea. Este preparat, în principal, prin electroliza sulfatului de amoniu, care se descompune în continuare sub acțiunea apei.

O metodă mai modernă de obținere a peroxidului de hydrogen este autooxidarea.

Identificarea.La T, UV, precum și în prezența ionilor metalelor de tranzitie și a celor de Ag se descompune in oxygen și apă.

La 5 ml soluție diluată H2O2 se adauga 1 ml de acid sulfuric, 1 ml KMnO4 de 1 % în rezultat soluția roză de permanganat se decolorează.

Sub acțiunea H2O2 asupra Ag2O ce se obține acțiunea amoniacului asuprace AgNO3, se observă formarea precipitatului negru de Ag.

La acțiunea hidroxizilor asupra soluției concentrate de peroxid de hidrogen, se obține hidroxizii metelelor respective.

Aspectul soluției. Soluția A trebuie să fie limpede și incoloră.Conservația. în recipient bine închise, ferite de lumină.Acțiune farmaceutică. Antiseptic.

5. Permanganat de potasiu Kalii Permanganas

KMnO4

Mr 158,0 g/molConține cel putin 99,0% și cel mult 100,5% KMnO4.

12

Descriere. Cristale de culoare violetă sau aproape neagră, cu luciu metalic, sau pulbere granuloase de culoare violet-inchis sau negru-brun, fară miros.Solubilitate. Usor solubil in apă la fierbere, solubil in17 ml apă, practic insolubilin cloroform.Soluția A. 0,7 g permanganat de potasiu se dizolvă în 30 ml apă, se adaugă 3 ml apă, se adaugă 3 ml alcool (R) si se îcălzeste pînă la decolorare, după racire se filtrează și se completează la 35 ml prin spalarea filtratului cu apă. Obținerea. Se obține din mineralul natural-piroluzită MnO4. La topirea piroluzitei cu bază, în prezența oxidandților la 200-270 C, se obține manganatul de potasiu.

La fierberea manganatului se obține permanganat:

Identificarea.KMnO4 se decolorează la adăugarea acidului sulfuric în prezenta de peroxid de hidrogen

Determinarea cantitativă:0,1 g permanganat de potasiu se adauga 25 ml de apă și se agităpînă la dizolvarea completă apoi se adaugă 10 ml de acid sulfuric apoi 20 ml solutie de KI se agită uțor. Se lasă în repeus timp de 10 min la întuneric apoi se adaugă 200 ml de apă purificată și se titrează cu tiosulfat de sodiu de 0,1 M pînă la colorația galben-deschis. Se adaugă 3 ml de sol de amidon și se continuă titrarea, pînă la decolorare.

Aspectul soluției. Soluția A trebuie să fie limpede și incoloră.Cloruri. Cel mult 0.002%.5 ml soluție A completata cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluție etalon completată cu apă la 10 ml (0,002 mg ion clorură).Metale grele. 10 ml soluție A nu trebuie să dea reacție pentru metale grele.Sulfați. Cel mult 0,05%.10 ml soluție A se compară cu 10 ml soluție etalon (0,1 mg ion sulfat).Dozare. 0,1 g permanganat de potasiu se dizolva în 25 ml de apă, într-un flacon de 500 ml cu dop rodat, se adaugă 10 ml de acid sulfuric 100g/l (R), 20 ml iodură de potasiu-soluție (R) și se agită ușor. Se lasă în repaus la întuneric timp de10min, se diluazî cu 200 ml apă și se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l pînă la colorația galben-deschis. Se adaugă 3 ml amodon-soluție (I) și se continue titrarea, agitind energic, pina la decolorare.1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l corespunde la 0,00316 g KMnO4.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina.

13

Observație. Nu se asociază cu alcool, glicerol si peroxid de hidrogen-soluție concentrată ( descompunere si pericol de explorie). Acțiunea farmacologică și intrebuintări. Antiseptic.

6. Hidroperita Hydroperitum

CH4N2O.H2OHidroperita este un aduct al peroxidului de hydrogen cu carbomida (uree), care la dizolvare în apă formează soluție de peroxide. Uree Sinonim: carbamidăCH4N2OMr 60,06 g/molUreea este carbnildiamidă. Conține cel puțin 99,0 % si cel mult 101,0% CH4N2O.Descriere. Cristale incolore transparente sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat, răcoritor.Solubilitatea. Foarte ușor solubilă in apă, ușor solubilă în alcool, insolibilă în cloroform și eter.Solutia A. 4.0 g uree se dizlvă în 20 ml apă proaspăt fiartă și răcită și se completează cu același solvent la 40 ml. Obtinerea.Se obține din acidul carbonic, printr-o dublă reacție a acidului cu amoniacul:

, monomidă a acidului carbic.Structura rezultată este instabilă, deci reacția se repetă la produs.

Din punct de vedere industrial, ureea se obține conform următoarei ecuatii:

Identificarea.La 0,2 g uree se încălzesc într-o eprubetă pînă cînd masa topită se tulbură, se degajă vapori de ammoniac care albăstresc hîrtia de turnesol roșie (I). După răcire, rezidul se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 0,25 ml de hidroxid de sodiu 100 g/l (R), 0,05 ml sulfat de cupru (II) 50 g/l (R) ; apare o colorație roșie-violetă. 0,1 g uree se adaugă 1 ml NaOH 300 g/l (R) și se încalzeste, se degajează vapori de amoniac care albăstresc hîrtia de turnesol roșie (I).

Punct de topire : 132- 134 C.Aspectul solutiei. 10 ml soluție A trebuie să fie limpede și incoloră.

14

Aciditate-alcalinitate. La 5 ml soluție A completată cu apă la 10 ml se adaugă 0,05 ml fenoftaleină-soluție, soluția trebuie să rămînă incoloră. La adaugarea de 0,1 ml NaOH 0,01 mol/l soluție trebuie să se colorize în roz.Substante organice ușor carbonizabile. 0,2 g uree se dizolvă în acid sulfuric (R) Soluția trebuie să fie incoloră. O eventual colorație nu trebuie să fie mai intensă decît colorația unei soluții-etalon preparate din 0,25 ml cobalt-E.c., 0,40 fer-E.c și apă la 5 ml.Riziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.1 g uree se calcinează cu acid sulfuric.Dozare. Se procedează conform de la ,,Dozarea nitrogenului din combinații organice, luînd în lucru 0,1 g uree.1 ml acid sulfuric 0,05 mol/l corespunde la 0,003003 g CH4N2OConservare. În recipient bine închise, ferit de umeditate.Acțiune farmacologica și întrebuințări. Diuretic.

Peroxid de hydrogen. H2O2 Mr 34,02 g/molSoluție apoasă stabilizată care conține cel puțin 2,85% și cel mult 3,2% peroxide de hydrogen.Descrierea. Se prezintă sub formă unui lichid incolor. Se amestecă cu apă, alcoolul și eterul în orce proporții solutiile concentrate prezintă pericol de explozie.Solubilitatea. Este un bun solvent. Cu apă formează un cristalohidrat instabil H2O2.2H2O.Otinerea.Este preparat, în principal, prin electroliza sulfatului de amoniu, care se descompune în continuare sub acțiunea apei.

O metodă mai modernă de obținere a peroxidului de hydrogen este autooxidarea.

2. Identificarea. La T, UV, precum și în prezența ionilor metalelor de tranzitie și a celor de Ag se descompune in oxygen și apă.

15

La 5 ml soluție diluată H2O2 se adauga 1 ml de acid sulfuric, 1 ml KMnO4 de 1 % în rezultat soluția roză de permanganat se decolorează.

Sub acțiunea H2O2 asupra Ag2O ce se obține acțiunea amoniacului asuprace AgNO3, se observă formarea precipitatului negru de Ag.

La acțiunea hidroxizilor asupra soluției concentrate de peroxid de hidrogen, se obține hidroxizii metelelor respective.

Aspectul soluției. Soluția A trebuie să fie limpede și incoloră.Conservația. în recipient bine închise, ferite de lumină.Acțiune farmaceutică. Antiseptic.

7. Acid benzoic Acidum benzoicum

C7H6O2

Mr 122,1 g/molAcidul benzoic este acid benzenecarboxilic. Conține cel putin 99,5% și cel mult 100,5% C7H6O2 raportat la substantă uscată.Descriere. Lamele lucioase, matasoase, albe sau cristale acidulare albe, fară miros sau cu slab miros aromatic,cu gust acrisor ți iute.Incalzit cu precauție se topeste, apoi sublimează.Solubilitate. Ușor solubil în alcool, benzene, chloroform și eter solubil în uleiuri grase prin încalzire la aproximativ 50  °C, foarte puțin solubil în apă.Obtinerea.Se obține la oxidarea toluenului cu permanganat in mediu acid:

Identificarea. 1. Reacția cu clorura fierica(III):

0,02 g acid benzoic se dizolvă în 1,5 ml soluție de 0,1 N Na OH și se adaugă 1-2 picături soluție FeCl3 se formeaza unprecipitat roz-gălbui.

16

2. Reactia cu azotatul de argint:0,05 g acid benzoic se dizolvă în 2 ml apă și se adaugă soluție azotat de argint. Se obține un precipitat alb.

Punct de topire. 121-124 °C.Aspectul soluției. 1,0 g acid benzoic se dizolvă în 10 ml carbonat de sodiu 100 g/l (R), Soluția trebiue să fie limpede și incoloră. O eventuală transparent nu trebuie să fie mai intinsă decît transparent unei soluții-etalon preparate astfel- 5 mg caolin (R) se tritureaza intr-un major cu 2 ml apă, e adduce cantitativ intr-un balon cotat de 1000 ml si se completeaza cu apă la 1000 ml. Se agita inainte de folosire.Metale grele. Cel mult 0,001%.Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la controlul limitelor pentru impuritați anorganice și completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluție-etalon.Sulfați. Cel mult 0,01%.2,0 g acid benzoic se agită timp de 5 min cu 10 ml apă si se filtraza, soluție filtrate se completează la 10 ml, completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluție-etalon.Compuși organici clorurați. Cel mult 0,08% exprimați în ion clorură.0,1 g acid benzoic se amestică cu 0,3 g carbonat de sodium anhidru (R) și 0,25 ml apă, intr-un creuzet de porțelan. Amesticul se usucă, prin usoară incalzire, se acoperit cu 0,3 g carbonat de sodiu anhidru (R) și se calcineaza. Dupa racier, reziduul se dizolvă, cu precauție in 12 ml, se comportă cu 2 ml soluție-etalon completată cu apă la 10 ml.Substanță organice ușor carbonizabile. 0,2 g acid benzoic se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R), Soluția trebuie să fie incoloră.Riziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %.1 g acid benzoic se calcinează cu acid sulfuric (R).Dozare. 0,25 g acid benzoic se dizolvă în 20 ml alcool (R) în prealabil neutralizat la fenoftaleină-soluție (I) și se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l pîna la colorație roz.Conservare.In recipient bine închise.Acțiune farmaceuițică. Antiseptic și dezinfectant.

17

CONCLUZII

Antisepticele și dezinfectantele sunt substanțe chimice care au abilitatea dea distruge sau preveni multiplicarea microorganismelor, în special a acelor care cauzează diverse boli, respectiv bacterii, virusuri, protozoare sau fungi. Substanțele antiseptice previn multiplicarea microorganismelor la nivelul pielii şi/sau mucoaselor, fiind bacteriostatice, pe când dezinfectantele sunt utilizate pe suprafețe “ne-animate”, deoarece adesea sunt prea toxice la concentrația de uz pentru a fi aplicate pe piele fiind bactericide, având deci acțiune ireversibilă. Între cele două categorii de substanțe nu există o delimitare netă, un antiseptic poate deveni, în concentrație mare, dezinfectant şi invers. Cele mai multe dezinfectante, distrug rapid bacteriile (în câteva minute), pe când la antibiotice concentrațiile minime inhibitorii (CMI) sunt bacteriostatice sau bactericide numai după câteva ore de la expunere. În conformitate cu studiile efectuate s-au determinat proprietățile ideale pentru o substanță antiseptică sau dezinfectantă cum ar fi:

să aibă efect imediat; să posede un spectru larg de activitate antimicrobiană; sa nu inducă, în scurt timp de la utilizare, apariția de populații rezistente; să posede o penetrabilitate foarte mare a barierelor să nu fie inactivat de proteine; să aibă toxicitate minimă; să nu păteze sau să corodeze; să nu afecteze pielea ; să nu aibă miros şi să îndepărteze mirosurile existente; să aibă proprietățile unui detergent; să fie simplu şi economic de folosit.

În plus, dezinfectantele trebuie să aibă abilitatea de a penetra crevasele, cavitățile, iar în prezența materiilor organice (de ex.: sânge, pământ, materii fecale etc) să-şi mențină concentrația letală, bactericidă. La finele acestei lucrări putem afirma cu certitudine că studirea mecanismelor de acțiune al preparatelor analizate au un rol deosebit de important în lumea organismelor vii, deoarece existența lor este inevitabilă în întreaga medicină, în special cea chirurgicală, datorită căruia se poate realiza toate procedurile la un nivel înalt și calitativ drept rezultat este iguranța pacienților și medicilor.

18

BIBLIOGRAFIE

1. BABILEV. Chimia farmaceutică.

2. DĂNILĂ G. Tehnologia medicamentului în idustrie.

3. DOBROSEU, D. Farmacopeea română ed. X. București: Ed. Medicală, 1993.

1293 p.

4. JUNGHIETU G. Chimia farmaceutică.

5. Curs de farmacie (online). București (RO), 2010. Accesibil pe Internet:

<http://facultate.regielive.ro/cursuri/farmacie/antiseptice-dezinfectante html>

6. Dex (online). București (RO ). Accesibil pe Internet : <http://dexonline.ro/definitie

antiseptic.>

7. Dex (online). București (RO). Accesibil pe Internet: <http://dexonline.ro/definitie

dezinfectant.>

8. Dex medical (online). București (RO). Accesibil pe Internet:

<http:www.dexmedical.com/>

9. Farmacopeea română (online). București (RO), 2011. Accesibil pe Internet:

<http://infinitezimal.blogspot.com. farmacopeea-romana-editia-x-online.html>

19