3/25/2016 Andrei Pippidi - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Pippidi 1/5

M odifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?

title=Andrei_Pippidi&action=edit&section=0)

Andrei Pippidi

La ceremonia de conferire a decorației „Chevalierde l’Ordre des Arts et Lettres” (14 noiembrie

2012)

Născut 12 martie 1948 (68 de ani)București

Naționalitate română

Educație Universitatea din BucureștiUniversitatea Oxford

Ocupație profesor universitar

Reprezentant Membru fondator al Grupuluipentru Dialog Social

Influențat de Nicolae Iorga

Soție Alina Mungiu-Pippidi

Părinți Liliana IorgaDionisie Pippidi

Premii 1. Premiul „Nicolae Iorga” alAcademiei Române2. Ordinul Artelor și Literelor îngrad de Cavaler (Franța, 2012)

Membru corespondent al

Academiei Române

Andrei Pippidi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Andrei Pippidi (nume complet Andrei-Nicolae Pippidi;n. 12 martie 1948, București) este un istoric românspecializat în istoria Sud-Estului european în sec. XV-XIX,istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a

României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident.[1]

Fiu al istoricului Dionisie M. Pippidi și nepotul prin mamă allui Nicolae Iorga, este editor al operei bunicului său.

Andrei Pippidi a contribuit atât la elaborarea Raportului ElieWiesel privitor la participarea României la Holocaust, cât șila elaborarea Raportul Tismăneanu, pe baza căruia a fost

condamnat regimului comunist din România.[2] În calitate depublicist, Pippidi scrie din 1990 în Revista 22. În revistaculturală Dilema Veche ține rubrica SOS București, în careluptă pentru conservarea patrimoniului urbanistic al capitalei

României.[3][4][5][6]

Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990),al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă și alSocietății Academice din România (1995), din 2012 este

membru corespondent al Academiei Române.[7] Estecăsătorit cu profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi.

Cuprins

1 Biografie

2 Poziții în viața publică și academică

3 Premii și distincții

4 Lucrări publicate

5 Note

6 Legături externe

Biografie

Absolvă Facultatea de Istorie a Universității București, 1965-1970, specializare în istorie medie universală.Doctorate în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca (dr.ist.) și 1986 la Universitatea din Oxford (D.Phil.).

Din 1970 lucrează în Institutul de studii sud-est europene (membru în Consiliul științific al Institutului din 1990,secretar științific al Institutului în 1990-1994).

3/25/2016 Andrei Pippidi - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Pippidi 2/5

În 1990 a devenit cadru științific asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București, avansând apoi lapoziția de conferențiar, pentru ca din 1995 să ocupe poziția de profesor universitar de Istorie a Evului Mediueuropean. Între 1990-1994 a fost membru în Consiliul științific al Facultății de Istorie și în Senatul Universitățiidin București.

Andrei Pippidi a fost Visiting Fellow la Collegium Budapest (1995), Visiting Professor la Universitatea dinAmsterdam (1996) și Visiting Professor la Central European University (1999). Tot acolo, din 2000 estemembru în consiliul științific al departamentului de Studii Medievale.

În 1996 și în 2001 a fost director de studii asociat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris.

Poziții în viața publică și academică

Data Organizația sau publicația Calitatea

Din 1976 Societatea de genealogie, heraldică și sigilografie membru

Din 1990 Grupul pentru Dialog Social membru fondator

Din 1990 Revue des Etudes Sud-Est europιennes membru în comitetul de redacție

1990-1992 Comisia Națională a Monumentelor Istorice membru

1990-1992 Revista 22 membru în comitetul de redacție

Din 1991 Comisia mixtă româno-polonă de istorie vicepreședinte

1991 Fundația Soros pentru o Societate Deschisă membru fondator

1993 Comisia Națională a Monumentelor Istorice vicepreședinte

1993-2005 ICOMOS membru în comitetul național

1994-1997 Fundația Cărții (București) președinte

Din 1995 Societatea Academică din România membru fondator

1996-2006 New Europe College

membru în consiliul deadministrație

membru în consiliul științific(succesiv)

Din 1996 Arhivele Naționale membru în consiliul științific

1997-2001 Comisia Națională a Monumentelor Istorice președinte

1997-2001Revista Monumentelor Istorice

Buletinul Comisiei Monumentelor Istoricepreședinte al colegiului de redacție

1999-2001 Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR) director

2000Institutul Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”

(Iași)membru

2002-2003 Anuarul IRIR membru în colegiul de redacție

2003-2004 Comisia pentru investigarea Holocaustului în România membru

2004 The Historical Review/La Revue Historique (Atena)membru în consiliul științific

internațional

2005 Institutul Național al Holocaustului membru în consiliul științific

2006Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste înRomânia

membru

3/25/2016 Andrei Pippidi - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Pippidi 3/5

Premii și distincții

Andrei Pippidi a fost distins în 1983 cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei.

La 1 decembrie 2008, cu ocazia zilei naționale a României, a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua

României”, în grad de Cavaler, de către președintele României.[8]

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 117 din 31 mai 2012, Andrei Pippidi a primit distincția de cetățean de

onoare al orașului Botoșani.[9] Premierea a avut loc la 18 iunie 2012, în sala mare a Teatrului Mihai Eminescu,când istoricul a primit și Premiul Național „Nicolae Iorga” pentru studiului introductiv la lucrarea „Nicolae Iorga-Istoria românilor în chipuri și icoane” (ediția a II-a). Acesta a declarat:

„Trebuie să mulțumesc pentru două răsplăți. Cea care premiază cartea editată de mine, cu ointroducere minuțioasă, mult muncită, pentru a căuta să limpezesc influențele care se întâlnesc înistoria românilor și direcțiile în care Nicolae Iorga avea să dezvolte mai târziu sugestii care segăsesc în această lucrare de tinerețe, se găsesc în sâmbure, să zicem, dar pot fi recunoscute maitârziu, până la sfârșitul activității sale. A doua răsplată, care vine cu totul pe neașteptate, din partea

autorităților locale, acest titlu de cetățean de onoare al orașului dumneavoastră.”[10]

La 14 noiembrie 2012, i-a fost înmânat Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler de către statul francez,

într-o ceremonie care a avut loc la reședința ambasadorului Franței la București.[11]

Lucrări publicate

Autor

Pippidi, Andrei (1974), Contribuții la studiul legilor războiului în evul mediu, București: Edituramilitară

Pippidi, Andrei (1980), Hommes et idées du Sud Est européen à l'aube de l'âge moderne,București/Paris: Editura Academiei/Ed. du C.N.R.S.Pippidi, Andrei (1983), Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII, București:

Editura Academiei Republicii Socialiste România

Pippidi, Andrei (1987), Mihai Viteazul în arta epocii sale, Cluj-Napoca: Editura Dacia

Pippidi, Andrei (1994), România regilor, București: Editura Litera, ISBN 973-43-0162-4Pippidi, Andrei (1995), Rezerva de speranță, București: Editura Staff, ISBN 9739611151

Pippidi, Andrei (2000), Despre statui și morminte. Pentru o teorie a istoriei simbolice, Iași: Editura

Polirom, ISBN 9736834697Pippidi, Andrei (2001), Tradiția politică bizantină în țările române. În secolele XVI-XVIII, Ediție

revăzută și adăugită, București: Ed. Corint

Pippidi, Andrei (2002), București. Istorie și urbanism, Colecția București care au fost, Iași: Editura Do-

MinoR, pp. 9738590183Pippidi, Andrei (2006), Byzantins, Ottomans, Roumains. Le Sud-Est européen entre l’héritage

impérial et les influences occidentales, Paris: Honoré Champion, ISBN 2-7453-1293-6

Pippidi, Andrei (2012), Case și oameni din București, Ediția a II-a, Vol. 1, București: EdituraHumanitas, ISBN 9789735035853

Pippidi, Andrei (2012), Case și oameni din București, Ediția a II-a, Vol. 2, București: Editura

Humanitas, ISBN 9789735035860

Pippidi, Andrei (2012), Visions of the Ottoman World in Renaissance Europe, Londra: Hurst, ISBN9781849041997

3/25/2016 Andrei Pippidi - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Pippidi 4/5

Co-autor

Pippidi, Andrei; Dvorski, Monica; Grosu, Ioan (1998), Istorie. Manual pentru clasa a VI-a, (Manual

școlar), Bucuresti: Editura Corint, ISBN 973-9281-72-9

Ediții, comentarii, note etc.

Berza, M. (1986), Pentru o istorie a culturii vechi românești, București: Editura Eminescu

Iorga, N. (1991), Scrisori către Catinca: 1900-1939, Ediție de Andrei Pippidi, București: Editura

Minerva, ISBN 9732102071

Iorga, N. (1992), Istoria românilor în chipuri și icoane, București: Editura HumanitasCantemir, Dimitrie (1996), Viața lui Constantin Cantemir, București: Editura Academiei

Iorga, N. (1997), Dezvoltarea imperialismului contemporan, București: Editura Albatros

Iorga, N. (1999), Generalități cu privire la studiile istorice, Iași: Editura PoliromIorga, N. (1999), Istoria literaturii românesti (Introducere sintetică). Arta si literatura românilor

(Sinteze paralele)., Traducere de Lisia Simion și Andrei Pippidi. Studiu introductiv și note de Andrei

Pippidi., București: Editura Fundației Culturale Române

Iorga, N. (2001), Figuri reprezentative din istoria universală, București: Editura AllHolocaustul evreilor români. Din mărturiile supraviețuitorilor, Iași: Editura Polirom, 2004

Erbiceanu, Constantin (2003), Cronicarii greci: care au scris despre Români în epoca fanariotă,

Postfață de Andrei Pippidi, București: Editura Cronicar, ISBN 973-85854-5-7

Note

1. ^ Andrei-Nicolae Pippidi, „Curriculum vitae(http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=104)”,Site-ul Președintele României,http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=104,accesat la 24 aprilie 2014

2. ^ Ruxandra Cesereanu (8 iunie 2007), „Raportulfinal asupra Holocaustului și raportul final asupradictaturii comuniste în România(http://www.revista22.ro/raportul-final-asupra-holocaustului-si-raportul-final-asupra-dictaturii-comuniste-in-romania-3795.html)”, Revista 22,http://www.revista22.ro/raportul-final-asupra-holocaustului-si-raportul-final-asupra-dictaturii-comuniste-in-romania-3795.html, accesat la 15aprilie 2014

3. ^ Radu Vișan (noiembrie 2008), „Despre case șioameni(http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=11591)”, Cuvântul (Nr. 377),http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=11591, accesat la 15 aprilie 2014

4. ^ D. S. (29 august 2012), „Libraria CafeKretzulescu - Andrei Pippidi despre Case și oamenidin București - Cultura(http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13119357-libraria-cafe-kretzulescu-andrei-pippidi-despre-case-oameni-din-bucuresti.htm)”, HotNews.ro,http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13119357-

libraria-cafe-kretzulescu-andrei-pippidi-despre-case-oameni-din-bucuresti.htm, accesat la 15aprilie 2014

5. ^ „Andrei Pippidi: Mă tem că multe case cuvaloare istorică vor fi dărâmate, sunt ucise cusânge rece (http://www.revista22.ro/andrei-pippidi-ma-tem-ca-multe-case-cu-valoare-istorica-vor-fi-daramate-sunt-ucise-cu-sange-rece-32616.html)”, Revista 22, 22 octombrie 2013,http://www.revista22.ro/andrei-pippidi-ma-tem-ca-multe-case-cu-valoare-istorica-vor-fi-daramate-sunt-ucise-cu-sange-rece-32616.html, accesat la15 aprilie 2014

6. ^ Gabriel Dimisianu (numărul 40, anul 2012),„Solidar cu Andrei Pippidi(http://www.romlit.ro/solidar_cu_andrei_pippidi)”,România literară,http://www.romlit.ro/solidar_cu_andrei_pippidi,accesat la 25 aprilie 2014

7. ^ Andrei Pippidi, „Curriculum vitae(http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Andrei_Nicolae_Pippidi.pdf)Pagina oficială a Președinției Române,http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Andrei_Nicolae_Pippidi.pdfaccesat la 15 aprilie 2014

8. ^ Administrația prezidențială (1 decembrie 2008),„Comunicat de presă (1 decembrie 2008)(http://www.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date&id=10526&_PRID=search)”,Pagina oficială de internet,

3/25/2016 Andrei Pippidi - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Pippidi 5/5

Legături externe

Andrei Pippidi, „Curriculum vitae (http://istorie.unibuc.ro/wp-content/uploads/2012/04/Andrei-

Pippidi.pdf)”, Pagina oficială a Universității București, http://istorie.unibuc.ro/wp-content/uploads/2012/04/Andrei-Pippidi.pdf, accesat la 24 aprilie 2014

Articole semnate de Andrei Pippidi în Dilema Veche (http://dilemaveche.ro/category/autor/andrei-

pippidi)

Zigu Ornea (1999, numărul 43), „N. Iorga - istoric literar (http://www.romlit.ro/n._iorga-_istoric_literar)”, România literară, http://www.romlit.ro/n._iorga-_istoric_literar, accesat la 24 aprilie

2014

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Andrei_Pippidi&oldid=9764635

Categorii: Nașteri în 1948 Nașteri pe 12 martie Istorici români în viață Medieviști români

Membri corespondenți ai Academiei Române Membri ai Grupului pentru Dialog Social

Cavaleri ai Ordinului Artelor și Literelor

Ultima modificare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 15:57.Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

http://www.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date&id=10526&_PRID=search,accesat la 22 martie 2015

9. ^ Primăria Botoșani (nedatat), „Cetățeni de Onoareîncepând din anul 1993(http://www.primariabt.ro/pdf/index.php?load=onoare)”, Site-ul oficial al PrimărieiBotoșani, http://www.primariabt.ro/pdf/index.php?load=onoare, accesat la 15 mai 2014

10. ^ „Premiul Național „Nicolae Iorga” a fost obținutde Andrei Pippidi (http://ziarebotosani.ro/ultima-ora-ziarebotosani/cultura/premiul-national-%E2%80%9Enicolae-iorga-a-fost-obtinut-de-andrei-pippidi.html)”, Ziarebotosani.ro, 19 iunie

2012, http://ziarebotosani.ro/ultima-ora-ziarebotosani/cultura/premiul-national-%E2%80%9Enicolae-iorga-a-fost-obtinut-de-andrei-pippidi.html, accesat la 15 mai 2014

11. ^ „Damian Drăghici, Maia Morgenstern și DorinaLazăr sunt Cavaleri ai Ordinului Artelor și Literelor(http://www.mediafax.ro/cultura-media/damian-draghici-maia-morgenstern-si-dorina-lazar-sunt-cavaleri-ai-ordinului-artelor-si-literelor-10323891)”.http://www.mediafax.ro/cultura-media/damian-draghici-maia-morgenstern-si-dorina-lazar-sunt-cavaleri-ai-ordinului-artelor-si-literelor-10323891.