animatia in turism12.docx

8/14/2019 animatia in turism12.docx

http://slidepdf.com/reader/full/animatia-in-turism12docx 1/13

CUPRINS

CAP 1 : Conceptul de animaţie

CAP 2 : Animaţia în staţiunile turistice

CAP 3 : Cererea şi oferta de animaţie în turism

CAP 4 : Activităţi de animaţie

CAP 5 : Definirea animatorului şi întrebuinţările acestuia



Cap 1: Conceptul de animaţie

Conceptul de animaţie în materie de turism poate fi rezumat, la modul cel mai simplu,într-o tehnică de organizare a divertismentului în centrele de vacanţă. Animaţia în momentul defaţă apare ca o activitate nouă, de altfel puţin cunoscută, un subiect complex care dă naştere ladiverse interpretări, un ansamblu de acţiuni în adaptare la o piaţă în continuă mişcare. Aceasta seraportează în permanenţă la perioada vacanţei, perioada de timp privilegiată de cele mai multeori unei experienţe turistice. Putem spune că animaţia a devenit una dintre preocuparie majoreale unor organizaţii de turism care au realizat că investiţiile considerabile din echipamentele de

cazare nu sunt suficiente pantru a satisface exigenţele turiştilor din ţara sau din străinătate. Animaţia este un proces de creaţie, nu există o limită la multiplele posibilităţi de

organizare a acesteia în staţiunile turistice. Activităţile cele mai originale au adesea mai marişanse de reuşită dacă ele corespund motivaţiilor turiştilor. Pentru organizarea acestor activităţi deanimaţie este nevoie de o persoană specializată care să cunoască motivaţiile turiştilor şi să fie înmăsură să participe la planificarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de animaţie, să elaboreze programe de animaţie şi să supravegheze realizarea lor, să asigure informarea turiştilor şi publicitatea referitoare la posibilităţile de petrecere a timpului liber.

Animaţia trebuie să permită asigurarea funcţiilor petrecerii timpului liber pe perioada

activităţii turistice, adică destinderea şi odihnă, divertismentul şi distracţia, dezvoltarea personalăa turistului. Ea constă în tot ceea ce contribuie la a face un sejur agreabil şi intersant, o atmosferăde destindere, centre de interes variate, un mediu înconjurător atrăgător, echipamente adaptate lanecesităţile lor, dar mai ales animaţia de astăzi legată de noile tipuri de produse turistice caresunt vacanţele active şi mai ales turismul cu tema.

Animaţia în hotel constituie o activitate a cărei origini se afla în însăşi apariţia şi evoluţiastructurilor de cazare. Primii care au conferit activităţii hoteliere şi rolul de agrement şi animaţieau fost englezii care în Evul mediu, o dată cu dezvoltarea hanurilor, au căutat să atragă cât maimulţi clienţi utilizând şi tehnici de animaţie realizate de proprietar şi de familia sa, cât şi prin alte

categorii de persoane, cum ar fi actorii ambulanţi. Între anii 1780 – 1825 hanurile din Angliaerau cele mai vestite în lume pentu comfortul şi serviciile oferite.

După Revoluţia franceză au avut loc multiple schimbări de ordin social, politic şieconomic şi se realizează o mare deschidere pentru dezvoltarea turismului. Fluxurile turisticesunt orientate din Anglia spre Franţa, Italia, Austria, Germania şi Elveţia. În această perioadăapar primele hoteluri de lux care ofereau servicii complexe , inclusive de agreement şi animaţie,



cum sunt: Dolder Grand Hotel – Zurich, Hotel Imperial – Viena, Hotel Vier Jahreszeiten – Hamburg, Hotel Des Berges – Geneva.

În aceste staţiuni hotelurile se asigurau pentru turiştii sosiţi în vacanţă multiple posibilităţi de petrecere în mod plăcut a timpului liber, prin activităţi culturale, sportive, la care

aceştia participau în mod activ. Hotelurile menţionate au fost construite ca hoteluri de luxdestinate oamenilor de afaceri, oferind cele mai atractive locuri de întâlnire şi petrecere atimpului în mod plăcut.

În filozofia hotelieră americană, agrementul şi animaţia au constituit parte componentă a produsului hotelier şi factor determinant în stimularea vânzărilor serviciilor.

În România, animaţia hotelieră nu se bucura de o arie prea largă de utilizare, fie din lipsaunui personal specializat, fie pur şi simplu din dezinteresul hotelierilor, care încă nu au realizatcă aceasta animaţie este o investiţie în atragerea unui număr cât mai mare de clienţi.

În ţara noastră întâlnim animaţia pentru oameni de afaceri şi evenimente ( conferinţe,simpozioane), animaţia pentru copii şi animaţia de cazinou. Toate hotelurile destinate în principal turismului de afaceri, deci în special hotelurile din mediul urban, pun la dispoziţiaclienţilor săli de conferinţe şi chiar centre de afaceri.

În cazul acestor evenimente se utilizează elemente de animaţie specifice realizate de personalul hotelului sau de către firmele specializate în organizarea de evenimente, conferinţe,cum ar fi: afişarea evenimentului şi alte materiale informative; steaguri şi alte însemne naţionale;sonorizare( imnul statelor din care provin participanţii, ambianta sonoră); conducerea clienţilor lamasă; program de animaţie culturală în cadrul meselor festive.

Un alt tip de animaţie care se găseşte în România este animaţia de cazinou, deoareceexistă câteva hoteluri de lux care au cazinou în propria incinta. Cele mai importante hoteluri careau casino propriu sunt: În Bucureşti: Athenee Palace Hilton – Partouche Casino; Marriott GrandHotel - Grand Casino; Sofitel – Blândo Casino; Ambasador; Bucureşti – Pariş Casino;InterContinental – Casino Austria; în Galaţi: Sofin Hotel; în Sinaia Anda – Maxim.

În România una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă hotelurile înîncercarea de a realiza o animaţie de calitate este lipsa unor specialişti bine pregătiţi.



Cap 2: Animaţia în staţiunile turistice

Organizarea animaţiei turistice se concretizează în funcţie de atracţiile particulareexistente, resursele locale, dar şi în funcţie de caracteristicile vizitatorilor cărora le sunt în modspecial destinate proiectele care se intenţionează a fi puse în practică: turişti străinii careefectuează sejururi la hotel, turişti naţionali care vin să frecventeze o staţiune ( chiar la sfârşit desăptămână) , tineri care călătoresc cu cortul etc.

Pe de altă parte anumite staţiuni îşi datorează succesul animaţiei pe care o promovează, prin numărul mare de activităţi, altele, în mod contrar şi-au făcut o reputaţie printr -o activitate (maxim două activităţi ), însă la care oferă turiştilor excelente condiţii de participare.

Datorită acestor situaţii variate nu există o schemă sau o formulă de planificare şidezvoltare a animaţiei care poate fi în general aplicată la o manieră integrală. Însă, realizareaunui proiect de animaţie, adică a unui plan foarte bine fundamentat, poate evita pericolul unorerori.

Cap. 3 Cererea şi oferta de animaţie în turism

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a cărei membră este şi ţara noastră, acorda odeosebită atenţie civilizaţiei timpului liber, apreciind că, în perspectiva anilor viitori, timpul libernu va mai fi considerat doar un timp rezidual în raport cu timpul de muncă, tinzând tot mai multsă se transforme într -o nouă calitate, în sensul lărgirii orizontului de cunoaştere şi de odihnăactiva pentru reconfortare.

Timpul liber nu este în mod necesar numai timpul global, acela al leneviei, ci şi acela altimpului eliberat de orice constrângeri, este timpul viu, reator, personal.

Niciodată turismul nu a fost mai pluridimensional, pluridisciplinar că astăzi. Apare unfenomen nou : din ce în ce mai mult, fiecare caută să-şi « trăiască » vacanţele decât să şi le « petreacă ».



Cap 4: Activităţi de animaţie

Animaţia în taberele şcolare. Acest tip de animaţie este o parte dificilă, deoarece se

adresează unor turişti cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani, ca atare animaţia oferită trebuiestructurata pe grupe de mulţi, astfel încât să fie accesibilă şi primită de fiecare categorie în parte.Pe de altă parte, fiecare categorie implica şi partea de supraveghere, la cei mici am puteaspune chiar monitorizare.

În organizarea animaţiei în taberele şcolare trebuie să se pună accent pe :

▪ dezvoltarea spiritului de echipă ;

▪ realizarea unei atmosfere festive ;

▪ dezvoltarea sensibilităţii ;

▪ stăpânirea emotivităţii atunci când se interpretează un text în public ;

▪ formarea şi cultivarea respectului faţă de public

Pe grupe de mulţi, activităţile propuse pot fi jocuri organizate, antrenante pentru copii, iar pentru adolescenţi jocuri intelectuale, ce antrenează discuţii şi comentrii (sub forma unorşezători).

Activităţi pentru copii

▪ foc de tabără – copii sunt antrenaţi să caute lemne pentru foc. Acest eveniment poate ficombinat cu alte jocuri, ca de exemplu « dansul indienilor ». Animaţia propriu -zisă constă înfaptul că pentru a deveni « indieni », copii sunt machiaţi, costumaţi şi poartă pe cap pene,executând în jurul focului un dans specific. Investiţiile sunt minime, efectele se obţin din machiajiar costumele se pot improviza uşor.

▪ trasee în natură – pot fi structurate fie pe drumeţii în care se urmăreşte marcajul, pe durata uneizile. Aceste drumeţii pot fi combinate cu « descoperirea unor comori » -la dus se ascund diverseobiecte care trebuie descoperite la întoarcere. Traseul poate fi făcut în două zile, cu cazare la unref ugiu sau cabană, caz în care copii trebuie să aibă peste 12 ani. Investiţiile sunt minime, secreează spirit de echipă, întărind solidaritatea între membrii grupului, eventual şi deresponsabilitate faţă de ceilalţi membrii ai grupului, se instituie sentimentul de curaj, deexperienţa inedită.

▪ teatru de păpuşi – organizat de copii, la sugestia lor, în care interpretează fie povesti cunoscute,fie scurte scene improvizate. Investiţia este minimă : jucării şi o cortină (eventual masarăsturnată). Pot fi folosite şi marionete, copii fiind îndrumaţi în mânuirea lor.



▪ concursuri pe diverse teme – pot fi organizate în spaţiu închis sau deschis, în funcţie de loculunde se desfăşoară , resursele existente, condiţii meteo etc. Acestea pot fi :

- desene pe asfalt ;

- jocuri distractive, de exemplu alergare în sac (pe echipe) ;

- concursuri de poezii şi cântece ;

- recunoaşterea instrumentelor muzicale şi gruparea acestora pe tipuri.

▪ activităţi manuale – sunt foarte indicate a fi organizate în interior, mai ales pe vreme rea :

- realizarea de figurine de plastic ;

- crearea de obiecte sau jucării cu ajutorul truselor de traforaj ;

- confecţionarea de haine pentru păpuşi ; - pictura pe diverse teme ;

- ţesutul covoarelor cu ajutorul « firelor » de hârtie ;

- împletituri de lână ;

- cusături sub forma broderiilor ;

- colaje cu plante şi materiale textile.

Activităţi pentru adolescenţi : ▪ concursuri de orintare cu busola - se realizează pe echipe. Animaţia constă în stabilirea unuitraseu pe care concurenţii îi vor parcurge cu ajutorul hărţilor, busolelor, indicatoarelor şi care vafi presărat cu obstacole. Câştigă echipa care realizează un traseu în cel mai scurt timp.

▪ organizarea de serate – este un prilej pentru participanţi pentru a se cunoaşte mai bine între ei,de a se destinde, de a se distra. Animaţia constă în faptul că ei vor fi organizatorii şi participanţii.

▪ spectacole de pantonima – se realizează pe echipe, de obicei o echipă indică un cuvânt unuimembru al celeilalte echipe, iar acesta trebuie să-l facă cunoscut colegilor prin mimică şi gestica,

fără a vorbi. Apoi se schimba rolurile. Nu necesită investiţii.

▪ discuţii pe o temă dată – se pot referi la istorie ( mari personalităţi ale istoriei naţionale sauuniversală, mari evenimente istorice care au marcat cursul omenirii, bătălii celebre, mari spioni,femei celebre care au influenţat cursul istoriei), geografie (o anumită tara- cu referiri la poziţiageografică, relief, climă, curiozităţi, resurse naturale unicat, mod de viaţă, obiceiuri şi tradiţii),



literatură. Nu necesită investiţii financiare, doar cunoştinţele generale ale participanţilor şicrearea unei atmosfere de dezbatere cât mai interesante.

▪ organizarea unei expoziţii – cu exponente create de adolescenţi. Animaţia începe de laaranjarea obiectelor în sală, culegerea impresiilor de la « vizitatori », formarea unui « juriu » şi

acordarea unor premii pentru cele mai bune lucrări.

▪ realizarea unor afişe publicitare – transmiterea de maximum de informaţie cu minim demijloace. Transmiterea informaţiei poate fi prin cuvinte sau simboluri.

▪ modelaj în zăpadă (iarna) sau în nisip (vara, pe plajă). Se poate organiza la orice mulţi. Nunecesită investiţii.

▪ foc de tabără

▪ drumeţii cu cortul în spate – urmărirea unui traseu după semnele şi indicatoarele existente. La

locul de campare fiecare îşi instalează cortul şi participa la organizarea şi derularea activităţiicomune, cum ar fi realizarea focului, pregătirea hranei, servirea mesei, curăţarea locului la plecare. Astfel se dezvoltă lucrul în echipă.

Cele prezentate mai sus ca forme de animaţie în tabere pot fi diversificate sau combinateîn funcţie de imaginaţia animatorului. Se impun însă anumite precizări, privind regulile cetrebuie respectate, mai ales în ceea ce priveşte animaţia grupurilor de adolescenţi :

▪ trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.

▪ fumatul poate fi tolerat în limitele rezonabile şi în locuri special amenajate, pentru a nu

expune pe nefumători. Dar este recomandat să fie evitat.

▪ participarea la discotecă se face în limita unui program stabilit şi cu însoţitor.

▪ mersul la drumeţii se face pe durata adecvată vârstelor, fără suprasolicitare şi cu toate precauţiile de rigoare (vreme, trasee accesibile, pentru evitarea oricăror accidentari).

Animaţia în parcurile de distracţie

Parcurile de distracţie reprezintă, de obicei, pentru turist o aventură unică în viaţă,deoarece acesta îşi consuma practic curiozitatea din prima vizită, gradul de satisfacţie fiindmaxim, probabilitatea de a reveni este relativ scăzută. Din acest motiv parcurile de distracţienecesita periodic o « revitalizare » a echipamentelor, prin înlocuirea celor « uzate moral » carenu mai au atractivitate cu altele mai dinamice care să corespundă cu noile cerinţe ale turiştilor.

În acest domeniu avem de-a face cu parcuri de distracţii cu oferta complexă, pentru toategusturile şi vârstele ( de exemplu : parcul Prater din Viena, Europa. Park Rust, situat în apropierede graniţa dintre Germania şi Franţa, nu departe de Karlsruhe s.a), precum şi parcuri tematice



care se adresează unui anumit segment determinat de turişti ( de exemplu : Eurodisneyland,special pentru copii) Aceste parcuri indiferent de tipul lor, sunt o concentrare de echipamente deanimaţie care se caracterizează printr -o mare diversitate şi care au rolul de a spori atractivitatea parcului (luate individual nu prezintă tot atâta interes). Durata de viaţă a unui parc este apreciatăla aproximativ 10 ani. Excepţie la acesata regulă fac Disneyland, deoarece parcul va fi în

permanenţă actual, întrucât principalii vizitatori sunt copii, mereu alte generaţii de copii, care vor fi atraşi de subiectul promovat de aceste parcuri : basmul, povestea sau desenul animat, cu per sonaje fascinante şi îndrăgite.

În ţara noastră, parcuri de distracţie întâlnim pe litoral.

Animaţia la muzeu este un concept nou în domeniul turismului. Este ştiut că muzeulreprezintă o resursă fundamentală pentru funcţia turistică a oraşului. Astăzi rolul unui muzeu este perceput mult mai aproape de al unui parc tematic, al shoppingmall-ului, al centrelor comercialedecât al realităţii artistice, oarecum exclusiviste. Rolul muzeului devine activ şi este propus cu

insistenţă potenţialilor vizitatori sau turiştilor. Muzeul nu se mai limitează la a fi doar un produs primar ( de a fi ofertă care determină motivaţia de vizitare a unui oraş) sau de susţinător alimaginii, ci muzeul a început să joace un rol tot mai important pe piaţa produsului secundar, înconcurenţă cu alte servicii care intervin în facilitarea vizitării unui oraş : res taurante, baruri,hoteluri. De exemplu, în muzeele englezeşti accesul la diferite servicii din interiorul muzeului nueste condiţionat de vizitarea muzeului, magazinele şi spaţiile amenajate din interiorul muzeuluidevenind locuri unde se pot petrece câteva ore liniştite printre cărţi şi albume. Muzeeleenglezeşti oferă chiar şi locuri de cazare (fiind posibilă cazarea la British Museum).

Deşi pare de neconceput, în acest fel produsul muzeul intra în competiţie cu magazinele,

cu sectorul de catering, dar şi cu cel hotelier, oferind servicii complexe pe un teren destul dediscutabil.

În ceea ce priveşte animaţia în croaziere, se poate spune, fără exagerare, că este vorba deo adevărată industrie, se apelează la o paletă largă de activităţi care au rol de antrena turiştii.

Animaţia în croaziere poate fi abordată în două direcţii :

▪ activităţi organizate la bordul navei - în timpul deplasării acesteia : pe lângă serviciile clasice (restaurante cu specific baruri, discoteci, spectacole - cabaret, muzică, dans), turiştilor le suntoferite de către animatori specializaţi : sporturi nautice, pescuit în larg, acţiuni de vânătoare.

Animaţia în croaziere se limitează uneori doar la spaţiul oferit de navă, având totuşi posibilitatea practicării de multiple activităţi relaxante : bai de soare, înot în piscină, gimnastică de întreţinere,gimnastică în apă, fitness, activităţi pe puntea vasului etc.

▪ activităţi organizate pe ţărm, în porturi, în staţiunile turistice sau localităţile vizitate. La ţărm seoferă toate tipurile de animaţie de care beneficiază şi ceilalţi turişti din staţiune, în funcţie deoferta locală şi durata acostării în port.



Animaţia în autocar este destul de restrictiva (turiştii nu se pot mişca, trebuie să -şi

păstreze locurile pe toată durata transportului). Ghidul va fi cel care va antrena turiştii, prindiscuţii sau prezentări ale programului care este de derulat . Singurele activităţi permise sunturmărirea unui film, ascultarea unui post de radio, casete cu muzica.

În ceea ce priveşte trenul, ca mijloc de transport pentru grupuri de turişti este rar întâlnit,el se adresează în primul rând turiştilor individuali care călătoresc pe distanţe relativ scurte, iar pe distanţe mai mari există varianta vagonului de dormit (unde nu se pune problema animaţiei, cimai degra bă a condiţiilor de călătorie).

Însă, există călătorii turistice cu trenul, cum ar fi Orient Express, care sunt considetare produse turistice complexe. Orient Express-ul este un produs de lux , călătoria fiind o ocazieanuală (un produs unicat pe parcursul unui an), cu o durată de până la 30 de zile, incluzândtranzitarea mai multor ţări, punctul de plecare este Londra, punctul final fiind Istambul. Opririleîn oraşe durează aproximativ 4 ore, în fiecare staţie turiştilor li se oferă partea de animaţiecorespunzătoare, constând ca şi la croaziere din oferta locală.

Animaţia în tren poate fi mai generoasă decât în autocar, se bazează în principal pe serateorganizate, inspirate din romanele Agathei Christea (Crimă din Orient Express). Însă, ofertaacestui produs constă dintr -o călătorie, mai mult decât confortabilă, cu ternul, cu toate facilităţileincluse, precum restaurante de lux, baruri, servicii ireproşabile, în condiţii de risc minim. Aceastăcălătorie reprezintă de obicei o aventură unică în viaţă.

În pensiunile turistice, animaţia este oferită de obicei de gazdă, întrucât cunoaşte cel

mai bine zona sau posibilităţile de divertisment existente, ea este cea mai în măsură să propunăvizitatorilor o anumită activitate. Activităţile care se practică în pensiuni au legătură cu specificulzonei, turiştii având posibilitatea de a practica activităţi recreative care corespund ncesitatilor sau preferinţelor lor. Turiştii veniţi în mediul rural doresc să practice o activitate fizică (mişcare,sport, plimbare) în aer liber, deoarece îi eliberează de oboseală fizică şi psihică acumulată.Adesea ei se implica în activităţi casnice sau agricole, mai ales din curiozitate sau pentru oexperienţă inedită. Alţii prefera divertismentul, distracţia, participând la diferite manifestăriculturale locale, la sărbători tradiţionale, evenimente emoţionante, şi implicit reconfortare pentruturiştii străini sau cei din mediul urban



Cap 5 : Definirea animatorului şi întrebuinţările acestuia

Animaţia reprezintă un element fundamental al ofertei turistice. Obiectul animaţiei îlconstituie realizarea activităţilor care să permită indivizilor să se distreze, să se amuze, să sedestindă. Participarea la o acţiune de animaţie înseamnă, pentru turist, să uite, pentru un interval

de timp, de stresul cotidian al vieţii sale.

Misiunea unui animator este tripla :

▪ oferirea satisfacţiei după dorinţele turiştilor ;

▪ asigurarea deplasării în cele mai bune condiţii de securitate creând şi un climat deîncredere turiştilor ;

▪ asigurarea unităţii în grup prin inoculir ea unui spirit de solidaritate.

Pentru a atinge aceste obiective animatorul trebuie să fie : ▪ un bun cunoscător al programului de realizat ;

▪ un bun organizator care reglează şi coordonează toate activităţile referitoare la

informarea, organizarea, punerea în aplicare a programului de animaţie ;

▪ un consilier tehnic care posedă cunoştinţe solide referitoare la echipamentele deanimaţie (ca mod de funcţionare) ;

▪ un formator şi informator care îi iniţiază în diferite activităţi pe cei mai puţin

experimentaţi, se informează asupra domeniului care îi revine (istoria locurilor, activităţilesportive, patrimoniul turistic) ;

▪ întotdeauna un lider care este mereu vigilent, cauta să evite situaţiile conflictuale, estedeschis, comunicativ, ascultă turiştii, trebuie să dea dovadă de răbdare şi stăpânire de sine,clarviziune psihologică, facilităţi de comunicare, cu un simţ al umorului dezvoltat şi este capabilsă se impună atunci când circumstanţele cer acest lucru.

Rolul unei politici de animaţie nu este doar acela de a organiza evenimente, prilejuri dedistracţie, de a sărbători ceva, ci este, înainte de toate, acela de a apr opia oamenii, unii de ceilalţi.

Putem distinge mai multe tipuri de animaţie printre care :

▪ animaţia de tip « socializare », având ca scop facilitarea comunicării între turişti, prinorganizarea unor manifestări, a unor acţiuni de animaţie cum ar fi seratele dansante sau jocurilede societate (jocuri de cărţi, scrabble etc.) ;

▪ animaţia de tip « mişcare », ce contribuie la dezvoltarea activităţilor fizice şi sportive ;



▪ animaţia de tip « creativitate », prin care se oferă turiştilor posibilitatea să desfăşoare activităţimanuale, de îndemânare, de creativitate (desen, pictura etc.) ;

▪ animaţia de tip « cultură, descoperire, viaţa », ce permite satisfacerea nevoilor de informare, decuriozitate, de schimbare, prin participarea la manifestări sau activităţi diverse (festivaluri de

muzică, seminarii, conferinţe, cursuri de limbi străine, de gastronomie) ;

▪ animaţia de tip « aventura », ce se adresează turiştilor aflaţi în căutarea de neprevăzut, denecunoscut, dar şi de dificultăţi, de pericole, fie prin întoarcerea către natură, într -un mod maimult sau mai puţin organizat (călătorii, circuite, expediţii etc.), fie prin practicarea unui sportconsiderat riscant, precum paraşutismul, alpinismul şi chiar a unor sporturi extreme (parapanta, bungee-jumping) ;

▪ animaţia de tip « linişte, calm, odihnă », menită să compenseze stresul vieţii cotidiene, nu prindistracţie zgomotoasă şi mişcare, ci prin activităţi precum practicarea de exerciţii yoga, meditaţiiîn grup, plimbări uşoare în mijlocul naturii etc.

O staţiune turistică ar trebui să-şi propună un program de activităţi cât mai variat, care săse desfăşoare în cadrul acesteia. Din acest punct de vedere, animaţia reprezintă un factor esenţialîn materie de dezvoltare turistică.

Calitatea animaţiei este cea care face diferenţa şi explică atracţia suplimentară a uneidestinaţii turistice. Importanta animaţiei depinde de potenţialul turistic al unei ţări sau al uneiregiuni.

Astfel, existenţa unui patrimoniu cultural, artistic şi istoric reprezintă oportunităţi reale

de dezvoltare a activităţilor de animaţie într -o regiune.Animaţia poate determina:

▪ o sursă suplimentară de profit, atât pentru hotelieri, cât şi pentru alţi prestatori de servicii(unităţi de alimentaţie, de agrement) ;

▪ un element complementar de atracţie turistică, necesar pentru a atrage clientela cea maiexigenta. Acest element poate deveni un avantaj competitiv suplimentar şi poate, de asemenea,să favorizeze crearea unei imagini de marcă ;

▪ o oportunitate în privinţa creării de locuri de muncă suplimentare (animatori sportivi, culturalietc.).

Este recunoscut, de asemenea, faptul că o bună animaţie poate conduce la prelungireasezonului turistic.Impactul economic al animaţiei, chiar dacă este dificil de anticipat, este real şiexplică succesul acelor destinaţii turistice care au înţeles importanţa animaţiei pentru turişti şi auacţionat în sensul dezvoltării unor acţiuni de animaţie cât mai diversificate.



Atr acţiile naturale ale staţiunii:

relieful şi peisajul, caracteristicile plajei, pârtiile de schi etc;

climatul: anotimpul, temperatura, vreme însorita etc;

flora şi fauna: vegetaţia, grădinile, parcurile, rezervaţiile naturale etc.

Atracţiile culturale ale staţiunii:

elemente istorice: situri arheologice, monumente şi locuri evocând evenimente istorice; arhitectura unei zone, expoziţii, obiecte de artă etc. spectacole sau manifestări diverse cu caracter artistic; alte caracteristici specifice unei civilizaţii: obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătorile

religioase, elemente de folclor, mod de viaţă, meşteşuguri etc.



BIBLIOGRAFIE

(Gheorghe Barbu ( coordinator ) “Turismul în economia naţională”, Ed. Sport – Turism,Bucureşti 1998

Pierre Py “Le turism . Un phenomene economique” , La documentation francaise , Pariş, 1986

Oscar Snak, Baron Petre, Neacşu Nicolae – Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti,2001, pag.34

Alexandra Crina Chiriac, Anca Adriana Cristea – Animaţia în turism şi industria ospitalităţii,Editura Gemma Prinţ,Bucureşti, 2003, pag. 59-64

Alexandra Crina Chiriac, Anca Adriana Cristea, Animaţia în turism şi industria ospitalităţii,Editura Gemma Prinţ, Bucureşti, 2003, pag. 69

animatia in turism12.docx

Documents