Analiza stilistică a editorialului ”Dezbatem dinții actorului ca să-i corectăm dicția?” de Constantin Tănase din ”Timpul” 5 Iulie 2013

Guvernul a avizat un proiect de lege potrivit căreia ședinţele sale nu vor mai fi transmise în direct. Evident, e un pas înapoi și nu se înscrie în spiritul valorilor în numele cărora mergem în toamnă la Vilnius.

Oleg Efrim, păsărica vorbitoare cu penaj verde, din colivia lui Filat a trântit o tâmpenie mai mare decât dânsul: netransmiterea în direct a ședințelor de guvern, ciripește ministrul Justiției, „e o inițiativă bună pentru că „va contribui la eficientizarea procesului decizional”. Vrăjmașă logică”! Castrăm transparența actului guvernamental, ca să ...„eficientizăm procesul decizional”! E ca și cum ai spune că tăiem aripile unei păsări ca să poată zbura mai bine sau dezbatem dinții unui actor ca să-i corectăm dicția. Unele voci din societatea civilă care își dreg glasul cu ghindă de stejar justifică această inițiativă de limitare a transparenței actului guvernamental prin faptul că, chipurile, asemenea practici mai există și în alte țări. O logică la fel de vrăjmașă ca și a ministrului Efrim.

Există suspiciuni că inițiativa respectivă a fost adoptată pentru ca să fie redusă vizibilitatea lui Leancă. Cui convine asta nu e un secret. Dar haideți să nu intrăm în detalii și să așteptăm să treacă, precum am promis, cele o sută de zile de grație acordate premierului Leancă...

1.Introducere

Editorialul lui Constantin Tănase publicat în rubrica : Opinii & Editoriale ,scris cu tipicul și irepetabilul său talent de scriitor înnăscut ,cunoscut ca fiind liderul incontestabil al presei autohtone și care are un impact extraordinar asupra publicului cititor de la noi,ne prezintă o situație politică,și anume decizia de a nu se transmite ședințele parlamentare în direct,accentuând că anume presa ar fi cea din cauza cărei deciziile nu se pot lua în cadrul ședințelor de guvern.

Titlul editorialului ”Dezbatem dinții actorului ca să-i corectăm dicția?” este alcătuit dintr-o întrebare retorică,o conotație , un paradox ,prin care subânțelegem deciziile greșite de a nu permite transmiterea în direct a ședințelor.Titlul este foarte sugestiv și ne indică cu câtă ironie vorbește domnul Constantin despre deciziile politice care eventual, nu sunt corecte și bine gândite.

Editorialul este unul foarte sincer si franc,ca majoritatea editorialelor ale lui Constantin Tănase.Exprimă nemulțumirea față de activitatea lui Filat și a membrilor partidului său,menționând aceasta des ,recurgând la efectul de simbol cromatic,verde-Filat-PLDM.Domnul Tănase nu îl agreează pe liderul partidului liberal-democrat,vorbind deschis despre asta,sau recurgând la procedee stilistice pentru a subânțelege mesajele sale.

2.Analiza propriu-zisă

În primul alineat ,autorul recurge la compararea lui Oleg Efrim cu o pasare vorbitoare cu penaj verde,și anume de această culoare,simbolul PLDM.Constantin Tănase il citează pe ministrul Justiției „e o inițiativă bună pentru că „va contribui la eficientizarea procesului decizional” pentru a adduce mai aproape sensul adevărat al cuvintelor acestuia.Tănase folosește diverse epitete, penaj verde, vrăjmașă logică, ,metafore-ciripește ministrul Justiției, castrăm transparența actului guvernamental,o comparative - ca și cum ai spune că tăiem aripile unei păsări ca să poată zbura.La fel recurge la alegorii pentru a ironiza deciziile și acțiunile partidului PLDM.L a fel indentificăm unele expresii frazeologice - ”voci care își dreg glasul cu ghindă de stejar” referindu-se la păreriloe societății care nu are dreptate și gândește greșit.Logica vrăjmașă este o echivalentă a prostiei omenești,care la fel indică nivelul scăzut de pregătire politică a unor persoane politice.Paradoxul prezentat de Tănase este” Castrăm transparența actului guvernamental, ca să ...„eficientizăm procesul decizional”! în care simțim dezacordul cu privire la acțiunea lui Efrim .

Avem parte și de asonanțe,ca : ”Filat a trântit o tâmpenie” unde litera t,face mesajul să pară mai agresiv și mai tare.Altele ar fi : dreg glasul cu ghindă, castrăm transparența actului.

În al doilea alineat este adus în vizor și numele lui Leancă,pe care totuși Tănase nu îl critică în totală măsură.

Aș mai sugera că întregul editorial este presărat de metonimii (pasărea cu penaj verde,actorul ,vocile).

Editorialul respectiv la fel este unul ironic,compus din multe jocuri de cuvinte și expresii frazeologice,cum iubește să scrie domnul Tănase de obicei despre problemele politice ale țării .

3.Concluzii

Acest editorial este o creație pură a domnului Tănase,tipică ironiei față de politicienii incompetenți și a acțiunilor nesăbuite,a deciziilor negândite și a aberațiilor guvernamentale.

Textul este unul coerent și foarte lizibil ,însă pentru un auditoriu ales ,plin de figure de stil utilizate natural și la locul lor,ironie și bun-gust.Atrage prin stilul său unic ,inconfundabil și simplu.

Franchețea domnului Tănase bucură,alegoriile și paradoxurile sunt foarte sugestive și metaforele sunt din plin,la fel ca și expresiile frazeologice și simbolurile.

Prin intermediul figurilor de stil,se poate observa că ideea netransmiterii în direct a ședințelor, face vinovată presa,de toate cele ce se întâmplă acolo,pe când defapt,problema este doar în ei,și în deciziile lor inadmisibile.

Lucia Damaschin J121L