andrei pleșu - biografie

7/18/2019 Andrei Pleșu - biografie

http://slidepdf.com/reader/full/andrei-pleu-biografie 1/3

Andrei Pleșu

Andrei Gabriel Pleșu (n. 23 august 1948, București) este un scriitor și eseist român, estetician și istoric

al artei. A realizat în 2011 emisiunea 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu.

S-a născut la București, ca fiu al chirurgului Radu Pleșu și al soției acestuia, Zoe Rădulescu. În 1955 aînceput școala primară la Sinaia însă după numai un an a urmat școala la Pârscov, județul Buzău(1956-1957) și a încheiat-o la București (1959).

A absolvit liceul "Spiru Haret" din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de ArtePlastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza"Sentimentul naturii în cultura europeană". Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitateadin Bonn și în perioada 1983-1984 bursier la Universitatea din Heidelberg.

În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român, partid unic la vremea aceea,la care se aștepta ca orice tânăr de vârsta sa să adere. A fost exclus din PCR în mai 1982 ca urmare aimplicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, „afacere” barocăinstrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualitățiivremii, incomozi pentru puterea comunistă; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimuluicomunist, se numărau și sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” laTescani și i s-a luat dreptul de semnătură.

În replică, Andrei Pleșu i-a trimis două scrisori lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuiareangajarea la Institutul de Istorie a Artei, și a nu fi pus la zid pentru participarea la o conferință pe

tema “meditației trancendentale". Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile privateținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teorieiartei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniulmoralei și al antropologiei culturale, r ecomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianțastilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii.

După prăbușirea regimului comunist, înființează institutul de studii avansate „New Europe College”,revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și acceptă în diverse perioade o serie de funcții publice.

Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public[judecată de valoare] cu volumeleMinima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) și Despre îngeri (2003). Contrastul formal întreo problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesealudică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. În 1972 s-acăsătorit cu Catrinel Maria Petrulian, fiica profesorului și membru al Academiei, Nicolae Petrulian(1902-1983); are doi fii Matei și Mihai.

Angajarea publică

28 dec. 1989 - 16 oct. 1991 - ministrul Culturii

29 dec. 1997 - 22 dec. 1999 - ministrul Afacerilor Externe

2000 - 7 oct. 2004 - membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității



20 dec. 2004 - 3 mai 2005 - consilier prezidential pentru relații internaționale

Opera

Scrieri publicate în țară

Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974

Pitoresc și melancolie, Editura Univers, 1980; reeditări ulterioare (Humanitas) 2003, 2009

Francesco Guardi, Meridiane, 1981

Ochiul și lucrurile, Meridiane, 1986

Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare(Humanitas) 2002, 2005, 2013

Dialoguri de seară, Harisma, 1991

Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011

Limba păsărilor, Humanitas, 1994, 1997, 2009

Chipuri și măști ale tranziției, Humanitas, 1996

Tescani napló, Koinónia, 2000 (Jurnalul de la Tescani, trad. de Andor Horváth)

Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman și ElenaȘtefoi), Polirom, 2002

Despre îngeri, Humanitas, 2003, 2005, 2012

Obscenitatea publică, Editura Humanitas, 2004

Comèdii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012

Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, 2006, 2007

Angyalok, Koinónia, 2006 (Despre îngeri, trad. de Melinda Székely)

Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare), Editura Humanitas, 2007

Note, stări, zile (1968 - 2009), Editura Humanitas, 2010, 2012

Despre frumusețea uitată a vieții (reunește eseuri din "Dilema veche" și "Adevărul"), EdituraHumanitas, 2011

Față către față. Întâlniri și portrete, Editura Humanitas, 2011

Parabolele lui Iisus, Editura Humanitas, 2012

Lucrări publicate în străinătate

Corot, Murray's Sales and Service, 1973

Reflexion und Leidenschaft, Wien: Deuticke, 1992



Madarak nyelve, Pécs: Jelenkor, 2000 (Minima moralia și Limba păsărilor trad. de Horváth Andor)

Eliten - Ost und West, Berlin, de Gruyter, 2000

Wer in der Sonne steht, wirft Schatten, Ostfildern vor Stuttgart, ed. Tertium, 2000

Die Toleranz und das Intolerable, Basel, Schwabe, 2004

Actualité des anges, ed. Buchet-Chastel, 2005

andrei pleșu - biografie

Documents