CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI,

COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA

VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

Ana NAGHERNEAC, şef serviciu,

Elena SCURTU, bibliotecar,

Serviciul Informare şi cercetare bibliografică, BŞ USARB

Conferința științifico-practică cu participare internațională

COLLOQUIA PROFESSORUM

„TRADIȚIE ȘI INOVARE ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ”,

ediția a VII-a

Secţiunea: BIBLIOTECONOMIE ŞI ŞTIINŢELE INFORMĂRII

12 octombrie 2017

CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI- COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

• Noţiunea de COMUNICARE întruneşteîn sine mai multe semniificaţii, mai multevalori, mai multe raţiuni chiar.

• Drept obiect de cercetare şi discuţie înaceastă prezentare este sensul de relaţiefundamentală între indivizii unei societăţi,realizată cu ajutorul limbajului sau altorcoduri şi semne, în care au loc schimburide informaţii, de opinii, de idei şi careconstituie prima şi cea mai largă formă decoexistenţă socială. (Dicţionarul limbiiromâne)

• Etimologia cuvântului este latină„comunicare” înseamnă a face

comun, a împărtăşi .Comunicarea duce la comunitate, adică la

înţelegere, colaborare, şi preţuire reciprocă

(Rollo May)

În societatea contemporană despre fenomenul comunicare se vorbeşte

foarte mult (oare noi nu suntem martori?) ea devenind în mod direct sau

indirect prioritară, temă centrală de dezbatere dar şi o necesitate imperioasă

pentru fiecare individ.

Este una din cele mai studiate probleme, care finalizează cu monografii,

articole, discursuri…, imperativul fiind comunicarea eficientă, interpretată

conform opiniei psihologului român Aniela SÂRBU

„un mesaj bine conturat în cuvinte bine alese, însoţite de un ansamblu

de comportamente neverbale sincronizate cu mesajul verbal, întărindu-l”.

Comunicarea eficientă trebuie, cel puţin, să fie operativă, corectă, fluentă şi

flexibilă, toate acestea manifestându-se în dependenţă de persoane şi

circumstanţe.

CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI- COMPONENTĂ

FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

curtenitoareclară concisă concretă corectă coerentă completă

Comunicarea, în contextul metodologiei a „7C” trebuie să fie:

„Comunicarea umană este un proces

prin care un individ (comunicatorul)

transmite stimul cu scopul de a shimba

comportamentul altor indivizi

(auditoriul)” (Carl Hovland)

Comunicarea este

„cheia” personalităţii

spre societate, liantul

dintre individ şi

colectivitate

(Bernard Voyenne)

„A trăi în societate înseamnă a

comunica. Schimbul de informaţii,

de idei, intercomprehesiunea sunt,

pentru societate, tot aşa de

importante ca şi respiraţia pentru

organism”

(Bernard Voyenne)

Comunicarea se realizează prin ştire, veste, înştiinţare, înţelegere, sens

Comunicarea eficientă într-o bibliotecăîncepe de la eficienţa comunicării interne

• Influenţaţi de comunicarea managerială

eficientă şi ea, angajaţii îşi formează o

cultură comunicaţională, implicându-se în

viaţa instituţiei, participând la rezolvarea

diverselor probleme orientate spre

performanţele viitoare, conlucrând solidar

şi reciproc.

• Se crează un mediu sănătos de muncă,

un climat favorabil, fără conflicte,

încredere reciprocă, fidelizare în

realizarea obiectivelor.

În BŞ USARB de mai mulţi ani persistă

o comunicare internă eficientă

• exprimată în ajutor reciproc,

susţinere pe mai multe

segmente, lipsă de conflicte

majore…

• Ideile, gândurile, deciziile se

transmit direct (comunicare

verbală) sau în formă scrisă (cu

preponderenţă utilizîndu-se

Bibliofolderul), telefonul...

Politicile de personal în biblioteci

• Politicile de personal în biblioteci se cer a fi dinamice şi adaptabile la

presiunile de schimbare continuă.

• Bibliotecarii trebuie să tindă mereu spre o permanentă acumulare de

cunoştinţe, priceperi, abilităţi…, constituente ale comunicării eficiente.

• Oricine poate învăţa a comunica. Totul depinde, mai întâi de anturaj (la

început – familia, şcoala, apoi - mediul instituţional în care este angajată

persoana, mentorii… şi ce este foarte important - dorinţa de a fi un lucrător

bun, de a obţine performanţe profesionale.

Competenţa de comunicare de rând cu competenţa profesională

• Competenţa de comunicare formează piatra de temelie a politicilor de integrare a

bibliotecilor în procesul academic şi de cercetare ştiinţifică universitară (precizîndu-se în

acelaşi timp şi identitatea lor).

• Prin administrarea cantităţii enorme de informaţie, oferirea asistenţei calitative, necesare la

orice moment, pentru un învăţământ superior de valoare şi cercetare ştiinţifică rezultativă,

gestionarea producţiei ştiinţifico-didactice a universităţii, participare la formarea culturii

informaţiei…

• Prin comunicare se asigură continuitatea în orice activitate umană.

• Prin comunicarea externă eficientă bibliografii contribuie şi la crearea/păstrarea unei bune şi

favorabile imagini a bibliotecii.

CANALE DE COMUNICARE

ScrisoriTelegrame

Fax-uri

Internet mail/chat

Conferinţe ştiinţifice Ore de informare

TelefonTeleviziune

Radio

Adunări/şedinţe

Discuţii directe(Tête- à-tête)

Activitatea comunicaţională a bibliografilor universitari în dependenţă de componentele

(actorii, instrumentele) şi etapele comunicării externe eficiente determinate de ştiinţa

comunicării:

• Iniţiatorul comunicării, emiţătorul – persoana care transmite un mesajreceptorului.

• Pe lângă cunoştinţe ce ţin de subiectul mesajului, emiţătorul trebuie să posedecunoştinţe de psihologie pentru a depăşi orice bariere, de a se orienta adecvat înanumite situaţii; abilităţi de vorbire, de conlucrare cu interlocutorul.

• Bibliografii (Serviciul Informare şi cercetare bibliogrfaică, BŞ USARB) împreună cupersonalul serviciilor SCAS, CD ONU, EUI Comunicarea colecţiilor, Mediatecă,Grupul Promotorii resurselor infodocumentare sunt acei care prin specificul activităţiicomunică cu utilizatorii zi de zi, iniţiază/participă la diverse activităţi: SăptămânaInternaţională a Accesului Deschis, Zilele dreptului de a şti (28-29 septembrie) carepun în lumină drepturile oricăruia de a cunoaşte: Acces la orice informaţie de interespublic, Dreptul de a fi informat, Activităţi de grup: Lunarullicenţiatului/masterandului, Zilele Catedrelor, Lansările de carte, Zilele psihologiei...

În continuare încercăm să analizăm activitatea comunicaţională a bibliografilor universitari în dependenţă

de componentele (actorii, instrumentele) şi etapele comunicării externe eficiente determinate de ştiinţa

comunicării:

• Mesajele (un lot de informaţii) se comunică în mod direct, în formă orală sau scrisă, prin telefoane, e-mailuri…

• Formele mesajului sunt diferite, în dependenţă de public şi de obiective. Mesajul trebuie foarte binepregătit. Un mesaj de dimensiuni mici, dar cu un conţinut bogat de idei necesită mai mut timp înpregătire, decât un mesaj de volum mare. Mesajul trebuie să fie bine gîndit, cu un scop binedeterminat, să cuprindă toate problemele ce trebuie comunicate, să fie cât mai simplu, mai concis şi înacelaşi timp cu aspect inteligent, logic, fără exagerări, respectându-se interesele receptorilor. Un rolesenţial în comunicare revine normelor limbajului.

• Elementele principale ale comunicarii: cuvântul, propoziţia, vocabularul trebuie bine alese şi bineconstruite, se vor evita confuziile dintre denotaţii şi conotaţii, unele expresii frazeologice, care, de fapt,sunt foarte expresive şi dinamizează cominicarea: a ieşi basma curată, a da de dracu, a da cu oişteaîn gard...

• În mesajele bibliografilor, bibliotecarilor ele nu sunt cam potrivite. Ar fi bine să se aplice un stil neutru.Propoziţiile şi frazele nu prea mari asigură un stil clar, explicit, distinct. Nu vor lipsi nici elementeleparaverbale: tonul, ritmul, volumul vocii, care şi ele e bine să fie echilibrate. Se va respecta accentul,care poate schimba semnificaţia cuvintelor, pauzele.

• Mesajul oral poate fi transmis prin discuţii interpersonale, prin rapoarte, prin discursuri de proporţii mici.

Procesul de comunicare

• Dacă emiţătorul nu este sigur în gândurile şi ideile sale, ar fi bine săle aştearnă pe hîrtie. Desigur că este o ieşire din situaţie şi aceastăformă de prezentare, dar suferă în aşa cazuri forţa de convingere,lipsesc emoţiile. Încărcătura emoţională a mesajului este foarteimportantă, mai cu seamă, când e cazul de convingere), ea poate fiînsoţită şi de elemente nonverbale – limbajul corpului.

• Fiecare din noi a recepţionat un mesaj prezentat emoţional mult mailesne, accentuăm că de multe ori emoţiile predomină în prezentare.Calitatea şi comunicarea mesajului atestă cultura comunicaţională aemiţătorului.

• O persoană care posedă cultura comunicării se va simţi confortabilcu orice interlocutor.

Prin comunicare, omul se încadrează în procesul socializării sale

• În Biblioteca Ştiinţifică USARB sunt aplicate mesajele orale cât şi cele scrise.

• Cele orale – în comunicarea de fiecare zi: servire – transmiterea unui mesaj cu referire la importanţa şi valoarea

documentului, ture-ghidate prin Bibliotecă, consultaţii…, mesaje-prezentări la întrunirile cu utilizatorii.

• Se prezintă documente pe suport tradiţional intrate recent în colecţia Bibliotecii, baze de date (Ebsco, Springher,

C.E.E.O.L, Zenodo, E-Library…),

• Procesul de citare şi prezentare a referinţelor bibliografice;

• Posibilităţi de regăsire a informaţiilor în ExlibrisPrimo, în repozitoriul instituţional ORA USARB…

• Mesajele scrise se materializează în informaţia electronică sunt vizibile pe: pagina web a Bibliotecii USARB înt-o nouă

prezentare cu un volum considerabil şi variat de informaţii, informaţie pe platformele informaţionale interactive:

• Facebook, Twitter, ISSUU.com…, Twitter, Youtube, Flickr, precum si in Enciclopedia deschisa Wikipedia, Google+,

Pinterest, Delicios, Linkedin, Serviciul „Întreabă bibliotecarul”…,

• Comunicările cu informaţii, unele cu full-texte transmise profesorilor pentru cercetare şi managerilor pentru intervenţii

ulterioare în organizarea învăţământului şi cercetării în Universitate (în regim DSI şi SDC). O cerinţă de bază în

comunicarea scrisă este utilizarea unei gramatici corecte şi a unui vocabular dezvoltat.

• În caz contrar receptarea mesajului poate fi chiar dramatică.

Prin comunicare, omul se încadrează în procesul socializării sale

• Receptorul – persoana care primeşte şi interpretează mesajul (în cazul

bibliotecilor –utilizatorii ei).

• Receptorul ca şi emiţătorul trebuie să deţină cunoştinţe de psihologie.

Pentru recepţionarea exactă şi efectivă a informaţiei receptorul va demonstra

un comportament adecvat, o atitudine, o acceptare a importanţei mesajului,

care depinde foarte mult de comunicarea lui (chiar dacă ar părea că

receptorul nu este preocupat de ceea ce tindem noi să comunicăm);

• Este necesar să se stabilească o conexiune emoţională, un contact bilateral

între emiţător şi receptor, care se va solda cu reuşite.

• Receptorul poate iniţia şi unelle discuţii, chiar în timpul prezentării,

încurajând emiţătorul. Dacă încărcătura mesajului este exact înţeleasă de

receptor, putem vorbi de o comunicare eficientă.

Evaluarea informaţiei

(Feedback-ul) – proces de verificare a eficienţiei mesajuluitransmis. Se poate face în dialog imediat.

Receptorul este mai bine dispus spre discuţie, mai deschis. Încazul BŞ USARB, în urma promovării întrunirilor în grup cuprofesorii, evaluarea / satisfacţia receptării mesajelor se faceprin cuvinte de tipul: bravo, sunteţi foarte bine documentaţi,ţineţi piept timpului, mulţumim că aveţi grijă de noi...(cel puţineste evaluată cultura comunicării).

Un feed-back pozitiv are un efect benefic asupra sentimentelorcelor implicaţi. De sigur, că eficienţa utilizării celor comunicateîn activitatea didactică şi în cercetare este de durată.

Comunicarea orală directă, conform opiniilor unor savanţi

• rămâne a fi cea mai erficentă formă de comunicare, inclusiv şi a bibliografilorcu utilizatorii Bibliotecii,

• în pofida comunicării electronice scrise care ocupă tot mai mult teren şicare, fără doar şi poate, are avantajele sale. Comunicarea orală estemodalitatea cea mai reuşită de a disemina şi colecta informaţiile necesare înacelaşi timp (întrebarea şi răspunsul pe loc), de a depăşi anumite bariere (sepun în valoare trăsăturile spirituale, carisma, capacitatea de a convinge,utilizînd elemente paraverbale), de a rezolva operativ problemele.

• Şi aici pentru succes trebuie respectate anumite norme de cultură acomunicării; chiar din start se va crea a ambianţă plăcută de încrederereciprocă, fără pierdere de timp, se va trece repede la subiect, punându-seaccent pe obiectivele ce trebuie realizate, se va păstra calmul, evitându-seorice neînţelegere, la fine se vor rezuma cele expuse, se vor precizaposibilităţile şi termenul de realizare a celor discutate.

Ilustrăm cele afirmate cu câteva exemple din activitatea bibliografilor universitari bălţeni:

dialog cu profesorii Universităţii pentru:

• Colectarea informaţiei despre producţia ştiinţifică-didactică ce urmează a fiînregistrată în lucrări bibliogafice. Practicăm comunicarea orală şi scrisă. Nuîntotdeauna reuşim să comunicăm eficient, profesorii fiind preocupaţi de o mulţimede probleme, starea emoţională a căror nu întotdeauna este echilibrată, darinsistenţa calmă, respectuoasă de multe ori se sfârşeşte cu izbândă;

• Diseminarea informaţiei pentru cercetarea ştiinţifică şi rezolvarea problemelor ce ţinde managementul şcolii superioare. Aici predomină comunicarea scrisă în formatelectronic, care este convenabilă cu avantajele sale: comunicăm la distanţă (nuîntotdeauna reuşim să contactăm direct profesorul, pierdem timp), Mesajelevoluminoase (informaţii cu texte) se comunică în formă scrisă. Ele se păstrează maimult timp, profesorii având posibilitate să le revadă de câte ori vor dori În mesajeleelectronice important este formularea unui text concis cu utilizarea corectă aformulelor de adresare. Determinarea, rezolvarea problemelor de importanţă, carenecesită o rezolvare mai rapidă se face prin comunicarea verbală directă.

Concluzii

Nu vom formula concluzii, ele sunt evidente, afirmând doar că o buna cultură a comunicăriifavorizează dezvoltarea unei instituţii, conferindu-i o identitate recunoscută şi distinctă, personalului ei – posibilităţi uimitoare de creştere profesională.

În loc de concluzii prezentăm câteva îndemnuri, sfaturi orientate spre formarea culturii comunicaţionale:

• Acceptarea criticii creatoare, constructive orientată spre desăvârşirea, perfecţionarea culturii comunicaţionale;

• Autoanaliza abilităţilor culturii cominicaţionale pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe;

• Recunoaşterea dificultăţilor, momentelor care trebuie dezvoltate;

• Apel la persoanele cu o cultură comunicaţională ridicată pentru sfaturi, consultaţii în caz de nereuşită;

• Aplicarea continuă a exerciţiilor pentru formarea unei culturi superioare a comunicării.

BŞ USARB Comunicarea reflectată în Imagini

Referinţe bibliografice

SÂRBU, Aniela. Cheia spre o comunicare eficienta . Psychologies [on line]. 24 aug. 2015 [citat 18 oct.

2017].Disponibil: http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/cheia-spre-o-comunicare-eficienta-2146723

PALII, Alexei. Cultura comunicării. Chişinău: Epigraf, 2008. 278 p. ISBN 978-9975-947-50-3.

CIOBANU, Elvira, Efim MOHOREA. Introducere în ştiinţa comunicării: Material didactic pentru instituţiile

superioare de învăţământ. Bălţi, 2017. 182 p.