scarlatina 2013.docx

105
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.POPA”IAŞI FACULTATEA DE MEDICINĂ FILIALA BOTOŞANI LUCRARE DE LICENŢĂ COORDONATOR, CONF. DR. LUCA CĂTĂLINA ABSOLVENT, STRUGARIU PARASCHIVA EUFROZINA 1

Upload: zanica-miron

Post on 21-Jan-2016

891 views

Category:

Documents


14 download

DESCRIPTION

lucrare de licenta

TRANSCRIPT

Page 1: scarlatina 2013.docx

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.POPA”IAŞI FACULTATEA DE MEDICINĂ FILIALA BOTOŞANI

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR, CONF. DR. LUCA CĂTĂLINA ABSOLVENT, STRUGARIU PARASCHIVA EUFROZINA

2013

1

Page 2: scarlatina 2013.docx

ÎNGRIJIREA PAIENŢILOR CU SCARLATINĂ

CUPRINS

2

Page 3: scarlatina 2013.docx

I.PARTEA GENERALĂ

I.1.DEFINIŢIE/pg.4 I.2. ISTORIC/pg.4I.3.ETIOLOGIE/pg.6I.4.EPIDEMIOLOGIE/pg.7I.5.PATOGENIE/pg.8I.6.MANIFESTĂRI CLINICE/pg.9I.7.FORME CLINICE/pg.19I.8.COMPLICAŢII/pg.22I.9.DIAGNOSTIC/pg. 23I.10.DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL/pg.25I.11.TRATAMENT/pg.26I.12.PROFILAXIE/pg.27I.13.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR/pg.28

II.PARTEA PERSONALĂ

II.1. MOTIVAŢIA STUDIULUI/pg.32II.2.OBIECTIVE/pg.32II.3.MATERIAL ŞI METODĂ/pg.33II.4.REZULTATE/DISCUŢII/pg.34II.5.CAZURI CLINICE/pg.43II.5.CONCLUZII/pg.66

BIBLIOGRAFIE/pg.67

I.1. DEFINIŢIE

3

Page 4: scarlatina 2013.docx

Scarlatina este o boală acută infecţioasă transmisibilă, endemo -epidemică,

dată de streptococul beta hemolitic de grup A, caracterizată clinic prin: febră,

angină, exantem.(6)

I.2.ISTORIC

Scarlatina se pare că a fost cunoscută de medicii arabi. Această boală a fost

descrisă pentru prima dată în Europa în secolul al XVI-lea de către Ingrassias,

care a numit-o rossania (după culoarea roşie a exantemului).

Primul medic care o diferenţiază de celelalte febre eruptive şi îi dă o

descriere clinică corectă este Sydenham, în secolul al XVII-lea. Acesta a

observat variabilitatea mare a gravităţii epidemiilor de scarlatină. Primele cazuri

descrise de el în Londra au fost numite scarlatina simplex, arătând prin aceasta

benignitatea bolii, dar după câţiva ani a avut ocazia să observe forme extrem de

grave de boală, cu letalitate mare.

Descrierea clasică a scarlatinei o face Bretonneau.

Cercetări asupra etiologiei scarlatinei au fost făcute de către Loffler,

Babeş, Berge în secolul al XIX-lea şi de către Gabricevski, Zlatogorov,

Savcenko şi Cantacuzino în secolul al XX-lea.

Dohle (1911) a descris ca agenţi patogeni ai scarlatinei nişte corpusculi din

polinuclearul neutrofil, dar s-a constatat ulterior că aceştia nu aveau legătură cu

etiologia scarlatinei.

O contribuţie importantă în ceea ce priveşte etiologia streptococică a

scarlatinei au adus lucrările soţilor Dick, la începutul secolului al XX-lea.

Face parte din grupul „febrelor eruptive” ale copilăriei, alături de rujeolă,

rubeolă, rozeola infantum. Este o boală de declarare nominală, de internare

obligatorie ( cu excepţii în cazurile cu condiţii bune de izolare la domiciliu,

4

Page 5: scarlatina 2013.docx

având aprobarea CMP) şi cu tratament etiologic de asemenea obligatoriu. Deşi

incidenţa scarlatinei este în scădere în ultimele decenii, totuşi, scarlatina, ca şi

celelalte infecţii cu streptococul beta-hemolitic din grupa A (angina, sinuzita,

erizipelul) prezintă însemnătate şi în prezent, din cauza complicaţiilor

postinfecţioase ce pot surveni la cei netrataţi sau trataţi incorect (reumatism,

nefrită, endocardită etc); în plus, în ultimii ani se constată o recrudescenţă a

acestor infecţii peste tot în lume.(1)

I.3.ETIOLOGIE

5

Page 6: scarlatina 2013.docx

Din multitudinea streptococilor existenţi clasificaţi în beta-hemolitici (pe

placă cu geloză sânge produc hemoliză mare, completă), alfa-hemolitici (sau

viridans, care produc o hemoliză incompletă, cu inverzirea mediului) şi

nehemolitici, primul grup este cel mai implicat în patologia umană. Pe baza

structurii antigenice streptococii beta – hemolitici au fost împărţiţi în grupe

(desemnate cu litere: A,B,C,D etc.) şi tipuri (desemnaţi cu cifre: 1,2,3 etc);

dintre toţi aceştia, cei din grupul A produc infecţii la om, iar dintre ei numai cei

capabili să producă o exotoxină specială (cu efect eritrogen) sunt cei care

produc scarlatină (numai la receptivi, adică cei care nu au antitoxină care să-i

protejeze).

În concluzie, agentul etiologic al scarlatinei este streptococul beta –

hemolitic din grupul A, producător de toxină scarlatinoasă (eritrogenă, numită şi

toxina Dick) (4)

I.4.EPIDEMIOLOGIE

Scarlatina este răspândită peste tot în lume, cu precădere în zonele

temperate; la noi în ţară, ca peste tot, morbiditatea prin această boală a scăzut

6

Page 7: scarlatina 2013.docx

continuu; decesele, de asemenea, au diminuat apreciabil, mai ales după

introducerea penicilinei. Epidemiile de scarlatină au caracter sezonier, în sensul

că nivelul endemic prezintă creşteri epidemice în lunile reci de toamnă-

primăvară, începând cu aglomerările din şcoli. Izvorul epidemiogen este doar

omul şi anume bolnavul, în primele zile de boală (eliminarea germenului prin

picături Flugge încetează îndată după administrarea penicilinei); un rol mai

important ca sursă de germeni îl au purtătorii faringieni de streptococ care, în

colectivităţi şcolare, reprezintă 20-60%, în raport cu sezonul şi mersul

epidemiei. Dat fiind rezistenţa streptococilor în mediul exterior, calea de

transmitere se face nu numai prin picături (contagiune directă), dar şi prin

obiecte (jucării, batiste, alte obiecte) contaminate (contagiune indirectă), ca şi

prin particule de praf, ce conţin germeni. Aceasta impune ca în afara

dezinfecţiei continue, să se facă, după externarea bolnavilor, şi dezinfecţia

terminală a salonului ( a locuinţei).

După boală se instalează o imunitate durabilă care este numai antitoxică

(deci împiedică reapariţia scarlatinei), nu şi antistreptococică (putând apare noi

infecţii streptococice cu diverse surse, distincte din punct de vedere antigenic).

Receptivitatea la scarlatină este maximă la copiii între 1-10 ani. Testarea

receptivităţii se poate face prin testul Dick: se injectează intradermic o anumită

cantitate de toxină care dă roşeaţa pielii la cei receptivi, reacţie care rămâne

negativă la cei care au anticorpi antitoxici (dobândiţi prin boală aparentă sau

uşoară, trecută neobservată). Testul intradermic Dick, ca şi testul Schick din

difterie sunt deci, teste de imunitate, nu de alergie (absenţa reacţiei –rezistenţă,

prezenţa reacţiei – susceptibilitate).

I.5. PATOGENIE

7

Page 8: scarlatina 2013.docx

Streptococul se fixează pe celulele epiteliale faringiene, proliferează şi

secretă toxina care va difuza în organism, producând erupţia prin efect direct pe

sistemul neurovegetativ dar şi printr-o reacţie de hipersensibilitate întârziată.

Sunt implicate trei mecanisme:

Mecanismul toxic în care este implicată toxina eritrogenă a

streptococului care determină febra, enantemul, fenomenele

cardiovasculare, digestive (greţuri, vărsături) şi nervoase (cefalee,

agitaţie).

Mecanismul septic apare simultan sau la câteva zile de la mecanismul

toxic datorită pătrunderii streptococului în ţesuturile vecine focarului

primar (apar otite, sinuzite, adenite cervicale şi foarte rar septicemii).

Mecanismul imun-alergic apare la 16-21 zile de boală, când apar

anticorpii faţă de diferitele antigene streptococice, titrul anticorpilor

antieritrotoxici creşte progresiv, asigurând titrul protector în a 3-a

săptămână şi titrul maxim în a 4-5 –a săptămână.

Anticorpii antieritrotoxici asigură imunitatea specifică

antiscarlatinoasă. Apar şi alţi anticorpi (antistreptolizele O)- utilizaţi în

diagnostic ca reacţia anticorp-antigen, care determină fenomene de tipul

reumatism articular acut, glomerulonefrită acută, eritem nodos, purpură etc).

I.6. MANIFESTĂRI CLINICE

Incubaţia este de 3-6 zile, cu limite între 1-10 zile.

8

Page 9: scarlatina 2013.docx

Debutul este brusc, mai rar brutal. De obicei, în plină sănătate,

bolnavul prezintă triada simptomatică clasică a bolii: febră, dureri

faringiene şi abdominale, vărsături. În general, o angină însoţită de

vărsături trebuie suspectată de scarlatină. Febra se urcă până la 38-39

grade C, precedată de frison sau frisoane repetate. Hipertermia este

exagerată la început, chiar în cazurile care ulterior evoluează benign.

Bolnavul prezintă de la început tulburări gastro-intestinale, simulând

uneori o apendicită acută.

Apare, de asemenea, o uscăciune importantă în gât, apoi jenă şi dureri la

deglutiţie, care se vor accentua ulterior. Respiraţia este mai frecventă, pulsul

este accelerat şi depăşeşte gradul febrei, atingând la adulţi 120, la copii 120-140

de bătăi pe minut. Bolnavul prezintă o stare de nelinişte, uşoară agitaţie şi

insomnie;

În faza de invazie, faţa bolnavului prezintă un aspect destul de

caracteristic, care se va accentua şi mai mult în perioada următoare. Apare aşa

numita „mască Filatov”, care constă în următoarele: pomeţii obrajilor sunt

intens congestionaţi şi roşii, iar regiunile din jurul gurii şi nasului sunt mai

palide. Această mască poate lipsi în scarlatinele mai uşoare; o putem găsi şi în

alte boli febrile, de exemplu în pneumonie şi gripă.

La sfârşitul fazei de invazie se constată enantemul foarte caracteristic, care

cuprinde cavitatea buco-faringiană, şi se intensifică şi mai mult în perioada

eruptivă.

Limba la debutul scarlatinei este albă, încărcată cu un depozit albicios, cu

marginile şi vârful roşii; se mai numeşte şi „limbă de porţelan”.

Angina scarlatinoasă. În scarlatină, amigdalele sunt hipertrofiate, intens

hiperemiate şi extrem de roşii. Roşeaţa cuprinde, în afară de amigdale, şi lueta

până la baza ei, unde se opreşte net şi trece sub formă de două semicercuri, bine

delimitate la periferie, în stâlpi, care sunt şi ei înglobaţi în această roşeaţă. Lueta

este adesea şi edemaţiată, edemul putând să se extindă şi spre faringele

9

Page 10: scarlatina 2013.docx

posterior. În această fază pe amigdale se găsesc adesea puncte purulente. Deci,

în scarlatină uneori angina poate avea aspectul unei angine eritematoase şi

pultacee.

Ceea ce este caracteristic enantemului buco-faringian, este intensitatea

culorii roşii a mucoaselor, care nu este niciodată aşa de exprimată în anginele

banale, precum şi delimitarea netă a roşeţii la baza luetei.

Perioada de stare. După 1-2 zile de la debut, bolnavul intră în

perioada eruptivă a bolii, când apare exantemul caracteristic.

În această fază se descriu următoarele simptome:

Fig.I.6.1.

Enantemul.

Enantemul buco-faringian descris în perioada de invazie se intensifică şi

mai mult. Tumefacţia şi edemul acestor regiuni devin mai evidente, mai ales la

nivelul amigdalelor şi luetei, uneori bolnavul prezentând jenă la respiraţie. Pe

amigdale se constată depozite pultacee, fie numai la nivelul criptelor, fie pe

întreaga suprafaţă a amigdalei, ca în difterie. Bolnavii prezintă şi dificultăţi în

deglutiţie în raport cu fenomenele anginoase. Înspre a 4-a şi a 7-a zi de boală,

congestia tuturor acestor regiuni cedează. Mucoasa devine mai netedă, lucioasă,

pentru ca în a 10-a –a 12-a zi, toate aceste regiuni să-şi reia aspectul lor aproape

normal.

10

Page 11: scarlatina 2013.docx

Fig.I.6.2.

Fig.I.6.3.

Limba. Începând cu această perioadă eruptivă, deci din a 2-a zi de boală,

depozitul sabural începe să se elimine, limba descuamându-se de la vârf spre

bază. În a 3-a – a 4-a zi de boală descuamaţia este parţială, depozitul central

având forma unui V, cu deschiderea înspre baza limbii, în timp ce marginile

limbii sunt descuamate formând un alt V roşu, care cuprinde în interiorul său V-

ul alb format de depozitul sabural. Procesul de descuamare a limbii este

terminat aproximativ în a 4-a – a 6-a zi de boală, când papilele limbii apar

turgescente, proeminente, limba apărând mamelonată, aspect clasic descris sub

denumirea de limbă zmeurie.

Urmează apoi refacerea epiteliului lingual, aspectul devenind neted, lucios,

lustruit, ca o limbă poleită. În 10-12 zile, aspectul limbii revine la normal. Este

11

Page 12: scarlatina 2013.docx

de reţinut că această evoluţie în diferitele stadii a limbii este foarte caracteristică

pentru scarlatină, astfel că la un moment dat, din aspectul acestui organ putem

conchide aproximativ în a câta zi de boală ne găsim. În cazurile uşoare de

scarlatină acest aspect al limbii poate lipsi.

Exantemul

Fig.I.6.4.

Fig.I.6.5.

12

Page 13: scarlatina 2013.docx

Fig.I.6.6.

Fig.I.6.7.

La 3 zile de la debutul simptomatologiei, apare exantemul, acesta

dominând tabloul clinic în perioada eruptivă a bolii. Deşi exantemul se impune

atenţiei medicului şi celor din jurul bolnavului, fiind pe primul plan, totuşi

importanţa lui diagnostică nu este aşa de mare ca a enantemului, pentru că în

unele cazuri, rare de altfel, el poate lipsi sau poate fi discret, pe când enantemul

este constant şi apare mai precoce.

Exantemul apare în prima zi pe gât, apoi pe trunchi, pe faţa anterioară a

toracelui şi a abdomenului şi la rădăcina membrelor; a doua zi se întinde şi pe

extremităţi, astfel că în 48 de ore este de obicei generalizat pe întreg corpul. În

cazurile cu exantem bine exprimat, privit de la distanţă mică, tegumentele sunt

de culoare uniform roşie, având aspectul „racului fiert”. Deşi exantemul este de

13

Page 14: scarlatina 2013.docx

obicei generalizat pe întreaga suprafaţă a corpului, exceptând faţa, totuşi se

constată că în anumite regiuni el este mai intens, mai ales la rădăcina

extremităţilor, în regiunile axilare, inghinale şi la nivelul centurii, fiind în

general mai accentuat în zonele de flexie decât cele în extensie. Uneori pe

regiunea dorsală şi în părţile mai declive ale corpului, exantemul este cianotic.

Un caracter important al exantemului scarlatinos este intensitatea lui

simetrică. Acest fapt nu se petrece în rujeolă.

Examinat în imediata apropiere, vom constata caracterele esenţiale ale

acestui exantem. Astfel, el este format din nenumărate papule mici, cât o

gămălie de ac, fiecare papulă fiind înconjurată de o mică zonă congestivă;

aceste zone hiperemice confluează între ele şi dau roşeaţa difuză a exantemului

(aspect de eritem punctat). Papulele se pot pune în evidenţă mai bine exercitând

o uşoară presiune cu o lamă de sticlă pe tegumentele cu exantem. La palparea

acestuia, pielea ne apare rugoasă.

În partea de flexie a articulaţiilor mari, exantemul se aşează sub formă de

linii, de-a lungul plicilor respective şi uneori aici are un uşor caracter

hemoragic. Această dispoziţie liniară a exantemului se constată mai ales la

nivelul plicilor de la articulaţia cotului, fenomen care este cunoscut sub

denumirea de semnul „Grozovici-Pastia”, fiind descris pentru prima dată de

aceşti autori. Acest semn se poate constata şi în alte regiuni ale corpului, în

special în regiunea poplitee, uneori în regiunea inghinală. Când există, acest

semn are importanţă diagnostică; în cazurile uşoare de scarlatină el poate lipsi.

Exercitând o presiune cu mâna sau cu spatula pe pielea cu exantem,

regiunea comprimată apare de culoare alb-gălbuie, uneori de nuanţă net icterică,

nuanţă care se menţine câteva momente şi după suprimarea presiunii. Această

nuanţă icterică a tegumentelor este dată de o bilirubinemie uşor crescută,

atribuită, fie unei insuficienţe hepatice, fie unei hemolize crescute.

Dacă tragem cu unghia o dungă la nivelul exantemului, apare o dungă

roşie, mărginită de două linii albe, constituind semnul Borsieri.

14

Page 15: scarlatina 2013.docx

În scarlatină, ca şi în alte boli infecţioase, există o fragilitate vasculară

importantă, în special în cazurile toxice, ceea ce se poate manifesta prin mici

pete hemoragice pe tegumente sau prin predispoziţia de a face hemoragii la

locurile traumatizate. Dacă se face o ciupitură la nivelul pielii, se produce o

hemoragie locală. Uneori apar hemoragii la nivelul regiunilor comprimate de

haine: în regiunile axilare, la nivelul centurii sau în regiunile declive ale

corpului.

Faţa

Fig.I.6.8.

Exantemul scarlatinos, în mod obişnuit, respectă faţa. La acest nivel, în

faza de stare se menţine aspectul de mască scarlatinoasă din perioada de invazie

şi uneori se accentuează chiar. Totuşi, uneori se poate produce un exantem

discret şi pe faţă, însă numai la nivelul pomeţilor congestionaţi, exantemul

respectând regiunea din jurul gurii şi a nasului, care rămâne mai palidă, în

contrast cu obrajii roşii.

Apariţia exantemului poate fi precedată şi de un prurit generalizat, care de

obicei dispare cu apariţia exantemului, totuşi sunt cazuri când pruritul se

menţine şi în perioada eruptivă.

În unele cazuri la nivelul micropapulelor se observă mici vezicule cu

conţinut clar, realizând o erupţie miliară.

15

Page 16: scarlatina 2013.docx

Intensitatea exantemului este variabilă după caz. În general, în cazurile mai

severe de boală şi exantemul este mai exprimat, totuşi aceasta nu este o regulă,

deoarece sunt cazuri foarte grave de scarlatină, cu exantem discret. În unele

cazuri există un exantem foarte uşor numai în regiunile de predilecţie, pe când

în restul tegumentului, erupţia lipseşte. Este de reţinut faptul că sunt cazuri când

exantemul poate lipsi complet, când diagnosticul se face pe alte simptome, în

special pe prezenţa şi caracterul enantemului.

În unele cazuri, de obicei uşoare, exantemul poate avea un caracter

maculos, iar în alte cazuri, predominant papulos.

În formele grave de scarlatină, se întâlneşte exantemul astacoid, format din

pete roşii, infiltrate, edemaţiate, de culoare roşie-închis, uneori violacee,

realizând forma clinică scarlatina „albastră”. În acelaşi timp bolnavul prezintă o

cianoză a extremităţilor şi a buzelor. Tot în formele grave ale bolii, erupţia are

un caracter hemoragic, purpuriu, echimotic.

Evoluţia exantemului este în mod obişnuit următoarea: în primele 2 zile el

se accentuează, ajungând la maximum; persistă 1-3 zile, apoi păleşte şi dispare

încet. Stingerea exantemului se face în ordinea apariţiei, el dispărând întâi de pe

gât şi trunchi, apoi de pe extremităţi, astfel că adesea se întâmplă, că de pe

trunchi erupţia a dispărut, ea persistând pe extremităţi, în special pe părţile lor

distale, la nivelul mâinilor şi al picioarelor. O dată cu dispariţia exantemului,

începe şi descuamarea.

În timpul perioadei eruptive, de obicei simptomele generale se accentuează

şi mai mult.

Temperatura se ridică la 39 de grade, în raport cu gravitatea bolii. O dată

cu apariţia exantemului, adesea febra se exacerbează puţin, după aceea se

produce uneori o uşoară scădere a ei, menţinându-se apoi continuă cu mici

oscilaţii în tot timpul acestei perioade. Starea generală a bolnavului este

variabilă în raport cu gravitatea bolii. De obicei bolnavii prezintă cefalee,

16

Page 17: scarlatina 2013.docx

insomnie, uşoară agitaţie. Pulsul este tahicardic în mod obişnuit, mai rar se

poate totuşi produce bradicardie, mai ales în faza de regresiune a bolii.

Perioada de convalescenţă. Durata perioadei febrile a bolii (faza de

invazie şi de erupţie) este de aproximativ 6-10 zile. Din ziua a 7-a – a 10-a de

boală, febra începe să scadă, de obicei litic. În acest timp, toate simptomele bolii

încep să regreseze: dispare exantemul, apoi enantemul cu tulburările disfagice,

se reduc şi dispar adenitele cervicale şi submaxilare, starea generală se

ameliorează în mod treptat, într-un cuvânt dispar toate simptomele morbide

locale şi generale şi bolnavul intră în perioada de convalescenţă, care

corespunde aproximativ cu cea de descuamaţie. Prin intervenţia terapeutică

perioada febrilă se scurtează.

Descuamaţia în scarlatină este precoce; ea începe cu descuamaţia mucoasei

buco-faringiene, în special a limbii, care se produce deja în timpul perioadei

eruptive a bolii. Chiar şi descuamaţia tegumentelor începe destul de repede, de

obicei în a 6-a – a 7-a zi de boală, întâi la nivelul gâtului, apoi la nivelul

trunchiului şi, în fine, la extremităţi, unde descuamaţia se menţine multă vreme.

Intensitatea ei variază de obicei cu cea a exantemului; în cazurile cu exantem

intens şi descuamaţia este mai intensă.

În epidemiile uşoare de scarlatină descuamaţia este mai redusă, care adesea

poate trece neobservată.

17

Page 18: scarlatina 2013.docx

Fig.I.6.9.

18

Page 19: scarlatina 2013.docx

I.7.FORME CLINICE

În raport cu gravitatea tabloului clinic, scarlatina se poate prezenta sub trei

forme principale:

Forme benigne: uşoară, abortivă, frustă.

Forme medii.

Forme grave: toxică, septică, toxico-septică.

Formele uşoare. Ele se prezintă cu febră de 38-39 grade, uneori mai

scăzută, starea generală este bună, lipsesc complet fenomenele generale toxice,

nu există fenomene nervoase, se constată o angină nu prea exprimată, cu reacţii

ganglionare regionale foarte reduse. Exantemul este cel obişnuit, dar nu prea

întins.

Printre forme uşoare de boală sunt unele varietăţi.

Există formele fruste de boală cu exantem abia schiţat şi întreaga

simptomatologie foarte redusă.

Formele abortive de boală, sunt acelea în care boala poate începe şi evolua

obişnuit până la un anumit stadiu al ei, după care febra scade brusc şi toată

simptomatologia se reduce şi dispare.

Tot printre cazurile uşoare de boală se descriu şi cazurile de scarlatină

fără exantem în care diagnosticul este mai dificil. El se bazează mai ales pe

datele epidemiologice (prezenţa altor cazuri de scarlatină în imediata apropiere)

şi pe prezenţa enantemului şi a streptococilor hemolitici în secreţia faringiană.

Adesea aceste cazuri sunt diagnosticate ca angine streptococice simple. Totuşi,

este de notat că rareori şi scarlatinele fără exantem pot îmbrăca forme mai

grave.

În ultimii ani scarlatina, în majoritatea cazurilor, îmbracă tabloul clinic al

acestor forme uşoare.

19

Page 20: scarlatina 2013.docx

Formele medii. Se prezintă cu simptome ceva mai intense decât cele

uşoare. Febra este de 39-40 grade, starea generală puţin alterată, discrete

fenomene generale de intoxicaţie, insomnie , uşoară agitaţie, tahicardie,

fenomene exprimate de angină, reacţii locale ganglionare evidente, exantem

destul de pronunţat.

Formele grave. În aceste cazuri, atât simptomele locale, buco-faringiene,

cât şi cele generale sunt foarte marcate.

Fenomenele locale de angină sunt foarte exprimate, uneori angina este

necrotică, pseudomembranoasă. Limba şi buzele sunt crăpate, arse, pline de

fuliginozităţi şi apar reacţii ganglionare regionale intense, uneori supurative.

Bolnavul are inapetenţă, greaţă, vărsături, uneori diaree rebelă. Exantemul este

intens, însă nu întotdeauna; el prezintă des o nuanţă violacee, cianotică; uneori

este hemoragic.

Fenomenele generale de intoxicaţie sunt foarte intense; hipertermie mare,

stare generală foarte rea, uneori extrem de gravă, fenomenele nervoase sunt

alarmante (insomnie, ataxo-adinamie, delir), hipotensiune arterială, tahicardie

intensă, puls slab, uneori filiform, tendinţă la colaps, cianoza buzelor şi

extremităţilor.

În formele toxice predomină fenomenele generale de intoxicaţie a

sistemului nervos central, a sistemului endocrino-vegetativ şi a celui cardio-

vascular. Febra este mare, bolnavul prezintă nelinişte, insomnie, agitaţie, uneori

stare subcomatoasă şi convulsii. Tulburările digestive sunt foarte accentuate:

greaţă, vărsături, diaree; din partea aparatului circulator: tahicardie, aritmie, puls

slab, uneori filiform, tendinţă de colaps, tensiune arterială foarte scăzută,

cianoza buzelor şi a extremităţilor; apar de asemenea tulburări respiratorii, fără

cauză pulmonară. Exantemul este cianotic, hemoragic.

Din punct de vedere al evoluţiei, formele toxice pot fi mai rar fulgerătoare,

hipertoxice, de o gravitate excepţională; apar convulsii, stare comatoasă, colaps,

moartea producându-se repede, încă înainte de apariţia exantemului.

20

Page 21: scarlatina 2013.docx

Diagnosticul în aceste cazuri este dificil, fiind bazat pe noţiunea de epidemie şi

contactul cu un bolnav de scarlatină.

În cele mai multe cazuri, formele toxice au o evoluţie mai lentă, apare

exantemul, cu întreaga simptomatologie descrisă mai sus.

Formele septice sunt caracterizate prin predominanţa fenomenelor septice.

Deseori găsim o necroză tonsilară, care se poate întâlni şi în formele toxice, însă

mai rar. Uneori necroza este progresivă, trecând şi la faringele posterior.

Reacţiile ganglionare sunt foarte marcate, deseori apar adenoflegmoane

cervicale sau abcese amigdaliene, care pot da tulburări respiratorii sau pot leza

vasele mari.

Formele grave mixte (toxico-septice) sunt caracterizate prin fenomene

toxice şi septice, care apar, fie concomitent, fie simptomelor toxice le urmează

localizările septice.(4)

21

Page 22: scarlatina 2013.docx

I.8. COMPLICAŢII

Rare astăzi, sunt de trei feluri:

1. Imediate, septice, apar în prima săptămână de boala, sunt de

vecinătate – adenite, rinite, otite, mastoidite, sinuzite, laringite, şi la

distanţă – meningite, septicemii;

2. toxice, în prima săptămână ( nefrită în focar, miocardită, reumatism

precoce), hepatice şi nervoase;

3. tardive: imunologice, corespund complicaţiilor poststreptococice

(RAA, purpura Schonlein, eritem nodos, glomerulonefrită acută

difuză poststreptococică)

La distanţă – bronhopneumonie, pleurezie, peritonită, nefrită.(7)

22

Page 23: scarlatina 2013.docx

I.9. DIAGNOSTIC

Se bazează pe date epidemiologice, clinice şi de laborator.

Date epidemiologice. Ele ne pot ajuta la stabilirea diagnosticului,

când există noţiunea de epidemie de scarlatină şi prezenţa contactului cu un

bolnav, înainte cu 1-7 zile. Vom căuta în jurul bolnavului indivizi cu fenomene

de angină şi vom cerceta streptococii hemolitici la contacţi. Se va cerceta dacă

bolnavul a mai avut sau nu scarlatină, ştiind că în mod obişnuit aceasta conferă

o imunitate pe viaţă.

Diagnosticul clinic al scarlatinei poate fi foarte uşor în cazurile

tipice de boală, bazându-ne pe simpla inspecţie a bolnavului.

Simptomele principale, caracteristice ale bolii sunt:

Debutul brusc cu febră mare, uneori frison şi vărsături.

Angina caracteristică, cu dureri în gât, amigdale tumefiate şi

hiperemiate, roşeaţă intensă a stâlpilor, a palatului moale.

Adenită cervicală regională precoce, care în anginele banale nu

este aşa de pronunţată.

Limba caracteristică, la început albă, saburală (de porţelan) care se

descuamează apoi, devenind limbă zmeurie.

Exantemul, care începe la nivelul gâtului şi în două zile se

generalizează pe întreaga suprafaţă a corpului. Exantemul este

micropapulos, aspru la pipăit, pe un fond roşu difuz, mai intens în

unele regiuni; intensitatea lui este simetrică, insotit de semnul

Grozovici-Pastia şi masca scarlatinoasă Filatov.

Descuamaţia lamelară, precum şi unele complicaţii caracteristice

pentru scarlatină ne pot servi pentru diagnostic.

Date paraclinice.

23

Page 24: scarlatina 2013.docx

- leucocitoză cu neutrofilie şi cu eozinofilie,

- punerea în evidenţă a steptococilor hemolitici din nazo-faringele

bolnavului,

- creşterea tardivă şi inconstantă a titrului ASLO, la 16-21 de zile

de la debutul bolii (7).

I.10.DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

24

Page 25: scarlatina 2013.docx

Dificil în formele fruste, se face cu alergodermiile, rubeola, infecţiile cu

enterovirusuri, erupţia mononucleozică, exanteme stafilococice, boala

Kawasaki.

Cu Rubeola diagnosticul diferenţial se face pe baza următoarelor elemente:

incubaţia lungă din această boală (18 zile), cu perioadă de invazie uşoară,

enantem foarte discret, exantemul nu respectă faţa şi este micromaculos, durând

1-2-zile. Simptomul diferenţial cel mai important dintre scarlatină şi rubeolă

este prezenţa în aceasta din urmă a unei microadenopatii occipito-cervicale,

uneori generalizate, care apare deja în perioada de invazie. În cazurile de

rubeolă cu exantem scarlatiniform, diagnosticul diferenţial este dificil.

Prognosticul este favorabil şi complicaţiile sunt rare la cei trataţi.

Bolnavul cu scarlatină se izolează obligatoriu în spital (boală cu

declarare obligatorie). (2)

25

Page 26: scarlatina 2013.docx

I.11. TRATAMENT

Etiologic urmăreşte asigurarea unei penicilinemii prin

administrarea de penicilina G în doză între 800000 – 3000000 U.I./zi, în funcţie

de vârstă, timp de 6 zile. Tratamentul se încheie cu o doză de benzatinpenicilină

(Moldamin) de 600000 U.I /zi (copil) sau 1200000 U.I.(adult), doză repetată în

a 14-a şi a 21-a zi de boală,pentru a acoperi perioada când pot apare complicaţii

imunologice, favorizate de persistenţa agentului patogen în criptele

amigdaliene, unde antibioticul ajunge mai greu.

Bolnavii alergici la penicilină se vor trata cu Macrolide

(eritromicină în doză de 30-50 mg/kgc/zi) timp de 10 zile.

Penicilina are un efect prompt şi foarte bun, manifestat sub trei

aspecte principale:

Efect curativ rapid.

Efect de sterilizare.

Efect de prevenire a complicaţiilor.

Tratamentul simptomatic. Ca medicaţie simptomatică se vor

administra: antitermice, gargară de muşeţel.

Tratament igieno-dietetic.

Repausul la pat, pe toată perioada de stare a bolii, se impune chiar şi la

cazurile cele mai uşoare de scarlatină. Repausul trebuie păstrat cel puţin 7 zile.

Regimul va fi lactohidrozaharat în perioada febrilă. (7)

I.12. PROFILAXIE

26

Page 27: scarlatina 2013.docx

Se face prin diagnostic şi izolare, prin controlul contacţilor şi măsuri în

focar. Supravegherea epidemiologică activă a teritoriului urmăreşte depistarea

bolnavilor cu scarlatină şi alte infecţii streptococice (angine, erizipel,

piodermite, impedigo etc) prin triaje în colectivităţile de copii şi şcolari, tabere,

colonii etc. în sezonul rece; controlul zilnic al copiilor şi personalului în

grădiniţe, creşe, cămine; investigaţii bacteriologice în colectivităţile cu risc

crescut. În afară de măsurile generale, la apariţia unui caz se iau măsuri de

izolare, de supraveghere a contacţilor, timp de 10 zile, cu control clinic la 2-3

zile, cu recoltări de exudate faringiene unde este cazul şi tratamentul cu

penicilină al purtătorilor.

Dezinfecţia în focar este obligatorie, de tip continuu şi terminal (formol

5% în soluţie apoasă; cloramină 1-3%; bromocet 1-2%), atât în colectivităţi cât

şi în locuinţe.

Chimioprofilaxia cu penicilină este rareori indicată, la contacţii cu

suferinţe endocardice. Administrarea prelungită timp de 5 ani de penicilină V

sau Moldamin se aplică celor cu antecedente de reumatism articular acut. După

cum se vede, profilaxia generală şi în focar este aceeaşi, în cazul scarlatinei ca şi

al altor infecţii streptococice, obiectivul principal fiind prevenirea complicaţiilor

tardive imunologice.(5)

I.13. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENŢILOR CU SCARLATINĂ

27

Page 28: scarlatina 2013.docx

Îngrijirea bolnavilor cu boli infecto-contagioase trebuie să se adapteze la

particularităţile specifice acestor boli. Astfel:

Scarlatina evoluează cu o stare febrilă, care epuizează şi astenizează

organismul, reducând forţele lui de apărare;

Ele acţionează asupra întregului organism provocând tulburări în

funcţiunea celor mai variate organe şi aparate în cursul aceleiaşi boli care,

de multe ori, necesită intervenţii cu caracter de urgenţă;

Evoluând relativ rapid, boala trece în scurt timp prin diferitele ei faze,

fiecare reclamând îngrijiri deosebite;

Din cauza reducerii capacităţii de apărare, organismul acestor bolnavi

prezintă o receptivitate crescută şi faţă de alte infecţii;

Bolnavul contagios reprezintă o sursă de infecţie pentru anturajul său,

personalul de îngrijire şi restul bolnavilor;

Particularităţile bolilor infecto-contagioase determină sarcinile asistentei

în îngrijirea acestei categorii de bolnavi.

1. Amplasarea bolnavilor.

Repausul la pat, pe toată perioada de stare a bolii, se impune chiar şi în

cazurile cele mai uşoare de scarlatină. Repausul trebuie păstrat cel puţin 7 zile.

Saloanele trebuie să aibă unul, doua, maxim patru paturi, în condiţii de

perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar.

Temperatura camerei nu trebuie să fie mai mare de 17-19 grade C.

Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se

putea asigura o aeraţie perfectă.

Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.

28

Page 29: scarlatina 2013.docx

Bolnavul în stare gravă trebuie servit la pat cu ploscă şi urinar. Se va avea

grijă ca atât plosca, cât şi urinarul să fie dezinfectate.

Asistenta va asigura lenjerie de pat şi de corp curată şi dezinfectată ori de

câte ori este nevoie.

Dezinfecţia curentă şi terminală, este una din premisele cele mai

importante ale îngrijirii bolnavilor contagioşi.

2.Supravegherea bolnavilor şi recunoaşterea precoce a complicaţiilor.

Asistenta trebuie să urmărească funcţiile vitale ale organismului.

Modificările constatate reprezintă de obicei simptomele de debut ale

complicaţiilor, caracteristice pentru bolile infecţioase. Stând în permanenţă

lângă patul bolnavului poate observa simptomele alarmante şi să le aducă la

cunoştinţă medicului.

3.Alimentaţia raţională, atât sub raport cantitativ, cât şi sub raport calitativ,

contribuie la menţinerea capacităţii de apărare a organismului. Necesităţile

calorice ale organismului trebuie neapărat acoperite, luând în considerare şi

plusul reclamat de starea febrilă.

În perioada febrilă, când există fenomene de disfagie, se va administra un

regim lactat-hidric, cu supe de legume fără sare, zeamă de compot, sirop, sucuri

de fructe, lichide zaharate, vitamine din abundenţă, pâine prăjită şi făinoase.

Imediat după scăderea febrei, se trece la făinoase (orez, griş, macaroane, tăiţei),

legume preparate cu unt sau ulei (cartofi, morcovi, conopidă, mazăre verde),

biscuiţi, compoturi de diferite fructe şi fructe crude bine coapte. Se menţine

bolnavul la acest regim timp de trei săptămâni, după care, dacă nu survine nici o

complicaţie, se trece la un regim mixt, adăugând în mod progresiv carne, ouă,

brânzeturi, astfel ca în a 5-a săptămână de boală să se ajungă la regimul

obişnuit.

29

Page 30: scarlatina 2013.docx

4.Prevenirea diseminării infecţiei şi mobilizarea forţelor de apărare a

organismului.

Capacitatea de apărare a organismului fiind diminuată, el este expus

diferitelor infecţii secundare. Alături de asigurarea condiţiilor ireproşabile de

igienă ale mediului este necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale

a bolnavului.

Tegumentele şi mucoasele vor fi ţinute într-o stare de igienă perfectă.

Gargarismul şi prişniţul cervical sunt foarte utile. Imediat ce a devenit afebril

bolnavul poate face din când în când băi calde generale, care favorizează

descuamaţia pielii. Dacă este supărător, pruritul va fi combătut cu loţiuni de

alcool mentolat.

5. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.

În orice spital se pot interna bolnavi care, pe lângă afecţiunea lor de bază

se găsesc şi în perioada de incubaţie a unei boli infecţioase. Aceştia pot fi surse

de infecţie şi pentru ceilalţi bolnavi.

Prevenirea infecţiilor transmise pe cale aerogenă reprezintă o problemă

greu de realizat. Izolarea bolnavilor în saloane separate, realizarea circuitelor

septice şi aseptice în spitale, dezinfecţia continuă şi terminală, formolizarea,

razele ultraviolete, evitarea ridicării prafului infectat prin utilizarea

aspiratoarelor sau a procedeelor umede de curăţenie, acoperirea mobilierului şi

a lenjeriei cu un strat de substanţe antiseptice nu dau rezultate suficiente.

Infecţiile aerogene se transmit, fie direct, fie indirect prin personalul medical şi

de îngrijire. Din acest motiv, este bine dacă se poate realiza ca asistenta care

îngrijeşte o categorie de boli aerogene să nu mai intre şi la alte categorii de

bolnavi. Dacă acest lucru nu este posibil, peste hainele de protecţie se va

30

Page 31: scarlatina 2013.docx

îmbrăca un halat, care va fi depus atunci când iese din salonul respectiv. Aceste

halate, numite de supraprotecţie, pot fi de unică folosinţă sau se schimbă la

intervale de 8-24 de ore.

Personalul spitalului poate reprezenta o sursă de infecţie aerogenă în

special în cazul gripei, stafilococilor sau scarlatinei. Din acest motiv, ei trebuie

să se apropie de bolnavi cu mască pentru a nu le transmite vreo infecţie.

Dacă într-un salon apare totuşi o infecţie aerogenă, bolnavul va fi izolat

într-o rezervă, iar restul bolnavilor din salon vor fi consideraţi contacţi. Salonul

va fi pus în carantină şi nu se vor face internări până la expirarea perioadei de

incubaţie a bolii respective. Faţă de bolnavii în carantină se vor lua măsuri de

protecţie individuală prin imunizare pasivă.

Este important să se facă, în mod regulat, controlul bacteriologic al

suprafeţelor şi al aeromicroflorei şi în cazul în care este pusă în evidenţă floră

patogenă de spital, salonul sau încăperea respectivă să fie închisă temporar

pentru dezinfecţia riguroasă terminală.

II.1.MOTIVAŢIA STUDIULUI

31

Page 32: scarlatina 2013.docx

Scarlatina este o boală infecto-contagioasă a copilăriei, întâlnită mai

frecvent sub vârsta de 10 ani. Toţi bolnavii de scarlatină se internează

obligatoriu în spital timp de 7-10 zile pentru izolare şi tratament. Repausul la

pat este recomandat timp de 7-10 zile, după care bolnavul rămâne izolat la

domiciliu până la 14-21 de zile de la începutul bolii, fiind urmărit în continuare

de către medicul de familie până la 30 de zile, în vederea depistării eventualelor

complicaţii.

II.2.OBIECTIVE

Studiul a urmărit aspectele epidemiologice, clinico- paraclinice şi evolutive

ale scarlatinei.

II.3. MATERIAL ŞI METODĂ

32

Page 33: scarlatina 2013.docx

Studiul retrospectiv a inclus un lot de 30 de pacienţi cu Scarlatină

internaţi în Secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean „Mavromati”

Botoşani, în perioada 2008-2012.

S-au urmărit următorii parametri şi variabile:

Vârsta exprimată în ani;

Sexul: feminin/masculin;

Mediul de provenienţă;

Modul de transmitere;

Tabloul clinic al bolii;

Forme clinice;

Tratament;

Complicaţii;

Durata spitalizării.

II.4.REZULTATE/DISCUŢII

Tabelul 1. Distribuţia cazurilor de scarlatină pe ani de studiu

33

Page 34: scarlatina 2013.docx

Anul 2008 2009 2010 2011 2012 Total

Nr.pacienţ

i

9 3 6 7 5 30

% 30 10 20 23 17 100

200830%

200910%

201020%

201123%

201217%

Chart Title

Fig.1. Numărul de internări pe ani de studiu

În cei cinci ani luaţi în studiu au fost internaţi 30 de pacienţi. Cei mai mulţi

au fost diagnosticaţi în anul 2008, cu un număr de 9 (30%) pacienţi, în următori

ani numărul acestora scăzând. În anul 2009, au fost cei mai puţini pacienţi

internaţi (3 cazuri - 10%).

Tabelul 2. Distribuţia pe grupe de vârstă a pacienţilor cu scarlatină

Vârsta 1 -4 ani 5 -14 ani 15 -24 ani Total

34

Page 35: scarlatina 2013.docx

Nr.pacienţi 10 18 2 30

% 33% 60% 7% 100%

1-4 ani33%

5 -14 ani60%

15 -24 ani7%

Chart Title

Fig.2. Distribuţia pe grupe de vârstă a pacienţilor cu scarlatină

Se remarcă predominanţa pacienţilor din grupa de vârstă 5-14 ani ( 18

cazuri - 60%), cu vârsta cuprinsă între 1-4 ani au fost 10 cazuri - 33%, grupa de

vârstă 15-24 de ani fiind reprezentată de 2 pacienţi de 20 şi 24 de ani (tabel 2,

figura 2).

Tabelul 3. Distribuţia în funcţie de sex a pacienţilor cu scarlatină

Sexul Masculin Feminin Total

35

Page 36: scarlatina 2013.docx

Nr.pacienţi 19 11 30

% 63% 37% 100%

masculin63%

feminin37%

Chart Title

Fig.3 Distribuţia în funcţie de sex a pacienţilor cu scarlatină

Se observă că cei mai mulţi pacienţi au fost de sex masculin (19 cazuri -

63%), restul fiind de sex feminin (11 cazuri – 37%) – (tabel 3, figura 3)

Tabelul 4. Distribuţia pe medii de provenienţă a cazurilor cu scarlatină

Domiciliul Rural Urban Total

36

Page 37: scarlatina 2013.docx

Nr.pacienţi 21 9 30

% 63% 37% 100%

masculin63%

feminin37%

Chart Title

Fig.4 Distribuţia pe medii de provenienţă a cazurilor cu scarlatină

Se constată că majoritatea pacienţilor au fost din mediul rural (21 cazuri -

63%), iar restul din mediul urban (9 cazuri – 37%) – (tabel 4, figura 4)

Tabelul V - Distribuţia pacienţilor în funcţie de sursa de infecţie

Sursa de Angine Scarlatină Purtători Total

37

Page 38: scarlatina 2013.docx

infecţie sănătoşi

Nr.pacienţi 10 18 2 30

% 33% 60% 7% 100%

angine33%

scarlatina60%

purtatori sanatosi7%

Fig.5 Distribuţia pacienţilor în funcţie de sursa de infecţie

Ancheta epidemiologică a evidenţiat faptul ca 10 dintre pacienţi (33%)

erau contacţi cu angine streptococice, 18 cu scarlatină (60%) şi 2 purtători

sănătoşi (tabel 5, figura 5).

Deoarece această boală contagioasă, atunci când nu este tratată

corespunzător, poate fi urmată de complicaţii poststreptococice, s-au efectuat

anchete de specialitate în colectivităţile unde au avut loc îmbolnăviri.

Tabelul 6.Repartiţia pacienţilor în funcţie de calea de transmitere

38

Page 39: scarlatina 2013.docx

Calea de

transmitere

DIRECTĂ INDIRECTĂ

prin obiecte,

jucării

contaminate recent

Total

Nr.pacienţi 28 2 30

% 93% 7% 100%

direct93%

indirect7%

Chart Title

Fig.6 Distribuţia pacienţilor în funcţie de calea de transmitere

Ancheta epidemiologică a scos în evidenţă faptul că 28 de copii (93%),

şcolari şi preşcolari, s-au îmbolnăvit în mod direct, prin respiraţie şi picături

Flugge (transmise prin tuşit, strănut, vorbit), iar doi pacienţi(7%) s-au

îmbolnăvit în mod indirect, prin intermediul mâinilor şi obiectelor contaminate

recent (tabel 6, figura 6).

Tabelul 7. Distribuţia pacienţilor în funcţie de formele clinice ale bolii

Forma clinică uşoară medie gravă total

39

Page 40: scarlatina 2013.docx

Nr.pacienţi 10 19 1 30

% 34% 63% 3% 100%

usoara33%

medie63%

grava3%

Chart Title

Fig.7 Distribuţia pacienţilor în funcţie de formele clinice ale bolii.

În 10 (34%) cazuri, forma de boală a fost uşoară, 19 cazuri - 63% au

prezentat forma medie a bolii. În lotul studiat s-a înregistrat un singur caz grav

(tabel 7, figura 7).

Tabelul 8. Distribuţia pacienţilor în funcţie de complicaţiile apărute

Complicaţii Nr.pacienţi %

40

Page 41: scarlatina 2013.docx

Otită 1 3%

Paralizie facială 1 3%

Sinuzită 2 7%

Total cazuri complicaţii 4 13%

Total cazuri fără complicaţii 26 87%

Total cazuri 30 100%

otita3%

paralizie faciala3%sinuzita

7%

fara com-plicatii

87%

Chart Title

Fig.8 Distribuţia pacienţilor în funcţie de complicaţiile apărute

Evoluţia a fost favorabilă în majoritatea cazurilor, cu vindecare ad

integrum (26 cazuri – 87%).(tabel 8, figura 8) .

Tabel IX - Distribuţia cazurilor în funcţie de numărul de zile spitalizare

Zile spitalizare 7 zile 10 zile Total

41

Page 42: scarlatina 2013.docx

Nr.pacienţi 29 1 30

% 97% 3% 100%

7 zile97%

10 zile3%

Chart Title

Fig.9 Distribuţia cazurilor în funcţie de numărul de zile spitalizare

Scarlatina se consideră vindecată dacă după 21zile de la începutul bolii, la

două examene bacteriologice consecutive ale exudatului faringian, nu se mai

izolează Streptococul betahemolitic, dacă examenele de urină sunt normale şi

dacă la examenul clinic general nu se constată nici o modificare patologică.Toţi

pacienţii au fost dispensarizaţi, cu indicaţia de a repeta doza de Moldamin în a

14-a şi a 21-a zi. La externare au fost supravegheaţi prin examen clinic la două

şi trei luni, patru examene de urină în următoarele patru săptămâni, VSH,

ASLO, fibrinogen la o lună şi două luni pentru a surprinde eventualele

complicaţii tardive.(tabel 9, figura 9).

CAZ CLINIC NR. 1

42

Page 43: scarlatina 2013.docx

Pacient: C.A.

Sex: M

Vârstă: 7 ani

Domiciliul: Botoşani

Susţinători: părinţii

Data internării: 9.11.2012, ora 10

Talie: 124 cm; Greutate: 24 kg; Temperatură: 39 grade C;

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Obs. Scarlatină

Motivele internării: copilul este de adus de către părinţi prezentând următoarele

simptome: febră, dureri în gât, roşeaţă intensă care cuprinde amigdalele şi

întregul istm faringian, vărsături, cefalee, prurit.

A.H.C. – aflăm că în familie există un frate confirmat cu

scarlatină în urmă cu o săptămână.

A.P.P. – se neagă antecedente personale patologice

Istoric: debutul a fost brusc în urmă cu două zile. De 24 de ore copilul prezintă

erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă, motiv pentru care se prezintă la medicul

de familie însoţit de părinţi. Se suspectează diagnosticul de Scarlatină şi este

direcţionat spre Spitalul de Boli Infecţioase

Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului

Stare generală: influenţată

Starea tegumentelor: exantem scarlatinos, semnul„GrozoviciPastia” este pozitiv

în regiunea de flexie a cotului şi regiunii inghinale.

Aparat digestiv: intensă congestie faringiană, exudat cenuşiu – în puncte.

Status neurologic: agitaţie, fără deficite senzoriale.

Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat

corespunzător până în prezent.

43

Page 44: scarlatina 2013.docx

Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în

ambulatoriu de către medicul de familie, necesită supraveghere ulterioară pentru

urmărirea complianţei la regimul igieno-dietetic şi medicamentos.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC DE

ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

1. Hipertermie,

datorită sindromului

toxic, manifestată

prin frisoane, risc de

deshidratare.

-pacientul să

prezinte

temperatura

corpului în

limite normale;

- să fie echilibrat

hidro-

electrolitic.

-asigur repaus

obligatoriu la pat

timp de 7 zile;

-asigur ventilare

corespunzătoare;

-asigur

îmbrăcăminte

lejeră;

-aplic comprese

reci pe frunte;

-în cazul

frisoanelor – se

acoperă pacientul

cu încă 1-2 pături

în plus;

-aplic prişniţe în

regiunea

amigdaliană;

-asigur regim

hidro-lacto-

zaharat, supe de

legume, zeamă de

compot, sucuri de

-pacientul

prezintă o

uşoară scădere

a febrei.

44

Page 45: scarlatina 2013.docx

fructe, vitamine;

-servesc pacientul

cu lichide în

cantitate

corespunzătoare;

-termometrizez

periodic pacientul;

-supraveghez în

permanenţă

pacientul şi

informez medicul

asupra oricărei

schimbări;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic

(antitermice,

Penicilina G).

2.Alterarea

confortului datorită

stării de boală,

manifestată prin

dureri în gât, cefalee,

prurit.

-pacientul să

prezinte o

ameliorare a

stării de confort.

-urmăresc

ameliorarea

inflamaţiei

istmului faringian

prin gargară cu

ceai de muşeţel,

bomboane

antiseptice;

-dezinfecţia nazo-

faringiană (la

indicaţia

-pacientul

prezintă o

ameliorare a

stării de

confort.

45

Page 46: scarlatina 2013.docx

medicului);

-combaterea

pruritului cu

loţiuni de alcool

mentolat;

-încurajez în

permanenţă

pacientul;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

3.Alterarea

alimentaţiei prin

deficit datorită

alterării mucoasei

bucale, linguale,

manifestată prin

dificultate la

înghiţire, anorexie,

slăbiciune, vărsături.

-pacientul să

aibă o stare de

bine fără greţuri

şi vărsături;

-să fie echilibrat

hidroelectolitic

şi nutriţional.

-supraveghez

vărsăturile şi notez

în FO;

-ajut pacientul în

timpul

vărsăturilor;

-hidratez treptat

pacientul cu

cantităţi mici de

lichide;

-asigur regim

alimentar hidro-

lacto-zaharat sub

formă de supe de

legume, compot,

sucuri naturale;

-asigur igiena

cavităţii bucale de

-pacientul

prezintă o

ameliorare a

stării de

nutriţie.

46

Page 47: scarlatina 2013.docx

două ori/oră;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

4.Risc de infecţii şi

complicaţii, datorită

procesului infecţios.

-să nu prezinte

suprainfecţii ale

mucoaselor,

tegumentelor;

-să se elimine

riscurile

transmiterii

infecţiei;

-să nu prezinte

complicaţii( toxi

ce, septice,

alergice).

-asigur igiena

mucoaselor şi

tegumentelor

(igiena cavităţii

bucale de două

ori/oră);

-repaus la pat –cel

puţin 7 zile, pentru

a preveni

complicaţiile (în

special renale);

-asigur regimul

igieno-dietetic şi

respectarea

tratamentului

etiologic şi

simptomatic;

-urmărirea analizei

de urină şi a

exudatului

faringian – timp de

3 săptămâni,

repetate periodic;

-exudat faringian

-pacientul nu

prezintă

infecţii şi

complicaţii.

47

Page 48: scarlatina 2013.docx

la toţi contacţii;

-dezinfecţia:

lenjeriei,

obiectelor, veselei,

camerei

(formolizare),

folosirea de ploşti

individuale;

-după afebrilitate

pacientul va face

băi calde.

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic

(penicilină,

eritromicină; la

externare se

continuă cu

Moldamin.

5.Alterarea odihnei

şi somnului prin

deficit datorită

pruritului,

manifestată prin

oboseală, slăbiciune.

-pacientul să se

odihnească

corespunzător.

-asigur lenjerie

curată şi lejeră;

-combat pruritul cu

loţiuni de alcool

mentolat;

-încurajez în

permanenţă

pacientul;

-observ şi notez în

FO calitatea şi

-pacientul

prezintă o

ameliorare a

pruritului.

48

Page 49: scarlatina 2013.docx

orarul somnului;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

6. Anxietate

determinată de

boală, manifestată

prin izolare, agitaţie.

-să i se reducă

anxietatea.

-încurajez în

permanenţă

pacientul;

-îl antrenez în

diferite activităţi

care să-i distragă

atenţia de la starea

de boală (citit

poveşti);

-pregătesc psihic

pacientul înaintea

oricărei tehnici;

-educ părinţii să

protejeze copilul

de altă infecţie;

-îl încurajez să

comunice şi să

pună întrebări

legate de boală şi

transmiterea ei.

-pacientul

comunică cu

echipa

medicală şi de

îngrijire.

EXAMENE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE

LABORATOR

INTERPRETARE

10.11.2012 Leucocite 12000/mm3

49

Page 50: scarlatina 2013.docx

VSH

Fibrinogen

ASLO

Ex. faringian

48 mm/1 h

400 mg%

80 U.I.

prezent streptococ

beta hemolitic

grupa A

15.11.2012 Leucocite

VSH

ASLO

Fibrinogen

Ex. faringian

5800 mm3

5/10 mm

negativ

150 mg%

absent

DIAGNOSTIC EXTERNARE:SCARLATINĂ

TRATAMENT MEDICAMENTOS

MEDICAMENT FORMA DE

PREZENTARE

CALEA

ADMINIS

TRARE

DOZA/

ORAR

Penicilina G

(administrată la 12

ore)

Paracetamol

Moldamin

Flacon 400000

U.I.

Comprimat500mg

Flacon 600000UI.

I.V.

Oral

I.M.

2000000/24h

1 tb./24 h

o singură

priză în a 7-a

zi apoi se

repetă:

în a 14-a zi

şi în a 21 zi.

50

Page 51: scarlatina 2013.docx

EVALUARE FINALĂ

Copilul C.A., de sex masculin, în vârstă de 7 ani, se internează pe data de

9.11.2012 pentru suspiciunea de scarlatină, diagnosticul fiind confirmat clinic,

paraclinic, epidemiologic (al doilea caz în familie).

Sub tratament cu Penicilina G – 6 zile şi Moldamin 600000 U.I., evoluţia

este favorabilă motiv pentru care se externează pe data de 16.11. 2008 cu

următoarele recomandări:

Repaus la pat încă o săptămână;

Repetarea dozei de Moldamin în a 14 –a zi şi apoi în a 21-a zi;

Să respecte regimul dietetic;

Dispensarizare.

CAZ CLINIC NR. 2

Pacient: A.P.

Sex: M

Vârstă: 10 ani

51

Page 52: scarlatina 2013.docx

Domiciliul: Botoşani

Susţinători:părinţii

Data internării: 13.11.2012

Talie: 130 cm; greutate: 30 kg; Temperatură: 39 grade C

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Obs. Scarlatină

Motivele internării: copilul este adus de către părinţi prezentând următoarele

semne: febră, erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă, cefalee, dureri de gât.

A.H.C. – aflăm că în colectivul de la şcoală au mai existat 2 colegi cu scarlatină.

A.P.P. – se neagă antecedente personale patologice.

Durata bolii: debutul a fost brusc în urmă cu două zile, când copilul însoţit de

părinţi se prezintă la medicul de familie care suspectează o scarlatină formă

medie, fiind direcţionat către Spitalul de Boli Infecţioase Botoşani.

Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului.

Stare generală: influenţată

Starea tegumentelor: erupţie punctiformă, eritemo papuloasă, pe fond de rash

generalizat, uşor pruriginoasă.

Aparat digestiv: intensă congestie faringiană, exudat cenuşiu – în puncte.

Status neurologic: agitaţie, fără deficite senzoriale.

Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat

corespunzător până în prezent.

Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în

ambulatoriu de către medicul de familie, necesită supraveghere ulterioară pentru

urmărirea complianţei la regimul igieno-dietetic şi medicamentos.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC

DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUA-RE

1.Alterarea -pacientul să -asigur repaus -pacientul

52

Page 53: scarlatina 2013.docx

echilibrului

termic

datorită

procesului

infecţios,

manifestată prin

frisoane, risc de

deshidratare,

hipertermie.

prezinte

temperatura

corpului în

limite normale;

-pacientul să

fie echilibrat

hidro-

electrolitic.

obligatoriu la pat timp

de 7 zile;

-asigur ventilare

corespunzătoare a

salonului;

-asigur îmbrăcăminte

lejeră;

-aplic comprese reci pe

frunte;

-asigur regim hidro-

lacto-zaharat, supe de

legume, zeamă de

compot, sucuri de

fructe, vitamine;

-servesc pacientul cu

lichide în cantităţi mici,

oferite cu linguriţa;

-termometrizez periodic

pacientul;

-administrez medicaţia

prescrisă de medic.

prezintă o

ameliorare a

febrei, este

hidratat

corespunză-

tor.

2.Alterarea

alimentaţiei prin

deficit, datorită

alterării mucoasei

bucale, linguale,

manifestată prin

dificultate la

-pacientul să

fie echilibrat

nutriţional şi

hidroelectro-

litic.

-asigur igiena cavităţii

bucale de 2 ori/oră;

-servesc pacientul cu

alimente semisolide,

uşor de înghiţit;

-hidratez pacientul cu

-pacientul este

alimentat şi

hidratat

corespunzător.

53

Page 54: scarlatina 2013.docx

înghiţire,

anorexie, astenie.

cantităţi mici de lichide;

-administrez medicaţia

prescrisă de medic.

3.Alterarea

confortului

datorită stării de

boală, manifestat

prin dureri în gât,

cefalee, prurit.

-pacientul să

prezinte o

ameliorare a

stării de

confort.

-ajut pacientul să-şi facă

gargară cu ceai de

muşeţel, asigur

bomboane antiseptice;

-asigur dezinfecţie nazo-

faringiană (la indicaţia

medicului);

-combat prurit cu loţiuni

de alcool mentolat;

-încurajez în permanenţă

pacientul;

-administrez medicaţia

prescrisă de medic.

-pacientul

prezintă o

ameliorare a

stării de

confort.

4.Risc crescut

pentru infecţii şi

complicaţii,

datorită

procesului

infecţios.

-să nu prezinte

suprainfecţii

ale mucoaselor

şi tegumentelor

-să se elimine

riscurile

transmiterii

infecţiei;

-să nu prezinte

complicaţii.

-asigur igiena

mucoaselor şi

tegumentelor;

-asigur repaus la pat cel

puţin 7 zile;

-asigur regimul igieno-

dietetic şi respectarea

tratamentului etiologic

şi simptomatic;

-urmărirea analizei de

urină şi a exudatului

faringian – timp de trei

săptămâni, repetate

-pacientul nu

prezintă

complicaţii.

54

Page 55: scarlatina 2013.docx

periodic;

-efectuarea exudatului

faringian la toţi

contacţii;

-dezinfecţia lenjeriei,

obiectelor, veselei,

camerei prin

formolizare;

-administrez medicaţia .

5. Anxietate

determinată de

boală, mediul

spitalicesc,

manifestată prin

agitaţie.

-să i se reducă

anxietatea.

-încurajez în permanenţă

pacientul;

-îl supraveghez şi stau

de vorbă cu el;

-îl încurajez să pună

întrebări despre boală.

-pacientul

comunică cu

echipa

medicală şi de

îngrijire.

ANALIZE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE

LABORATOR

INTERPRETARE

14.11.2012 Leucocite 7400/mm3

55

Page 56: scarlatina 2013.docx

VSH

Fibrinogen

ASLO

Ex. faringian

24 mm/1 h

600 mg%

82 U.I.

prezent streptococ beta

hemolitic grupa A

18.11.2012 Leucocite

VSH

ASLO

Fibrinogen

Ex. faringian

5700 mm3

5/10 mm/1 h

negativ

155 mg%

absent

DIAGNOSTIC EXTERNARE: SCARLATINĂ

TRATAMENT MEDICAMENTOS

56

Page 57: scarlatina 2013.docx

MEDICA-

MENT

FORMA DE

PREZENTARE

CALEA DE

ADMINIS-

TRARE

DOZA/

ORAR

Penicilina G (la

12 ore)

Paracetamol

Moldamin

Flacon 400000 UI

Comprimate 500mg

Flacon 600000 UI

I.V.

Oral

I.M.

2000000/24 h

1 tb/24 h

o singură priză

la 7 zile apoi se

repetă la 14 zile

şi la 21 zile.

57

Page 58: scarlatina 2013.docx

EVALUARE FINALĂ

Copilul A.P. de sex masculin, în vârstă de 10 ani se internează pe data de

13.11.2012 pentru suspiciune de Scarlatină, confirmată.

Sub tratament cu Penicilina G, Moldamin, regim igieno-dietetic şi repaus 7

zile la pat, are o evoluţie favorabilă.

Se externează cu următoarele recomandări:

Să menţină repausul încă o săptămână;

Să efectueze o doză de 600000 U.I. Moldamin i.m. la 14 zile şi în a

21-a zi;

Să efectueze sumar de urină în săptămâna a 4-a de la debutul bolii;

Să respecte regimul igieno-dietetic şi medicamentos prescris de

medic;

Dispensarizare.

CAZ CLINIC NR. 3

Pacient: B.C.

58

Page 59: scarlatina 2013.docx

Sex: M

Vârstă: 8 ani

Domiciliul: Botoşani

Susţinători: părinţii

Data internării: 17.11.2012

Talie: 126 cm; greutate: 27 kg; temperatură:39 grade C

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Obs. Scarlatină

Motivele internării: copilul este adus de părinţi prezentând următoarele

simptome: febră, disfagie, vărsături, limbă saburală, congestie amigdaliană,

erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă.

A.H.C. – aflăm că în familie există o soră confirmată cu scarlatină în urmă cu o

săptămână.

A.P.P. – neagă antecedente personale patologice.

Durata bolii: debutul a fost brusc în urmă cu trei zile, când medicul de familie îl

direcţionează spre Spitalul de Boli Infecţioase cu suspiciunea de Scarlatină.

Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului.

Starea generală: influenţată

Starea tegumentelor: semnul „Grozovici-Pastia” este pozitiv la articulaţia

cotului şi a regiunii inghinale.

Aparat digestiv: intensă congestie faringiană.

Status neurologic: agitat, fără deficite senzoriale.

Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat

corespunzător până în prezent.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

59

Page 60: scarlatina 2013.docx

DE ÎNGRIJIRE

1.Alterarea

temperaturii

corpului, datorită

bolii, manifestată

prin frisoane,

risc de

deshidratare,

hipertermie.

-pacientul să

prezinte

temperatura

corpului în limite

normale;

-să fie echilibrat

hidroelectrolitic.

-asigur repaus

obligatoriu la pat

timp de 7 zile;

-asigur ventilare

corespunzătoare a

salonului;

-asigur

îmbrăcăminte lejeră;

-schimb lenjeria de

pat şi de corp ori de

câte ori este nevoie;

-aplic comprese reci

pe frunte;

-în cazul frisoanelor

– se acoperă

pacientul cu încă 1-

2 pături în plus;

-aplic prişniţe în

regiunea

amigdaliană;

-asigur regim hidro-

lacto-zaharat, supe

de legume, zeamă

de compot, sucuri

de fructe, vitamine;

-servesc pacientul

cu lichide servite cu

-pacientul este

hidratat

corespunzător,

febra cedează.

60

Page 61: scarlatina 2013.docx

linguriţa;

-termometrizez

permanent

pacientul;

-informez medicul

asupra oricărei

schimbări în

evoluţia pacientului;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

2.Alterarea stării

de confort fizic

datorită bolii

manifestată prin

dureri în gât,

cefalee, prurit.

-pacientul să

prezinte o

ameliorare a stării

de confort.

-urmăresc

ameliorarea

inflamaţiei istmului

faringian prin

gargară cu ceai de

muşeţel, bomboane

antiseptice;

-dezinfecţia nazo-

faringiană (la

indicaţia medicului);

-combaterea

pruritului cu loţiuni

cu alcool mentolat;

-încurajez în

permanenţă

pacientul;

-administrez

-pacientul prezintă

o ameliorare a

stării de confort.

61

Page 62: scarlatina 2013.docx

medicaţia prescrisă .

3.Alterarea

alimentaţiei prin

deficit datorită

alterării

mucoasei bucale,

linguale,

manifestată prin

dificultate la

înghiţire,

anorexie,

slăbiciune.

-pacientul să fie

echilibrat

nutriţional şi

hidroelectrolitic.

-hidratez pacientul

în mod

corespunzător;

-asigur regim hidro-

lacto-zaharat;

-asigur igiena

cavităţii bucale;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

-pacientul este

echilibrat

nutriţional şi

hidroelectrolitic.

4. Risc crescut

pentru infecţii şi

complicaţii

datorită

procesului

infecţios.

-să nu prezinte

suprainfecţii ale

mucoaselor şi

tegumentelor;

-să se elimine

riscurile

transmiterii

infecţiei;

-să nu prezinte

complicaţii.

-asigur igiena

riguroasă a

mucoaselor şi

tegumentelor;

-repaus la pat cel

puţin 7 zile pentru

prevenirea

complicaţiilor (în

special renale);

-asigur regimul

igieno-dietetic şi

respectarea

tratamentului

etiologic şi

simptomatic;

-urmărirea analizei

de urină şi a

-pacientul nu

prezintă

complicaţii.

62

Page 63: scarlatina 2013.docx

exudatului faringian

– timp de trei

săptămâni, repetate

periodic;

-exudat faringian la

toţi contacţii;

-dezinfecţia:

lenjeriei,

obiectelor,veselei,

camerei prin

formolizare,

folosirea de ploşti

individuale;

-după afebrilitate

pacientul va face băi

calde;

-administrez

medicaţia prescrisă

de medic.

5. Alterarea

somnului şi a

odihnei prin

deficit datorită

pruritului,

manifestată prin

oboseală,

slăbiciune.

-pacientul să se

odihnească

corespunzător.

-asigur lenjerie

curată şi lejeră;

-combat pruritul cu

loţiuni de alcool

mentolat;

-observ şi notez în

FO calitatea şi

orarul somnului;

-administrez

medicaţia prescrisă

-pacientul prezintă

o ameliorare a

pruritului şi se

odihneşte mai

bine.

63

Page 64: scarlatina 2013.docx

de medic.

ANALIZE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE

LABORATOR

INTERPRETARE

18.11.2012 Leucocite

VSH

Fibrinogen

ASLO

Ex. faringian

6200/mm3

52 mm/1 h

520 mg/%

81 UI

prezent streptococ beta hemolitic

grupa A

23.11.2012 Leucocite

VSH

ASLO

Fibrinogen

Ex.faringian

5900 mm3

5/10 mm/1 h

negativ

160 mg%

absent

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: SCARLATINĂ

TRATAMENT MEDICAMENTOS

MEDICAMENT FORMA DE

PREZENTARE

CALEA DE

ADMINISTRARE

DOZA/

ORAR

Penicilina G(la 12 Flacon 400000 U.I. I.V. 2000000/24

64

Page 65: scarlatina 2013.docx

ore)

Paracetamol

Moldamin

Comprimat 500 mg

Flacon 600000 U.I.

Oral

I.M.

h

1 tb/24 h

o singură

priză la 7 zile

apoi se

repetă a 14-a

zi şi a 21-a zi

EVALUARE FINALĂ

Copilul B.C. de sex masculin, în vârstă de 8 ani internat pe data de

17.11.2012 pentru suspiciune de Scarlatină, diagnostic confirmat ulterior clinic

şi paraclinic.

Pe perioada spitalizării beneficiază de tratament cu Penicilina G,

Antitermice, Moldamin, regim alimentar şi repaus la pat.

Evoluţia este favorabilă şi se externează pe data de 24.01.2008 cu

următoarele recomandări:

Să menţină repausul la pat încă o săptămână;

Să repete doza de Moldamin în a 14-a zi şi apoi în a 21-a zi;

În săptămâna a 4-a de la debutul bolii să efectueze examen sumar

de urină;

Dispensarizare

II.6.CONCLUZII

În lotul de 30 pacienţi internaţi cu diagnosticul de Scarlatină în Secţia de

Boli Infecţioase Botoşani, în perioada 2008-2012, analiza din punct de vedere a

65

Page 66: scarlatina 2013.docx

particularităţilor epidemiologice, clinico- paraclinice şi evolutive a evidenţiat

următoarele concluzii:

Majoritatea pacienţilor au aparţinut grupei de varsta 5-14 ani 60%), ceea

care corespunde cu datele din literatura de specialitate.

Predominanţa cazurilor de sex masculin a fost de 63% din totalul

pacienţilor incluşi în lot.

Bolnavii din mediul rural au fost în proporţie de 63%.

Procentul crescut de contacţi cu bolnavi cu infecţii streptococice (93%),

sugerează deficienţe în izolarea şi tratarea corespunzătoare a acestor pacienţi,

consideraţi a fi posibilă sursă de infecţie.

Calea directă de transmitere a bolii a fost identificată în majoritatea

cazurilor (93%), în colectivităţile de copii şcolari şi preşcolari.

Evoluţia bolii a fost favorabilă, cu un procent ridicat de forme clinice

uşoare şi medii (97%).

Durata de spitalizare a fost de 7 zile în majoritatea cazurilor (97%),

indiferent de prezenţa sau nu a complicaţiilor.

Scarlatina rămâne în continuare o problemă de sănătate publică, dat fiind

riscul crescut de transmitere a agentului etiologic în colectivităţi şi implicit

acela al apariţiei de complicaţii poststreptococice.

BIBLIOGRAFIE

1. Antohe, I - Elemente de nursing clinic, Junimea, Iaşi, 2003

2. Angelescu, M – Terapia cu antibiotice, Ed.medicală, 1991

66

Page 67: scarlatina 2013.docx

3. Buiuc, D, Neguţ, M – Tratat de microbiologie clinică, Ed.medicală,1999

4. Braden CR – Pediatr.Infect Dis J 2003

5. Bocârnea, C  -Boli Infecţioase şi Epidemiologie, Editura INFO-TEAM, Bu-

cureşti 1995

6. Buiuc D, Negruţ M – Tratat de microbiologie clinica, Ed. Medicală, 1999

7. Chiotan, M.- Boli infecţioase, ed. Naţional, 2006   

8. Cajal, N – Tratat de virusologie medicală, Ed.medicală, 1990

9. Ciufecu, C –Emergenţa noilor patogeni.Specia umană în universul viu.Bacte-

riologia, 1998 

10. Dimitriu, Şt- Boli infecţioase, UMF Iaşi, 1990

11. Dorobăţ, C,M – Boli infecţioase pentru studenţii facultăţilor de stomatologie

şi medici stomatologi, Ed.Tehnopress, 2001

12. Drăgan M- Actualităţi în boli infecţioase, Ed. Viaţa Medicală

Românească,1998

13. Ivan A, Azoicăi D – Vaccinologie, Ed.Polirom,Iaşi, 1995

14. Ivan, A – Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile,Ed.Polirom,

Iaşi,2002

15. Luca, C -Boli Infecţioase, Iaşi, 2007

16. Luca V – Terapia intensivă în bolile infecţioase severe, Ed.tehnopress,2000

17. Harrison - Manual de medicină, ediţia 15, editura Ştiinţelor Medicale, 2004

18. Hawkey, P., Lewis, D. - editors: Medical Bacteriology: a Practical Ap-

proach, Oxford University Press, Oxford, U.K 2005

19. Enescu,I.- Microbii, ed. Ceres, 1988

20. Mozeş, Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura medicală,2008

21. Mihalache D, Azoicăi D- Patologia infecţiilor mereu în actualitate, Ed.

Gh.Asachi, Iaşi, 2000

22. Miftode, E - Boli Infecţiase, Junimea, Iaşi, 2008

23. Mihalache, D – Herpervirusuri, Ed.Ceres,2000

24. Rebedea, I – Boli infecţioase, Ed.medicală, 2000

67

Page 68: scarlatina 2013.docx

25. Titircă, L –Ghid de nursing, Ed.Viaţa Medicală Românească,2005

26. Titircă,L-Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii

medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2005

27. Titircă,L-Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii

medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2006

28. Titircă, L – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului,

Ed.Viaţa Medicală Românească, 2007

29. Titircă, L –Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali,

Ed.Viaţa Medicală Românească, 2004

30. Sicard, D – Dicţionar de examinări medicale, Corint, 2010

31. Voiculescu, M – Boli Infecţioase,Ed.medicală, 1990

32. Titircă,L-Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii

medicali,Ed.Viaţa Medicală Românească,2006

33. Titircă, L – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului,

Ed.Viaţa Medicală Românească, 2007

34. Titircă, L –Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali,

Ed.Viaţa Medicală Românească, 2004

35. Sicard, D – Dicţionar de examinări medicale, Corint, 2010

36. Voiculescu, M – Boli Infecţioase,Ed.medicală, 1990

68