anatomia globului ocular

Referat la Oftalmologie

1


Anatomia globului ocular si a anexelor

Anexele globului ocular sunt:

Cele doua pleoape, terminate printr-o margine ciliară unde se inseră 1-2 rânduri de cili

– care au rol de protectie a GO

Conjunctiva

Conjunctiva: care are două porțiuni:

bulbară

palpebrală – de la marginea pleoapei, ea căptușește fața internă a pleoapelor,

răsfrângându-se printr-un spațiu virtual (fundul de sac conjunctival superior și inferior) cu

conjunctiva care iși termină inserția la nivelul limbului sclero-cornean pe GO.

Patologia infecțioasă inflamatorie a conjunctivei = Conjunctivita

La nivelul conjunctivei se poate întâlni hiperemia conjunctivala care poate avea două

localizări:

a. În periferie, în fundurile de sac = periferica, semn obiectiv major al unei conjunctivite

b. În vecinătatea limbului sclero-cornean = hiperemia conjunctivală perilimbică

perikeratică – semnul obiectiv major al unei iridociclite sau atac de glaucom

c. Aparatul lacrimal, care este format din:

aparatul de producere a lacrimilor = glandele lacrimale principale si 30-40 de

glande lacrimale accesorii. Glandele accesorii asigură secreția continuă de

lacrimi, glandele principale au o secreție intermitentă. Lacrimile umectează

corneea și se elimină prin aparatul de drenaj al lacrimilor, format din:

punctele lacrimale – superior și inferior

canaliculele lacrimale

sacul lacrimal

canalul lacrimo-nazal care drenează lacrimile în nas

d. Sistemul muscular extrinsec, este format din:

4 mușchi drepți: superior, inferior, intern, extern

2 mușchi oblici: mare (superior), mic (inferior)

e. Orbita – cavitate osoasă care adăpostește GO

2


Globul ocular

Din punct de vedere anatomic este format din trei straturi:

1. Stratul extern - Corneea = membrană transparentă, avasculară, foarte bine inervată, cu

rol de protecție și de mediu refringent.

Corneea are principalul rol optic de a permite pătrunderea radiaţiilor luminoase şi, prin

puterea ei de refracţie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge

la retină.

2/3 posterioare – corneea se continuă cu sclerotica, de culoare albă sidefie, fibroasă şi

rezistentă, inextensibilă la adult, dar uşor extensibilă în prima copilărie, este numită şi

scoica sclerală, deoarece menţine forma globului ocular şi a fost asemuită cu sistemul

osos din alte părţi ale organismului. Este formată din fibre conjunctive-elastice,

împletite în patru straturi, în sistem de reţea de balon, care îi dă rezistenţa şi starea

opacă, netransparentă. Aceste fibre iau naştere prin secretarea de substanţe colagene şi

mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite. Dacă genetic aceste celule nu au

mesaj normal de sintetizare a acestor substanţe, apar fibre cu rezistenţă redusă, care

prin presiunea conţinutului globului ocular se alungesc sau îşi modifică forma, putând

să ducă la tulburări de refracţie cum este miopia, astigmatismul, cheratoconul.

Rolul fiziologic al scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare.

Membrana externă, sclerotica, în 1/6 anterioară, la polul anterior îşi modifică structura

prin plasarea fibrelor în sistem paralel, ceea ce face ca această porţiune să devină

transparentă.

Trecerea intre cornee si scleră se face la nivelul unei zone de condensare conjunctivală

= limb sclero-cornean, zonă extrem de importantă din punct de vedere anatomic,

pentru ca aici drenează umorul apos din ochi, în aparatul conjunctival, acesta fiind

locul de abordare chirurgical în intervențiile pe globul ocular deschis.

Procesele infecțioase:

Cornee - Keratite

Sclera - Sclerite

3


2. Tunica vasculară - Uveea, este formată din trei elemente:

irisul, anterior, care în partea centrală are un spațiu liber – orificiul pupilar prin care

camera posterioară comunică cu camera anetrioară și prin care circulă umorul apos

pe fața internă a limbului sclero-cornean se află corpul ciliat, format din:

procesele ciliare, cu rol în secreția umorului apos, Procesele ciliare, bogat

vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară menţinerii presiunii normale

intraoculare, precum şi nutriţiei formaţiunilor care nu au vase, cum sunt corneea şi

cristalinul.

mușchiul ciliar care se leagă prin Zonula lui Zinn de cristalin și asigură acomodația

cristalină. Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având

legături foarte fine cu lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă

funcţie optică oculară şi anume punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice

distanţă. Aceasta este funcţia de acomodaţie vizuală, necesară unei vederi clare în

privirea de la orice distanţă dorim. Muşchii acţionează prin contracţie sau relaxare

asupra cristalinului

2/3 posterioare din uvee sunt reprezentate de coroidă, care este tunica vasculară a

polului posterior și care prin bogăția ei de pigment are rol de cameră obscură pentru

imaginea vizuală.

Procesele infecțioase ale uveei – uveite (irido-ciclo-coroidite)

Cele mai frecvente inflamatii ale uveei sunt:

uveita anterioară – Iridociclita

uveita posterioară – Coroidita

Există o continuitate între structura coroidei și a retinei – inflamațiile se transmit rarisim

(de aceea nu se știe dacă o boală este chorio-retinită sau retino-coroidită).

Prin contactul retinei cu vitrosul, retina se confruntă cu afecțiuni inflamatorii ale corpului

vitros.

4


3. Tunica nervoasă – Retina

se inseră la nivelul Orei Serrata de corpul ciliar; la acest nivel, în miopia forte și

fortissima se produc leziuni prodispozante dezlipirii de retină – complicația cea mai

gravă a miopiei;

retina are 10 structuri, din care stratul funcțional cu conuri și bastonașe. Există o

reprezentare simetrică a acestora pe suprafața retinei, conurile fiind maxim concentrate

la nivelul maculei lutea (pata galbenă);

prin existența celor trei tipuri de conuri – adaptarea celor trei culori fundamentale

(roșu, verde, albastru), dupa teoria tricromă a lui Young – macula asigură vederea

diurnă, colorată. Pe masură ce ne îndepărtăm de maculă, spre periferie, numărul de

celule cu conuri scade și crește numărul celulelor cu bastonașe, astfel încât la periferia

retiniană există numai celule cu bastonașe, aici existând cantitatea maximă a vederii

nocturne, care apreciază diferențele de: alb, negru, cenușiu;

La nivelul retinei, in partea centrală - papila nervului optic – care corespunde locului

de ieșire a acestuia, locul de intrare și de ieșire a arterei și venei centrale a ochiului;

Trunchiurile vasculare centrale, la emergența în papilă, se divid în 4 ramuri: temporale

(superioare și inferioare) și nazale (superioare și inferioare), pentru a asigura

vascularizația retinei în totalitatea ei ;

Temporal de papilă se află macula lutea, care oferă valoare maximă funcției vizuale;

În structura anatomică a globului ocular există o lentilă biconvexă – Cristalinul, care

prin turtire și bombare, micșorat de către mușchii ciliari, aduce imaginea vizuală pe

suprafața retiniană, indiferent de poziția obiectului în spațiu;

În structura anatomică a globului ocular există trei spații libere:

1. Anterior

Camera anterioară – un spațiu mare între fața posterioară a corneei și fața anterioară a

irisului, limbul sclero-cornean, iar în mijloc – orificiul pupilar;

Camera posterioară – un spațiu extrem de mic și practic inexistent, în partea centrală

când cristalinul este bombat și orificiul pupilar este în mioza. În mod normal este liber

în partea centrală prin orificiul pupilar, dar într-o irido-ciclită, când se formează

sinechii iriene posterioare (aderența între marginea posterioară a irisului și marginea

anterioară a cristalinului) umorul apos secretat în camera posterioară de procesul ciliar

5


nu se mai poate elimina în camera anterioară și acumulându-se duce la formarea de

glaucom secundar.

2. Posterior

Corpul vitros, a cărui structură este constantă toată viața. Funcția principală a

analizatorului vizual este percepția vizuală

Pentru a fi perceput un obiect este nevoie de impulsul extern – lumina care acționează

printr-un proces fotochimic cu descărcarea pigmentului vizual, Rodopsina (retinen +

opsina). Acest proces fotochimic transformă potențialul de repaos al celulelor

nervoase în potențial de acțiune – unda care se transmite la cortex unde imaginea

vizuală este percepută și analizată și apoi se retransmite o undă la retină pentru

percepția finala a imaginii vizuale.

Materializarea funcției vizuale – acuitatea vizuală care este maximă la nivelul maculei

și este modificată practic în toată patologia oftalmologică, scăderea de vedere fiind

semnul subiectiv major pentru care pacientul se adresează medicului oftalmolog.

3. Refracția oculară

GO este un mediu refringent total de 60 de dioptrii

Medii refringente:

a) Corneea 45 d

b) Umorul apos (refringenta minimă)

c) Cristalinul 15 d

d) Corpul vitros (refringenta minimă)

Anexele globului ocular6


Ca să funcţioneze în condiţii bune, globul ocular sau aparatul de luat vederi are aparate

ajutătoare sau anexele.

Orbita este o cavitate de formă piramidală, patruunghiulară, cu vârful îndreptat

posterior şi uşor oblic din afară înăuntru. La vârf se află gaura optică, pe unde pătrunde nervul

optic în craniu şi trece în creier prin căile optice.

Baza acestei piramide se află anterior la nivelul feţei, de o parte şi de alta a liniei

mediane a craniului.

Orbita protejează globul ocular împotriva diferitelor agresiuni externe. Pe baza orbitei

este aşezat globul ocular, iar în rest orbita conţine cei 6 muşchi extrinseci care determină

mişcările ochiului, vase, nervi şi ţesut adipos (grăsos).

A doua anexă importantă sunt cele două pleoape formaţiuni cutaneo-musculo-

membranoase, care protejează globul ocular împotriva agresiunilor (praf, fum, corpi străini

etc.).

Aparatul lacrimal este anexa necesară lubrefierii corneei şi conjunctivei prin secreţia

lacrimilor, care participă şi la unele schimburi nutritive şi la oxigenarea polului anterior al

ochiului. Lacrimile conţin şi o substanţă numită lizozim, care este un bacteriostatic ce menţine

echilibrul bacteriologic la polul anterior al ochiului.

Conjunctiva este o foiţă foarte fină, roz-transparentă, care tapetează faţa posterioară a

pleoapelor apoi la baza lor se reflectă, formează un fund de sac şi trece pe 1/3 anterioară a

globului până la cornee.

Este o membrană bogat vascularizată şi inervată, care protejează globul ocular contra

oricărui corp străin, praf, fum etc. Muşchii extrinseci ai ochiului sunt 4 drepţi (superior,

inferior şi externi) şi 2 muşchi oblici, care toţi participă la mişcările ochilor.

Ochiul astfel organizat, transmite prin nervul optic mesajul de la retină prin căile

optice, care se încrucişează parţial în chiasma optică şi trec în bandeletele optice, corpii

geniculaţi extern, apoi în radiaţiile optice, care se termină în scoarţa cerebrală în scizura

calcarină în zonele 17, 18, 19 Brodmann.

7


Bibliografie:

1. Benton, William. Ed. Encyclopedia Britannica. Vol. 6. Chicago. 1961.

54“Choosing Color: Guidelines to Give You Bright Ideas.” Yahoo. 20 November

1998.

2. Morton, J.L. “Color and Appetite Matters.” Yahoo. 6 November 1998. Morton, J.L.

“Color and Culture Matters.” Yahoo. 6 November 1998.

3. Nassau, Kurt. Experimenting with Color. New York. 1997.

4. The Science of Light and Color. Yahoo. 20 November 1998.

5. Van De Water, Ana. “Moody Blues: Room Colors Affect Emotions.”

6. Microsoft® Encarta® 99 Encyclopedia

8

anatomia globului ocular

Documents