ŞANTIERUL ARHEOLOGIC MICIA ' (VEŢEL, JUD, HUNEDOARA)

de LUCIA M A R I N E S C U , ANIŞOARA S ION , L I V I U P E T C U L E S C U , IOAN ANDRIŢOIU,

E D I T H I O N E S C U R U S U , MARIA B R A I L E A N U

I . CONSIDERAŢII PRIVIND T H E R M E L E . Alocarea unor importante fonduri pentru res taurarea termelor de la Micia , fncepînd cu anul 1977, iniţiativă a conducerii de partid şi de stat a judeţului Hunedoara, a pe r ­mis continuarea cercetărilor fn această zonă, putfndu-se face cu acest pri lej noi observaţii atît asupra obiectivelor cercetate anter ior , cît şi asupra zonelor nou dezvelite.

Cercetările din zona termelor, situate la nord-est de ca s t ru , d e s ­făşurate în mai multe campanii, au fost efectuate, între anii 1967-1969, Je un colectiv a l Muzeului judeţean Deva şi a l Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj -Napoca, condus de d r .doc . Octavian F loca^ şi continuate între ani i 1971-1975 de un colectiv a l Muzeului de Istor ie a l R . S . România2, în colaborare cu Muzeul judeţean din Deva.

In stadiul de faţă a l cercetărilor, cînd aproape întreaga suprafaţă de teren ocupată de terme a fost dezvelită, s - au putut face cîteva cons ta ­tări cu un caracter mai general privind în ansamblu zona cercetată, p r e ­cum şi altele, nu mai puţin importante, privind f iecare construcţie în parte .

O primă constatare ce se impune este aceea că l a Micia exista un complex termal în adevăratul înţeles a l cuvîhtului, compus din t r e i con ­strucţii distincte, cu o compartimentare planimetrică diferită, dar avînd f iecare minimum de încăperi necesare pentru a satisface un flux termal complet: apodyterium - vest iar , laconicum - baia de aburi , caldarium -baia de apă caldă, tepidarium - baia de apă călduţă, frigidarium - baia de apă rece e tc .

Poziţia pe ca re o ocupă cele t r e i construcţii în planul de situaţie a l complexului termal şi raportul dintre ele relevă un fapt deosebit de important şi anume că, la un moment dat, două dintre construcţii - Terme I şi Terme II I - formează un ansamblu unitar funcţional-urbanistic a l a¬şezării de l a Mic ia . E l e sînt dispuse perimetral faţă de un spaţiu d e s ­c h i s , probabil o piaţetă, marcat pe latura de vest pr intr -un portic cu co -loane^.

C e a de a t re ia construcţie - Terme Π - este amplasată excentric spre sud-vest faţă de ansamblul celor lalte două, mai apropiată de castru , fiind orientată di fer it , cu axul longitudinal dispus aproximativ după d i ­recţia nord-sud.

Ce le t re i construcţii termale au instalaţii de încălzire propr i i -praefurnium-uri , reţeaua de canale de evacuare a apelor exterioară con ­strucţiilor fiind comună^.

S e impune de asemenea, c a o trăsătură comună tuturor ce lor t re i edificii,prezenţa mai multor r e f ace r i constructive succes ive de amploare

105

www.mnir.ro

diferită, surprinse l a f iecare dintre edificiile menţionate şi evidenţiate de situaţiile surpr inse în teren, de materialul arheologic scos din să­pături şi prin elementele de zidărie păstrate încă în picioare.

Reconstrucţia termelor de l a Micia este consemnată epigrafic de două inscripţii cvasi - identice c a formulare, ce menţionează termele ca aparţinînd cohortei a I l - a F l a v i a Commagenorum şi ca fiind reconstruite, pentru că au fost distruse de vechime, pe timpul împăraţilor Septimius Severus (193-211) şi respectiv Severus Alexander (222-234)5.

Martorii momentelor de reconstrucţie menţionate epigrafic sfiit con­stituiţi din elementele de zidărie încă existente ce probează, alături de situaţiile arheologice şi nu de puţine o r i în modul c e l mai concludent, natura şi amploarea acestor intervenţii constructive.

Edi f ic iu l Terme I , dezvelit aproape în întregime în campania din anul 1968, are t re i faze de construcţie distincte, două dintre ele - u l t i ­mele - fiind consemnate încă din 1968^, în urma săpăturilor conduse de Octavian F l o c a .

Cercetările din anii 1971-1975 au identificat elementele de zidărie ale încă unei faze de construcţie, prima faza a edificiului Terme I ' . In campania din 1978 a fost degajată în totalitate latura estică a edificiului, unde a fost descoperit un şir de lespez i de ca l ca r dispuse l a intervale egale - 2,20 m, fundaţii ale coloanelor unui portic ce se continuă parţial pe latura de nord şi probabil şi pe cea de sud a construcţiei®. Degaja­r e a depunerilor arheologice de pe latura de sud şi vest a construcţiei a evidenţiat parţial planimetria primei faze a edificiului, ce diferă net de compartimentarea fazei următoare (fig.1).

F a z a a doua reprezintă astfel o refacere din temelii a construcţiei, pe acelaşi loc, suprapunînd doar în parte zidurile preexistente şi avînd pavimentul subsolului la o cotă mult ridicată, aproximativ egală cu cea a pavimentului de peste suspensuri le primei faze - 1 ,36 m faţă de -1 ,50 m (fig.2 a şi b).

Ultima fază de construcţie surprinsă a ic i constă în extinderea p l a ­nului ce le i de a doua, prin adăugarea a două abside şi a unor noi p r e -furnii pe latura de sud (fig.3) şi din reamenajări inter ioare, ca r e f a c e ­r ea ce lor două bazine din frigidarium (fig.4) şi astuparea golurilor unor uşi. λ

In partea de nord a construcţiei au fost dezvelite mai multe încă­per i care fac legătura cu edificiul Terme II I situat mai spre nord, legă­tura cronologică între aceste încăperi şi cele două edif ici i de l a nord şi sud urmînd a se stabi l i în campania următoare.

Cea mai veche monedă găsită în condiţii stratigrafice sigure,într-o secţiune trasată în exteriorul porticului pe un nivel aflat l a adîncimea de 1 ,50 m,datează de l a Hadrian. Es te un dupondius (R IC , 557), pe avers cu capul împăratului şi legenda IMP. C A E S A R TRAIANUS HADRIANUS A U G . , i a r pe r eve r s Fortuna şezînd spre stînga şi din legendă mai c i -tindu-se COS II şi în exergă F O R T R E D . Moneda a fost emisă la Roma în anul 118 şi credem că ea datează prima fază a edificiului Terme I .

Cele mai noi monede descoperite a i c i sînt emise de F i l i p Arabu l .

106

www.mnir.ro

F ig .1 . - Planul general a l complexului termal de la Mic ia .

www.mnir.ro

•-0,00

I - 8 A Z M 2 J

a.. TERMEI. SECTE H

moo

HIP0CAU5T F A Z A I

1 l I i T C W S T R A a ^ ] , g J . O -I38»0

om_

PORTIC IBCOM l

b. TERME I. SECŢIE 2-2

:0JD0

J — BAZM1

BAZIN l — t i

es W W W

SBC 0 l 2 3 i 5M

c . TERMEl.SECTE 33 :0P0

ţ?76 a u t z i i j M rur

d.TERME B SECTE M , F i C _ 2 . - SiL-Hwd pria «diflciQ* T U M I a. « 1 b fi Τ · Γ Μ De μ ί

F i g . 2 . » Secţiuni prin edificiile Terme I a şi b şi Terme II c şi d

www.mnir.ro

Terme I I - construcţie dezvelită în anii 1970-1977 - prezintă două faze de construcţie importante şi mici intervenţii de reparaţii constînd în principal din reamenajări inter ioare . F a z a a doua de construcţie r e ­prezintă o remaniere a primului edificiu ale cărui ziduri se aflau încă în p ic ioare , prin adăugarea a două noi încăperi (fig.2 c şi d), concomitent cu schimbarea funcţiunii unor spaţii - încăperile hipocaust n r . 4 şi nr .X) fiind transformate acum în camere neîncălzite (fig.5).

Ultimele intervenţii constructive surpr inse l a Terme II constau din re facerea pavimentelor, a căzilor de baie şi a bazinului dreptunghiular, concomitent cu astuparea unor goluri din zidărie.

C e a mai veche monedă descoperită a i c i este emisă de Domitian^, cea mai nouă fiind un denar emis de Elagabal la Antiochia în anul 181 ( R I C , 181).

Terme ΙΠ, cea de a t re ia construcţie amplasată mai spre nord, a fost cercetată în cea mai mare parte prin săpături mai vechi din anii 1967-1968, semnalfndu-se şi a i c i existenţa unei r e f ace r i masive a c o n ­strucţiei şi a unei intervenţii de reparaţie de mai mică amploare .Cerce ­tările recente efectuate doar pe o zonă restrînsă - camera pentagonală şi încăperile adiacente e i - în anul 1978, au confirmat şi ele cele t r e i momente de intervenţie constructivă.

Situaţia surprinsă pe teren, existenţa a t r e i edif ici i termale d i s ­t incte, f iecare purtînd urmele unor re facer i constructive de amploare diferită, ocupînd o suprafaţă mult mai mare decît băile altor castre din Dac i a , nu par să concorde cu datele menţionate în cele două inscripţii.

Pînă în prezent singurul edificiu despre care se poate afirma că a fost reconstruit de două or i este Terme I . Pînă la încheierea cercetării extinsă asupra întregului complex termal, care va diminua din c a r a c t e ­r u l ipotetic a l concluzi i lor noastre, putem socoti că:

1 . Edi f ic iu l ca re a aparţinut cast ru lu i , ce l la care se referă i n ­scripţiile amintite, este Terme I , construit în timpul lui Hadrian, refă­cut din temelii pe timpul lui Septimius Severus şi apoi reconstruit încă o dată în vremea lui Severus Alexander. Tipul de plan a l ultimelor două faze ale edificiului îşi găseşte analogii , pînă aproape de identitate, cu terme ale unor cas t re din D a c i a 1 1 şi Moes ia 1 ^ ,

2 . Edi f ic iu l Terme II a fost construit în timpul lui Commodus după războaiele marcomanice, cercetările efectuate în cast ru de L . Pe t cu -lescu surprinzînd şi a i c i importante reconstrucţii şi re facer i în această perioadă1 3 . Conceput să fie folosit de populaţia din canabae, presupu­nem că edificiul Terme I I , în faza de maximă înflorire a Mic ie i , ca re du ­rează cu siguranţă tot timpul dinastiei Seve r i l o r , e r a destinat să fie fo­losit de femei, a i c i fiind descoperit un altar a l Venere i .

3. Edi f ic i i le termale funcţionează independent, avînd fiecare p r e -furnii propr i i , organizarea planimetrică a construcţiilor înscriindu-se în schema denumită de Krencker "R ing typ " 1 ^ , cu analogii în toată lumea romană1 5.

L u c i a Marine s cu, Anişoara S ion

108

www.mnir.ro

2M

F i g . 3 . - Terme I - Desfăşurarea exterioară a zidului de sud al camerei n r . 5.

www.mnir.ro

F i g . 4 . - Terma I - Detaliul bazinului de vest al frigidariumului.

www.mnir.ro

Fig.5»- Terme Π - Gura de prefurnium de pe zidul de sud al camerei nr. 10, transformată ulterior fn canal de scurgere.

www.mnir.ro

Fig. 6. -Castrul roman de la Micia (partea nordica).

www.mnir.ro

I I . CERCETĂRI A R H E O L O G I C E ÎN C A S T R U L ROMAN. Cast ru l roman de la Micia (corn. Veţel, jud . Hunedoara), unul dintre cele mai mari din Dac ia , este situat la aproximativ 4 km est de punctul ce l mai fngust a l văii Mureşului, aflat fn dreptul comunei Brănişca. Ridicat pe un platou natural fnalt de aproximativ 3 m şi orientat aproximativ NV-S E , el domină valea Mureşului ce se lărgeşte fn acest loc pfnă la 1 km, barfnd astfel ieşirea din defileu.

Plasat pe una din principalele căi de comunicaţie ce leagă podişul Transi lvanie i de regiunile din vest , folosită din antichitate şi pfnă fn prezent, cas t ru l a suferit ch iar din această cauză o ser ie de d ist ruger i . Astfel încă din 1806, construcţia unei şosele intre Arad şi Deva şi a unui dig al Mureşului a fost făcută fn mare parte cu blocuri de piatră fasonată luate din zidul de incintă a l cas t ru lu i ; cu această ocazie laturi le de sud şi est ale zidului de incintă au fost distruse aproape complet 16. Apoi c a ­lea ferată Arad-Teiuş, construită fn 1879, a intersectat cas t ru l pe lăţime, aproximativ fn partea sa centrală şi a traversat şi aşezarea civilă, p a -gus-ul situat spre e s t 1 ^.Materialele arheologice foarte bogate, descope­rite cu această ocazie,au luat drumul muzeelor din Deva şi C l u j . Recent, fn 1967-68 lucrările prilejuite de construcţia termocentralei Mintia au determinat abandonarea vechi i şosele naţionale şi construirea uneia noi, tot prin ca s t ru , para le l cu ca lea ferată, la 10 m sud de debleulacesteia . Tot atunci prin construirea unei căi ferate aparţinînd termocentralei a fost distrusă complet latura de sud1®.fn plus platoul pe care este situat castrul a devenit în ultimul seco l pămînt a rab i l ; în acest fel arăturile a¬nuale ca şi scoaterea pietrei pentru nevoi gospodăreşti, practicată de localnici , au dus la d istruger i importante ale construcţiilor din inter io ­ru l cast ru lu i , în specia l în jumătatea de es t .

Cas t ru l de la Micia, reprezentînd elementul central a l sistemului de apărare roman a l văii Mureşului, a trezit destul de devreme atenţia c e r ­cetătorilor. Pr imele săpături cunoscute sînt cele ale lui J .F .Ne igebaur , în 1847, ca re a executat două mici sondaje pe latura de nord, lăsîndu-ne şi o succintă desc r i e re a stării de conservare a monumentului la vremea respectivă19.Mult mai tîrziu, de-abia în 1930 vor avea loc cercetări s i s ­tematice, cele ale lui C .Da i cov i c iu , care a efectuat un sondaj de mai mari dimensiuni pe latura de nord în apropiere de turnul de NV şi alte cîteva sondaje mai mici pe aceeaşi latură^O. P r in t re rezultatele cele mai importante ale acestor investigaţii sînt: s tab i l i rea dimensiunilor aprox i ­mative ale cast ru lu i de 180 χ 360 m; existenţa a două faze de construcţie, în prima cas t ru l fiind fortificat cu şanţ şi val, i a r în a doua cu zid de i n ­cintă.

Săpăturile practicate de O . F l o c a şi L.Mărghitan în 1967-1968, pe traseele căii ferate industriale şi a l şoselei naţionale, ca şi un sondaj în partea de nord a latur i i de es t , deşi efectuate în condiţii d i f ic i le , dato­rită caracteru lu i de sa lvare pe care l - au avut, au permis studierea s i s ­temului de fortificaţii şi pe laturi le de sud şi est2 1,Cercetările din 1930 şi 1967-1968 au stabilit că intervenţiile constructive din a doua fază au constat doar în construirea unui zid de piatră ca re placa spre exterior valul devenit acum agger şi deci că ambele cas t re au avut practic a c e ­leaşi dimensiuni.

111

www.mnir.ro

O altă problemă importantă ce a putut fi rezolvată doar pe cale e -pigrafică este cea a unităţii staţionate în c a s t r u . S - a stabilit că ce l pu­ţin de la mijlocul s e c . a l I I - l e a e . n . , a ic i şi-au avut sediul t re i unităţi auxi l iare: a la I Hispanorum Campagonum, cohors II F l av i a Commageno-rum equitata sagittariorum, Numerus Maurorum M i c i e n s i u m ^ .

Dată fiind importanţa deosebită a castru lu i de la Micia în ansamblul sistemului de apărare al Dacie i cît şi ca element central a l aşezării r o ­mane de la Micia , în 1976 au fost reluate săpăturile de către un colectiv a l Muzeului Naţional .In prima etapă a cercetărilor, proiectată să se desfăşoare pe durata a 6 campanii.se urmăresc o ser ie de obiective ce nu au fost atinse de săpăturile anterioare de mai mică amploare şi o r i ­entate cu precădere spre studierea sistemului de fortificaţie.Este vorba de prec izarea stratigraf iei castru lu i şi a cronologiei fazelor sale,întoc­mirea planului general al fiecărei faze a cas t ru lu i , săparea integrală a părţilor rămase din principia şi praetorium, a unei barăci şi a unui grajd, în măsura posibilului săparea unor elemente ale sistemului de forti f ica­ţie, o poartă principală, turnurile de pe latura de nord (fig. 1 ). Atinge­r e a acestor obiective va permite rezo lvarea problemelor istor ice r i d i ­cate de cas t ru l de la Micia, de o importanţă ce depăşeşte cadru l str ict loca l , în condiţiile în care dimensiunile sale foarte mari nu permit o să ­pare exhaustivă decît ca perspectivă îndepărtată^4,

Sondajele efectuate în campaniile din 1976 şi 1977 au urmărit p r e ­c i z a r ea stratigraf iei generale şi obţinerea unor elemente de ordin c r o ­nologic privind fazele sale c a şi stabi l i rea în mare a topografiei părţii de nord a cast ru lu i în vederea orientării săpăturilor v i i toare . Alegerea locului săpăturilor s - a făcut şi în funcţie de situaţia culturi lor agricole.

Secţiunea executată în 1976, notată S L porneşte de la colţul de N E al cast ru lu i , la o distanţă de 2,20 m de turn, taie oblic partea aflată în­tre calea ferată şi latura de nord, ajungînd aproximativ la jumătatea dis­tanţei dintre cele două laturi lungi (pînă în apropierea căii ferate) . E a are o lungime de 174 m de la zidul de incintă, lăţimea de 2 m şi adînci-mea variind între 2,50 m la capătul nordic şi 1 ,50 m la ce l sudic . S e c ­ţiunea executată în 1977, notată S U , a fost plasată în spaţiul dintre de-bleul căii ferate şi şosea, la 5 ,50 m de marginea acesteia din urmă şi paralelă cu ea , intersectînd deci cas t ru l în zona s a centrală.Ea are lun­gimea de 194 m, lăţimea de 2 m şi adîncimea de 1 ,50 -2 ,50 m. In această campanie au fost făcute şi două casete , marcate C I şi C i l , pentru p r e c i ­zarea situaţiei în zona centrală a cast ru lu i .

Sondajele din 1976 şi 1977 au arătat că acest cast ru a avut două mari faze de construcţie. In faza I , cas t ru l a fost fortificat cu va l de pă­mînt aşezat pe o platformă de bîrne situată l a nivelul so lului . Const ruc ­ţiile din inter ior , barăci sau grajduri orientate paralele cu latura scurtă a castru lu i sînt construite din lemn. Sistemul folosit e r a următorul: se săpau şanţuri late de 0 , 30 -0 , 40 m,adînci de 0 , 70 -0 , 80 m,în ca re se i n ­troduceau scînduri între ca re se fixau apoi par i de lemn pentru pereţi. Pereţii erau apoi acoperiţi cu ch i rp i c i , în ca re se mai văd imprimate u r ­mele nuielelor . in porţiunea vest-centrală a cast ru lu i , în S i l , s - a s u r -

112

www.mnir.ro

prins o temelie mai lată, de 0,78 m, a unei construcţii ce reprezintă e¬ventual pretor iu l , construită din straturi le de piatră legată cu mortar pînă aproape de nivelul de călcare antic. Pos ib i l c a elevaţia acestei clă­d i r i , din care nu s - a mai descoperit nici o urmă, să nu fi fost construită din piatră c i tot din bîrne, acest sistem de construcţie mixt fiind întîlnit şi în alte cast re romane^ 1?. Nivelul corespunzător acestei faze are şi stratul ce l mai gros de depuneri arheologice, pînă la 1 m în zona bară­c i l o r din jumătatea de nord. fn acest nivel s - au descoperit şi marea ma­joritate a materialelor arheologice: vase de ceramică, t e r r a s ig i l lata , opaiţe, arme, printre care un număr însemnat de fragmente de lor ica squamata din bronz şi fier (cele de fier fiind primele descoperite în Da ­c ia ) ; piese de harnaşament şi echipament militar e tc . Această fază s - a încheiat pr intr -un incendiu violent, în strat fiind descoperite urme de cărbuni, cenuşă, ch i rp ic i a r s , i a r pe alocuri ch iar pămîntul viu este vitr i f icat . Datarea incendiului s - a făcut cu dificultate deoarece majori ­tatea monedelor de bronz descoperite chiar pe nivelul de incendiere sînt i l iz ibi le din cauza calcinării foarte puternice. Intrucît data cea mai r e ­centă a unei monede de pe nivel este de 1 6 5 - 6 ^ , putem considera că i n ­cendierea cast ru lu i se datorează c u c e r i r i i sa le în timpul războaielor marcommanice prin anii 167-170, probabil de către iaz ig i . Deci "dublul per icol " de ca re a fost ameninţată Ulpia T ra i ana în aceşti a n i ^ este r e ­prezentat pe de o parte de atacul iazigi lor din vest , i a r pe de alta de un atac din altă direcţie, poate al vandalilor şi costobocilor din nord.

U l ter ior , bîrnele a rse din temeliile barăcilor au fost scoase, i a r stratul de dărîmături a fost nivelat, urmînd o nouă fază de existenţă a cas ­trului . Din cauza lucrărilor agr icole , dar mai ales a activităţii de ex ­tragere a pietrei pentru construcţii sau fer t i l i zarea solului , acest nivel este foarte răscolit i a r urmele de locuire în mare parte d is t ruse , în spe­c ia l în jumătatea de est a ca s t ru lu i . In această a Η-a fază, cas t ru l a a¬vut zid de piatră, aggerul pavat spre exterior cu un strat de pietriş prins cu mortar, iar via sagularis cu 2 nivele sugerînd o refacere. fn interior barăcile sînt toate de piatră,iar drumurile principale lucrate din piatră şi pietriş, conform principi i lor de construcţie romane. Oricum din o r i ­entarea şi dispunerea drumurilor se poate presupune că barăcile erau dispuse la fel ca în faza precedentă. Dintre cărămizile şi ţiglele ştam­pilate provenind din elevaţia clădirilor aceste i faze, majoritatea au ştam­pile ale legiunii a X I I I - a Gemina, însă se întîlnesc şi ştampile ale c o ­hortei a I l - aF lav ia Commagenorum. intrucît cărămizile legiunii a X I I I - a au aceleaşi ştampile ca cele descoperite la Apulum, considerăm că ele au fost aduse de acolo pe Mureş şi deci că nu documentează staţionarea la Micia a unei vexillaţii a respect ive i legiuni. Aceasta nu exclude bineîn­ţeles posibilitatea ca unele detaşamente ale legiunii să fi staţionat a i c i temporar pentru lucrări, fiind cunoscut că legionarii romani participau frecvent chiar la construirea fortificaţiilor apărate de unităţile aux i ­liare^®. In acest sens pledează şi simplul ca l cu l a l numărului de trupe ce puteau staţiona la Micia . Deoarece o ala quingenaria avea nevoie de un castru de 3 ha, o cohors equitata de unul de aproximativ 2 ha^ , i a r

113

www.mnir.ro

numerusul de călăreţi de unul ceva mai mic decît a l unei a la , în castru l de la Micia cu suprafaţa de 6,5 ha, cele t re i unităţi atestate de abia în­căpeau ch iar ţinînd seama şi de faptul că puteau să trimită vexillaţii în alte locur i .

Reconstrucţia în piatră a castrului s - a încheiat ce l mai tîrziu în anii 204-205, de cînd datează o inscripţie ce atestă prezenţa unui mare număr de unităţi romane la Micia , desigur unele numai prin vexillaţii, care au construit a i c i probabil o "bas i l i ca c a s t r ens i s " : a la IHispanorum Campagonum, cohors II F l a v i a Commagenorum, cohors Vindelicorum, Co­nors I Alpinorum, numerus Mauretanorum Tibiscensium, numerus G e r -manicianorum, numerus Campestrorura ^ . Deci refacerea în piatră a castru lu i de la Micia se datoreşte nu unei simple schimbări în principiile de castramentaţie cum s - a afirmat pînă în prezent, c i unor evenimente istor ice concrete , sesizabi le în săpăturile arheologice.

fn timpul ce l e i de a I l - a faze, se constată unele intervenţii con ­structive, ca re în stadiul actual a l cercetării nu par a modifica planul general . Descoper i rea în S i l în partea est-centrală a castru lu i a unei abside cu deschiderea spre sud pare a întări ipoteza mai veche după care poarta de sud e r a "porta p rae to r i a "^ 1 . Deşi ultima monedă descoperită pînă acum în cas t ru datează din timpul împăratului D e c i u s ^ , putem con­s idera că faza a I l - a a durat pînă la sffrşitul stăpînirii romane fn Dacia , fn juru l anului 271 e . n . In or ice caz l ipsa oricăror urme de distrugere a construcţiilor acestei faze denotă că trupele romane s - au r e t r a s din cas t ru l de la Micia fn ordine şi nu fn urma unor atacuri ale popoarele migratoare.

Ch ia r şi după încheierea funcţionalităţii sale mil itare, fn castru se constată o continuitate de viaţă. Astfel o Locuire din s e c . I V e.n. deo­camdată apărînd ca relativ sporadică, este documentată de descoperirea unei fibule cu butoni în formă de ceapă (Zwiebelknopfiebel)şi a unor frag­mente ceramice , i a r vase de ceramică din s e c . V I I I - I X probează continui­tatea de locuire pînă spre sffrşitul perioadei prefeudale32.

Materialul arheologic deosebit de bogat şi variat compus dini c e r a ­mică, arme, piese de echipament şi harnaşament, statui descoperite fn aceste două campanii, aflat fn cu r s de res taurare şi p re luc ra re , va fi prezentat exhaustiv în volumul I a l monografiei castru lu i c a r e va p r e ­zenta rezultatele primelor 6 campanii. Menţionăm totuşi printre piesele mai importante: o statuetă de bronz, fragmente de statuie loricată impe­rială de bronz, un fragment de diplomă militară datat între anii 117-138-^, o garnitură de armură, întăritoare de a rc (Bogenversteifungen) din os .

L i v i u Petculescu

I I I . CERCETĂRI A R H E O L O G I C E IN N E C R O P O L A ROMANA.în c a ­dru l planului de cercetare a vestigi i lor romane de la Micia , colectivului muzeului din Deva i - a revenit s a rc ina de a efectua săpături arheolo­gice în necropola aşezării. Cercetări mai vechi efectuate de către dr. doc. Oct . F l o ca şi descoper i r i întîmplătoare au scos fn evidenţă faptul că necropola se afla plasată fn extremitatea estică a aşezării romane. Descoper i r i le funerare cunoscute aveau un ca rac te r d ivers : sarcofage

114

www.mnir.ro

115

www.mnir.ro

1 1 6

www.mnir.ro

din piatră Sau cărămidă, stele şi le i funerari , inscripţii cu caracter fu­nerar e tc . De menţionat este faptul că ele nu atestau pract icarea i n c i -neraţiei.

Cercetările întreprinse în perioada 27 iunie-9 iulie 1977 au fost e¬fectuate într-un spaţiu restrîns, delimitat pe două laturi de l inia ferată Deva-Arad şi c a s a sitelor termocentralei , fn campania de săpături 1977 a fost cercetată o suprafaţă restrînsă de 85 m^. Rezultatele cercetării considerăm că au o importanţă deosebită. Astfel au fost descoperite în suprafeţele dezvelite ( S . I - V ) un număr de 8 morminte de incineraţie. A¬cestea pot fi încadrate în două din tipurile de morminte de incineraţie c u ­noscute şi de alte descoper i r i : morminte plane cu groapa arsă şi mor­minte cu groapa nearsă.

Mormintele din prima categorie, în număr de 3 (M. 3 , 5 , 8 ) , C U groapa albiată, au apărut la adîncimi vari ind între 0 , 3 0 - 0 , 4 0 m faţă de nivelul actual a l so lu lui . Conturul lor e r a bine delimitat în solul argi los de c u ­loare brun-cărămizie. Dimensiunile mormintelor sînt: lungimea la gură 1 ,70 -2 ,05 m, lăţimea 0,75-1 ,00 m, adîncimea 0 ,30 -0 ,40 m. Orientarea este aproximativ pe direcţia e s t - ve s t . Fundul şi marginile gropilor mor­tuare sînt puternic a r s e , încît pămîntul a căpătat adesea aspectul unei cruste de culoare cărămizie, cu pete negre-brune, groase de 1-2 cm. Conţinutul mormintelor constă din oase umane calcinate, amestecate cu bucăţi de cărbune, fragmente de pămînt ars la roşu. Cenuşa se află în cantităţi reduse , i a r celelalte r e s tu r i funerare sînt relativ puţine. I n ­ventarul funerar, considerat în ansamblu, este sărăcăcios: cuie de f ier , fragmente ceramice , un opaiţ fragmentar, un ac de os şi o monedă de bronz. In j u ru l gropilor nu s - a u observat urme de arsură sau r e s tu r i c ine ra re , acestea găsindu-se exclusiv în morminte.

Mormintele cu groapa nearsă, în număr de 5 (M. 1 -2, 4, 6-7) sînt considerate ce le mai rudimentare morminte de incineraţie provinciale romane, ca re se reduc la o simplă groapă de formărotund-ovală (diam. 1 ,00-1 ,75 -0 ,75 m), fără o amenajare specială, în interiorul cărora au fost depuse direct rămăşiţele culese de pe rug . Urmele de arsură, c e ­nuşă şi cărbuni se află doar pe fundul gropilor.

In morminte s - au găsit cu regularitate oase calcinate amestecate cu bucăţele de cărbune, uneori sfărîmături de pămînt a r s de culoare că­rămizie. L a aceste elemente se adaugă obiectele de inventar, destul de numeroase şi variate în comparaţie cu cele ale primei categori i de mor­minte: u rc ioare , căni, opaiţe, recipiente din sticlă, cuie , monede de bronz, un c e r c e l de aur .

Deşi ce rce ta rea se află doar la începuturile e i , se pot trage unele conc luz i i . O primă remarcă este faptul că mormintele de incineraţie se găsesc grupate într-o zonă s t r i c t delimitată. In suprafaţa cercetată, în spaţiul dintre morminte, l a adîncimi variind între 0 ,20 -0 ,60 m s-au d e s ­coperit sporadic vase şi fragmente ceramice romane, 2 murgele de s t i ­clă, 1 fibulă de f ier , 2 monede de bronz şi un leu funerar.

Din punct de vedere stratigrafie vrednică de notat este observaţia că această parte a cimitirului roman se află pe un loc fără vest igi i din

117

www.mnir.ro

epoci anterioare. Materialele arheologice descoperite a i c i aparţin inte­gral epocii romane.

Problema care se pune în cazul mormintelor cu groapa arsă este de a şti dacă defuncţii erau incineraţi pe locul de înmormîntare a rămăşiţe­lor funerare sau un rug funerar r idicat în altă parte. Considerăm, pe baza celor observate pînă în prezent l a Micia , că pămîntul a r s pe fundul şi pereţii gropilor este o consecinţă nu a a rde r i i pe loc a morţilor, c i a purificării r ituale prin foc a gropilor mortuare dinainte pregătite, în ca re au fost aşezate apoi, după ritualul cunoscut, restur i le a rde r i i c u ­lese din rugul funerar. Un element în susţinerea acestei idei îl const i ­tuie cantitatea prea mică de cărbune şi de oase umane calcinate aflate în morminte, l ipsa cenuşei, elemente care în cazu l unei incinerări pe loc a r fi trebuit să existe din abundenţă.

O datare a grupului de morminte, recent descoperite la Micia , se poate face luînd în considerare determinările a t re i monede aflate ca piese de inventar funerar, fn două morminte (M. 1-2) piesele monetare a¬parţin primei jumătăţi a s e c . I e . n . (prima emisă în timpul lui T i be r iu , a doua fără o încadrare precisă), i a r moneda aflată în M.5 datează de l a Vespas ian . Pe baza acestora considerăm că înmormîntările respective au avut loc în prima jumătate a s e c . a l Π-lea e . n . In afară de aceasta, patru dintre morminte (M. 1 , 2, 3, 4) au c a inventar funerar şi opaiţe de lut a r s , a'căror tipologie este caracteristică s e c . I I e . n .

O problemă aparte ridică vasul descoperit în M.7, care datorită pastei , manierei de confecţionare, diferă de materialul ceramic tipic r o ­man, asemănîndu-se cu ceramica din unele morminte descoperite la C i n -ciş. Pe acest considerent sîntem înclinaţi a crede că acest mormînt a¬parţine unui autohton. Descoper i r i aparţinînd populaţiei dacice în aşe­zarea de l a Micia sînt cunoscute şi din trecut . Acesta a r fi primul mor­mînt ce se poate atribui populaţiei băştinaşe.

P rac t i c a rea incineraţiei şi înhumaţiei pare a se fi folosit în a ce ­laşi timp în s e c . al I I - l e a e . n . Fo los i r ea unuia sau altuia dintre r ituri le funerare poate să fie determinată, printre a lte le , şi de apartenenţa e t ­nică a d iverse lor grupuri de colonişti şi populaţii întîlnite în Dacia în perioada stăpînirii romane.

loan Andriţoiu

I V . D A T E P I E L I M I N A R E C U P R I V I R E L A M A T E R I A L U L F A U N I S ­T I C DIN C A S T R U L ROMAN MICIA. Materialul faunistic descoperit în cas t ru l roman Micia (corn. Veţel, jud.Hunedoara), în campania de săpă­tur i din anul 1 976^4 1 reprezentînd în majoritate r e s tu r i menajere, c u ­prinde 668 p iese , dintre care 5 aparţin păsărilor şi 663 mamiferelor.

Păsările (Aves) . Au fost găsite 5 piese ce aparţin probabil unui tip de găină primitivă, Gallus gallus domesticus.

Mamiferele (Mammalia). Sînt reprezentate prin 663 fragmente,din­tre care au putut fi determinate 623. Restur i le osoase provin de la 4 spec i i sălbatice (mistreţ, ce rb , căprior, castor ) şi de l a 6 spec i i do­mestice (porc, bou, paie, capră, c a l , cîine) (tabel 1).

118

www.mnir.ro

Tabel 1 Repartiţia speci i lor pe număr de piese şi număr de indivizi

Spec ia ' sau grupa Număr piese % NMI %

Sus domesticus 147 23,59 15 30 Bos taurus 318 51 ,04 18 36 Ovricaprinae 70 11 ,23 6 12 Equus caballus 45 7,22 3 6 Caniş familiaris 5 0,80 1 2 Sus s c r c f a 9 1 ,44 2 4 Cervus elaphus 20 3,21 3 6 Capreolus capreolus 7 1,12 1 2 Castor fiber 2 0 ,32 1 2

ANAL IZA S P E C I I L O R . Po rcu l (Sus domesticus L ) şi mistreţul (Sus scrofa L ) . Din cele 156 piese au fost determinate c a fiind de m i s ­treţ 9 . Numărul minim de indiviz i (calculat pe mandibule) este 17, dintre care 2 mistreţi. Dentiţia ne evidenţiază pentru porcul domestic predo­minarea v i r s t e i de sac r i f i ca re intre 1/2 -2 ani 75% (tabel 2).Talia c a l ­culată pe astragale este de 68,02 cm (n=2) la porc şi 93,08 cm la m i s ­treţ (n=1).

Bovinele (Bos taurus L ) . Domină fn material , atît c a număr de frag¬mente, 318 (51,04%), cît şi c a număr minim de indivizi - 18 (36%). Ob­servaţiile efectuate asupra coarnelor , metapodiilor şi coxalelor ne e v i ­denţiază prezenţa probabilă în material a 5 femele, 4 masculi şi un c a s ­trat , înălţimea la greabăn a bovinelor de l a Micia este în medie de 136,63 cm (după Boessneck) şi 128,07 cm (după Talkin) (tabel 3) .

Oaia (Ovis a r i e s L ) şi cap ra (Capra hircus L ) . Reprezentate prin 70 piese, urmează ca frecvenţă în material bovinele şi po rc i i . Au fost atribuite genului Ovis 34 p iese , i a r genului Cap ra 9 . Numărul minim de indivizi pe întreaga populaţie este 6, dintre ca re Ovis = 5 şi Capra = 1 (tabel 4 ) . Dentiţia ce permite determinarea vîrstei de sac r i f i ca re l a 5 indivizi indică prezenţa a 4 maturi . T a l i a ovinelor, calculată pe meta­podii după Ta lk in şi Haak, este cuprinsă între 63 ,30-69 ,40 cm.

Ca lu l (Equus caballus L ) . I i aparţin în materialul nostru 45 de fragmente, ce pot fi considerate ca provenind de la 3 indiv iz i .

Cîinele (Caniş familiaris L ) . Au fost găsite 5 fragmente, aparţi­nînd unui singur individ.

Castorul (Castor fiber L ) . E s t e reprezentat prin două piese o¬soase - un cubitus drept şi o tibie stingă, aparţinînd probabil aceluiaşi individ.

DISCUŢII. Din datele prezentate rezultă că in economia alimentară a locuitorilor castru lu i roman Micia au predominat speci i le domestice. Astfel, din 618 fragmente aparţinînd speci i lor cu valoare alimentară, 93,85% aparţin mamiferelor domestice şi numai 6,14% celor sălbatice.

119

www.mnir.ro

Tabel 2

Repartiţia pe vîrste de sac r i f i ca re la Sus sp .

NMI Sex Vîrsta P i e s a pe ca re s - a determ. Observaţii

1 1 1 ?

7-9 luni 12-14 luni 14-15 luni

1 mandibulă stingă 1 mandibulă dreaptă 1 mandibulă dreaptă

2 •ν 16-17 luni 1 mandibulă stîngă 1 mandibulă dreaptă

2 Ρ ? 17-19 luni 2 mandibule stîhgi

4 1 7

19-21 luni 23-25 luni

4 mandibule drepte 1 mandibulă dreaptă

1

4

c?

1 o-

27-29 luni

adult

1 maxilar sup. stîng 3 mandibule stîngi 1 maxilar sup.drept

mistreţ

Tabel 3 Dimensiunile metapodiilor la Bos taurus (în mm)

Metacarp d Metacarp (5 Metatars d Metatars O*

Lungimea 202,2 211 ,8 224,5 234,3 Lăţime proximal 64,9 64,5 48,1 53,5 DAP proximal 38,2 38,7 40,8 45,4 Lăţime minimă diafiză 37,7 36,9 25,8 27,5 DAP minim diafiză 24,3 22,8 26,4 26,4 Lăţime distal 68,9 67,5 58,9 60,6 DAP distal 35,8 32,9 32,4 34,1

Spec ia dominantă o reprezintă bovinele, ca re se situează pe p r i ­mul loc, atît ca număr de fragmente, cît şi c a număr minim de indiv iz i .

Referitor la ovicaprinae trebuie menţionai faptul că sacrif icarea a¬cestora mai mult la vîrstele mature presupune ut i l izarea lor atît c a fur­nizoare de ca rne , cît şi pentru lapte şi lînă.

Numărul mic de fragmente osoase şi de indivizi a l spec i i lor sălba­tice sugerează că vînătoarea avea un ro l cu totul secuntar , fiind p r a c t i ­cată probabil în mod accidental .

Prezenţa în material a oaselor de castor , specie stenobiontă, a s ­tăzi dispărută, indică existenţa în apropierea castru lu i roman Micia a bazinelor acvatice şi a pădurilor, condiţie esenţială pentru dezvoltarea acestor animale.

120

www.mnir.ro

Datele furnizate de materialul faunistic de la Micia demonstrează şi faptul că în s e c . I I - I I I , a r i a de răspîndire a cerbului cuprindea încă această regiune.

O analiză completă a restur i lo r faunistice se va putea face numai odată cu studiul întregului material faunistic din castru l roman Micia.

Tabel 4 Resturi le osoase de ovicaprinae

P i e s a O C OC NMI

Neurocraniu 2 Dentiţie superioară i z o l . 2 Mandibulă dreaptă 5 Mandibulă stîngă 4 Dentiţie inferioară i z o l . 4 Vertebră 1 Scapulă dreaptă 2 1 I C Scapulă stîngă 2 1 Humerus stîng 4 Radius drept 1 Radius stîng 2 Cubitus 2 Metacarpian drept 5 50 Metacarpian stîng 5 1 Coxal drept 1 Coxal stîng 1 Tibie dreaptă 5 Tibie stîngă 2 1 3 Metatarsian drept 4 Metatarsian stîng 1 1 Astraga l drept 1 Calcaneu stîng 1 Falanga 1 3 1 Metapodiu 1

Edith Ionescu Rusu şi Maria Brăileanu

N O T E

1 Colectivul a fost compus din d r .doc . Oc t . F l o ca şi L i v iu Marghitan de la Muzeul de Istorie Deva, Valentin Vasi l iev de l a f i l ia la Academiei R . S . R . C lu j , Dan Isac şi Gheorghe L a z i n , studenţi. Carnetul cu în­semnările de şantier privind campania din 1968, desfăşurată între 2-31 iu l ie , ne -a fost pus la dispoziţie cu deosebită bunăvoinţă de că­tre d r .doc . O c t . F l o c a , căruia îi adresăm şi pe această cale mulţu­miri le noastre.

121

www.mnir.ro

2 Şef de lucrări L u c i a Marinescu. Din colectiv au făcut parte L i v iu Mărghitan, muzeograf pr incipal , Constantin C .Peto lescu şi L i v i u Petculescu, muzeografi. L U C I A M A R I N E S C U , L I V I U MĂRGHITAN, CONSTANTIN C . P E T O L E S C U , Termele romane de la Micia . Raport asupra săpăturilor din anii 1971-1974, în Cercetări arheologice, I , Bucureşti, 1975, p .217-229.

3 Cercetările vi itoare vor putea prec iza dacă "piaţeta" avea portic şi pe celelalte l a tur i , implicit destinaţia e i .

4 Termele I şi II folosesc în comun un canal de scurgere a apelor u za ­te spre Mureş, l a care credem că se racorda şi reţeaua edificiului Terme I I I .

5 C I L , I I I , 1374 şi C . D A I C O V I C I U , Micia I . Cercetări asupra c a s t r u ­l u i , înACMIT, I I I , 1930-1931, suppLfl , epigr. 1.

6 Edi f ic iu l Terme I a fost redezvel it îh vederea consolidării zidăriei în anul 1978, pri le j cu care s - au făcut noi observaţii privind cele două faze menţionate. Tot acum s - a u întocmit planuri le, nivelmentul şi r e -lèveele de detaliu pentru construcţiile Terme I şi II şi,parţial, T e r ­me I I I .

7 L U C I A M A R I N E S C U , L I V I U MĂRGHITAN, CONSTANTIN C . P E T O -L E S C U , op . c i t . , p .223.

8 Pe latura de sud s - au găsit fragmente de coloane răsturnate, ce par a fi căzute pe locul lo r . Cercetările viitoare vor putea aduce noi pre­cizări în acest s ens .

9 Nu credem că moneda datează prima fază a edif iciului, ea fiind de s ­coperită împreună cu un denar de la Hadrian într-un canal din faza a doua a construcţiei.

10 Cercetările din campania viitoare vor completa datele cunoscute. Cu această ocazie se vor întocmi re leveele exacte ale edificiului, n ive l ­mentul, precum şi poziţionarea riguroasă în raport cu celelalte con ­strucţii. Planul prezentat a l edificiului este întocmit după măsură­tor i mai vechi .

11 Vez i în specia l termele de l a Slăveni, construite în vremea lui S e p -timius Severus şi refăcute în timpul lui F i l i p Arabul , cf . G H . P O P I -L I A N , Termele de l a Slăveni, în Apulum, I X , 1971 , p .626-640.

12 V e z i în specia l termele de l a Dinogetia, compartimentate identic şi cu dimensiuni foarte apropiate, datate mai tîrziu în perioada Diocle-tian-Constantin c e l Mare, diferenţa constînd în orientarea edif iciu­lui şi în t raseul poligonal a l absidelor l a exter ior . I . B A R N E A , L e s thermes de Dinogetia, îh " D a c i a " , N . S . , X I , 1967, p .225-252.

13 Vez i L I V I U P E T C U L E S C U , Cercetări arheologice în cast ru l roman de l a Mic ia . Raport preliminar asupra săpăturilor din anii 1976-1977, publicat în acest volum.

14 D . K R E N C K E R , Die T r i e r e r Kaiserthermen 1929, p.178,fig.235 a. 15 Vez i pentru edificiul Terme Π în spec ia l termele din Drevant, cf .

D . K R E N C K E R , o p . c i t . , p.251 , fig.37>7. 16 J . F . N E I G E B A U R , Dacien, Braşov, 1851, p .52, 64. 17 C . D A I C O V I C I U , Dac ica , p. 165.

122

www.mnir.ro

18 O . F L O C A , L.MĂRGHITAN, £n Sarget ia , V I I , 1970, p .44. 19 J . F . N E I G E B A U R , l o c . c i t . 20 C . D A I C O V I C I U , op . c i t . , p. 162-175. 21 O . F L O C A , L MĂRGHITAN, op . c i t . , p .43 -56 . 22 C . C . P E T O L E S C U , Studien zu den MilitKrgrenzen Roms, I I . V o r -

trăge des 10. Internationale τ L imescongresses in der Germania Infe­r i o r , Koln-Bonn, 1977, p.369 cu bibliografia.

23 Colectivul " c a s t r u l " încadrat în şantierul complex Micia, condus de L .Mar inescu , a fost compus iniţial din autorul acestor rînduri şi C . C . P e t o l e s c u (1976, prima parte a campaniei din 1977). Din a doua parte a campaniei din 1977 în colectiv a fost cooptat A l .T .Nemoianu, i a r începînd din 1978 colectivul este format din L . P e t c u l e s c u , A l . T . Nemo ian u şi Ruxandra Anastas iu .

24 L a încheierea acestei prime faze a săpăturilor rezultatele vor fi publi­cate într-o monografie.

25 Vez i şi DAVID J . B R E E Z E , BRIAN DOBSON , Hadr ian ' s Wall, 1978, p .166.

26 A E , Marcus Aure l ius , BMC, 1290, an 165-166. Determinarea mo­nedelor a fost făcută de Carmen Peto lescu.

27 C I L ΠΙ 7969 = I L S 371. 28 De exemplu castre le de pe zidul lui Hadrian şi c e l puţin o parte d i n ­

tre cas t re l e de pe zidul lu i Antonius P ius - Croy H i l l , B a r H i l l , A u -chendavy, Cadder , Balmuildy, Bearsden - au fost construite de l e ­gionari deşi erau apărate de aux i l i a r i . V e z i DAVID J . B R E E Z E , BRIAN DOBSON , o p . c i t . , p .68 ,91 .

29 Vez i G . W E B S T E R , The Roman Imperial Army of the F i r s t and S e ­cond Centur ies A . D . , Londra , 1969, p .205-6 cu ca lcu lu l suprafe­ţei ocupate de o unitate auxiliară romană.

30 C I L IU 1343. Vez i pentru lectură C . C . P E T O L E S C U , op .c i t . ,ρ.370-371 , cu bibliografia.

31 A E , Tra ianus Decius , Colonia Viminacium, P i ck , I , 127. 32 Materialele post romane descoperite în cas t ru vor fi publicate fn 1980

într-un studiu separat de către A l .T .Nemoianu . 33 L . P E T C U L E S C U , în ActaMusei Napocensis, 15, 1978, p .131-133. 34 Vez i tot în acest volum raportul de săpătură a l membrilor co lect ivu­

lui şantierului arheologic Micia , cărora le mulţumim şi pe această cale pentru încredinţarea materialului .

35 Aducem pe această cale mulţumiri tovarăşei Alexandra Bolomey pen­tru spr i j inul şi indicaţiile date.

L E C H A N T I E R A R C H E O L O G I Q U E MICIA (VEŢEL, DÉP. D E HUNEDOARA)

Résumé

L e s fouilles archéologiques qui avaient comme objectif les thermes romaines de Mic ia , emplacées à nord-est à l'extérieur du camp r o ­main, ont été effectuées pendant plusieurs campagnes entre 1967 et 1978.

123

www.mnir.ro

L'étape actuelle des recherches nous permet de faire quelques constatations au caractère plus général concernant la zone investiguée dans son ensamble et auss i des observations moins importantes re lat ives à chaque objectif séparément.

L a première constatation qui s ' impose concerne le fait qu ' i c i on est en face d'un complexe thermal formé de trois constructions distinctes, chacune avec son propre "praefurnium" ce qui lui permetait de function-ner indépendamment.

A un moment donné, deux de ces constructions, les thermes I et les thermes III ont été organisées autour d'un espace ouvert, probable­ment une petite place, limité vers 1' ouest par un portique.

On doit auss i signaler le fait que les trois constructions présen­tent chacune plusieurs interventions de reconstruction et réparation qui sont mises en évidence tant par les matériaux et le site archéologique que par les éléments de maçonnerie conservés.

Deux inscriptions découvertes à Micia font mention du fait que les thermes (du camp) ont été réconstruites puisqu 'e l les avaient été démolies a cause de leur ancienneté pendant le règne de Septimius Severus et respectivement Severus Alexander.

L a situation qu'on a surprit su r place, l ' ex i s tence de trois c o n ­structions différentes, chacune marquée par les t races des r econs t ruc ­tions et réparations ne parait pas correspondre aux dates fournies par les inscr ipt ions .

Jusqu'à l'achèvement des recherches dans tout le complexe les auteurs considèrent que:

1 l'édifice qui a appartenu au camp et auquel se réfèrent les deux inscriptions est ce lui dénommé Thermes I , construit pendant le règne de Hadrien, reconstruit complètement au temps de Septimius Seve rus et reconstruit une fois de plus au temps de Severus Alexander;

2 l'édifice Thermes II a été construit au temps de Commodusaprès les guerres marcomans et i l était destiné à être employé par l a population de l a "canabae" et c ' e s t bien probable que pendant s a d e r ­nière période de fonctionnement i l était déstiné aux femmes.

3 L e s édifices thermaux de Micia fonctionnaient séparément et chacun contenait le nombre de pièces nécessaires pour le déroulement d 'un flux thermal normal.

L 'organisat ion planimétrique de ceux - c i s ' i n s c r i t dans le schéma dit de Krencker Ringtyp, ayant des analogies dans le monde romain en général et auss i en Dac ie .

* L e s premières deux campagnes, effectuées par le Musée d'Histoire

de l a R . S . de Roumanie dans l a partie septentrionale du camp fortifié de Mic ia , ont permis d'établir l ' ex i s tence de deux phases dans l a construc­tion. Dans l a première le camp était fortifié par un fossé et un vallum en te r re et les constructions intérieures en bois ( les baraques pour les troupes) ou en p ier re et bois (le praetorium). L e constructions de cette phase ont été détruites par un incendie, daté par des monnaies post 165-

124

www.mnir.ro

166, donc au début des guerre contre les Marc o mans. On peut donc sup­poser que le camp ait été conquis par les Yazigues vers les années 167¬170.

L a deuxième' phase du cast re est celle où la fortification extérieure était représentée par un mur en pierre et les constructions intérieures étaient toutes en p i e r r e . Cette phase a duré jusqu'à l a retraite de l ' a r ­mée romaine de la Dacie en 271 de n.è. L ' absence de toute t race de des­truction permet de supposer que la retraite de 1 ' armée de ce camp τ 1 a pas était effectuée sons l a press ion des ataques barbares .

L e s matériaux archéologiques y découverts prouvent une continuité de l a vie dans le camp après avoir pr is fin sa fonctionnalité militaire aussi, aux I V e et VUje-IX® siècle.

* On présente les résultats des recherches archéologiques effectuées

en 1977 dans l a nécropole de l'établissement romain de Mic ia . Dans les cinq sections pratiquées on a décapé huit tombes d'incinération. Ces tombes peuvent être encadrées en deux catégories: des tombes plaines avec l a fosse calcinée (M 3 ,5 ,8 ) et des tombes avec la fosse non c a l ­cinée (M 1 - 1 , 4 , 6 - 7 ) .

L e s tombes de la première catégorie, avec l a fosse en cuvette, qui ont apparu à une profondeur de 0 ,30 -0 ,40 m avaient leur contour bien délimité dans le so l argi leux. L e fond et les bords des fosses mortuaires se présentent fortement calcinés.

L ' inventa i r e funéraire est relativement pauvre: des clous en fer , des fragments céramiques, une aiguille en os et une monnaie en bronze.

L e s tombes avec l a fosse non calcinée sont considérées les plus rudimentaires tombes d'incinération des provinces romaines. E l l e s se reduissent à une simple fosse ronde-ovale (0,75-1 ,40 m en diamètre), sans aucun aménagement spécial, dans l'intérieur desquelles ont été dé­posés les dépouilles de l'incinération récupérés du bûcher et l ' i n v e n ­taire funéraire: brocs funéraires, t a sses , lampes, c lous , monnaies en bronze et une boucle d 'o re i l l e en o r .

A base du matériel d 1 inventaire et spécialement à base de deux monnaies en bronze émises pendant l a première moitié du I e r siècle de n.è. on peut considérer que les tombes récemment découvertes à Micia appartient à l a première moitié du I I e siècle de n.è. L e broc découvert dans la tombe no.4 constitue un produit d'importation de type méridio­nale .

Une importance particulière présente l ' u r n e funéraire découverte dans l a tombe no.7 qui, par le type et la composition de l a pâte, par l a modalité de façonnage diffère sensiblement du reste de l ' inventa i re cé­ramique. E l l e appartient à une tombe d'incinération attribuée à un autochtone.

On a encore découvert de l a céramique dace à Micia, 1 dans le camp fortifié, dans l 'ensamble d'habitations et dans les thermes, fait qui atteste l ' ex is tence de la population dace dans le centre quasi -urbain de Mic ia .

125

www.mnir.ro

L e s tombes récemment découvertes attestent la pratique de l ' i n c i ­nération dans l a nécropole de Micia aus s i , en complétant les autres dé­couvertes connues dans cette zone à Cinciş, Streisfngiorgiu et Muncelu-B r a d .

On présente le matériel faunique provenant des fouilles archéolo­giques de l'année 1976.

Pour les mammifères l a répartition des espèces par nombre de piè­ces et nombre minimum d'individus est présentée dans le tableau no .1 .

Des données présentées i l résulte que dans l'économie alimentaire des habitants du camp romain de Micia les espèces doméstiques ont été prépondérantes par rapport aux sauvages.

On signale auss i la présence du castor dans le matériel, espèce actuellement disparue et du cer f , sur une aire qui aujourd'hui ne lui ap ­partient plus.

L E G E N D E D E S F I G U R E S

F i g . 1 . - P lan général du complexe thermal de Micia . F i g . 2 . - Sections dans les édifices Thermes I a et b et Thermes II c e t d . F i g . 3 . - Thermes I - Déroulement extérieur du mur de sud de la chambre

no. 5. F i g . 4 . - Thermes I - Détail de la piscine de ouest du " fr ig idar ium". F i g . 5. - Thermes II - L a gueule du praefurnium du mur de sud de la

chambre no. 10, transformée en égout.

F i g . 6 . - L e camp fortifié romain de Micia (la partie septentrionale). Architecte A . S i o n .

F i g . 7 . - M i c i a . Pièces d'inventaire des tombes d'incinération: M 1,1-9 ; M 2, 10-15.

F i g . 8 . - Mic ia . Pièces d ' inventaire des tombes d'incinération: M 4 , 1 - 9 , 13; M 5, 12; 10-11 céramique découverte dans les s e c ­tions .

126

www.mnir.ro