ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVA ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA

ANALELE UNIVERSIT IIDIN CRAIOVA

SERIA COMUNICARE. MEDIA

ANUL II, Nr. 1-2, 2012

EUC

EDITURA UNIVERSITARIA

COLEGIUL DE REDAC IE

R zvan TEODORESCU, Universitatea din Bucure ti , România Mihai CIMPOI, Academia Republicii Moldova, Academia RomânVasile MACOVICIUC, Academia de tiin e Economice, Bucure ti

Noemi MARIN, Florida Atlantic University, SUARuth OREN, Universitatea din Haifa, Israel

Nicolae PANEA, Universitatea din Craiova, RomâniaMarian PETCU, Universitatea din Bucure ti, România

Dobrinka PIECHEVA, Universitatea din Sofia, BulgariaIlie RAD, Universitatea Babe -Bolyai, Cluj – Napoca, România Daniel RAICHVARG, Université de Bourgogne, Dijon, France

Henry STECK, Department of Political Science, SUNY Cortland , SUALauren iu OITU, Universitatea Al.I.Cuza, Ia i, România

Cristiana TEODORESCU, Universitatea din Craiova, RomâniaLuis VERES, Universidad de Valencia Facultad de Filología,Traducción y Comunicación

Departamento de Teoría de los Lenguajes, Spania

Gabriela RUSU-P S RIN – Directortefan VL DU ESCU – Redactor ef

Mihaela POPESCU – Secretar de redac ieMihaela MARCU – Responsabil de num r: nr. 1-2(2012)

Redactori:Alina ENESCU (limba român )

Gabriela SCURTU (limba francez )Andreea BRATU (limba englez )

Aurelia FLOREA – WebsiteCristina B LOSU – Tehnoredactor

ISSN 2247 – 1499 ISSN-L = 2247 – 1499

���������������� ��������� ��������������������������

�������

����� !�"�#�$%&��'�#�"��(�)� %�! *�#��+�%���#� �#! !�! *�#�# , �� ��#�"��(�-#��!�"���$!���'����

��������.��/������ ���0��.�� �����������������������!���!�

�������

1���2%&��'��(�)� %�! *�#�3 !&�# , ���� �#! !�! *�#�*��*���%*��!�-���"���*,��)�*�"��

CUPRINS

STUDII I ARTICOLE

AKADEMOS

Acad. Constantin B L CEANU STOLNICI: Comunicarea interuman .Considera ii antropologice ………………………………………………. 9Acad. IPS IRINEU POPA: De la comunicarea uman la comuniunea Sfin ilor Martiri Brâncoveni …………………………………………. 28Acad. Nicolae DABIJA (Republica Moldova) : Anticipând viitorul ……. 46

COMUNICARE Odile RIONDET (Fran a): L’expression « Identité européenne » a-t-elle un sens ? ..................................................................................................... 55

tefan BUZ RNESCU : Noua ordine informa ional ………………….. 72tefan VL DU ESCU: Networked Communication: the

Communicational Emergence of Quasi-Controllable Social Networks … 92Andreea BRATU: Communicating Corporate Culture ………………….. 118Gabriel BI UN : Defini ii ale unor no iuni arabo-islamice in dic ionarele române ti i impactul lor asupra dialogului intercultural …... 125

tefan VL DU ESCU: Odile Riondet în orizontul comunic rii ………. 131MEDIA

Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (Republica Moldova): „Cursul deosebit”al României i campaniile de suprimare a presei române ti în RSS Moldoveneasc …………………………………………………….. 141Mihaela ALBU: Reviste literare române ti la Paris ……………………... 157Cristina MUNTEANU: Muta iile informa iei de pres , racordarea la globalizare …………………………………………………………………. 172Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu, p rintele presei vorbite române ti ………………………………………………………………… 182Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare în publicistica lui Eminescu ………………………………………………………………… 187

RECENZII

Nelly URCAN (Republica Moldova): Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologic / vol. coord. de Marian Petcu. – Ia i: Polirom, 2012. 1414 p. ……………………………………. 203Gabriela RUSU-P S RIN: Obiectivitatea în jurnalism, Editura Tritonic, Bucure ti, 2012. (Editor coordonator: Ilie Rad) ………………. 207

Xenia NEGREA: Mass-media între document i interpretare. Studii i

cercet ri de istorie a presei, Congresul Interna ional de Istorie a Presei,Chi in u 27-28 aprilie 2012 ……………………………………………... 211

tefan VL DU ESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009). Encyclopedia of Communication Theory or communication on the verge of maturity ………………………………………………………………. 215

tefan VL DU ESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R. Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – a communication monument ………………………………………………. 218Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & tefan Vl du escu (2012): Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation (Saarbrucken: LAP Lambert Academic Publishing) - a Persuasive Book ………………………………………... 222

REVISTA REVISTELOR

Ilie RAD: O revist de colec ie: Revista Român de Istorie a Presei, nr. 1/2012 ……………………………………………………………………. 227Ilie RAD: Revista Român de Istorie a Presei, nr. 2/2012 ……………… 230

tefan VL DU ESCU: Revista Român de Jurnalism i Comunicare,anul VII, vol. 2 nr. 39/201 ……………………………………………….. 232

CONTENTS

STUDIES AND ARTICLES

AKADEMOS

Acad. Constantin B L CEANU STOLNICI: Inter-human Communication. Anthropological Reflections ………………………….. 9Acad. IPS IRINEU POPA: From Human Communication to the Communion of the Martyr Saints Brâncoveanu …………………... 28Acad. Nicolae DABIJA (Republic of Moldova): Anticipating the Future 46

COMUNICARE

Odile RIONDET (France): Does the Phrase „European Identity” Mean Anything? ………………………………………………………………... 55

tefan BUZ RNESCU: The New World Informational Order ………… 72tefan VL DU ESCU: Networked Communication: the

Communicational Emergence of Quasi-Controllable Social Networks … 92Andreea BRATU: Communicating Corporate Culture …………………. 118Gabriel BI UN : Definitions of Some Arab-Islamic Notions in Romanian Dictionaries and Their Impact on Intercultural Dialogue ……. 125

tefan VL DU ESCU: Odile Riondet in the Field of Communication ... 131MEDIA

Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (Republic of Moldova): Romania’s “Special Course” and the Campaigns for Suppressing the Romanian Press in the Moldavian SSR (1965-1975)……………………………….. 141Mihaela ALBU: Romanian Literary Reviews in Paris ………………….. 157Cristina MUNTEANU: Changes in Media Information, Connections to Globalisation …………………………………………………………….. 172Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu – the Founder of the Spoken Press in Romania ………………………………………………... 182Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare in Eminescu’s Newspaper Articles ……………………………………………………… 187

REVIEWS

Nelly URCAN (Republic of Moldova): Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologic (The Dated History of Journalism in Romania: A Chronological Encyclopaedia) coord. Marian Petcu), Polirom, Ia i, 2012. 1414 pp. ……………………………………. 203Gabriela RUSU-P S RIN: Obiectivitatea în jurnalism (Obiectivity in journalism), Editura Tritonic, Bucure ti, 2012. (coord.: Ilie Rad) ………. 207Xenia NEGREA: Mass-media între document i interpretare. Studii i

cercet ri de istorie a presei, Congresul Interna ional de Istorie a Presei,(Mass-media between Document and Interpertation. Studies and Research on the History of the Media, History of the Media International Congress), Kishinev, 27-28 April 2012 …………………………………. 211

tefan VL DU ESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009). Encyclopedia of Communication Theory or Communication on the Verge of Maturity ……………………………………………………….. 215

tefan VL DU ESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R. Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – A Communication Monument ……………………………………………... 218Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & tefan Vl du escu (2012): Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation (Saarbrucken: LAP Lambert Academic Publishing) - A Persuasive Book ………………………………………. 222

A REVIEW OF JOURNALS

Ilie RAD: A Journal of Collection: Revista Român de Istorie a Presei (The Romanian Journal of the History of the Press), no. 1/2012 ………... 227Ilie RAD: Revista Român de Istorie a Presei (The Romanian Journal of the History of the Press), nr. 2/2012 …………………………………….. 230

tefan VL DU ESCU: Revista Român de Jurnalism i Comunicare (The Romanian Journal of Journalism an Communication), year VII, vol. 2 no. 39/201 ……………………………………………………………… 232

TABLE DES MATIÈRES

ÉTUDES ET ARTICLES

AKADEMOS

Acad. Constantin B L CEANU STOLNICI: La communication interhumaine. Contributions anthropologiques ………………………….. 9Acad. IPS IRINEU POPA: De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan .............................................. 28Acad. Nicolae DABIJA (République de Moldavie): En anticipant l’avenir …………………………………………………………………...

46

COMMUNICATION

Odile RIONDET (Fran a): L’expression « Identité européenne » a-t-elle un sens ? …………………………………………………………………. 55

tefan BUZ RNESCU: Le nouvel ordre informationnel ......................... 72tefan VL DU ESCU: Networked Communication: the

Communicational Emergence of Quasi-Controlable Social Networks ….. 92Andreea BRATU: La communication de la culture corporatiste ............... 118Gabriel BI UN : Définitions de quelques termes arabo-islamiques dans les dictionnaires roumains et leur impact sur le dialogue interculturel ...... 125

tefan VL DU ESCU: Odile Riondet dans l’horizon de la communication …………………………………………………………..

131

MEDIA

Elena NEGRU, Gheorghe NEGRU (République de Moldavie): «Le cours différent» de la Roumanie et les campagnes d’interdiction de la presse roumaine dans la RSS de Moldavie (1965-1975) ………………... 141Mihaela ALBU: Revues littéraires roumaines à Paris …………………... 157Cristina MUNTEANU: Les mutations de l’information de presse, le raccord à la globalisation ………………………………………………... 172Gheorghe MANOLEA: Dragomir Hurmuzescu – père de la presse parlée roumaine …………………………………………………………………. 182Tudor NEDELCEA, Diana COTESCU: Shakespeare dans la journalisme d’Eminescu ………………………………………………………………. 187

CRITIQUES

Nelly URCAN (Republique de Moldavie): Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologic (L’historie datée du journalisme roumain: une encyclopédie chronologique), coord.: Marian Petcu. – Ia i: Polirom, 2012. 1414 p. ……………………………………. 203Gabriela RUSU-P S RIN: Obiectivitatea în jurnalism (Objectivité

dans le journalisme), coord.: Ilie Rad, Editura Tritonic, Bucure ti, 2012. 207 Xenia NEGREA: Mass-media între document i interpretare. Studii icercet ri de istorie a presei, Congresul Interna ional de Istorie a Presei,Chi in u (Mass-media entre document et interprétation. Etudes et recherches sur l’histoire de la presse, Le Congrès International de l’Histoire de la presse, Chisinau), 27-28 avril 2012 ……………………. 211

tefan VL DU ESCU: Stephen W. Littlejohn & Karen A. Foss (2009). Encyclopedia of Communication Theory ou la communication au seuil de la maturité. (L’encyclopédie de la théorie de la communication) ……. 215

tefan VL DU ESCU: C. R. Berger, M. E. Roloff & D. R. Roskos-Ewoldsen: The Handbook of Communication Science (2010) – un monument de communication (Le livre de la science de la communication) …………………………………………………………. 218Dan IONESCU: Ioan Constantin Dima & tefan Vl du escu (2012, Saarbrucken: LAP Lambert Academic Publishing): Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation – un livre persuasif (Eléments persuasifs utilisés dans les négociations logistiques: la négociation logistique persuasive) ..................................... 222

LA REVUE DES REVUES

Ilie RAD: Une revue de collection: Revista Român de Istorie a Presei, nr. 1/2012 (Revue roumaine de l’histoire de la presse) …………………. 227Ilie RAD: Revista Român de Istorie a Presei (Revue roumaine de l’histoire de la presse), nr. 2/2012 ………………………………………. 230

tefan VL DU ESCU: Revista Român de Jurnalism i Comunicare(Revue roumaine de journalisme et communication), anul VII, vol. 2 nr. 39/201 ……………………………………………………………………. 232

COMUNICAREA INTERUMAN .CONSIDERA II ANTROPOLOGICE1

Acad. Constantin B L CEANU STOLNICI balaceanusc@yahoo.com

Unul din cele mai importante aspecte ale vie ii umane este dat de extrem de complexul i performant sistem de comunicare de care dispune, gra ie c ruia via a social a speciei noastre a c p tat amploarea pe care o are i gra ie c ruia cultura a fost posibil . Comunicarea interuman mijloce te

un tip de leg turi între oameni, unic pe planeta noastr (în general reciproc ). Comunicarea implic un schimb de informa ii care presupune un schimb de semnale, apar inând unui repertoriu comun cunoscut de cel ce emite informa iile (sursa) i de cel ce le prime te (destinatarul), semnale organizate potrivit unor anumite reguli i ele comune. În cazul comunic riiinterumane, se transmit semnale organizate în mesaje iar prin aceste mesaje se transmit idei sau concepte, opinii, tr iri mai mult sau mai pu in complexe sau percep ii (experiment ri senzitivo-senzoriale). Pentru aceasta este nevoie de un sistem de comunicare care cuprinde prin defini ie un emi tor sau o surs de semnale (S), un destinatar (D) i,între ele, un canal de comunicare (C). Asupra canalului, în sistemele reale ac ioneaz perturba ii sau zgomote (N). În general, la intrarea în canal se afl un traduc tor de intrare sau receptor (R), iar la ie irea din canal un traduc tor de ie ire sau emi tor (E).

1Aceast prezentare este o prelucrare i actualizare a capitolului despre comunicarea interuman pe care l-am scris pentru monografia Antropologia între tiin i Cultur(C. B l ceanu Stolnici, C. Glavce, M. Bereescu i A. Borosan), Editura Prouniversitaria, Bucure ti, 2011.

Constantin B L CEANU STOLNICI

10

Sistem de comunicare (S=surs , D=destinatar, C=canal de transmisiune, R= traductor de

intrare sau receptor, E= traductor de ie ire sau efector, N= zgomot sau perturba ii)

Aspectul esen ial al unei comunic ri interumane, cel care intereseazîn primul rând pe un antropolog, este faptul c aceast comunicare con ine o semnifica ie (spune ceva despre ceva), are un sens. Semnifica iile mesajelor definesc planul paradigmatic al comunic rii (Jacobson R., 1971-1985). Ele sunt independente de suportul lingvistic. Ele r mân invariante dac sunt exprimate corect în diferite limbi (ceea ce justific traducerile) Aceasta presupune c în condi ii ideale rela ia dintre semnifica ie i vehiculul ei (semnificantul) trebuie s fie biunivoc i precis f r echivocuri. Din p cate acest deziderat este doar ideal. În realitate aceast rela ie are unele ambiguit i sau imprecizii. A a apar omonimiile i sinonimiile, deoarece limbajele naturale dispun de coduri degenerate. Cuminicarea reciproc a semnifica iilor nu este posibil decât odatcu con tientizarea faptului c „cel lalt” dispune de o activitate cognitivasem n toare. Acest lucru define te ceea ce a fost denumit „Theory of Mind”. Ea presupune c în ciuda faptului c nu putem cunoa te ce se petrece în con tiin a unei alte persoane, cu to ii suntem convin i c are tr iri asem n toare (percep ii, st ri emo ionale, motiva ii, credin e, cuno tin easem n toare). Ea este determinat de mecanisme înn scute care îns sunt cizelate i perfec ionate de via a în mediul sociocultural ambiant (prin factori epigenetici, ca înv area sau imitarea) (Premak D.G., Woodruff G., 1978, p. 515-528) . Suportul neurobiologic al acestui proces mintal se afl în urma unor cercet ri bazate pe tomografii cu emisiune de electroni (PET) în por iuneamedial a lobului prefrontal, i în jurul an ului temporal posterior, în precuneus i în complexul amigdala-lob temporal (Gallagher and Frith,

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

11

2003, p. 77-83). Sunt cercet ri care par s dovedeasc faptul c i unele animale au o form de Theory of Mind. În analiza comunic rii interumane trebuie s lu m în considerare inten ionalitatea celui care emite comunicarea (mesajul). Aceasta depinde de motiva ia celui ce emite mesajul. De aceea, comunicarea interuman face parte din comportament. Omul comunic având un anumit scop ca, de exemplu, s ob in un anumit efect asupra interlocutorul s u (îi spore te tezaurul de cuno tin e, îi modific starea afectiv , determin o ripost comportamental etc.). Scopul (inten ia) unei comunic ri define te planul pragmatic al acesteia. În comunicarea interuman foarte importante sunt efectele ob inutecare depind de motiva ia interlocutorului. Dac destinatarul nu este motivat s recep ioneze mesajul acesta nu- i mai poate îndeplini scopul: Voxclamavit in desertum. Planul pragmatic ocup o pozi ie central în cadrul antropologiei limbajului i al psiholingvisticei. Comunicarea interuman se face prin limbajele oral i scris ce formeaz a anumita comunicare verbal (prin cuvinte i sintagme) dar i prin comunicare nonverbal ca limbajul corpului (mimic , atitudine corporal , gesturi, contact vizual .a.). La acestea se adaug informa iile transmise prin caracteristicile vocii i modularea tonului vocii. Toate aceste comunic ri au un suport material (sunete, elemente grafice, gesturi etc.). Orice tip de stimuli recep iona i de organele de simpot fi suportul material al unei comunic ri interumane. Deoarece în majoritatea cazurilor cei ce comunic între ei se afl la o oarecare distanunul de cel lalt, sim urile cele mai folosite sunt cele ce sunt mijlocite de telereceptori i anume de auz i vedere (mirosul fiind utilizat infinit mai pu in de specia noastr ). Aceste elemente materiale fizice sau chimice formeaz suportul material al mesajului sau planul s u energetico-material. Elementele materiale care suport un mesaj sunt în prealabil organizate cu ajutorul unei limbi (limbaj). Aceasta este – cum sus inea deja Aristotel - un sistem de simboluri cu care poate fi reprezentat lumea iexperien ele noastre a a cum se reflect în con tiin a noastr .O limb este un sistem care genereaz cuvinte i sintagme. Pentru aceasta dispune de un repertoriu finit de elemente (foneme, grafeme sau litere icifre etc.) care constituie alfabetul limbii respective (atomii s i). În limbile naturale num rul fonemelor este de circa 25-30 pentru toate limbile. Aceste elemente sunt combinate în succesiuni catenare (în timp în mesajele orale, spa iale liniare, în cele grafice) prin ni te reguli care definesc gramatica respectiv . Aceasta genereaz , în primul rând, un repertoriu de cuvinte care nu este finit i care formeaz dic ionarul limbii respective (un om cultivat

Constantin B L CEANU STOLNICI

12

ajunge s memoreze peste 60000 de cuvinte). Urmeaz succesiuni de cuvinte care formeaz sintagme (exemplu: propozi ii, fraze) (complexele macromoleculare). Regulile de construire a sintagmelor definesc sintaxa limbii respective. Un progres mare în cunoa terea comunic rii în general i a celei interumane a fost realizat prin modelarea matematic a gramaticilor. Cel mai important model este cel al gramaticilor generative (Chomsky N., 1975, 2001). Existîns i alte modele ca cele categoriale, transforma ionale sau proiective. Se poate demonstra echivalen a unei gramatici generative cu un automat finit, de tip Turing (Turing A., 1936) care „fabric ” sintagme apar inând unei limbi date folosind un alfabet sau dic ionar i un set de norme gramaticale (sintactice). Numai c acest automat „fabric ” sintagme corecte din punct de vedere lingvistic, dar care pot s nu aib nici o semnifica ie („context-freegrammar”). Sunt fraze construite corect cu cuvinte corecte dar care pot s aib sau nu un sens. De exemplu, Triunghiul este o pas re care se tope te prin discursurile catalitice ale unui ca caval demen ial este o sintagmgramatical corect a limbii române, dar total absurd . Un sistem care genereaz astfel de sintagme tr nc ne te fraze perfecte din punct de vedere lexic i gramatical, dar f r s aib neap ratsemnifica ii.

Structura lingvistic a unui mesaj define te planul sintagmatic al unui mesaj (comunic ri).

Orice mesaj generat de o limb are o anumit distribu ie statistic a elementelor (foneme, litere) sau cuvintelor care permite ata area câte unei probabilit i acestor componente ale sale. În felul acesta, se poate vorbi de un plan statistic sau probabilistic al unui mesaj. Acesta depinde de caracterul probabilistic regulat al gramaticelor respective. Unele mesaje sunt generate de un model markovian ascuns (Marcus K.). Se pot astfel considera sintagmele drept structuri stochastice.

Fiecare limb este caracterizat printr-o distribu ie statistic proprie a fonemelor. Aceast caracteristic este con tientizat într-un anume fel de creierul uman. Foarte multe persoane, ascultând o limb pe care nu o în eleg, pot preciza totu i c este vorba de o limb slav , de una germanic ,de o limb latin sau de limba maghiar . Aceast recunoa tere se bazeaz pe structura sonor a sintagmelor respective, iar aceast structur sonor este determinat de distribu ia statistic a vocalelor i consonantelor.

Tot structura probabilistic a mesajelor permite i un alt demers, acela al teoriei informa iei, a a cum a fost formulat de Claude Shannon (Shannon C., 1948, p.379–423, 623-656), pe baza unor cercet ri a lui Hartley (Hartley R.V.L., 1928, p.535), teorie care st la baza revolu iei

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

13

informa ionale pe care o tr im. Aceast teorie a permis i o abordare cantitativ pornind de la definirea conceptului de entropie informa ionalcare a mai fost numit i cantitate de informa ie (un termen ambiguu, c ci nu se refer ca informa ia semantic ). Ea este exprimat de urm toarearela ie:

în care p(x) este probabilitatea semnalului (fonemului) x f cândparte din mul imea X a semnalelor (fonemelor, literelor) semnalului considerat. Pentru motive de calcul logaritmarea se face în baz de 2. Pornind de la aceast no iune s-a ajuns a se stabili unit ile de m sur ale informa iei. Dac baza de logaritmare este 2 unitatea respectivse nume te bit, definit de J.W Tukey1. Este o unitate ast zi universal folosit de to i informaticienii.

Planurile unui mesaj Descrierea mesajelor cu cele cinci planuri amintite constituie nucleul

central al abord rii structuraliste a comunic rii.În cadrul acestei abord ri problema rela iei dintre planul sintagmatic

i semnifica ia lui (planul paradigmatic) este una din cele mai delicate. A fost pus prima dat înc de Aristotel i apoi explicit de Ferdinand de Saussure (Saussure F., 1916, 2002), la începutul secolului al XX-lea. Ea nu este înc exhaustiv rezolvat . Gra ie acestei leg turi, mesajele - a a cum am mai spus - pot exprima simbolic realit ile lumii sau tr irile noastre.

Cuvintele, sintagmele sunt realit i concrete (sonore, grafice etc.) care exprim simbolic alte realit i concrete. De exemplu, cuvântul calformat din trei foneme, se refer simbolic la animalul respectiv. Tot a acuvintele pot s simbolizeze concepte abstracte (de ex. cel de infinit), numere sau idei (de ex. ideea de pl cere sau fericire). Aceste rela iisimbolice nu sunt cauzale, ci conven ionale i se înva prin educa ie.Limba permite astfel realizarea unei lumi simbolice, paralele cu lumea real , pe care o poate reflecta într-un anumit mod.

Nu trebuie s neglij m c asupra tuturor sistemelor de comunicare reale, deci i în cazul celor umane, ac ioneaz în condi ii reale perturba ii

Constantin B L CEANU STOLNICI

14

(zgomote) care, dac dep esc o anumit limit , pot face comunicarea ininteligibil . Fiabilitatea mesajelor depinde în mare m sur de amploarea perturba iilor. Perturba iile joac rolul de semnale negative, iar calitatea unui mesaj este dat de raportul S/N dintre semnalele pozitive (S) i cele negative (N).

Una din particularit ile comunic rii interumane este c mesajele transmise sau recep ionate au un exces de elemente componente, mai ales de cuvinte. Doar în condi ii cu totul excep ionale i nenaturale oamenii comunic prin sintagme telegrafice. Acest exces sau redundan asigur în primul rând fiabilitatea mesajelor în fa a agresiunii perturba iilor. Ele contribuie îns la personalizarea comunic rilor interumane care poart ,datorit lor, amprenta emi torului (vorbitorului, scriitorului). Fiecare emi tor uman introduce elementele redundante în func ie de personalitatea i cultura sa, de starea sa emo ional sau de scopul pe care-l urm re te.

Fiecare are stilul s u, ceea ce permite stabilirea unor tipologii ale comunic rii, problem major a antropologiei lingvistice. Buffon, înc din secolul al XVIII-lea, afirma: Stilul este omul (Buffon L., 1753).

Limbajul verbal are i o latur estetic la care elementele redundante contribuie esen ial. Un mesaj vorbit sau scris poate fi urât, frumos sau foarte frumos. Acest aspect se realizeaz în trei planuri.

Primul plan este realizat la nivelul pronun rii sonore sau al caracteristicelor caligrafice ale scrisului.

Al doilea plan se refer la „muzicalitatea” sintagmelor. Orice scriitor, mai ales orice poet, caut în frazele pe care le creeaz s satisfac iunele tendin e estetice ce caracterizeaz produc iile literare.

Al treilea plan se refer la con inutul semantic al mesajelor respective. Acest aspect st la baza tuturor produc iilor literare care formeaz una din p r ile cele mai de seam ale culturii umane.

Din acest punct de vedere poezia ocup un loc deosebit, c ci în construc ia textelor poetice criteriul estetic este dominant. Aspectele estetice ale comunic rii interumane apar in în special criticii literare Acest formidabil instrument al omului, sistemul s u de comunicare, exist datorit modului de organizare a creierului uman, pe de o parte, a laringelui, faringelui, cavit ii bucale, limbii i mu chilor gurii, pe de altparte. Cea mai mare contribu ie o are encefalul uman prin existen aasimetriei emisferelor cerebrale i a prezen ei regiunilor specializate pentru limbaj din emisfera major (stânga la dreptaci sau dreapta la stângaci) unde se afl o adev rat ,,ma in de comunicat” Ea ocup o por iune patrulater(P. Marie2) din scoar a cerebral , care a fost precizat atât pe baza unor studii anatomoclinice, cât i a unor explor ri cu tehnicile moderne (mai ales cele de imagistic ).

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

15

Frontal, se situeaz în partea anterioar a operculului rolandic (câmp 4) i în piciorul celei de a treia frontale (Broca), în câmpul 44 si 45. Limita anterioar suie pân în piciorul frontalei a doua (câmp 8 i 6). Înapoi se întinde pân în girul angular (câmp 39), iar inferior ocupcea mai mare parte a primei circumvolu ii temporale (câmp 21) i o parte din cea de a doua (câmp 22). Tot patrulaterul este centrat de girusul supramarginal (câmp 40) i în profunzimea scizurii lui Sylvius, de insula lui Reil.

Ariile corticale implicate în limbaj De i citoarhitectonica acestei regiuni este bine cunoscut înc de pe vremea lui Brodmann, toate eforturile f cute de tiin ele creierului nu ne permit în elegerea modului de func ionare, extrem de complex i de subtil, a acestei por iuni a sistemului nervos central uman (Eccles J., 1994). Leziunile macroscopice afectând acest patrulater produc alter ri ale comportamentului simbolic (alter ri ale limbajului vorbit i scris), care se numesc afazii. Alter ri mai fine produc tulbur ri ca dislexii, disgrafii, autism etc. Toat aceast ,,ma in cerebral ” este construit pentru fiecare exemplar uman pe baza informa iei genetice (Cohen J., 2007). Numeroasele cercet ri efectuate au precizat c aptitudinea de a comunica depinde de un ansamblu de gene în contextul c rora gena FOXP2 (Forkhead box protein P2) de pe bra ul lung al cromozomului 7(7q31) este cea mai important(Vargha-Khadem F., Gadian D.G., Copp A., Mishkin M., 2005, p. 131–137). Ea face parte din grupul FOX de factori de transcrip ie i con ine un domeniu ce se leag de ADN.

Constantin B L CEANU STOLNICI

16

Cromozomul 7 cu loca ia genei FOXP2 3 Gena FOXP2 fixat pe spirala ADN4

Un rol l-ar avea i gena LRRTM1 (leucine-rich repeat transmembrane neuronal 1) situat pe bra ul scurt al cromozomului 2(2p12)5

care determin asimetria i tipul de asimetrie a emisferelor cerebrale. Limbajul articulat uman este rezultatul evolu iei creierului Primatelor El apare la primele Homimide (Homo habilis i Homo Rudolfensis) acum 2,3-1,4 milioane de ani în Pleistocenul Gelasian. La acestea se g se te pe tabla intern a craniului amprenta ,,zonei limbajui” (Tobias P.V., 1971). Caracterul recent din punct de vedere filogenetic al acestei zone este confirmat i de faptul c , în ontogenez , este ultima por iune a scoar ei cerebrale care se mielinizeaz (Flechsig P., 1920). Creierul lor de circa 600cm3 este cu 50% mai mare decât al Australopitecilor, dar mai mic decât jum tate din cel al lui H sap sap. Apari ia acestei ,,ma ini de comunicat” ar putea fi rezultatul unei muta iiChomski poate chiar la nivelul genei FOXP2. Evolu ia speciilor i apoi cea embrionar individual creeaz,,ma ina de comunicat” care este determinat genetic, dar nu i limbajele care sunt produse ale culturii ce trebuiesc create i înv ate de fenotipurile umane. Acest aspect a fost demonstrat printr-un experiment celebru realizat de împ ratul Frederic II Hohenstauffen în secolul al XIII-lea d.H, descris de

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

17

c lug rul Salimbene di Adam în cronicile sale. Alte experimente efectuate de faraonul Psammetichus I, în sec al VII-lea î.H, relatat de Herodot i de regele Jacob V al Sco iei, i-au convins în mod eronat c limbajul este înn scut. Exist o mul ime de ipoteze care caut s explice cum primii oameni au descoperit aptitudinile lor de a comunica prin limbaj i cum au construit apoi limbajul de care s-au folosit a a numit limba primordial .Men ion m c în leg tur cu aceast limb primordial s-au formulat o serie de ipoteze i teorii tiin ifice (paleoantropologice, paleolingvistice), dar ipara tiin ifice (mistice sau mitice).

Evident c nu tim de ce limb se foloseau str mo ii no tri din Paleolitic. E sigur c era o limb mai simpl , mai rudimentar , considerabil mai s rac , ini ial asem n toare cu limbile de tip pidgin6 i apoi de tip creol7 (care au cuvinte mult mai pu ine i structuri gramaticale simple). E foarte probabil ca urme ale acestor cuvinte s se g seasc printre r d cinile limbilor moderne. De asemenea, structurile gramaticale ale limbilor de ast zi prin universalitatea lor, pledeaz în favoarea mo tenirii lor de la limba primordial . „Inventarea” cuvintelor este o enigm . Unele s-au dezvoltat din vocaliz rile emo ionale înn scute. Altele au avut la baz anumite gesturi, altele poate au fost construc ii fonematice aleatorii. În unele cazuri s-au imitat sunete din natur , în special vocaliz rile animalelor (cuvinte onomatopeice). În acest caz un rol important se pare c a fost cel al neuronilor în oglind din lobul prefrontal (inclusiv centrul lui Broca) care mijlocesc comportamentele de imitare (Rizzolatti G., Fogassi L., Gallese V., 2006, p.30-37). De asemenea, nu trebuie s uit m c primii oameni nu au ap rut din senin i nu au tr it izola i. Ei au ap rut desigur în urma unor muta ii, în sânul unei familii i a unei popula ii de Hominine mai primitive (H.ergaster, H.erectus, H.heidelbergensis) care dispuneau i ele de un sistem de comunicare verbal, sistem pe care e probabil c primii H.sapsapiens i l-au însu it i pe care l-au perfec ionat ulterior datorit aptitudinilor lor cognitive net superioare i a dispozitivelor lor de vorbit mai evoluate. Apari ia limbajului uman (glottogonia) este înc incomplet elucidat . Se tie c acest limbaj a început s se formeze odat cu primele exemplare ale

speciei noastre acum circa 200.000 de ani într-o regiune anumit din r s ritul Africii subecuatoriale. Este modelul monogenesic legat de modelul „out off Africa”. Atunci oamenii acelor vremuri au creat i folosit primele cuvinte i au construit primele structuri gramaticale din care ulterior prin procesul de evolu ie al limbilor au derivat toate limbile p mântului.

Antropologia a putut preciza c acum circa 50 - 70.000 de ani s-a produs un salt cultural în societ ile umane poate printr-o muta ie odat

Constantin B L CEANU STOLNICI

18

cu care structura limbajului a f cut i ea un salt. Unii au spus chiar c este vorba de o muta ie la nivelul genei FOXP2 care joac un rol important în organizarea „ma inii” cerebrale umane de vorbit. Mul i consider c acest salt se datoreaz unui grav fenomen de gât de sticl (Gibbons A., 2006) în care popula ia uman s-a redus la 2-10 mii de oameni în urma marii catastrofe ecologice planetare produs de supererup ia vulcanic din zona lacului Toba din Sumatra. Aceasta ar însemna c limbile de azi provin din limba arhaic vorbit de ace ti supravie uitori mutan i de la sfâr itulPaleoliticului mediu.

Se pare c prin perfectarea comunic rii interumane din epoca amintit s-au creat i condi iile socioculturale care au determinat ie irea omului arhaic din Africa. Sunt lingvi ti care au încercat s precizeze aspectul limbii vorbite de omul de la Cromagnon (acum circa 30000 de ani). S-a vorbit de o limb evident ipotetic care a fost numit limba nostratic(descris prima dat de Pedersen, 1903: 535-561) din care ar deriva toate limbile europene ca i unele din Africa i Asia (Dolgopolsky, 2008).

Tot atât de nebuloase sunt i cuno tin ele noastre cu privire la motiva iile care au împins primii oameni s creeze i s foloseasc limbajul.

i în leg tur cu acest aspect exist un num r mare de ipoteze (nevoia de a da alarma cu privire la o primejdie, aceea de a aduna colectivitatea, de a coordona ac iunile în cursul unei vân tori sau lupte, realizarea solidarit iisociale, existen a unui altruism obligatoriu, îngrijirea copiilor, nevoia de a comenta i bârfi, nevoile impuse de diferite ritualuri, nevoile create de via aîn comun, de fabricarea i utilizarea primelor unelte etc.).

Una din particularit ile esen iale ale limbilor este c nu sunt cristalizate, ci c se modific odat cu succesiunea genera iilor umane, chiar i dup apari ia scrisului care este un indiscutabil sistem conservator.

Paleoantropologii au precizat c popula iile umane nu au tr it într-o mascompact , ci c s-au dispersat uneori la distan e foarte mari formând grup riizolate unele de altele care au evoluat fiecare pe cont propriu. Aceasta a f cut ca limba primordial s se diferen ieze. A a au ap rut diferitele limbi i dialecte ale lumii (se estimeaz la circa limbi vorbite ast zi în lume).

Lingvi tii au reu it s reconstituie adev ra i arbori genealogici care aratcum s-au diferen iat limbile ca ramurile i r murelele unui copac, aspect esen ial pentru antropologia lingvistic , dar i pentru cea cultural .

Pe arborele genealogic al limbilor umane s-au definit subdiviziuni numite superfamilii i familii lingvistice a c ror limbi provin dintr-o protolimb comun , cum ar fi superfamilia limbilor indoeuropene care cuprinde familiile germanice, slave, romanice i indice. Sunt i limbi ce nu pot fi incluse într-o familie. E vorba de limbile izolate cum ar fi limba bascilor.

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

19

Analiza acestor superfamilii i familii ne d o imagine asupra modului cum popula iile umane s-au dispersat. Nu trebuie îns s neglij m faptul c popula ii de origini diferite care tr iesc în urma deplas rilor lor pe un teritoriu comun încep s se contami-neze reciproc i limbile lor încep s se asemene formând un grupaj geo-grafic sau areal („Sprachbund”). Astfel apar adev rate mixaje linguistice. Trebuie s men ion m un aspect de o foarte mare importanantropologic . Limbajul nu serve te numai la comunicarea interuman . El este sub forma limbajului interior un element component al activit iipsihice cognitive umane. Manipularea de c tre gândire a conceptelor, datelor concrete i a diferitelor procese opera ionale se face cu ajutorul limbajului interior care are aceea i structur cu limbajul vorbit numai c se realizeaz în lumea virtual a mentalului. De asemenea, cunoa terea umaneste enorm facilitat de limbaj care permite etichetarea obiectelor gândirii, etichete care func ioneaz i ca ni te adrese de memorie pentru a accesa elementele stocate în memoria de lung durat . Tot limbajul permite clasificare datelor memorate, clasificare care este fundamental pentru realizarea proceselor cognitive. S-a i spus c procesul de cunoa terepresupune printre altele etichetarea lingvist i clasificarea datelor, iar clasificarea este i una din opera iile necesare pentru formarea conceptelor de diferite grade de abstrac iune. Disocierea dintre limbajul exterior i cel interior se observ în neuropatologie. El este realizat, de exemplu, de unele afazii (când limbajul exterior este perturbat iar cel interior este conservat) sau de mutismul akinetic (în care limbajul exterior este blocat în timp ce cel interior continus fie opera ional). De asemenea, apare i în unele dezordini psihice. Astfel se cunosc unele aspecte lingvistice pe care le prezint unii schizofrenici. De asemenea, sunt relevante în acest sens cazurile de auti ti (care au grave tulbur ri de intercomunicare uman ) ce dezvolt aptitudini cognitive remarcabile (a a numitul sindrom de savant sau savantism descris de D. Treffert i Heaton) (Treffert D.A., 2009), (Heaton P., 2004). A fi savant înseamn a avea func ii cognitive i o memorie deosebit de performante, de obicei în cadrul unui anumit domeniu. Fiind o manifestare rar , a fost considerat de unii ca o deviere de la normal idenumit chiar sindromul de savant. Treffert sus ine c circa 50% din savan i au elemente autiste, iar în cazul celorlal i 50% se g sesc adesea tulbur ri mentale pricinuite de boli organice ale sistemului nervos. Tot acest autor consider c sindromul de savant se g se te de 6 ori mai des la b rba idecât la femei ceea ce sugereaz clar o determinare genetic . Sidromul de savantism se suprapune par ial cu ceea ce J.L.Down denumea înc din 1887 „idiotul savant”.

Constantin B L CEANU STOLNICI

20

Antropologia cultural men ioneaz folosirea limbajului interior ipentru comunicarea (unidirec ional ) a unor oameni cu lumea transcendental (cu Dumnezeu, sfin ii, sufletele mor ilor etc.). Este o problem care a preocupat în special pe rosicruceanul R. Fludd din secolul al XVII-lea, care a descris i desenat i un canal de comunicare între creier i lumea de dincolo ce pleac din vertex.

Canalul de comunicare cu transcendentul (Fludd R., 1619)

Un domeniu interesant legat de problema comunic rii interumane este crearea de limbaje imaginare sau construite. Astfel de crea ii servesc pentru a realiza limbi secrete (cum sunt codurile folosite de serviciile secrete, de unit ile militare sau poli iene ti, de unele secte magicoreligioase, de de inu ii din închisori i de lumea interlop etc.). Tot astfel de limbaje imaginare sunt cele construite artificial pentru scopuri speciale. Ele sunt numite „conlangs”. Aceste limbi sunt sisteme semiotice create folosind toate regulile de construc ie ale limbajelor naturale. Sunt numite limbi planificate i au fost propuse ca limbi universale într-un efort de globalizare cultural a umanit ii. Construirea unor astfel de limbi a fost numit glossopoeia ( ). Limbajele construite(„conlangs”) sunt de trei feluri:

Artlangs sunt limbi construite în cadrul unor crea ii literare sau magicorelogioase ca de exemplu: „Regele Inelelor”de J.R. RTolkiens,

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

21

limbajul Kilgdon folosit în serialul Star Trek, limbajul îngerilor sau cel al lui Enoch;

Auxlangs (limbi auxiliare) sunt limbi construite pentru a crea mijloace universale de comunicare cum ar fi limba Esperanto inventat de L.L.Zamenhof, limbajul general a lui Leibnitz sau limba Volapug i

Engelangs sau limbajele inginerilor, care pot fi logice (loglangs), filosofice sau experimentale. În fine, progresele informaticii moderne, crearea diferitelor sisteme computerizate i a inteligen elor artificiale a dus la construirea unor limbaje artificiale folosite pentru dialogul om-ma in sau ma in -ma in ca ipentru realizarea diferitelor programe (limbajele de programare). Aceste limbaje artificiale sunt caracterizate de originalitatea lor, scopul pentru care au fost create i dimensiunile lor. Ele sunt în general opera unui autor sau unei echipe. i aceste limbi apar in antropologiei culturale moderne. Printre aceste limbaje de programare imperative, care au ap rut încdin anul 1960, se afl unele devenite universal cunoscute ca limbajele ALGOL, FORTRAN, BCPL, Pascal sau COBOL. La polul opus al acestui demers lingvistic se afl folosirea limbajului în contextul gândirii magice umane. Elementul esen ial al acestui demers este faptul c unele expresii verbale, cuvinte, propozi ii sau fraze sunt considerate a avea puteri supranaturale . Astfel, numele personale ale oamenilor cap t o „putere” deosebit .De aceea, printre altele, cel ce î i termin ini ierea ca i cei ce se c lug rescî i schimb numele. Deosebit de active în planul supranaturalului sunt numele Îngerilor, al Zeilor, Zei elor i mai ales al Demonilor sau altor for ebenefice, malefice sau ambivalente din lumea astral . De asemenea, se tie caracterul suprasacru i secret atribuit de esoterismul iudaic numelui ascuns al lui Dumnezeu. În decursul timpului i în diferitele culturi s-au folosit cuvinte speciale ca „abracadabra” sau „AGLA”, care la origine este acronimul unei sintagme ebraice”Atah Gibor Le-olam Adonai” (M re ia lui Dumnezeu este ve nic ) construit dup tehnica notarikon a Kabbalei. Tot atât de interesante sunt sintagmele sacre sau magice ( μμ ) ce con in în ele puterea de a provoca efecte supranaturale numai prin pronun area lor (de obicei în contextul unui anumit ritual).

i în cadrul unor religii exist formule linguistice sacre cu efecte benefice sau de ap rare (apotropaice) împotriva r ului. Aceste cuvinte sau sintagme (formule magice sau sacre) î i produc efectele lor dup cum sunt rostite (de la caz la caz) în gând, optit, cu voce tare sau cântat.

Constantin B L CEANU STOLNICI

22

În magia practic se cunosc, de exemplu, formulele sacre cuprinse în Cartea Mor ilor i în Textele piramidelor sau cele ale sarcofagiilor din Egiptul faraonic (Culianu P.) care au puterea de a învinge dificult ile întâlnite de suflet dup moarte când trebuie s treac prin capcanele sau v mile v zduhului (B l ceanu C., Berescu, M., 2009). Tot în magia practic , în cadrul a ceea ce s-a numit Goetia sau Ars Goetica (de la cuvântul grecesc goeteia – = vr jitorie), se cunosc formulele magice care sunt strigate pentru invocarea for elor supranaturale. Aceast procedur i acest termen au fost men iona i prima dat în secolul al VI-lea î.H.de Pherecyde din Syrios (unul din dasc lii lui Pitagora) iHellanicus din Lesbos (M ller K.). El a fost mult utilizat în magia elenistici apoi în cursul Rena terii devenind un ,,instrument” al magiei ceremoniale,

a a cum sublinia în secolul al XVI-lea George Pictorius din Villingen, un aprig adept al arderii pe rug a vr jitoarelor. Un exemplu tipic de texte rostite cu scop magic sunt descântecele p strateîn tradi iile populare. Am men ionat deja c oamenii comunic între ei nu numai prin limbajele verbale orale sau scrise, dar i prin limbajul gesturilor. Dac pentru comunicarea verbal (oral sau scris ) alfabetele, dic ionarele i regulile de gramatic sunt evidente i minu ios studiate de lingvi ti, nu acela i lucru se poate spune despre comunicarea nonverbal(paralingvistic ), unde aceste aspecte sunt mai pu in precise (Oleron P.). Kinezica (Birdwhistell R., 1970) este o disciplin care se ocup cu interpretarea limbajului corpului identificând i descifrând semnalele emise de corp prin pozi ia acestuia (pantomim ), gesturi i expresii ale fe ei(mimic ) care toate în ultim analiz sunt pattern-uri motorii (mi c rielementare sau grupaje de astfel de mi c ri). Sunt autori care vorbesc de existen a unor kineme (Knapp M., 1972) care ar fi echivalente cu fonemele din limbajul vorbit sau grafemele din cel scris. Pentru antropologie este esen ial de stabilit dac acest limbaj este determinat genetic sau cultural (dac este natural, înn scut sau conven ional achizi ionat prin înv are în mediul familial i social.) Suntem convin i c ultima variant este cea corect . Tot atât de important este problema dac limbajul corpului este universal (men inându-se din genera ie în genera ie) sau nu (aspecte particulare pentru anumite popula ii).

Descifrarea limbajului corpului este o parte important din „citirea rece” folosit de manipulatori, escroci, pseudomagicieni etc., pentru a afla de la victimele lor cât mai multe informa ii f r ca acestea s - i dea seama. Tot atât de complex este i problema limbajului corporal realizat prin mimic la nivelul fe ei. i aici este vorba de un limbaj quasiuniversal, ancestral care, în mod special, exprim st rile afective cu ajutorul unui

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

23

repertoriu de semne i de reguli de combinare a lor. i în acest caz, problema rolului determin rii genetice sau culturale (mai ales prin imita ie)(„nature” sau „nurture”) este înc nerezolvat . Unele studii asupra orbilor din na tere par a indica o determinare genetic (Dumas G.). Limbajele corpului i cele mimice sunt studiate în special de actori.

i mai imprecis este comunicarea realizat prin modula iile nonlingvistice ale limbajului articulat (expresia sa intonativ ) sau prin unele aspecte ale grafismului scrisului manual (analizate de grafologie). Se tie, de exemplu, c i un copil care ascult la telefon un mesaj oral poate deduce c este rostit de un b rbat sau de o femeie, poate preciza dac este vorba de un copil, un tân r sau un b trân, dac cel ce vorbe te este bine sau r u dispus, dac îi este fric sau dac este mânios .a.m.d. Limbajele corpului i limbajul vorbit sunt formele cele mai vechi imai generale ale comunic rii interumane. Inteligen a i spiritul creator al omului a inventat în epoca bronzului scrisul, unul din cele mai formidabile sisteme de comunicare. Acesta a c p tat o performan extraordinar dupdescoperirea în secolul al XV-lea al tiparului. În secolul al XX-lea a ap rut drept o nou form de comunicare, comunicarea virtual care a dus la crearea internetului, cel mai vast i mai complex sistem de rela ii informa ionale, a c rui importan antropologicînc nu poate fi evaluat . Este una din crea iile umane care a i început sinfluen eze calitatea vie ii popula iilor de pe aproape tot globul. Nu putem trece cu vederea unele scrieri speciale cum ar fi alfabetul inventat de Morse8 pentru telegraf i alfabetul tactil al lui Braille9 pentru orbi. Tot atât de interesant i util a fost i alfabetul pentru surzi bazat pe pozi iadegetelor mâinilor (dactilologic) care a fost inventat în secolul al XVIII-lea de Charles-Michel de L'Epee (Jakobson R., 1971-1985). Comunicarea (verbal i nonverbal ) este influen at de distan adintre cei ce comunic . În acest sens, marele antropolog Ed. Hall (Hall E., 1966) creatorul proxemicei a stabilit 4 niveluri de distan e interpersonale: 1.Distan a intim ( pân la 46 cm.) 2.Distan a personal (46 -120 cm,) 3.Distan a social (1,2 -3,7 m.) 4.Distan a public (3,7-7,6 m i chiar mai mult) Distan ele respective variaz , dup Hall, de la cultur la cultur ceea ce este important pentru cei ce se ocup de antropologia multicultural . Dup cum se vede, comunicarea interuman este un subiect pasionant, extrem de complicat, cu multe necunoscute care intereseaz pe to i oamenii de cultur dar i pe speciali tii din domeniul linguisticei, psihologiei, tiin elor sociale, filosofiei, tiin elor creierului, antropologiei ibine în eles al tiin elor comunic rii.

Constantin B L CEANU STOLNICI

24

NOTE1Tukey a lucrat sub conducerea lui J. V. Neumann. El a inventat denumirile de bit (1943) i

de software (1958). 2Marie Pierre, Revision de l question de l'aphasie. Se tie c P. Marie eliminase centrul lui

Broca (piciorul frontalei III stg)d in patrulaterul s u ceea ce a creat una din cele dramatice controverse din istoria neurologiei. Este meritul lui Dejerine de a fi ap rat descoperirea lui Broca. Semaine Medicale p. 24-247,493-500.565-575, 1906.

3http://ghr.nlm.nih.gov/gene/FOXP2 4http://www.nlmfoundation.org/about_autism/study_guides/sg9.htm 5Francks C, Maegawa S, Laurén J, et alii. (December 2007). „LRRTM1 on chromosome

2p12 is a maternally suppressed gene that is associated paternally with handedness and schizophrenia”. Mol. Psychiatry 12 (12): 1129–39, 1057.

6O limb de tip pidgin este o limb extrem de simpl cu structuri gramaticale foarte rudimentare care apare în general între oameni ce vorbesc limbi diferite i vor s comunice între ei.

7O limb de tip creol este o limb ce deriv dintr-o limb de tip pidgin când aceasta devine limba matern a unei noi genera ii Ea este mai evoluat i are o gramatic ceva mai complex .

8Samuel Morse a inventat un alfabet format din linii i puncte pentru a fi folosit de telegraful electric pe care l-a inventat împreun cu A. Vail care s-a generalizat în 1844.

9Louis Braille care era orb a pus la punct alfabetul lui în 1829 schimbând radical via anev z torilor. Alfabetul lui provine din codul inventat de Ch. Barbier de la Serre la ordinul lui Napoleon pentru a putea fi cetit de trupe in timpul nop ii f r s aib nevoie de lumin .

BIBLIOGRAFIE

B l ceanu Stolnici, Constantin, Berescu, M., Gândirea magic , Bucure ti, Editura Nemira, 2009.

Buffon, Georges-Louis Leclerc de, Discursul de recep ie la Academia Francez , 25 august 1753.

Birdwhistell, R., Kinesicsand Context, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1970.

Chomski, Noam, Théories du langage - Théories de l'apprentissage : le débatentre Jean Piaget et Noam Chomsky, Seuil, 1975.

Chomski, Noam, Le Langage et la pensée, Petite bibliothèque Payot, 2001.Chomsky, Noam, The Architecture of Language, Oxford University Press

http://en.wikipedia.org/wiki/ Cohen, Jon The Genetics of Language, MIT Tehnology Revue, 2007.

http://www.technologyreview.com/featuredstory/409215/the-genetics-of-language/ (Cohen J., 2007).

Culianu, Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie si mituri,http://www.devoir-de-philosophie.com/dissertation-expression-automatique -mimique-volontair...(Culianu P.)

Dolgopolsky, Aharon Nostratic Dictionary Cambridge, 2008. Dumas, G., Expression automatique et mimique volontaire: le rôle de

l'imitationhttp://www.devoir-de-philosophie.com/dissertation-expression-automatique-mimique-volontair...

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

25

Eccles, John C., Evolution du cerveau et creation de la conscience,Flammarion, Paris, 1994.

Flechsig, P., Anatomie des menschlichen Gehirns und Rückenmark saufmyelo genetischer Grundlage, Thinne Lepzig, 1920.

Fludd, R., Utriusque cosmi maioris scilicet et minoris […] historia, tomus II (1619), tractatus I, sectio I, liber X, De triplici animae in corpore visione (Fludd R., 1619).

Gallagher and Frith, Functional imaging of 'theory of mind', Trends in Cognitive Sciences Vol. 7, No. 2, 2003.

Gibbons, Ann, The fisrt Human, Doubledai, Londra, 2006. Hall, Edward T., The Hidden Dimension, Anchor Books, 1966. Hartley, R.V.L., Transmission of Information, Bell Systems Technical

Journal, vol. 7, July 1928.Heaton, P., Wallace, Gl., Annotation: the savant syndrome, J Child Psychol

Psychiatry45 (5): 899–911, July 2004. Jakobson, Roman, Selected Writings (ed. Stephen Rudy). The Hague, Paris,

Mouton, in six volumes, 1971-1985. Jakobson, Roman, Selected Writings (edition Stephen Rudy), The Hague,

Paris, Mouton, in six volumes. Knapp, M., Nonverbal Communication in Human Interaction, Reinhartand

Winston Inc., New York, 1972. Marcus, Kracht, Introduction to Probability Theory and Statistics to

Linguistica.http://www.linguistics.ucla.edu/people/kracht/courses/mathling2/statistics.pdf.

Oleron, P., Expression automatique et mimique volontaire: le rôle de l'imitation.http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/psy_00035033_1952_num_52_1_8604.

Pedersen, H., ,,TürkischeLautgesetze” in Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft, 57, 1903.

Premack, D. G., & Woodruff, G., Doesthechimpanzeehave a theory of mind? Behavioraland Brain Sciences, 1, 1978.

Rizzolatti, Giacomo, Fogassi, Leonardo, Gallese, Vittorio, Mirrors in the Mind, Scientific American Vol 295, Nr. 5, 2006.

Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique générale, ed. C. Bally and A. Sechehaye, 1916.

Saussure, Ferdinand de, Écrits de linguistique générale (edition prepared by Simon Bouquet and Rudolf Engler), Paris, Gallimard, 2002.

Shannon, Claude, A Mathematical Theory of Communication, Bell System Technical Journal, Vol. 27, p. 379–423, 623–656, 1948.

Tobias, P. V., The Brain in Hominid Evolution, New York and London, Columbia University Press, 1971.

Constantin B L CEANU STOLNICI

26

Treffert, D.A., The savant syndrome: an extraordinary condition. A synopsis: past, present, future, Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci364 (1522): 1351–7, 2009.

Turing, A., On Computable Numbers, With an Application to the Entscheidungsproblem, Proceedings of the London Mathematical Society, Series 2, Volume 42, 1936.

Vargha-Khadem F, Gadian DG, Copp A, Mishkin M „FOXP2 and the neuroanatomy of speech and laFrancks C, Maegawa S, Laurén J, et al. (December 2007). „LRRTM1 on chromosome 2p12 is a maternally suppressed gene that is associated paternally with handedness and schizophrenia”. Mol. Psychiatry 12 (12): 1129–39, 1057. Nature Reviews Neuroscience 6 (2).

ABSTRACT Interhuman communication is done by an exchange of verbal and non-verbal information that uses a structure of the type proposed by the information theory. The information transmitted has five levels (pragmatic, paradigmatic, semantic, statistical, and energetic/material). The most sensitive problem is the relation between the paradigmatic level (of the significances, of meaning) and the syntagmatic one (of the linguistic support). Communication is enabled by a neurobiological device situated in the dominant hemisphere. This device philogenetically developed in Homo habilis 2.3 million years ago and is genetically determined especially by the gene FOXP2. It ensures the ability to communicate. Communication itself is a cultural product that must be learned. The discovery of the aptitude to communicate by the first men, their motivations to speak and the way the primordial language was built are still hypothetical. A distinction should be made between external and internal language. In the history of culture, a magic dimension of language is sometimes rendered evident.

KEY-WORDS: communication, information, language, meaning, symbol.

RÉSUMÉLa communication interhumaine consiste en un échange d'informations verbales et

non-verbales qui utilise un mécanisme du type proposé par la théorie de l'information Les informations transmises ont cinq plans (pragmatique, paradigmatique, sémantique, statistique et énergético-matériel). Le problème le plus sensible est la relation entre le plan paradigmatique (des significations) et celui syntagmatique (du support linguistique signifiant). La communication interhumaine est réalisée par un dispositif neurobiologique situé dans l'hémisphère dominante apparue phylogénétiquement il y a 2,3 millions d'ans chez l'Homo habilis et déterminée génétiquement surtout par le gène FOXP2. Ce dispositif ne fait que déterminer l'aptitude à communiquer. La communication, en revanche, est un produit culturel qui s'apprend. La découverte par les premiers hommes de leur aptitude à communiquer, leurs motivations pour parler et la façon dont ils ont construit la langue primordiale ne sont encore expliquées que par des hypothèses. On doit faire une distinction entre les langages intérieur et extérieur. L'histoire de la culture met en évidence dans certains cas une dimension magique du langage.

Comunicarea interuman . Considera ii antropologice

27

MOTS-CLÉS: communication, information, langage, grammaire, signification, symbole.

REZUMAT Comunicarea interuman se face printr-un schimb de informa ii verbale inonverbale care folose te un mecanism de tipul celui propus de teoria informa iei.Informa iile transmise au cinci planuri (pragmatic, paradigmatic, semantic, statistic ienergetico material). Cea mai sensibil problem este rela ia dintre planul paradigmatic (al semnifica iilor) i cel sintagmatic (al suportului linguistic). Comunicarea este mijlocit de un dispozitiv neurobiologic situat în emisfera dominant ap rut filogenetic la Homo habilis acum 2,3 milioane de ani i determinat genetic în special de gena FOXP2. Acest dispozitiv confer aptitudinea de a comunica Comunicarea este un produs cultural care se înva .Descoperirea de c tre primii oameni a aptitudinilor de a comunica, motiva iile lor i modul cum s-a construit limba primordial sunt înc ipotetice. Trebuie f cut distinc ia dintre limbajul exterior i cel interior În istoria culturii se eviden iaz uneori i o dimensiune magic a limbajului

CUVINTE-CHEIE: Comunicare, informa ie, limbaj, gramatic , semnifica ie,simbol.

DE LA COMMUNICATION HUMAINE À LA COMMUNION DES SAINTS MARTYRS BRANCOVAN

Acad. IPS IRINEU POPA Mitropolitul Olteniei

I. LA COMMUNION DANS LA SAINTE TRINITÉ, PRINCIPE DE L’UNITÉ DANS L’AMOUR

L’unité de la nature divine éternellement hypostasiée, éternellement exprimée dans la Personne, s’exprime particulièrement dans la communion des Personnes divines. L’unité ne peut être objectivée. Elle apparaît manifestement au sein de la communion ; elle est intérieure, elle appartient à la source paternelle. Pour Saint Basile la question de l’unité est toujours moins importante que la question de l’union, de la communion. Et c’est toujours à cause de cette vision antinomique des choses. L’antinomie est incompatible avec l’unité. Alors que l’union est le fruit de la tension antinomique des libertés personnelles. C’est en ce sens que l’union, que ce soit l’union des Personnes divines entre elles, que ce soit l’union de Dieu et de l’homme, est présentée comme « nuptiale » – communion et appartenance mutuelle dans la différence et la liberté.

Le Père a et est toute la nature divine. Il en est le principe, comme il est le principe de la Sainte Trinité. Mais son être n’est pas solitaire. Le Père a sa propre nature non pas pour lui-même, mais pour le Fils à qui il donne naissance éternellement et pour le Saint Esprit. L’amour du Père c’est de désirer l’existence d’un autre que lui-même, « sans éparpiller pour autant le mystère de Dieu en plusieurs morceaux ». Il s’efface en donnant l’existence à un autre que lui-même «parce qu’en Dieu le Père et un Dieu le Monogène, on ne contemple pour ainsi dire qu’une seule forme se réfléchissant comme en un miroir dans la déité qui ne connaît pas de différence ». Le Père donne tout ce qu’il a et tout ce qu’il est non pas en se divisant, non pas en donnant une partie de lui-même, mais en se donnant totalement, sans restriction. Non seulement, il accepte, mais il désire de toute éternité que soit hypostasiée sa nature créatrice et vivifiante dans le Verbe est dans l’Esprit. Ne gardant rien pour soi, le Père se vide de lui-même, afin de se posséder, non pas en soi, mais hors de soi. Le Père se réalise dans l’amour extatique, en se dépossédant de soi-même pour se retrouver dans la Fils, Verbe hypostatique que prononce le Père. « Le fils est en effet, dans le Père et le Père dans le

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

29

Fils, puisque tel est celui-ci, tel est celui-là, et celui-là, celui-ci, et qu’en cela ils ne font qu’un»[1]. « En conséquence, dit Saint Basile, selon la propriété des Personnes ils sont un et un ; mais selon leur nature commune, les deux ne sont qu’un ». Le Père donne tout ce qu’il a et tout ce qu’il est au Fils et à l’Esprit, de sorte qu’ils aient sa nature comme la leur propre. Saint Basile se sert d’une image prise de la vie quotidienne pour expliquer cet enseignement : « Comment donc, s’ils sont un et un, n’y a-t-il pas deux Dieux ? Parce que l’image du roi on l’appelle roi aussi et qu’on ne dit pas deux rois : le pouvoir royal ne se dédouble pas, la gloire ne se divise pas. De même qu’il n’y a qu’une seule autorité sur nous et que le pouvoir en est unique, de même la gloire que nous lui rendons est-elle unique et non multiple, parce que l’honneur rendu à l’image passe au prototype»[2]. Ce que l’image est là par imitation, le Fils l’est ici par nature divine. Et de même qu’en art, la ressemblance se prend sur la forme, ainsi pour la nature divine, qui est simple, c’est dans la communion de la déité qui réside le principe d’unité»[3]. Le mot o v v utilisé par Saint Basile dans ce texte indique la communauté de la nature divine. Il pourrait avoir ici le sens de « communication », en raison des précisions ultérieures données par Saint Basile sur « la bonté naturelle, la sainteté de nature et la dignité royale que s’écoulent du Père par le Monogène, jusqu’à l’Esprit»[4]. Le Père a donné la vie qu’il a ; et il l’a donnée essentiellement à Celui qui est. «Comme le Père a la vie en lui-même ainsi a-t-il été donné au Fils d’avoir la vie en lui-même (Jn V, 26) ». Car le Verbe et l’Esprit, ayant tout reçu éternellement du Père, ont le pouvoir de le révéler à leur tour. « Personne ne connait le Père, si ce n’est le Fils, et celui a qui le Fils veut bien le révéler. » De même, le Paraclet est uni par nature au Père et au Fils et il dispose de la Révélation plénière : « L’Esprit Saint vous enseignera toutes choses », « Il vous mènera vers la plénitude de la vérité », dit de lui le Verbe incarné. A cause de la communauté de la nature, Saint Basile nomme Paraclet aussi bien l’Esprit que le Fils. «Comme Paraclet, il porte en lui l’empreinte de la bonté du Paraclet qui l’a envoyé et dans sa propre dignité il manifeste la majesté de celui dont il est sorti (le Père) ». Ensuite continue-t-il, « comme le Fils est glorifié par le Père, qui déclare « Je l’ai glorifié et je le glorifierai à nouveau » (Jn 12, 28), ainsi l’Esprit est-il glorifié par sa communauté avec le Père et le Fils et par ce témoignage du Monogène : « Tout péché et blasphème vous sera pardonné, vous les hommes, mais le blasphème contre l’Esprit ne sera pas pardonné, à vous les hommes, mais le blasphème contre l’Esprit ne sera pas pardonné» (Mt 12, 31)[5]. Comme nous voyons c’est seulement dans ce cas que l’on peut

Acad. IPS IRINEU POPA

30

parler de l’Esprit du Christ, «parce qu’il lui est intimement uni par nature»[6]. Le Père se manifeste et parle en donnant naissance au Fils et il est tout entier dans sa manifestation. C’est pourquoi le Fils pourra dire : « Qui voit le Fils, voit le Père ». Et, le Père ayant tout remis au Fils, nous ne pouvons aller au Père sans passer par le Fils. « Le chemin de la connaissance de Dieu va donc, dit Saint Basile, de l’Esprit, qui est un, par le Fils qui est un, jusqu’au Père, qui est un…. Ainsi confesse-t-on les hypostases sans battre en brèche la pieuse doctrine de la Monarchie»[7]. Le fait qu’il faille passer par le Fils pour aller au Père n’implique pas un espace entre les personnes, car le Père et le Fils et le Saint Esprit ne sont séparés. Saint Basile dit que, chez les hommes, la nature est dispersée ( μ v ), et nous voyons cette nature dispersée dans les hypostases[8]. Mais dans les Personnes de la Sainte Trinite, il y a une communauté continue et indivisible[9] ; ou bien, la pensée ne peut concevoir entre le Père et le Fils et le Saint Esprit aucun intervalle ou bien elle s’avancerait dans le vide. En effet, il n’y a rien qui s’insère au milieu d’eux, ni aucune chose subsistante, à côté de la nature divine, qui puisse la partager intimement par l’interposition d’un élément étranger, ni le vide de quelque intervalle sans consistance, qui produise une absence dans l’harmonie intime de la substance divine, en brisant sa continuité par l’intercalation du vide. Lorsque nous pensons le Père comme incirconscrit en incréée, en même temps nous pensons comme tels le Fils et l’Esprit Saint, parce que l’infinité, la gloire et la sagesse du Père ne sont pas séparées du Fils et du Saint Esprit, «mais l’on saisit à la fois en eux une communauté et une distinction inexprimables sans que la différence des hypostases rompe la continuité de la nature, sans que la communauté selon la substance élimine la particularité des marques distinctives[10]. Saint Athanase dit, lui aussi : « Si nous disons que le Fils est, vit et existe en soi ( ) comme le Père, nous ne le séparons par du Père en imaginant certains espaces et distances qui les sépareraient, car nous croyons qu’ils sont unis d’une manière directe et sans aucun intervalle, et inséparables. Le Père tout entier porte en son sein le Fils tout entier, et le Fils tout entier vit conjointement avec le Père et se repose éternellement dans son sein paternel[11]. « La communauté ( o v v ) du Fils avec Dieu le Père s’est donc révélée éternelle, puisque notre pensée avance du Fils vers le Père sans traverser aucun vide, mais joint le Fils au Père sans intervalle », dit Saint Basile[12]. Saint Basile affirme avec force la pleine communion de l’Esprit avec le Père et le Fils. Cette communion est différente de celle que l’Esprit octroie à la créature. Le mot est le même, car la créature est appelée elle

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

31

aussi à la communion dans l’Esprit Saint. Mais à la différence de celle-ci, communion de l’Esprit lui-même au Père et au Fils n’est pas partielle, mais totale, plénière, relevant de la nature même de l’Esprit[13]. Les noms qui se rapportent au Père et au Fils sont communs à l’Esprit en raison de son intimité de nature avec le Père et le Fils[14]. Ainsi, la supériorité de nature du Saint Esprit est manifestée du fait qu’il porte les mêmes noms que le Père et le Fils et qu’il soit en communion d’actes avec eux. «Il est avant les siècles avec le Père et le fils ». Pour mieux éclairer ce problème Saint Basile utilise la préposition « avec ». Si pour les êtres créés, on dit que l’Esprit est « en » eux, diversement et de bien des manières, quant à sa relation au Père et au fils, plutôt que de dire que l’Esprit est en eux, il est plus conforme à la piété de dire que l’Esprit est « avec » eux. «Car exister avec, dit Saint Basile, se dit en propres termes et en toute vérité des êtres qui co-existent de façon inséparable les uns avec les autres»[15]. Ainsi, là o il y a au sens propre une communion réelle et inséparable, le terme « avec » l’exprime mieux, puisqu’il suggère l’idée d’une indissociable communauté. Mais là ola grâce de l’Esprit est susceptible de venir et de partir, on dit en toute vérité et propriété de termes, qu’il existe « dans»[16]. C’est ainsi que Saint Basile justifie l’adoption de la nouvelle formule « Gloire au Père avec les Fils, avec le Saint Esprit ». Les deux formules sont légitimes, rappelle-t-il constamment, mais l’une « dans » fait voir ce qui est en nous, l’autre « avec » révèle la communauté et la dignité avec Dieu. « Aussi bien usons-nous des deux termes et nous rendons gloire à Dieu et dans l’Esprit, et avec L’Esprit ». Saint Basile dit encore que cette prépositions « avec » exprime la dignité de l’Esprit, c’est-a-dire qu’elle signifie son égalité en gloire avec le Père et le Fils, mais aussi son rôle particulier de faire en sorte que chaque Personne soit en relation avec l’autre non pas seul mais ensemble avec l’autre. Il semble que ces deux significations se trouvent aussi dans l’expression conjointement avec par la quelle l’Esprit est lié au Père et au Fils dans le Symbole de Nicée-Constantinople. Comme nous avons pu le constater, Saint Basile ne cesse pas de dire que tout ce que possède le Père, appartient aussi au Fils, sauf l’absence de la naissance. Tout ce qui est la propriété du fils est aussi celle de l’Esprit, à part le fait que la première a été engendrée. Tout cela ne fait pas qu’ils diffèrent de substance, mais qu’ils sont distincts dans la même substance[17]. Pourtant, le fait que l’on parle des hypostases divines comme des sujets ne signifie pas que l’on réduise la nature divine à une réalité non subjective. La personne ne donne pas le caractère de sujet comme quelque chose de nouveau dans la nature divine. Car la personne n’est que le mode de subsistance réelle de la nature. Mais cela ne signifie pas non plus qu’il y ait une nature impersonnelle qui ses donnerait le caractère de sujet[18]. La

Acad. IPS IRINEU POPA

32

nature n’existe réellement que dans l’hypostase, comme dira plus tard Saint Maxime[19], et si elle est spirituelle, dans les sujets conscients. On peut avancer ce raisonnement : la nature subsistant seulement dans le sujet (la personne), implique toujours une relation consciente entre les sujets, donc son en hypostasiation en plusieurs sujets se fait dans une compénétration et transparence réciproque, parfaite ; ce que Saint Jean Damascène a appelé périchorèse. Car une personne (sujet) ne peut pas avoir la joie d’exister sans la communion avec d’autres personnes (sujets). Dans l’unité parfaite de la Trinité, dans la conscience de chaque personne doivent être parfaitement comprises et transparentes les consciences des deux autres personnes, et pour cela, leurs sujets mêmes (en tant que supports de la conscience)[20]. Le, Père dont la nature existe originellement en lui, court communiquer sa propre substance à son fils, le fils court à son Père comme l’image à l’original. La nature divine est, par suite de la génération, ou par suite de la procession en ce qui concerne le Saint Esprit, subsistante, sans altération, sans partage et donc tout entière et numériquement une et identique, dans le Fils el le Saint Esprit. Grâce à cet enseignement Saint Basile établit définitivement le sens de l’oμoo o , qui représente à la fois la consubstantialité des personnes et leur communion dans la Sainte Trinité. La communion se révèle aussi dans les propretés personnelles, non seulement dans la nature ou l’essence. Saint Basile dit : « Car les propriétés des caractéristiques et des formes considérées dans la substance, font une distinction dans ce qui est commun grâce aux caractéristiques qui les particularisent. Mais elles ne brisent pas la connaturalité de la substance…. Ainsi, quand nous entendons parler d’une lumière inengendrée, nous pensons au Père, et d’une lumière engendrée, nous concevons la nation du Fils. En tant que lumière et lumière il n’y a aucune contrariété entre eux, mais en tant qu’engendré en inengendré on les considère sous l’aspect de leur antithèse. Telle est, en effet la nature des propriétés, de montrer l’altérite dans l’identité de la substance. Elles-mêmes, les propriétés, se distinguent souvent les unes des autres en s’opposant et elles s’écartent jusqu’à former des contraires, mais elles ne déchirent pas l’unité de la substance[21]. L’opposition entre les personnes, dont Saint Basile parle ici, est l’apport spécifique de chacune dans la communion, ou le mode par lequel une personne communique avec l’autre dans l’acte de sa provenance, donnant et recevant et, par cela, se soutenant en ce qu’elles sont. Le fils et le Saint Esprit ont comme source commune, le Père et dans le Père chacun se réjouit avec l’autre du Père, non seulement de l’acte personnel par lequel chacun tire son origine, mai aussi de l’acte par lequel l’autre, par le fait que les deux tiennent leur origine d’une seule et même source. Dans ce contexte, on peut parler du repos de l’Esprit sur le Fils[22]. Chacun des deux qui

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

33

proviennent se réjouit avec le Père par le fait de provenir de Lui, et aussi avec l’autre pour cette même provenance. La communion des Trois Personnes se manifeste aussi dans le fait qu’elles s’affirment réciproquement comme personnes distinctes. « Car le Père n’aurait pas besoin du Fils puisqu’il crée de son vouloir ; mais c’est par le Fils qu’il veut. A son tour, le Fils n’avait pas besoin d’aide puisqu’il agit à la ressemblance du Père ; mais le Fils aussi veut parfaire par l’Esprit »[23].En Dieu chaque personne est et comprend le tout, mais la communion ou l’amour parfait consiste dans le fait que chacune, qui est tout, comprend les autres qui sont eux aussi tout. Les Personnes ou bien les « je », si on recourt au langage philosophique, ne se rencontrent pas de l’extérieur comme les sujets humains dans leur communion. Elles sont de toute éternité parfaitement intérieures l’une à l’autre, mais non pas identiques. « Le Saint Esprit est en tout inséparable de Père et du Fils et il n’existe entre eux aucun intervalle »[24]. Ou encore « mais en vérité nul n’est assez fou pour dire postérieur celui qui a fait les siècles, car aucun intervalle ne vient rompre la continuité naturelle du Fils au Père[25] ; et ensuite conclut Saint Basile « Il est donc conforme à la piété de penser le Fils en même temps que le Père»[26]. Dans la Sainte Trinité, il n’est pas possible qu’une personne s’affirme devant une autre personne. Chaque personne ne se révèle pas de soi-même mais deux ensembles révèlent la troisième. C’est pourquoi en chaque hypostase peuvent se voir les deux autres. Saint Basile dit « parfois le Père révélé le Fils, Parfois le Fils révèle le Père. Donc toute la divinité se révèle tantôt dans le Père, tantôt dans le Fils et dans le Saint Esprit»[27].Comme nous pouvons le constater, dans la communion de la Sainte Trinité, il n’y a aucune place pour la doctrine du Filioque. Chaque Personne est un sujet, jamais un objet. Nous ne pouvons même pas parler dans l’acte de provenance du Fils ou du Saint Esprit d’une passivité. Le Père engendrant éternellement le Fils, n’en fait pas pour cela son objet. C’est pourquoi, la doctrine chrétienne emploie aussi l’expression « Le Fils nait du Père », et pas seulement « Le Père engendre le Fils », et le Saint Esprit procède du Père comme aussi le Père spire le Saint Esprit[28]. La communion des Personnes telle qu’elle est donc, nous rend impensable le Filioque. Le Saint Esprit est dans un mouvement eternel de procession du Père, comme l’est aussi le Fils dans un mouvement eternel de génération du Père, bien que le Père ne soit pas non plus passif. (Fragmentul face parte din volumul Mgr. Irineu Popa, Métropolit d’Olténie (2011, pp.103-109). „La Personne et la Communion de Personnes dans la théologie de Saint Basile le Grand”, Bucarest: Les Editions BASILICA du Patriarcat Roumain.)

Acad. IPS IRINEU POPA

34

II. L’ESPRIT DE LA COMMUNION DES PERSONNES Il n’y a aucune différence entre le Saint Esprit et le Père et le Fils. Le fait que le Saint Esprit soit nommé le troisième dans la formule de foi n’implique pas qu’il soit de troisième rang dans la Sainte Trinité : « C’est pourquoi il est nécessaire de concevoir la première identité partout jointe, ou plutôt intimement unie à la différence, et de dire que la deuxième et la troisième sont la même. En effet ce que le Père est en premier lieu, le Fils l’est en second lieu et l’Esprit en troisième lieu. De nouveau, ce que l’Esprit est en premier lieu, le Fils l’est en second lieu, en tant que Seigneur aussi est l’Esprit et la Père en troisième lieu, en tant que Dieu est Esprit. Et dans la mesure o l’on peut traduire l’inexprimable avec violence, le Père est paternellement Fils, et le Fils filialement Père. Et de même pour l’Esprit, en tant que la Trinité est un seul Dieu[29]. Cette profession de foi exclut toutes les possibilités de considérer le Saint Esprit comme créature. En effet, dit Saint Basile, il n’y a absolument rien de créé dans la divine et bienheureuse Trinité[30]. Les explications de Saint Basile sont toujours d’accord avec la pensée de la Sainte Ecriture. L’Ecriture nous a présenté la vraie foi, donc nous croyons comme nous sommes baptisés, et nous glorifions comme nous croyons « puisqu’un Baptême nous a été donné par le Sauveur au nom du Père, du Fils et du Saint Esprit, nous présentons une profession de foi conforme à ce Baptême et une glorification conforme à cette foi, en glorifiant le Saint Esprit avec le Père et le Fils, parce que nous sommes persuadés qu’il n’est pas étranger à la divine nature »[31]. Tous ce qui est étranger à cette nature ne saurait participer aux mêmes honneurs. Les créatures sont distinctes de la divinité. Elles sont des esclaves, leur personnalité est en devenir par participation. Sans une vie donnée, sans un enseignement et ensuite sans une sanctification elles ne peuvent devenir des personnes véritables. Le Saint Esprit est au-dessus de tout cela. Il n’est pas esclave parce qu’il libère des esclaves, il donne la vie à tout le monde entant le vivificateur, il enseigne les hommes, entant l’Esprit de la Sagesse. Toutes les puissances célestes, les anges, les archanges, toutes les puissances qui sont au-dessus de ce monde reçoivent par l’Esprit leur sanctification. L’Esprit, Lui, à une sainteté naturelle qu’il n’a pas reçue, par grâce, mais qui fait partie de sa substance, aussi, ajoute Saint Basile, l’appellation de saint lui a-t-elle été spécialement décernée. Donc conclut Saint Basile, « ce qui est Saint par nature, comme le Père est Saint par nature et le Fils est Saint par nature, nous n’acceptons pas nous-mêmes de le séparer et de la retrancher de la divine et bienheureuse Trinité, et nous n’approuvons pas ceux qui sans scrupule le comptent comme créature »[32]. « L’Esprit de la

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

35

vérité qui procède du Père est une personne incorporelle purement immatérielle et simple. Sa nature n’est pas limitée, sujette à changement et variations, pareille à celle de la créature. Mais au contraire, il est une substance intelligente infinie en puissance, d’une grandeur sans limite. Personne d’entre les hommes ne peut mesurer la substance ni en temps, ni en siècles. Inaccessible par nature on peut le comprendre par sa bonté, remplissant tout de sa puissance, il ne se communique, mais en distribuant son opération en proportion de la foi. Simple par l’essence, varié dans ses miracles ; tout entier présent à chacun et tout entier partout sans atteinte à son impassibilité il est partagé ; en gardant son intégrité il se donne en partage : à l’image d’un rayon solaire dont la grâce, présente à celui qui en jouit comme s’il était seul à en jouir, brille sur terre et sur mer et s’est mêlée a l’air. Ainsi l’Esprit présent à chacun des sujets capables de la recevoir, comme s’il était seul, émet suffisamment pour tous la grâce en plénitude, en jouissent ceux qui participent, autant qu’il est possible à leur nature, mais non point autant qu’il peut lui se donner en participation »[33]. La personne du Saint Esprit est bien décrite dans ce texte. Le langage paradoxal de Saint Basile montre le Saint Esprit comme une personne dont les propres actions, libres, le rendent présent à chacun et tout entier partout, « présent à celui que en jouit comme s’il était seul à en jouir ». L’Esprit Saint est présent dans le Père et dans le Fils. « Il est présent à celui qui en jouit comme s’il était seul à en jouir ». C’est-a-dire que son amour est total, sans partage est sans limite. L’Esprit Saint est la communion avec le Père et le Fils. Ce terme de « communion » répond à deux aspects distincts: si l’Esprit est communion plénière à la nature du Père et du Fils, L’Esprit est également en communion en lui-même, communion active, don de la grâce divine à la créature. Comme nous l’avons vu, l’Esprit Saint participe pleinement à la nature divine[34]. Il a en lui-même « l’Image de l’Invisible » et dans sa bienheureuse contemplation de l’Image, dit Saint Basile, tu verras l’indicible beauté de l’Archétype[35].Etant au dessus de la création, l’Esprit Saint participe à la royauté divine. Ainsi, la supériorité de la nature du Saint Esprit est manifestée du fait qu’il porte les mêmes noms que le Père et le Fils, et qu’il entre en communauté d’opérations avec eux. La communauté du Saint Esprit ne dépassé pas la Sainte Trinité parce que le Saint Esprit ne sort pas au-delà du Fils. Eglise, c’est-a-dire la communion des hommes avec Dieu, est le Corps du Christ et dans ce Corps, les âmes entrent dans « la familiarité de l’Esprit »[36]. Le Saint Esprit, comme dit Saint Basile, est présent en chacun, parce que chacun este une personne à l’image et à la ressemblance de Dieu. La jouissance que chaque

Acad. IPS IRINEU POPA

36

personne reçoit est unique parce qu’elle est une personne unique. Le fait qu’il est le seul distributeur implique une communion unique dans le corps entier de l’Eglise[37] ; la communion comprend aussi les puissances célestes qui ne font pas un corps à part de Eglise L’Esprit Saint leur communique leur perfection et leur stabilité : « Supprime donc l’Esprit par la pensée, dit Saint Basile, et les ch urs des anges ce désagrègent, les hiérarchies des archanges disparaissent »[38]. L’enfer est le seul endroit ola communion du Saint Esprit n’existe pas. Le châtiment, l’enfer, c’est d’être entièrement séparée de L’Esprit de façon définitive». Le Saint Esprit a en commun les mêmes noms que le Père et le Fils. Saint Basile a réfuté les erreurs d’Eunome qui soutenait que l’Esprit Saint est une créature, dans le troisième livre Contre Eunome. Chez les créatures, dit Saint Basile, la sanctification est donnée par participation, tandis que dans le Saint Esprit, la sainteté est sa nature. L’Esprit Saint est la source de la sanctification. Et de même que le père est saint par nature et que le Fils est saint par nature, de même l’Esprit de vérité aussi est saint par nature. C’est pourquoi il a été jugé digne de l’appellation spéciale et particulière de Saint »[39]. D’ailleurs Saint Basile considère la sainteté comme caractéristique personnelle du Saint Esprit bien qu’elle soit commune au Père et au Fils. Toutes les autres personnes de la sainte Trinité sont Saintes mais le saint… Esprit est la plénitude de la sainteté. C’est pourquoi il n’est pas sanctifié, mais sanctifiant…[40] Dans la lettre VIII, 10, Saint Basile dit : « L’Esprit Saint substantiellement saint, est nomme la source de la sanctification ( μ ). La puissance sanctificatrice est le caractère hypostatique du Saint esprit : « En Dieu, ce qui convient a l’ousie est commun par exemple, la bonté, la divinité ou tout autre concept semblable. Mais l’hypostase est connue, dans le caractère ou de paternité, ou de la filiation ou de puissance sanctificatrice »[41]. Il n’y a pas de sanctification sans l’Esprit Saint dit Saint Basile dans son traite sur le saint Esprit (28, 38). L’Esprit est substance vivante, substance propre de la sanctification. Mais ce n’est pas seulement ce nom de Sainteté qui lui est commun avec le Père et le Fils, amis aussi l’appellation elle-même d’Esprit. Car ce Dieu est Esprit et ceux qui l’adorent doivent l’adopter en esprit et en verite ». Et l’Apôtre rapporte l’appellation d’Esprit au seigneur en disant : « Le Seigneur, c’est l’Esprit » (II Co III, 17). Ces textes montrent clairement a tous que la communauté des noms etablit non pas le caractère étranger de sa nature, mais sa parenté avec le Père et le Fils »[42]. Aussi dit-on que Dieu est bon, et il l’est ; l’Esprit Saint aussi est bon. La bonté coexiste avec lui de par sa nature. « Ce serait la chose la plus irrationnelle de dire que celui qui est saint pas nature ne possède pas la

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

37

bonté en vertu de sa nature, mais que celle-ci est produite en lui par addition et lui est ajoutée de l’extérieur »[43]. Il est aussi appelé Notre Seigneur le Paraclet : « Je prierait le Père et il vous donnera un autre Paraclet » (Jn 14, 16). C’est pourquoi l’appellation de paraclet ne contribue pas à démontrer, elle aussi la gloire de Saint Esprit »[44]. L’Esprit Saint participe à l’ouvre commune du Père et du Fils. Saint Basile montre que les oeuvres du Saint Esprit sont communes au Père et au Fils. L’Esprit Saint étant présent à la création du monde : « Par la parole du Seigneur, est-il dit, les cieux ont été établis, et par l’Esprit de sa bouche toute leur puissance » (Ps 32, 6). Donc, de même que Dieu Verbe est l’artisan des cieux, de même aussi l’esprit Saint, assure-t-il aux Puissances célestes la fermeté et la solidité »[45]. « Les uvres faites au commencement, dit Saint Basile, pourraient t’apprendre aussi la communion de l’Esprit avec le Père et le Fils »[46]. La cause principielle de tout ce qui est fait c’est le Père ; la cause démiurgique est le Fils et la cause perfectionnante est le Saint Esprit. « Il s’ensuit que c’est par la volonté du père que les esprits serviteurs subsistent, par l’acte di Fils qu’ils arrivent à l’être, par la présence de l’Esprit qu’ils reçoivent leur perfection »[47].Ainsi peut-on apprendre qu’en toute action l’Esprit est uni au Père et au Fils et n’en est point divisible. « Lorsque Dieu diversifie les actes et le Seigneur les ministères, le Saint Esprit est la aussi pour distribuer les sons spirituels comme il lui plait, à chacun selon sa dignité, car « il y a diversité de dons spirituels, dit l’Apôtre, mais c’est le même Esprit ; diversités, de ministères mais c’est le même Seigneur ; diversités d’actes, mais c’est le même Dieu qui opère tout en tous »[48]. (I Co 12, 4-5). « Vois-tu comment ici aussi, dit Saint Basile, l’activité du Saint Esprit est mise au même rang que l’activité du Père et du Fils ? »[49]. Cela ne témoigne rien d’autre en sa faveur que d’un pouvoir indépendant et seigneurial. L’Esprit Saint a tout en commun avec Dieu, c’est pour cela qu’il ne lui est en rien, ni extérieur, ni étranger et qu’il peut scruter les profondeurs des jugements de Dieu. « Car l’Esprit Saint est la ou est le Fils et le Père ayant en commun ( μ ) la même nature et les mêmes qualités : la bonté, la sainteté, la vie »[50]. En somme, Dieu agit librement dans sa création et L’Esprit souffle o il veut, parce qu’il est personnel. Il est esprit de communion, c’est le

, pour reprendre les termes de Saint Basile. Le commun dans la nature des trois personnes est et

constitue la communion dans leur nature et l’inséparabilité des trois personnes. Le , le « particulier », les caractères individuels de chacune des trois personnes ne le séparent pas, mais constitue appartenance mutuelle profonde ( ).

Acad. IPS IRINEU POPA

38

Le Saint Esprit établit la pleine communion entre les Personnes divines et Eglise. Son opération n’est pas celle d’un ordinateur ou organisateur, mais d’un régénérateur et d’un Consolateur. La transfusion des énergies divines par les dons du Saint Esprit montre comment il opère son uvre unificatrice entre le Dieu trinitaire et l’homme[51]. Puis son uvre

unificatrice se poursuit entre les hommes, en les unissant dans le Corps du Christ et en les recréant comme nouvelle créature. (Fragmentul face parte din volumul Mgr. Irineu Popa, Métropolit d’Olténie (2011, pp.154-159) „La Personne et la Communion de Personnes dans la théologie de Saint Basile le Grand”, Bucarest: Les Editions BASILICA du Patriarcat Roumain.)

III. CONFERINÎnalt Prea Sfin i i p rin i, domnilor academicieni, p rin ilor Prea

cuvio i i Prea cucernici, onora i invita i. Cu deosebit bucurie am primit invita ia de a participa la acest simpozion dedicat Sfin ilor Martiri Constantin Voievod Brâncoveanu i fiilor s i. Aceast festivitate prefa eazs rb toarea Sfântului Antim Ivireanul, care de ast zi i pân joi sunt prev zute mai multe evenimente ce vor culmina cu Sfânta Liturghie din ziua sfântului Antim Ivireanul. Bineîn eles, Sfântul Antim, cum se tie, a fost în rela ie direct cu cei pe care ast zi îl serb m, în comunic ri tiin ifice, în sfinte rug ciuni, în profunde i pioase medita ii, pentru jertfa i sfin enia lor. Am meditat mult asupra unui subiect despre care s vorbesc ast zi, având în vedere i tema stabilit de colectivul de ini iativ al acestui simpozion. În sfâr it am ajuns la concluzia c ar trebui s vorbesc despre jertf , înviere iparusie, întrucât toate aceste evenimente sunt cuprinse laolalt , atât în înv tura Sfintei Scripturi cât i în via a acestor Sfin i. Fire te, nu putem vorbi de una f r cealalt , deoarece jertfa f r de o int suprem , de o În l are i de o prezen vie a Mântuitorului Iisus Hristos, nu este decât un sacrificiu necounoscut i poate de multe ori neluat în seam . A adar, m-am gândit c ar fi chiar binevenit aceast formulare, jertf i sacrificiu uman, ca prin aceast sintagm s avem posibilitatea s vedem mai multe exemple pe care s le urm m. Ce este jertfa cre tin i ce este sacrificiul uman. Jertfa cre tin , a acum ne-o prezint Mântuitorul Iisus Hristos i cum El însu i s-a jertfit pentru mântuirea noastr , are un ideal i o dimensiune ve nic . De asemenea, ea con ine în ea îns i o transfigurare, o prefacere permanent a fiin ei umane, o schimbare ontologic sau mai bine zis o redresare a fiin eiumane, povârnit spre pr pastia nefiin ei, în care avea s ajung f rMântuitorul Iisus Hristos.

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

39

Deci, lumea, dup c derea lui Adam, î i continua cursul ei nefiresc, ireversibil i într-o direc ie cu totul catastrofal i dramatic . Ei bine, tocmai în momentul când Dumnezeu rânduie te momentul plinirii vremurilor, adicexact în momentul în care El a hot rât i a rânduit ca lumea s fie salvat , în ultima clip a unei vie i, a d ruit prin Fiul S u acesteia o existen bun .Astfel, existen a bun sau existen a pozitiv pe care Dumnezeu o realizeazi o d ruie te lumii, face ca aceasta s se ridice din starea ei de confuzie i

de dec dere. Dar, aceast existeb este tocmai existen a întru jertf ,existen a real , care se dore te s despov reze fiin a uman de zgura sau de balastul ei. Prin urmare, ca s ajung într-adev r fericit, a avut nevoie sparcurg drumul spre existen a întru fericire, aceea fericire pe care Dumnezeu a d ruit-o i a s dit-o în firea noastr începând cu omul cel dintâi. Din nefericire îns aceast direc ie, ne fiind continuat în bine, a ajus existen spre moarte i decompunre. Dar Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, a f cut s fie iar i ref cut fericirea în omul cel de-al doilea, în Hristos Mântuitorul, Adam cel nou. A a c , Adam cel vechi, devenind neputincios prin p cat, n-avea cum s - i însu easc jertfa ca element esen ial în fericirea lui. El n-a putut s opreasc tendin ele biologice care înclinau spre un negativism sau o lips de ceva. Este de la sine în eles c alegerea lui merge spre un gol existen ial, spre o lips în existen a sa. Ei bine, Adam cel nou, Fiul lui Dumnezeu înomenit, este Acela care prin jertfa sa, s-a leap dat de sine i prin aceasta ne-a cuprins definitiv în chenoza i smerenia sa, dându-ne definitiv fericirea în via a ve nic . Deci, El, când s-a golit pe Sine, atunci ne-a îmbracat în Sine i ne-a cuprins în jertfa crucii Sale, care nu este altceva decât o jertfa iubirii Sale. Evident, îns aceast cuprindere a noastr în Dumnezeu este în acela i timp i o biruin pe care El ne-o d nou . Ne-o d nou , pentru c el moare pentru noi i înviaz pentru noi. El, nu se jertfe te simplu pe cruce ca s r mân acolo intuit, ci moare di iubire pentru noi pentru c jertfa Sa se vrea s renasc în oameni via a ve nic , a a cum tr im în noaptea pascal .Atunci noaptea vie ii noastre ia sfâr it i se na te în noi o nou zi, a a cum vorbe te i Faust, când spune c vede zorile Învierii i când se cânt Hristos a Înviat! În momentul acela Mefisto - diavolul nu mai are nici o putere icedeaz , eliberând pe cei care i-a luat în robie de veacuri. Goethe, surprinzând acest moment, spune c vrea mai mult lumin , adic vrea ca lumea s aib mai mult lumin , i aceast lumin nu este alta decât lumina Învierii Domnului. Prin urmare, când Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat a adus lumin i deslu ire a tuturor tainelor lumii. Astfel lumina Domnului pune în eviden taina mântuirii lumii din robia întunericului, pune în str lucire misterul întrup rii sale, dar nu al unei întrup ri care s r mânîncremenite în istorie, ci s treac prin jertfa crucii în Împ r ia cerurilor.

Acad. IPS IRINEU POPA

40

De aici lumea este ridicat în lumina slavei divine la ceruri, f r ca Dumnezeu s p r seasc vreodat lumea. De i Domnul se înal la ceruri, totu i El nu p r se te lumea ci se face acesteia o permanent epifanie liturgic . Vorbin în acest context despre o ar tare a Domnului permanentîn Sfânta Liturghie, aceea pe care Sfin ii Apostoli o tr iau deodat , atât în Înviere cât i în venirea Domnului. Prin urmare, Domnul vine permanent, lucru pe care Apostolul Pavel îl spunea totdeauna. Venirea lui este o binecuvântare i o mul umire permanent , o adev rat euharistie întru moarte i înviere. El vine în lumea noastr pentru c este prezent în lumea noastr i o marcheaz prin prezen aSa, f cându-o real . Acest timp al prezen ei Sale este deodat un prezent iun viitor, acum i pururea, prezen a Sa fiind cheia dominant a existen einoastre i a lumii. Domnul vine întotdeauna pentru ca s ne ridice pe noi is ne arate exact ceea ce a descoperit Apostolului Pavel pe drumul Damascului, învierea i via a ve nic . Atunci când Sfântul Pavel mergea ca s prigoneasc pe cre tini, deodat îl întâlne te pe Hristos cel înviat, sau mai bine zis este întâmpinat de Mântuitorul Hristos. Am putea spune cMântuitorul îl întâmpin pe Apostol i-i arat deodat c este viu i în l at la cer. Toate acestea sunt proiectate asupra Sfântului Pavel i le tr ie te pe toate, f r s fac o deosebire între Învierea, În l area i Parusia Domnului. A adar, cum aminteam mai înainte, Biserica tr ie te aceste evenimente prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. De aici jertfa Domnului se extinde în Biseric i se perpetuiaz prin martirii ei pân la sfâr itul vecurilor. iSfântul Constantin Brâncoveanu, ca martir al Bisericii, tr ie te toate aceste evenimente pascale i eshatologice în plin tatea lor. Prin martiriul lui, Sfântul Constantin pune fa în fa jertfa, învierea, Parusia i Judecata din urm . El tr ie te momentul jertfei i învierii, având în fa a lui douposibilit i: una de a amâna judecata sa din urm , cedând din proprie ini iativ tendin elor biologice i p strându- i via a p mânteasc pentru câtva timp, ca apoi, oricum, s moar i s fie judecat pentru ceea ce a decis i pentru timpul care l-a tr it; i a doua, întrucât orice om trebuie s moar

într-o zi, Sfântul, tr ind moartea i învierea mai înainte prin sacrificiul s u,într-o intensitate profund , alege s fie jertfit pentru credin i pentru înviere pentru a intra pe poarta cea strâmt a martiriului în nemurire. În felul acesta jertfa lui este cu adev rat o jertf dup modelul Domnului nostru Iisus Hristos i o tr ire în Hristos. În felul acesta Sfântul Constantin Brâncoveanu i fiii s i sunt cu adev rat în Hristos i se decid s aleagpartea cea bun , via a ve nic în schimbul vie ii celei trec toare. Alegând partea cea bun , aceea a nemuririi, ei tr iesc deodat via a Domnului dar imomentul venirii Lui, pentru c Domnul vine, tr ie te sau mai bine-zis proiecteaz parusia sa în via a Sfin ilor Brâncoveni. În Biserica noastr se

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

41

vorbe te c martirii merg dintr-odat în Împ r ia lui Dumnezeu, f r s mai treac prin Judecat . Ca atare, vorbim despre o judecat din momentul martiriei lor dar i de o urcarea a lor în Împ r ia lui Dumnezeu, pentru cjertfa lor este jertfa suprem , este jertfa proprii lor existen e, este o decizie euharistic , adic o mul umire total . În vremurile persecu iilor p gâne,chiar pe piepturile Sfin ilor Martiri, înc ace tia fiind vii, se s vâr ea Sfânta euharistie. Aceasta ne arat c exist o leg tura intim între martiri ieuharistie, o leg tur profund i permanent , aspect p strat i permanent amintit în rug ciunea liturgic : „D -ne nou s ne împ rt im cu tine mai adev rat pân în ziua cea neînserat a Împ r iei Tale”. Aceast rug ciune o avem în Sfânta Liturghie pentru c „ori de câte ori ne împ rt im cu trupul Domnului nostru Iisus Hristos” – cum zice Sfântul Pavel – „moartea Domnului ve i vesti, dar i Învierea Lui i În l area Lui la ceruri”.

Prin urmare, jertfa Sfin ilor Brîncoveni este o jertf complet , aduslui Dumnezeu într-o plenitudine des vâr it carre dep e te timpul ispa iul. Sacrificiul lor martiric i-a f cut s devin cu adev rat l ca e ale Duhului Sfânt, adev ra i purt tori de Dumnezeu. În iei Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul nostru, se odihne te iar ei, Sfin ii Mucenici, a a cum ne prezint Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalips , formeaz alaiul Mielului înjunghiat pentru p catele noastre. Este de la sine în eles c Sfin ii Mucenici Brâncoveni, sunt permanent într-o leg tur sfânt de comuniune cu noi i cu Împ r ia lui Dumnezeu. Întrucât Biserica este aici i deja dincolo, Împ r ia lui Dumnezeu este prezent în via a Bisericii deodat cu sfin iimucenici i cu to i sfin ii. Deci Biserica este „Hic et nunc”, adic este prezent aici, dar i acolo, într-o comuniune permanent cu Dumnezeu i cu to i oamenii, pentru c oricine care s-a împ rt e te cu trupul i sângele Mântuitorului, se împ rt e te pentru via a ve nic , adic ia ceva care care n-are un timp, c nu se poate vorbi despre via a în Hristos care are o perioad de timp. În consecin Biserica, cinstind pe Sfântul Constantin Brâncoveanu i pe fiii s i, nu trebuie s fie confundat cu ceva care prezice f r s

anticipeze ceva, ci este prezent în lume i are un viitor spre n dejde, tocmai c are pe sfin i ca mijlocitori înaintea lui Dumnezeu. Ea este aceea care se roag permanent, n d jduie te ca Iisus Mântuitorul Hristos, care este capul Bisericii, s fie permanent cu m dularele sale, adic cu Sfin ii mucenici, a acum este seva în fiecare ml di din vie i aceste ml di e aduc road bogatla vremea lor. i Sfântul Constantin Brâncoveanu i fiii s i sunt ml di ele roditoare ale Bisericii care ne procur i nou bucuria vinului Împ r iei cerurilor despre care vorbim în noaptea pascal , c este b utura cea nouadus de Mântuitorul Hristos, care trece prin sfin ii s i în chip euharistic ise împ rt e te tuturor spre Via a Ve nic .

Acad. IPS IRINEU POPA

42

În concluzie am prezentat, numai în câteva cuvinte, aceast jertf a Sfin ilor Brâncoveni întru Învierea i parusia Domnului i Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru rug ciunile lor, Doamne Iisuse Hristoase, milue te-ne pe noi. Mul umesc.(Conferin inut la simpozionul dedicat Sfântului Martir Constantin Voievod Brâncoveanu i fiilor s i organizat de Arhiepiscopia Râmnicului în iulie 2012 la M n stirea Hurezu).

[1] Ibid, XVIII, 45, 149 C. [2] Ibid, XVIII, 45, 149 C. [3] Ibid, XVIII, 47. [4] Saint Basile, Sur le Saint Esprit, XVIII, 47. [5] Ibid., XVIII, 46, 153 A. [6] Ibid., XVIII, 46, 152 C. [7] Ibid., XVIII, 47, 153 C. [8] Saint Basile, Lettre 38, PG.32, 326-328. [9] Ibid., 328, 1. [10]Idem, Lettre 38, PG. 32, col 332-353. [11]Saint Athanase, De synodis, PG. 26, col. 723. [12] Saint Basile, Contre Eunome, II, 12, trad. et notes Bernard Sesboüé, Sources Chrétiennes, II, 305, éd. Cerf, Paris, 1983, p. 47. [13] B. Bobrinskoy, “Saint Basile et l’approfondissement de la théologie du Saint Esprit au IV-eme siecle », dans Communio Sanctorum. Mélanges offerts a Jean-Jacques von Allmen, Paris, 1982, p. 33. [14] Saint Basile, Sur le Saint Esprit, XIX, 48. [15] Ibid., XXVI, 63. [16]Ibid, XXVI, 63. [17] Saint Basile, Sur l’origine de l’homme, 1, 4, Sources Chrétiennes, p. 175. [18] Voir André de Haleux “Pour un accord cuménique dur la procession du Saint Esprit et l’addition du Filioque au Symbole”, dans La Théologie du Saint Esprit dans le dialogue entre l’Orient et l’Occident, sous la direction de Lukas Vischer, Paris, 1981, p. 81-82. [19] Saint Maxime le Confesseur, PG. 91, 264 A. [20] P.D. Staniloae, Dogmatique Orthodoxe, Bucarest, 1978, p. 295. [21] Saint Basile, Contre Eunome, II, 28, PG. 29, 637 B-C. [22] Saint Basile, Sur les Saint Esprit, XVI, 39, PG. 31, 140 B-C. [23] Ibid., XVI, 32, PG. 136 B-C. [24] Ibid., XVI, 37, 133 A. [25] Ibid., XVI, 13, 88 C. [26] Ibid., XVI, 14, 89 B. [27] Ibid, Contre Eunome, PG. 29, col. 756. [28] La théologie orthodoxe ignore la terminologie catholique d’une generation active et une generation passive. La première attribuée au Père, la deuxième au Fils et au Saint Esprit. Le Fils n’est pas actif dans sa naissance du Père, bien qu’il ne soit pas le sujet qui fait naitre, mais celui qui nait. Le terme « procession » rapporte à l’Esprit Saint n’indique pas, lui non plus, une passivité de l’Esprit Saint, car cela ne rendrait d’une certaine manière objet du Père. [29] Saint Basile, Lettre 129, 1, ed. Y Courtonne, II, p. 40. [30] Id., Lettre 140, 2, II, p. 60 [31] Id., Lettre, 159, 1, ed. Y Courtonne, II, p. 86. [32] Id., Lettre 159, 2, II, p, 87; Sur le Saint Esprit, IX, 22, coll. 108. [33] Sur le Saint Esprit, IX, 22, coll. 109 A ; Contre Eunome, III, 2, coll. 660.

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

43

[34] Ibid., XXVI, 63, coll. 184: “Lorsque nous considérons l’Esprit, nous le voyons exalté avec le Père et le Fils; quand nous évoquons la grâce communiquée à ses participants, nous voyons que l’Esprit Saint est en nous ». [35] Ibid., IX, 23, coll. 109 C. [36] Ibid., XVI, 38 et 40. [37] Ibid., XVI, 61, coll. 181 B: “Et comme une partie dans un tout chacun de nous est dans l’Esprit, parce que nous tous, qui formons qu’un seul corps, nous avons été baptisés en un seul esprit”. [38] Ibid., XVI, 61. [39] Ibid., Contre Eunome, III, 2, PG 29, coll. 660 C. [40] Sur le Saint Esprit, 29, 98. [41] Lettre 214, 4. [42] Ibid., III, 2 coll. 661 A. [43] Ibid., III, 2, coll. 661 B. [44] Ibid., III, 2; Lettre 236, 3: “Nous confessons la croyance que nous avons reçue: Le Paraclet a été joint au Père et au Fils. Il n’est pas compte avec la créature. En effet, nous croyons au Père au Fils et au Saint Esprit, et nous sommes baptisés au nom du Père, du Fils et du Saint Esprit. C’est pourquoi nous ne brisons jamais l’union qui joint le Paraclet au Père et au Fils… Dons ce n’est pas de nous-mêmes que nous concevons des noms, mais l’Esprit Saint, nous l’appelions aussi Paraclet et nous n’acceptons pas de détruire la gloire qui nous est due ». [45] Id., Contre Eunome, 3, 4, coll. 661 C. [46] Id., Sur le Saint Esprit, XVI, 38. [47] Ibid., XVI, 38, coll. 136 A-B. [48] Ibid., XVI, 37, coll. 133 C. Dans l’esprit de Saint Basile, ce texte est à rapprocher du précepte baptismal de Math 28, 19. L’un exprime l’ordre réel de personnes divines, l’autre l’ordre suivant lequel on remonte de l’Esprit qui répand chez nous ses dons, par le Fils qui l’envoie, jusqu’au Père, Source et cause des biens reçus. [49] Id., Contre Eunome, 3, 4., coll. 664 B. [50] Ibid., 3, 4-6, coll. 661, 664, 668; Homélie sur la foi, 9 PG 31, coll. 469. [51] N.A. Nissiotis, “Pneumatologie orthodoxe” dans Le Saint Esprit, éd. Labor et Fides, Genève, 1963, p. 88.

ABSTRACTThe topic is tackled from two perspectives: one that explains, for the

understanding of the essence of thiy type pf communication, and one that exemplifies, by means of a conference on communication and communion. The Communion through the Holy Trinity, a Principle of Unity in Love and People’s Spirit of Communion both plead for a better understanding of the feeling of communion for good communication. People’s opposite views are their specific individual contribution to communion, or the world through which one person communicates with another, by givind and receiving, this way stating who they are. As people’s communion with God, the Church is Christ’s Body. In this Body, souls enter the “Familiarity of the Spirit”. The Holy Spirit is present in each of us, since each is a person in God’s image. The joy feld by each person is unique, as each person is unique. The Holy Spirit enables the full communion between divine Persons and the Church. It is not just the deed of an organiser, but also that of a regenerator and of a Comforter. The presentation that closes these sermons was given on the occasion of the symposium dedicated to martyr Saint Prince Constantin Brâncoveanu Voievod and to his sons, organised by the Archiepiscopate of Rîmnic in July 2012 at the Hurezi Monastery. The symposium focused on three concepts: sacrifice, resurrection and parousia (the second advent). All three are included in both the Holy Scripture and in the religious life. We cannot speak about one withour mentioning the other, since sacrifice without a supreme aim and without Ascension and a living presence of Jesus Christ the Saviour is nothing but

Acad. IPS IRINEU POPA

44

unrecorded, often overlooked sacrifice. I consider this to be the right wording: sacrifice and humnan sacrifice, Christian sacrifice, in order to give us the possibility to behold several examples, and to follow them.

KEY WORDS: communication, spirit of communion, sacrifice, resurrection, parousia.

RÉSUMÉLe thème est abordé de deux perspectives : de celle explicative pour la

compréhension de l’essence de cette communication et de celle de l’exemplification par une conférence sur la communication et la communion. La communion dans la Sainte Trinité, principe de l’unité dans l’amour et L’esprit de la communion des personnes sont deux plaidoyers pour approfondir le sentiment de communion vers une bonne communication.

L’opposition entre les personnes est l’apport spécifique de chacune dans la communion, ou le mode par lequel une personne communique avec l’autre, donnant et recevant, et, par cela, se soutenant en ce qu’elles sont.

L’église, c’est-a-dire la communion des hommes avec Dieu, est le Corps du Christ et dans ce Corps, les âmes entrent dans « la familiarité de l’Esprit ». Le Saint Esprit est présent en chacun, parce que chacun este une personne à l’image et à la ressemblance de Dieu. La jouissance que chaque personne reçoit est unique parce qu’elle est une personne unique. Le Saint Esprit établit la pleine communion entre les Personnes divines et l’Église. Son acte n’est pas celui d’un ordinateur ou organisateur, mais d’un régénérateur et d’un Consolateur. La communication qui clôt ces plaidoyers a été soutenue dans le cadre du Symposium dédié au Saint martyr Constantin Voievod Brâncoveanu et à ses fils, organisé par l’Évêché de Râmnic en juillet 2012, au monastère de Hurezu, et s’est axée sur trois concepts : sacrifice, résurrection et parousie. Tous les trois se retrouvent ensemble, tant dans les Saintes Écritures que dans la vie de l’église. On ne saurait parler de l’un sans l’autre, puisque le sacrifice sans un but suprême d’Élévation et d’une présence vivante du Rédempteur Jésus Christ est un sacrifice qui n’est pas consigné et, très souvent, même pas pris sen compte. Nous avons pensé que cette formulation est bienvenue - sacrifice et sacrifice humain, sacrifice chrétien - pour nous trouver ainsi devant plusieurs exemples que nous puissions suivre.

MOTS-CLÉS: communication, esprit de communion, sacrifice, résurrection, parousie.

REZUMAT Aceast tem este abordat din dou perspective : din cea explicitar pentru

în elegerea esen ei acestei comunic ri i din cea a exemplific rii printr-o conferin despre comunicare i comuniune. La communion dans la Sainte Trinité, principe de l’unité dans l’amour i L’esprit de la communion des personnes sunt dou pledoarii pentru aprofundarea sentimentului de comuniune spre o bun comunicare.

Opozi ia între persoane este aportul specific al fiec ruia în comuniune, sau lumea prin care o persoan comunic cu o alta, d ruind i primind, prin aceasta sus inând, demonstrând ceea ce sunt. Biserica, reprezentând comuniunea oamenilor cu Dumnezeu, este Corpul Lui Hristos i în acest Corp, sufletele intr în « Familiaritatea Spiritului ».

De la communication humaine à la communion des Saints Martyrs Brancovan

45

Spiritul Sfânt este prezent în fiecare, pentru c fiecare este o persoan dup chipul iasem narea lui Dumnezeu. Bucuria pe care o resimte fiecare persoan este unic , pentru cfiecare persoan este unic .Sfântul Spirit stabile te comuniunea deplin între Persoanele divine i Biseric . Este un act nu doar al unui organizator, ci al unui regenerator i al unui Consolator.

Comunicarea care postfa eaz aceste pledoarii a fost sus inut în cadrul simpozionului dedicat Sfântului Martir Constantin Voievod Brâncoveanu i fiilor s iorganizat de Arhiepiscopia Râmnicului în iulie 2012 la M n stirea Hurezu i s-a axat pe trei concepte jertf , înviere i parusie. Toate acestea sunt cuprinse laolalt , atât în înv tura Sfintei Scripturi, cât i în via a bisericii. Nu putem vorbi de una f r de cealalt , întrucât jertfa f r de o int suprem de o În l are i de o prezen vie a Mântuitorului Isus Hristos, nu este decât un sacrificiu neconsemnat i poate de multe ori neluat în seam . M-am gândit c este chiar binevenit aceast formulare, jertf i sacrificiu uman, jertf cre tin , pentru a da posibilitatea ca s avem în fa a noastr mai multe exemple, pe care s le urm m.

CUVINTE-CHEIE: comunicare, spiritul comuniunii, jertf , înviere, parusie.

ANTICIPÂND VIITORUL

Acad. Nicolae DABIJA n.dabija@yahoo.com

La 15 iunie 2009 la Chi in u a ap rut primul num r al s pt mânalului Literatura i Arta tip rit cu grafie latin . Un eveniment care ast zi, când alfabetul nostru e prezent pretutindeni, s-ar p rea lipsit de o relevan deosebit . Pân la 15 iunie 1989 ap ruse în grafie latin un singur num r al ziarului Glasul, în luna martie 1989, tip rit la Riga (Letonia), cu concursul prietenilor no tri Leons Briedis i Maria Macovei. Dar prima publica ie care a ap rut sistematic, s pt mân de s pt mân , dup 1944, în spa iul din stânga Prutului a fost Literatura iArta. Acest lucru s-a întâmplat cu 78 de zile mai devreme de adoptarea Legii privind trecerea scrisului nostru la alfabetul latin. Timp de 78 de zile LA a ap rut „în afara legii”, cum era calificat acest lucru de c tre procurorul general al republicii de atunci, N. Demidenko. Cine î i mai aminte te azi acel eveniment, care, de fapt, a preg tittrecerea întregii republici la scrisul nostru, f r emo ii?!În acea zi tirajul s pt mânalului a crescut brusc: de la 189 000 – la 260 000 de exemplare. Pentru prima dat dis-de-diminea se f cuser cozi lungi de sute de metri la chio curile de ziare din ora . Fiecare solicitant cump ra câte 10-20 de exemplare. Oamenii î i f ceau cadou unul altuia Literatura i Artacu noua grafie. În realitate, cum afirmau mul i dintre cititori, în acea zi Basarabia a trecut la alfabetul latin. Începând cu 15 iunie 1989 concet enii no tri înv au de pe paginile s pt mânalului s citeasc , deprindeau s - i fac semn turile în noua grafie înc ilegal , chiar dac erau amenin a i de efi, pe zidurile din ora ap reau tot mai multe inscrip ii în grafia nou , iar în cimitire erau cioplite pe cruci inscrip ii în alfabet latin (mor ilor puterea nu le mai putea face nimic!, or, pân la acea dat , mul i dintre cei care- i caligrafiau doar semn tura sau scriau folosind doar caracterele latine erau exmatricula i din facult i, da iafar din serviciu, condamna i ca na ionali ti etc.). În aceea i zi a fost convocat o edin neordinar a biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM. Fiec rui membru al Biroului i s-a pus în map câte un exemplar de Literatura i Arta. Mircea

Anticipând viitorul

47

Snegur, ex-pre edinte al republicii, pe atunci secretar al C.C. i membru al Biroului, avea s consemneze astfel acel eveniment în cartea sa de memorii: „La 15 iunie 1989, de ziua trecerii în eternitate a marelui poet Mihai Eminescu, a ap rut primul num r în grafie latin al s pt mânalului Literatura i Arta, moment de semnifica ie epocal . Era ceva cu totul ie itdin comun, dl Nicolae Dabija asumându- i un mare risc. Conducerea nu a cutezat îns s întreprind m suri „represive”(Snegur M., 1976, p. 426). Mi-am asumat cu adev rat acel mare risc dintr-un motiv mai mult decât simplu: orheienii m aleseser la începutul acelui an deputat al poporului în Sovietul Suprem al URSS i aceast pozi ie îmi acorda imunitate parlamentar :conform Statutului deputatului, nu puteam fi sanc ionat în nici un fel decât cu acordul Sovietului Suprem al URSS. Membrii Biroului Politic al C.C. tiau i ei acest lucru, i tocmai de aceea n-au cutezat s ia „m suri

represive”, cum le-a numit Mircea Snegur. A doua zi, Nikolai Bondarciuk, secretar cu ideologia al C.C. al partidului comunist, a ap rut în pres cu o declara ie în care a men ionat: „În RSSM doresc alfabet latin doar Uniunea Scriitorilor i un ziar Literatura i Arta, poporul nu dore te acest lucru, pentru c introducerea acestui alfabet va l sa popula ia analfabet , el costând milioane de ruble…” Acest eveniment a devenit posibil cu concursul unor mari entuzia tii mari patrio i: Axentie Blanovschi, Haralambie Moraru, Alecu Reni ,

Boris Vieru, Gheorghe Budeanu, Vlad Ol rescu, Valentina T zl uanu, Ion Ca aveic , Rodica Iuncu, Raisa Ciobanu .a., care au preg tit acel num ristoric în clandestinitate. Aflasem c unica tipografie care avea în folosin alfabetul latin era „ tiin a”, care apar inea Academiei de tiin e. Câteva linotipiste, mai multe nop i la rând, au cules, cu cea mai adânc discre ie, acel num r. Odatpreg tit i a ezat pe hârtie de calc, num rul a fost adus la Editura „Universul”. Aici am avut sus inerea inginerului Boris Mihalachi, care a dat imediat indica ii s fie tip rit. În re eaua de chio curi revista a fost pus în vânzare a doua zi, pe când abona ilor aceasta le-a fost înmânat abia peste 2-3 zile. Se motiva car fi o publica ie nou . i abia dup ce am convins – cu unul i acela iindice al s pt mânalului trecut în nomenclatorul publica iilor periodice cLiteratura i Arta e aceea i cu , la care se abonasercei aproape dou sute de mii de cititori din republic i de peste hotarele ei – s pt mânalul a fost difuzat. Men ionez c , la acea or , în toat RSS Moldoveneasc nu exista nici o ma in de dactilografiat cu litere latine. Dar am aflat pe c i ocolite cla B l i exist una. Ea apar inea tân rului profesor universitar Iulius Popa. Atunci ne-am i împrietenit cu distinsul om de cultur .

Acad. Nicolae DABIJA

48

Împreun cu Grigore Vieru c utasem în acele zile o ma in cu grafie latin i la Bucure ti. Dar ne-am pomenit cu toat securitatea ceau ist pe urmele noastre. În volumul Cartea Alb a Securit ii, ap rut la Editura PresaRomâneasc din Bucure ti în 1996, la pagina 442 este reprodus un raport cu urm torul con inut:

Iunie 1989 Strict secret

„Nicolae Dabija i Grigore Vieru din RSS Moldoveneasc , afla i în aranoastr ca invita i la Simpozionul interna ional Mihai Eminescu, au solicitat lui Dumitru Radu Popescu, pre edintele Uniunii Scriitorilor, s -i sprijine în ob inerea unei ma ini de scris cu caractere latine. Au precizat c , începând cu 15 iunie a.c., au ob inut aprobarea pentru tip rirea cu caractere latine a revistei Literatura i arta, al c rui redactor- ef este Nicolae Dabija, dar nu au cu ce s dactilografieze palturile în limba român , întrucât în URSS nu se g sesc ma ini de scris cu asemenea caractere, iar din România nu pot cump ra, datorit restric iilor prev zute de reglement rile legale. În ceea ce prive te modalitatea de introducere în RSS Moldoveneasc a ma inii de scris, cei doi au afirmat c nu ar fi probleme, întrucât, fiind recent ale i în Sovietul Suprem al republicii, nu vor fi controla i la frontier . Dumitru Radu Popescu preconizeaz s informeze cu aceast problem Sec ia de pres i propagand a C.C. al P.C.R. Nicolae Dabija i Grigore Vieru vor pleca din ar în seara zilei de 20 iunie”1.Iat cum comenteaz autorii acestui volum „raportul 487”: „Dup opinia noastr , documentul este deosebit de elocvent în ceea ce prive te impasul ridicol al politicii „patriotului” Nicolae Ceau escu: doi scriitori români de dincolo de Prut, sosi i cu mari speran e în patria-mam ,nu- i puteau procura la Bucure ti, unde soarele ar trebui s r sar pentru to iromânii, nici m car o ma in de scris, instrumentele respective fiind puse la index. Dac au procurat-o totu i, totul s-a petrecut pe sub mân i cu aprob ri speciale, ca i cum ar fi fost vorba despre o ho ie” (Cartea securit ii, 1996: 508). Cu toate eforturile noastre, cu tot concursul acordat de p rintele Vasile

epordei, care a i g sit ma ina de scris de care aveam nevoie într-un anticariat i aprobarea pe care urma s o ob in D.R. Popescu, securitatea ceau ist a f cut tot posibilul s nu scoatem din ar ma ina de scris (în ziua când am plecat, anticariatul respectiv a fost toat ziua închis „din motive tehnice”).Cel care ne-a salvat a fost tot p rintele Vasile epordei, basarabean n scutla Cârpe ti, Cantemir, care ne-a adus la tren o pung unde se aflau cele 31

Anticipând viitorul

49

de semne metalice ale alfabetului latin, pe care Sfin ia Sa le-a retezat cu un instrument de t iat metalul chiar de la ma ina sa de scris. Aceasta a înc putîntr-un buzunar, ca s putem trece f r probleme frontiera în URSS. La Chi in u, prietenul Ion Fiodorov a scos de la o ma in de dactilografiat literele ruse ti ca s le sudeze în locul lor pe cele latine. A a ne-am pricopsit cu o ma in de dactilografiat cu alfabet latin. Acel impact de la reg sirea scrisului nostru fusese unul deosebit. În case, p rin ii i-au înv at copiii s citeasc i s scrie duparticolele din ziar, îndemnându-i s transcrie texte, s le înve e pe de rost. În acele zile, în semn de apreciere pentru gestul nostru, în ora ul Orhei o strad a fost botezat : Literatura i arta, gospod ria agricol din satul Sauca, raionul Ocni a, la adunarea satului, i-a schimbat denumirea în Literatura i Arta. În comuna Ohrincea, raionul Criuleni, Literatura i Arta are o fântân care-i poart numele: chiar în inima satului, în acel iunie 1989 a fost ctitorit un izvor din care jum tate de localitate ia ap i azi, ocrotit de un zid semi-rotund cu imagini din Rena terea noastr na ional transpuse în mozaic. (La el m-au dus s mi-l arate cu mai mul i ani în urm so ii Raisa iGheorghe Ciobanu). Pictorul tefan Florescu din B l i ne-a donat un tablou (care poate fi v zut în redac ia noastr ) intitulat: Literatura i Arta.Dumitru Popovici, ex-vice-ministru al Comer ului, mi-a povestit c un cons tean din S r tenii-Vechi a pus într-o caset metalic acel exemplar de LA, zidindu-l, pentru viitorime, în fundamentul casei, pe care tocmai începuse s o ridice. Aveam pe atunci abona i în 56 de ri ale lumii i aproape în fiecare ora din URSS unde locuiau basarabeni. Academicianul Petru Soltan îmi relateaz despre un profesor, originar din Basarabia, (se pare Andreev), care preda la Universitatea din Leningrad (Sankt-Petersburg): atunci când a primit acel num r (nr. 25), i-a sunat pe to i basarabenii i bucovinenii pe care îi cuno tea în capitala nordic a Rusiei, convocându-i la o anumit or dintr-o zi în una din aulele universitare. Când invita ii s-au adunat, le-a prezentat acel num r de ziar, apoi a prins s le citeasc din el articol dup articol. La un moment dat, cel care citea i-a îndreptat ochii spre auditoriu i a v zut c toat sala – profesori, doctoranzi, muncitori, fo ti deporta i – plângea. Erau lacrimi de bucurie. Dup ani de exil, scrisul nostru revenise Acas . Iar ei, alunga ii din lume, împ rt iser cel mai mult aceast victorie, care era i a lor. Nomenclatura de la Chi in u era speriat : ea în elesese c Moscova aproape c era de acord ca în Constitu ia RSS Moldovene ti „limba

Acad. Nicolae DABIJA

50

moldoveneasc ” s fie trecut , ca limb de stat, al turi de limba rus , dar nu sus inea nicidecum trecerea scrisului nostru la alfabetul latin. În Enciclopedia sovietic moldoveneasc (Chi in u, 1974, vol.4, p.376) se sugera c prin faptul c „limba moldoveneasc folose te alfabetul rus”, ea se deosebe te de limba român . Odat cu trecerea la alfabetul latin urma s se descopere c regele este gol: limba moldoveneasc înceteaz smai existe. A a basarabenii, î i f ceau calculele lor ideologii imperiului, vor afla c limba lor e român . Iar dac limba li-i român , înseamn c i ei sunt români. Iar dac sunt români, ar fi firesc s doreasc unirea RSS Moldovene ti cu România. Odat cu apari ia acelui num r de Literatura i Arta, nomenclatura de partid fusese pus în fa a unui fapt împlinit. Vocile care ne condamnau de la tribunele partinice erau mai ov itoare, pe când cele ale mul imilor erau mult mai sigure. R zboiul s pt mânalului cu Comitetul Central al Partidului Comunist fusese unul de durat . Numai în perioada anilor 1987-1989 redactorul- ef fusese pus în discu ie la zece dintre edin ele Biroului C.C. al P.C. al RSSM, alegându-se cu diferite admonest ri, la 22 septembrie 1987, Biroul C.C. al P.C. al RSSM adoptând i o Hot râre a Comitetului Central al Partidului Comunist al RSS Moldovene ti „Cu privire la neajunsurile grave în activitatea s pt mânalului Literatura i arta” (Moldova socialist , 1987). Pe parcursul a doi ani de zile, LA publicase peste 700 000 de semn turi ale consângenilor no tri care sus ineau trecerea scrisului la alfabetul latin i legiferarea limbii române. Se adunaser câ iva saci cu scrisori, care, la 31 august 1989, când Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovene ti adoptase Legea despre func ionarea limbilor pe teritoriul RSSM (care vorbea c limba român devine de stat, în locul limbii ruse) iLegea despre trecerea scrisului la alfabet latin, au au fost expu i – ca argument – în holul Teatrului de Oper i Balet, unde s-a desf uratsesiunea. Evenimentul la care ne referim fusese preg tit i de rubricile ce con ineau sentin e latine, pe care le inaugurase s pt mânalul: In memoriam, Remember, Gaudeamus, Memento mori, Alma mater, Poesis .a., V. Dâgai, ef de sec ie la C.C. al P.C., turbând de fiecare dat când le vedea în revist ,

chiar dac Constantin Andreev, ca s ne apere, îi demonstrase c i ziarul Pravda avea rubrica In memoriam. La sfâr itul anului 1988, procurorul general al republicii, N. Demidenko, deschisese un dosar penal conducerii s pt mânalului ipictorului acestuia, Dumitru Trifan, pentru c „prin intermediul unei caricaturi a fost batjocorit alfabetul chirilic, folosit de milioane de oameni

Anticipând viitorul

51

de pe glob”. Cazul devenise de notorietate, fiind intens comentat în presa interna ional (afar de cea româneasc ). La 12 ianuarie 1989, la edin a Biroul C.C. a fost pus în discu ie faptul c L.A. trecuse samovolnic la alfabetul latin. Atunci nu f cusemdecât s reproducem integral, de ziua na terii lui Mihai Eminescu, articolul acestuia, Patologia societ ii noastre, preluat din ziarul Timpul de la 4 ianuarie 1881, precum i mai multe coperte de c r i care purtau numele marelui Poet, editate la Bucure ti, evident cu grafie… latin . Azi alfabetul latin ne apar ine. Din p cate pu ini dintre concet enii no tri î i mai amintesc c acesta a fost ob inut cu mari sacrificii. Una dintre condi iile înaintate recent lui Vladimir Voronin de c tre Igor Smirnov „pentru unificarea rii” este renun area la alfabetul latin (care, în viziunea lui, e românesc, „ ”, deci str in moldovenilor, al c ror mare ap r tor se declar ) i revenirea scrisului nostru la alfabetul rusesc. În 1989, alfabetul latin a fost ob inut când ne aflam ca parte component a Uniunii Sovietice i când întinsurile siberiene, cu care ne amenin au tabiirepublicii, apar ineau i RSSM. Îl vom ceda oare acum, în plin independen ?! Sau vom reu i s -lp str m i pentru genera iile care vin?! Ca mo ii i str mo ii no tri s se poat recunoa te în el, ca în ni te urma i destoinici.

NOTE1A.S.R.I. Fond „D”, dosar nr.10966, vol. 6, f.113.

BIBLIOGRAFIE

Cartea alb a Securit ii, Bucure ti, Presa Româneasc , 1996 (Cartea securit ii, 1996).

Moldova socialist nr. din 24 septembrie 1987 (Moldova socialist , 1987). Snegur, Mircea, Labirintul destinului. Vol. I. – Chi in u, 2007 (Snegur M.,

2007).

ABSTRACT On 15 June 2009 the first issue in the Latin alphabet of the weekly review

Literatura i Arta (Literature and Art) was published in Kishinev. Before 15 June 1989 one single issue of the newspaper Glasul (The Voice), in March 1989, published in Riga (Latvia), with the help of our friends Leons Briedis and Maria Macovei. Literatura i Arta(Literature and Art) was, however, the first publication to be continuously issued, on a weekly basis, after 1944, on the other side of the Prut River. This occurred 78 days before than the promulgation of the Law on the adoption of the Latin alphabet. For 78 days, LA was an “underground” publication, as considered by N. Demidenko, the Republic’s Attorney General of the time. Is there anyone who, free of emotions, can remember that event that in fact prepared the adoption of our alphabet throughout the republic? This

Acad. Nicolae DABIJA

52

article is a brief presentation of the history of the publication of the Literatura i Arta(Literature and Art) review and of its importance in our culture and history.

KEY WORDS: Literatura i Arta (Literature and Art) in a new alphabet, “underground” LA.

RÉSUMÉ Le 15 juin 2009 a paru à Chi in u le premier numéro du hebdomadaire Literatura iArta (Littérature et Art), publié en graphie latine. Jusqu’à cette date un seul numéro du journal Glasul (La Voix), publié en mars 1989 à Riga (Lettonie), avec le soutien de nos amis Leons Briedis et Maria Macovei, a paru avec la graphie latine. Mais la première publication à paraître systématiquement, semaine après semaine, après 1944, à gauche du Prut, a été Literatura i Arta. Cela est arrivé 78 jours avant l’adoption de la Loi sur le passage à l’alphabet latin. Pendant ce temps, LA a été publié « hors la loi », comme était qualifié ce fait par le procureur général de la république de l’époque, N. Demidenko. Qui se souvient aujourd’hui sans émotions de cet événement qui, en fait, a préparé l’adoption par toute la république de notre écriture ?! Nous y présentons de manière succincte l’histoire de la publication de la revue Literatura i Arta et son impact dans cet espace culturel et historique.

MOTS-CLÉS : Literatura i Arta (Littérature et Art) avec la nouvelle graphie,LA- « hors la loi ».

REZUMAT La 15 iunie 2009 la Chi in u a ap rut primul num r al s pt mânalului Literatura

i Arta tip rit cu grafie latin . Pân la 15 iunie 1989 ap ruse în grafie latin un singur num r al ziarului Glasul, în luna martie 1989, tip rit la Riga (Letonia), cu concursul prietenilor no tri Leons Briedis i Maria Macovei. Dar prima publica ie care a ap rut sistematic, s pt mân de s pt mân , dup 1944, în spa iul din stânga Prutului a fost Literatura i Arta. Acest lucru s-a întâmplat cu 78 de zile mai devreme de adoptarea Legii privind trecerea scrisului nostru la alfabetul latin. Timp de 78 de zile LA a ap rut „în afara legii”, cum era calificat acest lucru de c tre procurorul general al republicii de atunci, N. Demidenko. Cine î i mai aminte te azi acel eveniment, care, de fapt, a preg tit trecerea întregii republici la scrisul nostru, f r emo ii?! Prezent m succinct istoria apari iei Revistei Literatura i Arta i implica iile acesteia în spa iul cultural i istoric. CUVINTE-CHEIE: Literatura i Arta cu noua grafie, LA -„în afara legii”.

COMUNICARE

L’EXPRESSION « IDENTITE EUROPEENNE » A-T-ELLE UN

SENS ?

Odile RIONDET

Rectorat de Lyon, Université Lyon 2

odile.riondet@wanadoo.fr