analiza si evaluarea riscului de creditare

7/31/2019 Analiza Si Evaluarea Riscului de Creditare

1/6

Analiza si evaluarea riscului de creditare

4.1. Riscul de creditare4.2. Provizioane de risc

4.1. Riscul de creditare

Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunta o institutie bancara.

Riscul de creditare exprima posibilitatea ca mprumutatii sau emitentii de titluri sa nu-si onoreze obligatiile lascadenta.

Pentru mprumutat, riscul de credit exprima ntr-o forma mai larga, degradarea situatiei financiare a acestuia. O marevarietate de motive legata fie de situatia generala a economiei, fie de conditiile afacerii mprumutatului, ntre caremulte sunt imprevizibile si afecteaza situatia financiara a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Pentru instrumente pe piata distingem doua tipuri de riscuri:

Riscul curent si

Riscul potential

Riscul curent este aferent valorii de piata curente, adica cea calculata pe baza valorii prezente pe baza parametrilorpietii.

Riscul potential este legat de valorile viitoare posibile pe care le poate lua instrumentul pe parcursul existentei sale,valori viitoare ce sunt determinate de deviatiile viitoare ale parametrilor pietei n raport cu valoarea lor curenta.Riscul potential este numit "add on" pentru a exprima "suplimentul fata de valoarea curenta".

Riscul total este suma celor doua riscuri si el masoara riscul de credit total a instrumentului considerat.

Gestionarea riscului de contrapartida are ca obiect limitarea pierderilor n cazul deprecierii situatiei debitorilor,evitarea ca slabiciunile unor debitori sa antreneze dificultati prea importante pentru mprumutator.

Prima etapa presupune o gestionare a priori momentului, luarea deciziei de angajament, bazata pe criterii calitativesi cantitative ce conduc la stabilirea deciziei privind acordarea autorizatiilor de angajament. Majoritateaautorizatiilor si toate conditiile particulare depind de aprecierea calitatii debitorilor n momentul analizarii dosarelorde creditare. Aceasta analiza poate fi facuta de personalul bancii respective, de catre banci corespondente sau deagentii pentru referintele de creditare.

A doua etapa, gestionarea a posteriori pentru urmarirea acestora si estimarea riscurilor la portofoliul de active. Estevorba de o gestionare cantitativa a riscului de contrapartida bazata pe statistici ale situatiilor debitorilor, estimari aleexpunerilor la risc si ale pierderilor n cazul nrautatirii situatiilor clientilor si portofoliilor de clienti diversificate.

Riscul de contrapartida este cel al nregistrari pierderilor n cazul imposibilitatii debitorilor de a-si onora obligatiile.

Aceste pierderi depind de expunerile la risc si de eventualele garantii. Expunerea se prezinta sub forma de profiletemporare ale expunerii de risc.

Garantiile sunt de multe feluri grupate n doua mari categorii: reale si personale si au ca scop reducerea pierderilor ncazul riscurilor de creditare.

Clauzele contractuale asigura o protectie suplimentara a mprumuturilor prin fixarea unor praguri n respectarea unorindicatori sau prin limitarea tuturor operatiunilor contra partidei care fragilizeaza situatia sa financiara.


2/6

n perioada actuala, epoca bancarizarii masive, n care nu numai agentilor economici, dar si marea majoritate afamiliilor si a persoanelor au devenit clienti obisnuiti ai bancilor n conditiile majorarii explozive a volumului deoperatiuni si desfasurari ample pe teritoriu a retelei de filiale si agentii, activitatea bancara implica utilizarea pe scaralarga a informaticii si telecomunicatiei.

Adaptarea metodelor informatice n activitatea bancara necesita rezolvarea a doua probleme distincte:

A) construirea unui sistem de cuantificare si ierarhizarea a conditiilor si premiselor de acordare acreditelor (credit scoring)

B) implementarea unui sistem informatic si de prelucrare electronica care sa asigure o ierarhizareaobiectiva a fiecarei solicitari

Punctul de plecare n stabilirea tipului de credite pe termen scurt l reprezinta situatia patrimoniului la sfrsitultrimestrului precedent si previziunile de crestere a activelor n trimestrul prognozat.

Pornind de la necesitatile firmei si de la oferta bancii se procedeaza la fundamentarea si adoptarea deciziei decreditare. Procesul decizional n materie de creditare cuprinde urmatoarele detalii:

1) analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit;

2) analiza solicitarii de credit;

3) adoptarea deciziei de creditare;

4) analiza periodica a calitatii portofoliului de credite pe termen scurt detinut de banca.

Parcurgerea acestor etape se realizeaza cu ajutorul unui fond de informatii economice, financiare, manageriale,monetare, provenite din sistemul bancar, din economia nationala si din ntreprindere.

1. Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit

n momentul n care o ntreprindere se adreseaza bancii cu o solicitare de credit pe termen scurt, aceasta procedeazala realizarea unei analize detaliate si n domenii de activitate diferite de firma respectiva. Pentru a ncepe analiza,firma este solicitata sa depuna o documentatie economica si financiara complexa.

Cererea de credite semnata de persoanele autorizate din firma.

Situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea.

Ultimul bilant contabil.

Balanta de verificare.

Contul de profit si pierdere

Lista bunurilor materiale si a bunurilor ce constituie garantii asiguratorii pentru creditul solicitat.

mputernicire din partea AGA pentru conducerea unitatii n vederea contractarii mprumutului cu banca.

n fata bancii, firma trebuie sa vina, cu activitate economica care sa nu prezinte riscuri majore n perioada deutilizare a creditului. ntreg universul, intern si extern al firmei este supus unei analize si interpretari riguroase


3/6

pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare, sau ale unorschimbari tehnologice, n evolutia cererii, precum si sub influenta inflatiei.

Toate aceste subdomenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar si comunicare, spreinterpretare finala, comitetului de creditare al bancii. Comitetul de creditare acorda informatiilor privindmanagementul firmei anumite puncte, utilizate alaturi de cele privind performantele economico-financiare, la luarea

deciziei de creditare.

Pentru acceptarea cererii de creditare rolul hotartor l au performantele economice si financiare realizate dentreprinderea solicitatoare n perioada precedenta si cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.

Luarea n calcul a cererii de credit presupune o analiza concreta a bonitatii agentilor economici pe baza indicatorilorde lichidate, solvabilitate, rentabilitate, si de echilibru.

Principalii indicatori economici si financiari care redau performantele firmei, stabiliti pe baza datelor din situatiapatrimoniului si a celor constatate de inspectorul bancar sunt reprezentati de:

a) lichiditatea patrimoniului este un indicator care exprima capacitatea agentilor economici de a-sindeplini la termen cu resursele banesti de care dispune, obligatiile de plata pe termen scurt:

b) solvabilitatea patrimoniului este capacitatea agentilor economici de a putea la scadenta, din surseleproprii, toate datoriile fata de creditori sau att pe termen scurt ct si pe termen mediu si lung.

x100

c) indicatorii de rentabilitate exprima eficienta activitatii unui agent economic n sensul capacitatiiacestuia de a obtine profit din activitatea desfasurata.

o Rentabilitatea capitalului social

o Rentabilitatea capitalului propriu

o Rentabilitatea n functie de costuri


4/6

d) indicatorii economici arata limita pna la care agentul economic este finantat din alte surse dectfondurile sale proprii si exprima prin gradul de ndatorate:

2. Analiza efectiva a solicitarii de credit

Scopul solicitarii trebuie specificat sub forma deficitului de resurse pe care l va suplini creditul cerut. Cererea decredit trebuie sa se ncadreze n prevederile legislatiei bancare si n normele metodologice ale bancii.

Dupa precizarea si acceptarea scopului solicitarii de credit, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ alcererii. n acest sens, firma analizata ntocmeste fluxul de ncasari si plati cu defalcare pe luni. Dupa stabilirea siacceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobnzii si a comisioanelor ce revinbancii.

Dobnzile stabilite de banca au n vedere dobnda de referinta practicata de B.N.R. si dobnda de depozit acordatafirmelor si persoanelor fizice care si pastreaza disponibilitatile banesti n conturi la banca respectiva. La aceste

dobnzi, banca adauga dobnda proprie, rezultnd dobnda propusa solicitantului de credit.

3. Adoptarea deciziei de credit

Un moment important n procesul de adoptare a deciziei de creditare este prezentat de identificarea si verificareaatenta a garantiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezinta. Banca n acest scop va solicita mprumutatorilorgarantii asiguratoare care pot fi oferite att de debitori ct si de terte persoane fizice sau juridice denumite giranti.

Pentru majoritatea garantiilor, banca ncheie cu solicitantul de credite contracte de gaj, de cesiune sau de garantieimobiliara specificndu-se baza legala si obligatiile firmelor creditate de a pastra n bune conditii bunurile gajate side a le folosi n caz de producere a riscului, la rambursarea creditului primit.

4. Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

Avnd la dispozitie ntreaga analiza a agentului economic si solicitarii concrete de credit, comitetul de credit albancii considerata cererea de credit pe termen scurt naintata de firma analizata este admisa la creditare.

n cadrul sucursalei bancii functioneaza comitetul de credite condus de directorul sucursalei, iar n lipsa acestuia dedirectorul adjunct desemnat de acesta care ia decizia privind acordarea creditelor. Dupa adoptare, decizia decreditare este comunicata solicitantului. Aceasta mpreuna cu unitatea bancara care acorda efectiv creditul,procedeaza la ncheierea contractului de credit.

Pentru a reduce la minimul pierderile din credite neperformante si a proteja astfel depozitele persoanelor fizice sijuridice, lucratorii bancari implicati n activitatea de creditare trebuie sa procedeze cu responsabilitate la evaluareariscurilor pe care le presupune acordarea mprumuturilor si sa depuna toate eforturile pentru a-si ncasa debitorii.

Pentru limitarea riscului de credit se impun cteva masuri prudentiale, unele stabilite de fiecare banca si altele decatre banca centrala.

4.2. Provizioane specifice de risc

n scopul determinarii riscului de credit si limitarii acestuia, societatile bancare trebuie sa-si clasifice crediteleacordate n una din urmatoarele 5 categorii:


5/6

1. standard

2. n observatie

3. sub standard

4. ndoielnic

5. pierdere

Clasificare creditelor se va face tinnd seama de performantele financiare ale clientilor si de capacitatea acestora dea-si onora obligatiile la scadenta.

n urma evaluarii performantelor financiare ale clientilor, cerintele vor fi una din urmatoarele categorii:

Categoria A: n cazul n care performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobnzii si aratei. Totodata se prefigureaza mentinerea si n perspectiva performantelor financiare la nivel ridicat.

Categoria B: n cazul n care performantele financiare sunt bune, dar nu pot mentine acest nivel ntr-o perspectivamai ndelungata

Categoria C: n cazul n care performantele financiare sunt satisfacatoare, dar o evidenta tendinta de nrautatire

Categoria D: n cazul n care performanta financiara este scazuta si cu o evidenta ciclitate la intervale scurte de timp

Categoria E: n cazul n care performanta financiara arata pierderi si exista perspective clare ca nu poate fi platitanici dobnda nici rata.

Serviciul datorii va fi apreciat ca:

- bun - n situatia n care ratele si dobnzile sunt platite la scadenta sau cu o ntrzieremaxima de 7 zile

- slab - n situatia n care ratele si dobnzile sunt platite cu o ntrziere de pna la 30 de zile sinecorespunzator

- necorespunzator - n situatia n care ratele si dobnzile sunt platite cu o ntrziere de peste30 de zile

Pentru acoperirea pierderilor de credite bancile sunt obligate sa-si constituie provizioane. Sumele aferente se includepe cheltuieli si sunt raportate B.N.R. Nivelurile provizioanelor n functie de clasificarea creditelor sunt urmatoarele:

CLASIFICARE CREDIT NIVELUL PROVIZIONULUI SPECIFIC

"standard" 0%"n observatie" 5%"substantial" 20%

"pierdere" 100%

La determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micsorata doar cu valoarea angajamentelor aparutedin: depozite gajate, colaterale, acceptate de banca, garantii neconditionate primite de la Guvernul Romniei, de laB.N.R., de la o alta banca din Romnia, sau din una din tarile din categoria A.


6/6

analiza si evaluarea riscului de creditare

Documents