analiza formelor creditului

8/12/2019 analiza formelor creditului

http://slidepdf.com/reader/full/analiza-formelor-creditului 1/14

1

ANALIZA FORMELOR CREDITULUI ÎN

ROMÂNIA



2

CUPRINS

Capitolul 1. Creditul, Scurt istoric si Generalitati ................. Error! Bookmark not defined.

Capitolul 2. Trasaturile creditului ................................................................................................. 7

Capitolul 3. Funcțiile creditului ...................................................................................................... 9

Capitolul 4.Forme si tipuri ale creditului .................................................................................. 10

Bibliografie ......................................................................................................................................... 14



3

Capitolul 1. Creditul

Scurt istoric, Generalitati

Am asistat in ultimii ani la o creştere rapidă a creditelor .Contestate de unii, lăudate dealţii, creditele sunt indispensabile oricărei economii moderne iar fenomenul creditării nu poateşi nu trebuie să fie oprit, ci eventual doar reglementat şi temperat.

Creditarea există de la începuturile civilizaţiei, în primele faze sub forma împrumutăriiunor produse, iar după apariţia banilor ca instrument de schimb, sub forma cămătăriei. Unelereligii, precum islamul, au condamnat această practică; altele, cum ar fi iudaismul, auîncurajat-o. În Europa catolicii s-au împotrivit creditării iar protestanţii au folosit-o. Istoria ne-a arătat că popoarele şi naţiunile care au promovat comerţul liber, inclusiv creditarea, suntastăzi cele mai bogate şi prospere.

În România, în perioada interbelică sistemul bancar era foarte bine dezvoltat, deşiexistau numeroase scandaluri de interferenţe politice şi escrocherii. Comunismul a dus cu sinenaţionalizarea instituţiilor de credit; în această perioadă, împrumuturile erau minime: existaudoar “Case de Ajutor Reciproc” (C.A.R.), împrumuturi directe între persoane sau în grup (aşanumita “bancă ţigănească”). Statul controla consumul iar antreprenoriatul nu era posibil, astfelcă nevoia de creditare era redusă.

În primul deceniu post-revoluţionar, creditele au crescut lent. Era epoca marilor fraude bancare, oamenii nu aveau încredere în aceste instituţii, inflaţia era extrem de mare iarveniturile mici. După anul 2000, creditarea a crescut exponenţial. Sistemul bancar a fost

asanat şi a recăpătat credibilitate, inflaţia a scăzut substanţial, veniturile cu crescut, au apărutforme moderne de comerţ (supermarketuri, hipermarketuri, cash & carry, discount stores);România devine o societate de consum şi în acest context creditele sunt un element esenţial.

Românii au înca o experienţă destul de redusă în folosirea mijloacelor bancaremoderne, iar educaţia financiară este total absentă. Există astfel unele potenţiale probleme cucare se vor confrunta cetăţenii în lipsa unei planificări financiare.

Cel mai îngrijorător fenomen la ora actuală este creşterea foarte rapidă a creditelor deconsum în defavoarea celor pentru bunuri de folosinţă îndelungată şi investiţii. Asta înseamnăcă populaţia împumută mari sume de bani pentru a-şi cumpăra diverse bunuri a căror perioadă

de utilizare se va termina cu mult înaintea finalizării plăţii creditului la bancă; în acelaşi timp,aceste bunuri sunt pasive, nu produc venituri, ba uneori necesită chiar cheltuieli în plus.

Facilitarea contractării creditelor a evoluat mult mai rapid decât educarea financiară a populaţiei. Tentaţiile sunt foarte mari, banii sunt uşor accesibili iar consecinţele pe termenlung nu sunt precizate de nimeni. Mulţi oameni îşi vor atinge în scurt timp limita de credit,cumpărând doar produse de care nu au neapărată nevoie, iar în următorii ani se vor alege doarcu venituri mai mici, cauzate de plata ratelor bancare. În plus, economia naţională nu era

pregătită pentru creşterea atât de rapidă a creditului de consum, astfel că o mare parte din produsele achiziţionate de populaţie provin din import, fapt care provoacă creşterea deficituluicomercial al României şi produce dezechilibre în întreaga economie.



4

Îndatorarea excesivă a populaţiei este numită “sclavie modernă”. Acest fenomen poatefi comparat cu sclavia, doar că spre deosebire de cea antică, în acest caz “sclavul” îşisemnează singur actele de înrobire. Băncile sunt instituţii fără scrupule – şi este normal să fieaşa. Când o persoana nu îşi poate plăti ratele, executarea silită este rapidă. Banca nu pierdeniciodată, dar cel care face împrumutul are foarte mult de pierdut.

Instituţiile de credit nu sunt vinovate de acest fenomen, deoarece este datoria lor săobţină un profit cât mai mare folosind mijloacele legale pe care le au la dispoziţie. Cauza

principală a excesului de creditare este lipsa de cultură financiară a cetăţenilor. Soluţia acestei probleme este educaţia, nu restricţiile impuse creditării. Oamenii trebuie să cunoască diferenţareală între active şi pasive, consecinţele folosirii instrumentelor de credit, modul în care îşi potface o planificare financiară şi trebuie încurajaţi să prefere economisirea şi investiţiile îndetrimentul consumului iraţional.

Nivelul creditării în România este înca inferior celui din alte state occidentale. Daracesta nu este un motiv pentru a sta pasivi! Oamenii trebuie preveniţi şi educaţi în această

privinţă înainte de a trece printr-o experienţă nefericită care, în acest domeniu, durează aniîntregi până la remediere.

Există unii susţinători ai “capitalismului sălbatic” care consideră benefică îndatorareamasivă a populaţiei, considerând că în acest fel oamenii vor fi forţaţi să muncească mai mult,vor fi responsabilizaţi şi implicit economia va creşte mai repede, iar mentalitatea se vaschimba în bine. Acesta este un exemplu de darwinism social, departe de idealurile uneisocietăţi umaniste. Anxietatea şi disperarea populaţiei, chiar provocata de propria neştiinţă, nu

poate fi un motor al progresului.

Cuvântul credit are origine latină şi provine de la cuvântul „kreditum” care însemnaîmprumut, datorie, şi, totodată, poseda sensul încredinţez, cred . Latinescul credito înseamnă

a avea încredere.

Termenul „credit” este utilizat nu numai în limba italiană, ci şi în alte limbi romanice,în limbile anglofone, germanice, slave. Penetrarea cuvântului credit în terminologiaeconomică are loc în perioadă când împrumuturile de monedă devin preponderente.

CONCEPŢII PRIVIND CREDITUL

Opiniile privind esenţa creditului pot fi grupate în câteva concepţii:

Creditul ca încredere, care are la baza noţiunii ideea încrederii. Creditul ca formă specifică a relaţiilor de schimb, care se sprijină pe ideea că

creditul este o formă particulară a schimbului, care îl caracterizează ca schimb separatîn timp.

Creditul ca formă particulară a relaţiilor de redistribuire, care se bazează peideea că prin intermediul creditului se produce redistribuirea valorică sau de bunuri.

Creditul ca incredere

Conceptul plasează la baza noţiunii ideea încrederii. Creditul reprezintă încrederea pe care o persoană (creditorul) o manifestă faţă de altă

persoană (debitorul) prin împrumutarea banilor sau altor valori ce-i vor fi restituite la oanumită dată împreună cu taxa denumită dobândă.



5

Creditul ca forma specifica a relatiilor de schimb

Conceptul se sprijină pe ideea că creditul este o formă particulară a schimbului, care îlcaracterizează ca schimb se parat în timp.

Anume această tratare are mai mulţi adepţi:

Creditul se consideră ca un schimb care începe în prezent şi se termină în viitor(DUMITRESCU, Ştefan. Tratat de monedă. P.126).

Creditul înseamnă schimbarea unei prestaţii actuale contra unei prestaţii viitoare întredoi subiecţi: creditorul, care transferă bunuri, servicii sau bani (prestaţia actuală) şidebitorul, care-şi asumă obligaţia de a plăti bunurile sau a restitui banii la scadenţă(prestaţie viitoare) (Dicţionar economico-financiar şi contabil).

Creditul este un acord prin care forme ale valorii – bunuri, servicii sau monedă – suntcedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare. (Fitch, Thomas. Dictionary of

Banking Terms ).

Creditul reprezintă o relaţie financiară între două părţi, creditorul şi debitorul, bazată pe încreder şi pe trecerea timpului, adica în acest caz, pe intervalul scurs întreacordarea împrumutului şi rambursarea lui (Dicţionar de ştiinţe economice ).

”Credit. Relaţie bănească între o persoană fizică sau jurudică numită creditor, careacordă unei alte persoane, debitorul, un împrumut în bani sau care vindemărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilă în funcţie de riscul pe care-lasumă creditorul sau de reputaţia debitorului”. (KIRIŢESCU, Costin, DOBRESCU

Emilian. Moneda – mica enciclopedie. – P. 99.)

„Într -un mod simplificat creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare avalorii: vânzare de mărfuri cu plată amânată sau transferare de monedă cu titlu de

împrumut”. (MANOLESCU, Gheorghe. Monedă şi credit. P. 78.)

Creditul ca forma particulara a relatiilor de restribuire

Acest concept, evident, se bazează pe ideea că prin intermediul creditului se produceredistribuirea valorică sau de bunuri. Economiştii susţinători ai opiniei, redau conţinutuleconomic al creditului ca transfer de capital între persoane fizice şi juridice.

Creditul:

constituie o formă specifică de mişcare a capitalului de împrumut. reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din

PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, in scopulsatisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice (N. Dardac, T. Vascu / Monedă şi credit)

reprezintă o relaţie bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor,care acordă unei altei persoane, debitor, un împrumut în bani sau care vindemărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilă în funcţie de riscul pecare-l asumă creditorul sau reputaţia debitorului. (C. Kiriţescu. – P.99).



6

reprezintă o relaţie financiară între două părţi, creditorul şi debitorul, bazată peîncredere şi pe trecerea timpului, adică în acest caz, pe intervalul scurs întreacordarea împrumutului şi rambursarea lui. (Dicţionar de ştiinţe economice.)

(şi operaţiunea de credit) constituie acel fapt economic prin care se cedează osumă de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în

folosinţă altui subiect economic, cu obligaţia acestuia din urmă de a restitui maitârziu, la un termen fixat, suma primită plus o sumă de bani, care se cheamă interessau dobândă. (Victor Slavescu)

reprezintă o relaţie economică realizată prin bani dintre o persoană fizică sau juridică, care acordă un împrumut în bani sau care vinde mărfuri şi servicii pedatorie (creditor) cu încrederea rambursării valorii acestora la scadenţă, şi o altă

persoană fizică sau juridică, care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie(debitor) cu condiţia restituirii integrale a valorii împrumutate şi plăţii uneidobânzi, manifetată ca o tranzacţie realizată în baza unui contract. (Oleg

Stratulat)

Creditul ca raport juridic

Art.867, Cap. VII “Împrumut”, al.VII Codul Civil al R. Moldova consacră: “Princontractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietateceleilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar acesta se obligă sărestituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate laexpirarea termenului pentru care i-au fost date”.

Art. 1236, Secţiunea a 3-a “Creditul bancar” al VII Codul Civil al R. Moldova

consacră: “(1) Prin contractul de credit bancar, o bancă se obligă să pună la dispoziţiaunei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituiesuma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract.”

In economia de piata, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale intregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum mare de produse. Creditul a aparut pe bazadezvoltarii productiei de marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezinta operatiunea prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta persoana fizica sau juridica (creditor),

asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la termen/scadenta. Creditul a aparut dinnecesitatea stingerii obligatiilor dintre diferitii agenti economici, proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata. Cu toate ca activitatea bancilor comerciale a devenit foarte complexa, totusiesenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economicisi/sau persoanele fizice. Deci, bancile comerciale reprezinta institutii primitoare si distribuitoare decapital.

Creditul este 'orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului larambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceastasuma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament deachizitionare a unuititlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani'.



7

Capitolul 2. Trăsăturile și functiile creditului

Rambursabilitatea

o Promisiunea de rambursare presupune riscuri şi, deci, angajarea unor garanţii.

o Riscul de nerambursare constă în întârzierea plăţii sau incapacităţii de plată datoritădeficienţilor financiare ale împrumutatului survenite din cele mai diferite motive.Prevenirea riscului de nerambursare poate fi realizată prin garantarea împrumutului.

o Riscul de imobilizare survine în cazul în care banca (deţinătorul de depozite) nu poatesatisface obligaţiunile faţă de titularii de depozite în urma aceleiaşi situaţii – deficienţefinanciare. Evitarea acestui risc este posibilă prin instituirea sistemului de garantare a

depozitelor.

Caracter platibil

Aceasta înseamnă că pentru beneficierea de credit debitorul achită o plată, care îmbracă formade dobândă.

Dobânda reprezintă caracteristica definitorie a creditului.

Scadenta

Caracteristică esenţială a creditului şi semnifică oferirea creditului pentru o perioadă strictstabilită de subiecţii tranzacţiei.

Garantarea creditului

Înseamnă că orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile şi imobile, titluri de valoare etc. pentru diminuarea riscului insolvabilităţii în rambursarea împrumutului.

Consemnarea creditului

Caracteristică strict necesară a creditului. Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri,a căror formă de prezentare este variată şi implică multiple aspecte diferenţiate. Înregistrarea

tranzacţiei de împrumut, fixarea operaţiunii de împrumut se face în baza contractului deîmprumut, care este, în esenţă, o interpretare juridică a împrumutului. Acesta este strictreglementat de legislaţiile naţionale în vigoare.

o Aşa, Codul Civil al Republicii Moldova, Cartea a treia „Obligaţiile”, Titlul III„Categoriile de obligaţii”, Capitolul VII „Împrumutul”, Art. 867 „Contractul deîmprumut” consacră: „(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) seobligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunurifungibile, iar acesta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşigen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date...”



8

o Referitor la creditul bancar, Codul Civil al Republicii Moldova, Cartea a treia„Obligaţiile”, Titlul III „Categoriile de obligaţii”,Capitolul XXIV „Contractele şioperaţiunile bancare”, Secţiunea a 3-a „Creditul bancar”, Art. 1236 „Contractul decredit bancar” consacră: „(1) Prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) seobligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar

debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sumeaferente prevăzute de contract. (2) Contractul de credit bancar se încheie în scris...”Destinatia

Este caracteristica care obligă împrumutatul de a utiliza creditul în concordanţă cu scopul pentru care a fost acordat şi, totodată, permite băncii de a urmări respectarea modului deutilizare.



9

Capitolul 3. Funcțiile creditului

• crearea condiţiilor pentru folosirea completă a mijloacelor temporar libere ale

întreprinderilor, statului şi populaţiei la necesităţile reproducerii; • asigurarea incontinuităţii procesului de circulaţie a capitalului în condiţiile existenţei

multiplelor întreprinderi şi ramuri cu diferită durată a ciclului de producţie (de lacâteva ore până la câţiva ani);

• organizarea funcţionării mijloacelor de circulaţie şi plată, bazate pe caracterul creditarde emitere a monedei şi instrumentelor de plată fără numerar;

• contribuirea la organizarea unui management financiar eficient al întreprinderii.



10

Capitolul 4. Forme si tipuri ale creditului

Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:

1. in functie de perioada de acordare:

. Credite pe termen scurt respectiv operatiuni de imprumut pe termen pana la l an pentrusuplimentarea mijloacelor circulante;

. Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni deexport-import sau investitii;

. Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii deamploare, retehnologizare. '

In fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure ca rambursarea creditului/ratelorde credit se va face la scadenta, in caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de ceice i-au incredintat fondurile spre pastrare.

2. in functie de debitorii bancii (beneficiarul creditului):

. Credite acordate persoanelor fizice, in principal, pentru constructia de locuinte,achizitionarea de autoturisme, carti de credit, etc.

. Credite acordate persoanelor juridice - agenti economici. Pentru a face fata cheltuielilor productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfacanumai nevoile temporare de lichiditati, sprijinind in principal, activitatile rentabile.

3. in functie de destinatie:

. Credite pentru productie, acordate pentru activitatea curenta si de investitii. In perioadaactuala, creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de

banci.

. Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru

desfasurarea activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrari si servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc.)Aceste credite intra incategoria celor pe termen scurt, cu rambursare partialasau integral la scadenta, rata dobanziistabilindu-se diferentiat de la banca la banca si garantate cu gaj cu sau fara deposedare demarfuri, ipoteca si cesiuneacreantelor.

Credite pentru investitii acordate pentru construirea unor obiective industriale; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu si uneori chiar lung. Angajarea unor asemeneacredite de valori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de

proiectare, de constructie si apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat derezultatele calculului de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este

acordarea unor perioade de gratie atat pentru rambursarea imprumutului (uzual l sau 2 ani, daruneori si 5 ani) cat si pentru dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).Garantia materiala a



11

acestui credit este insasi investitia plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tipde credit ridica o serie de riscuri deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre elematerializandu-se in dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu si lung.

. Credite pentru export-import - vizeaza activitatea de comert exterior. Diversitatea

operatiunilor de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acestdomeniu.Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o. serie de facilitati

producatorilor (prefinantare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) demulte ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru caoperatiunile de export sa fie 'motor' pentru economie, factor important in cresterea resurselorvalutare..

La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati in acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri deacreditive de import, etc.), utilizarea, costul si rambursarea acestui tip de credite. In plus,operatiunile de export si import prevaleaza tehnicilor de finantare pe termen scurt, iar pentru

investitiile internationale specifice sunt finantarile pe termen lung ceea ce presupune inmajoritatea cazurilor surse externe, fie de la banci straine fie de la organisme internationale.

O alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea sidimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante

prezente si viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fostfinantat).

. Credite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mijlociuacordate persoanelor fizice si sunt destinate sa acopere costul bunurilor si serviciilor de care

beneficiaza prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat si prin costul pe careil comporta.

4. In activitatea practica regasim si alte tipuri speciale de credite ce se acordaagentilor economici:

. Creditele de trezorerie reprezinta raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatilecurente ale societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate instransa corelare cu dobanda pietei si garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la

banca creditoare.

. Liniile de credit presupun efectuarea creditarii fie prin cont curent, fie prin cont deimprumut. Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, deregula, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente (lei/valuta),

bonitatea societatii, notorietatea publica a acesteia, precum si de posibilitatile de garantare aliniei de credit, intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari si sursa acestui tip decredit este una atrasa, costurile sunt implicit mai ridicate.

Creditele pe obiect presupun raporturi de credit in care obiectul creditarii este foarte bine delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila,achizitionarea unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase sieste garantat de regula cu active fixe.



12

Creditele preferentiale - raporturi de credit izvorate din acte normative ale statuluiroman care prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex.: sprijinireaactivitatii de export sau a agriculturii prin facilitati de dobanda).

Creditele pentru stocuri si cheltuieli sezoniere - se acorda agentilor economici care

constituie stocuri de materii prime si produse, cum ar fi: produse agricole, agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala etc. Ele se acorda, in special, pentru agricultura.

Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altorinstrumente de plata (scrisori de credit) ce reprezinta o relatie de credit de un tip special,solicitat de agentii economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilitati. Mentionam cavaloarea creditului acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cuvaloarea scontului. .

5. In functie de calitatea lor:

. Credite performante - reprezinta angajamente de plata ale societatilor comerciale fata de banca, onorate la scadenta. Derularea lor se face in conformitate cu contractul de creditincheiat si cu normele interne bancare.

. Credite neperformante - reprezinta angajamente de plata asumate de societatilecomerciale care nu isi achita la timp obligatiile, generand credite restante si dobanzineachitate cu consecinte directe asupra activului, solvabilitatii si a cheltuielilor bancii princonstituirea de provizioane intr-un volum mai mare.

6. In functie de natura economica:

Creditul comercial

Creditul comercial este creditul acordat reciproc de subiecţii economici larealizarea mărfurilor cu amânarea plăţii sau plata pentru acestea în avans.

În interpr etare clasică creditul comercial presupune utilizarea cambiei comerciale. Creditul bancar

• Creditu l bancar este creditul acordat de către instituţiile financiare specializate – bănci.

• Participanţii la creditul bancar sunt reprezentaţi la modul general, de un agent

nebancar ( persoane fizice şi juridice), pe de o parte, şi bancă, pe de alta. • Avantaju l creditului bancar constă într-o flexibilitate mai mare comparativ cu cea a

creditului comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate către diferite for me deactivitate economică.

• Prin intermediul creditului bancar se produce, pe de o parte, redistribuirea resurselor îneconomie, iar pe de altă parte, are loc emisiunea bănească (creaţia monetară).

Creditul obligatar

Creditul obli gatar exprimă relaţii între unităţi economice şi instituţii în calitate de debitori,care emit obligaţiuni, pe de o parte, iar, pe de altă parte, subscrisorii de obligaţiuni, în calitatede creditori, care îşi avansează capitalul în scopul obţinerii unei dobânzi.

Emitenţii şi genurile obligaţiunilor:



13

APC - obligaţiune de stat.

APL – obligaţiune municipală.

Societăţile comerciale – obligaţiuni corporative.

Creditul public

Credit publi c reprezintă relaţiile între persoana fizică sau juridică, care evoluează în rol decreditor, pe de o parte, şi administraţia publică de diferite nivele, în rol de debitor, pe de alta,

prin care prima acordă o sumă de bani în formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iaraceasta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să achite dobânda şi altecosturi cuvenite.

Creditu bugetar

Creditu l bugetar exprimă creditul acordat de către administraţia publică de diferite nivele din bugetul public respectiv agenţilor economici, anumitor categorii de cetăţeni, administraţiei publice de alte nivele.



14

Bibliografie

1. Tatiana Mosteanu-Buget si Trezorerie publica,Editura Didactica siPedagogica,Bucuresti 1997

2. Constantin AnghelacheIndicatori macroeconomici.Calcul si sinteza,20033. Cocriș Vasile, “Monedă și credit”, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași

2013;4. Ilinca G., Stoian I., Șerban R., în “Dicționar Comercial termeni utilizați în

tranzacțiile comerciale”, Editura Caraiman, București, 2002; 5. Turliuc Vasile, “Monedă și credit”, Editura Univsității Alexandru Ioan Cuza,

2008.

6. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 //Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1/2 din 01.01.1996

7. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, C. Monedă, credit, bănci. - Bucureşti : EdituraDidactică şi Pedagogică, 2003. –P…..

8. Manolescu, Gh. Monedă şi credit. - Bucureşti: Editura Fundaţiei "România deMâine", 2003. - P.77-99

9. Turliuc, V.; Boariu, A.; Stoica, O. Monedă şi credit. - Bucureşti : EdituraEconomică, 2005.- P.119-152

10. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/ROLUL-SI-FUNCTIILE-

CREDITULUI

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/ROLUL-SI-FUNCTIILE-CREDITULUI







analiza formelor creditului

Documents