CUPRINSCUPRINS

1. RISCUL DE ŢARĂ1. RISCUL DE ŢARĂ..................................................................................................................................................................................................................................................................22

2. RATINGUL ŞI AGENŢIILE DE RATING2. RATINGUL ŞI AGENŢIILE DE RATING..................................................................................................................................................................................33

3. EVALUAREA RISCULUI DE ŢARĂ DE CĂTRE AGENŢIILE DE RATING3. EVALUAREA RISCULUI DE ŢARĂ DE CĂTRE AGENŢIILE DE RATING..........................................................55

3.1. Evaluarea riscului de ţară de către Institutional Investor.................................................................5

3.2. Evaluarea riscului de ţară de către The World Times Money Matters Institute..............................6

3.3 Evaluarea riscului de ţară de către Sistemul de rating al Ghidului Internaţional privind Riscul de

Ţară (ICRG)...............................................................................................................................................6

3.4. Evaluarea riscului de ţară de către Standard & Poor’s.....................................................................7

3.5. Evaluarea riscului de ţară de agenţia Moody’s..............................................................................12

3.6. Evaluarea riscului de ţară de către Agenţia Fitch-IBCA................................................................15

4. CONCLUZII4. CONCLUZII....................................................................................................................................................................................................................................................................................2121

5. BIBLIOGRAFIE5. BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................................................................................................................................................2222

1

1. RISCUL DE ŢARĂ1. RISCUL DE ŢARĂ

Riscul de ţară reprezintă expunerea la pierderi ce pot apărea din activităţi internaţionale, ca urmare

a unor evenimente economice, sociale şi politice specifice fiecărei ţări în parte şi care sunt, cel puţin

parţial, sub controlul guvernului ţării partenerului.

Pierderile datorate materializării riscului de ţară sunt percepute ca diferenţă între veniturile

preconizate a se realiza şi veniturile efectiv realizate în urma derulării afacerilor supuse riscului de ţară.

Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme:

pierderi de oportunităţi ca urmare a nerespectãrii clauzelor contractuale;

costuri suplimentare implicate de demersurile efectuate în vederea determinării datornicilor să-şi

respecte obligaţiile asumate;

pierderi reale concretizate în sumele care nu mai pot fi recuperate.

Evenimentele care, de regulă, influenţează riscul de ţară sunt de natură:

politică: război, ocupaţie militară straină, revolte cu sustrat ideologic, dezordine care are la origine

revendicări teritoriale, conflicte de interese legate de polarizarea politică regională;

socială: război civil, revolte şi dezordini provocate de diferenţe etnice, sindicalism militant, divizări

religioase, contradicţii între anumite clase sociale;

economică: diminuarea creşterii produsului intern brut timp îndelungat, creşterea ratei inflaţiei,

deprecierea considerabilă a monedei naţionale, scăderea accentuată a încasărilor din export, creşteri

bruşte ale importurilor de produse alimentare şi petrol, criza economică actuală, modificări majore ale

politicii economice (exemplu: reducerea barierelor comerciale sau modificarea preţului energiei.

Situaţiile ce pot conduce la materializarea riscului de ţară asociat plasamentelor de fonduri în

străinatate pot fi grupate astfel:

evenimente care afecteazã profitabilitatea sau recuperarea investiţiilor de portofoliu: naţionalizări,

despăgubiri forţate, taxe speciale, restricţii legislative în repatrierea profiturilor, limitarea gradului de

implantare în teritoriu;

evenimente nefavorabile recuperării împrumuturilor externe: controlul schimburilor valutare,

creşterea impozitelor, controlul preţurilor;

alte situaţii: informaţii financiare incomplete sau false, absenţa unui control bancar adecvat,

corupţia, existenţa unui cadru legislativ restrictiv, atitudine ostilă faţă de străini 1.

1 Lăzărescu, Sorin, Ratingul financiar, Editura ASE, Bucureşti 20002

Riscul de ţară nu trebuie confundat cu riscul de credit. Dacă în cazul riscului de ţară incapacitatea

de a rambursa creditul se datorează unei schimbări de regim, unui război civil, a unei tulburări sociale, în

cazul riscului de credit incapacitatea de plată este din cauza debitorului şi a situaţiei sale financiare.

Riscul de ţară nu este acelaşi lucru cu riscul politic. Riscul politic (denumit şi risc suveran) este

unul dintre factorii riscului de ţară. Instabilitatea politică a unui stat poate provoca situaţii cu diverse

grade de gravitate pentru creditor : repunerea în discuţie sau renegocierea contractelor, limitarea sau

interzicerea investiţiilor de capital, limitarea sau interzicerea investiţiilor străine, repudierea datoriei,

naţionalizarea cu sau fără despăgubiri. Riscul politic sau riscul suveran, riscul de transfer, de reeşalonare,

de renegociere sau de repudiere a datoriei sunt forme de manifestare ale riscului de ţară2.

2. RATINGUL ŞI AGENŢIILE DE RATING2. RATINGUL ŞI AGENŢIILE DE RATING

Ratingul este un cuvânt de origine anglo -saxonã a cărui traducere literală este „evaluare”,

desemnând, în acelaşi timp, un proces (analiza riscului), cât şi rezultatul final al acestuia (nota).

Agenţiile de rating au apărut ca umare a crizei din Statele Unite ale Americii din 1837. Criza a

avut la bază disfuncţionalităţile sistemului financiar în ansamblu . S-a concretizat astfel nevoia unei

meserii care să aibă drept scop o mai bună protecţie a investitorilor.

Prima societate de rating a fost The Mercantile Agency, înfiinţată în 1841 la New York. Aceasta

societate a avut un rol revoluţionar, în sensul că înaintea înfiinţării nu exista aproape nicio modalitate de a

afla dacă partenerul de afacere este de încredere sau nu. O companie concurentă apare în 1849, The John

M. Broadstreet Company, în Cincinnati. Acesata publică în 1857 primul manual de rating denumit The

Broadstreet Rating Book În 1933, sub presiunea rivalităţii şi mai ales a conjuncturii economice, cele două

societăţi au fuzionat, formând agenţia Dun & Broadstreet 3.

În perioada contemporană viata economică este mult mai complexă şi dinamică comparativ cu

perioadele anterioare. Se manifestă tot mai acut penuria resurselor economice , concurenţa este tot mai

acerbă, toate procesele şi fenomenele economice cunosc o accelerare continuă.

În aceste condiţii economice de mare complexitate, problema riscului şi a incertitudinii economice

a devenit una dintre cele mai actuale. Unul dintre domeniile activităţii economice care comportă cele mai

mari riscuri este cel al investiţiilor şi mai ales al investiţiilor din sfera producţiei (şi cu atât mai mult în

domeniul investiţiilor străine directe). De aprecierea sau calcularea riscului de ţară, care este unul din

2 Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, Ed Economică, Bucureşti 2008, p. 1843 Lăzărescu, Sorin, Ratingul financiar, Editura ASE, Bucureşti 2000

3

elementele ce stă la baza deciziei de a opera în sfera investiţiilor străine directe, se ocupă agenţii

internaţionale specializate, institute, publicaţii cum sunt: Institutional Investor, Standard&Poor’s,

Moody’s, Euromoney, Fitch-IBCA, Japan Bond Research Institute (JBRI), Australian Ratings,Canadian

Bond Rating Service, etc4.

Bazele companiei Moody’s, una din principalele agenţii de rating sunt puse de John Moody în

1900. În 1909 foloseşte pentru prima dată clasificarea de la Aaa la C pentru evaluarea titlurilor financiare.

Sistemul de clasificare consacrat de aceasta este şi astăzi în vigoare, fiind un standard mondial în

domeniu.

În 1860 s-a înfiinţat Poor’s Publishing Company odată cu publicarea lucrării lui Henry Varnum

Poor The History of Railroads and Canals of the United States, ce a început să furnizeze ratinguri din

1916. În 1906 a fost fondat Standard Statistic Bureau , care din 1922 a început să emită la rândul său

ratinguri pentru titlurile emise de întreprinderi. La scurt timp după aceea a efectuat primele ratinguri

suverane. Anul 1941 a marcat prima fuziune importantã din industria ratingului când cele două firme au

creat Standard and Poor’s Corporation.

Cea de-a treia mare companie de rating, Fitch Publishing Company, a început să emită ratinguri în

1924.

Agenţii de rating au fost înfiinţate şi în afara statelor Unite ( Agence d’Evaluation Financiere-

ADAF, în Franţa, Nordic Rating AB în Suedia). Agenţiile de rating din afara SUA nu au putut rezista

concurenţei acerbe manifestatã prin tarife, reputaţie şi savoir – faire venite din partea Standard and

Poor’s, Moody’s şi Fitch (într-o mai micã mãsurã).

În 1997 Fitch şi IBCA au fuzionat dând naştere celei de-a treia mare agenţie de notare la scarã

globalã FitchIBCA ( în achiziţionarea agenţiilor americane de nişã Duff and Phelps în iunie 2000 şi

Thomson BankWatch7 în decembrie 2000.)

În prezent procesul de concentrare pe piaţa notãrii pare încheiat. Agenţiile care conteazã la nivel

mondial sunt Moody’s, Standard and Poor’s şi FitchIBCA.

4 www.biblioteca-digitala.ase.ro, Lăzărescu, Sorin, Rating financiar, cap.64

3. EVALUAREA RISCULUI DE ŢARĂ DE CĂTRE AGENŢIILE DE3. EVALUAREA RISCULUI DE ŢARĂ DE CĂTRE AGENŢIILE DE RATINGRATING

Agenţiile de rating evaluează şi riscul de ţară, prin acordarea unei note ţării examinate astfel încât

să fie posibilă o clasificare a ţărilor analizate în funcţie de riscul lor. Nota poate fi globală sau doar pentru

o parte a riscului.

Acordarea unui calificativ sub formă de notă este importantă, întrucât de aceasta depinde accesul

ţării respective pe piaţa internaţională de capital. Riscul de ţară revine în primplanul preocupărilor

investitorilor de fiecare dată când o criză afectează solvabilitatea unei ţări şi pune în pericol creanţele

directe deţinute aupra statului, asupra unei entităţi naţionale sau altă entitate.

Evaluarea şi analiza riscului de ţară sunt utile în fundamentarea deciziilor pe care le iau în sfera

investiţională corporaţiile transnaţionale sau alţi generatori de investiţii străine.

Orice notă atribuită datoriei unei ţări face obiectul unei supravegheri permanente. Elementele luate

în considerare sunt cele avute în vedere şi la prima notare. De obicei, actualizarea notei se face anual,

împreună cu o analiză care ţine cont de ultimele informaţii disponibile5.

3.1. Evaluarea riscului de ţară de către Institutional Investor

Institutional Investor6 face evaluarea semestrială a credibilităţii unui număr de 136 ţări (Erb,

Harvey, Viskanta). Evaluarea este realizată pe baza notelor acordate de principalele bănci internaţionale,

instituţii financiare şi economişti reputaţi. Aceasta evaluare se face pe o scară de 0 la 100. Pentru riscul

cel mai redus se acordă maximum de puncte (100), iar pentru riscul cel mai mare se acordă minimum de

puncte (0). Astfel, ţările cu cel mai mic risc de intrare în încetare de plăţi sau care oferă cel mai redus risc

pentru investiţii, li se acordă maximum reprezentat de 100. Aceste evaluări au importanţă în special

pentru pieţele emergente (inclusiv ţările în tranziţie). Potrivit clasamentului făcut ca urmare a evaluării

credibilităţii, din ansamblul celor 136 de ţări, primele locuri (după o ultimă evaluare) sunt deţinute în

ordine, de Elveţia, Germania şi Statele Unite ale Americii, urmate de Olanda, Franţa, Marea Britanie.

5 Lăzărescu, Sorin, Ratingul financiar, Editura ASE, Bucureşti 20006 www.biblioteca-digitala.ase.ro, Lăzărescu, Sorin, Rating financiar, cap.6

5

3.2. Evaluarea riscului de ţară de către The World Times Money Matters Institute

The World Times Money Matters Institute7 publică de doua ori pe an indexul triunghiular al

avuţiei naţiunilor care pune în evidenţă complexitatea procesului decizional şi a factorilor de influenţă ai

deciziilor investitorilor străini. Indexul triunghiular al avuţiei naţiunilor se stabileşte pe baza referinţelor

prezentate de instituţii cum sunt: Amrop International, AEW International, Banque Internationale de

Paris, Kuweit Investments, Project Company KSC, MBIA&Associates - International Consulting, State

Streeet Corporation, United Nations Development Programme, The World Bank Group. Domeniile de

analiză şi evaluare pe care indexul le cuprinde sunt:

mediul economic, schimbul de informaţii şi mediul social. De asemenea, acest index mai

cuprinde 63 de factori care intră în calcul cu pondere egală.

mediul economic cuprinde: economia naţională, internaţionalizarea economiei, climatul de

afaceri;

schimbul de informaţii se referă la: deschiderea spre informare, infrastuctura informaţiei,

distribuţia informaţiei;

în ceea ce priveşte mediul social se au în vedere: stabilitatea şi dezvoltarea, indicatorii de

sănătate, calitatea mediului natural.

3.3 Evaluarea riscului de ţară de către Sistemul de rating al Ghidului Internaţional privind Riscul de Ţară (ICRG)

Sistemul de rating al Ghidului Internaţional privind Riscul de Ţară (ICRG) stabileşte o

valoare numerică (puncte de risc) pentru fiecare componentă a riscului cu ajutorul unei scale prestabilite8.

Fiecare scală este desemnată să acorde valoare înalta pentru un risc scăzut, şi valoare joasă pentru risc

înalt. Aşa cum s-a mai arătat componentele riscului sunt grupate în trei categorii: politic, economic şi

financiar. Fiecărei categorii de risc îi corespunde un număr de componente ale riscului. Ca urmare, suma

punctelor de risc stabilită pentru fiecare componentă a riscului (din cadrul fiecărei categorii de risc)

determină în întregime riscul pentru această categorie. Totalul punctelor de risc pentru fiecare categorie

de risc este o combinaţie ulterioară care, potrivit unei formule reprezintă un rating al riscului compozit

pentru o ţară în discuţie.

7 www.biblioteca-digitala.ase.ro, Lăzărescu, Sorin, Rating financiar, cap.6

8 ? www.icrgonline.com/icrgMethods.asp 6

3.4. Evaluarea riscului de ţară de către Standard & Poor’s9

Ratingul de ţară a luat o amploare fãrã precedent: În 1981, Standard and Poor’s nu nota decât

paisprezece ţări, iar în 1999 notarea se referea la circa optzeci. În prezent, 125 de ţări sunt supuse analizei

riscului de ţară, printre care se numără şi România. În categoria de riscuri analizate se regăsesc forme de

manifestare ale riscului de ţară- riscul suveran pentru valută sau monedă naţională şi riscul de transfer şi

convertibilitate pentru aceste ţări. Analiza transferului şi convertibilităţii se referă la posibilitatea

guvernului de a restricţiona schimbul monedei şi transferurile necesare pentru plata datoriilor agenţilor

din teritoriul lor. Pentru majoritatea ţărilor, analiza Standard & Poor's ajunge la concluzia că acest risc

este mai mic decât riscul de neplată suveran cu privire la obligaţiile în monedă străină; astfel, cele mai

multe evaluări ale transferului şi convertibilităţii vor depăşi ratingul ţării în valută. O entitate non

suverană poate avea acelaşi rating ca şi cel pentru transfer şi convertibilitate în cazul în care

caracteristicile sale de funcţionare stres-testate şi cele financiare sprijină un rating superior.De exemplu,

România este cotată BBB- pentru riscul în monedă naţională, BB+ pentru cel în monedă străină şi BBB+

pentru ricul de transfer şi convertibilitate.

Standard and Poor’s are o abordare diferită în ceea ce priveşte ricul de ţară decât agenţiile

Moody’s şi Fitch. Agenţia nu este de acord cu termenul de plafon de ţară, analizat atât de Moody’s , cât şi

de Fitch.

Evaluarea Standard & Poor's asupra bonităţii globale a fiecărui stat se concentrează pe riscurile

politice şi economice şi este atât cantitativă şi calitativă. Aspectele cantitative ale analizei includ o serie

de măsurări a performanţelor economice, deşi judecând integritatea datelor este o chestiune mai mult

calitativă. Analiza este de asemenea calitativă datorită importanţei dată evoluţiilor politice şi de politică şi

pentru că ratingul Standard & Poor's indică capacitatea viitoare a serviciului datorie. O mare parte din

analiză se concentrează asupra gradului de adecvare a mixului de politici, deoarece incoerenţele au

tendinţa de a lăsa o ţară vulnerabilă la şocuri, care pot schimba cursul de schimb şi de averi brusc.

Standard consideră că deşi riscul guvernul să nu îşi plătească datoriile poate influenţa puternic ratingul

unor entităţi, nu reprezintă o constrângere neaparăt calitatea creditului unui emitent sau instrument de

datorie.

Standard & Poor's împarte cadrul analitic pentru ţări în nouă categorii10 (tabelul 1). Ca parte a

procesului pe care Standard & Poor's îl utilizează pentru a atribui ratinguri, fiecare ţară este cotată pe o

9 ? www.biblioteca-digitala.ase.ro, Lăzărescu, Sorin, Rating financiar, cap.6

10 www.standardandpoors.com 7

scară de la unu (cel mai bun) la şase pentru fiecare dintre cele nouă categorii analitice. Nu există o

formulă exactă pentru combinarea scorurile pentru a determina ratingul. Variabilele de analiză sunt

interdependente. În majoritatea cazurilor, modul în care comisia vizualizează o categorie depinde de alte

categorii şi la fel de mult şi nivelul absolut al numeroaselor măsuri. De exemplu, 4%, creşterea reală a

PIB ar putea fi privit ca mărime pentru Germania, dar destul de redus pentru China, având în vedere stadii

diferite de dezvoltare. În mod similar, nivelul datoriei pentru Turcia, îmbunătăţit, dar încă destul de mare,

cântăreşte pe gradul de rating speculativ, în timp ce unele ţări din Europa de Vest care gestionează sarcini

comparabile sau mai mari, sunt superior evaluate pentru că datoriile au un risc mai redus ca urmare a

economiilor lor mai bogate şi mai diversificate, prin flexibilitatea acestora fiind capabili să se împrumute

pe termen lung în monedă locală, pe pieţele naţionale la tarife rezonabile a condiţiilor pieţei.

Pentru agenţia de rating Standard and Poor’s mãsurarea riscului de ţară presupune cuantificarea

unui set de 9 variabile:

Variabila Analiza

1. Riscul politic Gradul de stabilitate şi legitimitate al

instituţiilor politice;

Gradul de participare democraticã;

Calitatea procesului de succesiune a

puterii;

Transparenţa în deciziile şi obiectivele de

politicã economicã;

Gradul de integrare în schimburile

economice şi internaţionale;

Nivelul de securitate internã şi capacitatea

de apărare a ţãrii;

2. Structura economicã Prosperitatea, diversitatea şi gradul de

orientare a economiei spre piaţă;

Eficienţa sectorului financiar în

intermedierea fondurilor, disponibilitatea

creditului;

Competivitatea şi profitabilitatea sectorului

privat nefinanciar;

Eficienţa sectorului public;

8

Flexibilitatea în muncă;

3.Perspectivele creşterii

economice

Mărimea şi structura economiilor şi

investiţiilor;

Rata şi modelul de creştere economică;

4Flexibilitatea fiscalã Cheltuieli bugetare, venituri şi trendurile de

surplus-deficit bugetar;

Compatibilitatea politicii fiscale cu factorii

monetari şi externi;

Creşterea veniturilor- flexibilitate şi

eficienţă;

Eficienţa cheltuielilor şi presiunile asupra

cheltuielilor;

Transparenţa în raportare;

Obligaţiile de pensii;

5. Datoria publică generală Nivelul datoriei publice;

Nivelul dobânzilor;

Structura pe valute şi durată;

Mărimea pieţelor de capital locale;

6. Pasive contingente Mărimea şi starea întreprinderilor publice

nonfinanciare

Mărimea sectorului fiscal

7 Flexibilitatea monetară Comportamentul preţurilor în ciclurile

economice;

Expansiunea monetară şi de credit;

Compatibilitatea regimului valutar cu

obiectivele monetare;

Factori instituţionali, precum gradul de

independenţã al băncii centrale.;

Tipuri de instrumente de politică monetară

şi eficienţa acestora, în mod particular în

domeniul fiscalităţii şi caracteristicile pieţei de

capital;

8. Lichiditatea externă Impactul politicilor monetare şi fiscale

9

asupra conturilor externe

Structura contului curent

Compoziţia fluxurilor de capital

Adecvarea rezervelor

9. Datoria externă Mărimea şi structura datoriei externe;

Maturitatea, structura pe valute şi

sensibilitatea la scimbările de rate ale dobânzii;

Acces la fonduri concesionale;

Seviciul datoriei;

Tabel 1: Variabilele analizate de agenţia Standard & Poor’s în stabilirea ratingului pentru riscul de

ţară

Sursa : www.standardpoors.com

După analizarea variabilelor se stabilesc ratinguri, grupate în clase de risc, atât pe termen scurt cât

şi pe termen lung.Clasele de risc utilizate pentru evaluarea riscului pe termen lung sunt:

Clasa Caracteristici

AAA Capacitate deosebit de ridicată de plată a dobânzii şi a ratelor

principale;

AA Capacitate foarte mare de a-şi îndeplini angajamentele;

A Capacitate mare de îndeplinire a obligaţiilor financiare, deşi ea este mai

sensibilă la efectele negative ale modificării adverse a condiţiilor

economice existente;

BBB Capacitate bună de respectare a angajamentelor financiare, dar apariţia

unor condiţii adverse în mediul economic poate duce la slăbirea

capacităţii de plată;

BB Prezintă o vulnerabilitate scăzută pe termen scurt, dar există o

sensibilitate mai crescută la şocurile economice, sociale sau politice,

şocuri ce pot crea condiţii adverse de ordin comercial, financiar şi

economic;

B Există, îın prezent, capacitatea de achitare a dobânzilor şi a ratelor

principale (de onorare a angajamentelor externe), dar viitorul este incert

şi condiţiile economice nefavorabile vor determina, probabil,

capacitatea sau disponibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor financiare;

10

CCC Are în prezent o vulnerabilitate de neplată, care depinde de efectele

condiţiilor curente de ordin comercial, financiar sau economic; în

condiţii adverse, debitorul nu va avea, probabil, capacitatea de a-şi

onora obligaţiile financiare asumate în titlurile emise;

CC Titlurile prezintă o mare vulnerabilitate de neplată în prezent;

C deja innregistrează dificultăţi în plata datoriei, dar plăţile nu au fost

încă încetate; achitarea scadenţelor continuă încă;

D Există disfunctionalităţi în indeplinirea angajamentelor financiare

externe; este deja înregistrată reclamaţia de punere în faliment a

debitorului şi titlurile sunt neachitate la scadenţă, chiar dacă se prevede

că plata va fi făcută până la expirarea perioadei de amânare a plăţii.

Tabel 2: Clasele de risc pe termen lung, Sandard& Poor’s

Sursa: www.standardandpoors.com

Claselor de la AA la CC li se pot atribui semnele plus (+) sau minus (−), care indică poziţia în

cadrul clasei (inferioară sau superioară). Se creează, astfel, câte trei subclase în cadrul fiecărei clase (ex

A+, A,A−). Clasele cu caracter investiţional sunt de la AAA la BBB inclusiv, celelalte având caracter

speculativ.

Pe termen scurt, agenţia Standard&Poor’s foloseşte următoarele clase de risc:

A1+ care grupează clasele de risc pe termen lung de la AAA până la A+;

A1 care grupează clasele de risc pe termen lung de la A+ până la A-;

A2 care grupează clasele de risc pe termen lung de la A până la BBB;

A3 care grupează clasele de risc pe termen lung de la BBB până la BBB-;

B care grupează clasele de risc pe termen lung de la BB+ până la BB-;

C care grupează clasele de risc pe termen lung de la B+ până la C;

D care corespunde clasei de risc pe termen lung D.

3.5. Evaluarea riscului de ţară de agenţia Moody’s11

La fel ca şi la celelalte agenţii, şi în acest caz se porneşte de la ideea conform căreia guvernele -

oricare ar fi sursa lor de legitimitate - au capacitatea de a modifica regulile "interne" care se aplică la

11 www.biblioteca-digitala.ase.ro, Lăzărescu, Sorin, Rating financiar, cap.6

11

agenţii privaţi în jurisdicţia lor (risc de interferenţă) şi nu poate fi obligată să respecte normele "de afară"

cu excepţia cazului în care acestea au fost de acord în mod special să facă acest lucru (risc de indiferenţă).

Există două tipuri de evaluări ale unei ţări:

• Ratingul obligaţiunilor guvenamentale: vizează măsurarea riscul ca un guvern să nu-şi plătească

obligaţiile sale fie în monedă naţională sau în valută. Se ia în considerare atât abilitatea cât şi

disponibilitatea de a rambursa aceste datorii în timp util;

• Plafoane în moneda locală şi străină vizează evaluarea posibilelor interferenţe guvernamentale

asupra capacităţii altor agenţi economici de a rambursa datoria. Plafoanele în monedă straină evaluează

riscul de transfer - riscul ca plăţile şi depozitele să fie restricţionate de către guvern. Plafonul de depozit în

monedă locală reflectă riscul unei întreruperi sau opriri a sistemului de plăţi de interes naţional, precum şi

capacitatea autorităţilor monetare de a sprijini băncile în timpul crizelor bancare. Plafonul de monedă

locală indică - pe baze economice, criterii financiare şi structurale - cel mai mare rating pentru un emitent

cu sediul într-o anumită ţară.

În timp ce procesul de rating de obligaţiuni ia în considerare un număr de parametri economici,

financiari, sociali şi parametri politici care ar putea afecta bonitatea unui guvern, rezultatul evaluării-

ratingul- este de strictă interpretare ca evaluare a riscului de credit. Prin urmare, nu se pot deduce direct

evaluări generale despre economia unei ţări, prosperitate, dinamism, competitivitate sau guvernare de la

ratingul titlurilor de stat. Totuşi, plafoanele adresează mai direct problemele legate de nivelul general al

riscului de ţară .

Plafonul de "ţară" indică, în general, cel mai mare rating care poate fi atribuit de rating emitentului

în valută de la o entitate la suveranitatea monetară din acea ţară. Acesta este un parametru critic pentru a

atribui rating în valută pentru valorile mobiliare dintr-o anumită ţară. Reflecta gradul de interferenţă pe

care acţiunile guvernului le pot impune asupra capacităţii unui non suveran de a-şi îndeplini obligaţiile

contractuale Cu cât este mai mare plafonul, cu atât este mai mică posibila influenţă asupra ratingului

valorilor mobiliare ale sectorului privat

Moody’s Investors Service ia în considerare factori economici şi factori sociali-politici, cărora le

atribuie ponderi şi probabilităţi specifice, urmărind să determine probabilitatea ivirii unor situaţii

defavorabile. Agenţia evaluează un număr de 108 ţări, printre care se numără, din 1997 şi România.

Notările sunt şi cu litere mari şi mici, spre deosebire de Moody’s şi Standard & Poor’s, unde sunt utilizate

doar litere mari. Ţările se încadrează astfel, în următoarele clase de risc pe termen lung:

Clasa Semnificaţia

Aaa Obligaţiuni,,fără riscuri” sau cu cel mai redus risc investiţional;

Aa Obligaţiuni de prima calitate (de calitate ridicată), dar cu o variaţie

12

a dobânzilor mai mare decât în clasa precedentă;

A Obligaţiuni de calitate medie ridicată, care prezintă atractabilitate

din punct de vedere investiţional, deşi pot să apară dificultăţi pe

termen lung;

Baa Obligaţiuni de calitate medie, pentru care pot să apară însă

dificultăţi atât pe termen scurt cât şi pe termen lung;

Ba Obligaţiuni cu elemente speculative, a căror evoluţie viitoare nu

este sigură, din punctul de vedere al recuperării capitalului şi

dobânzii;

B Obligaţiuni care nu au în general caracteristici investiţionale, cu o

mare nesiguranţă în privinţa evoluţiei viitoare;

Caa Obligaţiuni cu risc ridicat;

Ca Obligaţiuni cu înalt caracter speculativ, la care emitenţii sunt în

încetare de plăţi sau cu probleme majore şi iminenţa de încetare de

plăţi;

C Obligaţiuni cu cel mai ridicat nivel al riscului.

13

Tabel 3: Clasele de risc pe termen lung atribuite de Moody’s

Sursa: www.moodys.com

Clasele prezentate pot fi subdivizate prin adăugarea unor numere, de la 1 la 3, care arată poziţia în

cadrul fiecărei clase. Clasele de risc de la Aaa la Baa au caracter investiţional, iar cele de la Ba până la C

au caracter speculativ.

Dacă aceste clase sunt utilizate în estimarea riscului pe termen lung, pentru estimarea riscului pe

termen scurt se utilizează următoarele clase, obţinute prin regruparea claselor pe categorii mai mari,

astfel:

Prima 1 (P1) – capacitate foarte mare de plată, include clasele de la Aaa până la A3;

Prima 2 (P2) – capacitate ridicată de plată, include clasele de la A2 până la Baa2;

Prima 3 (P3) – capacitate acceptabilă de plată, include clasele de la Baa1 până la Baa3;

Fără primă (not prime-NP) –capacitate redusă de plată, include clasele de la Ba până la C.

14

Tabel 4:

Clasele de

risc utilizate

de Agenţia

Moody’s

Sursa:Isaic – Maniu, Irina, Caracterizarea statistică a riscului :concepte, tehnici, aplicaţii, Bucureşti

2006

Termen

lung

Termen

scurt

Semnificaţia notelor

Aaa

Aa1

Aa2 P1

Aa3

A1

A2 P2

A3

Baa1

Baa2 P3

Baa3

Activitate normală

Risc scazut

Pericol nul de nerambursare a creanţelor

Certitudini

Sensibilitate la degradarea mediului de afaceri

Risc scăzut

Fără perspective negative

Atenţie!

Se intră într-o zonă speculativă

Expunere sensibilă la risc

Ba1

Ba2

Ba3

B1

B2 Fără primă

B3

Caa1

Caa2

Caa3

Ca

Riscuri semnificative de neplată a dobânzii

Riscuri mari de intârziere a achitării

împumutului

Investiţiile au caracter inoportun

Încetarea de plăţi este certă

15

3.6. Evaluarea riscului de ţară de către Agenţia Fitch-IBCA12

Ca urmare a fuziunii dintre agenţia de rating din SUA – Fitch Investor Service şi singura agenţie

europeană IBCA, Fitch-IBCA este o companie europeană care furnizează servicii de stabilire a ratingului

pentru orice fel de produs financiar şi orice fel de piaţă financiară internaţională. Fitch-IBCA a stabilit

ratinguri pentru Polonia, Rusia, Kuwait, România, Tunisia, Slovenia, Croaţia, Lituania, Egipt, Kazakhstan

şi Turkmenistan, care au solicitat stabilirea ratingului pentru prima dată. Unele mandate sunt

confidenţiale. În plus, mulţi emitenţi care aveau deja stabilite ratinguri de ţară au solicitat aceasta agenţiei

Fitch-IBCA: Argentina, Uruguay, Coreea, Portugalia, Finlnda, Irlanda.

Agentia realizează evaluări ale ţării şi oferă ratinguri pentru datoria guvernului pe termen lung,

atât în valută, cât şi în monedă naţională, pe termen scurt şi lung şi de asemenea, oferă ratinguri pentru

plafoanele de ţară. Plafoanele reflectă judecata agenţiei cu privire la riscul de capital şi de schimb prin

care autorităţile suverane pot să împiedice capacitatea sectorului privat de a converti moneda locală în

monedă străină şi transferul către creditori nerezidenţi .

Fitch-IBCA solicită serii de date cu privire la indicatori, pentru 5 ani în urmă şi 2 ani înainte, după

anul în care are loc stabilirea ratingului. Reprezentanţii ţărilor vor trebui să specifice dacă definiţiile

termenilor din statisticile lor sunt diferite de cele din sistemul Naiunilor Unite. Indicatorii solicitaţi se

referă la:

1) Factori demografici, educaţionali şi structurali

Ex: rata de creştere a populaţiei; distribuţia populaţiei pe grupe de vârstă; ponderea populaţiei din

mediul urban în total populaţie; detalii asupra minorităţilor religioase, etnice şi lingvistice; standardul de

viaţă exprimat ca procent din PIB/locuitor, cheltuielile populaţiei (pe locuitor); standardul infrastructurii

transportului şi telecomunicaţiilor; mortalitatea infantilă, speranţa de viaţă şi dezvoltarea serviciilor de

sănătate etc.

2) Analiza pieţei muncii:

Ex: dimensiunea, dezvoltarea istorică şi perspectivele forţei de muncă totale; ponderea populaţiei

ocupate în totalul populaţiei; structura populaţiei ocupate pe grupe de sexe; structura populaţiei ocupate pe

activităţi ale economiei naţionale, exprimată ca procent din total şi modificările de-a lungul timpului; tipul

de ocupaţie şi durata (mai mare de 6 luni şi mai mare de 1 an) etc

3) Structura producţiei şi a comerţului :

12 Isaic – Maniu, Irina, Caracterizarea statistică a riscului :concepte, tehnici, aplicaţii, Editura ASE, Bucureşti

2006

16

Ex: PIB nominal şi real, PNB; structura PIB pe sectoare (agricultură, construcţii, industrie

extractivă); diferenţele de productivitate care rezultă din structura populaţiei ocupate, în prezent şi cu 5-10

ani în urmă; consumul de petrol/PIB; raportul importurilor şi exporturilor la PIB şi tendinţa de-a lungul

timpului; structura exporturilor şi importurilor pe tipuri de produse şi zone geografice etc

4) Dinamica sectorului privat:

Ex: rata înfiinţărilor de noi firme şi inchiderilor de companii, tendinţa acesteia; ponderea

sectorului de stat şi privat în totalul economiei; formarea capitalului fix ca procent din PIB şi modificările

anuale; rentabilitatea capitalului investit şi tendinţa acestuia; estimări asupra stocului de capital şi tendinţa

acestuia; cheltuieli de cercetare-dezvoltare şi orice brevete deţinute; descrierea metodelor de privatizare

etc

5) Balanţa cererii şi ofertei :

Ex: detalierea importurilor şi exporturilor de bunuri şi servicii; cheltuieli interne brute ca procent

din PIB; balanţa externă de bunuri şi servicii ca procent din PIB; economiile interne brute ca procent din

PIB; modificările procentuale anuale în cheltuielile de consum, cheltuielile guvernamentale (curente şi de

capital), formarea brută a capitalului fix, exportul şi importul de bunuri şi servicii; împărţirea economiilor

interne brute pe următoarele categorii: personale, private şi sector public, ca procent din PIB etc

6) Balanţa de plăţi :

Ex: descrierea şi analiza nivelului creşterii exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii pentru

fiecare categorie în parte şi la nivel agregat; balanţa comercială; nivelul şi creşterea ratelor exporturilor şi

importurilor de servicii; balanţa serviciilor împărţită pe principalele categorii; transferurile oficiale şi

private; balanţa contului curent în monedă naţională şi valută, ca procent din PIB; fluxurile de capital pe

termen lung şi scurt, împărţite în funcţie de debitori şi creditori, tipul plasamentului sau alte clasificări etc

7) Analiza factorilor de creştere pe termen mediu şi lung:

Ex: cea mai bună estimare a tendinţei de creştere a PIB-ului; indicatori ai capacităţii de producţie

şi ai capacităţilor de producţie neutilizate; mărimea producţiei potenţiale, măsurată ca diferenţă între PIB

şi PIB potenţial; calcularea ratei de creştere a PIB-ului etc

8) Politica macroeconomică:

Ex:obiectivele şi fundamentele politicii monetare; angajarea pentru obţinerea şi menţinerea

stabilităţii preţurilor; tendinţa indicatorilor de inflaţie, inclusiv indicele preţurilor de consum, deflatorul

PIB; descrierea presiunii asupra cursului de schimb, obiectivele politicii ratei de schimb; ratele dobânzii;

tendinţele ratelor de schimb inclusiv indicii ratelor de schimb ai principalilor parteneri comerciali şi ratele

de schimb efective; creşterea masei monetare şi creşterea creditului intern; stabilirea politicii fiscale şi

17

obiectivele sale pe termen scurt şi lung, examinarea necesarului de împrumuturi din sectorul public ca

procent din PIB; estimări ale veniturilor în funcţie de surse etc

9) Politica comerţului şi a investiţiilor străine:

Ex: principalele măsuri adoptate pentru a impune un control asupra importurilor (cote, tarife,

bariere netarifare) pe fiecare sector; taxele medii aplicate pentru fiecare ramură industrială şi estimări

asupra taxelor totale; descrierea regimului importurilor de produse agricole; politica liberalizării

comerţului; politica investiţiilor străine; precizări asupra repatrierii dobânzilor, profiturilor, dividendelor

şi a oricăror altor venituri rezultate din investiţii; volumul investiţiilor străine pe categorii (acţiuni,

investiţii directe, obligaţiuni), după ţara de provenienţă şi sector etc

10) Sectorul financiar-bancar:

Ex:analiza împrumuturilor bancare, pe tipuri de instituţii şi destinaţie sectorială; necesităţile de

finanţare a instituţiilor de stat şi private; descrierea politicilor de credit; descrierea caracteristicilor

principale ale sectorului bancar, regulile de prudenţă bancară; descrierea pieţelor interne de capital,

inclusiv nivelul de lichiditate, capacitatea bursieră ca procent din PIB.

11) Activele externe:

Ex: rezervele în valută ale Băncii Centrale; ponderea rezervelor în importuri (exprimate în luni);

activele externe în sectorul bancar; activele externe din sectorul public, cum ar fi âmprumuturi şi credite

de export; active din sectorul nebancar incluzând: obligaţiuni, acţiuni şi investiţii străine directe.

12) Obligaţii externe:

Ex: descrierea strategiei de împrumuturi; restricţii legale impuse guvernului la contractarea de

împrumuturi (interne şi externe) şi schimburi ale ratelor dobânzii şi alte obligaţii extrabilanţiere;

clasificarea împrumuturilor în funcţie de debitori (privat, public, financiar, nonfinanciar); datoria

externă netă (datoria minus active externe, rezerve, active bancare, împrumuturi către sectorul privat);

obligaţii externe nete; programul de rambursare şi structura datoriei brute în funcţie de valută etc

13) Politica şi statul :

Ex: descrierea Constituţiei şi a relaţiilor cu principalele instituţii inclusiv Curtea Supremă de

Justiţie; gradul de consens asupra politicilor macroeconomice şi microeconomice a principalelor partide

politice; stabilirea direcţiilor politice în care este implicat guvernul; metoda succesiunii la

guvernare;dimensiunea, creşterea şi importanţa forţelor armate; descrierea cadrului legal asupra

proprietăţii private şi angajamentelor contractuale; descrierea gradului de eficienţă a sistemului de

colectare a impozitelor etc

14) Poziţia internaţională:

18

Ex: obiectivele şi strategia politicilor externe; calitatea de membru în organizaţiile internaţionale,

multinaţionale şi supranaţionale, inclusiv grupuri regionale; relaţia cu FMI; relaţiile cu ţările vecine;

prezentarea oricăror ameninţări interne sau externe; relaţiile cu Uniunea Europeană, SUA şi Japonia.

Calificativele atribuite ţărilor au aceleaşi notări ca în cazul Standard& Poor’s, cu litere mari şi

clasele de la AAA la D Astfel, clasele de risc utilizate de Fitch-IBCA – pe termen lung semnifică :

Clasa Semnificaţia

AAA Capacitate de plată a ratelor principale şi dobânzilor foarte mare;

există cel mai mic risc, iar potenţialul advers al eventualelor

modificări de mediu economic, de afaceri şi politic este neglijabil;

AA Capacitate foarte mare de plată a angajamentelor, cu risc foarte

mic, dar nu semnificativ mai mare decat în clasa AAA;

A Capacitate mare de plată a ratelor principale şi a dobânzilor; riscul

este mic, dar poate să crească prin efecte adverse ale unor

schimbări bruşte în mediul economic şi de afaceri;

BBB Risc investiţional mic; există capacitate de plată a obligaţiilor ce

decurg din angajamente, însă apariţia unor condiţii economice

adverse poate conduce la slăbirea capacităţii de plată;

BB Titlurile prezintă vulnerabilitate relativ mică; capacitatea de

onorarea a obligaţiilor există, dar există o incertitudine şi o

expunere la condiţii adverse care pot duce la o capacitate

inadecvată de plată a dobânzilor şi a ratelor principale;

B Există în prezent un risc al investiţiilor, iar titlurile au o mare

vulnerabilitate de neplată, deşi deocamdată există capacitatea de

achitare a dobânzilor şi a ratelor principale;

CCC Titlurile au o vulnerabilitate de neplata curentă; se poate ivi în

prezent posibilitatea unei încetări de plăţi; sub acţiunea condiţiilor

curente adverse de ordin economic, financiar, comercial, debitorul

nu va avea probabil capacitatea de a-şi achita obligaţiile

financiare asumate în titlu;

CC Titlurile emise au un caracter puternic speculativ; neplata este

probabilă, riscul de încetare a plăţilor este ridicat;

C Reclamaţia de punere în faliment a emitentului este deja

înregistrată; neplata este iminentă;

19

D Lipsa plăţii.

Tabel 5: Clasele de risc utilizate de agenţia Fitch- IBCA

Sursa: www.fitchratings.com

Agenţia mai foloseşte pentru clasele de risc pe termen lung , la fel ca în cazul Standard & Poor’s,

de la clasele AA până la C semnele plus (+) sau minus (−) pentru a crea trei subclase ce indică poziţia în

cadrul clasei. Prin regruparea claselor de risc pe termen lung, se formează cinci clase astfel:

A1 –cea mai bună capacitate de plată; cuprinde clasele de la AAA până la A− pe termen lung

(eventual A1+ pentru o poziţie foarte bună în clasamentul pe termen lung);

A2 – capacitate de plată satisfăcătoare; cuprinde clasele de la A până la BBB pe termen lung;

A3 – capacitate de onorare a angajamentelor adecvată, dar cu o anumită vulnerabilitate;

cuprinde clasele de la BBB+ până la BBB

B – capacitatea de onorare a angajamentelor depinde de modificările ce se vor înregistra în

mediul economic, financiar, politic; cuprinde clasele de la BB+ până la BB

C – titluri cu risc mare de neplată; cuprinde clasele de la B+ până la C pe termen lung.

ŢARA DATA

RATING/ VALUTE RATING/MONEDĂ NAŢIONALĂ

TERMEN

LUNG

TERMEN

SCURT PERSPECTIVA

TERMEN

LUNG PERSPECTIVA

România

2 Feb

2010 BB+ B Stabilă BBB- Stabilă

România

9 Nov

2008 BB+ B Negativă BBB- Negativă

România

31 Jan

2008 BBB F3 Negativă BBB+ Negativă

România

31

Aug

2006 BBB F3 Stabilă BBB+ Stabilă

România

17

Nov

2004 BBB- F3 Stabilă BBB Stabilă

România

23

Aug

2004 BB B Pozitivă BB+ Pozitivă

România

18

Dec

2003 BB B Stabilă BB+ Stabilă

România

24 Sep

2003 BB- B Pozitivă BB Pozitivă

20

România

30 Oct

2002 BB- B Stabilă BB Stabilă

România

14 Jun

2002 B+ B Stabilă BB- Stabilă

România

14

Nov

2001 B B Posztivă B+ Posztivă

România

16

Nov

2000 B B Stabilă B Stabilă

România

21 Sep

2000 B- B Stabilă B- Stabilă

România

24

Mar

1999 B- B - B- -

România

23

Dec

1998 B B - BB- -

România

23 Sep

1998 BB- B Negativă BBB- Negativă

România

11 Sep

1997 BB- B - BBB- -

România

6 Mar

1996 BB- B - - -

Tabel 6: Ratingurile pentru România stabilite de agenţia Fitch

Sursa: www.fitchratings.com

În notarea ratingului pe termen scurt apar diferenţieri în cazul Fitch, clasele folosite de aceasta

fiind:

F1: Indică cea mai mare capacitate intrinsecă pentru plata la timp a angajamentelor financiare;

poate fi adăugat semnul "+" pentru o poziţie foarte bună;

F2: Calitate bună, bună capacitate intrinsecă de plată la timp a angajamentelor financiare;

F3: Capacitatea intrinsecă pentru plata la timp a angajamentelor financiare este adecvată;

B: Calitate speculativă, capacitatea minimă pentru plata la timp a angajamentelor financiare,

plus vulnerabilitatea sporită la modificări adverse pe termen lung în condiţiile financiare şi

economice;

C: Risc mare de neplată, care are o mare posibilitate de realizare;

21

R: Indică o entitate care nu şi-a îndeplinit obligaţiile în una sau mai multe dintre angajamentele

sale financiare, deşi continuă să îndeplinească alte obligaţii financiare;

D: Neîndeplinirea obligaţiilor financiare.

4. CONCLUZII4. CONCLUZII

Evaluarea şi analiza riscului de ţară sunt utile în fundamentarea deciziilor pe care le iau în sfera

investiţională corporaţiile transnaţionale sau alţi generatori de investiţii străine.

Fiecare agenţie are un sistem propriu de cuantificare a riscului de ţară. În evaluare se iau în

considerare factori economici, politici şi sociali. Analiza riscului de ţară presupune o evaluare a

premiselor care stau la baza modificărilor din mediul intern sau extern. Fără o cunoaştere deplină a

situaţiei economice şi politice din ţara gazdă nu se poate anticipa care va fi reacţia economiei acestei ţări

la schimbările bruşte intervenite la nivel mondial.

Agentiile de rating constituie principala, dar şi cea mai obiectivă sursă de informare pentru

investitori şi pentru guverne. Cele mai importane agenţii de rating sunt Standard&Poor’s, Moodz’s şi

Fitch-IBCA.

Evaluarea este exprimată sintetic şi convenţional prin litere de la AAA sau Aaa (calitatea cea mai

înaltã a creditului) pânã la D (neplata datoriei).

Analiza riscului de ţară este importantă şi necesară pe motivul că pentru ca o agenţie de rating sã

noteze o entitate publicã sau privată trebuie ca ţara în care instituţia respectiva îşi desfăşoarã activitatea sã

fie, la rândul ei, notatã. De aceea, nu se atribuie niciodată unei entitãţi naţionale o notã mai mare decât cea

a ţãrii din care provine.

22

5. BIBLIOGRAFIE5. BIBLIOGRAFIE

1. Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar , Editura Economică, Bucureşti 2008;

2. Isaic-Maniu, Irina, Caracterizarea statistică a riscului :concepte, tehnici, aplicaţii, Editura ASE,

Bucureşti 2006;

3. Lăzărescu, Sorin- Rating financiar, Editura ASE, Bucureşti 2000;

4. www.biblioteca-digitala.ase.ro , Lăzărescu , Sorin, Rating financiar;

5. www.standardandpoors.com ;

6. www.fitchratings.com ;

7. www.moodys.com .

23