ioan scurtu - impreunapentrueducatie.com · 2020. 11. 14. · 2 ioan scurtu descrierea cip a...

IOAN SCURTU

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DINDECEMBRIE 1989 ÎN CONTEXT INTERNAÞIONAL

1

2

Ioan Scurtu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SCURTU, IOAN Revoluþia Românã din decembrie 1989 în context

internaþional / prof. univ. Ion Scurtu. - Bucureºti :Editura Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate, 2009

Index.ISBN 978-973-8333-57-4

94(498)"1989"

ISBN 978-973-8333-57-4

3

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

ÎN CONTEXT INTERNAÞIONAL

IOAN SCURTUAcademia Oamenilor de ªtiinþã din România

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate(editura acreditatã CNCSIS)Bucureºti, 2009

4

Ioan Scurtu

Sumar

Consideraþii privind istoriografia .........................................................7

Capitolul 1

Criza regimului socialist-totalitar1. Câteva precizãri necesare...............................................................212. Evoluþia raportului de forþe pe plan internaþional..........................323. Încercãrile lui Gorbaciov de a scoate socialismul din crizã ..........364. Situaþia României ...........................................................................43a) Desovietizare ºi liberalizare...........................................................43b) Anii cultului personalitãþii .............................................................52

Capitolul II

Principiul Dominoului1. Frãmântãrile din prima jumãtate a anului 1989.............................832. Vara schimbãrilor decisive ...........................................................1003. Cãderea Zidului Berlinului...........................................................1134. Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român .................1245. Întâlnirea de la Malta ...................................................................151

Capitolul III

Revoluþia Românã din Decembrie 19891. Inevitabilitatea schimbãrii............................................................1742. Evenimentele din Timiºoara ........................................................180

5

Revoluþia românã din 1989 în context internaþional

3. Bucureºti, 21-22 Decembrie ........................................................2174. Instaurarea noii puteri ..................................................................235

Capitolul IV

Bilanþ ºi perspective1. Patru decenii de istorie.................................................................2892. De la totalitarism la democraþieA. Evoluþii politice în Europa central-esticã....................................307B. Evoluþia României dupã 1989.....................................................320

Concluzii ..........................................................................................371

Indici nume persoane, localitãþi .......................................................395

Sumar englezã, francezã, italianã, rusã, spaniolã, germanã.............407

6

Ioan Scurtu

CONSIDERAÞII PRIVINDISTORIOGRAFIA

Anul 1989, care a marcat o schimbare fundamentalã în istoriaEuropei, a preocupat un numãr important de politologi, ziariºti, oamenipolitici, istorici. Potrivit unor aprecieri, s-au publicat peste 4 000 delucrãri consacrate evenimentelor din 1989, cele mai multe cu caractermemorialistic, dar ºi unele culegeri de documente ºi chiar sinteze.Revoluþia românã s-a bucurat de o atenþie specialã, atât în þarã, cât ºipeste hotare.

Chiar dacã nu existã o evidenþã completã a cãrþilor privind anul1989 în România, apreciem cã numãrul acestora depãºeºte 500.

Subiectul nu este ºi nu poate fi epuizat, întrucât o cercetaresistematicã abia a început în 2005, în cadrul Institutului RevoluþieiRomâne din Decembrie 1989. Din multe puncte de vedere, se poateafirma cã specialiºtii au un câmp larg de investigaþie, o cercetareaprofundatã impunând utilizarea tuturor surselor, de la cele de arhivã,la istoria oralã.

Chiar ºi în stadiul actual, existã o bazã temeinicã pentru scriereaistoriei revoluþiei române în context internaþional. Pentru o cercetareistoricã documentele de arhivã sunt esenþiale. Disputa politicã dedupã 1989 a avut ºi o parte pozitivã: prin hotãrârea Senatului Românieis-au creat douã comisii de anchetã a evenimentelor din decembrie1989. Prima ºi-a desfãºurat activitatea în anii 1990-1992, subconducerea lui Sergiu Nicolaescu, iar cea de-a doua între 1992-1996,fiind prezidatã de Valentin Gabrielescu. O parte din concluziile primeicomisii a fost publicatã de Sergiu Nicolaescu1, iar cea de-a doua deªerban Sãndulescu2. Desigur, aceste cãrþi prezintã o importanþãdeosebitã, dar modul de selecþionare a documentelor ºi, mai ales,

7


1 Cartea Revoluþiei Române din Decembrie 1989, Bucureºti, Editura Ion Cristoiu,1999.

2 Lovitura de stat a confiscat revoluþia românã, ed. a II-a, Bucureºti, EdituraOmega Press, 1996

interpretarea lor a generat vii dispute. De aceea, pentru istorici esteextrem de important sã studieze ei înºiºi documentele comisiilorrespective (rapoarte, declaraþii, interviuri, casete etc), aflate în arhivaSenatului. O situaþie similarã s-a înregistrat la Parchetele Militare careau adunat numeroase documente, pe care istoricii nu au încã posibilita-tea de a le studia integral, deoarece anchetele nu au fost încheiate.

Alte documente importante se aflã în arhivele Ministerului ApãrãriiNaþionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaþii,Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii,Ministerului de Externe, în Arhivele Naþionale Istorice Centrale (fondC.C. al P.C.R.), din care extrem de puþine au vãzut lumina tiparului.

Reconstituirea evenimentelor din 1989 va putea fi mult mai precisãdupã deschiderea tuturor arhivelor din România, dar ºi din FederaþiaRusã, S.U.A., Franþa, Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria,Cehia, Slovacia º.a. Legislaþia arhivisticã internã ºi internaþionalãprevede anumite termene pentru accesul la documente (între 30 – 50ani, pentru altele chiar ºi 100 de ani), dar existã posibilitatea ca, pe bazaaprobãrii creatorului sau deþinãtorului de arhivã, acestea sã fie reduse.Pe de altã parte, fiecare stat îºi protejeazã propriile interese ºi este greude presupus cã documentele provenind de la serviciile secrete (fie eleamericane sau ruseºti) vor fi puse în curând la dispoziþia cercetãtorilor.

O certã valoare documentarã au imaginile filmate în acea perioadãde organele de ordine (Securitate, Miliþie), dar ºi pe diverºi amatori,surprinzând activitãþile publice (adunãri, mitinguri), activitatea unorpersonalitãþi, afluenþa mulþimilor spre zona centralã a marilor oraºe,ocuparea sediilor instituþiilor de partid ºi de stat, comportarea revolu-þionarilor, a armatei ºi altor structuri de forþã. În aceeaºi categorie seînscriu ºi casetele audio, conþinând înregistrãrile convorbirilor întrediferiþi lideri politici ºi militari, ordinele date ºi rapoartele primite etc.

Multe dintre acestea se aflã în arhiva radioului ºi a televiziunii, darºi a multor persoane particulare. Cercetarea lor este la început, iaranaliza lor atentã va scoate la ivealã fapte inedite, de o semnificaþierealã. Institutul Revoluþiei Române din Decembrie ’89 a început, din2006, sã-ºi constituie o arhivã proprie, în care sunt adunate materialediverse, de la documente scrise, la casete video ºi audio.

Dintre documentele publicate se cuvin a fi menþionate cele emiseîn acea perioadã de organele oficiale. Pânã la 22 decembrie, sunt deremarcat stenogramele Comitetului Politic Executiv, conferinþele cuactivul de partid ºi de stat þinute de Nicolae Ceauºescu, decretele-lege

8

Ioan Scurtu

semnate de preºedintele Republicii Socialiste România etc. Dupã 20decembrie 1989 importante sunt documentele revoluþiei, între care:Proclamaþia Frontului Democratic Român de la Timiºoara, Comu-nicatul Frontului Salvãrii Naþionale, decretele adoptate de acest nouorgan al puterii de stat3. Multe dintre acestea au fost publicate în presavremii, în „Buletinul (Monitorul) oficial“, precum ºi în diferite lucrãriºi studii.

Cuprinzãtorul volum (605 pagini) intitulat Revoluþia Românã dindecembrie 1989 retrãitã prin documente ºi mãrturii, purtând semnã-turile lui Constantin Sava ºi Constantin Monac4, conþine corespondenþãdiplomaticã, rapoarte, note informative, sinteze ale organelor deinformaþii, jurnale ale acþiunilor de luptã, înregistrãri realizate îniureºul revoluþiei, fapte relatate de participanþi (martori oculari ºipersoane implicate în evenimentele respective).

Un alt volum, realizat de Dumitru Preda ºi Mihai Retegan, prezintãcontextul internaþional ºi situaþia României, aºa cum sunt reliefate înrapoartele diplomaþilor români acreditaþi în diferite capitale europene,precum ºi în S.U.A.5

Valoare de document au ºi acele apeluri, manifeste, fluturaºilansaþi în zilele revoluþiei, care exprimau, într-o manierã laconicã, stãride spirit, uneori disperate, alteori de-a dreptul înflãcãrate. De exemplu,unul dintre elicopterele care a venit la Comitetul Central al P.C.R. înziua de 22 decembrie 1989 a lansat fluturaºi prin care populaþia eraavertizatã asupra pericolului pierderii integritãþii teritoriale a României.

În aceeaºi zi, spre searã, mai multe manifeste anunþau „victoria“revoluþiei ºi adresau populaþiei chemarea „La arme!“

Documentele privind procesul intentat lui Nicolae ºi EleneiCeauºescu a preocupat pe mulþi ziariºti, care au publicat stenogramaacestuia6. Întreaga problematicã privind situaþia cuplului Ceauºescu laTârgoviºte ºi persoanele implicate au constituit obiectul unormeticuloase investigaþii ale lui Viorel Domenico7.

9


3 Unele au fost publicate în „Caietele Revoluþiei“ ºi în revista „Clio 1989“ editatede Institul Revoluþiei Române din Decembrie 1989

4 Bucureºti, Editura Axioma, 20015 1989 Principiul dominoului. Prãbuºirea regimurilor comuniste europene. Docu-

mente, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 20006 Vezi Manole Auneanu (sub redacþia), Procesul Ceauºeºtilor, 25 decembrie 1989.

Stenograma integralã ºi caseta video, Bucureºti, Editura Excelsior, 1991.7 Dupã execuþie a nins, Bucureºti, Editura Militarã, 1992; Idem, Ceauºescu la

Târgoviºte. 22 – 25 decembrie 1989, Bucureºti, Editura Ion Cristoiu, 1999

Prin munca stãruitoare a unui harnic colectiv, coordonat de MiodragMilin, au fost publicate mai multe volume din procesul de la Timiºoara,intentat celor vinovaþi de reprimarea demonstranþilor; ele oferã infor-maþii extrem de utile pentru toþi cei interesaþi de revoluþia românã8.

Presa – vorbitã, scrisã ºi electronicã, mass-media în general –constituie o importantã sursã pentru istorici. Aceºtia trebuie sã aibã învedere caracterul subiectiv ºi agitatoric al acesteia, care urmãreºte sãinformeze, dar ºi sã creeze stãri de spirit, promovând o anumitãimagine, uneori în contradicþie cu realitatea. În acele zile de decembrie1989, mass-media a fost extrem de activã. Pânã la 22 decembrie,regimul de la Bucureºti a þinut presa sub un control extrem de sever,cãutând sã acrediteze ideea cã întregul popor era strâns unit în jurul luiNicolae Ceauºescu, pentru ca, dupã cãderea acestuia, el sã devinã„criminalul dictator“, „asasinul de copii“ etc. În dupã-amiaza zilei de22 decembrie a apãrut primul ziar al revoluþiei, sugestiv intitulat„Libertatea“. Cu aceeaºi datã, „Scânteia“, care fusese organul C.C. alP.C.R., ºi-a luat numele de „Scânteia poporului“, pentru ca peste douãzile sã devinã „Adevãrul“. Organul central al Frontului Democraþiei ºiUnitãþii Socialiste, „România liberã“, ºi-a menþinut titlul ºi formagraficã, dar s-a adaptat noilor realitãþi, devenind din ce în ce mairadical. Un fenomen similar s-a înregistrat ºi la nivelul judeþelor, undeziarele Comitetelor de partid au devenit „independente“ ºi chiar„absolut independente“.

Nu s-a întocmit o culegere de articole din presa româneascã a aceleiperioade, poate ºi pentru cã ar fi pus în dificultate prea mulþi ziariºti,care ºi-au schimbat brusc, cu 180 de grade, opþiunile politice, dinadmiratori ai lui Ceauºescu devenind cei mai duri acuzatori ai acestuia.

Oarecum paradoxal, s-au realizat asemenea crestomaþii din presaitalianã9, americanã ºi englezã10, care dupã 1980 îl critica dur peliderul român, dupã ce în anii ’70 ai secolului al XX-lea se întrecuse îna-i ridica osanale pentru politica sa de independenþã faþã de Moscova.

10

Ioan Scurtu

8 Documente ’89. Procesul de la Timiºoara, vol. I ºi II, Timiºoara, EdituraFundaþiei Academia Civicã, 2004; vol. III, Timiºoara, Editura Mirton, 2005; vol. IV,Timiºoara, Editura Mirton, 2006; vol V,. Timiºoara, Editura Mirton, 2007; vol. VI,Timiºoara, Asociaþia Memorialul Revoluþiei, 2008

9 Decembrie ’89 în presa italianã. Reportaje, interviuri, comentarii Selecþie detexte ºi note Nicolae Luca, Bucureºti, Editura Sempre, 1999

10 Revoluþia românã vãzutã de ziariºti americani ºi englezi, Bucureºti, EdituraEvenimentul, 1991

O importantã sursã pentru cercetarea evenimentelor din 1989 oconstituie emisiunile de radio ºi de televiziune. Imaginea lui Ceau-ºescu în balconul Comitetului Central în ziua de 21 decembrie a fãcutînconjurul lumii. Apoi, Televiziunea (devenitã „Liberã“) a realizat operformanþã unicã în lume: transmiterea în direct a unei revoluþii.Punerea la dispoziþia cercetãtorilor a transcrierilor de pe benzile ºicasetele de radio11 ºi TV12 din acele zile, permite o reconstituire, pezile, ore ºi minute a evenimentelor din România. Ele redau starea detensiune ºi dramatismul, dar ºi avântul revoluþionar, ura împotrivaregimului care anima milioanele de români, ampla solidaritateinternaþionalã cu aceºtia.

Ulterior, fãcându-se o analizã „la rece“ a acelor emisiuni, ca ºi arelatãrilor din presã, s-a ajuns la concluzia cã a existat o mare dozã demanipulare, cu consecinþe tragice pentru soarta multor români, inclusivmilitari, care au cãzut victimã unor teroriºti neidentificaþi13.

Memoriile constituie o altã categorie de izvoare pe care istoricii audatoria sã le studieze. Ele au un caracter subiectiv – fiecare relateazãevenimentele prin prisma sa, în funcþie de locul ocupat ºi de rolul avutîn acel moment –, dar printr-o analizã criticã, prin compararea cu altesurse, acestea pot fi un material indispensabil pentru reconstituireaunor fapte concrete ºi stãri de spirit din zilele revoluþiei.

Dintre liderii politici ai lumii, se remarcã Mihail Gorbaciov, alecãrui memorii sunt menite sã justifice perestroika, recurgând ladiscursurile ºi interviurile pe care le-a acordat în timpul cât s-a aflat înfruntea Uniunii Sovietice14. Unul dintre principalii sãi colaboratori,Aleksandr Iakovlev, ºi-a expus concepþiile într-o convorbire cu LillyMarcou15, dezvãluind modul în care el credea cã Uniunea Sovieticã vafi salvatã. La rândul sãu, Ministrul de Externe Eduard ªevardnadze apublicat un volum de memorii, intitulat Opþiunea mea16.

11


11 E un început în tot sfârºitul… Culegere selectivã din programele radiodifuzateîn zilele de 17–25 decembrie 1989, Bucureºti, Societatea Românã de Radiodifuziune,1998; Timiºoara în arhivele „Europei Libere“. 17–20 decembrie 1989. CoordonatorMiodrag Milin, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1999

12 Revoluþia Românã în direct. Coordonator Mihai Tatulici, Bucureºti, 199013 Minciuni mass-media. Sub redacþia lui Gérald de Selys. Traducere Elena Dan,

Bucureºti, Editura Scripta, 199214 Memorii. Traducere de Radu Pontbriandt. Ediþie Dan Petre, Bucureºti, Editura

Nemira, 1994 15 Ce vrem sã facem din Uniunea Sovieticã. Convorbire cu Lilly Marcou.

Traducere de Lander Grigoriu, Bucureºti, Editura Humanitas, 199116 Opþiunea mea. Traducere din limba rusã de Virgil Constantinescu, Bucureºti,

Editura Presa Naþionalã, 2003

Mai mulþi revoluþionari români ºi-au publicat memoriile, auexprimat puncte de vedere asupra evenimentelor respective, au adunatdocumente pe care le-au încredinþat tiparului. Astfel, Claudiu Iordache– unul dintre liderii revoluþiei de la Timiºoara, vicepreºedinte alFrontului Democratic Român – a publicat mai multe cãrþi în care aevocat evenimentele din decembrie 1989, contextul în care ele au avutloc, spiritul de jertfã al revoluþionarilor ºi evoluþia României la sfârºitulsecolului al XX-lea ºi începutul celui de-al XXI-lea17.

Extrem de laborios s-a dovedit a fi Ion Iliescu – preºedinteleConsiliului Frontului Salvãrii Naþionale – care a prezentat pe largrevoluþia românã, privitã în ansamblul general al istoriei României ºi alevoluþiei raportului de forþe pe plan internaþional, a procesului de glo-balizare, specific sfârºitului de secol XX, precum ºi a perspectiveloromenirii în era post-industrialã18.

Dumitru Mazilu – prim-vicepreºedinte al Consiliului F.S.N. – apublicat mai multe cãrþi cu caracter memorialistic, avansând puncte devedere sensibil diferite (de la „revoluþia furatã“ la „revoluþiaautenticã“)19.

Petre Roman – membru al Consiliului F.S.N. ºi cel dintâi ºef deguvern de dupã revoluþie – ºi-a expus poziþia în douã cãrþi, stãruindasupra luptei sale pentru democraþie20.

Vechiul stalinist Silviu Brucan, devenit oponent al regimuluiCeauºescu ºi „ideolog“ al revoluþiei, ºi-a publicat memoriile în douãcãrþi, cu subtitluri sugestive: Generaþia irositã ºi Între douã revoluþii21.

12

Ioan Scurtu

17 Isus s-a nãscut la Timiºoara. Decembrie ’89, Timiºoara, Editura Helicon, 1994;România pierdutã, Bucureºti, Editura Irini, 1995; Singur între români, Bucureºti,Editura Irini, 1997; O Românie de câºtigat sau o naþiune în descompunere, Bucureºti,Editura Irini, 2006

18 Revoluþia Românã, Bucureºti, Presa Naþionalã, 2001; Revoluþia trãitã.Stenograma convorbirii cu membrii Comsiei Senatoriale pentru cercetareaevenimentelor din decembrie 1989, Bucureºti, Editura Publicaþiilor pentru Strãinãtate,1995; Revoluþie ºi reformã, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1994; Marele ºoc dinfinalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismãneanu, Bucureºti,Editura Enciclopedicã, 2004

19 De la totalitarism la libertate. Revoluþia furatã. Memoriu pentru þara mea,Bucureºti, Editura Cozia, 1991; Dumitru Mazilu în dialog cu Vasile Popa. Calvarulvirtuþii, Timiºoara, Editura Aura, 2002

20 Libertatea ca datorie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994; Faþã în faþã cu PetreRoman. 9 convorbiri cu Vartan Arachelian, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,1996

21 Generaþia irositã. Memorii, Bucureºti, Editurile Univers ºi Calistrat Hogaº, 1992;De la capitalism la socialism ºi retur. O biografie între douã revoluþii. Ediþie îngrijitã deAlexandru Singer, Bucureºti, Editura Nemira, 1998

Doi membri ai Consiliului F.S.N., Alexandru Bârlãdeanu (fostvicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri) ºi Corneliu Mãnescu (fostministru de Externe) ºi-au depãnat amintirile în cadrul unor interviuricu Lavinia Betea22.

Regizorul ºi actorul Sergiu Nicolaescu, membru în Consiliul F.S.N.constituit la 22 decembrie 1989, a depus o impresionantã muncã dedocumentare, valorificând nu numai propria experienþã de participantla revoluþie, ci ºi materialele adunate de Comisia senatorialã al cãreipreºedinte a fost. Pe aceastã bazã a publicat mai multe lucrãri dereferinþã, extrem de utile pentru reconstituirea evenimentelor dindecembrie 198923.

Situaþia de la Televiziunea Românã, mai ales din Studioul 4, care atransmis revoluþia în direct, a fost relatatã pe larg de Teodor Brateº, celcare a coordonat emisiunile urmãrite cu sufletul la gurã de milioanelede telespectatori din þarã ºi din strãinãtate24.

Alþi revoluþionari binecunoscuþi – între care Lorin Fortuna ºi GeluVoican-Voiculescu – au acordat interviuri ºi au publicat articole despreevenimentele la care au participat, unele strânse în volume împreunã cuale altora25 Pentru evenimentele de la Timiºoara o realã importanþã aulucrãrile semnate de Costel Balint26, Gheorghe Secheºan27, TitusSuciu28, Mariana Cernicova29, Marius Mioc30.

13


22 Alexandru Bârlãdeanu despre Dej, Ceauºescu ºi Iliescu. Convorbiri, Bucureºti,Editura Evenimentul Românesc, 1997; Convorbiri neterminate. Corneliu Mãnescu îndialog cu Lavinia Betea, Iaºi, Editura Polirom, 2001

23 Revoluþia. Începutul adevãrului. Un raport personal, Bucureºti, Editura Topaz,1995; Cartea Revoluþiei Române. Decembrie ’89, Bucureºti, Editura Ion Cristoiu,1999; Lupta pentru putere, decembrie ’89, Bucureºti, Editura All, 2005

24 Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989. O zi în studioul 4, Bucureºti, EdituraScripta, 1992; Trilogia Revoluþiei Române în direct. Câteva zile dintr-o viaþã. 22–24decembrie 1989, 3 vol., Bucureºti, Editura Economistul, 2004

25 D. Marcu, Moartea Ceauºeºtilor dezvãluitã de Gelu Voican-Voiculescu ºi VictorAtanasie Stãnculescu, Bucureºti, Editura Excelsior, 1991

26 1989. Timiºoara în decembrie, Editura Helicon, 1992; 1989 – LegiuneaRevoluþiei Timiºoara, Editura Brumar, 2005

27 Timiºoara, 17 dupã 16, Timiºoara. Editura Artpress, 200628 Reportaj cu sufletul la gurã (Traseele Revoluþiei), Timiºoara, Editura Facla,

1990; Lumea bunã a balconului, Bucureºti, Editura IRRD, 200829 Noi suntem poporul (Timiºoara, decembrie 1989) Reºiþa, Editura Inter Graf,

200430 Revoluþia din Timiºoara aºa cum a fost, Timiºoara, Editura Brumar, 1997;

Revoluþia din 1989 pe scurt, Timiºoara, Editura Artpress, 2006

Evenimentele de la radio au fost relatate de mai mulþi lucrãtori dinaceastã instituþie, în lucrarea Timpul care a învins teama. Decembrie1989-Decembrie 200731.

Dintre generalii care au jucat un rol de seamã în decembrie ’89 sedetaºeazã Victor Atanasie Stãnculescu ºi ªtefan Guºã. Ambii ºi-auexpus punctele de vedere în cadrul unor interviuri publicate în presã,dar ºi în lucrãri de sine stãtãtoare. Stãnculescu, într-o amplã discuþie cuDinu Sãraru32, în timp ce activitatea lui ªtefan Guºã a fost reliefatã defiica sa, care i-a adunat cuvântãrile rostite în acele zile, interviurileacordate, declaraþia de martor în „procesul Timiºoara“, audierea laComisia senatorialã pentru cercetarea evenimentelor din decembrie’89; a rezultat o carte, intitulatã Condamnat la adevãr, publicatã la 10ani de la moartea generalului33. O interesantã lucrare memorialisticã apublicat viceamiralul (r) ªtefan Dinu, ºeful serviciului secret deInformaþii Militare.34

Unii dintre foºtii lideri comuniºti, implicaþi în procesul C.P.Ex.(Comitetul Politic Executiv), ºi-au scris memoriile. Se remarcãDumitru Popescu35, Silviu Curticeanu36, Ion Coman37 care s-au aflatîn preajma lui Ceauºescu, în decembrie 1989, oferind elemente intere-sante nu numai asupra modului cum acþiona liderul român, dar ºi a stã-rii de spirit existentã la nivelul cel mai înalt de conducere a României.

Mai mulþi ofiþeri de securitate – condamnaþi pentru implicarea lor înreprimarea revoluþionarilor – ºi-au publicat memoriile. Între aceºtia,Filip Teodorescu38 ºi Radu Tinu39, care s-au referit mai ales la acþiunileunor agenþi strãini infiltraþi în rândul manifestanþilor de la Timiºoara.

14

Ioan Scurtu

31 Ediþie alcãtuitã de Puºa Roth, Bucureºti, Editura Ars Longa, 200832 Dinu Sãraru în dialog cu Victor Atanasie Stãnculescu. Generalul Revoluþiei cu

piciorul în ghips. Interviu – fiºe pentru un posibil roman, Bucureºti, Editura RAO, 200533 Daniela Veronica Guºã de Drãgan, Condamnat la adevãr. Generalul ªtefan

Guºã, Bucureºti, Editura RAO, 200434 Viceamiralul (r) ªtefan Dinu, Condamnat la discreþie, Bucureºti,. Editura

Nerverland, 200935 Un fost lider comunist se destãinuie. Am fost ºi cioplitor de himere. Convorbire

realizatã de Ion Tecºa, ziarist, Bucureºti, Editura Expres, 1994; Eclipsã în cetateasoarelui, Bucureºti, Editura Globus, 1996.

36 Mãrturia unei istorii trãite. Imagini suprapuse, Bucureºti, Editura Albatros, 200037 Omul se duce, faptele rãmân. Istoria însã le va analiza. Bucureºti, Editura

Meditaþii, 200738 Un risc asumat. Timiºoara, decembrie 1989, Bucureºti, Editura Viitorul Româ-

nesc, 199239 Timiºoara… no comment, Bucureºti, Editura PALO, f.a.

Pentru reconstituirea evenimentelor recente, un rol important îl areistoria oralã, relatarea martorilor; evident, asemenea înregistrãritrebuie analizate în spirit critic, ºtiut fiind faptul cã, de regulã, existãtentaþia subiectivã a exagerãrii meritelor proprii ºi a ocultãrii momen-telor neconvenabile (de exemplu, este foarte greu de presupus cã un co-mandant militar va recunoaºte cã, din proprie iniþiativã, a ordonat sã setragã în manifestanþi, sau un director de penitenciar cã i-a maltratat pearestaþi; dupã cum nu cred cã, dintre miile de manifestanþi care au intratîn sediul Comitetului Central, se va gãsi vreunul care sã recunoascãfaptul cã a devalizat fiºete sau cã a sustras bunuri aflate în birourilefoºtilor demnitari).

Autorul lucrãrii de faþã a avut lungi discuþii cu revoluþionari (elînsuºi fiind un „martor“ al evenimentelor din Bucureºti), dar ºi cupersoane care au ocupat funcþii importante pânã la 22 decembrie 1989ºi dupã aceastã datã, pe care le-a fructificat pe parcursul paginilor careurmeazã.

Alãturi de aceste surse, cu caracter de izvoare, istoricii au la dispo-ziþie diferite lucrãri, unele scrise de nespecialiºti, dar care au o anumitãbazã documentarã ºi exprimã puncte de vedere interesante.

Gama aprecierilor este extrem de largã, iar documentele suntfolosite pentru a demonstra un anumit punct de vedere. Cel mai adeseapolitica sau opþiunea politicã de dupã 1989 a autoritãþilor a avut un rolimportant. Ruxandra Cesereanu, într-o interesantã lucrare intitulatãDecembrie 1989. Deconstrucþia unei revoluþii40, a fãcut o clasificare ainterpretãrilor privind acest eveniment: 1) interpreþii revoluþiei pure(puriºtii) care la rândul lor sunt de douã tipuri: puriºtii revoluþionari ºipuriºtii oportuniºti – care susþin teza revoluþiei „pur ºi simplu“; 2) inter-preþii ipotezei complotului, care ºi ei se împart în douã categorii, uniipunând accent pe complotul extern, iar alþii pe complotul intern – lovi-turã de stat sau puci; 3) interpreþii gen „coctei“ care susþin cã a fost unhibrid de revoluþie combinatã cu o loviturã internã de stat ºi un complotextern.

Mulþi ziariºti, scriitori, critici literari nu au rezistat tentaþiei de ascrie despre revoluþia din decembrie 1989. O interesantã carte a semnatVartan Arachelian despre „personajele“ Revoluþiei41, prin transcriereade pe bandã a convorbirilor pe care le-a avut cu acestea într-o emisiune

15


40 Iaºi, Editura Polirom, 200441 În faþa Dumneavoastrã. Revoluþia ºi personajele sale, Bucureºti, Editura

Nemira, 1998

la radio, de mare succes, intitulatã „În faþa Dumneavoastrã“. La rândulsãu, Alex Mihai Stoenescu a consemnat discuþiile cu mai mulþiparticipanþi la evenimentele din decembrie 198942. Un loc special afost rezervat lui Virgil Mãgureanu.43 Acelaºi autor, Alex MihaiStoenescu, a realizat o amplã lucrare din ciclul loviturilor de stat înRomânia, în care anului 1989 îi consacrã douã pãrþi (de fapt douãmasive volume), „revoluþia“ (între ghilimele) fiind consideratã „otragedie româneascã“44.

Criticul literar Mihai Ungheanu s-a interesat dacã revoluþia a fost un„rãzboi civil regizat“45, ziaristul Nestor Rateº a vãzut o „revoluþieîncâlcitã“46, iar ziaristul Radu Portocalã a ajuns la concluzia cã a fosto „loviturã de stat“47. Ambasadorul francez Jean-Marie Le Breton afost mai prudent în aprecierile sale, ocupându-se în mod special desfârºitul lui Nicolae Ceauºescu48.

Dintre politologii care au analizat revoluþia românã din decembrie1989, încadrând-o în ansamblul transformãrilor înregistrate în EuropaCentralã ºi de Sud-Est, a crizei comunismului în general, se remarcãVladimir Tismãneanu49, Stelian Tãnase50, Lavinia Betea51, AdrianPop52.

Puþini istorici români de profesie s-au încumetat sã abordeze acestsubiect, datoritã precaritãþii surselor de informare ºi a agresivitãþiifactorilor politici, care au cãutat sã impunã o viziune interesatã asupra

16

Ioan Scurtu

42 Interviuri despre revoluþie, Bucureºti, Editura RAO, 200443 De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Mãgureanu în dialog cu Alex

Mihai Stoenescu, Bucureºti Editura RAO, 200844 Istoria loviturilor de stat în România. „Revoluþia din decembrie 1989“ – o trage-

die româneascã, vol. 4, partea I ºi partea a -II-a, Bucureºti, Editura RAO, 2004 ºi 200545 Un rãzboi civil regizat (Redefinirea revoluþiei), Bucureºti, Editura Romcartexim,

199746 România: revoluþia încâlcitã, Bucureºti, Editura Litera, 199447 România – autopsia unei lovituri de stat: þara în care a triumfat minciuna, Sibiu,

Editura Continent, 199148 Sfârºitul lui Ceauºescu: istoria unei revoluþii, Bucureºti, Editura Cavallioti, 199749 Ghilotina de scrum. Despre nevroze ºi revoluþii, Timiºoara, Editura de Vest,

1992; Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc, Iaºi,Editura Polirom, 2005

50 Miracolul revoluþiei: o istorie politicã a cãderii regimului comunist, Bucureºti,Editura Humanitas, 1999

51 Psihologie politicã. Individ, lider, mulþime în regimul comunist, Iaºi, EdituraPolirom, 2001

52 Tentaþia tranziþiei. O istorie a prãbuºirii comunismului în Europa, Bucureºti,Editura Corint, 2002

evenimentelor din decembrie 1989. Cei mai mulþi au preferat sã con-temple disputa publicã ºi sã se menþinã în rezervã, aºteptând vremurimai liniºtite ºi în primul rând deschiderea arhivelor. Aceastã poziþieeste, desigur, onorabilã, dar ea are ºi un inconvenient major: a lãsatteren liber de manifestare pentru neprofesioniºti, fãrã a le da replicanecesarã, astfel cã „formatorii de opinie“ au reuºit adesea sã impunãpuncte de vedere extrem de subiective ºi foarte departe de realitateaevenimenþialã. Istoricul secolului al XXI-lea trebuie sã intre în arenã,sã-ºi prezinte argumentele, întemeiate pe o criticã de specialitate asurselor (izvoarelor) existente. În timp, odatã cu deschiderea arhivelor,el va putea sã-ºi multiplice, sau sã-ºi amendeze concluziile, dar o vaface, de fiecare datã, ca un profesionist în materie.

O primã lucrare, apãrutã la mai puþin de un an de la revoluþie, a fostiniþiatã ºi coordonatã de Ioan Scurtu53. Acelaºi autor a coordonat oamplã monografie privind structurile politice în Europa Centralã ºi deSud-Est54, evenimentele din 1989 fiind analizate de Teodora Stãnescu-Stanciu ºi Georgiana-Margareta Scurtu. O muncã intensã, vizând cudeosebire evenimentele de la Timiºoara, a desfãºurat Miodrag Milin,care a publicat mai multe cãrþi, unele cu un accentuat caracterdocumentar, altele cu o privire mai amplã asupra Revoluþiei55. Foarteactivi s-au dovedit istoricii militari care, sub coordonarea generaluluiCostache Codrescu, au realizat o amplã lucrare privind armata înrevoluþie (douã ediþii)56.

De asemenea, Constantin Sava ºi Constantin Monac au acordat oatenþie specialã activitãþii armatei, dar au abordat ºi evenimentele dindecembrie 1989 în ansamblul lor57.

Dintre lucrãrile de sintezã menþionãm pe cea semnatã de FlorinConstantiniu, intitulatã O istorie sincerã a poporului român, apãrutã în1997, care a cunoscut mai multe ediþii.

17


53 Sfârºitul dictaturii. Bucureºti. 21–25 decembrie 1989, Craiova, Editura Clio, 199054 Structuri politice în Europa Centralã ºi de Sud-Est (1918 – 2001), 2 vol.,

Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2003; lucrarea are ºi o ediþie în limbaenglezã, apãrutã în acelaºi an, la aceeaºi editurã

55 Timiºoara în arhivele „Europei Libere“. 17–20 decembrie 1989, Timiºoara,1990; Timiºoara în revoluþie ºi dupã, Timiºoara, 1997

56 Armata românã în revoluþia din decembrie 1989. Coordonator CostacheCodrescu, Bucureºti,Editura Militarã, 1998; ed. a II-a, 1998

57 Adevãrul despre Decembrie 1989. Conspiraþie. Diversiune. Revoluþie,Bucureºti, Editura Forum, 1999

Înfiinþarea Institutului Revoluþiei Române din decembrie 1989 prinlegea din 14 decembrie 2004 a permis dezvoltarea unui domeniu nou decercetare pentru istoriografia româneascã, crearea unui cadru adecvatorganizãrii unor dezbateri ºtiinþifice, precum ºi valorificarea prin publicarea studiilor ºi lucrãrilor elaborate. Sub egida acestui institut, Ioan Scurtu arealizat o lucrare de proporþii (362 pagini) privind revoluþia românã încontext european.58

Cunoscutul istoric Alesandru Duþu este autorul unei ample cronologii arevoluþiei române, înscrisã într-un ansamblu general european ºi chiarmondial (lucrarea începe cu ziua de 25 octombrie/7 noiembrie 1917, cândPartidul Comunist bolºevic a cucerit puterea în Rusia ºi se încheie cu data de25 decembrie 1991, sfârºitul Uniunii Sovietice ºi al regimului comunist)59.Sub coordonarea dr. Alexandru Osca a apãrut cartea intitulatã 1989 - andecisiv în istoria Europei, cuprinzând comunicãrile prezentate la simpo-zionul internaþional organizat de Institutul Revoluþiei în octombrie 2007.60 În2009 a vãzut lumina tiparului o masivã lucrare elaboratã de Mihai Iacobescu,referitoare la Perestroika ºi românii din spaþiul sovietic.61 La rândul sãu,Corneliu Vlad a realizat o interesantã carte privind “reconcilierea”62

Din anul 2005. Institutul editeazã revista "Clio 1989", care publicãstudii, documente, memorii, fiºe bibliografice, note, recenzii. Din acelaºian apar „Caietele Revoluþiei“, axate pe activitatea curentã a Institutului, darîn care sunt publicate ºi documente, memorii, evocãri, note de lecturã etc.

Mai mulþi istorici strãini au fost atraºi de problematica revoluþieiromâne, unii dintre ei realizând lucrãri de certã valoare. Remarcãm contri-buþiile aduse de Anneli Ute Gabanyi – care analizeazã schimbãrile desistem survenite în Europa de Est, cu privire specialã asupra României63;Katherine Verdery – o abordare mai curând teoreticã a crizei socialismuluiºi a evenimentelor care au urmat64, sau Peter Siani-Davies – chiar despre

18

Ioan Scurtu

58 Revoluþia Românã din Decembrie 1989 în context European, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã ºi Editura Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, 2006 (ediþiaîn limba francezã – 2008 ºi limba englezã – 2009).

59 Alesandru Duþu, Revoluþia din decembrie 1989.Cronologie, Bucureºti, EdituraIRRD, 2006

60 1989 - an decisiv în istoria Europei, coordonator Alexandru Oºca, Cluj-Napoca,Editura Mega, 2008.

61 Descãtuºarea (1985-1991). Perestroika, Revoluþia din Decembrie 1989 ºi româniidin imperiul sovietic, Iaºi, Editura Junimea, 2009.

62 Corneliu Vlad, Reconcilierea, Bucureºti, Editura Institutului Revoluþiei Române dinDecembrie 1989, Bucureºti, 2009.

63 Revoluþia neterminatã, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 199964 Socialismul. Ce a fost ºi ce urmeazã, Iaºi, Institutul European, 2003.

revoluþia românã65. La rândul sãu, Georges Castellan, în sinteza saprivind istoria poporului român, a rezervat pagini consistente revoluþieidin 198966. Utile sunt ºi lucrãrile cu o tematicã mai amplã, vizândregimurile „comuniste“ din Europa Centralã ºi de Sud-Est, istoriacontinentului în general, cu referiri, uneori substanþiale, la situaþiaRomâniei67. O menþiune aparte se cuvine pentru contrbuþiile istoriculuiamerican Peter Gross care s-a preocupat de rolul mass media lademocratizarea þãrilor din Europa de Est68, o atenþie specialã fiindacordatã presei din România.

Lucrarea de faþã se întemeiazã pe sursele disponibile în acestmoment, pe bibliografia accesibilã, urmãrind sã prezinte – într-o viziu-ne unitarã ºi coerentã – criza regimului socialist-totalitar (comunist)din Europa, eºecul încercãrilor de reformare a acestuia, evoluþiile dinanul 1989, revoluþiile care au avut loc ºi consecinþele lor. În centrulanalizei se aflã situaþia din România, în deplina ei complexitate, careatunci, în decembrie 1989, a atras atenþia întregii lumi, fapt fãrãprecedent în îndelungata istorie a românilor. Chiar dacã ne referim la orevoluþie victorioasã, nu vom pierde din vedere ce a fost bun înainte de1989, dupã cum nu vom trece cu vederea decepþiile de dupã acest an.Este obligaþia oricãrui istoric de a privi cu spirit critic orice eveniment,cu luminile ºi umbrele lui, sine ira et studio.

Îmi fac o datorie de onoare din a mulþumi celor care m-au sprijinitºi încurajat în acest demers: soþiei, Paula, ºi copiilor, Georgiana-Margareta ºi Ioan Alexandru. De asemenea, mulþumesc domnului prof.univ. dr. Corneliu Mihail Lungu, directorul general al Arhivelor Naþio-nale, arhiviºtilor Camelia Moraru ºi Constantin Moraru, domnului

19


65 The Romanian Revolution of December 1989, London, 2005; ediþia în limbaromânã a apãrut la Editura Humanitas în 2006

66 Histoire du peuple Roumain, Paris, Edition Armeline, 200267 Joseph Rothschild, Istoria politicã a Europei Centrale ºi de Sud-Est dupã al

Doilea Rãzboi Mondial, ediþia a II-a. Traducere Mihnea Columbeanu, Bucureºti, 1997;Jean-François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilelenoastre. Traducere Silvia Albiºteanu ºi Anca Zbârcea, Iaºi, Editura Polirom, 1998;Istoria secolului XX. În cãutarea unei noi lumi. Sub redacþia: Serge Bernstein ºi PierreMilza. Traducere Marius Ioan, Bucureºti, Editura All, 1998; Jean-Marie Le Breton,Europa Centralã ºi Orientalã între 1917 ºi 1990, Bucureºti, Editura Cavallioti, 1996;Jean-Michel Gaillard ºi Anthony Rowley, Istoria continentului european. De la 1850pânã la sfârºitul secolului al XX-lea, Bucureºti, Editura Cartier, 2001

68 Peter Gross, Mass media ºi democraþia în þãrile Europei de Est, Iaºi, EdituraPolirom, 2004

colonel Constantin Popa, directorul general al Muzeului Naþional Mi-litar, colegilor de la Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989(Claudiu Iordache, Gelu Voican Voiculescu, Viorel Domenico,Alexandru Oºca, Gheorghe Neacºu), domnului Lorin Fortuna, precumºi domnilor generali Constantin Olteanu, Nicolae Spiroiu, viceamiralul(r) Dinu – care în diferite ocazii, mai ales la conferinþele lunare aleI.R.R.D., au avut intervenþii extrem de interesante.

O menþiune specialã pentru academicienii Dan Berindei ºi Dinu C.Giurescu, prof. univ. Dumitru Mazilu pentru referatele pline desubstanþã, observaþiile ºi sugestiile pe care mi le-au fãcut în vedereaîmbunãtãþirii manuscrisului acestei lucrãri.

Nu pot încheia acest paragraf, fãrã a aduce calde mulþumiridomnilor Marcel Popa – directorul Editurii Enciclopedice ºi AlexandruStãnciulescu – redactor de carte (cea de-a ºasea la care am colaborat).Mulþumiri domnului Ilie Zanc, pentru munca depusã în tipãrirea primeiediþii.

Aceleaºi mulþumiri celor care au participat la publicarea acesteiediþii: doamnelor Carmen Rãdulescu ºi Alina Stan, precum ºi domnuluiªtefan Diaconu, de la Institutul Revoluþiei Române din Decembrie1989. Aceleaºi sentimente de gratitudine pentru domnul Nicolaeªarambei – directorul Redacþiei Publicaþiilor pentru Strãinãtate,precum ºi colaboratoarelor sale Anca Vergulescu, Elena Vasilief,Rodica Kovanesian, Cristina leonard ºi Mioara Dumitru care auasigurat tipãrirea acestei cãrþi.

20

Ioan Scurtu

CAPITOLUL 1

CRIZA REGIMULUI SOCIALIST-TOTALITAR

1. Câteva precizãri necesare*

În vocabularul curent a intrat aprecierea potrivit cãreia în 1989 s-aprãbuºit comunismul din Europa. Terminologia a fost folositã depolitologi, ziariºti ºi oameni politici din Occident, impunându-se apoiîn România ca un adevãr indubitabil.

Aprecierea a fost luatã ca atare, aºa cum la sfârºitul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial toate regimurile totalitare erau caracterizate cafasciste. Fascist era regimul din Italia instaurat de Mussolini, fascist eracel din Germania în frunte cu Hitler, fascist era cel din Spania luiFranco, fascist era cel din România condusã de Antonescu. O asemeneaapreciere s-a întins pe durata mai multor decenii, astfel cã ºi laînceputul secolului al XXI-lea, la distanþã de peste 60 de ani, eacontinuã sã fie prezentã. Totuºi, mulþi istorici ºi politologi, care austudiat cu atenþie acele regimuri, au ajuns la concluzia cã între eleexistau deosebiri substanþiale, care impun o tratare diferenþiatã. Uneleregimuri se bazau pe un puternic partid politic ºi au ajuns la putere prinvot (Italia, Germania), altele în urma unui rãzboi civil (Spania), sau aunei catastrofe naþionale (prãbuºirea graniþelor) - România; unele sebazau pe bisericã, altele nu au acordat nici o importanþã religiei; uneleau promovat o politicã tolerantã faþã de minoritãþile naþionale, altele auurmãrit lichidarea acestora, mai ales a evreilor, mergând pânã laholocaust. Cu cât analiza este mai aprofundatã, cu atât mai mult apardeosebiri de fond ºi de nuanþã, de conþinut ºi de formã între acesteregimuri, catalogate multã vreme, ca fiind fasciste.

În ultimii ani, în circuitul ºtiinþific a intrat o terminologie maicomplexã ºi mai aproape de esenþa regimurilor respective: regim

21


* Vezi ºi Ioan Scurtu, Regimul politic din România (1948-1989), în „Studii ºiArticole de Istorie“, LXXIV, 2009, pp. 5-16

fascist, regim naþional-socialist (nazist), regim corporatist, regim dedictaturã militarã, regim autoritar etc.

O dezbatere temeinicã asupra regimului politic din UniuneaSovieticã ºi din celelalte state în fruntea cãrora s-au aflat partidecomuniste nu a avut, încã, loc.

De aceea, terminologia utilizatã este imprecisã ºi adeseacontradictorie. Vom exemplifica felul cum este întrebuinþatã de maimulþi politologi renumiþi, ale cãror studii au fost publicate în volumulRevoluþiile din 1989. Între trecut ºi viitori1. Daniel Chirot, profesor laUniversity of Washington, foloseºte expresiile: regimurile leniniste,sfârºitul socialismului, economiile socialiste, structurile economicecomuniste, neajunsuri ale socialismului, modelul leninist-stalinist,instaurarea comunismului, erorile binecunoscute ale socialismului,cãderea comunismului, sistemul sovietic, sistemul comunist. KatherineVerdery, profesor la University of Michigan, scrie despre: socialismulde stat, colapsul comunismului, socialismul de tip sovietic, societãþilesocialiste europene, fragilitatea socialismului, producþia socialistã,paternalismul socialist, regimuri socialiste, þãrile socialiste, prãbuºi-rea socialismului, modul de funcþionare a socialismului, cãderea so-cialismului, guvernele socialiste, economiile socialiste, sistemelesocialiste, statele socialiste. Timothy Garton Ash, profesor la OxfordUniversity, foloseºte expresiile: socialism, totalitarism, stalinism,socialism real, sistem de tip sovietic, state comuniste. Jeffrey C. Isaac,profesor la Indiana University, scrie despre: regimuri leniniste, guver-nãri comuniste. Parcã pentru a se pune bine cu toþi autorii, VladimirTismãneanu, coordonatorul volumului, foloseºte o suitã de concepte:regimuri socialiste de stat, cãderea comunismului, sistemele leniniste,experimentul socialist, instituþiile leniniste.

Din aceastã înºiruire se observã limpede cã nu s-a ajuns la un punctde vedere, larg acceptat, privind definirea regimului din statele în carepartidele comuniste s-au aflat la putere.

Orice dezbatere ar trebui sã porneascã de la documente ºi de larealitatea concretã, aºa cum se procedeazã pentru alte perioade istorice.În primul rând de la surse, de la izvoare. Este bine cunoscut faptul cã oinscripþie din secolul al II-lea, un hrisov din veacul al XVI-lea sau unact din secolul al XIX-lea suscitã vii discuþii; specialiºtii cerceteazã

22

Ioan Scurtu

1 Revoluþiile din 1989. Între trecut ºi viitor. Volum coordonat de VladimirTismãneanu. Traducere de Cristina Petrescu ºi Dragoº Petrescu, Iaºi, Editura Polirom,2005

atent conþinutul, contextul istoric în care a fost elaborat respectivuldocument, mergând pânã la analiza suportului pe care a fost scris,formula de adresare folositã, forma literelor etc. etc.

În cazul documentelor provenite de la partidele comuniste ºi de laorganele de stat, cel mai adesea ele nici mãcar nu sunt invocate, nu suntcitate în forma lor originalã, ci sunt înlocuite cu formule care au cãpãtatdeja notorietate, ºi sunt acceptate fãrã rezerve de foarte mulþi analiºti,politologi, oameni politici, istorici etc. Se cuvine subliniat faptul cã niciun document de partid, dar absolut nici unul, provenind din UniuneaSovieticã, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germanã, Iugoslavia,Polonia, România, dar ºi din China, Cuba, R.D. Vietnam, R.P.D.Coreanã nu conþine aprecierea cã regimul politic din statul respectiv arfi comunist. Nici un lider politic, dar absolut nici un unul, nu a susþinutvreodatã cã þara sa ar trãi în comunism, deºi ar fi fost cei maiîndreptãþiþi sã afirme cã au reuºit sã edifice „societatea cea mai bunã ºimai dreaptã“ de pe Pãmânt. Totuºi, lor li se atribuie cuvinte pe care nule-au rostit ºi aprecieri pe care nu le-au fãcut.

În România a mai existat un asemenea precedent nefericit, princaracterizarea regimului Antonescu din anii 1941-1944 ca fiind fascist.Deºi nici un document oficial nu folosea aceastã caracterizare, iar IonAntonescu a declarat în repetate rânduri cã regimul sãu nu era fascist,deºi ar fi avut toate motivele sã-i facã pe plac ducelui Mussolini, ca unantemergãtor în promovarea acestui regim. Totuºi, au existat mulþiistorici care au caracterizat regimul lui Antonescu drept fascist. Atunciexista un comandament politic – venit de la Moscova ºi preluat deP.C.R. – iar unii istorici l-au slujit cu mult zel, falsificând documentelevremii ºi introducând cuvântul fascist în discursurile lui Antonescu ºiîn legislaþia adoptatã de acesta, deºi acest cuvânt nu fusese rostit ºi niciscris de conducâtorul statului din anii 1940-1944. Citãm, cu titlu deexemplu, cartea intitulatã Contribuþii la studierea regimului politic dinRomânia. Septembrie 1940 – august 1944 semnatã de Mihai Fãtu. Înargumentaþia sa, autorul apeleazã la aprecierile din documentele P.C.R.ºi la cuvântãrile lui Nicolae Ceauºescu, dar ºi la textul rostit deacuzatorul public în procesul intentat lui Antonescu: „Ne stãruie ºiacum în minte valoarea moralã a unei sublinieri fãcutã la începutulProcesului Marii Trãdãri Naþionale din anul 1946 de câtre acuzatorulpublic-ºef al Tribunalului Poporului, Vasile Stoian: «În cercetareacrimelor regimului care a subjugat poporul român timp de patru ani,instrucþia s-a strãduit sã nu alunece pe panta indignãrii. Ne-am

23


dezbrãcat de toatã amintirea umilinþelor, suferinþelor îndurate de acestpopor ieri, totuºi am meditat asupra consecinþelor pe care le suportãazi o naþie întreagã, pentru a examina ºi expune faptele cu toatãobiectivitatea»“2. Un proces, apreciat de la bun început ca fiind al„marii trãdãri naþionale“, în care sentinþele erau dinainte stabilite laMoscova, nu putea sã fie obiectiv, astfel cã argumentul lui Fãtu estedescalificant pentru un istoric. Pe parcursul a 368 de pagini autorulfoloseºte numeroase citate, dar când Ion Antonescu sau MihaiAntonescu îºi caracterizeazã regimul din perioada septembrie 1940 –august 1944, în locul cuvintelor acestora, sunt puse fie puncte, puncte,fie aprecierile „istoricului“ menþionat: fascist, militaro-fascist, hitlerist.

Comparaþia pare a fi forþatã, deoarece în caracterizarea regimului înfruntea cãruia s-a aflat Antonescu posibilitãþile de dezbatere ºi confrun-tare publicã erau extrem de reduse, datoritã cenzurii ºi a obligaþiiloristoricilor români de a se orienta dupã aprecierile cuprinse în docu-mentele P.C.R. Totuºi, chiar ºi atunci au existat cercetãtori, între careA. Simion, în cartea Preliminarii politico-diplomatice ale insurecþieidin august 1944, care au reuºit sã formuleze concluzii pe baza unordocumente ale vremii, sã încadreze regimul Antonescu în contextulgeneral al celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, sã marcheze evoluþiisemnificative ºi contradicþii, cu alte cuvinte sã elimine abordarealinearã, ºi într-o singur registru a problematicii respective. Având învedere aceastã nefericitã experienþã istoriograficã, este necesar ca ºi încazul regimului politic din 1948–1989 sã nu se recurgã la formuleprestabilite, ci, într-o societate democraticã, sã aibã loc o dezbatereadeschisã, în urma cãreia sã se formuleze concluzii argumentate ºisusþinute documentar.

Unii afirmã cã denumirea de regim comunist rezultã din faptul cãþãrile respective erau conduse de partide comuniste. Afirmaþia estenumai în parte valabilã, deoarece nu orice regim politic este definit prinpartidul aflat la putere. Dacã luãm exemplul României din perioadainterbelicã, ar trebui sã admitem cã a existat un regim liberal ºi unulnaþional-þãrãnist (când P.N.L., respectiv P.N.Þ., s-au aflat la guvernare).În aceastã logicã ar trebui sã afirmãm cã în timpul cât la conducere eraPartidul Poporului (1920-1921 ºi 1926-1927), România a avut un„regim popular“, dar nimeni nu s-a încumetat pânã acum sã facã o ase-menea afirmaþie. Dupã cum nu s-a gãsit o denumire a regimului politic

24

Ioan Scurtu

2 Mihai Fãtu, Contribuþii la studierea regimului politic din România. Septembrie1940 – august 1944, Bucureºti, Editura Politicã, 1984, p. 7-8

în timpul unor guverne de coaliþie alcãtuite din mai multe partide(1919-1920, 1927) sau a unui guvern care nu se sprijinea pe un partid(1931-1932) ºi care se declara „de uniune naþionalã“. Pânã în prezentnici un istoric nu a caracterizat regimul politic din perioada interbelicãîn funcþie de partidul aflat la putere, mãcar ºi pentru faptul cã în Româ-nia schimbãrile de guvern se derulau cu o mare rapiditate (într-un inter-val de douã decenii, între 1918–1938, s-au perindat 26 de guverne).

Istoricii sunt aproape unanimi în a aprecia cã în anii 1918–1938 aexistat un regim democratic, parlamentar-constituþional, care seîntemeia pe partidele politice ºi alternarea lor la putere. A urmat, între1938 ºi 1940, regimul de autoritate monarhicã. Aºadar, „tiparul“ partidde guvernãmânt = regim politic „nu se potriveºte“, este o formulãsimplistã ºi, în fond, neadevãratã.

Se poate invoca faptul cã o asemenea analizã nu se aplicã în cazulpartidelor comuniste. Dar mai întâi se cuvine precizat cã nu toatepartidele din statele pe care le avem în vedere se numeau comuniste. Auavut acest nume partidele din Uniunea Sovieticã (1917), Cehoslovacia(1921), Bulgaria (1948). În România partidul aflat la putere a purtatnumele de Partidul Muncitoresc Român din 1948 pânã în 1965, când aredevenit Partidul Comunist Român, pe care-l avea din 1922 (iniþial, în1921, s-a numit Socialist-Comunist). În Polonia partidul aflat la condu-cere se numea Partidul Muncitoresc Unit Polonez, în Ungaria – Parti-dul Muncitoresc Socialist Ungar, în Republica Democraticã Germanã –Partidul Socialist Unit din Germania, în Iugoslavia – Uniunea Comu-niºtilor din Iugoslavia, în Albania – Partidul Muncii din Albania. Estede analizat de ce a existat o asemenea varietate de denumiri, deºi toatedeclarau cã se întemeiazã pe învãþãtura marxist-leninistã. Vor trebuiavute în vedere tradiþiile, contextul concret istoric, anumite evenimentecare au marcat evoluþia þãrilor respective etc. Este o temã asupra cãreiaistoricii trebuie sã se aplece, ºi sã nu foloseascã numai denumirigenerice pentru unele partide pe care acestea nu le aveau, ci sã explicevarietatea ºi semnificaþia ei.

Desigur, având în vedere faptul cã partidele aflate la putere înUniunea Sovieticã, Polonia, Cehoslovacia, R.D. Germanã, Ungaria,România, Iugoslavia, Bulgaria ºi Albania aveau aceeaºi bazã ideolo-gicã ºi îºi propuneau acelaºi obiectiv – construirea socialismului ºicomunismului în statele respective – denumirea genericã de partidecomuniste poate fi admisã, dar ea nu o poate înlocui pe cea realã.

25


Un alt element concret, de care nu se poate face abstracþie, estedenumirea statelor respective, care a avut, de asemenea, o anumitã spe-cificitate. Dupã 1948, Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Ungaria, Polonia,Cehoslovacia, România s-au numit Republici Populare. La rândul sãu,partea de Est a Germaniei, constituitã ca stat în 1949, ºi-a luat numelede Republicã Democratã. Regimul politic era caracterizat ca fiind„regim democrat-popular“. Era o formulare pleonasticã deoarece de-mos (democrat) înseamnã popor; s-a afirmat cã ea a fost utilizatã pentrua deosebi acest regim de celelalte democraþii (sclavagistã, burghezã)3.

Ulterior, Cehoslovacia, Iugoslavia, Albania ºi România ºi-au luatnumele de Republicã Socialistã. Numele complet al Uniunii Sovieticeera Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (din 1922). În 1989situaþia era urmãtoarea: 5 – republici socialiste, 2 – republici populare,1 – republicã democratã. Dupã cum se observã nici una dintre acesteþãri nu s-a intitulat Republica Comunistã, aºa cum aveau sã fie numitedupã 1989. Evident, nu era vorba doar despre un element formal, ci deunul de conþinut, care meritã o analizã concretã ºi gãsirea motivaþiiloracestei diversitãþi.

Liderii din aceste þãri ºtiau prea bine definiþia lui Karl Marx, potrivitcãreia societatea comunistã se va caracteriza printr-o abundenþã debunuri materiale ºi spirituale, care va permite realizarea unui dezideratfundamental al omului: „De la fiecare dupã munca sa, fiecãruia dupãnecesitãþi“. Ori, este cunoscut cã în nici o þarã aºa-zis comunistã nu s-a realizat acest deziderat. Din contrã, s-a înregistrat, mai ales de lasfârºitul anilor ’70 ai secolului XX, o deteriorare a situaþiei economice,materiale, cu consecinþe grave asupra nivelului de trai al populaþiei. S-a ajuns în unele state – ca de exemplu în România – la introducerea decartele ºi raþii la principalele produse de consum. Din punct de vederespiritual, existenþa cenzurii, a controlului ideologic asupra învãþãmân-tului, ºtiinþei ºi culturii a îngustat considerabil libertatea de expresieartisticã ºi satisfacþia intelectualã. Lipsa posibilitãþii de opþiunepoliticã, restricþiile impuse de regim afectau grav necesitatea fiinþeiumane de a se manifesta liber în spaþiul public.

Conºtienþi de aceastã realitate, conducâtorii statelor respective aulansat lozinca potrivit cãreia „comunismul este visul de aur alomenirii“, un ideal îndepãrtat, care putea fi atins prin eforturi ºi

26

Ioan Scurtu

3 O analizã mai detaliatã, în Ioan Scurtu ºi Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor însecolul XX (1918–1948), Bucureºti, Editura Paideia, 1999 (Capitolul XXII: 1948 –Anul instaurãrii regimului stalinist în România)

sacrificii pe care generaþiile prezente trebuiau sã le facã pentru fericireacopiilor ºi nepoþilor lor. Aceºtia urmau sã trãiascã în comunism. Oasemenea perspectivã justifica, în mentalitatea liderilor partidelorrespective, privaþiunile la care erau supuºi cetãþenii: aveau un loc înistorie pentru paºii fãcuþi spre vârful dealului, de unde se vedeau zoriiluminoºi ai comunismului. Se acredita astfel o nouã religie, a muncii ºisacrificiului, pentru colectivitate, care tindea sã ia locul creºtinismului.Religia creºtinã preconizeazã ideea cã abstinenþa ºi suferinþa dinaceastã lume vor fi rãsplãtite pe lumea cealaltã, care va fi veºnicã, undese afla Raiul, cu râuri de lapte ºi miere, precum ºi cu flori ºi pãsãri caredelectau sufletele credincioºilor.

Noua religie – a comunismului ca liman al fericirii – cãuta sãestompeze nu doar realitatea, ci însãºi teoria lui Marx despre societateaîn care fiecare ar obþine tot ce doreºte, „dupã necesitãþi“. În realitate, nua existat ºi nu va exista vreo societate care sã satisfacã asemeneadeziderate, deoarece dorinþele, aspiraþiile, pretenþiile, necesitãþileoamenilor cresc de la o generaþie la alta în progresie geometricã. Vomda câteva exemple: în anul 1900, cine aveau un automobil era un omcu stare materialã deosebitã sau un extravagant; astãzi, automobilul adevenit o necesitate ºi un bun comun, nefiind puþine cazurile cândfiecare membru al unei familii are propria maºinã; astãzi, nimeni numai este impresionat când vede un automobil, doar marca sau putereaacestuia, mãsuratã în cai putere, pot trezi interesul unora. În anii ’30 aisecolului trecut, televizorul era o raritate ºi o curiozitate tehnicã; înprezent, televizorul a devenit un obiect comun, o necesitate, astfel cã s-a ajuns – în multe familii – ca aceasta sã fie instalat în fiecare camerã,ba chiar ºi în bucâtãrie. Un alt exemplu poate fi calculatorul: în anii ’50el era un obiect ieºit din comun, pentru ca dupã 2000 sã devinã nelipsitîn activitatea oricãrui funcþionar, conducâtor de întreprindere, intelec-tual ºi chiar muncitor; astãzi, copii de 5–6 ani simt nevoia sã lucreze pecalculator ºi sã navigheze pe internet, fãcând-o cu dezinvolturã deadevãraþi maeºtri. Este evident cã asemenea exemple se pot da cusutele ºi cu miile, pentru a demonstra cât de utopicã a fost teoria luiKarl Marx.

Cei care susþin cã statele Tratatului de la Varºovia, dar ºi în Albania,Iugoslavia ar fi existat regimuri comuniste, sau cã ele existã încã înChina, Vietnam, Coreea de Nord ºi Cuba, utilizeazã un argument„imbatabil“: existenþa proprietãþii comune (colectiviste) asupramijloacelor de producþie (întreprinderi industriale, bãnci, cãi ferate,

27


terenuri agricole etc. etc). În realitate, dincolo de formulele teoreticevehiculate, muncitorii nu au fost ºi nu s-au simþit proprietari aifabricilor în care lucrau, dupã cum nici þãranii cooperatori nu credeaucã pãmântul le aparþine. A fost o proprietate gestionatã de aparatul departid ºi de stat, care impunea normele de lucru, cantitatea ºi calitateamateriilor prime, desfãºurarea procesului tehnologic, caracteristicileprodusului finit, piaþa de desfacere ºi preþul acestuia. Lozincile potrivitcãrora poporul era „stãpân“ pe soarta sa, cã el era deþinãtorul tuturorbunurilor materiale ºi spirituale s-au dovedit a fi complet false.Evenimentele din 1989 au demonstrat foarte limpede cã muncitorii ºiþãranii erau ostili proprietãþii comune, care nu era a lor.

Revenind pe terenul analizei documentelor vremii, se cuvinemenþionat cã pentru aprecierea regimului politic dintr-o þarã seimpunea analiza Constituþiei, care stabileºte structura puterii ºi modulde exercitare a acesteia. Dincolo de caracterul pur formal, declarativ aldrepturilor ºi libertãþilor democratice, se cuvine reþinut faptul cã întoate Constituþiile din þãrile menþionate orânduirea de stat era apreciatãca fiind socialistã. Nici una, dar absolut nici una, dintre Constituþiiledin Uniunea Sovieticã, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Ger-manã, Polonia, România, Ungaria nu menþiona cã regimul politic ar ficomunist. Citãm, cu titlul de exemplu, Constituþia Republicii SocialisteRomânia, votatã în august 1965, care menþiona la art. 2: „În strânsãunire, clasa muncitoare – clasa conducâtoare în societate –, þãrãnimea,intelectualitatea, celelalte categorii de oameni ai muncii, fãrã deosebirede naþionalitate, construiesc orânduirea socialistã, creând condiþiiletrecerii la comunism“4. Formulãri similare existau ºi în legilefundamentale ale celorlalte state avute în vedere.

O altã categorie de documente care necesitã o cercetare atentã esteaceea care provenea de la conducerea partidelor respective. Dinpunctul de vedere al stadiului de dezvoltare a societãþii în anii ’80 aisecolului XX, partidele comuniste din Albania, Bulgaria, Cehoslova-cia, R.D. Germanã, Ungaria ºi Iugoslavia afirmau cã ele construiescsocietatea socialistã dezvoltatã. În România a fost adoptat în 1974,Programul Partidului Comunist Român de fãurire a societãþii socia-liste multilateral dezvoltate ºi înaintarea României spre comunism5, încare se menþiona: „În concordanþã cu noile condiþii, el [Programul]

28

Ioan Scurtu

4 „Buletinul oficial al Republicii Socialiste România“, nr. 1 din 21 august 19655 Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român. 25 – 28 noiembrie 1974,

Bucureºti, Editura Politicã, 1975, pp. 614–749

traseazã obiectivele fundamentale ale etapei urmãtoare din istoriaRomâniei socialiste“. Documentul conþinea mai multe aprecieri, întrecare ºi aceea cã: „În condiþiile fãuririi societãþii socialiste multilateraldezvoltate se accentueazã realizarea unor principii ale treptei supe-rioare comuniste“. Erau reiterate principiile formulate de Karl Marx ºise conchidea: „Comunismul presupune realizarea unui înalt nivel alforþelor de producþie, pe baza celor mai noi cuceriri ale ºtiinþei ºi teh-nicii, asigurarea unei producþii de bunuri materiale care sã satisfacã dinplin toate necesitãþile, determinate ºtiinþific, ale populaþiei“. Perioadade trecere era apreciatã la 20 – 25 de ani, ceea ce însemna cã abia dupãanul 2000 se punea problema trecerii la edificarea societãþii comuniste.

În Uniunea Sovieticã, Nichita Sergheevici Hruºciov ºi Leonid IliciBrejnev au susþinut cã þara lor încheiase etapa socialistã ºi începeaconstruirea societãþii comuniste. Mihail Sergheevici Gorbaciov arenunþat la asemenea declaraþii triumfaliste ºi a apreciat cã socialismulînsuºi se afla în crizã ºi trebuia reformat prin glasnosti ºi perestroika.El nu s-a referit niciodatã la reformarea comunismului sau cã UniuneaSovieticã ar fi un stat comunist.

Analiza documentelor elaborate de partidele care conduceau acesteþãri aratã limpede cã nici unul, dar absolut nici unul, nu aprecia cã seaflau în fruntea unor þãri comuniste sau cã ar construi societatea comu-nistã. Nici un lider din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia,România, Polonia, R.D. Germanã, Ungaria sau Uniunea Sovieticã nuafirma cã regimul politic din þara lor ar fi unul comunist. Se spune cãMihail Gorbaciov ar fi încercat sã reformeze regimul comunist prinperestroika ºi glasnosti. În realitate, Gorbaciov nu s-a referit absolutniciodatã, dar absolut niciodatã, la reformarea comunismului. Îndecembrie 1988 el declara: „Suntem în prezent preocupaþi la cel maiînalt nivel de clãdirea unui stat socialist de drept“6. În februarie 1989,acelaºi Mihail Gorbaciov afirma: „Cercetãrile noastre actuale au dreptscop gãsirea unei modalitãþi mai puþin dureroase, poate un mijloc optimde a da socialismului o faþã umanã, un chip de om“7. Aºadar, dupã maimult de ºapte decenii de la preluarea puterii politice, P.C.U.S. nuaprecia cã asigurase evoluþia Rusiei (Uniunii) Sovietice pe caleacomunismului.

29


6 Mihail Gorbaciov, Memorii. Traducere de Radu Pontbriandt, Bucureºti, EdituraNemira, 1994, p. 219

7 Ibidem, p. 227

Deoarece se foloseºte în mod curent expresia: „în decembrie 1989 afost rãsturnat regimul comunist din România“, menþionãm cã în Rapor-tul prezentat la Congresul al XIV-lea al P.C.R., din noiembrie 1989, deNicolae Ceauºescu, secretarul general al P.C.R. aprecia cã acel Congresmarca trecerea României la o nouã etapã de dezvoltare: „la realizareafazei superioare a Programului de fãurire a societãþii socialiste multi-lateral dezvoltate ºi crearea condiþiilor necesare înfãptuirii în viaþã aprincipiilor de muncã ºi viaþã comuniste“8. Momentul trecerii la con-struirea comunismului era mai îndepãrtat faþã de cel stabilit în 1974.Programul – directivã adoptat la Congres prevedea dezvoltarea econo-mico-socialã a României pânã în anii 2000 – 2010, „în vedereaîndeplinirii neabãtute a Programului de fãurire a societãþii socialistemultilateral dezvoltate ºi înaintarea României spre comunism“. Cu altecuvinte, cu mai puþin de o lunã înainte de revoluþia din decembrie,Nicolae Ceauºescu considera cã România se afla în etapa societãþiisocialiste multilateral dezvoltate, urmând ca dupã 2010 sã aparãposibilitatea trecerii la realizarea „principiilor comuniste“. Cu toateacestea, numeroºi oameni politici, ziariºti, politologi ºi istorici nu auezitat sã afirme cã în decembrie 1989 a fost înlãturat regimul comunistdin România. Dacã Ceauºescu s-ar ridica din mormânt ºi ar vedea cumeste caracterizat regimul în fruntea cãruia s-a aflat, foarte probabil cã s-ar întoarce înapoi, liniºtit, cã nu este vorba despre el.

O analizã atentã a situaþiei concrete din statele conduse de partidelecomuniste aratã cã, în fapt, ele nu au realizat „visul de aur al omenirii“preconizat de Karl Marx. Aceste partide s-au inspirat din învãþãturamarxist-leninistã ºi au realizat: lichidarea societãþii burgheze bazate peproprietatea privatã asupra mijloacelor de producþie ºi crearea„proprietãþii socialiste“; desfiinþarea claselor sociale ºi lichidarea ve-chilor elite; omogenizarea societãþii în vederea constituirii „poporuluiunic muncitor“; guvernarea unui singur partid, care aplica „dictaturaproletariatului“ (din anii ’70 ai secolului trecut s-a renunþat la aceastãdenumire, folosindu-se cea de „democraþie revoluþionarã“); controlulideologic asupra învãþãmântului, ºtiinþei ºi culturii; impunerea unuimodel unic de existenþã a fiecãrui cetãþean, considerat a fi o rotiþã înmarele angrenaj al societãþii socialiste.

Un asemenea regim, în care partidul comunist se considera „centrulvital al naþiunii“ ºi singurul îndreptãþit sã conducã, în care cetãþeanului

30

Ioan Scurtu

8 Nicolae Ceauºescu, Raport la cel de-al XIV-la Congres al Partidului ComunistRomân. 20 noiembrie 1989, Bucureºti, Editura Politicã, 1989, p. 114

îi era anulat orice drept de opþiune liberã, democraticã, era – dincolo desloganul potrivit cãruia „socialismul se construieºte cu poporul, pentrupopor“ – un regim totalitar. Cum de-a lungul istoriei au existat maimulte tipuri ale unui astfel de regim, apreciem cã în statele din EuropaCentralã ºi de Sud-Est, în care puterea aparþinea partidelor comuniste,acest regim a fost unul socialist-totalitar. Socialist – pentru cã aºarezultã din toate documentele oficiale din perioada respectivã, iar unistoric nu are dreptul sã facã abstracþie de aceste documente, sau sã leînlocuiascã pentru a-ºi impune propria schemã teoreticã. În acelaºitimp, istoricul nu trebuie sã cadã în capcana sloganurilor oficiale aletimpului ºi nici ale celor ulterioare, ci sã analizeze modalitatea concretãîn care acþiona regimul respectiv. Iar aceastã analizã conduce laconcluzia cã a fost un regim totalitar, în care individul era obligat sã sesubordoneze fãrã nici o rezervã sau împotrivire directivelor celor carepretindeau cã reprezintã întregul, adicã „poporul“. Toate pârghiile deconducere aparþineau unui partid-stat, iar orice opoziþie era drasticsancþionatã. În timpul unui asemenea regim, sute de mii ºi chiarmilioane de oameni au fost lichidaþi pentru simplul motiv cã aveau oaltã opþiune decât cea oficialã. Intrarea în circuitul ºtiinþific a sintagmei„socialism totalitar“ va întâmpina, desigur, o realã opoziþie datoritãfaptului cã au existat ºi existã regimuri socialiste în mai multe state(Italia, Spania, Franþa, Grecia º.a.), care respectã democraþia,pluralismul, alegerile libere, economia de piaþã ºi proprietatea privatã.Asocierea socialismului cu totalitarismul creeazã o anumitã reacþie derespingere. Din acelaºi motiv, pentru socialismul totalitar al anilor’70–’80 ai secolului XX, care a abandonat internaþionalismul, devenindnaþional, s-a evitat denumirea de socialism naþional, deoarece poate fiasociat cu naþional-socialismul promovat de Adolf Hitler.

Credem cã evitarea unor asemenea asocieri nu trebuie sã serealizeze prin sacrificarea conþinutului regimului din statele în frunteacãrora s-au aflat partide comuniste, ci printr-o cât mai clarã explicare ºidelimitare a termenilor. Pânã la formularea unor concluzii general-acceptate, vom folosi în lucrarea noastrã denumirea de regim socialist-totalitar, dar nu vom amenda de fiecare datã aprecierile potrivit cãroraacesta era un regim comunist. Cititorii vor avea astfel posibilitatea sãjudece în ce mãsurã o definiþie sau cealaltã corespunde mai bine pentruregimul politic din þãrile respective, inclusiv din România.

31


2. EVOLUÞIA RAPORTULUI DE FORÞE PE PLAN INTERNAÞIONAL

În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, principalele PuteriAliate (S.U.A., Marea Britanie ºi Uniunea Sovieticã) au ajuns la unacord privind împãrþirea sferelor de influenþã. Winston Churchill ºiFranklin Delano Roosevelt au fost de acord ca Iosif VisarionoviciStalin sã aibã „preponderenþã“ în privinþa statelor aflate la graniþaUniunii Sovietice. Cel mai „generos“ a fost premierul britanic,deoarece þara sa, fiind o putere maritimã, avea nevoie de Grecia pentrua putea controla Marea Mediteranã. El nu s-a sfiit sã scrie în memoriilesale cã, în octombrie 1944, cu prilejul vizitei la Moscova, a avutiniþiativa de a-i propune lui Stalin un acord de procentaj: „Momentulera propice pentru treburi, aºa cã am spus: «Hai sã rezolvãmproblemele noastre în legãturã cu Balcanii. Avem acolo interese,misiuni, agenþi. Sã nu ajungem la scopuri contrarii în chestiuni minore.Cât priveºte Rusia ºi Britania, v-ar conveni sã aveþi o predominare denouãzeci la sutã în România, noi sã avem nouãzeci la sutã de spus înGrecia ºi sã mergem pe cincizeci ºi cincizeci în Iugoslavia»?

„În timp ce se traducea aceasta, eu am scris pe o coalã de hârtie:România: Rusia – 90%; Ceilalþi – 10%; Grecia: Marea Britanie (deacord cu S.U.A.) – 90%; Rusia – 10%; Iugoslavia: 50% – 50%;Ungaria: 50% – 50%; Bulgaria: Rusia – 75%; Ceilalþi – 25%.

Am împins hârtia asta spre Stalin, care între timp auzise traducerea.A urmat o micã pauzã. Apoi a luat creionul lui albastru ºi a fãcut unmare semn aprobator ºi ne-a dat-o înapoi. S-a stabilit totul într-un timpnu mai lung decât a durat ca sã punem pe hârtie“1.

Stalin a ºtiut sã speculeze poziþia occidentalilor, impunând regimulpropriu, dincolo de procentajele stabilite, în Polonia, Bulgaria ºiUngaria. În Iugoslavia, unde Partidul Comunist, condus de Iosip BrozTito, a organizat ºi condus lupta de rezistenþã împotriva ocupaþieigermane, regimul de tip sovietic a devenit realitate, fãrã a fi impus deArmata Roºie. O situaþie similarã s-a înregistrat în Albania, miºcarea derezistenþã împotriva ocupaþiei italiene fiind condusã de PartidulComunist, în frunte cu Enver Hoxha (Hodja). Ulterior, prin acordul dela Postdam, Germania a fost împãrþitã de Aliaþi; în zona de ocupaþiesovieticã, Stalin ºi-a impus propriul sãu regim. De asemenea, în

32

Ioan Scurtu

1 Winston Churchill, Al Doilea Rãzboi Mondial, vol II. Traducere Any ºi VirgilFlorea, Bucureºti, Editura Saeculum, 1996, pp. 381-382

Cehoslovacia – unde Partidul Comunist avea o anumitã influenþã, fiindun partid parlamentar în perioada interbelicã -, s-a ajuns la acelaºi tipde regim.

Liderii statelor occidentale nu au recunoscut cã au participat laîmpãrþirea sferelor de influenþã, ci au cãutat sã acrediteze ideea cã eimiliteazã pentru respectarea voinþei popoarelor, exprimate în chipdemocratic, cã erau împotriva oricãror guverne nereprezentative etc.Atunci când situaþia statelor din zona de influenþã sovieticã a devenitevidentã, acelaºi Winston Churchill nu a ezitat sã lanseze o filipicãîmpotriva Moscovei. În discursul rostit la Fulton (statul Missouri dinS.U.A.) în ziua de 5 martie 1946, el a apreciat cã de la Marea Balticãºi pânã la Trieste, la Marea Mediteranã, o „cortinã de fier“ a coborâtasupra Europei, vina aparþinând sovieticilor, care nu admirã nimic maimult decât forþa.

Dincolo de slãbiciunile sau oportunismul unor lideri politici, se aflaraportul de forþe stabilit la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,când Uniunea Sovieticã devenise prima Putere a Europei ºi a doua dinlume. În aceste condiþii, preocuparea liderilor occidentali a fost aceeaca U.R.S.S. sã nu-ºi extindã dominaþia asupra întregului continent,drept care au sacrificat popoarele din Centrul ºi Sud-Estul Europei,pentru a le salva pe cele din Vest.

Acest raport de forþe s-a pãstrat timp de trei decenii, Occidentulrespectând sfera de dominaþie sovieticã ºi neintervenind nici chiaratunci când ungurii în 1956, sau cehoslovacii în 1968, au încercat sã seelibereze ºi sã-ºi croiascã un drum propriu pe care sã evolueze.

La sfârºitul anilor ‘70 ai secolului al XX-lea, economia mondialã aintrat în era post-industrialã, în care rolul decisiv îl au electronica ºiinformatica. Adaptându-se acestei revoluþii tehnologice, S.U.A., Japo-nia, R.F. Germania ºi alte state au cunoscut o dezvoltare economicãacceleratã. La rândul lor, þãrile socialiste, cu o economie centralizatã,au rãmas la tipul clasic de evoluþie, specific secolului al XIX-lea, bazatpe cãrbune, oþel ºi petrol. Diminuarea rezervelor de materii prime ºi,mai ales, criza provocatã de scumpirea petrolului în 1973 de cãtre þãrilemembre O.P.E.C. s-au repercutat puternic asupra economiilor acestorþãri. Creºterea dobânzilor la împrumuturile acordate de Fondul Mone-tar Internaþional (F.M.I.) ºi de Banca Mondialã, dar mai ales folosireade cãtre statele occidentale, în frunte cu S.U.A., a pârghiilor financiarepentru a exercita presiuni asupra regimului de la Bucureºti, cerându-irespectarea drepturilor omului în România, l-au determinat pe Nicolae

33


Ceauºescu sã decidã, în 1980, achitarea rapidã a datoriei externecontractatã de-a lungul anilor de statul român. Aceastã politicã avea sãducã la secãtuirea economiei naþionale, cu consecinþe sociale extrem degrave.

Un element nu mai puþin important este acela cã, la începutul anilor’80 ai secolului XX, omenirea a intrat în etapa globalizãrii, în care unrol important îl au mijloacele de informare în masã, mai ale radioul,televiziunea ºi internetul. Cu toate opreliºtile puse în cale de oficialitãþi,mulþi cetãþeni din statele socialiste reuºeau sã asculte ºi sã vadãemisiunile posturilor strãine, care prezentau o imagine cu totul diferitãde cea acreditatã de propaganda comunistã. În plinã crizã alimentarã înþãrile lor, ei vedeau rafturile magazinelor din Occident ticsite cu carne,unt, lapte etc. În timp ce televiziunile oficiale difuzau emisiuni plate,cu puternice accente ideologice, ei vedeau cã în „lumea liberã“ setransmiteau filme atractive ºi concerte de muzicã uºoarã la careparticipau zeci de mii de tineri. Oamenii de acolo se îmbrãcau în blugi,o îmbrãcãminte extrem de comodã, ºi beau coca-cola, în timp ce eirãmãseserã la costumaþia tradiþionalã ºi cumpãrau bãuturi rãcoritoarecu gust îndoielnic. Televizorul, frigiderul, automobilul deveniserã lu-cruri comune, dar în socialism nu toþi aveau acces la asemenea bunuri.Impactul psihologic al cunoaºterii unei noi imagini a Occidentului,diferitã de cea oferitã de oficialitãþile comuniste, a fost considerabil.

O etapã importantã în structurarea unui nou echilibru de forþe aconstituit-o Conferinþa pentru Securitate ºi Cooperare în Europa,desfãºuratã Helsinki, în perioada 3 iulie 1973 – 25 iulie 1975. La 1august 1975, conducãtorii statelor europene (mai puþin Albania), aiS.U.A. ºi Canadei au semnat Actul final al acestei Conferinþe. Docu-mentul conþinea trei capitole distincte: securitatea militarã, cooperareaeconomicã ºi drepturile omului. „Coºul trei“, cum a fost numitã parteareferitoare la drepturile omului, avea sã constituie un factor extrem deimportant în monitorizarea politicii interne a þãrilor socialiste ºiîncurajarea miºcãrilor vizând constituirea societãþii civile, caalternativã la politica regimurilor totalitare.

Un rol decisiv în schimbarea raportului de forþe pe plan mondial l-au avut S.U.A., care, la mijlocul anilor ’70 ai secolului XX, au devenitprima superputere, acþionând pentru „destabilizarea lagãruluisocialist“. Preºedintele Jimmy Carter (1977–1981) a adus în prim planproblema drepturilor omului ºi a luat atitudine fermã împotriva încãl-cãrii acestora în Uniunea Sovieticã ºi în celelalte state socialist-

34

Ioan Scurtu

totalitare. Toate abuzurile ºi ilegalitãþile erau atent monitorizate, fiindaduse la cunoºtinþa opiniei publice mondiale. Simþindu-se încurajaþi ºisprijiniþi, mulþi cetãþeni din statele socialiste, mai ales intelectuali, auînceput sã pretindã respectarea drepturilor lor fundamentale, printrecare libertatea cuvântului, cea de asociere ºi de emigrare. Astfel senãºteau primele elemente ale societãþii civile; printr-o acþiune puþinspectaculoasã, dar tenace, regimul totalitar socialist era mãcinat dininterior, precum micile carii, care reuºesc, printr-o acþiune tenace,desfãºuratã în timp, sã doboare ºi cel mai gros arbore. Liderii politicidin statele socialiste au fost nevoiþi sã intre în dialog cu reprezentanþiisocietãþii civile, recunoscându-le astfel legitimitatea.

Un alt preºedinte american, Ronald Reagan (1981–1989), a vizatdomeniul economic, lansând în anul 1983 planul înarmãrii în spaþiulcosmic, cunoscut sub numele de Iniþiativa Apãrãrii Strategice (S.D.I.),sau de „rãzboiul stelelor“. Ideea aparþinea savantului Edward Teller,pãrintele bombei cu hidrogen, ºi consta într-o armã laser cu razeRoentgen amplasatã pe un satelit cu orbitã geosincronã, capabil sã dis-trugã rachetele inamice în zbor. Astfel se realiza un scut spaþial dea-supra teritoriului S.U.A., care nu putea fi penetrat de rachetele sovie-tice. Specialiºtii aveau sã aprecieze cã proiectul era irealizabil, dar dinmotive politice el a fost prezentat ca perfect realist ºi s-a bucurat de oexcepþionalã mediatizare. Americanii apreciau cã S.D.I. va pune capãtechilibrului strategic între cele douã superputeri, asigurând supremaþiaabsolutã a S.U.A. Liderul sovietic Leonid Ilici Brejnev (1964-1982),precum ºi succesorii sãi, Iuri Vladimirovici Andropov (1982-1984) ºiKonstantin Ustinovici Cernenko (1984-1985) au cãutat sã rãspundãacestei provocãri, deºi economia sovieticã nu putea face faþã unuiasemenea program. Cu toate acestea, Uniunea Sovieticã a lansat unprogram propriu de înarmare în spaþiul cosmic, folosind toate resursele,fapt ce a dus la secâtuirea economicã a acestei mari Puteri. Se adãugafaptul cã, la sfârºitul anilor ’70 ai secolului XX, economia statelordezvoltate (S.U.A., Japonia, R.F. Germania) a intrat în era post-industrialã, în timp ce þãrile socialiste au rãmas la economia clasicã,specificã secolului al XIX-lea, vizând dezvoltarea industriei grele, acãrbunelui ºi oþelului, fapt ce a dus la mãrirea decalajelor de dezvoltareîntre þãrile socialiste ºi cele occidentale.

Ronald Reagan a fost primul preºedinte american care a luat iniþia-tiva atât în domeniul geostrategic, cât ºi în cel ideologic. Încã din 1983,el a calificat Uniunea Sovieticã drept un „imperiu al rãului, gata sã

35


comitã orice crimã, sã mintã, sã înºele“ cu scopul de a-ºi atinge obiec-tivele2. O imensã campanie de propagandã i-a convins pe americani sãiasã din apatie ºi sã se mobilizeze în lupta împotriva comunismului, ca-re reprezenta un pericol pentru propria lor securitate. Preºedintele a a-bandonat principiul neamestecului în treburile interne ºi a decis sã spri-jine miºcãrile anticomuniste, sã scoatã toate þãrile de sub influenþa so-vieticã. În acest spirit, secretarul de stat George Schultz afirma în 1985.„Forþele democraþiei din întreaga lume meritã sprijinul nostru“3. Spri-jinul a fost nu numai moral, ci ºi material, Congresul S.U.A. alocândsume importante pentru atingerea obiectivelor propuse de RonaldReagan. Aceste declaraþii ºi decizii aratã limpede mutarea centrului degreutate al acþiunilor de politicã externã a S.U.A.: „De pe câmpul con-fruntãrilor militare pe cel al luptei pentru drepturile omului ºi înfãptui-rea democraþiei pluraliste. Prin urmare, arma principalã în confruntareacapitalism-socialism a devenit imaginea ºi cuvântul“4. Potrivit unorevaluãri, încã de la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, pe piaþamondialã a comunicaþiilor circa 80% din cuvintele ºi imaginile carecirculau în lume proveneau din S.U.A.5.

3. ÎNCERCÃRILE LUI GORBACIOV DE A SCOATESOCIALISMUL DIN CRIZÃ

Mihail Sergheevici Gorbaciov, ales la 11 martie 1985 în funcþia desecretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.),a acþionat pentru redresarea situaþiei din þara sa, lansând mai întâilozinca uskorenie (accelerare) în speranþa cã astfel vor fi redusedecalajele economice ale U.R.S.S. faþã de Occident. Din 1986 el aînceput sã se pronunþe pentru glasnosti ºi perestroika. Liderul sovieticafirma cã „perestroika se bazeazã pe valorile noastre socialiste, peinterpretarea contemporanã a clasicilor marxismului“6. Aºa cum se

36

Ioan Scurtu

2 Henry Kissinger, Diplomaþia. Traducere Mircea ªtefancu ºi Radu Paraschivescu,Bucureºti, Editura All, 2002, p. 668

3 Ibidem, p. 6744 Constantin Hlihor, Geopolitica ºi geostrategia în analiza relaþiilor internaþionale

contemporane. Consideraþii teoretice ºi metodologice, Bucureºti, Editura UniversitãþiiNaþionale de Apãrare „Carol I“, Bucureºti, 2005, p. 85

5 Sergiu Tãmaº, Geopolitica, Iaºi, Institutul European, 1994, p. 1146 Mihail Gorbaciov, Memorii. Traducere de Radu Pontbriandt. Ediþie Petre Dan,

Bucureºti, Editura Nemira, 1994, p. 113

menþiona într-o lucrare relativ recentã, perestrioka era „o strategiepoliticã destinatã înainte de orice sã consolideze statul sovietic îninterior, punând capãt rupturii dintre partid ºi societate“7.

La 1 octombrie 1988, Gorbaciov a fost ales în funcþia de preºedinteal Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., care echivala cu calitateade ºef al statului. În mod cert, Mihail Gorbaciov a fost un caz unic înistorie. Ajuns la conducerea P.C.U.S., apoi ºi a Uniunii RepublicilorSovietice Socialiste, dupã trei lideri bãtrâni ºi bolnavi (Brejnev, Andro-pov, Cernenko), Mihail Gorbaciov, tânãr, instruit ºi cu maniere occi-dentale, a generat în societate sovieticã o atmosferã de optimism, fiindprimit cu o realã speranþã de mulþi comuniºti ºi chiar marea masã a ce-tãþenilor sovietici, mai ales de intelectuali. Extrem de important a fostfaptul cã Gorbaciov s-a bucurat de sprijinul K.G.B.-ului, care „ºtia prinintermediul aparatului sãu de informaþii cât de mult rãmãsese în urmãUniunea Sovieticã în competiþia cu Occidentul“8. Mai ºtia cã presiuneaaparatului de stat ºi a forþelor de ordine fãcea sistemul socialist tot maivulnerabil; pentru a supravieþui, el trebuia reformat din temelii.

La vremea respectivã, gorbaciovismul pãrea o soluþie miraculoasã,iar liderul de la Kremlin apãrea ca un mare om de stat, modern, deschisdialogului cu societatea. Dar, prin reformele iniþiate, situaþia U.R.S.S.nu numai cã nu s-a îmbunãtãþit, ci cunoscut o deteriorare economicã totmai gravã, iar criza politicã s-a accentuat. Realitatea istoricã a de-monstrat cã, odatã deschisã „cutia Pandorei“, populaþia nu a mai pututfi þinutã în frâu de regimul dictatorial. Glasnosti însemna pentru mulþinu doar cosmetizarea imaginii Partidului Comunist, care s-ar fi arãtatdispus sã întreþinã un dialog real cu cetãþenii, ci chiar înlãturarea mono-polului politic al acestui partid. Drepturile omului treceau în prim-plan,deasupra intereselor de partid, iar opþiunile politice, chiar cele anti-comuniste, cereau sã se manifeste liber. Perestroika nu era doar re-construcþia sistemului socialist-totalitar, ci a societãþii însãºi, prin des-fiinþarea modelului centralizat de conducere ºi asigurarea unui curs li-ber pentru economia de piaþã. Reforma viza ºi forma de proprietate.Aleksandr Iakovlev, unul dintre colaboratorii apropiaþi ai luiGorbaciov, aprecia: „Economia de piaþã trebuie introdusã cât mai

37


7 Istoria secolului XX. În cãutarea unei noi lumi (1973 pânã în zilele noastre). Subredacþia: Serge Berstein ºi Pierre Milza. Traducerea Marius Ioan, Bucureºti, EdituraAll, 1998, p. 161

8 Henry Kissinger, Diplomaþia…, p. 694

repede cu putinþã. Dar acest lucru nu se va putea face cu actualelestructuri de conducere centralizatã“9. El afirma cã se impunea descen-tralizarea deciziilor ºi promovarea liberei concurenþe; dar aceastã ideesubmina însãºi bazele economice ale socialismului de tip sovietic.

Gorbaciovismul a impus modificarea poziþiei Partidului Comunist faþãde Bisericã. Regimul sovietic s-a caracterizat, timp de decenii, printr-oatitudine extrem de negativã faþã de religie; bisericile au fost închise, preoþiiarestaþi, iar ateismul devenise religie de stat. Doar în perioada rãzboiului, I.V. Stalin a recurs la Bisericã pentru a ridica moralul populaþiei, stimulând-oîn lupta împotriva Germaniei ºi pentru apãrarea patriei. În aprilie 1988,Gorbaciov l-a primit pe patriarhul Rusiei, dupã care bisericile au fostredeschise, slujbele religioase desfãºurându-se fãrã opreliºti; unele, la careparticipa însuºi Gorbaciov, erau transmise la televizor. Aceastã atitudine faþãde Bisericã s-a extins ºi în alte state socialiste, liderii reformatori recurgândla sprijinul clerului în acþiunea lor împotriva conservatorilor atei.

Noua atitudine faþã de religie se interfera cu acþiunile papei Ioan Paul alII-lea. Fostul arhiepiscop al Cracoviei, Karol Vojtila, a fost ales papã în1978, fiind primul ºef al Bisericii catolice provenit dintr-o þarã din EstulEuropei. Cunoscând bine realitãþile din aceastã zonã, Ioan Paul al II-lea aimpus o nouã definiþie a relaþiilor cu Estul, bazatã pe „adevãr ºi nu peconcesii fundamentale“. El a adresat cetãþenilor din statele totalitare un apeldevenit celebru: „Nu vã fie fricã!“ Adicã, sã nu se teamã ºi sã lupteîmpotriva dictaturii, pentru libertate ºi credinþã.

Din iniþativa lui Gorbaciov au fost reabilitaþi mai mulþi disidenþi, înfrunte cu Andrei Dmitrievici Saharov, a început acþiunea de reconsiderare aunor personalitãþi ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cãzutevictimã represiunilor din timpul lui Stalin; între acestea, Nikolai Buharin,Grigori Zinoviev ºi chiar Leon Troþki.

Apreciind cã Uniunea Sovieticã nu mai putea face faþã curseiînarmãrilor, Gorbaciov s-a pronunþat pentru o nouã abordare a relaþiilorinternaþionale. În discursul rostit de la tribuna O.N.U.10, în ziua de 7decembrie 1988, el a afirmat cã în relaþiile internaþionale trebuie sã se treacãde la confruntare la cooperare, cã forþa nu mai constituia un instrument depoliticã externã. De asemenea, în opinia sa, „principiul liberei opþiunidevine neapãrat necesar“, iar „diversitatea se impune de la sine în lume“.

Prin politica sa, Gorbaciov a dobândit o mare popularitate în Occident.Chipul sãu apãrea pe prima paginã a marilor ziare din S.U.A., MareaBritanie, Franþa etc., televiziunile ºi posturile de radio occidentale se

38

Ioan Scurtu

9 Aleksandr Iakovlev, Ce vrem sã facem din Uniunea Sovieticã, p. 6910 Mihail Gorbaciov, Memorii…, pp. 211–222

întreceau în a-i lua interviuri, iar acesta, împreunã cu soþia sa RaisaGorbaciova, erau interlocutori extrem de agreabili.

Evident, nu erau niºte atitudini dezinteresate. În fapt, Occidentul era totmai mult afectat de criza petrolului, economia statelor capitaliste intraseîntr-o perioadã de stagnare. Planificatorii occidentali luau în calculdestructurarea “lagãrului” socialist ºi relansarea economiei capitaliste peseama acestuia. Þãrile socialiste puteau deveni o uriaºã piaþã de desfacerepentru mãrfurile occidentale.

Încã de la începutul activitãþii sale în calitate de secretar general alP.C.U.S., Gorbaciov – conform unei mai vechi tradiþii sovietice – a urmãritînlãturarea conducãtorilor bãtrâni din fruntea partidelor comuniste „frãþeºti“ºi promovarea unor cadre tinere, care sã realizeze perestroika.

Prin politica sa de glasnosti ºi perestroika, Gorbaciov a încurajat, înfond, afirmarea societãþii civile în statele socialiste. În cadrul uneiconsfãtuiri restrânse din martie 1988, la care au participat Eduard ªe-vardnadze ºi Aleksandr Iakovlev, principalii susþinãtori ai reformei, s-a pusla punct o strategie nouã, vizând dinamizarea societãþii, ºi anume creareafronturilor populare, sau naþionale, sub conducerea partidelor comuniste. Sedorea refacerea influenþei acestor partide, dupã modelul utilizat în perioadainterbelicã, prin frontul popular antifascist. Dacã atunci s-a pus accentul pecolaborarea cu partidele democratice burgheze, acum se avea în vedereformarea ºi afirmarea unor lideri de opinie din rândul intelectualilor(scriitori, actori, alþi oameni de culturã). Evoluþia evenimentelor peparcursul anilor 1988–1989 a arãtat cã aceastã orientare a dat rezultate, înaproape toate þãrile socialiste în fruntea miºcãrilor reformatoare aflându-seintelectuali. Stimulate de oficialitãþile sovietice, fronturile populare aveau sãscape de sub influenþa acestora, „elaborându-ºi propriile strategii ºidevenind sursa unor veritabile partide politice“11. Pe de altã parte,conservatorii din conducerea partidelor comuniste, rãmânând pe vechilepoziþii de intransigenþã, au impus arestarea sau expulzarea unor intelectualidizidenþi, fapt ce a mãrit popularitatea acestora. În 1989, cei prigoniþi („dizi-denþii“) au apãrut în prim-plan, ca purtãtorii de cuvânt ai societãþii civile.

O altã metodã prin care Gorbaciov a urmãrit slãbirea poziþiilor liderilorconservatori a fost aceea a penetrãrii organelor de informaþii (securitate) aleþãrilor socialiste, diminuându-le sau chiar anihilându-le capacitatea dereacþie în faþa unor eventuale miºcãri ale opoziþiei. În cadrul întâlnirilor cuºefii serviciilor secrete din aceste state, reprezentanþii Uniunii Sovieticecãutau sã acrediteze ideea cã numai prin glasnosti ºi perestroika se puteau

39


11 Helene Carrere d’ Encausse, Triumful naþiunilor sau sfârºitul imperiului sovietic,Bucureºti, Editura Remember, 1993, p. 132

diminua tensiunile sociale ºi politice, cã socialismul – în forma existentãpânã atunci – nu era imuabil. Cu alte cuvinte, era posibil ca el sã fieînlocuit cu o altã formã de organizare politico-statalã.

Situaþia cea mai complicatã era în Polonia, unde încã din anii ‘70 seînregistrau mari tensiuni sociale. În decembrie 1970 armata a intervenitîn forþã pentru a înfrânge greva muncitorilor din porturile aflate laMarea Balticã. Noi proteste s-au înregistrat în iunie 1976, pentru ca îniulie-august 1980, guvernul sã semneze un acord cu liderul greviºtilordin Gdansk, electricianul Lech Walesa. Era pentru prima datã când unguvern de comuniºti negociase cu un sindicat care nu era controlat departid.12 Apreciind cã socialismul era în pericol, liderii sovietici aupropus, la 4 decembrie, o intervenþie militarã în Polonia a statelorTratatului de la Varºovia. Nicolae Ceauºescu ºi János Kádár s-au opus,astfel cã iniþiativa a fost abandonatã13.

Pe acest fond de tensiune, în primul plan al scenei politice a apãrutgeneralul Wojciech Jaruzelski, devenind prim-ministru (februarie1981) ºi prim-secretar al C.C. al Partidului Socialist Unit Polonez (oc-tombrie). În decembrie 1981, el a proclamat legea marþialã, a suspendatsindicatul „Solidaritatea“ ºi a arestat mii de activiºti ai acestuia14.Liderii „Solidaritãþii“ nu au opus rezistenþã, iar Adam Michnik avea sãexplice: „A fost vorba despre a alege între urmãtoarele: legea marþialã– aºa cum era ea, cu toate neplãcerile ei, în total cu o sutã de morþi, miide nedreptãþiþi ºi umiliþi, dar o Polonie supravieþuitoare – sau inter-venþia sovieticã“15. Ministrul sovietic de Externe, Eduard ªevard-nadze, avea sã aprecieze decizia lui Jaruzelski: „El a salvat þara sa de lao a doua invazie din afarã, convingând conducerea sovieticã desprecapacitatea polonezilor de a controla situaþia. Introducând starea deurgenþã în uniformã polonezã, el a îndepãrtat Polonia de pericolulintervenþiei“16.

40

Ioan Scurtu

12 Vezi, pe larg, Ion Constantin, Polonia în secolul totalitarismelor. 1918-1989.Bucureºti, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, 2007, pp. 471-476

13 General colonel (r), dr. Constantin Olteanu, România, o voce distinctã înTratatul de la Varºovia. Memorii. 1980 – 1985. Dialog cu Dumitru Avram, Bucureºti,Editura Aldo, 1999, pp. 102–109

14 Stelian Tãnase, Miracolul revoluþiei. O istorie politicã a cãderii regimurilorcomuniste, Bucureºti, Editura Humanitas, 1999, p. 61

15 Adam Michnik, Restauraþia de catifea, Iaºi, Editura Polirom, 2001, p. 23416 Eduard ªevardnadze, Opþiunea mea. Traducere Virgil Constantinescu,

Bucureºti, Editura Presa Naþionalã, 2003, p. 195

Deºi era dizolvatã oficial, „Solidaritatea“ a continuat sã existe, iarliderul ei a fost puternic susþinut de statele occidentale; în 1983, LechWalesa a primit Premiul Nobel pentru Pace. Dupã calmarea spiritelor,în septembrie 1986 a fost acordatã o amnistie generalã (WojciechJaruzelski renunþase în noiembrie 1985 la funcþia de prim-ministru,rãmânând Preºedintele Republicii). Generalul a urmãrit sã obþinã unsprijin popular faþã de noua sa orientare, drept care a organizat unreferendum la 30 noiembrie 1987. Prin numãrul mic de alegãtoriprezenþi la urne, referendumul a fost anulat. Jaruzelski nu a cedat ºi la26 august 1988 a propus o „masã rotundã“ a oficialitãþilor ºi opoziþiei,„care respectã ordinea legalã ºi Constituþia“17. Drumul negocierilor eraastfel deschis. În septembrie 1988 în fruntea guvernului a fost numitMieczyslaw Rakovski, adept al reformelor de tip gorbaciovist.

În Bulgaria, Todor Jikov cunoscut pentru obedienþa sa totalã faþã deliderii de la Kremlin, indiferent care era orientarea lor – s-a declarat deacord cu reformele preconizate de Gorbaciov. În iulie 1987 el aprezentat Partidului Comunist Bulgar un amplu program privindrestructurarea sistemului socialist, dar nu a acþionat pentru realizarealui. În plus, Jivkov – care se afla la conducerea Partidului ComunistBulgar din 1954 – nu era agreat de Gorbaciov, care dorea unconducâtor tânãr, capabil sã aplice sincer perestroika în Bulgaria.

În Ungaria, liderul comunist Kádár János, impus de sovietici în1956, a adoptat o politicã de pacificare a societãþii. El a înlocuit lozincastalinistã: „Cine nu este cu noi este împotriva noastrã“, cu o alta: „Cinenu este cu noi nu este împotriva noastrã“. Totodatã, el a promovat „so-cialismul gulaºului“, vizând ameliorarea situaþiei materiale apopulaþiei. Partidul Muncitoresc Socialist Ungar (comunist) a adoptato politicã naþionalistã, cultivând nostalgia dupã Ungaria Mare, subli-niind „marea nedreptate“ ce i s-a fãcut þãrii sale la Trianon, în 1920. Peacest fond, s-a realizat o platformã de colaborare între Budapesta ºiemigraþia maghiarã, mai ales cea din S.U.A. Încã din anii ’70 aisecolului XX, se putea lesne observa buna conlucrare între foºtiihorthyºti, ungurii fugiþi în 1956 ºi de dupã aceastã datã, cu cei veniþioficial în statele occidentale, cu aprobarea oficialitãþilor maghiare. Îndecembrie 1986, reprezentantul Ungariei la cea de-a treia reuniune aConferinþei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, desfãºuratã la

41


17 Jean-François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã înzilele noastre. Traducere Silvia Albeºteanu ºi Ana Zbârcea, Iaºi, Editura Polirom, 1988,p. 298

Viena, a ridicat problema discriminãrii ungurilor din statele vecine. Doiistorici americani aveau sã constate: „Presa occidentalã a intervenitimediat pentru a alimenta conflictul. Problemele legate de drepturileomului aveau prizã la public ºi în scurt timp, situaþia minoritãþii ma-ghiare din Transilvania a ajuns în atenþia opiniei publice internaþionale,captând ºi interesul câtorva congresmeni americani“18. În cadrul Par-tidului Muncitoresc Socialist Ungar s-a constituit o aripã reformatoare,în frunte cu Poszgay Imre. La 22 mai 1988, Kádár János a fost înlocuitla conducerea partidului cu un Prezidiu condus de Reszö Nyers; înfuncþia de secretar general, având numai atribuþii administrative, a fostales Károly Grósz.

În Cehoslovacia, Gustáv Husák, instalat la putere de sovietici în1968, s-a declarat în favoarea reformelor, dar în realitate nu a pãºit pedrumul deschis de Gorbaciov. În martie 1987 el a prezentat în faþaComitetului Central al Partidului Comunist Cehoslovac un program dereforme ºi de democratizare a societãþii, declarând cã, „aºa cum a fãcut-o de-a lungul întregii sale istorii, partidul va utiliza ºi de aceastã datãexperienþa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice“19. Cel maiimportant pas la nivelul conducerii a fost fãcut în noiembrie 1988, cândprimul-ministru Lubomir Strougal a fost înlocuit cu Ladislav Adamec,care s-a arãtat mai receptiv la ideea reformelor.

Albania rãmânea o þarã închisã, Ramiz Alia – succesorul lideruluiistoric Enver Hoxha (mort în 1985), care a condus lupta de eliberare apoporului sãu de sub ocupaþia italianã – acþionând la fel de rigid ca ºifostul sãu magistru.

Iugoslavia, þara cea mai avansatã pe calea reformelor ºi cu cea mailargã deschidere internaþionalã, traversa o perioadã dificilã dupã moar-tea lui Iosip Broz Tito în 1980. Tensiunile sociale se grefau pe celeinteretnice. În aceastã þarã grevele erau permise, iar muncitorii aufolosit din plin aceastã formã de luptã. Numai în 1986 s-au înregistrat900 de greve20. Personalitatea politicã cea mai puternicã a devenitSlobodan Miloºevici, ales în mai 1986 în funcþia de preºedinte alComitetului Central al Uniunii Comuniºtilor din Serbia. Principala sapreocupare a devenit menþinerea unitãþii Iugoslaviei prin impunerea

42

Ioan Scurtu

18 Joseph F. Harrington ºi Bruce J. Courtney, Relaþii româno-americane. 1940-1999. Traducere Mihaela Sadovschi, Iaºi, Institutul European, 2002, p. 525

19 Jean-Franois Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste..., p. 29920 Ibidem, p. 303.

unor lideri fideli în provinciile care se bucurau de autonomie:Voivodina, Muntenegru, Kosovo.

În Republica Democratã Germanã, la conducere se afla ErichHonecker, ales prim-secretar al Comitetului Central al PartiduluiSocialist Unit din Germania în 1971 ºi preºedinte al Consiliului de Statîn 1976. El privea reformele preconizate de Gorbaciov cu ostilitate,socotindu-le periculoase pentru orânduirea socialistã.

4. SITUAÞIA ROMÂNIEI

a) Desovietizare ºi liberalizare

România a cunoscut o evoluþie atipicã în lagãrul socialist21. Dupã operioadã de aliniere la politica Moscovei, regimul de la Bucureºti areuºit sã obþinã retragerea trupelor sovietice din România, în 1958.Acest act s-a realizat în urma unor ample manevre politice începute deGheorghe Gheorghiu-Dej încã din mai 1955.

Dupã retragerea Armatei Roºii din România, regimul de laBucureºti a continuat sã aducã elogii Uniunii Sovietice ºi conducã-torilor ei, a luat mãsuri represive împotriva „duºmanilor socialismu-lui“. Timp de circa un an s-au operat arestãri, s-au organizat ºedinþepublice de „demascare“, acþiuni ce aminteau de începutul anilor ’50.Ele erau menite sã „adoarmã vigilenþa“ Kremlinului, care trebuia sãºtie cã România constituia o „verigã puternicã“ a lagãrului socialist.

Pe de altã parte, au început tatonãri în diferite capitale din Occident,în vederea normalizãrii relaþiilor bilaterale, grav deteriorate dupã 1948.Delegaþii economice au vizitat S.U.A., Franþa, Italia, RepublicaFederalã Germania ºi alte state, reuºind sã rezolve problema bunuriloraparþinând firmelor din aceste þãri confiscate de România dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Pe aceastã bazã s-au încheiat acorduri întrestatul român ºi firme occidentale, vizând mai ales domeniultehnologiei.

Din 1960 a început un amplu proces de desovietizare a societãþiiromâneºti. Au fost desfiinþate rând pe rând Institutul „Maxim Gorki“(care a devenit Institutul de Limbi Strãine), Librãria „Cartea Rusã“(prin înfiinþarea Librãriei pentru Cartea Strãinã), Muzeul Româno-Rus

43


21 Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României (1918–2005), Bucureºti, EdituraFundaþiei România de Mâine, 2005, pp. 146–165

(clãdirea a intrat într-un lung proces de restaurare dupã care aici s-aamenajat Muzeul Literaturii Române).

S-a trecut la elaborarea de noi manuale ºcolare, în care au fostreintroduse personalitãþile de marcã ale istoriei, literaturii ºi ºtiinþeiromâneºti. Statul a investit sume considerabile în învãþãmânt, ºtiinþã ºiculturã, s-au construit mii de ºcoli, zeci de institute de cercetare,facultãþi, spitale, policlinici etc. Au fost restabilite contactele culturalecu Occidentul; limbile francezã, englezã, germanã s-au reintrodus înºcoli (alãturi de limba rusã).

Regimul a devenit mai relaxat; din 1960 s-a trecut la eliberareadeþinuþilor politici, prin decrete succesive de amnistie. În august 1964au fost puºi în libertate ultimii 10 000 de deþinuþi politici din România.Cei mai mulþi au primit pensii din partea statului, iar unii au fostreîncadraþi în vechile lor locuri de muncã, inclusiv în universitãþi ºiinstitute de cercetare ºtiinþificã.

Politica economicã a continuat sã punã accentul pe industrializare,dar, alãturi de industria grea ºi de cea a construcþiilor de maºini, s-aacordat o mai mare atenþie industriei alimentare ºi cele producâtoare debunuri de consum (confecþii, încãlþãminte, articole electro-casniceetc.).

Direcþiile obligatorii ale procesului de industrializare erauconsiderate electrificarea, mecanizarea complexã, automatizareaproducþiei, chimizarea, creºterea ºi dezvoltarea industriei constructoarede maºini. Industriei româneºti i s-au alocat fonduri considerabile. Aufost create capacitãþi productive în toate judeþele, s-au electrificataproape toate localitãþile þãrii, au fost construite mari obiectiveindustriale, au apãrut noi ramuri ºi subramuri economice.

În fiecare oraº s-a dezvoltat cel puþin o platformã industrialãputernicã, creându-se numeroase locuri de muncã în industrie, servicii,sistemul sanitar, învãþãmânt etc. Rata acumulãrilor necesareinvestiþiilor ºi industrializãrii a fost de 20 – 25%, una dintre cele mairidicate din lume.

Dupã încheierea colectivizãrii agriculturii în 1962, s-a adoptat unamplu program vizând modernizarea acestei ramuri a economieinaþionale ºi creºterea producþiei la hectar. De asemenea, s-au înfiinþatferme legumicole, pomicole, crescâtorii de pãsãri, ovine, porci, viþei,etc.

Situaþia materialã a populaþiei s-a ameliorat, ca urmare a rezultatelorobþinute în industrie ºi agriculturã. A început construirea unor cartiere

44

Ioan Scurtu

de locuinþe, apartamentele fiind acordate gratuit în folosinþã muncito-rilor. A sporit numãrul locurilor în staþiunile de odihnã ºi tratament,unde românii petreceau, fãrã platã, 10-12 zile, cu bilete primite prinsindicat.

Satul românesc tradiþional a suferit uriaºe transformãri, înfãþiºarealui s-a schimbat atât din punct de vedere material (construcþii, drumuri,curent electric, autobuze etc.), cât ºi spiritual, prin pierderea legãturiiancestrale a þãranilor cu pãmântul.

La începutul anilor ’60, pe piaþa româneascã au reapãrut uneleproduse din statele occidentale. Au fost achiziþionate filme, s-auorganizat expoziþii, concerte, festivaluri la care erau prezentepersonalitãþi marcante atât din „lagãrul“ socialist, cât ºi din Occident.

Au fost aduse unele modificãri la Constituþia din 1952, înlãturându-se restricþiile în privinþa exercitãrii dreptului de vot de câtre anumitecategorii de cetãþeni. În 1961, în locul Prezidiului Marii AdunãriNaþionale a fost creat Consiliul de Stat al Republicii Populare Române,organ al puterii aflat sub controlul Marii Adunãri Naþionale ºirãspunzãtor în faþa acesteia pentru activitatea sa. La 21 martie 1961,Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales în funcþia de preºedinte alConsiliului de Stat, iar Ion Gheorghe Maurer a devenit preºedinteleConsiliului de Miniºtri.

Cei doi lideri politici – Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Ion GheorgheMaurer – au fost artizanii politicii de independenþã ºi suveranitate aRomâniei. Conducerea de la Bucureºti a profitat de conflictul dintreChina ºi Uniunea Sovieticã pentru a-ºi afirma propria sa poziþie,diferitã de cea a Moscovei, în problemele vieþii internaþionale, precumºi ale raporturilor dintre partidele comuniste ºi muncitoreºti.

Momentul declanºator a fost criza rachetelor din toamna anului1962. Atunci s-a înregistrat un eveniment extrem de grav, careameninþa sã se transforme în cel de-al treilea rãzboi mondial. Guvernulsovietic a decis sã instaleze rachete nucleare în Cuba, de pe teritoriulcãreia putea ataca SUA. Preºedintele J.F.Kennedy a anunþat cã SUAsunt gata sã riposteze, dacã sovieticii nu-ºi retrag rachetele din Cuba.Mareºalul A.A. Greciko, comandatul suprem al forþelor Armate Uniteale Tratatului de la Varºovia, a decis alarmarea trupelor din subordine,fãrã a informa în prealabil guvernele statelor membre. Acest fapt l-aîngrijorat profund pe Gheorghiu-Dej, deoarece exista riscul caRomânia sã fie angrenatã într-un rãzboi cu SUA, fãrã ca mãcar sã fieanunþatã. Criza s-a rezolvat prin retragerea rachetelor sovietice, dar

45


liderul român a decis sã se detaºeze de angajamentele ºi iniþiativele pecare le lua N.S. Hruºciov.22

Cea mai spectaculoasã acþiune a conducerii de la Bucureºti a fostîmbunãtãþirea relaþiilor cu SUA, superputerea aflatã în rivalitate cuUniunea Sovieticã. Un moment semnificativ s-a înregistrat în zilele de3-5 august 1963, când Orville Freeman, secrearul de stat al AgriculturiiSUA, a fãcut o vizitã oficialã în România (prima a unui ministruamerican dupã cel de-al doilea rãzboi mondial). Acesta a vizitatStaþiunea Experimentalã Agricolã de la Fundulea, mai multe gospodãriiAgricole de Stat ºi Colective. Într-o discuþie cu Alexandru Moghioroº,vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtrii, Freeman a explicat cã SUAdoreau sã vadã dovada cã România „este o þarã suveranã ºiindependentã ºi cã nu acþioneazã la apãsarea unui buton de laMoscova“. Moghioroº a explicat cã România „are propriile ei butoane,pe care apasã singurã atunci când considerã ºi acþioneazã în raport cuinteresele ei“. Freeman a fost primit de Gheorghiu-Dej, care l-a rugatsã transmitã un mesaj de prietenie preºedintelui J.F.Kennedy ºipoporului american. În octombrie 1963, ministrul de externe CorneliuMãnescu a avut trei întâlniri cu Dean Rusk, secretarul Departamentuluide Stat (douã la New-York ºi una la Washington), prilej cu care s-aconvenit asupra îmbunãtãþirii relaþiilor dintre România ºi SUA,inclusiv a trimiterii unei delegaþii de economiºti români condusã de Gh.Gaston Marin în SUA. Ulterior, Dean Rusk a relatat cã ministrul deExterne ar fi spus cã în cazul unui conflict declanºat de UniuneaSovieticã, România îºi va pãstra neutralitatea. Chiar dacã pãreaºocantã, declaraþia lui Mãnescu se baza pe art. 3 din Pactul Tratatuluide la Varºovia care prevedea obligaþia statelor semnatare de a seconsulta în problemele politice internaþionale, ceea ce UniuneaSovieticã nu fãcuse. Din 1963, SUA au început sã analizeze cu atenþieatitudinea României, mai ales politica de independenþã a acesteia.

46

Ioan Scurtu

22 Petre Otu, 1963 – o misiune simbolicã în „Revista Româno-Americanã, iulie-decembrie 2008: Mircea Maliþa, Tablouri din Rãzboiul rece. Memorii ale unuidiplomat român, Bucureºti, Editura C.H. Beck, 2007, pp. 32-33; Alexandru Oºca ºiVasile Popa, O fereastrã în Cortina de Fier. Declaraþia de independenþã din aprilie1964, Focºani, Editura Vrantop, 1997, p. 169; Corneliu Mãnescu, Convorbirineterminate. Corneliu Mãnescu în dialog cu Lavinia Betea. Iaºi, Editura Polirom,2001, pp. 109, 264-269; Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui GheorgheGheorghiu-Dej. Însemnãri din viaþã, Bucureºti, Editura Evenimentul Românesc,Bucureºti, 2000, pp. 219-229

Un moment esenþial, cu larg ecou intern ºi internaþional, s-aînregistrat în aprilie 1964, când s-a fãcut publicã ºi într-o manierã cate-goricã noua orientare a guvernanþilor de la Bucureºti.23 În Declaraþiacu privire la poziþia Partidului Muncitoresc Român în problemele miº-cãrii comuniste ºi muncitoreºti internaþionale se afirma cã Româniapromoveazã principiile suveranitãþii ºi independenþei naþionale, aleneamestecului în treburile interne, avantajului ºi respectului reciproc.Partidul Muncitoresc Român se pronunþa pentru recunoaºterea speci-ficitãþii naþionale, istorice, înþelegerea ºi acceptarea diversitãþii de con-diþii ale dezvoltãrii fiecãrei þãri. În document se preciza: „Respectareastrictã a principiului potrivit cãruia toate partidele marxist-leninistesunt egale în drepturi, a neamestecului în treburile interne ale altorpartide, ale dreptului exclusiv al fiecãrui partid de a-ºi rezolva pro-blemele politice ºi organizatorice, de a-ºi desemna conducerea, de a-ºiorienta membrii asupra problemelor politicii interne ºi internaþionale,reprezintã condiþia esenþialã pentru soluþionarea justã a problemelordivergente, ca ºi a oricãror probleme pe care le ridicã lupta lor comu-nã“. În acest spirit, Declaraþia aprecia: „Nu existã ºi nu poate exista unpartid pãrinte ºi un partid fiu, partide superioare ºi partide subordo-nate“. Cu alte cuvinte, România nu mai recunoºtea supremaþia UniuniiSovietice ºi nici rolul conducâtor al Partidului Comunist al UniuniiSovietice în relaþiile internaþionale. Partidul Muncitoresc Român seconsidera responsabil pentru politica sa numai în faþa poporului român.

Declaraþia din aprilie 1964 a avut un mare ecou internaþional, maiales în statele occidentale, care au apreciat-o – pe drept cuvânt – caînceputul unei noi perioade în evoluþia politicii interne ºi internaþionalea României, ca un act de independenþã faþã de Moscova.

Dupã adoptarea Declaraþiei din aprilie 1964 a urmat o perioadã deliberalizare a societãþii socialiste din România. Începutã în timpul luiGheorghe Gheorghiu-Dej, aceastã orientare a continuat ºi dupã moarteasa, survenitã în martie 1965, când la conducerea partidului a fost alesNicolae Ceauºescu.

În România anilor 1964 – 1974 s-a crezut într-o deschidere largãspre democraþie; s-au fãcut unele încercãri de materializare a pieþei

47


23 Vezi pe larg, Alexandru Oºca ºi Vasile Popa, România, o fereastrã în cortina defier. Declaraþia de Independenþã din 1964. Cuvânt înainte de prof. univ. dr. ValeriuDobrinescu, Focºani, Editura Vrantrop, 1997; Florin Banu ºi Liviu Þãranu, Aprilie1964 – Primãvara de la Bucureºti. Cum s-a adoptat „Declaraþia de independenþã aRomâniei. Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2004

libere, de descâtuºare a forþelor intelectuale, s-au dezvoltat contactelecu Occidentul. Aceastã liberalizare avea loc în anumite limite, impusede existenþa unui regim de esenþã totalitarã.

Nicolae Ceauºescu a iniþiat ample acþiuni vizând reorganizareastatului ºi a societãþii. În iulie 1965, Partidul Muncitoresc Român ºi-aluat numele de Partidul Comunist Român, iar numerotarea congreseloracestuia a început cu anul creãrii P.C.R.(1921). Astfel, Congresul al IV-lea al P.M.R. a devenit Congresul al IX-lea al P.C.R. Dupã 1965 s-a pusaccentul pe ideea renunþãrii la „modelul unic“ de construire asocialismului, stabilindu-se cã se impunea luarea în consideraþie acondiþiilor specifice din fiecare þarã.

La 21 august 1965 a fost adoptatã o nouã Constituþie, prin care Re-publica Popularã Românã îºi lua numele de Republica Socialistã Ro-mânia. Articolul 1 al Legii fundamentale prevedea cã „Republica So-cialistã România este stat al oamenilor muncii de la oraºe ºi sate, suve-ran, independent ºi unitar“. În 1968 a fost realizatã o amplã reformãadministrativã, prin care s-a renunþat la denumirile sovietice (raion,regiune) ºi s-a revenit la unitatea administrativã tradiþionalã: judeþul.

„Legalitatea socialistã“ a devenit o preocupare importantã aliderilor politici din România. În aprilie 1968 au fost demascateabuzurile ºi ilegalitãþile din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiindreabilitaþi mai mulþi activiºti de partid, în frunte cu Lucreþiu Pãtrãºcanu.Decizia a avut un caracter politic, deoarece nu au fost luate mãsuriîmpotriva celor care au condus aparatul de represiune. Din contrã,fostul ºef al Securitãþii, generalul Alexandru Nicolschi, a fost decoratpentru „contribuþia adusã la victoria socialismului“.

O relaxare a intervenit în relaþia dintre Stat ºi Bisericã. S-au deschismai multe seminarii teologice ºi a crescut numãrul de studenþi laFacultatea de Teologie din Bucureºti. Au fost restaurate mai multebiserici ºi mãnãstiri.

Prin Legea învãþãmântului din 1968 a fost stabilit învãþãmântulgeneral obligatoriu de 10 clase. Din 1965 s-a introdus gratuitateamanualelor ºcolare pentru toþi elevii (clasele I – XII). Au fost înfiinþatenoi universitãþi – la Craiova (1965) ºi Braºov (1967). S-au dat înfolosinþã mai multe cãmine studenþeºti în Bucureºti, Iaºi, Timiºoara,Cluj. În 1970 a fost inaugurat noul ansamblu de clãdiri aparþinândInstitutului Politehnic din Bucureºti.

S-a înregistrat ºi o anumitã relaxare ideologicã. În manualeleºcolare au fost introduse personalitãþi dezavuate vehement la începutul

48

Ioan Scurtu

anilor ’50: Titu Maiorescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, TudorArghezi. Au apãrut noi reviste literare, în care se dezbãteau problemelecreaþiei naþionale ºi universale. S-au afirmat puternic romancieriiMarin Preda ºi Eugen Barbu, precum ºi tinerii poeþi Nichita Stãnescuºi Marin Sorescu.

Istoria – mai ales cea naþionalã – a reînceput sã fie cercetatã pe bazãde documente. Din 1967 s-a editat revista „Magazin istoric“, care aavut un rol important în popularizarea istoriei, inclusiv prin publicareaunor documente ºi memorii inedite.

Arhitecþii ºi constructorii au putut sã-ºi punã în valoare capacitãþilecreatoare, atât prin realizarea unor cartiere de locuinþe, cât ºi prin opereunice, precum Palatul Televiziunii Române, Teatrul de Stat din Târgu-Mureº, Palatul Politico-Administrativ din Baia Mare, Sala Polivalentãdin Bucureºti, Aeroportul Internaþional Otopeni (Henri Coandã).

Contactele culturale s-au multiplicat, mulþi tineri români fiindtrimiºi la studii în statele occidentale; s-au deschis „centre culturale“ale României în Italia, Franþa, S.U.A., Germania etc.

Filmul românesc era prezent la marile festivaluri, inclusiv la cel dela Cannes. Dupã ce, în 1957, Ion Popescu-Gopo obþinuse MarelePremiu pentru filmul de desene animate „Scurtã istorie“, în 1965, LiviuCiulei a câºtigat premiul pentru regie cu filmul „Pãdureaspânzuraþilor“, iar în 1966 premiul Opera Prima fost acordat luiMircea Mureºan pentru filmul „Rãscoala“ (adaptare dupã romanul luiLiviu Rebreanu).

Politica economicã a cunoscut o anumitã modificare. ConferinþaNaþionalã a P.C.R. din decembrie 1967 a hotãrât sã se promoveze olargã descentralizare a activitãþii economice, planul unic adoptat lanivel naþional conþinând numai câþiva indicatori de bazã. S-a pus unaccent deosebit pe modernizarea ºi rentabilizarea întreprinderilorindustriale. Statul român a contractat importante împrumuturi externe,pe baza cãrora a achiziþionat maºini ºi utilaje moderne pentru economianaþionalã. Au fost construite mari întreprinderi industriale în aproapetoate judeþele þãrii. Au apãrut platforme industriale moderne, mai alesîn domenii de vârf ca electronica, electrotehnica, petrochimia.

Din 1968, România a început sã producã automobilul „Dacia“ (încolaborare cu firma francezã „Renault“), iar în 1969 a realizat primulelicopter: I.A.R. – 316 (în colaborare cu firma francezã „Alouette“). În1970 a intrat în funcþiune prima turbinã a Centralei Hidroelectrice de laPorþile de Fier I. A început acþiunea de electrificare a transporturilor pe

49


cãile ferate (primul traseu electrificat, Bucureºti – Braºov, s-a dat înfolosinþã în 1968).

Agricultura a cunoscut un proces de modernizare prin mecanizarealucrãrilor, folosirea pe scarã largã a îngrãºãmintelor chimice ºipesticidelor, asigurarea de specialiºti (agronomi, medici veterinari),crearea de staþiuni pentru cercetãri agricole, viticole, zootehnice etc., încare se obþineau noi soiuri de plante ºi rase de animale cu oproductivitate ridicatã. Pe întreg cuprinsul þãrii au apãrut combinate decreºtere a pãsãrilor, porcilor, oilor, vitelor, dupã modul practicat înSUA.

Comerþul a înregistrat o puternicã dezvoltare. Din 1970 a fostorganizat, anual, Târgul Internaþional Bucureºti, care se bucura de olargã participare a firmelor industriale din Europa, Asia ºi America.România a început sã exporte pe scarã largã maºini ºi utilaje, uneledintre ele – precum sondele pentru extracþia petrolului realizate laPloieºti, autoturimele de teren fabricate la Câmpulung ºi tractoareleproduse la Braºov – fiind printre cele mai performante din lume.

Nivelul de trai a cunoscut o sensibilã îmbunãtãþire, piaþaromâneascã fiind, practic, cea mai bine aprovizionatã din întregul„lagãr“ socialist. S-a desfãºurat un amplu program de construcþii delocuinþe, care erau oferite gratuit cetãþenilor, mai ales muncitorilor dela marile întreprinderi industriale. Asistenþa medicalã gratuitã s-ageneralizat (inclusiv pentru þãrani). Au fost amenajate noi staþiuni deodihnã ºi tratament, între care cele de pe litoral Mãrii Negre. Aparatelede radio, televizoarele, maºinile de spãlat, frigiderele, automobilele auintrat în viaþa cotidianã a românilor.

Cea mai spectaculoasã transformare a cunoscut-o satul românesc.Pe de o parte, tradiþia s-a modificat, slãbind sau chiar dispãrând vechileobiceiuri ºi portul popular în multe localitãþi rurale, iar pe de altã parte,asaltul modernizãrii a impus aspiraþii, mentalitãþi ºi moduri de viaþãdiferite comparativ cu perioada interbelicã. Viaþa satului a capãtatritmuri mai înalte de desfãºurare, oamenii fiind mai prezenþi înactivitatea comunitãþii. S-au modernizat locuinþele, au apãrut caseconstruite dupã tipare urbane, dotate cu mobilã cumpãratã de la oraº,cu sobe de teracotã etc. Þãranul cooperator ºi-a pierdut deprinderea dea pleca pe câmp, cu „noaptea în cap“ la muncã; el aºtepta sã fie„mobilizat“ de brigadier sau de preºedintele Cooperativei Agricole deProducþie ºi avea grijã sã se întoarcã acasã înainte de asfinþitul soarelui.

50

Ioan Scurtu

Transformãrile radicale pe care le-a cunoscut familia (ca funcþie ºistructurã) sub impactul industrializãrii ºi urbanizãrii s-au materializatîn creºterea duratei ºcolarizãrii ºi instruirii în general, participareafemeii la activitãþi economice neagricole, creºterea mobilitãþii sociale,scãderea mortalitãþii infantile, dezvoltarea sistemului de asigurãrisociale, creºterea standardului de viaþã, reducerea costului creºterii ºieducaþiei copiilor, slãbirea influenþei religiei ºi a normelor morale.

Politica externã a României avea la bazã patru principii, formulateîncã din aprilie 1964, care se bucurau de o largã recunoaºtereinternaþionalã: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne,integritatea teritorialã ºi suveranitatea naþionalã, avantajul reciproc. Întimp ce conducerea din celelalte þãri socialiste europene urma cufidelitate linia trasatã la Kremlin, România promova o politicã externãproprie, extinzându-ºi considerabil relaþiile cu lumea occidentalã. În1967, România nu a rupt relaþiile diplomatice cu Israelul ca urmare arãzboiului acestui stat cu þãrile arabe, aºa cum au fãcut UniuneaSovieticã ºi celelalte partenere din Tratatul de la Varºovia; a stabilit, înacelaºi an, relaþii diplomatice cu R.F. Germanã, spre marea indignare aconducerilor R.D. Germane, Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei,Bulgariei ºi, desigur, a U.R.S.S. Ca o recunoaºtere a politiciipromovate de România, ministrul de Externe Corneliu Mãnescu a fostales, în 1967, preºedintele Adunãrii Generale a O.N.U., egalândperformanþa lui Nicolae Titulescu, din 1930 – 1931, când a fostpreºedintele Adunãrii Generale a Societãþii Naþiunilor.

România a fost vizitatã de cele mai importante personalitãþi politiceale vremii: Richard Nixon ºi Gerald Ford – preºedinþii S.U.A., Charlesde Gaulle – preºedintele Franþei, Leonid Brejnev – preºedinteleSovietului Suprem al U.R.S.S., Zhou Enlai – premierul Consiliului deStat al R.P. Chineze, Iosip Broz Tito – preºedintele RepubliciiSocialiste Federative Iugoslave, Indira Gandhi – prim-ministru alIndiei, Suleiman Demirel – primul-ministru al Turciei, Franz Jonas –preºedintele federal al Austriei, Mahommad Reza Pahlavi Aryamehr –ºahinºahul Iranului, Golda Meir – primul-ministru al statului Israel,Mohammed Anwar el-Sadat – preºedintele Republicii Arabe Egipt,Harold Wilson – primul-ministru al Marii Britanii, Helmuth Schmidt –cancelarul R.F. Germania, Pierre Eliott Trudeau – primul-ministru alCanadei, Wojciech Jaruzelski – preºedintele R.P. Polone, Juan Carlos I– regele Spaniei, generalul Suharto – preºedintele Indoneziei etc. etc.

51


La rândul sãu, Nicolae Ceauºescu a vizitat peste 90 de þãri, fiindprimit cu toate onorurile în S.U.A. (în Biroul Oval), Marea Britanie(plimbându-se prin Londra în caleaºcã, alãturi de regina Elisabeta),Uniunea Sovieticã, Franþa, R.P. Chinezã, Canada, Austria, Egipt,Belgia, Vatican, Argentina, Brazilia, Japonia, Mexic, Portugalia,Suedia, Norvegia, Indonezia, India ºi încã multe altele.

Timp de un deceniu ºi jumãtate (1970 – 1985), România a fost un im-portant centru al diplomaþiei internaþionale, Nicolae Ceauºescu impli-cându-se în rezolvarea unor probleme complexe, precum încheierea pãciiîntre Israel ºi Egipt, stabilirea de relaþii diplomatice între S.U.A. ºi R.P.Chinezã, încheierea rãzboiului din Vietnam. Liderii S.U.A. au folosit„canalul Bucureºti“ atât timp cât comunicarea directã cu UniuneaSovieticã era blocatã, iar „rãzboiul rece“ continua sã domine viaþainternaþionalã. ªi în domeniul relaþiilor economice România a fãcut paºiimportanþi pe linia colaborãrii cu statele occidentale. A fost prima þarãsocialistã care a adoptat o lege privind crearea ºi funcþionarea de societãþimixte de producþie în România ºi în alte þãri, între care S.U.A., R.F.Germania, Canada, Italia, a stabilit relaþii cu Fondul Monetar In-ternaþional (F.M.I.) ºi Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dez-voltare (B.I.R.D.), obþinând importante împrumuturi pentru a achiziþionamaºini ºi utilaje moderne, cu care a fost dotatã industria româneascã.

b) Anii cultului personalitãþii

Încã din anii liberalizãrii se acumulau elementele care aveau sã ducãla cultul personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu. La Congresul al IX-lea alP.C.R. din iulie 1965 s-a hotãrât desprinderea funcþiilor de partid decele de stat, apreciindu-se cã o singurã persoanã nu putea sã se ocupeeficient de ambele domenii. Dupã doi ani, la Conferinþa Naþionalã aP.C.R. (6–8 decembrie 1967) s-a considerat cã despãrþirea celor douãfuncþii a dus la risipirea forþelor ºi crearea multor paralelisme. Înconsecinþã, s-a modificat Statutul P.C.R., stabilindu-se cã persoana careocupã o funcþie de conducere pe linie de partid trebuie sã aibã o funcþiesimilarã ºi pe linie de stat. În acest spirit, primii-secretari ai Comitetelorjudeþene, municipale ºi orãºeneºti de partid au devenit ºi preºedinþiiConsiliilor respective. Conferinþa Naþionalã a propus ca NicolaeCeauºescu, secretarul general al C.C. al P.C.R., sã fie ales în funcþia depreºedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.

52

Ioan Scurtu

Întrunitã a doua zi, 9 decembrie, Marea Adunare Naþionalã a validataceastã propunere, astfel cã Nicolae Ceauºescu a devenit ºeful statului,pe care-l reprezenta în relaþiile interne ºi internaþionale. Era primul pasîn lupta pentru preluarea întregii puteri politice.

Conferinþa Naþionalã din decembrie 1967 a adoptat unele decizii carevizau o anumitã liberalizare a regimului, diminuarea centralismuluibirocratic, stimularea unor iniþiative private în domeniul economic etc. Opoliticã similarã, dar mult mai hotãrâtã, a început sã promoveze, dinianuarie 1968, noul lider al Partidului Comunist din Cehoslovacia,Aleksander Dubcek. Cu prilejul vizitei sale la Praga, în zilele de 15-17august, Ceauºescu a apreciat cã „Cehoslovacia merge pe calea cea bunã“.În ºedinþa Comitetului Politic Executiv din 17 august 1968, NicolaeCeauºescu a informat despre rezultatele vizitei24 ºi despre ameninþãrilecare planau asupra Cehoslovaciei, conchizând: „Este într-adevãr aicivorba de o confruntare între douã concepþii, tovarãºi, între o concepþiecare vrea sã menþinã ca principiu de rezolvare a problemelor interneteroarea ºi represiunea ºi considerã partidul ca un aparat de represiune, ºiconcepþia care merge pe calea ca problemele sã fie rezolvate în moddemocratic, pe calea convingerii, ca sã atragã poporul la rezolvareaproblemelor þãrii sale ºi a fãuririi victoriei sale“. Aceastã apreciere aratãcã în 1968, Nicolae Ceauºescu avea o viziune diferitã de cea promovatãde sovietici în privinþa modului de construire a socialismului25.

La 21 august 1968, Nicolae Ceauºescu a condamnat în termenivehemenþi intervenþia trupelor a cinci þãri membre ale Tratatului de laVarºovia în Cehoslovacia. A fost un act de mare curaj, care a fost apre-ciat de întregul popor român. La marele miting desfãºurat în Piaþa Pala-tului în acea zi de 21 august 1968 s-a scandat pentru prima datã „Ceau-ºescu ºi poporul!“, „Ceauºescu – România!“, participanþii exprimându-ºi sprijinul pentru hotãrârea secretarului general de a apãra cu orice preþindependenþa ºi integritatea teritorialã a României. Cu acel prilej s-auconstituit gãrzile patriotice, alcãtuite din civili, care urmau sã coope-reze cu forþele militare. Între cei care s-au înscris în aceste gãrzi s-aaflat ºi Paul Goma, viitorul dizident politic. Acesta avea sã relateze cãs-a dus la sediul Uniunii Scriitorilor, cerând sã facã parte din gãrzilepatriotice. Aici i s-a rãspuns cã trebuia sã fie membru de partid, dreptcare Goma a fãcut imediat cerere ºi a fost primit în PCR.26

53


24 Arh. N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dos. 131/1968, f. 4-1025 Ioan Scurtu, 17 august 1968. Nicolae Ceauºescu: „Aici este vorba de o

înfruntare între douã concepþii“, în „Historia“ mai 2008, p. 7226 Paul Goma, Jurnal de cãldurã mare, vol.II, Bucureºti, Editura Nemira, 1997, pp. 139

August 1968 a marcat o cotiturã în activitatea de propagandã aP.C.R., Nicolae Ceauºescu începând sã fie prezentat ca exponentul celmai fidel al intereselor ºi aspiraþiilor poporului român.

Pe de altã parte, Nicolae Ceauºescu a desprins o concluzie impor-tantã dupã cele întâmplate în Cehoslovacia: prin manevre de culise,sovieticii ar putea sã-l înlãture de la putere. La Praga, dupã intervenþiamilitarã, a fost convocatã o Plenarã a C.C. al P.C. Cehoslovac, care ahotãrât înlãturarea din funcþie a lui Alexander Dubcek ºi alegerea înfruntea partidului a lui Gustav Husák, care a dovedit o totalã obedienþãfaþã de Kremlin. Din maniera în care s-a produs o asemenea schimbare,Nicolae Ceauºescu a înþeles cã ºi în România se putea gãsi un „numãrde tovarãºi“ care sã cearã intervenþia sovieticã ºi apoi sã se convoace oPlenarã a C.C. al P.C.R., în urma cãreia sã fie ales un alt secretargeneral. În consecinþã, el a decis sã-ºi fortifice poziþia, astfel cã laCongresul al X-lea al P.C.R., din august 1969, s-a modificat Statutulpartidului: secretarul general era ales de Congres ºi nu de ComitetulCentral. Conform Statutului P.C.R., Congresul trebuia sã fie precedatde conferinþe de partid (locale ºi judeþene), care sã aleagã delegaþi,cuprinzând organizaþiile de pe întreg cuprinsul þãrii, astfel cã întrunireaacestui forum cerea timp ºi o amplã muncã organizatoricã, spredeosebire de Plenara C.C. care se putea întruni în câteva zile. În funcþiade secretar general al P.C.R. a fost ales Nicolae Ceauºescu (12 august1969). El nu mai era subordonat Comitetului Central, nu trebuia sãprezinte rapoarte în faþa acestuia; evident, din august 1969, C.C. nuavea calitatea de a-l înlocui din funcþie.

Un alt învãþãmânt desprins de Nicolae Ceauºescu dupã eveni-mentele din Cehoslovacia a fost cel privind dimensiunile liberalizãrii.Cu prilejul vizitei sale la Praga, în zilele de 15–17 august 1968, NicolaeCeauºescu a spus: „P.C.R. este de pãrere cã Cehoslovacia merge pecalea cea bunã“27. Sovieticii au avut o cu totul altã pãrere ºi au recurspeste câteva zile la intervenþia armatã. Atitudinea lui Ceauºescu dinaugust 1968, când a condamnat ferm intervenþia în Cehoslovacia, a fostsalutatã în Occident, dar a generat o reacþie extrem de negativã laKremlin. Pericolul unei acþiuni în forþã împotriva României era real, iarun eventual sprijin din partea Occidentului nu era de aºteptat. De aceea,Nicolae Ceauºescu a decis sã frâneze procesul liberalizãrii interne,drept care, în iulie 1971, a prezentat „tezele“ sale privind munca

54

Ioan Scurtu

27 Mihai Retegan, 1968. Din primãvarã pânã în toamnã, Bucureºti, Editura RAO,1988, p. 245

politico-ideologicã. Se poate aprecia cã „în 1971, pentru a feri Româniade o intervenþie sovieticã, de presiunile sovietice care erau foarteputernice, Ceauºescu a dorit sã dea o garanþie de fidelitate faþã deortodoxia marxistã, prin prezentarea «tezelor din iulie»“28.

Pe de altã parte, contextul concret în care au fost lansate aceste„teze“, lasã loc la interpretarea cã ele au fost rezultatul vizitei luiNicolae Ceauºescu în China ºi RPD Coreeanã. În ºedinþa ComitetuluiExecutiv al C.C. al P.C.R. din 25 iunie, Ceauºescu a informat desprecele vãzute în China ºi a fãcut comparaþii cu situaþia din România:„Toatã activitatea lor culturalã, de balet, de teatru, a fost pusã pe bazerevoluþionare“. Secretarul general a apreciat tematica spectacolelor lacare a asistat, deoarece „se pune faþã în faþã mentalitatea imperialistã curelaþiile noi, ceea ce noi nu facem. Noi am împânzit cinematografia cufilme de aventuri, iar teatrul cu piese occidentale. Am scos pieselerevoluþionare ºi am introdus piese fãrã nici un conþinut. La fel facem ºila televiziune, unde tot discutãm ºi nu s-a schimbat nimic. Înainte sãplec am avut o ºedinþã de Secretariat ºi acolo am stabilit sã pregãtim unmaterial pentru Plenarã, cã propaganda noastrã este nemulþumitoare, cãea nu corespunde sarcinilor de educare a tineretului ºi a poporuluigeneral. Aºa cã am spus-o înainte de a merge în China. Dar ceea ce amvãzut în China ºi Coreea demonstreazã cã concluzia la care am ajunseste justã“29.

Din aceastã declaraþie, rezultã cã încã înainte de vizitã, NicolaeCeauºescu era preocupat de restructurarea activitãþii ideologice aP.C.R. Vizitele întreprinse i-au întãrit convingerea cã trebuia acþionatcu fermitate pentru promovarea spiritului muncitoresc, revoluþionar întoate domeniile de activitate. Fãrã îndoialã, Ceauºescu a fostimpresionat de „marile adunãri populare“ organizate în cinstea sa, deuriaºele tablouri ale lui Mao-Zedong ºi Kim-Il-Sung, de uralele ºiovaþiile cu care erau întâmpinaþi conducâtorii de partid ºi de stat, caexpresie a „iubirii neþãrmuite“ de care se bucurau din partea popoarelorrespective. Se pare cã Nicolae Ceauºescu a ajuns la concluzia cã ºi elmerita o asemenea „recunoºtinþã“ din partea românilor, drept care a datfrâu liber dezvoltãrii cultului personalitãþii sale.

55


28 Sfârºitul perioadei liberale a regimului Ceauºescu: mini-revoluþia culturalã din1971. Ediþie Ana-Maria Cãtãnuº, Bucureºti, Institutul Naþional pentru StudiulTotalitarismului, 2005, p. 19 (intervenþia lui Florin Constantiniu)

29 Relaþiile româno-chineze. 1880 – 1974. Documente. Coordonator ambasadorRomulus Ioan Budura, Bucureºti, Tiparul Regia Autonomã Monitorul Oficial, 2005,pp. 1080 – 1081

Dupã prezentarea „tezelor“ din iulie au urmat ample acþiuni orga-nizatorice ºi politice pentru promovarea spiritului muncitoresc în do-meniul culturii. La Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, IonIliescu a fost eliberat din funcþia de secretar cu Propaganda al C.C. alP.C.R. (în care fusese ales în februarie acelaºi an), sub acuzaþia de „in-telectualism“ ºi trimis la „munca de jos“ (secretar la Comitetul Jude-þean Timiº al P.C.R.). Ulterior a fost adoptat programul ideologic alpartidului, s-a creat Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste (în loculMinisterului Culturii), au fost luate mãsuri pentru „revigorarea“ spiri-tului revoluþionar. Totuºi, aºa cum avea sã aprecieze Dumitru Þepe-neag, „cultura românã nu s-a întors nici mãcar o clipã la proletcultis-mul anilor ’50. Generaþia ’80 a dus mai departe ce începuserã cei dingeneraþia ’60“30. O mãrturie în acest sens este ºi organizarea celui de-al XV-lea Congres internaþional de ºtiinþe istorice în Bucureºti (august1980), cu o foarte largã participare, desfãºurat într-o atmosferãpozitivã, de autenticã dezbatere ºtiinþificã.

Controlul ideologic a urmãrit mai ales sã nu fie pus sub semnulîntrebãrii rolul conducâtor al P.C.R. ºi sã nu se creeze o atmosferã ostilãpoliticii oficiale. Totuºi, prin practicarea aluziilor ºi strecurarea„ºopârlelor“, mulþi scriitori (între care Augustin Buzura, ConstantinÞoiu, Petre Sãlcudeanu, Ion Lãncrãjan) au reuºit sã înºele „vigilenþa“cenzorilor de la Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, sau chiar sãcâºtige complicitatea lor. ªi în domeniul istoriei s-au publicat lucrãricare nu se înscriau pe linia aprecierilor cuprinse în documentele P.C.R.Au fost abordate teme complexe, privind regimul politic în epocamodernã ºi contemporanã, partidele politice, activitatea parlamentarã,politica externã etc. Dintre istoricii care au abordat asemenea tememenþionãm pe: Gheorghe Platon, Apostol Stan, Ioan Scurtu, GheorgheBuzatu, Ion Agrigoroaiei, Ion Bulei, Ion Bitoleanu, Eliza Campus,Viorica Moisuc.

Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1972 a adoptat principiul „rotiriicadrelor“, potrivit cãruia orice activist de partid ºi de stat putea fi mutatîntr-un alt loc de muncã, dacã necesitãþile o cereau. Acest principiu afost utilizat de Ceauºescu pentru a anihila orice act de independenþã alactiviºtilor. Dacã în timpul lui Gheorghiu-Dej s-a recurs la demascãri,critici ºi chiar arestarea unor cadre, Ceauºescu îi înlãtura pe potenþialiisãi rivali sub pretextul cã se impunea întãrirea muncii într-un alt sectorde activitate. Prin aceastã metodã s-a instaurat o stare de nesiguranþã în

56

Ioan Scurtu

30 Sfârºitul perioadei…, p. 119

rândul activiºtilor, care, pentru a nu fi „rotiþi“, au devenit tot maiobedienþi faþã de secretarul general.

Pe mãsurã ce înainta în vârstã, Nicolae Ceauºescu devenea tot maisuspicios ºi preocupat de a promova numai cadre care erau lipsite depersonalitate, buni executanþi, care sã aplice întocmai indicaþiile sale.În iunie 1973, soþia sa, Elena Ceauºescu, a fost aleasã în ComitetulExecutiv al C.C. al P.C.R., ocupându-se cu problemele de cadre, dar ºide cele privind învãþãmântul ºi ºtiinþa. Organele colective de conduceres-au transformat într-un fel de anexe ale secretarului general ºi alesoþiei sale, devenitã în scurt timp a doua persoanã în partid ºi în stat (ise spunea „Cabinetul 2“).

În acþiunile sale vizând preluarea întregii puteri politice, NicolaeCeauºescu a reuºit sã-i înlãture pe „baronii“ din timpul lui Gheorghiu-Dej, promovând în locul lor tineri din generaþia sa, care-i erau devotaþi.Ultimul „baron“ rãmãsese Ion Gheorghe Maurer, care ocupa funcþia depreºedinte al Consiliului de Miniºtri din 1961 ºi avusese un rolimportant în reorientarea politicii externe a României. El manifesta oanumitã notã de superioritate, pe care Ceauºescu nu mai era dispus são tolereze. Dupã multe manevre de culise, Ion Gheorghe Maurer a fostadus în situaþia de a demisiona din funcþia de preºedinte al Consiliuluide Miniºtri, din „motive de sãnãtate“. Decizia a fost anunþatã la PlenaraC.C. al P.C.R. din 25 – 26 martie 1974, care a propus ºi instituireafuncþiei de preºedinte al Republicii Socialiste România, în care sã fieales Nicolae Ceauºescu.

Întrunitã în ziua de 28 martie 1974, Marea Adunare Naþionalã aadoptat legea pentru modificarea Constituþiei ca urmare a înfiinþãriifuncþiei de preºedinte al þãrii. Acesta era comandantul suprem alforþelor armate ºi preºedintele Consiliul Apãrãrii; prezida Consiliul deStat; numea ºi revoca miniºtrii, pe membrii Tribunalului Suprem ºi peprocurorul general, încheia tratate internaþionale, proclama starea denecesitate etc. În funcþia de preºedinte al Republicii Socialiste Româniaa fost ales Nicolae Ceauºescu. Tot în aceeaºi zi, în funcþia de prim-ministru (noua denumire a preºedintelui Consiliului de Miniºtri) a fostales Manea Mãnescu, o personalitate ºtearsã, care-ºi datora aceastãdemnitate obedienþei sale faþã de secretarul general al partidului.Practic, la 28 martie 1974, Nicolae Ceauºescu a preluat principalelepârghii de conducere în partid ºi în stat.

Cultul personalitãþii sale a început sã ia proporþii, el fiind prezentatca „cel mai bun fiu al poporului român“, „patriot înflãcãrat“,

57


„cârmaciul genial“ etc. etc. Dar, cu cât propaganda devenea mai insis-tentã, cu atât subiectivismul ºi voluntarismul luau amploare, NicolaeCeauºescu începând sã creadã cã el era hãrãzit de istorie sã conducãRomânia „pe culmile luminoase ale comunismului“.

Un moment delicat pentru Nicolae Ceauºescu s-a înregistrat în iulie1978, când a „defectat“ generalul Ion Mihai Pacepa. Ajuns general deSecuritate, datoritã meritelor sale în timpul marii represiuni din anii’50, Pacepa a fost numit în 1966 adjunct al ºefului Direcþiei Generalede Informaþii Externe ºi apoi, în 1972, ºef al Departamentului deInformaþii Externe, fiind totodatã ºi consilier personal al lui NicolaeCeauºescu. În aceastã calitate, aºa cum singur avea sã mãrturiseascã,beneficia de un salariu „mai mare decât cel al ministrului Apãrãrii saual unui secretar al Comitetului Central ºi numai cu puþin mai mic decâtcel al primului ministru“31. Ion Mihai Pacepa preciza: „Am petrecut 27de ani în serviciile de contrainformaþii ºi informaþii ale Românieicomuniste, le-am urcat toate treptele ierarhice, le-am cunoscut toatemãruntaiele. Ele au jucat un rol primordial în consolidarea comunis-mului de tip sovietic în România ºi crearea unuia din cei mai detestaþitirani din istoria þãrii ºi a lumii. Ele l-au menþinut pe Ceauºescu laputere 24 de ani. Ele au fost principalele instrumente de guernare.“32

Ion Mihai Pacepa s-a implicat în toate problemele vizând activitateaSecuritãþii, dispunând de informaþii bogate, inclusiv de cele privindsecrete de stat. În memoriile sale, Pacepa scria: „La douã zile dupãultima plimbare cu Ceauºescu pe plaja de la Techirghiol, am cerut azilpolitic la Ambasada Statelor Unite în Republica Federalã Germanã“33.La 24 iulie 1978, în timp ce se afla într-o misiune la Bonn, Pacepa atrecut de partea cealaltã a „baricadei“*. Momentul coincidea cu apogeulprestigiului internaþional al lui Nicolae Ceauºescu. În aprilie 1978 elfãcuse o vizitã în SUA, unde preºedintele Carter l-a omagiat ca un mareom de stat, de la care el însuºi avea de învãþat, iar în iunie în Marea

58

Ioan Scurtu

31 Ion Mihai Pacepa, Moºtenirea Kremlinului. Rolul spionajului în sistemulcomunist de guvernare, Bucureºti, Editura Venus, 1993, p. 287

32 Ibidem p. 498-49933 Ibidem p. 287* Însuºi Pacepa avea sã scrie cã a cerut azil politic ambasadorului S.U.A. din Bonn,

iar în ziua de 27 iulie 1978: „Am pãrãsit în secret Germania Federalã la bordul unuiavion Hercules, aparþinând Forþelor Aeriene ale Statelor Unite, trimis de Washington sãmã ia“. (Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roºii. Amintirile unui general de Securitate. Înromâneºte de Horia Gãnescu ºi Aurel ªtefãnescu, Bucureºti, Editura Venus, 1992, p.501)

Britanie, fiind primit cu toate onorurile, inclusiv în caleaºcã alãturi deregina Elisabeta. Pe de altã parte, sovieticii erau tot mai iritaþi de„obstrucþia“ liderului de la Bucureºti faþã de instituirea comenzii unice înTratatul de la Varºovia. Marile puteri au decis – din motive diferite – sãacþioneze pentru minimizarea lui Nicolae Ceauºescu, iar „dezertarea“ luiPacepa s-a înscris în aceastã nouã orientare34.Dupã „dezertare“, care aavut ca rezultat deconspirarea tuturor acþiunilor Securitãþii, a urmat oamplã acþiune de restructurare a acestei instituþii ºi o masivã schimbare apersonalului: sute de agenþi au fost rechemaþi în þarã ºi plasaþi în alteposturi, au fost promovaþi oameni noi, fãrã experienþa necesarã îndomeniul atât de delicat cum era spionajul extern.

De la mijlocul anilor ’70, viaþa de zi cu zi a românilor a început sã fieafectatã de criza petrolului, generatã de hotãrãrârea þãrilor O.P.E.C. de aridica preþul acestuia, fapt ce a dereglat piaþa mondialã. Mizând peimportul de þiþei din Iran, Nicolae Ceauºescu a decis dezvoltareaputernicã a industriei petrochimice, România ajungând la capacitatea deprelucrare a 34 milioane tone de þiþei pe an. Rãsturnarea de la putere aºahinºahului Reza Pahlavi Aryamer, în 1979, a afectat relaþiile Românieicu Iranul, inclusiv în domeniul petrolului. Resursele interne acopereaudoar 5 – 6 milioane de tone, astfel cã – pentru a nu se închide unitãþilepetrochimice, fapt ce ar fi avut un puternic impact social, dar ar fi afectatºi multe întreprinderi industriale pe orizontalã – România a devenitdependentã de importul de petrol ºi gaze din Uniunea Sovieticã. Regimulde la Kremlin a decis sã-l pedepseascã pe Ceauºescu, drept care, dinianuarie 1978, livrarea de gaze cãtre România era adesea opritã, fapt ceafecta activitatea economicã, precum ºi aprovizionarea populaþiei.

Dacã în anii ’60 – ’70, conducerea P.C.R. se ridicase ferm împotrivaintegrãrii economice a þãrilor socialiste, de la mijlocul anilor ’80 aînceput sã susþinã necesitatea coordonãrii planurilor economice, pentruasigurarea unei aprovizionãri ritmice cu materii prime ºi energie astatelor din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.).Evident, Nicolae Ceauºescu avea în vedere, în primul rând, þara sa.

Sovieticii au folosit petrolul ºi gazul metan pentru a crea dificultãþiregimului de la Bucureºti, întârziind încheierea de contracte saureducând cantitatea pe care se angajaserã sã o furnizeze României.

Neacceptând sã reducã ponderea industriei energofage în ansambluleconomiei naþionale, conducerea P.C.R. a decis sã impunã raþionali-

59


34 Ioan Talpeº, În umbra marelui Hidalgo. Rememorãri consemnate de HoriaAlexandrescu, vol. I, Bucureºti, Editura Vivaldi, 2009 (Capitolul 3)

zarea consumului de gaze ºi electricitate furnizat populaþiei, fapt ceafecta grav condiþiile de viaþã ale românilor. Din 1982 – 1983 problemacãldurii ºi luminii a devenit un adevãrat calvar pentru cea mai mareparte a populaþiei, mai ales a celei de la oraºe.

Atins de mania grandomaniei, Nicolae Ceauºescu a început sãaprecieze în sinea sa cã România era un stat prea mic pentru un om atâtde mare cum era el. În consecinþã, a decis sã forþeze natalitatea, pentruca România sã ajungã la 25 milioane de locuitori. Încã din timpul luiGheorghiu-Dej s-au fãcut studii privind evoluþia demograficã aRomâniei, ajungându-se la concluzia cã se impuneau mãsuri mai fermepentru stimularea natalitãþii. Nicolae Ceauºescu a preluat aceste studii,iar la 1 octombrie 1967 a fost publicat decretul pentru reglementareaîntreruperii cursului sarcinii a cãrui aplicare avea sã devinã un adevãratcoºmar pentru femei, dar ºi pentru viaþa de familie în general. Decretulinterzicea avortul femeilor care aveau mai puþin de trei copii (ulterior,numãrul lor s-a ridicat la patru); se prevedeau pedepse cu închisoareaatât pentru ele, cât ºi pentru medicii care comiteau o astfel deinfracþiune. Decretul a fost semnat de Chivu Stoica, preºedinteleConsiliului de Stat, dar în propaganda oficialã s-a subliniat cã iniþiativaaparþinea secretarului general al C.C. al P.C.R. Aplicarea acestuia acreat o stare umilitoare pentru femei, care erau supuse controluluiginecologic ºi urmãrite sã nu facã întrerupere de sarcinã decât în cazuricu totul excepþionale. Anticoncepþionalele erau interzise pe piaþaromâneascã, astfel cã multe femei au recurs la avorturi provocate, cuconsecinþe dramatice pentru starea lor de sãnãtate. Potrivit unorinformaþii, pânã în 1989 circa 11 000 de femei ºi-au pierdut viaþa înurma avorturilor provocate35.

Din cãlãtoriile sale în strãinãtate, Ceauºescu a reþinut unele aspecteale modernizãrii, pe care a cãutat sã le impunã ºi în România,îmbrãcându-le în haina teoreticã a învãþãturii marxist-leniniste, privindgrija faþã de om, diminuarea (pânã la eliminare) a deosebirilor dintresat ºi oraº etc. La 16 februarie 1968 a fost adoptatã legea privindorganizarea administrativã a teritoriului României. Ea a avut o partepozitivã, în sensul cã s-a revenit la vechea împãrþire pe judeþe (în loculregiunilor ºi raioanelor, dupã modelul sovietic). Pe de altã parte,aceastã lege prevedea restructurarea localitãþilor rurale ºi urbane „pebaze socialiste“. În timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, noile

60

Ioan Scurtu

35 Istoria României în date. Coordonator Dinu C. Giurescu, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 2003, p. 558

construcþii s-au ridicat la marginea oraºelor, pe terenuri virane unde auapãrut noi cartiere de locuinþe, care au schimbat cu totul imagineamahalalelor de altãdatã. În aceste zone s-au construit ºcoli, spitale,magazine, policlinici, cinematografe etc asigurându-se astfel facilitãþilemateriale ºi spirituale pentru cetãþenii care trãiserã în locuinþeinsalubre, fãrã luminã electricã ºi canalizare.

În programul de restructurare a localitãþilor din timpul luiCeauºescu a fost vizatã, cu precãdere, zona centralã a localitãþilor, faptce a dus la dãrâmarea multor monumente de arhitecturã, inclusivbiserici. Aceastã acþiune s-a accelerat dupã cutremurul de pãmânt din 4martie 1977, când s-a trecut la demolarea masivã a unor zone delocuinþe ºi construirea de blocuri cu 8 – 10 etaje. Astfel, cetãþenii aufost scoºi din habitatul lor tradiþional ºi nevoiþi sã se mute înapartamente ºi în colectivitãþi constituite ad-hoc. Cele mai multe eraublocuri-tip, identice, indiferent de zona geograficã ºi de specificul localal materialelor de construcþie. De regulã, confortul unui apartament erasuperior celui din casele personale, dar desprinderea bruscã dintr-unmediu de existenþã ºi plasarea într-unul cu totul diferit a marcat negativstarea de spirit a celor mai mulþi dintre cei siliþi sã se mute, supunându-se astfel directivelor partidului.

S-au construit noi centre politico-administrative, aproape fiecareoraº având câte o „Casã Albã“, cu o piaþã mare în faþã, unde sã se adunecetãþenii la manifestaþiile publice. Pânã în decembrie 1989, în 29 deoraºe centrele au fost distruse în proporþie de 85 – 90%, iar alte 37 aucunoscut demolãri masive36.

Cel mai adesea noile construcþii au fost ridicate pe locul unor clãdirivechi, unele cu valoare arhitectonicã ºi istoricã. Între acestea, bisericaEnei, biserica Sfânta Vineri, biserica Cotroceni, mãnãstirea Vãcãreºti,casa în care a locuit Nicolae Iorga din strada Bonaparte, toate dinBucureºti. Unele monumente au fost salvate prin translatarea lor la 150-300 metri de perimetrul construibil. Între acestea, biserica ºi clopotniþabisericii Mihai Vodã, în jurul cãrora s-au construit blocuri pe 10-12 etaje,astfel cã nu mai puteau fi vãzute de la distanþã (acestea fuseserãconstruite pe o poziþie dominantã ºi dãdeau o notã distinctã întregiizone). Cu acel prilej a fost demolatã ºi clãdirea Arhivelor Statului, operãde arhitecturã realizatã de Ion Mincu. Împotriva acestor demolãri s-aupronunþat mai mulþi intelectuali de marcã, prin memorii adresate lui

61


36 Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Bucureºti, Editura Museion,1994, pp. 50–51

Nicolae Ceauºescu, articole publicate în presã ºi interviuri acordateposturilor de radio occidentale, intervenþii la reuniuni ºtiinþificeorganizate de Academia de ªtiinþe Sociale ºi Politice etc.

Nu mai puþin adevãrat este faptul cã în anii socialismului au fostconstruite numeroase biserici (mai ales în sate), s-au renovat monumenteistorice, inclusiv mãnãstiri (Voroneþ, Suceviþa, Putna, Curtea de Argeº,Cozia), cetãþi medievale (Suceava, Râºnov), palate (Cotroceni, Peleº,Sãvârºin), castele (Huneadoara, Bran) etc.

Pe fondul amplificãrii cultului personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu, alcreºterii presiunilor ideologice ºi al ingerinþelor tot mai insistente în viaþaprivatã a cetãþenilor, al nerespectãrii drepturilor omului ºi al deteriorãriisituaþiei materiale a populaþiei s-au înregistrat ºi în România uneleacþiuni de opoziþie. Încã din ianuarie 1977, scriitorul Paul Goma a iniþiato acþiune de solidarizare a românilor cu „Charta ’77“, manifest lansat demai mulþi intelectuali din Cehoslovacia, în favoarea drepturilor omului.Negãsind ecoul dorit la scriitorii români, Paul Goma a adresat o scrisoaredeschisã lui Nicolae Ceauºescu, prin care-i cerea sã facã o declaraþie desusþinere a „Chartei ’77“; scrisoarea a fost transmisã de postul de radio„Europa Liberã“. Sub presiunea autoritãþilor, Paul Goma a fost obligat,în luna noiembrie a aceluiaºi an, sã pãrãseascã România, stabilindu-se laParis, unde a continuat criticile la adresa politicii regimului de laBucureºti.

În zilele de 1-3 august 1977 a avut loc o amplã acþiune revendicativãa minerilor din Valea Jiului. Ea a fost determinatã de hotãrârea guver-nului de a ridica vârsta de pensionare ºi de a anula unele facilitãþi, maiales pentru cei care nu lucrau în subteran. Muncitorii au încetat lucrul ºiau refuzat sã negocieze cu Ilie Verdeþ, prim-viceprimministru al Guver-nului ºi au pretins sã discute cu Nicolae Ceauºescu. Acesta a fost nevoitsã vinã „în Vale“, unde a avut un dialog public cu cei aproximativ 35 000de mineri. Purtãtorul lor de cuvânt, Constantin Dobre, a prezentat reven-dicãrile, iar Ceauºescu le-a acceptat, promiþând chiar mai mult decâtsolicitau aceºtia: anularea decretului respectiv, dar ºi îmbunãtãþireaaprovizionãrii cu alimente, a asistenþei medicale, asigurarea de noi locuride muncã pentru femei ºi minierii care se pensionau etc. Declaraþiile luiCeauºescu au fost primite cu satisfacþie de greviºti, care l-au proclamat„Miner de onoare“.

Presa din România nu a prezentat nimic din cele solicitate de mineri,lãsând sã se înþeleagã cã a fost o obiãnuitã vizitã de lucru a secretaruluigeneral al PCR. Sub titlul Tovarãºul Nicolae Ceauºescu a fãcut o vizitã

62

Ioan Scurtu

de lucru în Valea Jiului, ziarul “Scânteia” afirma cã acesta a anlizat “lafaþa locului, cu cadre cu munci de rãspundere din economie, cureprezentanþi ai organelor locale de partid ºi de stat ºi ai oamenilormuncii, felul în care se acþioneazã pentru aplicarea hotãrârilor celui de-alXI-lea Congres al partidului în acest sector al industriei noastre”. Eraupublicate fotografii reprezentându-l pe Nicolae Ceauºescu “în mijloculoamenilor muncii” ºi la tribuna “adunãrii populare”. Se afirma cãsecretarul general al PCR “s-a întâlnit cu reprezentanþi ai minerilor dinLupeni. În semn de înaltã stimã ºi preþuire faþã de activitatea sa neobositãpentru binele patriei ºi al poporului, pentru grija pãrinteascã faþã demuncitori ºi viaþa minerilor, participanþi la întâlnire au ovaþionatîndelung pe secretarul general al Partidului Comunist Român, salutândcu entuziasm, cu cãldurã, prezenþa sa în mijlocul lor”37.

Românii au aflat de la posturile de radio strãine “Europa Liberã”,B.B.C., “Vocea Americii” º.a. - despre greva muncitorilor de la Lupeni ºimodul cum a decurs întâlnirea cu Nicolae Ceauºescu. În lunileurmãtoare, Securitatea a desfãºurat o amplã acþiune de depistare a„agitatorilor“, care au fost împrãºtiaþi în diferite localitãþi din þarã ºi þinuþisub supraveghere*.

La începutul anilor ’80 s-au înmulþit manifestele împotriva luiCeauºescu, cerându-se luminã, cãldurã, pâine, libertate. În 1983 s-aadoptat decretul privind regimul aparatelor de multiplicat materialelenecesare reproducerii scrierilor ºi al maºinilor de scris, prin care acesteatrebuiau înregistrate la Miliþie (pentru a putea fi recunoscute în cazul cãerau folosite în scopuri „nepermise“).

Pentru întãrirea puterii sale, Nicolae Ceauºescu a adoptat metodacreºterii numãrului de membri în organele de conducere, astfel încâtacestea sã nu mai poatã discuta ºi decide asupra problemelor esenþialeprivind politica internã ºi internaþionalã a României. Numãrul membrilorComitetului Politic Executiv a ajuns, dupã Congresul al XIII-lea alP.C.R. din noiembrie 1984, la 58 (23 titulari ºi 35 supleanþi); au devenitmembri ai C.P.Ex. reprezentanþii organizaþiilor de masã (sindicat,Uniunea Tineretului Comunist, femei), reprezentanþi ai mai multor judeþeetc. În aceste condiþii, participanþii luau act de deciziile lui NicolaeCeauºescu, iar C.P.Ex. devenise “un cadru, o formã fãrã fond, simplãtitulaturã pentru comunicatele de presã în care se consemnau hotãrârile

63


37 „Scânteia“ din 4 august 1977* Liderul lor, Constantin Dobre, a fost convins sã urmeze cursurile Universitãþii de

partid „ªtefan Gheorghiu“, iar dupã revoluþia din decembrie 1989 a pãrãsit România.

sale individuale”. Dumitru Popescu avea sã aprecieze: “Pentru membriiC.P.Ex., ºedinþele erau o penibilã pierdere de vreme, prilej de audiþie,pânã la saturaþie, a aceloraºi reproºuri ºi recomandãri. Dupã o jumãtatede zi ne ridicam de pe scaune cu capul vuind, istoviþi de tensiunea ab-surdã imprimatã dialogurilor inutile, cu conºtiinþa propriei inutilitãþi”.38

Dar nu toþi activiºtii se complãceau în aceastã situaþie, unii dintre eivizând chiar înlãturarea lui Nicolae Ceauºescu din fruntea partidului ºi astatului. Potrivit unor informaþii, în 1984 s-a înregistrat o tentativã deînlãturare a lui Nicolae Ceauºescu. Generalii Ion Ioniþã ºi NicolaeMilitaru au elaborat planul unei lovituri de stat în timpul vizitei luiCeauºescu în R.F. Germania. Se miza pe sprijinul Garnizoanei MilitareBucureºti pentru arestarea celor mai apropiaþi colaboratori aipreºedintelui (Emil Bobu, Ion Dincã, Tudor Postelnicu, Ion Coman, IlieCeauºescu); urma capturarea posturilor de radio ºi televiziune pentru aanunþa schimbarea intervenitã etc. Planul a fost deconspirat de doi dintregeneralii care urmau sã participe la aceastã acþiune, iar Ceauºescu a luatmãsuri de anihilare a conspiratorilor.

În primãvara anului 1987, Securitatea l-a anchetat pe Nicolae Radu,care redactase un manifest împotriva lui Ceauºescu. El a declarat cãfusese contactat de Virgil Mãgureanu, care i-ar fi spus cã existã unComitet al Salvãrii Naþionale, cu un nucleu politic format din IonIliescu ºi Virgil Mãgureanu, ºi unul militar din care fãceau partegeneralii Ion Ioniþã ºi Nicolae Militaru. Evident, nu a existat nici oreacþie oficialã publicã, dar faptul cã lui Ion Ioniþã, mort în iulie 1987,general ºi fost ministru al Apãrãrii Naþionale, nu i s-au organizatfuneralii conform Regulamentelor militare, a suscitat unelecomentarii.* O tentativã similarã a iniþiat Vlãduþ Nisipeanu, care a

64

Ioan Scurtu

38 Dumitru Popescu, Cronos autodevorându-se... Angoasa putrefacþiei. Memorii,vol. IV, Bucureºti, Ediþia Curtea Veche, 2006 p. 141

* Generalul Ion Ioniþã a fost eliberat din funcþia de ministru al Apãrãrii Naþionaleîn 1976, fiind numit vice-prim-ministru al guvernului, iar în 1982 a fost pensionat, lavârsta de 58 de ani. În memoriile sale, Cecilia Ioniþã (soþia) menþioneazã cã în casãfuseserã instalate microfoane. La un moment dat, în primãvara anului 1984, acesta i-aspus: „Sã ºtii cã am intrat într-o miºcare împotriva lui Ceauºescu.“ Era vizitat de RaduNicolae, Virgil Mãgureanu, Nicolae Militaru. Într-o zi, în timp ce cãlãtorea într-unautobuz aglomerat, Ioniþã a fost lovit în abdomen, resimþind o puternicã durere: „Sã fiacþionat aici o simplã loviturã sau otrava unui ac?“ se întreabã doamna Ioniþã. A muritla 25 iulie 1987 ºi a fost înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea, dar ca un civil, fãrãceremonialul stabilit pentru generali. Din partea lui Nicolae Ceauºescu ºi a EleneiCeauºescu au fost prezentate „douã coroane impunãtoare cu mult text“ (Ion IoniþãÎnsemnãri, Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2008; fragment din memoriile CecilieiIoniþã, soþia generalului Ion Ioniþã).

încercat sã constituie ºi un partid, intitulat Frontul Democratic dinRomânia.39

O disidentã bine cunoscutã a devenit Doina Cornea, care a adresatmai multe scrisori fiicei sale din Franþa, care apoi erau citite la postulde radio“Europa Liberã“; scrisorile conþineau ample critici la adresaregimului ºi în special a lui Nicolae Ceauºescu.

Deteriorarea situaþiei interne s-a produs pe fondul mutaþiilorsurvenite în raportul de forþe pe plan internaþional. Din 1977, politicaadministraþiei americane faþã de þãrile socialiste, inclusiv faþã deRomânia, a cunoscut o sensibilã schimbare. Pânã atunci, în timpulpreºedinþilor Richard Nixon (1969 – 1974) ºi Gerald Ford (1974 –1977) accentul a fost pus pe încurajarea diferenþelor intersocialiste,adicã a tendinþelor de afirmare a unei politici externe diferitã de cea aUniunii Sovietice. Dupã venirea la conducere a lui Jimmy Carter, carel-a numit pe Zbigniew Brzezinski (polonez de origine) în funcþia deconsilier pentru problemele securitãþii naþionale, accentul a fost pus pediferenþierile intrasocialiste, pe încurajarea curentelor ºi atitudinilorfavorabile respectãrii drepturilor omului, pe sprijinirea proceselor dedemocratizare din interiorul acestor state. Este semnificativ faptul cã,în aprilie 1978, dupã convorbirile avute cu Nicolae Ceauºescu la CasaAlbã, preºedintele Carter a apreciat cã preºedintele României este unmare conducâtor naþional ºi internaþional, de la care SUA aveau deînvãþat. Pe de altã parte, cu prilejul vizitei la New York a lideruluiromân, a avut loc o manifestaþie a emigraþiei române împotriva politiciisale, mai ales a nerespectãrii drepturilor omului40. Cert este cã dupã1978, s-a manifestat o tendinþã tot mai evidentã de rãcire a relaþiilorromâno-americane ºi de diminuare a rolului lui Nicolae Ceauºescu înviaþa internaþionalã.

Occidentul a folosit problema împrumuturilor contractate deRomânia pentru a exercita presiuni în vederea respectãrii drepturiloromului. Dupã aderarea la Fondul Monetar Internaþional (F.M.I.) ºiBanca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (B.E.R.D.), în1972, România a contractat importante împrumuturi externe, care auajuns în 1981 la 10,5 milioane dolari S.U.A.41 Cele mai multe aveau

65


39 Vezi, pe larg, Vlãduþ Nisipeanu, L-am înfruntat pe Ceauºescu, Bucureºti, EdituraCrist, f.a.

40 Mircea Rãceanu, Cronologie comentatã a relaþiilor româno-americane,Bucureºtui, Editura Silex, 2005, p. 241

41 Istoria economicã a României, vol. II. 1989 – 1989. Coordonator acad. N.N.Constantinescu, Bucureºti, Editura Economicã, 2000, p. 376

termene foarte scurte de rambursare, iar pentru achitarea lor guvernulromân trebuia sã facã alte împrumuturi. De aceastã datã, stateleoccidentale, în primul rând S.U.A., care aveau un rol hotãrâtor în F.M.I.ºi B.E.R.D., au început sã condiþioneze acordarea de noi împrumuturide respectarea drepturilor omului în România.

Nicolae Ceauºescu aprecia cã acesta era un amestec în treburileinterne ale þãrii sale, drept care a decis, în 1980, sã nu mai solicite niciun împrumut extern, iar România sã treacã la achitarea rapidã a întregiisale datorii. A fost una dintre cele mai nefaste hotãrâri, care a afectat nunumai relaþiile externe ale þãrii, dar mai ales viaþa milioanelor decetãþeni. S-a trecut, din 1981, la diminuarea drasticã a importurilor ºi laforþarea excesivã a exportului în vederea procurãrii valutei necesarepentru achitarea datoriei externe. Aceastã politicã a avut ca rezultatdeteriorarea gravã a situaþiei alimentare, întrucât cea mai mare partedin producþia agricolã era exportatã, astfel cã pe piaþa internã s-a înre-gistrat o adevãratã penurie de carne, lapte, unt, ouã, pâine, ulei etc etc.Cãutând sã ascundã aceastã realitate, Marea Adunare Naþionalã a adop-tat în 1984 programul de alimentaþie ºtiinþificã a populaþiei, prin carese urmãrea raþionalizarea consumului sub motiv cã românii consumauprea mult. Aceasta, în timp ce magazinele erau goale, iar populaþia eranevoitã sã stea ceasuri întregi la coadã în speranþa cã „se va da aduceceva“.

În 1985 s-au desfiinþat posturile regionale de radio, iar programulTV s-a redus la douã ore în zilele de luni-vineri; sâmbãta ºi duminicaacesta avea zece ore. Iatã cum arãta acest program în sãptãmâna 21-27iulie 1985:

Duminicã, 21 iulie1130 Telex1135 - Lumea copiilor

- ªoimii patriei- Telefilmoteca de ghiozdan: „Ultima cursã“.

1240 Din cununa cântecului românesc1300 Album duminical

- Un ºlagãr pe adresa dumneavoastrã:„O clipã doar...”- Vocea conºtiinþei- Din istoria filmului mut- Telesport- Secvenþa telespectatorului

66

Ioan Scurtu

1445 Însemne ale unui timp Eroic1900 Telejurnal 1900 20 de ani de mãreþe împliniri1930 Cântarea României2020 Film artistic „Comoara din munþi”2050 Telejurnal.

Luni, 22 iulie2000 Telejurnal2020 Timp al marilor împliniri2035 Tezaur folcloric2055 Varºovia ‘852105 Roman foileton „J. S. Bach”2150 Telejurnal.Marþi, 23 iulie2000 Telejurnal2020 Timp al marilor împliniri2040 Partid ºi þarã-o unicã voinþã2050 Actualitatea în economie2105 Laureaþi ai festivalului „Cântarea României”2135 Experienþa înaintatã - iniþiativã, eficienþã2150 Telejurnal.

Miercuri, 24 iulie2000 Telejurnal2020 20 de ani de mãreþe împliniri socialiste2040 Partidul, Ceauºescu, România2100 Film serial „Limita posibilului”2150 Telejurnal.

Joi, 25 iulie2000 Telejurnal2020 Actualitatea în economie2055 Invitaþie în studioul de concerte al Radioteleviziunii2105 Magistrale ale socialismului2125 Serial ºtiinþific2150 Telejurnal.

67


Vineri, 26 iulie2000 Telejurnal2030 Actualitatea în economie 2035 Cadran mondial2050 Secvenþe cubaneze2105 Amfiteatrul artelor2135 Efigii ale muncii2150 Telejurnal.

Sâmbãtã, 27 iulie1300 Telex1305 La sfârºit de sãptãmânã

- Invitaþie pe valea Izei- Gala desenului animat- Telesport- Atlas muzical

1415 Imagini ºi ritmuri cubaneze1900 Telejurnal1920 Teleenciclopedia1945 În lumina reflectoarelor2030 Film artistic „O casã colonialã”2155 Telejurnal2205 Romanþe ºi melodii îndrãgite.

Reformele lui Mihail Gorbaciov au fost primite cu ostilitate deNicolae Ceauºescu. Aceastã ostilitate avea cel puþin trei motive. Unulde ordin personal: noul lider de la Kremlin urmãrea înlãturarea vechilorconducâtori din þãrile socialiste ºi înlocuirea lor cu oameni tineri,dispuºi sã aplice perestroika; Ceauºescu se afla la putere din 1965 ºifãcea parte din categoria bãtrânilor conservatori. Al doilea, eraconvingerea secretarului general al P.C.R. cã Mihail Gorbaciovcontinua vechea politicã imperialã, de dominaþie asupra þãrilorsocialiste ºi a miºcãrii comuniste internaþionale, folosind o altã metodãfaþã de predecesorii sãi, mult mai înºelãtoare. În al treilea rând, NicolaeCeauºescu aprecia cã Mihail Gorbaciov se abãtea de la principiilemarxism-leninismului ºi punea în pericol orânduirea socialistã, fãcândastfel jocul þãrilor imperialiste, în primul rând al S.U.A.

În opinia liderului politic român o reformã autenticã fusese realizatãîn România cu douã decenii în urmã. La Conferinþa Naþionalã a P.C.R.

68

Ioan Scurtu

din 1967 se hotãrâse creºterea atribuþiilor ºi competenþelor unitãþilor debazã în privinþa planificãrii, organizãrii ºi conducerii activitãþilor eco-nomice. Afirmaþiile lui Nicolae Ceauºescu referitoare la Conferinþa Na-þionalã erau corecte, dar el omitea sã menþioneze cã, pe parcurs, aceastãorientare a fost abandonatã, ajungându-se la un centralism excesiv,mult mai drastic decât cel de pânã în 1967. Pentru susþinerea ideii cã înRomânia s-a realizat o adevãratã democratizare a vieþii politice,Nicolae Ceauºescu invoca hotãrârile Congresului al IX-lea al P.C.R.din iulie 1965, care stabilise principiile conducerii colective, largaconsultare a membrilor de partid ºi a cetãþenilor în general. Dar acesteprincipii au fost abandonate dupã numai doi ani, când s-a realizatcontopirea funcþiilor de partid cu cele de stat.

În timp ce în unele þãri socialiste se discuta despre necesitateareformelor, despre glasnosti ºi perestroika, în România acest subiectera interzis. Dupã mai bine de doi ani de la instalarea sa la conducereaPartidului Comunist al Uniunii Sovietice, Gorbaciov a fost invitat, înmai 1987, sã facã o vizitã oficialã în România. I s-a stabilit un programstrict, prin care sã se împiedice contactul liderului sovietic cu populaþia,sã i se ofere o imagine pozitivã privind condiþiile de viaþã ale româ-nilor, ºi sã i se arate cã politica P.C.R. era susþinutã de „întregul popor“.Cu toate precauþiile luate, vizita a fost presãratã cu multe momenteneplãcute pentru Nicolae Ceauºescu. De exemplu, în timp ce vizita uncomplex alimentar în care erau expuse numeroase produse (carne, unt,brânzã, salam etc.), Mihail Gorbaciov a întrebat dacã întotdeaunaexista o asemenea aprovizionare, lãsând sã se înþeleagã cã el cunoºteasituaþia realã. Deºi din programul oficial lipseau contactele directe cupopulaþia, nu odatã Mihail Gorbaciov s-a îndreptat spre cetãþenii aduºisã-l întâmpine, punând întrebãri privind modul lor de viaþã. În loc derãspuns, cei prezenþi scandau, aºa cum li se indicase: „Ceauºescu –Gorbaciov!“, „Ceauºescu – Gorbaciov!“.

Liderul sovietic a afiºat o aroganþã pe care Ceauºescu nu o puteasuporta. De exemplu, într-o dimineaþã, Gorbaciov a decis, fãrã sã-lconsulte pe Ceauºescu, sã schimbe ora începerii convorbirilor oficiale.Ceauºescu nu a acceptat ºi a cerut celor de la protocol, „sã-l plimbe peGorbaciov prin oraº, pânã la ora fixatã, sã vadã ce construim, cã poate,aºa o sã se înveþe minte!“ Gorbaciov a vizitat un liceu, intrând într-osalã de clasã, unde profesorul a început sã explice despre preocupãrileºi rezultatele obþinute de elevi. Gorbaciov a intervenit: “Ia sã mai lãsãmîn pace matematica ºi fizica! Spuneþi-mi, mai bine, cum staþi cu

69


dragostea?”42 Evident, nimeni nu s-a ridicat sã-i “raporteze” cum stã cudragostea, dar o asemenea atitudine a liderului “marii patrii asocialismului” a provocat stupoare în rândul elevilor.

În discursul rostit la mitingul prieteniei româno-sovietice43, MihailGorbaciov a vorbit despre faptul cã ºi în România existã „dificultãþi cese rãsfrâng asupra vieþii cotidiene“ iar „viaþa ne-a învãþat sã apreciemlucid situaþia, ne-a creat un fel de imunitate faþã de exaltãri de pe urmasucceselor“; era o aluzie la propaganda care se fãcea în România,despre marile victorii înregistrate în construcþia socialismului, caurmare a politicii „înþelepte“ promovate de Nicolae Ceauºescu.Referindu-se la politica sa de glasnosti ºi perestroika, Gorbaciov amãrturisit: „Suntem bucuroºi când þãrile frãþeºti gãsesc ceva util pentruele în activitatea creatoare care se desfãºoarã la noi în þarã“. Astfel, eladresa un îndemn public ca ºi P.C.R. sã urmeze aceastã linie politicã,dezavuatã de Ceauºescu. Conform directivelor primite, cei prezenþi însalã au fost foarte reþinuþi când a vorbit Mihail Gorbaciov, dar au salu-tat de 27 de ori cu aplauze ºi ovaþii cuvântarea lui Ceauºescu, în careacesta a evidenþiat succesele obþinute de România, lãsând sã se înþe-leagã cã þara sa nu se confrunta cu dificultãþile înregistrate în UniuneaSovieticã. El a subliniat cã aceste rezultate se datorau politicii P.C.R.,care aplica neabãtut învãþãtura marxist-leninistã; era o aluzie la faptulcã liderul de la Kremlin nu urma întocmai aceastã linie ideologicã.

În mod paradoxal, având în vedere tradiþionalele sentimenteantiruseºti ºi antisovietice ale românilor, vizita liderului de la Kremlina fost primitã cu speranþã ºi simpatie de populaþia Capitalei. În acelevremuri, când cetãþenii României se confruntau cu mari dificultãþimateriale, politica lui Mihail Gorbaciov era privitã cu optimism, ca ocale de ieºire din situaþia tot mai grea în care ajunsese þara. A circulatatunci zvonul cã Mihail Gorbaciov s-ar fi întâlnit cu Ion Iliescu, fostulsãu coleg de la Universitatea „Lomonosov“ din Moscova*. Cert este cãpostul de radio „Europa Liberã“ a lansat ideea cã Gorbaciov vizaînlocuirea lui Ceauºescu cu un reformator, în persoana lui Ion Iliescu.În realitate, acesta fusese trimis cu o misiune la Timiºoara, astfel cã nua avut cum sã-l vadã pe liderul de la Kremlin.44

70

Ioan Scurtu

42 Silviu Curticeanu, Memorii necenzurate, Bucureºti, Editura Historia, 2007, p. 20643 „Scânteia“ din 27 mai 1987* Ion Iliescu a declarat cã nu l-a cunoscut pe Gorbaciov înainte de revoluþie ºi cã a

vorbit pentru prima datã cu el în ziua de 27 decembrie 198944 Marele ºoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir

Tismãneanu, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2004, p. 151

Schimbarea liderilor conservatori, doritã de Gorbaciov, a fostsusþinutã de mass-media din Occident. În 1986 – 1987, s-a declanºat înOccident o vastã campanie de diabolizare a lui Nicolae Ceauºescu. Por-nind de la unele fapte reale, mijloacele de propagandã le hiperbolizau,dându-le o imagine apocalipticã. S-a folosit o gamã largã de forme ºimijloace, vizând, în ultimã instanþã, crearea unei stãri de spirit ostile luiCeauºescu ºi pregãtirea psihologicã a înlãturãrii lui din fruntea parti-dului ºi a statului. Atacul principal s-a îndreptat împotriva principaleiinstituþii pe care se baza regimul dictatorial: Securitatea. De-a lungulanilor, Securitatea devenise o adevãratã spaimã, abuzurile ºi ilegalitãþileacesteia afectând milioane de români, bãrbaþi ºi femei, tineri ºi bãtrâni,þãrani ºi orãºeni. Cel ales pentru a condamna aceastã instituþie a fostgeneralul de securitate Ion Mihai Pacepa. Dupã aproape zece ani de ladezertarea sa, Pacepa a publicat, în 1987, la Washington, cartea Orizon-turi roºii, în care Ceauºescu apãrea ca un personaj patologic, obsedat, caºi soþia sa, de supravegherea tuturor locuitorilor României. Potrivitrelatãrilor lui Ion Mihai Pacepa, un general de Securitate i-ar fi raportatElenei Ceauºescu: „Începând cu 1 ianuarie 1984, vom fi în stare sãsupraveghem zece milioane de microfoane simultan. Presupunând cãpopulaþia noastrã va pãstra acelaºi ritm de creºtere în urmãtorii cinci ani,estimarea noastrã e cã fiecare familie va putea fi supravegheatã periodictimp de un an calendaristic, iar cei suspecþi vor fi urmãriþi continuu“45.Asemenea texte erau transmise la radio Europa Liberã, iar românii luaucunoºtinþã, din „sursa cea mai competentã“, cã sunt urmãriþi, cu toþii,pas cu pas de regimul Ceauºescu. În atmosfera de atunci, o asemeneaafirmaþie pãrea credibilã, iar teama de Securitate era generalã. Înrealitate, afirmaþiile lui Ion Mihai Pacepa erau fanteziste, atât din punctde vedere tehnic, cât ºi al logicii elementare: pescarul din Deltã, þãranuldin Bãrãgan sau ciobanul de pe munte nu prezentau un interes specialpentru regim ºi nu se aflau în atenþia Securitãþii. Tot atât de fantezisteerau dezvãluirile lui Pacepa, fãcute într-o altã carte a sa, despre „orgiilesexuale“ ale Zoei Ceauºescu cu Petre Roman, fiul lui Valter Roman46.Desigur, asemenea „licenþe“ aveau menirea de a câºtiga publiculamerican amator de „senzaþii tari“ ºi de a diaboliza regimul Ceauºescu,

71


45 Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roºii…, p. 16146 Idem, Moºtenirea Kremlinului. Rolul spionajului în sistemul comunist de

guvernare, Bucureºti, Editura Venus, 1993, p. 310

atât în privinþa marilor probleme de politicã internã ºi externã, cât ºi încele vizând existenþa intimã a fiecãrui cetãþean al României*.

Documentele aratã cã erau cu adevãrat supravegheaþi de Securitatecei care reprezentau o forþã intelectualã ºi o capacitate de influenþã, maiales scriitori, între care Augustin Buzura, Constantin Þoiu, Ion Lãn-crãnjan, Bujor Nedelcovici, Paul Anghel, Ana Blandiana, Mircea Di-nescu, Marin Sorescu etc. Erau supravegheaþi ºi o seamã de intelectualicare avuseserã anumite funcþii ºi se bucuraserã de favorurile regimuluiîn anii ’50-’60, dar care acum erau marginalizaþi: Dan Deºliu, GeoBogza, Nina Cassian, Eugen Jebeleanu, Octavian Paler. Supravegheaþierau ºi cei care au avut o ascensiune rapidã în timpul lui Ceauºescu, darcare cãzuserã în dizgraþia dictatorului, precum Adrian Pãunescu sauCorneliu Vadim Tudor. Urmãriþi erau ºi unii activiºti de partid, careadoptaserã o atitudine mai mult sau mai puþin deschisã împotriva poli-ticii promovate de Nicolae Ceauºescu; între aceºtia, Ion Iliescu, JanosFázekas, Károly Király, Dan Marþian. Mai erau urmãriþi ºi acei intelec-tuali deveniþi informatori ai Securitãþii, pentru a se verifica credibilitateanotelor pe care le întocmeau: ªtefan Augustin Doinaº, Dan Zamfires-cu, Alexandru Paleologu, Dan Amedeo Lãzãrescu, Constantin Bãlãcea-nu Stolnici, Gabriel Gafiþa, Sorin Antohi, mitropolitul Nicolae Cornea-nu, preotul Iustin Marchiº etc. În atenþia Securitãþii se aflau foºti mili-tanþi politici în partidele naþional-þãrãnesc ºi liberal (Corneliu Coposu,Nicolae Carandino, Ion Diaconescu, Ioan Lup, Gabriel Þepelea, MirceaIonescu-Quintus, I.V. Sãndulescu etc.), precum ºi toþi foºtii legionari.

Nicolae Ceauºescu punea în continuare accentul pe dezvoltarea inten-sivã a economiei, precum ºi pe realizarea unor obiective sociale ºi cul-turale de mare amploare. În acest spirit, a acþionat pentru accelerarea rit-mului de construire a apartementelor oferite gratuit muncitorilor, ridica-rea de spitale, ºcoli, cãmine culturale, case de culturã, sãli polivalente etc.A fost dat în funcþiune metroul din Bucureºti (cu trei magistrale); s-a rea-

72

Ioan Scurtu

* Dupã 19 ani de la înlãturarea lui Ceauºescu „dezvãluirile“ lui Pacepa mai aveaucredibilitate în SUA. Într-un interviu apãrut în „Jurnalul Naþional“, Wayne A.Barnesafirma: „Generalul Pacepa a fost unic. El a ajutat nu numai FBI-ul ºi CIA, ci întreagaAmericã. Articolele ºi cãrþile sale au fost atât de documentate, de convingãtoare ºi pa-sionate, încât i-au determinat pânã ºi pe susþinãtorii lui Ceauºescu din SUA sã întoarcãarmele împotriva sa“ (Dezvãluirile unui superagent FBI, în „Jurnalul Naþional“ din 29iulie 2008). Wayne B. Barnes este cel care l-a întâmpinat pe generalul Ion MihaiPacepa la baza aerianã Andrews în ziua de 28 iulie 1978 ºi, evident, avea tot interesulsã supraliciteze succesul obþinut prin racolarea fostului ºef al spionajului românesc.

lizat primul calculator românesc (cu o vitezã de 500.000 operaþiuni pe se-cundã) în 1983. A fost inaugurat canalul Dunãre-Marea Neagrã în 1984etc. La 28 iunie 1984 au fost demarate lucrãrile de construcþie a Casei Po-porului (devenitã dupã 1990 Palatul Parlamentului). Construirea unorplatforme de foraj marin, dezvoltarea flotei de pescuit oceanic, constru-irea unor mineraliere de mare capacitate, electrificarea mai multor liniiale CFR ºi alte asemenea programe economice au marcat puternic anii‘80. Astfel de obiective absorbeau o mare parte din venitul naþional, cuconsecinþe negative asupra nivelului de trai asupra populaþiei. Totuºi, eleau rãmas ca realizãri notabile, care nu þin doar de un regim politic, ci deistoria României, de capacitatea de creaþie a poporului nostru.

La mijlocul anilor ’80, nemulþumirea devenise o stare de spiritgeneralã în România. Sentimentul de frustare devenise extrem de acut.Pierderea unor facilitãþi create în anii socialismului, sau care acum eraulimitate, generau o stare de revoltã. România construia automobile, dars-a introdus cota de benzinã lunarã pe care o putea cumpãra un cetãþean(20 litri); se ridicaserã zeci de mii de blocuri, dar cãldura înapartamente era raþionalizatã; oraºele ºi satele þãrii erau electrificate,dar curentul se oprea de mai multe ori pe zi; producþia agricolã crescusede zeci de ori comparativ cu perioada interbelicã, dar se introduseserãcartele la pâine ºi alte produse alimentare. Deºi muncitorimea eradeclaratã „clasã conducãtoare în stat“, situaþia ei continua sã sedeterioreze, iar acuzaþiile cã nu îndeplinea planul de stat, cã nu realizaproduse de calitate deveniserã frecvente. În acea stare de tensiune,chiar ºi o defecþiune minorã putea declanºa reacþii energice.

În februarie 1987, câteva sute de studenþi de la Iaºi s-au adunat înPiaþa Unirii, protestând împotriva întreruperii luminii ºi a cãldurii încãminele în care locuiau. Oficialitãþile au reuºit sã muºamalizeze cazul,iniþiatorii fiind chemaþi la consiliile Asociaþiei Studenþilor Comuniºti ºila Birourile de partid, unde au fost sfãtuiþi sã nu mai recurgã lamanifestaþii publice, deoarece problemele se puteau rezolva cu ajutorulconducerii Universitãþii.

Cea mai importantã acþiune de protest s-a desfãºurat la Uzina deAutocamioane „Steagul Roºu“ din Braºov: întârzierea plãþii salariuluicu trei zile, a declanºat protestul muncitorilor în ziua de 15 noiembrie1987; aceºtia s-au adunat în curtea uzinei, de unde au pornit spreComitetul Judeþean de partid; lor li s-au alãturat ºi alþi cetãþeni, astfelcã deplasarea s-a transformat într-un adevãrat marº împotrivaregimului. De la lozinca „Vrem plata salariilor!“, s-a ajuns la „Vrem

73


luminã!“, „Vrem cãldurã!“, „Vrem mâncare pentru copii!“, apoi la„Hoþii! Hoþii!“ ºi, potrivit unor informaþii, la „Jos Ceauºescu!“ ºi chiar„Jos comunismul!“* Mulþi au pãtruns cu forþa în sediul ComitetuluiJudeþean, au aruncat portretele lui Nicolae Ceauºescu ºi le-au dat foc.47

În zilele urmãtoare, participanþii la demonstraþie au trãit sentimentulfricii, deoarece au aflat cã fuseserã filmaþi de Securitate ºi astfel puteaufi identificaþi. În uzinã s-au organizat adunãri generale, în careiniþiatorii revoltei erau supuºi oprobiului colectiv ºi excluºi din P.C.R.Apoi, aceºtia au fost preluaþi de Securitate ºi anchetaþi, mulþi dintre eimolestaþi pentru a “recunoaºte totul”; gãsiþi vinovaþi, au fost trimiºi înalte zone ale þãrii ºi strict supravegheaþi la noul loc de muncã. Dacã încazul grevei de la Lupeni, din 1977, presa a prezentat vizita lui NicolaeCeauºescu în cuvinte elogioase, de aceastã datã mass-media a pãstratun tãcere absolutã. Timp de câteva luni, Braºovul a fost supus unuiembargou mediatic total; numele oraºului nu mai era folosit nici mãcarla buletinul meteorologic.

Totuºi, mass-media din Occident a relatat pe larg evenimentele de laBraºov din ziua de 15 noiembrie 1987. Silviu Brucan afirmã cã el amers la Biblioteca Americanã din Bucureºti chiar a doua zi dimineaþaºi a “scris pe o foaie de hârtie un scurt raport despre cele întâmplate laBraºov, rugându-l pe director sã aranjeze ca sã ajungã unde trebuiepentru ca sã fie imediat transmis prin posturile de radio în limbaromânã: Vocea Americii ºi Europa Liberã. Zis ºi fãcut á la americaine:seara, am ascultat ºtirea la ambele posturi”.48 Peste câteva zile, Brucana invitat la el acasã doi corespondenþi de presã occidentali, cãrora le-aînmânat o declaraþie care începea astfel: „Demonstraþia muncitoreascãdin Braºov a marcat o cotiturã în istoria politicã a României ca stat so-cialist. O perioadã de crizã s-a deschis în relaþia dintre Partidul Comu-nist Român ºi clasa muncitoare, care pânã acum asigurase stabilitateapoliticã a sistemului“. El îºi exprima opinia cã regimul era confruntatcu o alegere dificilã: represiunea sau satisfacerea revendicãrilor legiti-me ale muncitorilor. „Ca vechi membru de partid“ era îngrijorat cãCeauºescu ar putea alege represiunea. Declaraþia lui Brucan a apãrut în

74

Ioan Scurtu

* Aceste informaþii au fost lansate dupã 1989 pentru a se sublinia caracterulanticomunist al demonstraþiei de la Braºov.

47 Vezi, pe larg, Marius Oprea ºi Stejãrel Olaru, Ziua care nu se uitã!15 noiembrie1987, Braºov, Iaºi Editura Polirom, 2002

48 Silviu Brucan, Generaþia irositã. Memorii, Editurile Universul et CalistratHogaº, Bucureºti, 1992, p. 168

The New York Times, Le Monde, The Independent ºi în alte ziare demare tiraj, a fost difuzatã de mai multe ori de posturile de radio EuropaLiberã, BBC ºi Vocea Americii.49

De la mijlocul anilor ’80, Nicolae Ceauºescu a fost atacat ºi în le-gãturã cu politica sa externã. Dupã venirea la putere a lui Gorbaciov înUniunea Sovieticã, rolul lui Ceauºescu s-a diminuat, noul lider de laKremlin începând un dialog direct cu Occidentul. Pe lângã aceastãrealitate, care afecta orgoliul lui Ceauºescu, s-a adãugat campania deminimalizare a întregii sale politici externe. El era prezentat ca un pional Moscovei, iar politica sa de independenþã – inclusiv condamnarea in-tervenþiei în Cehoslovacia, în 1968 – ca o adevãratã cacealma. În aceas-tã acþiune un rol important l-a avut decizia ambasadorului americanDavid Funderburk de a demisiona din funcþie la 29 aprilie 1985, însemn de protest faþã de politica „nemeritat de favorizantã“ pe careAdministraþia de la Washington o avea faþã de România50. El apreciacã regimul Ceauºescu se caracteriza printr-o politicã represivã de mariproporþii ºi cãlcarea în picioare a drepturilor ºi libertãþilor democraticeale românilor. Atitudinea lui Funderburk se înscria pe linia politiciipromovate de preºedintele Ronald Reagan, vizând apãrarea drepturiloromului, indiferent de þarã ºi de regim politic. Bunele relaþii cuRomânia, cultivate de preºedinþii Richard Nixon, Gerald Ford ºi JimmyCarter au început sã se clatine tot mai mult.

Brent Scowcorft, consilierul pentru problemele securitãþii naþionaleal preºedinþilor Gerald Ford ºi George Bush explicã modul în carenaþionalismul lui Ceauºescu a fost folosit împotriva Uniunii Sovietice,pentru ca apoi, dupã ce s-a decis o schimbare de strategie în ceea ce pri-veºte slãbirea imperiului, liderul de la Bucureºti ºi, implicit, România,sã fie izolate de cãtre Statele Unite ale Americii: „Ani de zile StateleUnite au acordat un tratament privilegiat acelor sateliþi ai Uniunii So-vietice care dovedeau un grad ridicat de independenþã faþã de direcþiilepolitice ale sovieticilor sau faþã de controlul lor asupra politicii externea respectivilor sateliþi. Aceastã abordare era de bun simþ, dacã doreamsã creãm complicaþii unei Uniuni Sovietice care ne rãmânea ostilã. Învirtutea acestei politici, România, unul dintre cele mai staliniste dintreaceste state, a devenit o favoritã a Statelor Unite. Dacã dorim sã dez-voltãm o relaþie mai cooperantã cu Uniunea Sovieticã, cred cã trebuie

75


49 Ibidem, p. 167-16850 David B. Funderburk, Un ambasador american între Departamentul de Stat ºi

clanul Ceauºescu, Bucureºti, Editura Ion Dumitru, f.a., p. 114

sã înlocuim aceastã strategie cu una care sã acorde un tratament prefe-renþial acelor sateliþi care promoveazã cu mai multã vigoare reformepolitice ºi economice. Asta înseamnã sã încurajãm în mai mare mãsurãguvernele din Estul Europei în promovarea reformelor, în speranþa cãastfel ne vom atinge obiectivele pe termen lung, de a elibera întreagazonã. O astfel de schimbare politicã faþã de zona est-europeanã va faceca România, din cauza controlului totalitar brutal al dictatorului Nico-lae Ceauºescu asupra þãrii, sã coboare de pe primul pe ultimul loc înatenþia noastrã.“51

În aceastã campanie de minimalizare a politicii externe a Românieis-au implicat masiv serviciile secrete din Uniunea Sovieticã, R.D.Germanã, Ungaria, Polonia, Bulgaria ºi Cehoslovacia. Pe de o parte,regimul de la Bucureºti era prezentat în þãrile socialiste ca un adversaral Tratatului de la Varºovia, aflat sub influenþa occidentalilor, iar pe dealtã parte în Occident se acredita ideea cã opoziþia faþã de unele aspecteale politicii externe sovietice erau doar de formã, pentru cã, în fond,Ceauºescu acþiona de conivenþã cu conducerea sovieticã.

Preºedintele Ronald Reagan era un lider politic pragmatic, iarobiectivul sãu fundamental viza lichidarea regimurilor totalitare, inclu-siv a celui în fruntea cãruia se afla Nicolae Ceauºescu. În consecinþã, s-a recurs la diferite presiuni pentru a-i crea dificultãþi. S.U.A. acordauRomâniei clauza naþiunii celei mai favorizate anual ºi în anumite con-diþii, vizând respectarea drepturilor omului ºi mai ales a dreptului laemigrare. Regimul de la Bucureºti îndeplinea aceste condiþii cu întâr-ziere ºi incomplet. Era nevoie ca, an de an, sã se recurgã la bunele oficiiale lui Moses Rosen, ºef rabinul cultului mozaic din România, care sedeplasa la Washington ºi stãruia pe lângã liderii evreilor americani sãintervinã pentru acordarea clauzei. Dar, la 26 februarie 1988, Depar-tamentul de Stat a anunþat hotãrârea S.U.A. de a retrage clauza naþiuniicelei mai favorizate pentru România, începând cu 8 iulie 1988, deoa-rece regimul de la Bucureºti încãlca drepturile omului ºi mai ales liberaemigrare a cetãþenilor români. În replicã, la 28 februarie 1988, guver-nul român a publicat o declaraþie prin care România renunþa la clauzãîn relaþiile comerciale cu S.U.A. Acest fapt a dus la îngheþarea rapor-

76

Ioan Scurtu

51 George Bush, Brent Scowcroft, A World Transformed, Alfred A. Knopf, NewYork, 1998, pp. 38-39, apud Prefaþa lui Adrian Nãstase la România dupã Malta, 2 vol.Bucureºti, Fundaþia Europeanã Titulescu, 2006.

www.titulescu.org/uploads/media/Romania_dupa_Malta_Introducere.pdf

turilor cu cea mai mare putere a lumii, iar pretenþiile lui Nicolae Ceau-ºescu de a mai juca un rol internaþional major au fost, practic, anulate.

Cea mai mare vulnerabilitate a dovedit regimul de la Bucureºti înprivinþa respectãrii drepturilor omului. Deºi semnase Actul final alConferinþei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (1975), care aveaun capitol („coº“) consacrat drepturilor omului, Nicolae Ceauºescu nunumai cã nu a acþionat pentru relaxarea regimului în fruntea cãruia seafla, dar a introdus noi restricþii ºi un control mai riguros asupra cetã-þenilor români. De la începutul anilor ‘80 statele occidentale s-au doveditextrem de interesate de libertatea de circulaþie a românilor ºi mai ales dedreptul lor de emigrare. La rândul sãu, pentru a descuraja tendinþa deemigrare, regimul de la Bucureºti a decis, în februarie 1983, sã instituieo taxã pentru cei care doreau sã emigreze din România. Se afirma cãstatul român trebuia sã recupereze o parte din sumele cheltuite pentru în-treþinerea în ºcoalã (fãrã taxe, manuale gratuite, burse etc.), medicamenteºi asistenþã medicalã (gratuite); în urma protestelor internaþionale, gu-vernul român a suspendat aplicarea acestui decret, dar nu l-a abrogat52.

Problema emigrãrii s-a aflat pe ordinea de zi a tuturor întâlniriloravute de liderii occidentali cu Nicolae Ceauºescu; de regulã, aceºtiaveneau cu liste dinainte pregãtite, iar preºedintele român dãdea curscelor mai multe dintre solicitãri. S-a ajuns la încheierea unor acorduricu R.F. Germania ºi cu Israelul, stabilindu-se o cotã anualã de germanisau evrei care primeau aprobarea sã emigreze ºi sumele de rãscum-pãrare care trebuiau achitate României. Potrivit unor informaþii, anualse dãdea acordul pentru emigrarea a circa 11 000 de etnici germani ºi 1000 evrei, la care se adãugau circa 2 500-3 000 de români pe bazaacordului dintre România ºi S.U.A. semnat în 197553. Potrivit unorcalcule, în deceniul 1978 – 1988 au emigrat aproximativ 120 000 deetnici germani54; sumele variau, dupã cum urmeazã: 650 dolari pentruo persoanã fãrã ºcoalã, 1 964 pentru un student, 2 500 pentru un elevîn ultimul an de liceu, 3 298 dolari pentru un absolvent de universitate,1 035 dolari pentru un muncitor calificat55. Pe baza acordului dintreRomânia ºi Israel, în perioada 1968 – 1989 au emigrat 40 577 evrei,

77


52 Georges Castellan, Histoire du peuple Roumain, Paris, Editions Armeline, 2002,p. 300

53 David B. Funderburk, Un ambasador american …, p. 11454 Radu Ioanid, Rãscumpãrarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre

România ºi Israel. Traducere Ciprian Dumea ºi Mirela Mircea, Iaºi, Editura Polirom,2005, p. 169

55 Ibidem, p. 171

statul român primind între 2 500 ºi 3 300 dolari de persoanã. În fapt,Israelul a achitat sume mai mici decât cele menþionate, având în vederecã nu se plãtea pentru copii ºi pensionari56.

Yosef Govrin, fostul ambasador al Israelului în România, a oferit ostatisticã privind emigrarea cetãþenilor români de origine evreiascã înIsrael57, din care rezultã cã procesul de emigrare a fost foarte intens înprimii trei ani de la crearea acestui stat; între 1944 ºi 1951 au emigrat118.899 de etnici evrei, în timp ce în ultimii trei ai regimului Ceauºescuau emigrat doar 4.645 dintre aceºtia. Fãcând o analizã pe o perioadãmai lungã, se poate observa cã în timpul lui Gheorghiu-Dej (1948-1964) au emigrat 208.426 evrei, iar în vremea lui Ceauºescu (1965-1989) numãrul lor a fost de 58.426. Aceste cifre aratã cã problemaemigrãrii evreilor a fãcut parte dintr-un „scenariu“ care diabolizaregimul Ceauºescu, exagerându-se mult cifrele, astfel încât acesta sã fieprezentat într-o luminã cât mai negativã, ca un naþionalist ºi unantisemist ºi sã fie izolat pe plan internaþional. Este semnificativ faptulcã, dupã Revoluþia din decembrie 1989, procesul de emigrare acontinuat; în intervalul 1990-1994 au pãrãsit România cu destinaþiaIsrael, 94 616 cetãþeni români de origine evreiascã; evident, aceºtia nuerau „vânduþi“ ºi nici siliþi sã plece ca urmare a „politicii de purificareetnicã“, a guvernanþilor de la Bucureºti.

În anii ‘80, mass-media occidentale au dezlãnþuit o adevãratã cam-panie împotriva regimului de la Bucureºti, acuzându-l cã-ºi vinde propriicetãþeni, ca pe niºte obiecte sau fiinþe necuvântãtoare. La Paris s-a înfiin-þat Liga pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România, condusã decâþiva emigranþi români (Mihnea Berindei, Sanda Stolojan etc.), care cu-legeau date privind încãlcarea acestor drepturi; ei transmiteau aceste in-formaþii organismelor internaþionale ºi le difuzau la posturile de radioEuropa Liberã ºi Vocea Americii. S-a recurs ºi la înscenãri, cum a fostcea a „rãpirii“ scriitorului Virgil Tãnase, aflat în Franþa. Întreaga mass-media occidentalã a acuzat Securitatea Românã cã l-a rãpit ºi asasinat peTãnase, iar preºedintele François Mitterand ºi-a anulat vizita laBucureºti, programatã în 1982. În schimb, preºedintele Mitterand s-adeplasat la Budapesta, unde a fãcut declaraþii împotriva regimului politicdin România ºi a lansat ideea cã situaþia Transilvaniei nu era definitivrezolvatã.

78

Ioan Scurtu

56 Ibidem, p. 17357 Yosef Govrin, Israeli-Romania relations at the Ceauºescu Era, London,

Portland Frank Cass, 2002, p.262-262

Situaþia minoritãþilor naþionale, mai ales a maghiarilor, a constituit oaltã temã majorã în campania de diabolizare a lui Ceauºescu. Propagandamaghiarã – dispunând de o vastã experienþã ºi de o logisticã impre-sionantã – acredita ideea cã prin tratatul de la Trianon din 1920, Tran-silvania a fost atribuitã României, unde maghiarii au fost supuºi uneicrunte politici de desnaþionalizare. Tezele din perioada interbelicã,promovate de regimul lui Horthy, au fost „aduse la zi“, în sensul pre-zentãrii unei situaþii catastrofale a minoritãþii maghiare în timpul lui Ceau-ºescu. Mass-media din Occident a preluat acest mesaj ºi l-a amplificat,acreditând ideea cã ungurii din Transilvania s-ar afla într-un mare pericol,iar comunitatea internaþionalã trebuia sã intervinã de urgenþã. Regimul dela Budapesta susþinea aceastã campanie, publicând lucrãri de istorie cucaracter revizionist (între care Istoria Transilvaniei, sub egida Academieide ªtiinþe a Republicii Populare Ungare, tradusã în limbi de circulaþieinternaþionalã), difuzând filme despre „tragedia“ ungurilor din Ardeal,fãcând declaraþii oficiale prin care cerea României sã înceteze politica dediscriminare a minoritãþilor.

Problema drepturilor omului ºi în special a minoritãþii maghiare dinRomânia a format obiectul unei întruniri în Camera Reprezentanþilor aSUA, desfãºuratã în ziua de 24 mai 1988, din iniþiativa congresmenilor deorigine maghiarã Tom Lantos ºi E. Porter. Cu acest prilej, Ion Raþiu a vrutsã depunã mãrturie, dar i s-a rãspuns cã programul era deja stabilit.Martori au fost doar trei etnici maghiari, care au acuzat guvernul româncã promova o politicã de asimilare forþatã ºi cã persecuta pe cei douãmilioane de maghiari din Transilvania. Preºedintele Uniunii Mondiale aRomânilor, Ion Raþiu, a intervenit prin întrebãri, menþionând cã toatãpopulaþia româneascã era persecutatã ºi nu exclusiv ungurii, ºi cã unguriimembri ai P.C.R. sunt, proporþional, mai numeroºi decât românii.58

Intervenþia sa nu a impresionat asistenþa, care era convinsã de faptul cã înRomânia minoritãþile naþionale erau supuse unei crunte politici represive;colaboraþionismul liderilor politici ai minoritãþii maghiare cu regimulCeauºescu nu era o problemã realã, în opinia occidentalilor.

În timp ce propaganda maghiarã în Occident era extrem de activã,istoricii români strãluceau prin absenþã de la congresele ºi conferinþeleinternaþionale, unde se discutau probleme acute, cu o puternicã tentãpoliticã. Se fãcea economie de valutã (pentru a putea achita rapid datoriaexternã), ºi se dãdeau replici în ziarele din România. O analizã concretã asituaþiei minoritãþii maghiare relevã unele date semnificative. În primul

79


58 Gheorghe Oniºoru, Disidenþa româneascã în anul 1989. Cazul Dumitru Mazilu,în „Clio 1989“, nr.1/2007, p.16

rând, conducerea de la Bucureºti era interesatã ca minoritãþile naþionale sãocupe funcþii în organismele politico-administrative, cel puþin la nivelulponderii pe care acestea o ocupau în totalul populaþiei României. Potrivitrecensãmântului din 1988, maghiarii, care constituiau 7,74% dintrecetãþenii acestei þãri, reprezentau 8% din totalul membrilor PartiduluiComunist Român, 7,8% din numãrul membrilor Marii Adunãri Naþionale,8% din membrii Consiliului General al Sindicatelor, 8,5% din ConsiliulNaþional al Femeilor din România. În învãþãmântul superior erau secþii cupredare în limba maghiarã la Universitatea Babeº-Bolyai, Institutul deArte Plastice Ion Andreescu ºi Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Institutul de Medicinã ºi Farmacie, Institutul de ÎnvãþãmântSuperior ºi Institutul de Teatru Szentgyörgyi István din Tg. Mureº. Înjudeþele Covasna ºi Harghita inspectorii generali de la Inspectoratelejudeþene de învãþãmânt erau maghiari, iar în alte ºase judeþe inspectoriigenerali adjuncþi aparþineau minoritãþii maghiare. În 1989 presa de limbamaghiarã se tipãrea în 83 de milioane de exemplare. Din anul 1970 înRomânia funcþiona editura Kriterion care tipãrea cãrþi în limba maghiarã,a cãror numãr a ajuns pânã în decembrie 1989 la 3.838 titluri, în peste 40de milioane de exemplare (fãrã cartea ºcolarã).59

În România funcþionau trei teatre de stat în limba maghiarã (la Cluj-Napoca, Sfântu Gheorghe ºi Timiºoara), precum ºi secþii în limbamaghiarã la teatrele din Oradea, Satu-Mare ºi Tg. Mureº; la Cluj-Napocafuncþiona Opera Maghiarã, finanþatã de statul român. La teatrele de pãpuºidin Cluj-Napoca, Oradea ºi Tg. Mureº se prezentau programe în limbamaghiarã.

Propaganda maghiarã, susþinutã de posturile de radio ºi de presa dinoccident, ascundea aceste realitãþi, prezentând o imagine catastroficãprivind situaþia minoritãþii maghiare din România. În realitate, toþicetãþenii, inclusiv etnicii români, sufereau de pe urma politicii regimuluiCeauºescu. Cunoscând aceastã realitate, Dorina Al-George (medic, soþiarenumitului cãrturar Sergiu Al-George, fost deþinut politic) avea sãaprecieze cã în anii ‘80 a avut loc un „monstruos asalt“ al Occidentului,care a impus anumite „formulãri trase la xerox“, toate denigratoare laadresa poporului român, care nu ar fi capabil sã acþioneze pentru a asigurainstaurarea unui regim democratic.60

80

Ioan Scurtu

59 Datele concrete sunt preluate din volumul Naþionalitatea maghiarã din România(studiile semnate de Koppandi Sándor, Lörincz László, Debreczi Arpád, NagyFerdinand, Bodor Pál, Szász János, Veress Dániel); vezi ºi Mihai Stratulat,Revizionismul ºi neorevizionismul ungar, Bucureºti, Editura Globus, 1994

60 Doina Al-George, ªocul amintirilor, Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Piteºti,Editura Paralela 45, p. 268-269

Tensiunile în relaþiile dintre România ºi Ungaria au cunoscut, în varaanului 1988, cote extrem de ridicate. Plenara C.C. al P.C.R. din 28 iunie1988 a condamnat „manifestãrile antiromâneºti semnalate în Ungaria“ ºis-a pronunþat pentru soluþionarea problemelor care afectau bunacolaborare între România ºi Ungaria. Întâlnirea de la Arad, din 28 august,între liderii de partid Nicolae Ceauºescu ºi Grósz Károly, consacratãgãsirii modalitãþilor „pentru depãºirea unor probleme care s-au ivit înraporturile româno-maghiare“61, s-a desfãºurat într-o atmosferã glacialã ºinu a eliminat tensiunile între cele douã state, guvernul de la Budapestacontinuând sã susþinã cã ungurii din România erau supuºi unui regim deasimilare forþatã.

Dorind parcã sã ofere mass-mediei internaþionale un nou subiect decriticã la adresa regimului sãu, Nicolae Ceauºescu a relansat în 1988programul de sistematizare a localitãþilor rurale. La mijlocul anilor ’80,satele cu mai puþin de 999 locuitori reprezentau 70,9% din totalullocalitãþilor rurale, iar cele sub 1 999 locuitori ocupau un procent de89,6%62. Viaþa în satul românesc cunoºtea o evoluþie spre modernitate.Circa douã treimi dintre casele de la þarã fuseserã construite dupã 1950,folosind materiale durabile, având un confort sporit, o arhitecturãspecificã zonei geografice respective. Evident, satul românesc era lipsit deinfrastructura necesarã pentru apã curentã ºi canalizare, fapt ce influenþanegativ igiena ºi sãnãtatea þãrãnimii.

Pornind de la faptul cã în România existau foarte multe sate dedimensiuni mici, s-a adoptat un plan care prevedea constituirea unorputernice centre comunale, care sã beneficieze de roadele civilizaþieimoderne (canalizare, energie electricã ºi termicã, magazine, cinemato-grafe, licee etc.). În acest scop se avea în vedere desfiinþarea satelor miciºi mutarea locuitorilor lor în centrele de comunã, care aveau perspectivade a deveni oraºe. La cea de-a patra conferinþã a preºedinþilor Consiliilorpopulare din martie 1988 s-a preconizat ca pânã în anul 2000, dintr-untotal de circa 13 100 de sate, sã disparã cam 7 500, adicã mai mult dejumãtate63, fapt ce ar fi afectat existenþa a peste 4 milioane de cetãþeni,care trebuiau sã renunþe la habitatul lor tradiþional, la gospodãria proprie,constituitã de-a lungul deceniilor, pentru a se muta în localitãþi stabilite de

81


61 Enciclopedia istoriei politice a României. 1859 – 2002. Sub redacþia lui StelianNeagoe, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale,2003, p. 538

62 Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Bucureºti, Editura Museion,1994, p. 29

63 „Scânteia“ din 4 martie 1988.

organele de partid ºi de stat. S-au elaborat chiar proiectele de „locuinþetip“, cu unul sau mai multe etaje, în care sã trãiascã locuitorii satelor care-ºi construiau case noi. Un asemenea model fusese deja experimentat însatul Otopeni, pentru locuinþele din preajma ºoselei care ducea laaeroportul internaþional.

Acest plan a generat o puternicã reacþie pe plan internaþional, acredi-tându-se ideea cã Ceauºescu urmãrea demolarea satelor, distrugereamediului, a civilizaþiei ºi tradiþiilor þãrãnimii. Presa occidentalã afirma cãþãranii din România, mai ales cei de naþionalitate maghiarã ºi germanã,trãiau sentimente de groazã, aºteptând ca, dintr-o clipã în alta, sã aparãbuldozerele, care sã ºteargã de pe faþa pãmântului casele în care locuiau.Organizaþiile pentru apãrarea drepturilor omului au intrat în alertã, cerândguvernului de la Bucureºti sã sisteze aceastã operaþiune, iar forurilorinternaþionale sã intervinã energic pentru salvarea unei valoroase pãrþi dintezaurul cultural ºi etnografic al Europei. În concepþia acestora, sateleRomâniei trebuiau sã rãmânã un fel de rezervaþie etnograficã a Europei,ferite de efectele modernizãrii ºi urbanizãrii (etapã pe care Occidentul odepãºise cu mai mult de un secol). O delegaþie de ºase parlamentarieuropeni a intervenit pe lângã preºedintele Ceauºescu ºi primul-ministruDãscãlescu, cerându-le sã renunþe la planul de distrugere a satelor dinregiunile locuite de secui64. În mai multe state din Occident s-a dezvoltato acþiune de „înfrãþire“ cu sate româneºti, pentru ca acestea sã nu fiedemolate. Deosebit de active au fost Olanda ºi Franþa, care au susþinutOperation Vilages Roumains (Operaþiunea Satele Româneºti)65.Campania împotriva demolãrii satelor româneºti era atât de puternicã,încât la ea au aderat ºi personalitãþi culturale de prestigiu, precum EugenIonesco, Andrei Saharov ºi Yehudi Menuhin.

În preajma anului 1989, când s-a declanºat acþiunea de lichidare aregimurilor socialist-totalitare din Europa, Nicolae Ceauºescu era supusunui adevãrat asediu din partea mass-mediei occidentale, era privit cu urãºi dispreþ de Gorbaciov, dar, mai ales, se confrunta cu o stare de profundãnemulþumire din partea poporului român, care-i dorea, într-o formã saualta (demisie, înlocuire, moarte), plecarea din fruntea statului.

82

Ioan Scurtu

64 Georges Castellan, Historie du peuple Roumain…, p. 30365 Jean-François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste …, p. 309

CAPITOLUL II

PRINCIPIUL DOMINOULUI

1. Frãmântãrile din prima jumãtate a anului 1989

Anul 1989 debuta într-o atmosferã de efervescenþã în unele statesocialiste, dar el nu prevestea uriaºele transformãri care aveau sãschimbe faþa Europei. La 2 ianuarie 1989, Comisia Bogomolovprezenta un memorandum conducerii sovietice asupra schimbãrilor dinestul Europei, concluzionând cã agravarea contradicþiilor din acestestate a creat o crizã de dezvoltare, care impunea o schimare a modeluluisocialist practicat pânã atunci. Se fãceau ºi estimãri privind evoluþiiledin fiecare þarã în parte. În cazul României nu se excludea o „exploziesocialã“1. În prima jumãtate a acestui an, evenimentele s-au derulatîntr-o atmosferã relativ calmã, pentru ca din varã ele sã se accelereze,ducând la prãbuºirea regimurilor socialist-totalitare.

În Uniunea Sovieticã se desfãºura campania pentru alegereaCongresului Deputaþilor Poporului; pentru prima datã, se admiteadepunerea mai multor candidaturi pentru un singur loc ºi prezentareade candidaþi fãrã aprobarea prealabilã a P.C.U.S. Deºi nu se acceptasistemul multipartidist, Asociaþia Memorial – care avea ca obiectivdemascarea represiunii staliniste – ºi-a þinut Congresul de constituire lasfârºitul lunii ianuarie 1989. În þãrile Baltice se întemeiau „fronturipopulare“, care se pronunþau pentru autodeterminarea naþionalã, cuperspectiva de a se desprinde din Uniunea Sovieticã2.

În R.S.S. Moldoveneascã a avut loc, la 26 februarie, un miting înfaþa sediului C.C. al Partidului Comunist la care s-a scandat: „Vremlimbã ºi alfabet!“, „Daþi-ne istoria noastrã!“, „Trãiascã Gorbaciov!“. La12 martie s-a desfãºurat un nou miting, coloanele de manifestanþi

83

1 Memorandul Bogomolov Commision. 02/01/1989. Cold War InternationalHistory Project, http://www.wilsoncenter.org

2 Jean Francois Soulet, op.cit., p.313

purtând pentru prima datã, dupã ocupaþia sovieticã din 1944, steagultricolor. A doua zi a fost pus în vânzare primul ziar cu caractere latineintitulat Glasul, fondator fiind scriitorul Ion Druþã3. Datoritã opoziþieiautoritãþilor de la Chiºinãu, ziarul fusese tipãrit la Riga, dar a putut fidifuzat în Basarabia.

Alegerile din U.R.S.S., desfãºurate în luna martie, au desemnat unCongres deosebit de Parlamentele anterioare, prin faptul cã era alcâtuitdin mai multe grupãri: comuniºtii gorbacioviºti, comuniºtii dizidenþi(în frunte cu Boris Elþîn) ºi necomuniºti (figura reprezentativã fiindAndrei Saharov).

ªedinþa de deschidere, desfãºuratã la 25 mai, a fost transmisã îndirect de televiziunea publicã, iar cetãþenii sovietici au luat contact cuo realitate politicã diferitã de cea cunoscutã pânã atunci: nu mai exista„unitatea de monolit“ impusã de Partidul Comunist. Totuºi, Gorbaciova folosit vechea practicã ºi anume convocarea Plenarei C.C. al P.C.U.S.cu o zi înainte, care l-a recomandat pentru funcþia de preºedinte alSovietului Suprem al U.R.S.S. Aºa cum era de aºteptat, Congresul l-aales cu o largã majoritate (95,6% din totalul voturilor); au fost, totuºi,87 de voturi împotrivã4.

Pe parcursul desfãºurãrii lucrãrilor Congresului au fost transmise laradio ºi TV reportaje ºi interviuri cu mai mulþi deputaþi; unul dintreaceºtia au cerut ca V.I. Lenin sã fie scos din mausoleul de lângã Krem-lin ºi înmormântat ca un om obiºnuit. O asemenea propunere, care-lviza pe ideologul Partidului Comunist ºi fãuritorul statului sovietic,pãrea de-a dreptul senzaþionalã. În cadrul dezbaterilor, reprezentanþiirepublicilor unionale criticau puterea centralã ºi cereau extinderea au-tonomiei acestora, reprezentanþii þãrilor Baltice sugerând chiar inde-pendenþa acestor state. Pe acest fond, scriitorul rus Valentin Rasputin s-a adresat deputaþilor baltici: „Ce ar fi ca Rusia sã iasã din Uniune, dacãde toate nenorocirile voastre voi pe ea o acuzaþi? [...] Credeþi-mã, m-am sãturat sã fim un þap ispãºitor ºi sã suportãm injurii ºi scuipãturi“5.Spusele lui Rasputin i s-au pãrut lui Gorbaciov o glumã proastã: cine-ºi putea imagina cã Rusia putea ieºi din Uniunea Sovieticã ºi astfel sãpunã capãt acestui imperiu? Dar, peste doi ani, „profeþiile“ scriitoruluirus aveau sã devinã realitate. Nu mai puþin surprinzãtoare a fostpropunerea lui Andrei Saharov de a se anula articolul 6 din Constituþia

84

Ioan Scurtu

3 Gheorghe E. Cojocaru, 1989 la est de Prut, p. 814 Idem, Tratatul de Uniune Sovieticã, Chiºinãu, Editura Civitas, 2005, p. 2675 Ibidem, p. 272

U.R.S.S., care prevedea rolul de avangardã al P.C.U.S. Dar Gorbaciov,care conducea ºedinþa, a replicat cã propunerea academicianuluiSaharov depãºeºte regulamentul ºi a anunþat, pentru a evita dezbaterilepe aceastã temã, cã se va lua o pauzã6. La reluarea lucrãrilor, tema nua mai figurat pe ordinea de zi.

Însã nu dezbaterile din Congres ºi comentariile din pauze, caredepãºeau limitele imaginate de el, îl îngrijorau cel mai mult peGorbaciov, ci miºcãrile naþionale din teritoriile anexate de U.R.S.S. Înregiunea autonomã Nagorno-Karabah – enclavã cu populaþie majoritararmeanã, aflatã pe teritoriul Azerbaidjanului – au izbucnit conflictesângeroase între cele douã etnii (armeni ºi azeri). Pentru calmareaspiritelor, în ianuarie 1989, s-a constituit un „Comitet de ConducereSpecialã“, care a preluat toate prerogativele puterii asupra acesteienclave, subordonând-o direct organelor centrale de la Moscova.Eforturile de normalizare a situaþiei nu au dat rezultate, astfel cã înNagorno-Karabah au continuat confruntãrile interetnice. Eduardªevardnadze, ministrul de Externe, avea sã scrie cã la Tbilisi au fosttrimise trupe speciale ale Ministerului de Interne, care în dimineaþazilei de 8 aprilie „au fãcut o demonstraþie de forþã. Aceasta a avut unefect exact contrar – în loc sã sperie lumea a produs o explozie deindignare, o dorinþã de unire a forþelor ºi, prin unire, sã se salveze […]Oamenii se aruncau sub maºini, deoarece, în gena lor, nu mai era niciun fel de fricã; un curaj rãmas de pe urma represiunilor din trecut. Nuaveau fricã, indignarea era mai puternicã, deoarece oamenii care auavut încredere în «perestroika» s-au convins: în anul 1989 se acþio-neazã împotriva lor cu aceleaºi metode care au fost folosite ºi împotrivapãrinþilor lor, în anul 1956“7. În ziua de 9 aprilie 1989, forþele de ordineau intervenit energic la Tbilisi, împotriva unei manifestaþii în favoareagreviºtilor foamei, care cereau independenþa Republicii SovieticeSocialiste Georgia. S-au înregistrat 20 de morþi ºi mai multe zeci derãniþi. În mai – iunie 1989 incidentele s-au extins în Uzbekistan,conflictele dintre uzbeci ºi meskheþi soldându-se cu 99 de morþi ºi peste1000 de rãniþi8. Reacþia extrem de durã a oficialitãþilor de la Kremlindovedea cã „perestroika“ recunoºtea doar anumite drepturi ºi libertãþi,neîngãduind altele, în primul rând, cele ale naþionalitãþilor, ºi nuadmitea nici o acþiune care punea sub semnul întrebãrii existenþa

85


6 Ibidem, p. 278-2797 Eduard ªevardnadze, Opþiunea mea…, p. 2968 Jean-Francois Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste …, p. 315

U.R.S.S. Dar tocmai aceasta era marea problemã, cãreia Kremlinul nuputea sã-i facã faþã. În zilele de 13–14 mai 1989, fronturile populare dinþãrile Baltice s-au întrunit la Tallin, unde au adoptat o declaraþie în carese afirma cã anexarea Estoniei, Letoniei ºi Lituaniei în 1940 de câtreUniunea Sovieticã, le-a distrus statalitatea; ele susþineau cã þãrile loraveau dreptul la autodeterminare ºi statut politic propriu; a fost adoptatºi un Apel – câtre Conferinþa pentru Securitate ºi Cooperare în Europa(C.S.C.E.), secretarul general al O.N.U. ºi preºedintele PrezidiuluiSovietului Suprem al U.R.S.S. –, prin care se condamnau înþelegerilesovieto-germane din 1939 – 1940, pe baza cãrora au fost anexate celetrei þãri9. Prin aceastã acþiune, se deschidea calea spre dezagregareaUniunii Sovietice.

La 20 mai a avut loc, din iniþiativa Miºcãrii Democratice pentruSusþinerea Restructurãrii, Congresul de constituire a Frontului Populardin Republica Moldova care, în Apelul câtre cetãþenii Republicii,menþiona cã nu urmãrea cucerirea puterii politice ºi de stat, ci obþinereasuveraniãtþii economice, sociale ºi culturale a RSSM, ca stat egal încadrul URSS ºi aprofundarea procesului de democratizare asocietãþii10. La 15 iunie a apãrut la Chiºinãu primul numãr al gazetei„Literatura ºi arta“, tipãrit cu litere latine.

În celelalte state socialiste, politica de reforme a cunoscut, în primajumãtate a anului 1989, intensitãþi diferite. În Polonia, generalul Woj-ciech Jaruzelski obþinea, în ianuarie 1989, aprobarea Comitetului Cen-tral al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (comunist) pentru reluareanegocierilor oficiale cu Solidaritatea. Acestea fuseserã întrerupte îndecembrie 1981, când generalul a instituit legea marþialã, executând„cea mai perfectã loviturã de stat din istoria Europei moderne“11, princare a evitat atât rãzboiul intern, cât ºi intervenþia militarã sovieticã.

La începutul anului 1989, în Polonia avea sã se realizeze unimportant experiment istoric, ºi anume aºezarea la aceeaºi masã areprezentanþilor partidului comunist, ai „Solidaritãþii“ ºi ai Bisericii.Acest act a intrat în istorie sub denumirea de „Masa Rotundã“.Negocierile s-au desfãºurat în lunile februarie – martie ºi s-au încheiatprin acordul politic din 5 aprilie 198912. Acesta prevedea reorganizarea

86

Ioan Scurtu

9 Gheorghe E. Cojocaru, Tratatul de Uniune Sovieticã…, p. 26110 Idem, 1989 la Est de Nistru, p.9811 Norman Davies, Europe. A history, London, Edition Pimlico, 1997, p. 110812 Ion Constantin, Din istoria Poloniei ºi a relaþiilor româno-polone, Bucureºti,

Editura Biblioteca Bucureºtilor, 2005, pp. 105–106

Guvernului ºi a Parlamentului, organizarea alegerilor generale, dreptulopoziþiei de a depune candidaturi, a edita ziare proprii ºi a avea accesla radio ºi la televiziune. Conform celor stabilite la „Masa Rotundã“,în ziua de 17 aprilie 1989, un tribunal din Varºovia a decis înscriereaoficialã a Uniunii Sindicatelor Independente „Solidaritatea“, careastfel intra în deplinã legalitate.

În perioada 10–11 iunie 1989, generalul Jaruzelski, preºedinteleConsiliului de Stat al R.P. Polone, a efectuat o vizitã în Marea Britanie.A fost prima vizitã în aceastã þarã fãcutã de un ºef de stat polonez înperioada postbelicã. Premierul britanic, Margaret Thatcher, s-a declarat„fascinatã“ de evenimentele din Polonia, precizând cã þara sa „va facepaºi concreþi pe linia sprijinirii Poloniei dupã transpunerea în practicãa reformelor economice“. În mod concret, ea a promis: Marea Britanieva avea un rol constructiv în discuþiile financiare ale Poloniei cu F.M.I.;va sprijini reeºalonarea debitului Poloniei în cadrul Clubului de laParis; va aloca anual 5 milioane de lire sterline pentru o perioadã de 5ani, sume ce vor constitui un fond pentru pregãtirea cadrelor de condu-cere din economia polonezã; va iniþia acþiuni în cadrul ComunitãþiiEconomice Europene care sã vizeze liberalizarea comerþului cu Polo-nia ºi eliminarea limitãrilor cantitative discriminatorii în schimburilecomerciale reciproce; va încuraja conducerile statelor occidentale îneforturile de capacitare la asistenþa financiarã a reformelor din Polo-nia13.

În zilele de 14 – 16 iunie 1989, preºedintele Franþei, François Mitte-rand, a efectuat o vizitã în Polonia, unde a avut convorbiri cu preºe-dintele Jaruzelski ºi premierul Rakowski, dar ºi cu Walesa, liderul„Solidaritãþii“. Cu acest prilej, miniºtrii de Finanþe ai celor douã þãriau semnat un acord privind eºalonarea plãþii datoriei poloneze faþã deFranþa. La rândul sãu, François Mitterand a declarat: „Aº dori ca ceeace se întâmplã în Polonia, Ungaria ºi parþial în U.R.S.S. sã contaminezerestul Europei de Est“14.

Dupã o campanie electoralã extrem de intensã, desfãºuratã înperioada 4-18 iunie 1989, alegerile au fost câºtigate de opoziþie.Practic, la 18 iunie 1989, Partidul Muncitoresc Unit Polonez a pierdutrolul de conducâtor politic al þãrii. Aceastã datã marca ºi un momentimportant din istoria þãrilor socialiste, deoarece încheia epoca în carepartidele comuniste deþineau monopolul puterii politice.

87


13 1989. Principiul dominoului, pp. 107–108.14 Ibidem, p.114

În Ungaria, Partidul Muncitoresc Socialist Ungar (comunist), subconducerea lui Károly Grósz, a îmbrãþiºat calea reformelor luiGorbaciov. La 19 mai 1989, Károly Grósz declara cã partidul sãu vrea„sã rezolve problemele socialismului nu pe cãi administrative, ci pe cãidemocratice, în cadrul unui sistem multipartidist“15. În PartidulMuncitoresc Socialist Ungar s-a constituit un „cerc al reformei“, carepreconiza împãrþirea puterii cu alte forþe politice. Una dintre acesteforþe era Forumul Democratic Ungar, înfiinþat în septembrie 1988. La7 iunie 1989 s-a constituit Miºcarea pentru o Ungarie Democratã,formatã din circa 500 de intelectuali; la ºedinþa de constituire, prezidatãde profesorul universitar Gázso Ferenc, au luat parte ºi câþiva fruntaºiai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (Poszgay Imre – membru înBiroul Politic, ministru de Stat, Szüros Mátyás – preºedinteleParlamentului, Horváth István – ministrul de Interne º.a.).

Dupã modelul polonez, s-a organizat ºi în Ungaria o „masã rotun-dã“. Prima reuniune s-a desfãºurat în ziua de 13 iunie 1989, la care auparticipat reprezentanþi ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (înfrunte cu Grósz Károly, secretar general) ºi ai 15 organizaþii politice,sindicale ºi civice (între aceºtia ºi Orban Viktor, în delegaþia Uniunii Ti-nerilor Democraþi). La ºedinþa de deschidere erau prezenþi 120 de zia-riºti, care au aflat cã tratativele propriu-zise vor începe la 21 iunie 1989.

În Ungaria, reconsiderarea istoriei a jucat un rol extrem deimportant în acþiunea opoziþiei. Cu aprobarea tacitã a oficialitãþilor, s-aconstituit Comisia pentru adevãrul istoric, care a ajuns la concluzia cã,în 1956, nu a avut loc o contrarevoluþie, ci o acþiune curajoasã,patrioticã, înãbuºitã în sânge de Armata Roºie. Comisia a propusreînhumarea fostului premier Nagy Imre* ºi a patru dintre colaboratoriisãi apropiaþi, la 16 iunie, care a fost declaratã zi de doliu naþional. Laceremonia desfãºuratã în acea zi au depus coroane de flori la catafalcullui Nagy Imre, preºedintele Parlamentului, premierul Ungariei ºi alþidemnitari. Au mai depus coroane de flori decanul corpului diplomatic(peruan), însoþit de ambasadorii S.U.A., Iugoslaviei ºi Argentinei. Deasemenea, au depus coroane reprezentanþi ai postului de radio „EuropaLiberã“, delegaþi ai emigraþiei române din Franþa, ai „Solidaritãþii“din Polonia, „Chartei ’77“ din Cehoslovacia, ai Partidului ComunistItalian º.a.16.

88

Ioan Scurtu

15 Ibidem, p.62* Imre Nagy a fost executat prin spânzurare la 16 iunie 195816 Ibidem, p.109

Conducerea Ungariei a invitat la Budapesta reprezentanþi ai exiluluiromânesc pentru a participa la funeraliile victimelor represiunii din1956. Cu acest prilej a fost adoptatã Declaraþia de la Budapesta din 16iunie 1989, care stipula cã Transilvania era un „spaþiu de comple-mentaritate“, în cadrul cãruia dreptul la reprezentare politicã autonomãtrebuia garantat. Într-o formã oarecum alambicatã, se acredita ideea cãproblemele Transilvaniei nu puteau fi rezolvate de statul român, iaracest teritoriu nu aparþinea de drept României. De asemenea, înUngaria se aflau între 10 000 ºi 50 000 de români care trecuserã clan-destin graniþa. Ungaria s-a adresat Înaltului Comisariat O.N.U. pentruRefugiaþi, care a deschis un oficiu la Budapesta, cu misiunea de aacorda asistenþã românilor aflaþi în centrele de primire. Unii dintre eierau pregãtiþi ºi trimiºi cu însãrcinãri secrete în România; principalulobiectiv era acela de a radicaliza anumite grupuri din România, care sãcearã reformarea sistemului politic17.

În spiritul noii orientãri, guvernul Ungariei a admis apariþia unorziare, posturi de radio ºi televiziune independente, înfiinþarea laBudapesta a primului birou al postului de radio „Europa Liberã“ într-o þarã socialistã. Plenara Comitetului Central al Partidului MuncitorescSocialist Ungar, din 23 – 24 iunie 1989, a ales o conducere colectivã,formatã din patru membrii: Nyers Reszö – preºedintele partidului,Károly Grósz – secretar general, Nemeth Miklós – prim-ministru ºiPoszgay Imre – ministru de Stat. S-a precizat cã preºedintele partiduluirãspundea de relaþiile internaþionale ale acestuia, iar secretarul generalse ocupa de problemele vieþii interne de partid. A fost constituitã„Comisie pentru învãþãmintele drumului nostru istoric“ ºi pentruelaborarea declaraþiei-program a Partidului Muncitoresc SocialistUngar, condusã de Imre Poszgay.

Conducerea Cehoslovaciei s-a arãtat reticentã la reforme. La 15ianuarie 1989 a avut loc o manifestaþie la Praga, în memoria lui JanPalach, studentul care, în urmã cu 20 de ani, îºi dãduse foc în semn deprotest faþã de intervenþia trupelor sovietice în Cehoslovacia. Dinordinul guvernului, manifestaþia a fost împrãºtiatã cu ajutorul armatei.Conducerea de partid ºi de stat continua sã susþinã cã, prin intervenþiaTratatului de la Varºovia în august 1968, a fost salvat socialismul, carese afla în mare pericol, ca urmare a politicii promovate de Aleksander

89


17 Alexandru Radu Timofte, Originile, mãrirea, declinul ºi renaºterea lumii infor-maþiilor secrete, Bucureºti, Editura Academiei Naþionale de Informaþii, 2004, p. 177

Dubcek ºi echipa lui. Prima mare acþiune de masã din acest an a eºuat,dar acest fapt nu i-a descurajat pe cehi ºi slovaci.

În R.D.Germanã reformele lui Gorbaciov au fost primite cu ostilitatede Erich Honecker, liderul partidului ºi statului din aceastã þarã. Totuºi,R.D. Germanã îºi datora existenþa Uniunii Sovietice, astfel cã politica deindependenþã promovatã de Honecker avea prea puþin ºanse de succes. Înaugust 1961, sovieticii ridicaserã zidul Berlinului, care marca divizareaEuropei, iar mulþi dintre cetãþenii est-germani, care au încercat sã treacãîn vest, au fost împuºcaþi. Dupã 1985, politica de destindere promovatãde Gorbaciov a vizat ºi îmbunãtãþirea relaþiilor cu R.F. Germania. La 12iunie 1987 el a fãcut o viziþa la Bonn, unde a purtat discuþii amicale cucancelarul Helmuth Kohl, apreciind cã cele douã þãri – URSS ºi R.F.Germania – trebuie sã joace „un rol cheie în ceea ce priveºte viitorulEuropei“18. În timp ce Honecker a privit cu multã rãcealã vizita respec-tivã, cetãþenii est-germani apreciau cã ea deschidea calea unificãrii celordouã state ºi a regãsirii lor într-un spaþiu comun.

O altã þarã socialistã, Iugoslavia, trãia o stare de tensiune, generatã devoinþa unor republici (mai ales Slovenia ºi Croaþia) de a se desprinde dincadrul Federaþiei. În martie 1989 au avut loc primele confruntãri întreseparatiºtii albanezi din Kossovo ºi forþele de ordine ale guvernului de laBelgrad, ca urmare a arestãrii liderului albanez din aceastã provincieautonomã. Acest fapt demonstra cã spiritul de reconciliere fuseseabandonat de regimul Miloºevici. Autonomia provinciilor Kosovo ºiVojvodina – prevãzutã în Constituþia R.F.S. Iugoslave – a fost desfiinþatãprin votul Adunãrii Naþionale a Serbiei din 28 martie 1989.

Toatã propaganda fãcutã timp de cinci decenii despre egalitatea îndrepturi între cetãþenii ºi naþiunile care compuneau Republica Federa-tivã Socialistã Iugoslavia era astfel spulberatã. Discursul lui SlobodanMiloºevici, rostit pe câmpia din Kosovo la 28 iunie, cu prilejul marcãriia 600 de ani de la celebra bãtãlie, a marcat decizia Belgradului de arecurge la forþã împotriva separatiºtilor.

În Albania condusã de Ramiz Alia, reformele lui Gorbaciov nu eraucunoscute de populaþie, care era supusã unui baraj informaþional total.

La începutul anului 1989, în România opoziþia faþã de politica luiCeauºescu, începea sã fie tot mai activã, deoarece ºi presiunile asuprapopulaþiei deveniserã de nesuportat. Violarea drepturilor omului la sca-

90

Ioan Scurtu

18 Helmuth Kohl, Am vrut unitatea Germaniei, Iaºi, Editura Polirom, 1999, p. 46

ra întregii societãþi: lipsurile alimentare, cartelarea produselor de primãnecesitate, frigul din locuinþe, întreruperea curentului electric, con-tinuarea în ritm accelerat a demolãrilor (în Bucureºti, unde se construiaCasa Poporului, a fost lichidat un întreg cartier), limitarea pânã aproapede anulare a dreptului de liberã circulaþie în alte state deveniserã actecotidiene, care vizau aproape întreaga populaþie a României.

Formele pe care le îmbrãca opoziþia erau diverse: tipãrirea ºi difu-zarea de fluturaºi cu lozinci împotriva regimului, acordarea de inter-viuri unor posturi de radio strãine, trimiterea unor scrisori anonime cã-tre C.C. al P.C.R. ºi câtre Nicolae Ceauºescu personal etc. În martie1989, posturile de radio B.B.C., Vocea Americii ºi Europa Liberã au di-fuzat scrisoarea a ºase foºti activiºti de frunte ai P.C.R. adresatã lui Ni-colae Ceauºescu19. Aceºtia îndepliniserã urmãtoarele funcþii: Gheor-ghe Apostol, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Munci-toresc Român ºi vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri, ConstantinPârvulescu – membru în Biroul Politic al C.C. al P.C.R., AlexandruBârlãdeanu – membru în Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R.,vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri, Corneliu Mãnescu – membrual C.C. al P.C.R., ministru de Externe, Silviu Brucan – adjunct de ºefde Secþie la C.C. al P.C.R., ambasador, Grigore Rãceanu – membru alC.C. al P.C.R.. Autorii scrisorii nu puneau sub semnul întrebãrii regi-mul socialist-totalitar, ci îi cereau lui Nicolae Ceauºescu unele amelio-rãri, în spiritul perestroika, promovatã de Mihail Gorbaciov Scrisoareaîncepea cu urmãtoarele cuvinte: „În momentul în care însãºi ideea desocialism, pentru care noi am luptat, este discreditatã de politica dum-neavoastrã ºi când þara noastrã este izolatã în Europa, noi ne-am hotãrâtsã luãm poziþie.“ Urmau apoi o seamã de acuze la adresa preºedintelui:„Comunitatea internaþionalã vã reproºeazã nerespectarea Actului finalde la Helsinki, pe care l-aþi semnat. Cetãþenii României vã reproºeazãnerespectarea Constituþiei, pe care aþi jurat sã o respectaþi“. Ei se refe-reau la: planul de sistematizare a satelor; decretul privind interzicereapentru cetãþenii români de a avea contacte cu strãinii, care nu a fostvotat de nici un for legislativ ºi nici nu a fost publicat; uriaºele investiþiipentru construirea centrului civic al Bucureºtilor, fãrã existenþa unui

91


19 Documentul a fost publicat dupã revoluþie, în „România liberã“ din 9 ianuarie1990; „Magazin istoric“, nr.1/1990, p. 23; Silviu Brucan, De la capitalim la socialismºi retur. O biografie între douã revoluþii, Bucureºti, Editura Nemira, 1998, pp. 196-198;Vezi ºi Ion Jianu, Gheorghe Apostol ºi scrisoarea celor ºase, Bucureºti, Editura CurteaVeche, 2008

buget public; Securitatea „creatã pentru a apãra ordinea socialistãîmpotriva claselor exploatatoare, este acum dirijatã împotrivamuncitorilor“; prelungirea sãptãmânii de lucru inclusiv duminica;violarea corespondenþei, interceptarea convorbirilor telefonice. „Pescurt, Constituþia a fost virtualmente suspendatã ºi nu dispunem înmomentul de faþã de un sistem legal“. Alte reproºuri priveau:planificarea economiei care nu funcþiona; politica agrarã aflatã „înderutã“; „politica de asimilare forþatã“ a minoritãþilor naþionale, fapt ceducea la emigrarea germanilor, ungurilor ºi evreilor. Autorii scrisorii sedeclarau îngrijoraþi de faptul cã „poziþia internaþionalã a României ºiprestigiul ei scad cu repeziciune“.

Scrisoarea celor ºase a avut un puternic ecou internaþional ºi intern,fiind difuzatã de zeci de ori de posturile de radio strãine. Semnatarii ei aufost chemaþi la Securitate, anchetaþi ºi li s-a fixat domiciliu obligatoriu(unora în propria locuinþã, altora la marginea Bucureºtilor). În anii ‘50,când Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu ºi Silviu Brucan deþineaufuncþii de conducere în partid, iniþiatorii unui asemenea document ar fifost imediat taxaþi ca fiind „duºmani ai clasei muncitoare ºi ai poporuluiromân“, arestaþi, poate chiar lichidaþi fizic.Vremurile însã se schim-baserã, astfel cã Ceauºescu nu a putut reacþiona într-o formã violentã.

În ziua de 13 martie 1989 a avut loc o ºedinþã a Comitetului PoliticExecutiv20 la care Nicolae Ceauºescu a adus la cunoºtinþã acþiuneaunor,,derbedei politici, declasaþi ºi moral ºi politic”. El a afirmat cã,în,,primul rând este vorba de Brucan, exclus demult din partid ºi careeste agent al serviciilor strãine”. Elena Ceauºescu a susþinut cã Brucanera,,recrutat de mult de americani”. Nicolae Ceauºescu a precizat cãBrucan,,s-a înhãitat cu Apostol, faþã de care am manifestat prea multãînþelegere. Aici vinovatul principal sunt eu, care am crezut cã poate nuo sã se îndrepte, dar poate o sã-ºi vadã de treabã*. Pânã la urmã se vede

92

Ioan Scurtu

20 Arhiva N.I.C, fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos.15/1989, p.2-5* Gheorghe Apostol, vechi ilegalist ºi colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheor-

ghiu-Dej, s-a considerat cel mai îndreptãþit sã îndeplineascã funcþia de prim-secretar alC.C. al P.M.R., dupã moartea acestuia, în martie 1965. El mai îndeplinise aceastã funcþieîn 1954-1955, fusese preºedintele Confederaþiei Generale a Muncii (sindicatelor),vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri. Prin manevre de culise,,,baronii", IonGheorghe Maurer ºi Emil Bodnãraº, au impus alegerea lui Nicolae Ceauºescu în frunteapartidului. Noul lider al PCR a acþionat pentru eliminarea lui Gheorghe Apostol dinBiroul Politic ºi din Comitetul Central, iar în 1976 a fost trimis ambasador în AmericaLatinã (succesiv în Argentina, Uruguay ºi Brazilia) pânã în 1988, când a revenit în þarã.La rândul sãu, Apostol s-a opus cultului personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu, fiindiniþiatorul ,,Scrisorii celor ºase".

cã nu meritã nici un fel de încredere ºi îngãduinþã”. Ceauºescu i-a maicitat pe Alexandru Bârlãdeanu, Constantin Pârvulescu ºi CorneliuMãnescu, iar acþiunea lor a fost calificatã ca fiind,,identicã cu o acþiunede trãdare”, drept pentru care,,,sã vedem ce prevede Constituþia, ceprevede legea, pentru cã trãdarea este trãdare”. Nicolae Ceauºescu amai afirmat cã,,toþi aceºtia sunt o adunãturã de declasaþi ºi politic ºisocial ºi moral ºi te întrebi cum au putut aceºtia ca, la un moment dat,sã ocupe funcþii”. A apreciat cã ei,,au prins curaj dupã cele ce seîntâmplã în Uniunea Sovieticã”, aluzie la politica de glasnosti ºiperestroika promovatã de Gorbaciov. Secretarul general a încheiatºedinþa Comitetului Politic Executiv, precizând cã, fiind o problemã departid,,,nu trebuie sã discutãm asupra ei”.

Dupã anchetele la care a fost supus, Gheorghe Apostol a adresat, la31 mai 1989, o scrisoare câtre C.C. al P.C.R. ºi Consiliul de Stat al R.SRomânia21, în care afirma: ,,Este de datoria mea sã arãt, cu toatã since-ritatea, cã îmi revine o mare rãspundere în legãturã cu scrisoarea trimi-sã în Occident de câtre Silviu Brucan ºi cititã în luna martie 1989 laposturile de radio strãine, întrucât eu am organizat ºi atras ºi pe alþii înaceastã acþiune”. Fãcându-ºi autocritica, Apostol aprecia cã a fost ,,do-minat de ambiþii personale ºi interese egoiste”, cã regretã ,,profund totce am fãcut ºi rog conducerea partidului ºi Consiliul de Stat sã-mi acor-de clemenþã”. Declara cã a adus ,,o grea ruºine ºi asupra propriului tre-cut, renegând idealurile cãrora le-am dedicat anii tinereþii mele”, cã s-a lãsat ,,influenþat de propaganda reacþionarã din exterior, abdicând înacest fel de la principiile ºi normele vieþii ºi muncii comuniºtilor. Acumîmi este ruºine cã la vârsta pe care o am nu mai pot þine fruntea sus înfaþa tovarãºilor de luptã, a cetãþenilor þãrii. În aceste clipe, fiindu-mipropriul judecãtor, mã angajez ca în tot restul vieþii mele sã dovedescdevotamentul desãvârºit partidului ºi þãrii”, drept care solicita C.C alP.C.R. ºi Consiliului de Stat,,posibilitatea de a mã reabilita moral ºi sãdemonstrez cã pe viitor conduita mea nu va contraveni, sub nici o for-mã, intereselor partidului ºi þãrii”. În consecinþã, asigura C.C. al P.C.R.cã ,,mã dezic în totalitate de acþiunile întreprinse, iar pentru faptelemele cer scuze partidului, poporului român, conducerii partidului ºistatului. Totodatã, rog ca, avându-se în vedere ºi vârsta înaintatã ce oam, sã mi se acorde clemenþã”. Dupã cum se observã, Gheorghe Apos-tol nu se referea la problemele concrete din,,scrisoarea celor ºase”, a

93


21 Arh N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 56/1989, f. 94-96

evitat sã menþioneze numele lui Nicolae Ceauºescu, faþã de care sã-ºicearã scuze, sau pe care sã-l asigure de devotamentul sãu.22

Scrisoarea a format obiectivul unei ºedinþe a Comitetului PoliticExecutiv din 18 august 198923, la care Nicolae Ceuºescu a apreciat cãGheorghe Apostol,,recunoaºte activitatea sa de spionaj ºi acum cereclemenþã”. În consecinþã, un grup de membri P.C.R. din ilegalitate astat de vorba cu el, iar Constantin Nicolae ºi Ion Coman au alcãtuit unraport. Secretarul general al C.C. al P.C.R. a þinut sã menþioneze cã,,trãdarea este trãdare” ºi nu se putea ca el sã nu fie tras la rãspundere,doar cã nu trebuia,,sã ne grãbim”, iar dupã 23 august ,,sã informãmîntregul partid”. Evoluþia evenimentelor internaþionale a fãcut caautorii ,,Scrisorii celor ºase” sã nu mai fie aduºi în faþa justiþiei ºipedepsiþi, aºa cum intenþionase, la 13 martie, Nicolae Ceauºescu.

Tot în martie 1989, dupã ce BBC ºi Europa Liberã au transmis„Scrisoarea celor ºase“, Ion Iliescu a redactat ºi el o scrisoare-apeladresatã membrilor Partidului Comunist Român ºi tuturor cetãþenilorRomâniei, care începea cu urmãtoarele cuvinte: „Þara noastrã se aflãîntr-o profundã crizã - politicã, economicã, socialã ºi moralã - ale cãreiconsecinþe se repercuteazã asupra vieþii tuturor straturilor populaþiei,prin mizerie economicã, degradare moralã ºi corupþie generalizatã“. Îndocument se aprecia cã „Înlãturarea regimului Ceauºescu, a clanului ºia clicii de lachei care-l sprijinã este principala îndatorire patrioticã atuturor conºtiinþelor lucide, a tuturor cetãþenilor acestei þãri ºi în primulrând a comuniºtilor veritabili“. Se cerea „constituirea unui larg frontpatriotic, popular pentru redresarea ºi reînnoirea socialistã a þãrii“.Cetãþenii erau îndemnaþi sã acþioneze pentru înlãturarea dictaturii, a luiNicolae Ceauºescu ºi pentru România Liberã. Documentul era semnatComitetul Naþional de iniþiativã a Frontului Patriotic Socialist.24

Manuscrisul a fost înmânat lui Virgil Mãgureanu, care urma sã-l pre-dea profesorului Ovidiu Trãsnea, de la Academia ªtefan Gheorghiu, careavea o relaþie la Ambasada SUA din Bucureºti, prin intermediul cãreiatrebuia sã ajungã în Occident ºi difuzat. O. Trãsnea a spus cã nu era„mulþumit de text“ ºi cã va face el unul. Astfel, apelul lui Ion Iliescu nu

94

Ioan Scurtu

22 Ioan Scurtu, De la prim secretar al C.C. al P.C.R. la „derbedeu politic“. CazulGheorghe Apostol, în „Historia“, august 2007

23 Arh N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 56/1989, f. 17-1924 Documentul se aflã în Arhiva IRRD, fond 1, dos. 108, f. 1-16; a fost publicat în

„Caietele Revoluþiei“, nr. 1/2009, pp.53-59, ºi în „Jurnalul Naþional“ din 16 martie2009.

a ajuns în strãinãtate ºi nu a fost difuzat.25 „Organele“ au aflat despreacest document, iar Ion Iliescu a fost atenþionat cã ar putea aveaneplãceri.

Problema drepturilor omului în România a început sã preocupe totmai mult guvernele occidentale. În februarie 1989, primul ministru alFranþei a adresat ONU apelul de a analiza aceastã problemã, pe care oconsidera de cea mai mare gravitate. La începutul lunii martie, ComisiaONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluþie prin care se cereatrimiterea unui comisar ONU în România pentru a studia situaþia la faþalocului.

ªi în statele aparþinând Tratatului de la Varºovia au început sã seamplifice atitudinile critice la adresa României. Deosebit de active s-audovedit a fi guvernul de la Budapesta, precum ºi emigraþia maghiarãdin Europa ºi din SUA, care desfãºurau o energicã acþiune împotrivaRomâniei, acuzând-o cã promova o politicã de asimilare forþatã aminoritãþilor naþionale. La 27 februarie 1989, ministrul de ExterneGyula Horn, luând cuvântul în Comisia pentru Drepturile Omului de laGeneva, a condamnat politica guvernului român în problema minori-tãþilor ºi a drepturilor omului. Ungaria a elaborat împreunã cu alte state,între care URSS ºi Bulgaria, o rezoluþie prin care se cerea efectuareaunei anchete asupra respectãrii drepturilor omului în România26.

În prima jumãtate a anului 1989, Occidentul a început izolareatotalã a regimului Ceauºescu. La 4 aprilie, R.F. Germania ºi-a rechematambasadorul de la Bucureºti în semn de protest faþã de violareadrepturilor omului în România. În aceeaºi lunã, la 20 aprilieComunitatea Economicã Europeanã a suspendat consultãrile econo-mice cu România, invocând acelaºi motiv. În lunile urmãtoare Dane-marca, Norvegia ºi Portugalia ºi-au închis Ambasadele de la Bucureºti.

Acþiunile de opoziþie se desfãºurau atât pe plan intern, cât ºiinternaþional. În aprilie 1989, profesorul Dinu C. Giurescu (admis carefugiat politic în S.U.A. cu un an în urmã), a lansat, la New York ºiWashington, lucrarea The Razing of Romania’s Past. Aceastã lucrare afost solicitatã profesorului român de douã fundaþii americane,interesate de o prezentare ºtiinþificã, documentatã a situaþiei monu-

95


25 De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Mãgureanu în dialog cu AlexMihai Stoenescu, pp. 102-105

26 Peter Siani-Davies, Revoluþia Românã din Decembrie 1989, Traducere CristinaMac, Bucureºti, Editura Humanitas, 2006, p.79 (Ediþia în limba englezã a apãrut în1994).

mentelor istorice ºi de artã din România. Cititorii de limbã englezã auputut afla despre politica P.C.R. vizând sistematizarea oraºelor ºisatelor româneºti, cu date ºi fapte concrete, din care rezulta cã cele maimulte demolãri s-au datorat politicii P.C.R. vizând distrugereatrecutului României, a habitatului tradiþional, pentru a face locblocurilor de 8 – 10 etaje, unor construcþii faraonice, precum CasaPoporului etc. Demolarea unor monumente istorice ºi de artã, între carebiserica Enei, biserica Sfânta Vineri, mãnãstirea Vãcãreºti, afecta gravpatrimoniul cultural al poporului român. În lucrare se menþiona cãîmpotriva acestor demolãri s-au pronunþat, la vremea respectivã,Dionisie M. Pippidi, Vasile Drãguþ, Radu Popa, Dinu C. Giurescu,Rãzvan Theodorescu, Virgil Cândea, Andrei Pippidi, Aurelian Triºcu ºialþi intelectuali români, prin memorii adresate lui Nicolae Ceauºescu,articole în presa internã ºi internaþionalã, materiale documentaretransmise unor posturi de radio din strãinãtate27.

O importantã acþiune împotriva regimului Ceauºescu a aparþinutprofesorului Dumitru Mazilu, raportor al O.N.U. pentru drepturileomului. Raportul sãu28 conþinea o amplã prezentare a numeroaselorîncãlcãri ale drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti în diverse state,inclusiv în România. Dumitru Mazilu conchidea cã în þara sa nu eraurespectate angajamentele asumate prin semnarea de câtre NicolaeCeauºescu a Actului final de la Helsinki. Autoritãþile române i-auinterzis profesorului sã se deplaseze la Geneva pentru a-ºi susþineraportul ºi l-au pus sub supraveghere la domiciliu. Raportul a ajunstotuºi în Occident în iulie 1989 ºi a fost examinat de Subcomisia pentruPrevenirea Discriminãrii ºi Protecþia Minoritãþilor la 1 septembrie1989, fiind apoi publicat ca document O.N.U., astfel cã realitãþile dinRomânia au devenit cunoscute de întreaga lume.29

La sfârºitul lunii martie 1989, România ºi-a achitat întreaga datorieexternã. Un cunoscut specialist în istoria economiei naþionale, IonAlexandrescu, aprecia cã lichidarea datoriei externe “a însemnat unefort economico-financiar care a depãºit 23 miliarde de dolari”30. Înziua de 18 aprilie, Marea Adunare Naþionalã a adoptat o hotãrâre în

96

Ioan Scurtu

27 Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, pp. 64-6928 Arhiva I.R.R.D., fond 1, dos. 11. O parte a acestui raport, redactat în limba

englezã, a fost publicat în revista "Clio 1989", nr. 1-2/2005, pp. 171-188.29 Vezi, pe larg, Gheorghe Oniºoru, Disidenþa româneascã în anul 1989. Cazul

Dumitru Mazilu, în "Clio 1989", nr. 1/200730 Ion Alexandrescu, Economia româneascã ºi plata datoriei externe, în "Caietele

Revoluþiei", nr. 6/2007, p. 24.

care se aprecia cã aceasta „reprezintã o mare victorie a poporuluiromân, o realizare de o însemnãtate excepþionalã, care asigurã deplinaindependenþã economicã ºi politicã a naþiunii noastre“31. Totodatã,parlamentul a adoptat legea care prevedea: „Se interzice organelor destat, unitãþilor de stat, cooperatiste ºi obºteºti, precum ºi unitãþilorbancare sã contracteze credite în strãinãtate“32. Presa, radioul, televi-ziunea aduceau „cel mai fierbinte ºi înãlþãtor omagiu“ lui NicolaeCeauºescu, pentru politica sa „genialã“, care a fãcut ca, pentru primadatã în istorie, România sã nu mai aibã datorii externe. Nu s-a men-þionat niciodatã cuantumul acestei datorii, nici cum s-au utilizat sumelerespective ºi nici sacrificiile poporului român, fãcute timp de opt ani.

Realitatea dovedea cã acest efort a însemnat scãderea catastrofalã anivelului de trai, foametea ºi frigul pentru imensa majoritate a populaþieiRomâniei. Faptul cã din 1981 aproape cã nu s-au mai achiziþionat utilajeºi maºini moderne din import, ºi nici chiar piese de schimb pentru celeaflate în þarã, fãcea ca industria româneascã sã fie tot mai mult depãºitãmoral ºi fizic. România nu s-a putut angaja într-o retehnologizare aeconomiei, absolut necesarã în acea etapã, când pe plan internaþional setrecuse deja la informatizarea tuturor proceselor de producþie. Astfel,departe de a fi fost un avantaj, achitarea datoriei externe a creat industrieiromâneºti un uriaº handicap, comparativ cu cea din majoritatea stateloreuropene. În plus, achitarea datoriei externe a afectat bãncile ºicompaniile internaþionale interesate pânã atunci sã aibã relaþii de afacericu România. S-a produs astfel o izolare, ºi pe plan economic, a þãrii, carea fost nevoitã sã se orienteze ºi mai pregnant spre Uniunea Sovieticãpentru obþinerea de petrol ºi gaze, precum ºi spre lumea a treia.

Românii au sperat cã, dupã achitarea datoriei externe, calvarulîndurat urma sã înceteze, cã nemaifiind nevoie atât de presantã devalutã, exportul nu va mai fi forþat ca pânã atunci, iar magazinele ºipieþele vor fi aprovizionate, lumina ºi cãldura vor fi furnizate încantitãþi îndestulãtoare. Dar Nicolae Ceauºescu a luat o nouã decizie, lafel de catastrofalã, ºi anume ca România sã devinã creditor, adicã sãacorde împrumuturi altor state ºi sã încaseze dobânzi33. Potrivit datelorstatistice, la sfârºitul anului 1989, statul român avea disponibilitãþivalutare de 1,8 miliarde dolari S.U.A., avea de încasat creanþe dincredite acordate unor þãri în curs de dezvoltare în sumã de 2,9 miliarde

97


31 "Scânteia" din 18 aprilie 198932 Ibidem din 19 aprile 198933 Dumitru Popescu, Am fost ºi cioplitor de himere. p. 391

dolari S.U.A34. Dorind ca România sã devinã creditor, conducerea departid, în frunte cu Nicolae Ceauºescu, a decis sã continue politica dedupã 1982. În consecinþã, restricþiile pentru populaþie nu numai cã nuau încetat, ci, din contrã, au continuat ºi chiar s-au agravat. Dacã pânãîn martie 1989 cei mai mulþi români au acceptat cu resemnare politicade achitare a datoriei externe, noua teorie a lui Nicolae Ceauºescu i-aumplut de revoltã. La rândul sãu, regimul a devenit ºi mai restrictiv.Cetãþenii ajunseserã în situaþia de a urmãri posturile de televiziune dinstatele vecine (Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Republica SovieticãSocialistã Moldoveneascã), deoarece televiziunea naþionalã transmiteadoar câte douã-trei ore pe zi, din care o mare parte era consacratãactivitãþii lui Nicolae Ceauºescu.

Programele TVR erau puternic politizate. De exemplu, programuldin ziua de 24 mai 1989 era urmãtorul:

1900 - Telejurnal.1925 - Tezele ºi orientãrile formulate de tovarãºul Nicolae

Ceauºescu- program de muncã ºi acþiune revoluþionarã.1950 - Industria- programe prioritare.2010 - Trãim decenii de împliniri mãreþe.2040 - Mândria de a fi cetãþean al Republicii Socialiste România.2050 - Înaltã rãspundere patrioticã, revoluþionarã a tineretului

pentru viitorul patriei.2115 - Din marea carte a Patriei.2130 - Te cãutãm iubitã þarã.2150 - Telejurnal.2200 - Închiderea programului.

Foarte mulþi români ascultau posturile de radio „Europa Liberã“ ºi„Vocea Americii“, care desfãºurau o campanie extrem de virulentãîmpotriva regimului de la Bucureºti, iar românii erau îndemnaþi sã seridice la luptã, sã urmeze exemplul polonezilor ºi al ungurilor, careporniserã pe calea reformelor.

Foarte active au devenit serviciile de informaþii strãine – atât celeoccidentale, cât ºi cele sovietice, maghiare, iugoslave –, carecontribuiau, cu metodele lor specifice, la sporirea stãrii de tensiune dinRomânia ºi cultivarea spiritului de revoltã împotriva lui NicolaeCeauºescu. În rândul populaþiei, inclusiv a multor cadre de partid, de

98

Ioan Scurtu

34 Istoria economicã a României, vol. II, p. 379

miliþie ºi de securitate, din armatã se acumulase o puternicã urãîmpotriva lui Nicolae Ceauºescu ºi a soþiei sale, consideratã o „piazãrea“ pentru România.

Unii sperau în dispariþia lui Nicolae Ceauºescu pe cale naturalã,ºtiind cã era bolnav de diabet, alþii credeau cã se va retrage în funcþiaonorificã de preºedinte al partidului (care se putea crea la apropiatulCongres al P.C.R.), lãsând locul fiului sãu Nicu Ceauºescu, receptat cafiind ancorat în realitatea vieþii cotidiene ºi un posibil reformatorgorbaciovist. Exista ºi zvonul cã Elena Ceauºescu preluase o bunãparte din atribuþiile „Cabinetului 1“ ºi cã era pe punctul sã acceadã laconducerea partidului, fapt ce amplifica starea de îngrijorare aromânilor.

Zvonurile ºi supoziþiile au fost curmate de Plenara ComitetuluiCentral al Partidului Comunist Român, din 27 iunie 1989, care ahotãrât ca Nicolae Ceauºescu sã fie reales în funcþia de secretar generalal partidului.35 Limbajul folosit în documentul adoptat atingea coteparoxistice: „Plenara C.C. al P.C.R., dând expresie celor mai alesesentimente de stimã ºi preþuire, de neþãrmuritã dragoste ºi profundãrecunoºtinþã ale comuniºtilor, ale tuturor oamenilor muncii, în deplinconsens cu voinþa unanimã a întregului popor, hotãrãºte sã fie supusãdezbaterii în adunãrile generale ale tuturor organizaþiilor de bazã dinîntreprinderi, instituþii, unitãþi agricole, în toate conferinþeleorganizaþiilor comunale, orãºeneºti, municipale ºi judeþene ale P.C.R.,în întregul nostru partid, propunerea ca la al XIV-lea Congres, în înaltafuncþie de secretar general al partidului sã fie reales cel mai iubit ºistimat fiu al naþiunii noastre, strãlucitul conducâtor de partid ºi de þarã,tovarãºul Nicolae Ceauºescu“36.

Dincolo de propaganda oficialã, care cãuta sã acrediteze ideea cãîntregul popor face „zid“ în jurul „conducãtorului iubit“37, situaþia dinþarã devenea tot mai tensionatã.

99


35 Ioan Scurtu, ªedinþa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 27 iunie1989: În funcþia supremã, sã fie ales, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, în „Historia“, diniunie 2008

36 "Scânteia" din 16 iunie 198937 Ioan Scurtu, Iunie-octombrie 1989. Campania propagandisticã pentru

realegerea lui Nicolae Ceauºescu, în “Historia”, din august 2008

2. VARA SCHIMBÃRILOR DECISIVE

Cea de a doua jumãtate a anului 1989 avea sã aducã transformãrifundamentale în Europa. În zilele de 7 — 8 iulie s-a desfãºurat, laBucureºti, consfãtuirea Comitetului Politic Consultativ al statelorparticipante la Tratatul de la Varºovia*. Pe lângã aspectele privindpacea, dezarmarea, securitatea au fost abordate problemele cu care seconfruntau statele membre. În cuvântul sãu, Nicolae Ceauºescu ºi-aexprimat îngrijorarea faþã de „tendinþele de a pune sub semnulîntrebãrii valorile socialiste“; el a apelat la vechile slogane, din anii ‘50,potrivit cãrora: „Cât timp existã clase antagoniste, lupta de clasãrãmâne o lege fundamentalã a dezvoltãrii sociale“, ºi a cerut sã nu sefacã nici o concesie cercurilor capitaliste ºi imperialiste. Pe de altãparte, Mihail Gorbaciov a pledat pentru perestroika ºi pentru o reformãa Tratatului, în sensul sporirii valenþelor sale politice. Liderul sovietica subliniat necesitatea „respectãrii independenþei partidelor frãþeºti“ ºia excluderii forþei ºi a ameninþãrii cu forþa în relaþiile dintre state1.

La vremea respectivã, se afirma cã Mihail Gorbaciov înlocuise„doctrina Brejnev“ (a independenþei limitate a statelor socialiste), cu„doctrina Sinatra“, dupã titlul cântecului My way (Calea mea), fredonatde cântãreþul american, care conþinea cuvintele: Am fãcut-o în felul meu

100

* Constantin Olteanu, secretar al C.C. al P.C.R. pentru Relaþii Externe, avea sãrelateze cã în întâmpinarea lui Gorbaciov, la aeroportul Otopeni, a venit numai NicolaeCeauºescu, nu ºi Elena Ceauºescu, deºi se ºtia cã liderul sovietic era însoþit de soþia sa,Raisa. Avionul a întârziat mult peste ora stabilitã, fapt ce l-a iritat pe Ceauºescu. Dupãprimirea oficialã, liderul sovietic a refuzat sã urce în autoturismul pregãtit de partearomânã ºi s-a îndreptat spre automobilul sosit de la Moscova. La rândul sãu, Ceauºescunu a acceptat sã meargã cu maºina sovieticã, afirmând cã „mai are treabã în zonã“(General colonel (r.) dr. Constantin Olteanu, Moscova, 4 decembrie 1989: Gorbaciovdespre întâlnirea sa din Malta cu George Bush, în „Orizont XXI. Revistã de istorie“,nr. 8/2007, p.55)

1 "Scânteia" din 8 iulie 1989

interpretate, din punct de vedere politic, ca dreptul statelor sã-ºi aleagãîn mod liber drumul în politica internã2.

Într-un anumit sens, rolurile s-au schimbat: liderul de la Kremlinpleda pentru independenþã ºi neamestec în treburile interne, conceptepromovate timp de douã decenii ºi jumãtate de Nicolae Ceauºescu, întimp ce secretarul general al P.C.R. devenise adeptul apãrãrii în comuna orânduirii socialiste, ºi mai ales de a nu se îngãdui abandonarearolului conducãtor al comuniºtilor în statele participante la Tratatul dela Varºovia. Diferenþele de abordare între liderul de la Moscova ºi celde la Bucureºti deveniserã profunde. Aleksandr Iakovlev, care a asistatla mai multe discuþii între cei doi, avea sã scrie cã acestea „eraupenibile ºi încordate. Ceauºescu vorbea una, Gorbaciov alta; nu gãseauun limbaj comun. Ceauºescu rãmânea ferm pe poziþiile lui ºi criticadur: el ne reproºa cã ne îndepãrtãm de socialism, cã scufundãm navasovieticã, cã ne eschivãm de la sprijinul internaþionalist etc“3.

A doua zi dupã încheierea consfãtuirii de la Bucureºti, preºedinteleBush îºi începea vizita în Republica Popularã Polonã (9-11 iulie),unde a avut discuþii atât cu ºeful statului, generalul Jaruzelski, cât ºi culiderul opoziþiei Lech Walesa. Preºedintele american ºi cel alSolidaritãþii au depus flori la monumentul muncitorilor portuari, ridicatîn memoria celor uciºi de organele de represiune. Cu acest prilej Busha spus: „Salut pe Lech Walesa, salut «Solidaritatea», salut Polonia.Recunoºtinþa mea pentru ceea ce aþi reuºit sã faceþi de la vizita meaanterioarã: primele alegeri libere în Polonia postbelicã. Polonia ocupãun loc decisiv în inimile americanilor ºi în inima mea [...] America estecu voi. Aici, în Polonia, Statele Unite sprijinã înþelegerea «MeseiRotunde» ºi aplaudã înþelepciunea, rezistenþa, rãbdarea unuia dintremarii conducâtori ai Poloniei – Lech Walesa [...] Recunoaºtem, deasemenea, cã autoritãþile poloneze au dat dovadã de înþelepciune, deabordare creatoare ºi curaj, fãcând paºi istorici“4. Astfel, preºedinteleamerican îl elogia pe Walesa, dar îl cauþiona ºi pe Jaruzelski, care a datdovadã de „înþelepciune“. Prin aceste cuvinte, Bush sugera o anumitãevoluþie politicã, întemeiatã pe principiul „Mesei Rotunde“.

În discursul rostit în Parlamentul de la Varºovia, preºedintele S.U.A.a fãcut promisiuni concrete: va acþiona în cadrul Grupului celor 7 state

101


2 Ion Petcu, Ceauºescu un fanatic al puterii. Biografie neretuºatã, Bucureºti,Editura Românul, 1994, p. 312

3 Aleksandr Iakovlev, Ce vrem sã facem…, p 1144 Principiul dominoului...., p. 137

industrializate sã acorde ajutor Poloniei; va cere guvernului S.U.A. sãaloce 100 milioane de dolari pentru dezvoltarea agriculturii din sectorulparticular polonez; va îndemna Banca Mondialã sã acorde 325milioane de dolari pentru dezvoltarea agriculturii ºi industrieialimentare poloneze; va cere Occidentului sã reeºaloneze suma de 5miliarde dolari din datoria publicã polonezã; va cere CongresuluiS.U.A. sã acorde 15 milioane dolari pentru conservarea bunurilorculturale din Cracovia ºi pentru lucrãri de protecþie din punct de vedereecologic în zona Cracovia5.

Aºa cum era de aºteptat, Congresul S.U.A. a acþionat în spiritulcelor declarate de George Bush. De asemenea, a fost sporit sprijinulacordat de Occident opoziþiei politice din Polonia. În anul bugetar1989, Congresul S.U.A. a aprobat alocarea sumei de 3 milioane dolaripentru asistenþa financiarã a opoziþiei din Polonia6; Solidaritatea aprimit sprijin de la sindicatele din R.F. Germania, Italia, Belgia ºiS.U.A. Potrivit unor estimãri, Solidaritatea a obþinut la Bruxelles, înprima jumãtate a anului 1989, suma de 300 000 dolari7. La rândul sãu,postul de radio Europa Liberã plãtea articolele publicate de emigraþiapolonezã ºi interviurile luate unor lideri ai Solidaritãþii în echipamentede telecomunicaþie ºi tipografice. Din S.U.A. erau trimise broºuri,ziare, reviste ºi manifeste scrise în limba polonã. Organul de presã alSolidaritãþii era tipãrit cu ultima tehnologie laser, pe baza echipamen-telor primite din Occident.

Sprijinul acordat opoziþiei nu urmãrea înlãturarea generaluluiJaruzelski. Se pare cã exista o înþelegere între Gorbaciov ºi Bush pentrumenþinerea lui Jaruzelski la putere. Iniþial, acesta nu intenþiona sã-ºidepunã din nou candidatura la Preºedenþia Poloniei, propunându-l pegeneralul Czeslaw Kiszczak, ministrul de Interne. La Plenara C.C. alPartidului Muncitoresc Unit Polonez, din 30 iunie, Jaruzelski a spus:„ºtiu bine cã opinia publicã mã asociazã mai des cu starea de asediu ºimult mai rar cu linia reformelor“8. Încurajat de Bush ºi Gorbaciov,precum ºi de preºedintele francez Mitterand, Jaruzelski a acceptat sãcandideze. La 19 iulie, Adunarea Naþionalã (Seimul ºi Senatul) s-a

102

Ioan Scurtu

5 Ibidem, p. 131-1326 Ibidem, p. 827 Ibidem8 Ibidem, p. 123

pronunþat prin vot secret: 270 voturi pentru, 233 împotrivã, 34 abþineriºi 7 anulate.9

Dupã alegerea sa în funcþia de preºedinte al Poloniei, Jaruzelski arenunþat la funcþia de prim-secretar al P.M.U.P. În locul sãu a fost alesMiecyzslaw Rakowski, la plenara C.C. al P.M.U.P. din 29 iulie 198910.Dupã lungi negocieri, la 19 august, Walesa i-a propus lui Jaruzelski sã-l numeascã în funcþia de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki,intelectual catolic, consilier al miºcãrii Solidaritatea, redactor-ºef alziarului acesteia (Trygodnik Solidarnosc)11. Potrivit unor relatãri,aceastã decizie a fost precedatã de un telefon dat de Gorbaciov lideruluicomunist Rakowski, prin care-ºi exprima disponibilitatea de a acceptaun guvern condus de „Solidaritatea“, cu o minoritate comunistã12.

Aflând despre aceastã propunere, Nicolae Ceauºescu l-a convocat înaceeaºi searã pe ambasadorul sovietic în România, cãruia i-a cerut sãtransmitã la Kremlin îngrijorarea conducerii de la Bucureºti în legãturãcu evenimentele din Polonia, unde socialismul era în primejdie.Ceauºescu propunea o întrunire de urgenþã a conducâtorilor partidelorcomuniste din statele membre ale Tratatului de la Varºovia pentru adiscuta situaþia creatã.13 În seara aceleiaºi zile, ambasadorii celorlaltestate care fãceau parte din Tratatul de la Varºovia au fost convocaþi lasediul C.C. al P.C.R. fiind primiþi de Ion Stoian, secretarul ComitetuluiCentral cu probleme internaþionale ºi de Constantin Oancea – adjunctulministrului Afacerilor Externe, înmânându-li-se textul unei declaraþiicu rugãmintea de a fi transmisã secretarilor generali din þãrile respec-tive. Ion Stoian a precizat cã declaraþia exprima poziþia conduceriiP.C.R., a secretarului sãu general, Nicolae Ceauºescu.

În document se fãcea o evaluare a evenimentelor din Polonia ºi seaprecia cã socialismul se afla în pericol, cã desemnarea în frunteaguvernului a lui Mazowiecki reprezenta o cedare în faþa forþelorimperialiste, iar sindicatul „Solidaritatea“ era denunþat pentruatitudinea sa anticomunistã ºi prooccidentalã. În declaraþie se exprimaîngrijorarea faþã de soarta socialismului în Polonia, faþã de obligaþiile

103


9 Ion Constantin, Polonia în secolul totalitarismului. 1918-1989. Bucureºti.Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, 2007, p. 562

10 Ibidem, p. 56311 Vezi, pe larg, B. Kaminski, The Collapse of State Socialism. The Case of Poland,

Princeton, Princeton University Press, 199112 Structuri politice în Europa Centralã ºi de Sud-Est (1918-2001), vol. I.

Coordonator Ioan Scurtu, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2003, p. 26113 Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Ceauºescu ºi evenimentele din Polonia (1981-1989),

în „Historia“, ianuarie 2007

ei de stat aliat, membru al Tratatului de la Varºovia ºi se sugeraorganizarea unei consfãtuiri la care sã se discute situaþia creatã ºistabilirea de comun acord a unor mãsuri care sã împiedice lichidareasocialismului în aceastã þarã. Nu se propunea luarea unor anumitemãsuri, ele urmând a fi convenite de comun acord.

Reacþia la aceastã scrisoare-declaraþie a fost durã. Astfel, înrãspunsul conducerii Partidului Muncitoresc Unit Polonez, transmis la21 august, se afirma: „Încercãm sã înþelegem intenþiile tovarãºilorromâni, nu putem sã acceptãm ºi sã recunoaºtem motivaþia, nici apre-cierile ºi nici concluziile formulate în declaraþia conducerii PartiduluiComunist Român [...] Respingem afirmaþiile tovarãºilor români cãparticiparea în guvernul Republicii Populare Polone a reprezentanþilor«Solidaritãþii», serveºte «celor mai reacþionare cercuri imperialiste» ºicã aceasta este «nu numai o problemã internã a Poloniei, ci se referã latoate þãrile socialiste»“. P.M.U.P. aprecia cã problema formãriiguvernului era o chestiune exclusiv internã a Poloniei ºi menþiona cãliderii de la Bucureºti au susþinut în permanenþã neamestecul întreburile interne ale altor state. În acest context se amintea de atitudineaRomâniei în 1968, când nu numai cã nu a participat la invadareaCehoslovaciei, dar a ºi condamnat o asemenea acþiune. „Este inadmi-sibilã imputaþia fãcutã a priori unui guvern al unui stat suveran cã arsluji forþe strãine“ se aprecia în rãspunsul P.M.U.P. De asemenea, seconsidera ca „absolut nefondat reproºul cã transformãrile care au loc înPolonia constituie o loviturã serioasã pentru Tratatul de la Varºovia“,precizându-se cã Polonia „rãmâne fidelã obligaþiilor sale de aliat încadrul Tratatului de la Varºovia“. În acelaºi timp i se imputa luiCeauºescu faptul cã de-a lungul anilor el a susþinut cã nu existã unmodel unic de construire a socialismului, pentru ca acum sã reproºezeP.M.U.P. cã s-ar abate de la normele marxist-leniniste. „Dorim sãsubliniem cã transformãrile care au avut loc în Polonia ºi în alte þãrisocialiste nu încalcã cu nimic interesele României, ci dimpotrivã,servesc întãririi socialismului în lume, revenirii la vitalitatea ideilorsocialismului ºi a forþei sale de atracþie“14. În perspectivã istoricã,asemenea “sublinieri”, potrivit cãrora se urmãrea întãrireasocialismului ºi a forþei sale de atracþie, s-au dovedit a fi simple iluzii.

Un rãspuns la fel de dur a venit din partea liderilor PartiduluiMuncitoresc Socialist Ungar, la 24 august, care începea astfel: „Condu-cerea P.M.S.U. a luat cunoºtinþã cu consternare ºi fãrã a fi de acord cu

104

Ioan Scurtu

14 Principiul dominoului... pp. 165-167

conþinutul mesajului P.C.R. ºi al tovarãºului Nicolae Ceauºescu, princare se urmãreºte o acþiune comunã «folosind toate mijloacele învederea împiedicãrii lichidãrii socialismului în Polonia»“. În continua-re se aprecia cã practica de pânã atunci de construire a socialismului nua putut da rãspuns problemelor apãrute, ºi cã pentru rezolvarea acestorase impuneau fãurirea unui socialism democratic, crearea unei economiide piaþã, pluralism politic ºi autoadministrare. „þãrile noastre îºi aleg înmod independent drumul ºi metodele cele mai potrivite pentrudezvoltarea lor“, fapt ce nu exclude dezbaterile constructive ºi schim-bul sincer de pãreri „între parteneri suverani, independenþi ºi egali îndrepturi“. De aceea, în cadrul relaþiilor pe linie de partid ºi de stat „nu-ºi au locul datul de lecþii, insinuãrile, calificãrile precum ºi adoptareade hotãrâri comune, obligatorii, care sã joace un rol hotãrâtor în viaþapoliticã internã din þãrile noastre. S-a terminat definitiv cu valabilitateaamestecului militar sau cu orice alte mijloace ale unei þãri înproblemele interne ale alteia“. P.M.S.U. aprecia cã situaþia din Poloniaa rezultat în urma „unor alegeri libere ºi democratice“, iar constituireaguvernului Mazoviecki se desfãºura prin mijloace parlamentare ºi caatare nu era nevoie de nici o intervenþie din afarã. P.M.S.U. þinea sãaminteascã de poziþia din ultimele decenii ale P.C.R. ºi conduceriiRomâniei, care în mod sistematic a promovat principiile neamesteculuiîn treburile interne ºi suveranitãþii, de faptul cã în 1968 s-a pronunþatîmpotriva intervenþiei în Cehoslovacia, iar acum, în 1989, ºi-amodificat radical atitudinea, „venind în totalã contradicþie“ cu poziþiileanterioare15. Astfel, liderii Ungariei, care participaserã la invadareaCehoslovaciei în 1968, îi dãdeau lecþii lui Nicolae Ceauºescu, cel carecondamnase energic acea agresiune. Practic, Nicolae Ceauºescu eracombãtut cu propriile sale argumente, susþinute încã de la venirea sa laconducerea P.C.R. în martie 1965.

În ziua de 21 august 1989, secretarul general al P.C.R. a convocatComitetul Politic Executiv, pentru a-l informa despre demersul sãu ºirãspunsurile primite16. El s-a referit la propunerea pe care a fãcut-o,pentru organizarea unei întâlniri a conducâtorilor partidelor comuniste,care „ar constitui o puternicã manifestare a unitãþii þãrilor noastresocialiste, afirmarea solidaritãþii ºi a hotãrârii lor de a întãrisolidaritatea“. Nicolae Ceauºescu afirma cã „orientarea polonezilor

105


15 Ibidem, pp. 170-17116 Stenograma ºedinþei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de

21 august 1989, publicatã în "Clio 1989", nr. 1-2/2005, pp. 168-170

este în acord cu Uniunea Sovieticã ºi cred cã se poate spune chiar maimult, adicã este chiar la sfaturile Uniunii Sovietice“. De aceea,menþiona el, s-a adresat în primul rând sovieticilor, fiind convins cã ei„pot sã determine conducerea Partidului Muncitoresc Unit Polonez sãia poziþie mai fermã“. Din aceastã declaraþie se desprinde concluzia cãNicolae Ceauºescu, altãdatã campionul luptei împotriva amesteculuiUniunii Sovietice în treburile altor state socialiste, adoptase o atitudinecontrarã, solicitând liderilor de la Kremlin sã „determine“ conducereapartidului comunist polonez sã-ºi modifice punctul de vedere adoptatîn legãturã cu guvernul Mazowiecki.

Demersul lui Ceauºescu a avut un caracter confidenþial, opiniapublicã din România nefiind informatã nici în legãturã cu scrisoarea-declaraþie a conducerii P.C.R. ºi nici cu rãspunsurile primite din parteacelor cãrora s-a adresat. Iniþiativa sa a rãmas fãrã nici un rezultatpractic, dar a contribuit la compromiterea secretarului general al P.C.R.în ochii liderilor reformatori din statele socialiste.17

Tadeusz Mazowiecki a fost numit oficial în funcþia de prim-ministruîn ziua de 24 august. Pentru a risipi orice îndoialã privind orientareapoliticii externe a guvernului sãu, Mazowiecki a acordat un interviuziarului sovietic „Izvestia“, apãrut în aceeaºi zi, 24 august, în caredãdea asigurãri cã Polonia îºi va îndeplini cu loialitate datoriile de aliat,de membru al Tratatului de la Varºovia, va promova o politicã decolaborare cu Uniunea Sovieticã. În aceeaºi zi de 24 august, premierulTadeusz Mazoviecki a primit votul de încredere al parlamentului cu378 voturi pentru, 4 contra ºi 41 abþineri. Mihail Gorbaciov i-a trimisimediat lui Mazowiecki o telegramã de felicitare18.

În vara anului 1989 evenimentele s-au precipitat ºi în Ungaria.Aceastã þarã fusese vizitatã de preºedintele american George Bush înzilele de 11–12 iulie, care a declarat cã reformele se bucurau de totsprijinul sãu. În conferinþa þinutã la Institutul de ªtiinþe Economice„Karl Marx“ din Budapesta, preºedintele Bush a spus: „Acum pentruUngaria a început anotimpul libertãþii“ ºi a precizat: „Mã aflu aicipentru a vã oferi colaborarea S.U.A.“ El a fãcut promisiuni similare cucele expuse la Varºovia în urmã cu douã zile: va face propunerea caGrupul celor 7 þãri industrializate sã acorde „sprijin economic ºiasistenþã tehnicã“ Ungariei; va solicita Congresului S.U.A. sã aloce un

106

Ioan Scurtu

17 Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Ceauºescu ºi evenimentele din Polonia (1981-1989),în „Historia“, ianuarie 2007

18 Stelian Tãnase, Miracolul revoluþiei, p.177

fond de 25 de milioane dolari pentru finanþarea acþiunilor „de înviorarea economiei ungare ºi încurajarea investiþiilor americane în aceastãþarã“; va acorda, cu caracter permanent, clauza naþiunii celei maifavorizate, dupã adoptarea de câtre Parlamentul Ungariei a legii privinddreptul la emigrare; va facilita accesul liber al produselor ungare pepiaþa S.U.A.; va garanta investiþiile americane în Ungaria. De aseme-nea, a anunþat cã organizaþia americanã „Corpul Pãcii“ îºi va începeactivitatea în Republica Popularã Ungarã pentru rãspândirea cunoºtin-þelor de limba englezã, va aloca fonduri speciale pentru finanþareaschimburilor de experþi legislativi, oameni de afaceri, activiºtisindicali, pentru acordarea de burse de studii în S.U.A. etc19.

În timpul vizitei lui Bush a avut loc o manifestaþie la Budapesta înfavoarea dezvoltãrii relaþiilor între Ungaria ºi S.U.A.; între lozincilepurtate de participanþi (scrise în limbile englezã, francezã, italianã ºispaniolã) era ºi una cu caracter iredentist: „Destinul Transilvaniei seaflã în mâna marilor Puteri“. Preºedintele Bush a þinut sã temperezespiritele. El a declarat, ca ºi în Polonia, cã avea o bunã colaborare cuGorbaciov ºi a insistat sã nu se mai cearã retragerea trupelor sovieticedin aceste þãri. Totodatã, a subliniat cã S.U.A. se pronunþã pentrumenþinerea statu-quo-ului teritorial în Europa. Prin aceste declaraþii eldãdea asigurãri Poloniei cã va fi menþinutã graniþa pe Oder-Neise, iarpe de altã parte sugera cercurilor politice din Ungaria sã nu mai lansezelozinci revizioniste pe seama României, Cehoslovaciei ºi Iugoslaviei.Ca urmare a acestor recomandãri, liderii politici de la Varºovia ºi Buda-pesta au cerut ca în mass-media ºi la întrunirile politice din Polonia ºiUngaria sã nu se mai utilizeze lozinci revizioniste, antisovietice ºi sã numai cearã retragerea imediatã a Armatei Roºii de pe teritorile acestorstate. Mai mult, în Declaraþia-program a Partidului Muncitoresc Socia-list Ungar, publicatã la 19 august 1989, se aprecia cã Uniunea Sovieticãera partenerul principal al Ungariei ºi considera cã „elementulfundamental al politicii externe ungare va rãmâne ºi în continuareU.R.S.S.“20.

La 19 august a fost dat publicitãþii documentul elaborat de Comisiapentru învãþãmintele desprinse din drumul istoric al PartiduluiMuncitoresc Socialist Ungar, în care se aprecia: partidul trebuia sãrenunþe la monopolul politic ºi sã instituie un regim cu mai multe

107


19 Principiul dominoului... p. 13520 Ibidem, p.159

partide; guvernul Nagy Imre a trasat în 1956 „direcþiile reformatoarecare au ilustrat interesele naþionale“; evenimentele din 1956 au fostapreciate ca o „rãscoalã popularã, menitã sã înlãture stalinismul ºi sãînnoiascã socialismul“; epoca lui Kádár a adus o înviorare în ceea cepriveºte modernizarea vieþii ºi a mecanismului social, precum ºidezvoltarea rapidã a producþiei agricole; din 1972 a început un regres,care a demonstrat limitele modelului stalinist înnoit ºi al politiciikadariste. Conform acestui document, Conferinþa Naþionalã a P.M.S.U.din mai 1989 a modificat radical conducerea partidului ºi a decisrealizarea unor schimbãri fundamentale; viitorul Congres al P.M.S.U.,din octombrie 1989, trebuia sã devinã o „piatrã de hotar“ în clarificareaprincipiilor fundamentale ºi a liniei politice de urmat.

Tot în ziua de 19 august a fost publicatã Declaraþia-program aP.M.S.U., în care se aprecia: „Obiectivul principal al P.M.S.U. îlconstituie trecerea paºnicã ºi treptatã la socialismul democratic“. Seaveau în vedere distribuirea echilibratã a puterii prin alegeri libere,înfãptuirea unor reforme mai adânci, inclusiv în privinþa proprietãþii ºia trecerii la economia de piaþã. În politica externã, P.M.S.U. recunoºtearolul Uniunii Sovietice de „partener principal al Ungariei“; sepreconiza desfiinþarea simultanã a N.A.T.O. ºi a Tratatului de laVarºovia încã în sec al XX-lea; P.M.S.U. proclama principiulinviolabilitãþii frontierelor de stat; retragerea trupelor strãine de peteritoriul altor state, inclusiv a celor sovietice din Ungaria, urma sã aibãloc în cadrul procesului dezarmãrii. Un paragraf special era rezervatdrepturilor omului ºi ale minoritãþilor, în acest cadru fãcându-sereferire expresã la Transilvania: „P.M.S.U. considerã drept o obligaþiea sa sã-ºi ridice glasul în favoarea drepturilor omului, a egalitãþiiminoritãþilor ºi pentru apãrarea ºi realizarea totalã a acestor drepturi, înUngaria ºi în alte þãri; el se pronunþã, în cel mai ferm mod, împotrivalezãrii drepturilor naþionalitãþilor ºi a asimilãrii forþate a minoritãþii ºilibertatea legãturilor cu «naþiunea mamã»“. Evident, nu se fãcea nici oreferire la drepturile minoritãþilor din Ungaria, care erau, cu adevãrat,supuse unui intens proces de asimilare forþatã. De la circa 150 000 deromâni declaraþi în 1920, în Ungaria mai existau, recunoscuþi, maipuþin de 10 000. În perioada urmãtoarea a avut loc o dezbatere publicãa celor douã documente, fapt ce a contribuit la activizarea societãþiicivile ºi consolidarea unui pol al opoziþiei politice faþã de P.M.S.U.

Evoluþiile din Polonia ºi din Ungaria depãºeau limitele stabilite deGorbaciov pentru perestroika, iar situaþia din Uniunea Sovieticã îi

108

Ioan Scurtu

provoca liderului de la Kremlin o realã îngrijorare. La 19 august, eldeclara cã „perestroika este în primejdie“, fiind atacatã ºi de la dreaptaºi de la stânga: „Pe zi ce trece se exercitã asupra societãþii apãsarea uneiatmosfere de impas, de pesimism, de pierdere iremediabilã, deameninþare a haosului, sau a unei lovituri de stat“. În opinia sa, ceea ceunea pe cei de stânga ºi pe cei de dreapta era „faptul cã fac sã creascãtensiunea, seamãnã teama ºi decepþia faþã de perestroika“. Gorbaciovse consola cu faptul cã ideile adversarilor sãi erau „lipsite de o funda-mentare constructivã, realã. Propunerile lor nu þin seama, aºa cum ar fifiresc, de situaþia concretã, iar dialectica le este strãinã“21. El era con-vins cã perestroika se gãsea abia „în stadiul iniþial“, iar roadele ei se vorculege în timp. În fapt, reformele lui Gorbaciov au avut efecte contrarecelor preconizate de liderul sovietic. Economia nu numai cã nu s-aredresat, dar a intrat într-o crizã ºi mai profundã, nivelul de trai alcetãþenilor sovietici s-a deteriorat dramatic, aparatul de partid ºi de statacþiona haotic. Vizitând Moscova ºi având discuþii cu mai mulþi acti-viºti din domeniul ideologiei, Dumitru Popescu, membru în ComitetulPolitic Executiv al C.C. al P.C.R., nota: “Autoritãþile ideologice cu caream stat de vorbã (ºefii Institutului de Cercetãri Marxiste, Academia deªtiinþe, învãþãmântului politic pentru strãini ºi altele) mi-au declaratfãrã ocoliºuri cã reforma este un fiasco. Dupã ei, aceasta era dirijatãconfuz, haotic, de oameni necompetenþi, un fel de urechiºti, în fruntecu Gorbaciov.”22.

Liderul sovietic era pândit din umbrã de Boris Elþîn, care aºteptamomentul potrivit pentru a-i da lovitura de graþie ºi a-l înlãtura de laputere. Cea mai gravã problemã cu care se confrunta Gorbaciov era ceanaþionalã. La 23 august 1989, când se împlineau 50 de ani de lasemnarea pactului Molotov-Ribbentrop, în þãrile Baltice s-a organizatun lanþ uman de 560 km, participanþii protestând împotriva anexãriiEstoniei, Lituaniei ºi Letoniei de câtre Uniunea Sovieticã, în 1940. Înacel moment, în sprijinul lui Gorbaciov a intervenit administraþiaamericanã, ca un factor moderator: preºedintele Bush a transmissemnale cã nu încurajeazã modificãrile teritoriale în Europa; cu altecuvinte, nu era dispus sã accepte desprinderea de U.R.S.S. a þãrilorBaltice. Era doar o problemã de tacticã, deoarece aºa cum remarca uncolaborator al lui Francois Mitterand, „Imperiul sovietic rãmânea, în

109


21 Mihail Gorbaciov, Memorii…, pp. 231-239 (cap. VII - Perestrioka în primejdie)22 Dumitru Popescu, Cronos autodevorându-se…, p. 318

anii lui Bush, supraputere nuclearã, sprijinul lui Castro ºi al tuturorgherilelor din lume, inamicul care trebuia izolat, slãbit, distrus“.23

Pactul Molotov-Ribbentrop a fost condamnat ºi de Frontul Populardin RSS Moldoveneascã; în Declaraþia adoptatã la 2 august se cereaguvernului sovietic sã recunoascã faptul cã includerea Basarabiei ºinordului Bucovinei în URSS a fost o anexiune; totodatã, se propuneareîntoarcerea la RSSM a teritoriilor incluse nelegitim în R.S.S.Ucraineanã (fostele judeþe Ismail, Bolgrad, Cetatea Albã ºi Hotin). La27 august, s-a desfãºurat un uriaº miting, numit Marea AdunareNaþionalã, organizat de Frontul Popular, sub lozinca,,Limbã! Alfabet!”Într-o rezoluþie adoptatã de Marea Adunare Naþionalã s-a cerut catricolorul (roºu-galben-albastru) sã fie considerat Drapelul de Stat alRepublicii. Aceste deziderate au fost susþinute de noul preºedinte alSovietului Suprem al RSS Moldoveneºti, Mircea Snegur (ales la 29iulie 1989), astfel cã în ziua de 30 august a fost adoptatã legea cuprivire la funcþionarea limbilor pe teritoriul RSSM, care prevedea:limba de stat este limba moldoveneascã, iar grafia - cea latinã.

În Cehoslovacia a avut loc, la 21 august, o mare manifestaþie laPraga împotriva invaziei trupelor Tratatului de la Varºovia, în 1968;autoritãþile au intervenit, operând numeroase arestãri. ConducereaPartidului Comunist Cehoslovac se declara împotriva reformelor detipul celor din Polonia ºi Ungaria, rãmânând reticentã faþã deperestroika lui Gorbaciov.

La „trena“ reformelor se afla Polonia, prima þarã socialistã careavea un prim-ministru necomunist. La 12 septembrie, parlamentul avotat lista cabinetului propus de Mazowiecki cu 402 voturi pentru ºi 13abþineri; era un guvern de coaliþie, alcâtuit din 11 miniºtri ai Soli-daritãþii, 4 ai Partidului Muncitoresc Unit Polonez (comunist), 4 aiPartidului Þãrãnesc, 1 al Partidului Social-Democrat. Comuniºtii deþi-neau ministerele Apãrãrii, de Interne, al Transporturilor ºi al Comer-þului Exterior. Administraþia americanã l-a sfãtuit pe Tadeusz Mazo-wiecki sã facã declaraþii liniºtitoare privind politica externã a Poloniei.Urmând aceastã sugestie, în ºedinþa Seimului din 17 septembrie 1989,Mazowiecki a precizat: „Deschiderea Poloniei faþã de întreaga lume nuînseamnã renunþarea la legãturile ºi obligaþiile asumate faþã de aliaþiiPoloniei [...] Guvernul va respecta legãturile Poloniei, decurgând din

110

Ioan Scurtu

23 Jacques Attali, Francois Mitterand aºa cum a fost. Traducere Elena Dan.Bucureºti, Editura Historia, 2008, p. 269.

pacte internaþionale ºi îºi va îndeplini obligaþiile care rezultã din aces-tea. Guvernul va dezvolta relaþii de alianþã cu U.R.S.S. în spiritul prin-cipiilor egalitãþii în drepturi ºi al respectului suveranitãþii“24. Aceleaºisfaturi au fost date de Administraþia de la Washington ºi Ungariei. Cuprilejul vizitei în S.U.A., la mijlocul lunii septembrie 1989, MátyásSzüros, preºedintele Parlamentului de la Budapesta, a declarat cãUngaria ar dori o „schimbare istoricã“ în politica sa externã, “trecândde la calitatea de membru al Tratatului de la Varºovia la cea deneutralitate cu garanþii internaþionale“. Preºedintele Bush a cerutparlamentarilor unguri „sã nu se grãbeascã prea tare, pentru a nu puneîn pericol aranjamentele existente de o lungã perioadã în EuropaRãsãriteanã“25. Liderii maghiari i-au urmat sfatul.

Având în vedere dificultãþile cu care se confrunta Gorbaciov,serviciile secrete americane au început sã ia în calcul o posibilãalternativã prin impunerea în prim-planul vieþii politice din UniuneaSovieticã a lui Boris Elþîn, fost membru în Prezidiul C.C. al PCUS, darcare intrase în conflict cu liderul de la Kremlin. Elþîn a efectuat înseptembrie 1989 o vizitã în S.U.A., exprimând-ºi dorinþa de a prezentapreºedintelui Bush ºi altor oficialitãþi americane pãrerile sale privind„modul în care S.U.A. ar putea înfãptui programul de restructurare dinU.R.S.S.“ Preºedintele Bush a evitat sã-l primeascã pe rivalul luiGorbaciov, dar în ziua de 12 septembrie a venit în sala în care acestadiscuta cu ºeful Consiliului Securitãþii Naþionale pentru a-l saluta. Elþîna afirmat cã Uniunea Sovieticã era confruntatã cu „o crizã economicã,o crizã politicã ºi o crizã socialã ºi în general, o crizã a întregiisocietãþi“, care ar putea împinge þara spre prãpastie. Dacã politica luiGorbaciov nu va da rezultate într-un interval de ºase luni pânã la un an,ar putea izbucni o revoluþie venitã de jos, iar o astfel de alternativã vaavea efecte negative ºi asupra S.U.A.26 Declaraþiile lui Elþîn au fost unbalon de încercare, permiþând lui Lawrence Eagleburger, adjunctulsecretarului de Stat al S.U.A., sã declare la 18 septembrie cã „nu estesarcina politicii externe americane ºi nici a parlamentarilor occidentalide a asigura succesul reformelor întreprinse de Gorbaciov“ ºi cã sarcinaprincipalã era „de a promova interesele Occidentului, indiferent dacã

111


24 Principiul dominoului, p. 19825 Ibidem, p. 20226 Ibidem, p. 201

Gorbaciov ar reuºi sau va eºua“27. Cu alte cuvinte, SUA luau în calculºi varianta eliminãrii lui Gorbaciov.

Deocamdatã, Administraþia de la Washington îºi exprima publicsprijinul pentru politica lui Gorbaciov. În timp ce Elþîn îºi continuaperiplul american, ministrul sovietic de Externe, Eduard ªevardnadze,a fãcut o vizita în S.U.A., fiind primit în ziua de 21 septembrie depreºedintele Bush, cu care a avut o discuþie de douã ore (dublu decâtfusese programat). Cu acest prilej, s-a cãzut de acord asupra uneiîntâlniri la nivel înalt sovieto-americane, la care cei doi lideri sã seconcentreze asupra „schimbãrilor rapide“ care aveau loc în „bloculrãsãritean ºi a evoluþiei spre democratizare în lume, în general“28.Eduard ªevardnadze, în discuþia cu omologul sãu, James Baker, avutãa doua zi, a propus sã se treacã „de la fosta confruntare la cooperare ºiacþiuni comune“29, idee împãrtãºitã de secretarul de Stat.

În toamna anului 1989, S.U.A. erau interesate ca reformele luiGorbaciov sã reuºeascã. O afirma deschis, la 16 octombrie, secretarulde Stat: „Mihail Gorbaciov este angajat în reforme profunde, care vorface foarte dificilã o eventualã abandonare a iniþiativelor sale, indife-rent de persoana care-l va înlocui“. James Baker a declarat cã Admi-nistraþia S.U.A. „crede în sinceritatea lui M. Gorbaciov cã este animatde dorinþa unor reforme de gen occidental ºi nu încearcã doar sã câºtigetimp pentru lupta sa cu capitalismul american“30. În mod cert, Gor-baciov se bucura de un constant sprijin extern – în special din parteaS.U.A. – în timp ce situaþia sa în U.R.S.S. devenea tot mai precarã.

Problema cea mai nevralgicã se dovedea a fi cea naþionalã. PlenaraC.C. al PCUS din 19-20 septembrie a respins dreptul popoarelor laautodeterminare pânã la separarea de statul sovietic. În opinia lui Gor-baciov, perestroika asigura autoadministrarea, prin care se pãstra speci-ficul naþional, dreptul fiecãrui popor de a folosi avantajele suveranitãþii,de a soluþiona în mod independent problemele dezvoltãrii saleeconomice, politice ºi culturale. El s-a pronunþat pentru dreptul tuturorrepublicilor de a oficializa limba naþiunii majoritare, cu menþinerealimbii ruse ca limbã de comunicare interetnicã, aceasta având statutulde limbã oficialã, pentru apãrarea integritãþii teritoriale a URSS.

112

Ioan Scurtu

27 Ibidem, p. 19428 Ibidem, p. 20329 Eduard ªevardnadze, Memorii…, p. 12930 Principiul dominoului... p. 228

În Iugoslavia, tendinþele spre secesiune ale republicilor, care fãceauparte din Federaþie, au devenit tot mai clare. În conducerea UniuniiComuniºtilor din Iugoslavia s-au dezvoltat curente reformiste, carevizau mai ales viitorul acestui stat. Se contura perspectiva unei sciziunipe criterii naþionale, comuniºtii din Slovenia, Croaþia, Kossovo, Bosniaºi Herþegovina fiind preocupaþi de gãsirea unei platforme comune cuorganizaþiile de opoziþie constituite în aceste republici. La 27 septem-brie 1989, Parlamentul Sloveniei a modificat Constituþia Republicii,înlãturând articolul privind rolul conducâtor al Uniunii Comuniºtilor ºiprevãzând dreptul la secesiune al acestei Republici.

3. CÃDEREA ZIDULUI BERLINULUI

În toamna anului 1989 în centrul atenþiei s-a aflat RepublicaDemocratã Germanã. Un numãr mare de cetãþeni est-germani s-aurefugiat în Ungaria, cerând sã li se permitã sã plece în R.F. Germania.Încã de la 24 august, primul-ministru al Ungariei, Németh Miklós, i-ainformat pe cancelarul vest-german Helmut Kohl ºi pe cancelarulaustriac Franz Vranitzky cã a decis sã deschidã graniþa dintre Ungariaºi Austria. Oficialitãþile de la Berlin au protestat împotriva atitudiniiBudapestei, afirmând cã, potrivit articolului 8 al Convenþiei semnate decele douã þãri în 1968, partea est-germanã consemna în foile decãlãtorie, care þineau loc de paºaport, þãrile în care urma sã se deplasezeturistul respectiv. Guvernul Ungariei a cerut punctul de vedere alMoscovei, care nu a formulat nici o obiecþie faþã de denunþarea unila-teralã a articolului menþionat. În seara zilei de 10 septembrie, guvernulde la Budapesta a fãcut cunoscut cã, începând cu ora 24, cetãþenii est-germani aflaþi pe teritoriul Ungariei puteau pleca în orice direcþiedoreau. Guvernul vest-german, care finanþase autoritãþile ungare pentruîntreþinerea est-germanilor refugiaþi în Ungaria, a transmis imediatmulþumirile sale pentru aceastã decizie, iar la începutul lunii octombriea anunþat cã se va acorda Ungariei un credit în valoare de un miliard demãrci. Occidentul ºtia sã-i rãsplãteascã pe cei care fãceau gesturicurajoase, iar stimulentele materiale aveau un rol important pentruautoritãþile unei þãri aflate în crizã.

Opoziþia din R.D. Germanã a început sã se organizeze în NoulForum, dar Ministerul de Interne a interzis activitatea acestuia.Totuºi,numãrul aderenþilor Noului Forum a crescut, ajungând la începutul

113


lunii octombrie la câteva mii. Una dintre cererile opoziþiei era aceea dea nu se mai prezenta o viziune triumfalistã asupra socialismului, înperspectiva festivitãþilor organizate cu prilejul împlinirii a 40 de ani dela înfiinþarea R.D. Germane. O primã manifestaþie de stradã de mariproporþii a avut loc la Leipzig în ziua de 25 septembrie. Forþele deordine au intervenit, operând numeroase arestãri. Reacþia nu a întârziat:începând cu 2 octombrie în principalele oraºe din R.D. Germanã s-auorganizat manifestaþii în favoarea respectãrii drepturilor omului ºipentru democraþie.

Migraþia est-germanilor a antrenat schimbãri ºi în RepublicaSocialistã Cehoslovacã. Mulþi est-germani au decis sã aleagã o calemai directã pentru a ajunge în R.F. Germania, folosind teritoriul Ceho-slovaciei. Neavând aprobarea autoritãþilor cehoslovace pentru liberatrecere a graniþei, aceºtia s-au stabilit în curtea Ambasadei R.F. Germa-nia din Praga, care în câteva zile a devenit neîncãpãtoare. Pe acest fond,în ziua de 26 septembrie s-a desfãºurat o consfãtuire la MinisterulFederal al Afacerilor Externe al Cehoslovaciei la care au fost invitaþiºefii misiunilor diplomatice acreditate la Praga, unde li s-a prezentatexpunerea „Problemele actuale ale restructurãrii economice în Ceho-slovacia“; ideile de bazã erau: restructurarea mecanismului economic,adâncirea democratizãrii societãþii cehoslovace; elaborarea unei noiConstituþii care sã þinã seama de declaraþia universalã a drepturiloromului. În acelaºi timp, s-a accentuat asupra faptului cã „ºi în viitor seare în vedere menþinerea ºi chiar creºterea rolului conducâtor alPartidului Comunist în societatea cehoslovacã“1.

Oficialitãþile din Cehoslovacia începeau sã accepte perestroika, încondiþiile în care erau supuse unei puternice presiuni din partea miilorde est-germani care cereau sã li se acorde dreptul de a trece în R.F.Germania. În seara zilei de 3 octombrie se refugiaserã în sediulAmbasadei R.F. Germane din Praga peste 4 000 de est-germani, iar cir-ca 1 500 se aflau în faþa Ambasadei. În urma unei convorbiri telefonicecu Helmut Kohl, preºedintele guvernului cehoslovac, Ladislav Adameca decis ca aceºtia sã poatã pleca fãrã vizã în R.F. Germania2.Entuziasmul est-germanilor care plecau din „iadul comunist“ în „raiullibertãþii“ i-a molipsit pe cehi ºi pe slovaci.

114

Ioan Scurtu

1 Principiul dominoului.... p. 2072 Ibidem, p. 221

În Ungaria a avut loc, în zilele de 6-9 octombrie, Congresulextraordinar al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. În cuvântul sãu,Reszö Nyers a apreciat cã „odatã cu schimbãrile care au loc în cadrulsocietãþii ungare, se încheie ºi rolul istoric al P.M.S.U. Acum avemnevoie de un partid nou, dar care sã nu continue politica P.M.S.U.“;acest partid „nu putea fi comunist, întrucât acesta, faþã de perioadaanterioarã, trebuie sã reprezinte interesele celor ce muncesc pe o ariemai largã ºi nu poate fi nici social-democrat, deoarece activitateaacestuia trebuie sã fie mai cuprinzãtoare decât înþelesul clasic. Noulpartid, de stânga, trebuie sã se angreneze mai puternic în realizareareformelor în toate domeniile“3. Prin decizia adoptatã, partidulcomunist înceta sã mai existe în Ungaria, nu numai ca structurã deguvernãmânt, dar ºi ca organizaþie marxist-leninistã4. Congresul adecis, la 7 octombrie, înfiinþarea Partidului Socialist Ungar, care urmasã se organizeze de jos în sus, pânã la 31 octombrie, iar pânã la 10noiembrie sã fie alese organele de conducere ºi sã se înmânezemembrilor carnetele de partid. În funcþia de preºedinte al PartiduluiSocialist Ungar a fost ales Reszö Nyers.

Deºi situaþia din þara sa era extrem de tensionatã, Erich Honecker aþinut sã organizeze sãrbãtorirea a 40 de ani de la înfiinþarea R.D.Germane (7 octombrie); au fost invitaþi toþi liderii þãrilor membre aleTratatului de la Varºovia, inclusiv Nicolae Ceauºescu. De-a lungulanilor, între liderul de la Berlin ºi cel de la Bucureºti au existat nume-roase momente de tensiune, având la bazã atitudinea faþã de UniuneaSovieticã. Honecker era principalul susþinãtor al directivelor Kremli-nului ºi critica politica de independenþã a conducerii de la Bucureºti.Dupã venirea lui Gorbaciov la putere, Ceauºescu ºi Honecker s-ausituat pe o poziþie similarã, de rezistenþã faþã de perestroika ºi glas-nosti, militând pentru respectarea întocmai a învãþãturii marxist-leniniste, pentru puritatea ideologiei comuniste.

Vedeta reuniunii de la Berlin a fost Mihail Segheevici Gorbaciov,primit cu mare speranþã de est-germani. În momentul când acesta a de-pus coroana de flori la Monumentul Eroilor Sovietici, din mulþime s-ascandat: „Ajutã-ne, Gorbaciov!“. În cuvântul sãu la adunarea festivã,Erich Honecker s-a menþinut pe linia socialismului „ortodox“, nelãsând

115


3 Ibidem, p. 215-2164 Vezi, pe larg, A. Horváth, A. Szákolczai, The Dissolution of Communist Power.

The Case of Hungary, London & New York, 1992

sã se întrevadã nici o dorinþã de reformare a societãþii est-germane.Replica lui Gorbaciov a devenit memorabilã: „Cel care reacþioneazã cuîntârziere este pedepsit de viaþã“5. Dar nici Honecker nu s-a lãsat maiprejos; potrivit unor relatãri el ar fi spus: „U.R.S.S.-ul este o þarã mareºi de aceea perestroika va avea nevoie de zece ani sã o distrugã.R.D.G.-ul este mic ºi nu vor fi necesare mai mult de zece zile. Iatã dece spun nu“6. Atât pronosticul lui Gorbaciov, cât ºi cel al lui Honeckers-au adeverit, chiar dacã nu în ritmul menþionat de liderul est-german.

Festivitãþile oficiale au fost perturbate de o demonstraþie a câtorvamii de est-germani, care au încercat sã se apropie de Palatul Republicii,unde tocmai se desfãºura recepþia oferitã în cinstea delegaþiilor strãine.Manifestanþii purtau lozinci prin care cereau libertate, reforme, demo-craþie, legalizarea organizaþiei Noul Forum º.a. Ei scandau numele luiGorbaciov, iar pe una din lozinci era scris: „A învãþa de la UniuneaSovieticã înseamnã a învãþa sã învingi“. Poliþia a intervenit, operândmai multe arestãri, dupã care a blocat intrãrile în centrul oraºului.

Manifestaþiile au continuat pânã noaptea târziu ºi s-au reluat a douazi, în zona perifericã a Berlinului, precum ºi în oraºele Leipzig, Dresda,Potsdam, Jena º.a. Agenþia oficialã de ºtiri (A.D.N.) a transmis cã, înseara zilei de 7 octombrie, „huliganii, în cârdãºie cu mijloacele de in-formare occidentale, au încercat sã perturbe serbãrile populare ocazio-nate de aniversarea R.D.G“7. În timp ce mass-media guvernamentalãelogia realizãrile regimului socialist în cei 40 de ani de la înfiinþareaR.D.G., pe adresa Partidului Socialist Unit din Germania erau trimisesute de scrisori prin care se cerea o politicã de reforme, în spiritulperestroika.

Manifestaþiile populare au continuat în zilele urmãtoare pe întregcuprinsul þãrii. În unele localitãþi, oficialitãþile au intrat în dialog cumanifestanþii. Între lozincile lansate s-a aflat ºi cea privind unificareaGermaniei. La 11 octombrie, cancelarul Helmut Kohl îi comunicatelefonic lui Gorbaciov: „Republica Federalã nu este interesatã în niciun caz de existenþa unui haos în R.D.G. Noi sperãm ca evoluþiile deacolo sã nu scape de sub control, ca sentimentele sã nu debordeze.Interesul nostru este mai degrabã ca R.D.G. sã se alãture cursuluisovietic de reforme ºi restructurãri ºi ca oamenii sã rãmânã acolo“8.

116

Ioan Scurtu

5 Aleksandr Iakovlev, Ce vrem sã facem…, p. 1086 Françoise Thom, Sfârºitul comunismului, Iaºi, Editura Polirom, 1996, p. 667 Principiul dominoului…, p. 219

Deocamdatã ideea unificãrii celor douã state nu era promovatã în moddeschis, dar ea plutea în aer.

Intervenþia forþelor de ordine est-germane împotriva manifestanþilora determinat reacþia Washingtonului. La 12 octombrie purtãtorul decuvânt al Casei Albe declara cã „americanii urmãresc evoluþiile dinRepublica Democratã Germanã cu interes ºi preocupare, iar S.U.A.sperã cã guvernul est-german poate gãsi voinþa de a rãspunde, în moduman ºi pozitiv, la dorinþa covârºitoare de schimbare“. În acelaºi timp,el a precizat cã „S.U.A. deplorã represiunea oriunde aceasta are loc ºiîi admirã pe cei care urmãresc libertãþi democratice într-un fel sau altul.Rãmâne de vãzut cu exactitate ce se întâmplã în plan intern în R.D.G.,dar S.U.A. îi susþin întotdeauna pe cei care luptã pentru mai multãlibertate9.

În zilele de 11-12 octombrie s-a desfãºurat Plenara ComitetuluiCentral al Partidului Comunist Cehoslovac. Miloš Jakes a prezentat unraport în care susþinea cã politica de restructurare ºi democratizaredevenea tot mai mult o problemã practicã a celor mai largi pãturi alesocietãþii. Secretarul general aprecia cã „politica Partidului ComunistCehoslovac se bucurã de sprijinul poporului“ ºi a criticat acþiuneagrupãrilor din opoziþie care, „cu sprijinul anumitor cercuri politice ºimijloace de informare din Occident“, încearcã sã profite de procesul derestructurare ºi democratizare, precum ºi de anumite greutãþi ºi lipsuri,având ca obiectiv „destabilizarea socialismului, slãbirea rolului parti-dului ºi discreditarea acestuia“. Jakes constata cã, în ultimul timp, acelecercuri primeau sprijin, nu numai din Occident, ci ºi „din partea dife-ritelor forþe legale ºi de opoziþie din unele þãri socialiste, îndeosebi R.P.Polonã ºi R.P. Ungarã. O anumitã influenþã au ºi acþiunile diferitelorgrupãri din U.R.S.S.“ El cerea ca Partidul Comunist Cehoslovac sãîntreþinã un dialog permanent cu cetãþenii pentru a „demasca, totodatãcaracterul duºmãnos al acþiunilor grupãrilor de opoziþie“. Secretarulgeneral constata cã „R.D.G. a devenit þinta unei campanii grosolane dinpartea R.F.G. ºi a altor state“, pe care o aprecia ca fiind extrem de peri-culoasã, drept care îºi declara „deplinul sprijin faþã de poziþia acesteia“.Se exprima, totodatã, dezacordul faþã de hotãrârea conducerilor de par-tid din Polonia ºi Ungaria, care condamnaserã intervenþia din august1968 în Cehoslovacia. În raport se mai afirma: „Conducerea P.C.C.

117


8 Helmut Kohl, Am vrut unificarea Germaniei, Iaºi, Institutul European, 1999, p. 869 Principiul dominoului..,, p. 224

sprijinã mãsurile care duc la întãrirea ºi dezvoltarea socialismului înaceste þãri. Totodatã, nu este indiferentã faþã de stãrile de lucruri care înþãrile prietene sunt îndreptate spre distrugerea orânduirii socialiste. Ur-mãrim cu atenþie aceste realitãþi ºi tragem din ele învãþãminte. Fãrã re-structurare nu este posibilã dezvoltarea în continuare a societãþii so-cialiste, însã aceasta nu înseamnã, în nici un caz, cã vom ceda poziþiileîn favoarea forþelor antisocialiste ºi vom permite ca partidul sã piardãinfluenþa asupra evoluþiei evenimentelor“10. Limbajul folosit eraaproape identic cu cel al liderului politic român Nicolae Ceauºescu.

Principiul dominoului funcþiona cu tot mai multã eficienþã. DinCehoslovacia, atenþia s-a mutat în R.D. Germanã unde, la PlenaraC.C. al P.S.U.G., din 18 octombrie, Erich Honecker ºi-a anunþat de-misia din funcþia de secretar general, „din motive de sãnãtate“. În loculsãu a fost ales Egon Krenz, un cunoscut adept al gorbaciovismului.Noul lider afirma cã partidul comunist trebuia sã-ºi menþinã rolulconducâtor, deoarece „socialismul este singura alternativã manifestãfaþã de capitalism“11. În noua sa calitate, Egon Krenz a asigurat o maimare libertate pentru mass-media, a iniþiat un dialog cu cercurile opo-ziþiei, a avut o întâlnire cu Werner Leich, conducâtorul Bisericii Evan-ghelice din R.D. Germanã. Totuºi, politica sa era consideratã insu-ficientã, drept care au continuat manifestaþiile pe întreg cuprinsul þãrii.

Un nou impuls a venit din Ungaria. La 20 octombrie, Parlamentula decis modificarea Constituþiei în punctele ei esenþiale: denumireastatului devenea Republica Ungaria, renunþându-se la cea de „Repu-blicã Popularã“, care semnifica statul socialist; nici un partid nu puteasã îndrume ºi sã conducã un organism de stat, numai alegerile liberestabilind structurile de conducere. Totodatã, s-a introdus conceptul de„economie de piaþã“, în care proprietatea colectivã coexista, în condiþiide egalitate, cu cea particularã. De asemenea, Parlamentul a adoptatlegea privind partidele politice, pluripartidismul devenind o realitate pedeplin recunoscutã.

În Bulgaria, ideile lui Gorbaciov câºtigau teren. Clubul pentrusprijinirea Glasnosti-ului ºi Perestroikãi, aflat sub conducerea lui JeliuJelev, promova linia reformei. Disputele au început sã se manifeste ºila vârful Partidului Comunist. Cu prilejul întrunirii reprezentanþilor

118

Ioan Scurtu

10 Ibidem, pp. 231-23511 Ibidem, p. 244

statelor participante la Tratatul de la Varºovia, desfãºuratã în iulie laBucureºti, ministrul bulgar de Externe Petar Mladenov a avut o discuþiecu Gorbaciov, care i-a spus: „Simpatizãm cu voi ºreformiºtiiþ, dar astaeste treaba voastrã“12. Dincolo de formula diplomaticã utilizatã deliderul de la Kremlin este cert cã ministrul Mladenov a primit „undãverde“ pentru acþiunea care viza debarcarea lui Jivkov.

Dupã câteva luni de manevre, timp în care a câºtigat susþinãtori, la24 octombrie, Mladenov a adresat o scrisoare Biroului Politic alComitetului Central al Partidului Comunist Bulgar în care criticapolitica promovatã de Todor Jivkov. Gestul sãu a fost urmat de StankoTodorov, preºedintele Adunãrii Naþionale, de alþi fruntaºi politici ºioameni de culturã. În faþa acestei ofensive, Todor Jivkov a solicitat luiMihail Gorbaciov o întâlnire pentru „consultãri“, dar liderul de laKremlin a refuzat, sub motiv cã „problemele bulgare trebuie rezolvatede comuniºtii bulgari“. Gorbaciov avea sã explice motivaþia realã arefuzului sãu: „Am înþeles de la bun început cã ceruse sã vinã pentru caapoi, aºa cum a fost adesea cazul în trecut, sã pretindã cã Moscova ºiGorbaciov îl susþin“13 Aºadar, vechea tacticã a lui Jivkov nu a mai avutsucces, iar scaunul sãu trosnea din toate încheieturile.

De la sfârºitul lunii octombrie pe agenda diplomaþiei europene ºichiar mondiale a apãrut problema unificãrii celor douã stategermane. În cadrul convorbirii telefonice Krenz-Kohl din 31 octom-brie s-a convenit sã nu mai fie încurajatã emigrarea est-germanilor spreR.F.G. Prin înlãturarea lui Honecker de la conducerea P.S.U.G. obiec-tivul principal fusese atins: noii lideri de la Berlin se declarau în fa-voarea reformelor ºi manifestau o deschidere realã pentru dialogulintergerman. Deoarece perspectiva unificãrii Germaniei a provocatîngrijorare în Polonia, Egon Krenz a fãcut o vizitã la Varºovia (1-2 no-iembrie), urmat de Helmut Kohl (11 noiembrie), ambii lideri germanidând asigurãri conducerii poloneze cã recunosc graniþa Oder-Neisse.

Manifestaþiile din R.D. Germanã au continuat. În ziua de 4 no-iembrie, la Berlin, au participat circa 300 000 de persoane, la care auluat cuvântul reprezentanþi ai grupãrilor politice independente, oamenide culturã, ziariºti, studenþi, dar ºi fruntaºi ai P.S.U.G., precum primul-secretar al Comitetului de partid din Capitalã. Mitingul, care a durat trei

119


12 J. Levesque, 1989. La fin d'un empire. L'U.R.S.S. et la libération de l'Europe del'Est, Paris, 1995, p. 219

13 Mihail Gorbaciov, Memorii…, p. 108

ore, a fost transmis în direct la televiziunea R.D.G. Între lozincile vehi-culate a fost demisia guvernului ºi a conducerii partidului. Peste treizile, la 7 noiembrie, guvernul condus de Willi Stoph a demisionat, fiindnumit un nou premier în persoana economistului reformist HansModrow.

Ziua de 7 noiembrie a fost marcatã în Uniunea Sovieticã fãrã fastulde altã datã, prin care se cinstea victoria Marii Revoluþii Socialiste dinOctombrie. Tensiunile interne erau prea mari, iar Gorbaciov privea cuîngrijorare evoluþiile interne care-i scãpau tot mai mult de sub control.Parada militarã din Chiºinãu a fost împiedicatã de un grup de mani-festanþi, în frunte cu Leonida Lari, care s-au postat în faþa tancurilorcare se pregãteau sã treacã prin faþa tribunei oficiale. Primul secretar alC.C. al Partidului Comunist din Moldova, Simion Grossu, a trebuit sãse retragã din faþa mulþimii care scanda lozinci:,,Vrem produsealimentare, nu rachete!”,,,Vrem viaþã bunã, nu tancuri!”14.

Peste nouã zile, la 16 noiembrie, Plenara C.C. al P.C din Moldova,lua act de demisia lui Grossu, alegându-l în locul lui pe PetruLucinschi, un apropiat de Gorbaciov.

În R.D. Germanã, una dintre primele hotãrâri ale premieruluiModrow a fost acordarea dreptului pentru cetãþenii est-germani sãcãlãtoreascã unde doreau. În consecinþã, nu mai era nevoie de a tranzitaalte state (Iugoslavia, Austria, Polonia, Cehoslovacia) pentru a ajungeîn R.F.G., deoarece graniþa dintre cele douã state era deschisã.

În aceste condiþii singurul simbol care-i despãrþea pe germani eraZidul Berlinului, construit din iniþiativa liderului sovietic Hruºciov în1961. Într-o atmosferã de mare entuziasm, în ziua de 9 noiembrie1989, cetãþenii din Estul ºi Vestul Germaniei au dãrâmat zidulBerlinului. Acest act a avut o importantã semnificaþie politicã: se puneacapãt separãrii celor douã state germane, hotãrâtã de Marile Puteri(S.U.A., Marea Britanie, Uniunea Sovieticã ºi Franþa) la sfârºitul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial, iar pe un plan mai larg, înceta divizareaEuropei în blocuri politico-militare diametral opuse.

Practic, la 9 noiembrie, a început procesul de unificare a Germanieiprin contacte directe între liderii politici, între conducâtorii firmeloreconomice, oamenii de culturã etc. P.S.U.G. îºi pierduse de facto roluldeterminant în R.D. Germanã, înscriindu-se în valul popular care

120

Ioan Scurtu

14 Gheorghe E. Cojocaru, 1989 la Est de Prut, p.188-189

impunea unificarea celor douã state. Istoricii au apreciat astfel acestmoment: „þara din care Moscova a dorit sã facã, fãrã a reuºi vreodatã,un fel de far cãlãuzã al ideologiei sale ºi un exemplu al reuºiteieconomice socialiste sucombã sub presiunea ultimelor miºcãri destradã care preced regãsirea germanilor, dupã o perioadã atât deîndelungatã“15.

Evenimentele din R.D.G. ºi mai ales dãrâmarea zidului Berlinuluiau impulsionat evoluþiile din Bulgaria.Sub presiunea reformatorilorgorbacioviºti din Biroul Politic, în seara zilei de 9 noiembrie, TodorJivkov a acceptat sã cedeze puterea16. În ziua de 10 noiembrie a avutloc Plenara C.C. al Partidului Comunist Bulgar, la care Todor Jivkov afost nevoit sã demisioneze din funcþia de secretar general ºi din cea depreºedinte al Consiliului de Stat al R.P. Bulgare. În funcþia de secretargeneral a fost ales Petar Mladenov, act ce marca victoriagorbacioviºtilor în Bulgaria. Proaspãtul secretar general a avut chiar înaceeaºi zi o întâlnire cu reprezentanþi ai intelectualitãþii, prezentându-le noile orientãri ale restructurãrii, care vizau crearea unui „statsocialist modern ºi al justiþiei“17

La 18 noiembrie a avut loc sesiunea Adunãrii Populare (parla-mentul), care a decis constituirea unei Comisii pentru elaborarea noiiConstituþii. În cadrul lucrãrilor acesteia s-a subliniat cã toate mãsurilece urmau a fi întreprinse trebuiau sã vizeze consolidarea ºi dezvoltarea„orânduirii socialiste, iar îndeplinirea acestui obiectiv nu se poateconcepe fãrã rolul de avangardã al Partidului Comunist“. Erau cuvinteaproape identice cu cele rostite cu puþin timp în urmã de liderul sovieticMihai Gorbaciov. S-a insistat asupra faptului cã în viitor AdunareaPopularã trebuia sã exercite un control efectiv asupra activitãþii guver-nului ºi a modului cum erau aplicate legile adoptate. S-a decis abroga-rea articolului din Codul Penal pe baza cãruia puteau fi condamnatepersoanele care „prin afirmaþii nereale, puteau sã creeze neîncrederefaþã de autoritãþi sau faþã de mãsurile întreprinse de acestea“. Toatepedepsele date pe baza acestui articol au fost anulate. În Adunarea

121


15 Jean-Michel Gaillard ºi Anthony Rowley, Istoria continentului european, de la1850 pânã la sfârºitul secolului al XX-lea. Traducere Em. Galaiciu Pãun, Bucureºti,Editura Caster, 2001, p. 555

16 Plamen Petrov, Factori interni ºi externi care au determinat cãderea regimuluiJivkov în Bulgaria, în "Caietele Revoluþiei", nr. 6/2007

17 Principiul dominoului…, p. 297

Popularã, ca ºi la mitingul care a urmat, au fost adresate critici severela adresa lui Todor Jivkov ºi s-a propus constituirea unei comisii departid ºi de stat care sã ancheteze modul în care au fost folosite unelefonduri de câtre membrii familiei acestuia18.

Cu toate restricþiile impuse de regim, în Cehoslovacia populaþia adevenit tot mai activã. În ziua de 17 noiembrie, circa 300 000 dedemonstranþi s-au adunat în Piaþa centralã din Praga, cerând reformedemocratice. Forþele de ordine au intervenit pentru a împrãºtia mulþi-mea. Ca urmare a acestei acþiuni s-a lansat zvonul cã a fost omorât unstudent. În realitate era vorba de un scenariu pregãtit printr-o înþelegereîntre generalul Alois Lonenc, ºeful poliþiei secrete cehoslovace, ºi ge-neralul Viktor Gruºko, ºeful adjunct al K.G.B., care prevedea: orga-nizarea manifestaþiei, intervenþia în forþã a poliþiei, anunþul cã un stu-dent a fost ucis, astfel încât starea de revoltã împotriva primului secre-tar al Partidului Comunist, Miloš Jakes sã ducã la demisia acestuia, ºila înlocuirea lui cu reformatorul Zdenek Mlynar. Scenariul a reuºitnumai în parte: manifestaþia a avut loc, forþele de ordine au intervenit,561 de studenþi au fost rãniþi. O studentã a început sã strige cã un colegal sãu a fost ucis. Ambulanþa l-a ridicat în grabã pe un tânãr de pecaldarâm ºi a dispãrut. Mulþimea revoltatã a început sã scandezeîmpotriva asasinilor ºi a lui Jakes. În realitate, studenta care a alertatmulþimea era o agentã a Securitãþii, ambulanþa era tot a Securitãþii,„studentul“ era locotenentul de Securitate Ludek Zivak, devenit MartinSmidt, student la fizico-matematici. Planul era pe punctul de a eºua,deoarece adevãratul Martin Smidt a dezminþit în aceeaºi zi moartea sa,iar Zdenek Mlynar a refuzat sã ia locul lui Jakes19. Cu toate cãscenariul a eºuat în detalii, el a reuºit în fond, deoarece a declanºat„revoluþia de catifea“.

Este adevãrat cã „revoluþia de catifea“ s-a clãdit pe un fals istoricgrosolan, dar atunci, în noiembrie 1989, mulþimea nu cunoºtea jocurileserviciilor secrete ºi cerea pedepsirea „regimului asasin“. Comitetulmunicipal al Partidului Comunist Cehoslovac a dat publicitãþii uncomunicat în care condamna intervenþia forþelor de ordine împotrivademonstranþilor paºnici. În semn de solidaritate cu manifestanþii,

122

Ioan Scurtu

18 Ibidem, pp. 305-30619 Florin Constantiniu, Observaþiile unui istoric. Cuvânt înainte la lucrarea Vartan

Arachelian, În faþa Dumneavoastrã. Revoluþia ºi personajele sale, Bucureºti, EdituraNemira, 1998, p. 9

actorii din Praga ºi din alte oraºe au declarat cã refuzã sã mai joace înpiesele aflate pe afiº, pânã nu se constituia o comisie de anchetã aevenimentelor din 17 noiembrie. Prezidiul Comitetului din Praga alUniunii Socialiste a Tineretului, în frunte cu preºedintele acestuia,membru în C.C. al P.C. Cehoslovac, a dat publicitãþii o declaraþie princare se cerea ca Procuratura Generalã sã investigheze modul cum auprocedat organele de ordine, iar Adunarea Federalã sã instituie ocomisie care sã analizeze faptele legate de manifestaþia din 17 noiem-brie. În declaraþie se exprima convingerea cã singura cale de ieºire dinsituaþia creatã era desfãºurarea unui dialog deschis între putere ºisocietatea civilã. Peste douã zile, la 19 noiembrie, manifestanþii auînceput sã aprindã lumânãri pe locul unde studentul fusese „ucis“ deforþele de ordine.

La 20 noiembrie, în Piaþa centralã din Praga s-au adunat peste 200 000 de oameni, cerând pedepsirea celor vinovaþi de „crima“ din 17noiembrie. Între cei care au þinut discursuri împotriva regimului, pentrualegeri libere, pentru constituirea unei comisii care sã ancheteze cum s-a ajuns la „masacrul din 17 noiembrie“ s-au aflat Aleksander Dubcek,iniþiatorul “primãverii de la Praga”, din 1968, ºi scriitorul VáclavHavel20. Pe zidurile principalelor clãdiri au fost lipite afiºe prin care secerea demisia lui Husák, dar ºi a lui Jakes, se adresau apeluri la grevãgeneralã, în ziua de 27 noiembrie. La vechile lozinci se adãugau altele:scoaterea din Constituþie a articolului referitor la rolul conducâtor alPartidului Comunist, dialog social deschis, pluralism politic.

Declaraþia cardinalului František Tomašek, fãcutã la 21 noiembrie,a fost tipãritã ºi lipitã pe zidurile oraºului; acesta afirma: „Nu putemavea încredere într-o conducere de stat care refuzã sã spunã oameniloradevãrul ºi sã le acorde drepturile ºi libertãþile care sunt proprii ºi þã-rilor în curs de dezvoltare”21. Dacã în primele zile cei mai mulþi partici-panþi erau tineri ºi intelectuali, ulterior s-au alãturat muncitorii dinmarile întreprinderi. De la tribunele improvizate se þineau discursuri,menite sã stimuleze hotãrârea participanþilor de a nu abandona lupta ºide a-ºi impune revendicãrile. Televiziunea naþionalã transmitea secven-þe din timpul manifestaþiilor, cei mai mediatizaþi fiind Aleksander Dub-

123


20 Timothy Garton Ash, We the People: The Revolution of '89 witnessed in Warsaw,Budapest, Berlin and Prague, London, Cambridge, p. 78


cek, promotorul reformelor din 1968 ºi dramaturgul Václav Havel. Prinvoinþa mulþimilor, Partidul Comunist Cehoslovac era practic anihilat.

4. CONGRESUL AL XIV-LEAAL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

În timp ce în statele socialiste europene vechii liderii erauschimbaþi, iar partidele comuniste erau nevoite sã împartã puterea cualte forþe politice, mass-media din România se întrecea în a aduceosanale secretarului general, care conducea cu „mânã fermã“ opera deconstrucþie a socialismului; „garanþia sigurã“ a noilor ascensiuni pe„culmile progresului ºi civilizaþiei“ era realegerea lui NicolaeCeauºescu în funcþia de secretar general, la Congresul al XIV-lea alPartidului Comunist Român.

Schimbãrile din statele socialiste erau consemnate lapidar de mass-media din România, iar campania dusã în Occident împotriva regimu-lui Ceauºescu, acuzat de încãlcarea drepturilor omului, demolareasatelor, asimilarea forþatã a minoritãþilor naþionale nu era reflectatã înnici un fel. Din când în când, apãrea în Scânteia câte un articolredacþional, în care era blamatã politica imperialistã de amestec întreburile interne ale altor state, se atrãgea atenþia asupra concesiilorcare se fãceau în unele þãri, la presiunea forþelor imperialiste, punândastfel în pericol cuceririle socialismului; se cerea unitatea ºisolidaritatea partidelor comuniste în lupta împotriva imperialismului.Regimul Ceauºescu urmãrea sã þinã România în izolare ºi sã împiedicelegãturile cetãþenilor sãi cu strãinii, drept care a intensificatsupravegherea tuturor celor bãnuiþi cã ar putea reprezenta un pericolpentru orânduirea socialistã.

În aceste condiþii, nu era de aºteptat ca P.C.R. sã porneascã la înfãp-tuirea unor reforme ºi nici ca acest partid sã accepte împãrþirea puteriicu alte forþe politice, a cãror existenþã sã fie recunoscutã. ComentândTezele pentru cel de-al XIV-lea Congres al P.C.R., „Scânteia“ scria la18 octombrie 1989: „P.C.R. considerã cã întoarcerea la sistemul multi-partid în sistemul socialist este complet greºitã ºi dãunãtoare, pentru cãnetezeºte drumul pentru o revenire la formele anacronice ale sistemuluipolitic capitalist“. Organul central de presã al P.C.R. conchidea cã

124

Ioan Scurtu

„existenþa unui singur partid al clasei muncitoare ºi consolidareaunitãþii poporului în jurul partidului este o necesitate obiectivã“.

Adunãrile de dare de seamã ºi alegeri desfãºurate în august –octombrie 1989 erau un prilej de elogiere a secretarului general ºi asoþiei sale, de adoptare a unor hotãrâri prin care se cerea realegerea luiNicolae Ceauºescu la Congresul al XIV-lea, ca o „chezãºie sigurã“ cãRomânia va înainta ferm pe drumul socialismului ºi comunismului.

Mass-media occidentalã punea accentul pe dreptul de liberãcirculaþie a cetãþenilor, inclusiv la emigrare*. De acest drept au bene-ficiat cei mai mulþi evrei ºi germani, pe baza acordurilor încheiate lanivel statal, astfel cã, pânã la sfârºitul anului 1989, cele douã minoritãþinaþionale mai aveau o prezenþã extrem de redusã în România. Evident,germanii ºi evreii au plecat din þarã nemaiputând suporta privaþiunile lacare erau supuºi. Dar aceleaºi privaþiuni îi afectau ºi pe români, numaicã aceºtia nu aveau o altã patrie în care sã emigreze. Unii etnici româniau rãmas în Occident dupã ce participaserã la un congres sau la oconferinþã ºtiinþificã, la o întrecere sportivã etc. Alþii au reuºit sã treacãilegal graniþa, dar nu puþini au fost împuºcaþi sau prinºi ºi trimiºi înînchisoare.

O altã temã mult dezbãtutã în mass-media occidentalã a fost decizialui Nicolae Ceauºescu, vizând sistematizarea satelor. În fond, aceastãcampanie se înscria în planul mai amplu de diabolizare a regimului dela Bucureºti. A fost iniþiat un adevãrat program, numit Opération Vil-lages Roumains, prin care se recomanda satelor din Europa sã,,adopte”sate româneºti, acþiune care a beneficiat de o excepþionalã mediatizare.Potrivit unor informaþii au fost,,adoptate” sate româneºti de cãtre 231comune din Belgia, 95 din Franþa, 42 din Elveþia, 52 din MareaBritanie. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, în raportul peanul 1989, afirma cã „în 1991, 90% din populaþia ruralã ocupa dejanoile cartiere“, o previziune cel puþin ciudatã, iar Doina Cornea cerea„sprijin internaþional în faþa tragediei româneºti“, a distrugerii satelor1.

125


* Cât de sincere erau guvernele statelor occidentale când cereau dreptul de liberãemigrare a românilor s-a vãzut dupã 1990, când acestea au ridicat bariere în caleacetãþenilor români care doreau sã emigreze în þãrile lor. Chiar ºi dupã aderareaRomâniei la Uniunea Europeanã în 2007, majoritatea statelor occidentale au menþinutrestricþiile în privinþa stabilirii românilor pe teritoriul lor.

1 Apud Patricia Gonzales Aldea, Helsinki 1975. Începutul sfârºitului. Bucureºti,Editura Curtea Veche, 2008, pp. 105-106

Cele mai apocaliptice scenarii erau transmise în eter, de la distru-gerea locuinþelor propriu-zise, la dezgroparea morþilor ºi desfiinþareacimitirelor, de la valorile culturale cãzute sub greutatea buldozerelor, laoamenii care cãdeau seceraþi de emoþia îngrozitorului spectacol al lichi-dãrii acumulãrilor de generaþii ºi generaþii. Pânã ºi prinþul de Wales, s-a implicat în aceastã campanie, condamnând,,traumele provocate dedesrãdãcinarea comunitãþilor tradiþionale” din România2. În realitate,hotãrârea de sistematizare a localitãþilor rurale urma sã se aplice întimp, neexistând nici o primejdie iminentã de distrugere a satelor. Pânãîn decembrie 1989 au fost dislocate doar trei sate, amplasate pe traseulcanalului Dunãre-Bucureºti, aflat în construcþie ºi unul lângã Snagov.Nu a fost demolat nici un sat din Transilvania ºi, evident, nici un satlocuit de unguri sau de germani.*

Propaganda occidentalã îºi fãcea “datoria”, falsificând realitatea ºicompunând scenarii menite sã impresioneze opinia publicã. Întrealtele, s-au transmis “interviuri” cu þãrani maghiari, mai ales femei,care plângeau în hohote vãzând cum “buldozerele le dãrâmau casele”.Evident, cetãþenii din Occident nu aveau de unde sã ºtie cã aceste“interviuri” erau “mixate” în studiourile de la Europa Liberã sau de laBBC, constituind niºte falsuri grosolane.

Subiectul cel mai vulnerabil pentru regimul de la Bucureºti rãmânearespectarea „coºului“ trei al Actului final adoptat la Helsinki în 1975.Statele occidentale, inclusiv S.U.A., apreciau cã aveau dreptul sã cearãRomâniei respectarea drepturilor omului, aºa cum erau ele cuprinse înActul final al Conferinþei de la Helsinki, care fusese semnat ºi depreºedintele Nicolae Ceauºescu. Liderii români erau cu totul ostili unei

126

Ioan Scurtu

2 Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Ediþia a II-a. În româneºte deDelia Rãzdolescu, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2006, p. 236

* Ideea cã Nicolae Ceauºescu a ras de pa faþa pãmântului satele din România s-aperpetuat mult timp dupã dispariþia lui, astfel încât a devenit ºi subiect de roman. Unscriitor american, Bruce Benderson, în romanul „Românul. O autobiografie eroticã“(apãrutã în limba românã în 2008), scria cã uzinele din România „stau pe locurile undese aflau odatã sate vechi de sute de ani, înainte de a fi rase de pe suprafaþa pãmântuluide Ceauºescu ºi întreaga populaþie a fost trimisã sã munceascã în fabricã.“ În fapt, aºacum aprecia Florin Constantiniu, „«Sate vechi de sute de ani, rase de pe faþa pãmân-tului», aºa cum scrie Bruce Berderson nu existã decât în închipuirea Domniei Sale.(Acad. Florin Constantiniu, Cum se scrie istoria, în „Historia“, nr. 79 iulie 2008, p. 34-35). În realitate nu a existat niciun sat, dar absolut niciunul, care sã fi fost desfiinþatpentru a se construi pe terenul respectiv o întreprindere industrialã. Dar, probabil, cumVlad Þepeº a fost transformat într-un vampir, tot astfel Nicolae Ceauºescu trebuia sãrãmânã demolator de sate (mai ales ungureºti), un paranoic ºi un dictator dement.

asemenea interpretãri, apreciind-o ca un amestec în treburile interne.Nicolae Ceauºescu afirma cã în România erau respectate drepturilefundamentale ale omului: la muncã, la odihnã, la învãþãturã, de a avealocuinþã, asistenþã medicalã gratuitã etc. Pentru el, libertatea deexprimare, de întrunire, de a avea un paºaport nu era esenþialã.

Pe cãi oculte, erau rãspândite în România discursurile lui MihailGorbaciov ºi diverse materiale privind perestroika, unele dintre acesteachiar în unitãþile militare. Cu prilejul diferitelor întâlniri internaþionale,reprezentanþii României erau,,prelucraþi” în legãturã cu necesitatereformelor ºi succesul acestora în,,þãrile frãþeºti”. Astfel, în mai 1989,ataºatul militar sovietic în România a cerut o întrevedere cu vice-ami-ralul ªtefan Dinu, ºeful Direcþiei Informaþii Militare, prilej cu care i-aprezentat un material despre reformele din URSS ºi din alte state socia-liste, întrebându-l, retoric, de ce în România nu ar fi posibile asemeneareforme. ªtefan Dinu avea sã aprecieze:,,Am dedus cã acele întrebãrise constituiau în tot atâtea reproºuri ºi critici la adresa politicii rigide ºidogmatice din þara noastrã”. Emisarul sovietic a rugat ca acel materialsã fie adus la cunoºtinþa ministrului Apãrãrii Naþionale ºi a ºefuluiMarelui Stat Major, ceea ce Dinu a ºi fãcut. Rezultatul a fost cã de laC.C. al P.C.R. s-a primit indicaþia ca ataºatul militar sovietic sã fie in-vitat de Marele Stat Major ºi avertizat cã, dacã-ºi mai depãºea atribu-þiile, va fi expulzat. În aceeaºi lunã (mai 1989), ªtefan Dinu a fãcut ovizitã la Varºovia, unde omologul sãu ungur i-a propus o întâlnire neo-ficialã. Cu acest prilej, ofiþerul ungur i-a spus cã ºefii sãi din MinisterulApãrãrii i-au cerut sã facã o informare cât mai detaliatã delegaþieiromâne despre situaþia internã din Ungaria ºi orientãrile politice ºieconomice adoptate de conducerea þãrii sale. Evident, cu sugestia ca ºiRomânia sã urmeze o asemenea cale3.

Nerespectarea drepturilor omului în România era criticatã nu numaide liderii politici burghezi, ci ºi de cei ai partidelor comuniste, mai alesdin Franþa ºi Italia. La 28 septembrie 1989, radio Europa Liberãtransmitea cã Partidul Comunist Italian nu a invitat P.C.R. la festivitã-þile organizate la aniversarea ziarului L’Unità; mai mult, cu acel prilejs-a organizat o dezbatere în cadrul cãreia a fost criticatã politica luiNicolae Ceauºescu; între vorbitori s-au aflat Grigore Arbore ºi AdrianNiculescu, tineri intelectuali români, rãmaºi de doi ani în Occident.

127


3 Vice-amiral (r) ªtefan Dinu, Direcþia de Informaþii Militare în Revoluþia dinDecembrie 1989, în ,,Caietele Revoluþiei", nr.1/2007, p.30

O intensã propagandã ostilã regimului de la Bucureºti se desfãºura înUngaria. La 24 iulie, televiziunea ungarã a difuzat un interviu cu epis-copul László Tökés, în care acesta afirma cã în România se desfãºura unvast plan de sistematizare a satelor, care viza distrugerea culturii maghiaredin Transilvania4. Ambasadorul român la Budapesta, Traian Pop, informaMinisterul de Externe, la 23 august 1989, cã „în cadrul manifestãriloropoziþiei au fost difuzate numeroase cãrþi ºi alte publicaþii pe temaTransilvaniei ºi a locului acesteia în istoria Ungariei, harta cunoscutã aUngariei milenare ºi diverse alte materiale propagandistice cu caracternaþionalist ºi revizionist. Atrage în mod deosebit atenþia cuvântareaprimatului Bisericii Catolice, cardinalul Paskai László, la slujb religioasãde la Biserica Sf. ªtefan din Budapesta, care în faþa unei imense populaþiiºi a unor conducâtori de stat, a fãcut un apel patetic la toþi fiii Ungariei sãse roage pentru «fraþii noºtri din Transilvania»“5. Este un fapt istoriceºtedovedit cã oficialitãþile maghiare, indiferent de regimul politic, au folosit,încã din 1920, propaganda revizionistã, apreciind cã tratatul de la Trianonera un “dictat” ºi cã se impunea anularea lui ºi refacerea “Ungariei Mari”.Un asemenea subiect nu putea lipsi din arsenalul propagandistic alreformatorilor de la Budapesta în anul 1989.

Din ziua de 9 octombrie, postul de radio Kossuth a început sã difuzezeemisiunea Alternativa României, organizatã de redacþia ziaruluiInformaþii despre Ardeal. Încã de la prima ediþie vorbitorii – între care uniiproveniþi din România (Michael Shafir ºi Bodor Pál) – au condamnatpolitica regimului Ceauºescu în general ºi mai ales atitudinea faþã deminoritatea maghiarã, care ar fi supusã unui proces de asimilare forþatã.Vorbitorii au afirmat cã „evoluþia evenimentelor din U.R.S.S. va influenþa,mai devreme sau mai târziu, ºi viaþa politicã din România“6.

Într-un interviu acordat la 23 octombrie revistei vest-germane DerSpiegel, Németh Miklós, preºedintele Consiliului de Miniºtri, a apreciatcã din partea României „au apãrut tot felul de ameninþãri“ ºi cã „dintr-uncreier bolnav, oricând poate izbucni ceva, dar am încredere cã ºi acolo ºînRomâniaþ luciditatea va deveni mai puternicã“7. Referirea la NicolaeCeauºescu, comandantul suprem al armatei române, era mai mult decâtevidentã.

128

Ioan Scurtu

4 Denis Deletant, România sub regimul comunist, p.2465 Principiul dominoului…, p. 1696 Ibidem, p. 2227 Ibidem, p. 249

În octombrie 1989, generalul Georgie Iovicici, ºeful Direcþiei deInformaþii Militare a Iugoslaviei l-a invitat pe ataºatul militar român laBelgrad pentru a-i face o informare cu privire la unele probleme careprezentau interes pentru România. Generalul iugoslav i-a cerut sãcomunice la Bucureºti cã existau planuri strãine care vizau înlãturarearegimului politic din România; el obþinuse informaþii de la Moscova ºiBudapesta. Aceste planuri vizau organizarea pãtrunderii unor grupuride indivizi special pregãtiþi, sub diferite acoperiri (turiºti, vizite la rude,prieteni etc), care vor declanºa tulburãri în rândul populaþiei,îndemnând la revolte ºi nesupunere faþã de autoritãþile române; laînceput, acþiunea viza oraºele de graniþã, dupã care urma sã se extindãºi în interiorul þãrii.8 Evenimentele din decembrie 1989 au dovedit cãgeneralul iugoslav era bine informat.

Din toamna anului 1989 au devenit frecvente manifestaþiile de pro-test în faþa Ambasadelor României. În R.D.G., dupã cãderea ziduluiBerlinului, oficialitãþile est-germane au început sã aibã atitudini criticela adresa regimului de la Bucureºti. Autoritãþile au permis organizareaunor manifestaþii de protest în faþa Ambasadei R.S. România dinBerlin, la care s-au scandat lozinci împotriva politicii P.C.R. ºi a luiNicolae Ceauºescu. ªi în Uniunea Sovieticã începeau sã se organizezemanifestaþii publice împotriva regimului Ceauºescu. În dimineaþa zileide 14 noiembrie, ºeful Sectorului pentru Relaþiile cu România dincadrul Ministerului de Externe al U.R.S.S. l-a informat pe ambasadorulIon Bucur cã „o organizaþie radicalã sovieticã“ intenþioneazã sãorganizeze în dupã-amiaza zilei urmãtoare o manifestaþie în faþaAmbasadei române din Moscova. Aceastã „organizaþie“ difuzase unafiº prin care chema populaþia la o manifestaþie de protest împotrivaasupririi minoritãþilor naþionale, distrugerii satelor ºi a centruluiBucureºtilor, pentru eliberarea deþinuþilor politici ºi de solidarizare cu„jertfele represiunii din România“; totodatã, se cerea conduceriisovietice sã ia atitudine oficialã faþã de politica regimului Ceauºescu.Documentul menþiona cã „acþiuni similare vor avea loc în toatã Europaºi chiar în afara acesteia“9

În mass-media internaþionalã erau difuzate luãrile de poziþieîmpotriva regimului Ceauºescu din partea unor persoane din þarã; alã-

129


8 Viceamiral (r) ªtefan Dinu, Direcþia Informaþii..., loc. cit., p.31-329 Principiul dominoului…, p. 296

turi de Doina Cornea10 – cea mai mediatizatã –, apãreau profesorul Du-mitru Mazilu (cu citate din raportul sãu privind nerespectarea drep-turilor omului în România), tânãrul Radu Filipescu (condamnat odatãla 10 ani pentru cã rãspândise manifeste împotriva lui Ceauºescu ºiapoi, dupã eliberare, arestat din nou pentru cã solicitase organizareaunui referendum pentru a vedea dacã românii îl susþin pe secretarul ge-neral al P.C.R.), Ionel Canã ºi Vasile Paraschiv11 (care încercaserãorganizarea unor sindicate independente), ziariºtii Petre Mihai Bãcanu,Anton Uncu ºi Mihai Creangã (arestaþi deoarece încercaserã sã editezeun ziar prin care sã critice regimul politic din România), poetul DanDeºliu (care a adresat mai multe scrisori publice lui Ceauºescu), poetulMircea Dinescu (pentru interviuri acordate presei strãine), poeta AnaBlandiana, care a publicat o carte de versuri pentru copii intitulatãMotanul Arpagic, cu aluzii foarte critice la adresa situaþiei dramatice amultor români, în special a femeilor supuse decretului de interzicere aîntreruperii cursului sarcinii.

În gazeta,,România literarã” din 24 aprilie 1986 a apãrut un articolsemnat de scriitorul Mihnea Gheorghiu, intitulat Ziua lui Shakespeare,în care erau redate urmãtoarele versuri:

,,Sunt prea scârbit ºi-n tihnã voi sã morDecât sã-l vãd slãvit pe ticãlos”.Cititorii erau convinºi cã,,ticãlosul” nu era altul decât Nicolae

Ceauºescu.Între scrisorile trimise la Europa Liberã ºi citite pe post s-a aflat ºi

una semnatã Frontul Salvãrii Naþionale, prin care delegaþii laCongresul al XIV-lea al P.C.R. erau îndemnaþi sã nu-l realeagã peNicolae Ceauºescu în funcþia de secretar general. Autorul scrisorii eraAlexandru Melian, lector la Facultatea de Filologie a Universitãþii dinBucureºti, care mai trimisese scrisori critice lui Nicolae Ceauºescu ºiîmprãºtiase unele manifeste, toate semnate Frontul Salvãrii Naþionale.Aºa cum singur avea sã mãrturiseascã, F.S.N. nu a fost o organizaþie, cio „emblemã“, având rolul „de a oferi o speranþã oamenilor care eraudisperaþi cã nu se întâmplã ceva în þarã“12.

130

Ioan Scurtu

10 Vezi, pe larg, Doina Cornea, Scrisori deschise ºi alte texte, Bucureºti, EdituraHumanitas, 1991

11 Vasile Paraschiv. Aºa nu se mai poate, tovarãºe Nicolae Ceauºescu. Memoriidupã 20 de ani. Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2008

12 Alexandru Melian, Mãrturii pentru istorie, în "Adevãrul" din 30 martie 1990;Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã…, p. 91 (Declaraþia lui Alexandru Melian)

În acele împrejurãri, înlãturarea lui Nicolae Ceauºecu pãrea soluþiacea mai realistã pentru detensionarea situaþiei interne ºi ameliorareastatutului internaþional al României. Potrivit unei relatãri, chiar ºiMarin Ceauºescu, fratele mai mare al lui Nicolae Ceauºecu, i-ar fisugerat sã se retragã. Marin Ceauºescu lucra la Agenþia Economicã aRomâniei din Viena ºi cunoºtea dinamica evoluþiilor din Europa,ajungând la concluzia cã nu existã nici o ºansã ca Nicolae Ceauºescusã se menþinã la putere: „Nu e scãpare, Nicule, cã ºi-au bãgat coada ºiruºii ºi americanii, fiecare are oamenii aici [în România], care de multcomploteazã […] Nu le face, Nicule, jocul, nu le da apã la moarã, cã vafi vai ºi amar de noi ºi de þara asta. Salveazã-te! Retrage-te pe motiv deboalã ºi pune-l în locul tãu pe Iliescu, cã oricum el este <desemnat> sãrevinã“13. Nu avem certitudinea cã o asemenea discuþie s-a purtat înaceºti termeni, dar faptul cã ea a fost consemnatã de fiica lui MarinCeauºescu are o semnificaþie care nu poate fi trecutã cu vederea.Evident, Nicolae Ceauºescu nu era dispus sã dea curs unei asemeneasugestii, el fiind convins cã va trece cu bine peste dificultãþile în carese afla ºi cã se va repeta momentul august 1968, când românii au fostalãturi de el, hotãrâþi sã apere integritatea ºi suveranitatea þãrii lor.

Opoziþia faþã de regimul Ceauºescu a luat forma unor acte indivi-duale, în România neputându-se ajunge – ca în alte state socialiste – laconstituirea unei „echipe de schimb“ în conducerea P.C.R., care sã-lînlãture pe secretarul general ºi sã treacã la înfãptuirea unor reforme.Nu s-a reuºit nici afirmarea, oricât de modestã, a unei societãþi civile,care sã exprime într-o formã organizatã dorinþa de schimbare.

Dintre românii plecaþi din þarã ºi care au luat atitudine publicã împo-triva lui Ceauºescu se remarcau: Paul Goma, Dinu Zamfirescu, RaduCâmpeanu, Mircea Iorgulescu, Mihai Botez, Mihnea Berindei, MateiCãlinescu, Ion Vianu, Virgil Nemoianu, Dorin Tudoran, Ion Ne-goiþescu, Gelu Ionescu, Gheorghe Zamfir, Nicolae Balotã, Lucian Rai-cu, Vintilã Horia, Pavel Chihaia, Ilie Constantin, Bujor Nedelcovici,Adrian Niculescu, precum ºi vechii staliniºti Nina Cassian, NormanManea, Sorin Toma, Ileana Vrancea º.a. Un rol important l-a avut echi-pa de ziariºti de la radio Europa Liberã, din care fãceau parte NicolaeConstantin Munteanu, Mircea Carp, ªerban Orãscu, Emil Hurezeanu,Max Bãnuº, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca º.a. Între cei care ausemnat o scrisoare publicã adresatã la mijlocul lunii noiembrie 1989

131


13 Mihaela M. Ceauºescu, "Nu regret, nu mã jelesc, nu strig", Bucureºti, EdituraMeditaþii, f.a., p. 118

preºedinþilor S.U.A., Franþei, Uniunii Sovietice, primului-ministru alMarii Britanii, presei internaþionale, dar ºi C.C. al P.C.R. ºi Consiliuluide Stat al R.S. România, prin care se cerea „rezolvarea paºnicã“ a si-tuaþiei din aceastã þarã s-au aflat Eugen Ionesco (membru al AcademieiFranceze), George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel); soluþiapreconizatã era retragerea lui Nicolae Ceauºescu din conducerea P.C.R.ºi a statului român. Foarte active s-au dovedit mai multe organizaþii dinstrãinãtate, între care Uniunea Mondialã a Românilor Liberi, condusãde Ion Raþiu, cu sediul la Londra, care fãcea demersuri pe lângãguvernele occidentale sã nu mai întreþinã relaþii cu regimul Ceauºescu.

În mod cert, Nicolae Ceauºescu pierduse bãtãlia informaþionalã cuOccidentul, iar românii ascultau mai mult Europa Liberã decât Radio-Ro-mânia, urmãreau cu pasiune posturile de televiziune din Ungaria, Iugos-lavia, Bulgaria ºi Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, ocolindpostul naþional, care nu mai prididea cu elogiile la adresa „înþeleptului câr-maci“ ºi a „savantei de renume mondial“. Dupã cãderea zidului Berlinuluiºi înlocuirea lui Todor Jivkov, în vârtejul schimbãrilor intrase Cehoslo-vacia ºi se pregãtea intrarea în scenã a românilor. În ziua de 11 noiembrie,din ordinul ºefului Departamentului Securitãþii Statului, generalul IulianVlad, au avut loc concomitent trei întruniri cu ºefii inspectoratelor jude-þene pe zone geografice – la Bucureºti (Muntenia ºi Oltenia), Braºov(Transilvania ºi Banat), Iaºi (Moldova ºi Dobrogea)*, la care s-a analizat

132

Ioan Scurtu

* Dupã Revoluþie, fostul ºef al Inspectoratului de Securitate din judeþul Arad a pus încirculaþie un document, potrivit cãruia la aceste întâlniri a fost citit un material provenit dela C.C. al P.C.R., semnat de Silviu Curticeanu, în care se aprecia: "Din datele ºi informa-þiile primite din exterior ºi din verificarea ºi lucrarea informativã de cãtre aparatul de in-formaþii externe a unor persoane adversare preºedintelui Ceauºescu rezultã neîndoielnic cãîn urmãtoarele maximum trei luni se vor întâmpla: a) lichidarea lui Ceauºescu în urma uneivizite pe care o va face în Crimeea sau la Moscova, ca invitat la o plenarã de partid sauconsfãtuire; b) schimbarea din funcþia de secretar general ºi ºef de stat, ca urmare a uneiplenare care va avea loc în Bucureºti, într-un loc secret, unde va fi demis; c) apariþia unormanifestaþii de stradã de tip Braºov ºi de tip Valea Jiului, la care vor participa elemente de-clasate ºi foºti deþinuþi de drept comun, în cursul cãrora vor avea loc ciocniri cu armata,vor fi ocupate sedii ºi va fi obligat sã fugã sau va fi prins ºi judecat". Din ordinul conduceriiDepartamentului Securitãþii Statului, ofiþerilor operativi li se interzicea sã-ºi contacteze re-þeaua de informatori (agentura secretã) pentru a verifica informaþiile privind înlãturareacuplului dictatorial; ei puteau sã primeascã din partea agenturilor doar informaþii, sesizãrisau reclamaþii ale oamenilor muncii despre distrugeri, furturi ori sustrageri de bunuri devaloare; în cazul unor miºcãri de stradã cu caracter protestatar îndreptate contra lui Ceau-ºescu, ºeful Securitãþii judeþene ºi întregul aparat din subordine "nu se implicã în acþiunirepresive" (ªerban Sãndulescu, Lovitura de stat a confiscat revoluþia, în O enigmã…, p.26). Un reputat specialist în istoria serviciilor secrete aprecia cã "prin acþiunea din 11 no-iembrie s-a schimbat practic obiectivul prioritar al misiunilor. Dacã pânã atunci, prioritar

situaþia operativã, mobilizarea subordonaþilor pentru perioada urmãtoareºi s-au stabilit mãsuri pentru îmbunãtãþirea activitãþii14. O asemenea întâl-nire a avut loc ºi la conducerea Armatei. Generalul Nicolae Spiroiu a re-latat – la o dezbatere organizatã de Institutul Revoluþiei Române din De-cembrie 1989, în ziua de 26 aprilie 2006 – cã viceamiralul ªtefan Dinu,ºeful Direcþiei Informaþii Militare, a prezentat o informare în faþa cadrelorde comandã despre situaþia din þãrile socialiste, unde avuseserã loc schim-bãri fundamentale, iar partidele comuniste pierduserã teren în favoarea al-tor forþe politice; din context rezulta cã asemenea schimbãri nu puteauocoli România. ºedinþa a fost condusã de generalul ªtefan Guºã, ºeful Ma-relui Stat Major, în prezidiu aflându-se ºi Ilie Ceauºescu. Dupã expunere,generalul Guºã a întrebat dacã dorea cineva sã ia cuvântul, dar nimeni nua îndrãznit sã facã vreun comentariu. Generalul Spiroiu a menþionat cãaceastã informare a fost fãcutã la sfârºitul lunii noiembrie 1989.

În preajma deschiderii Congresului al XIV-lea al P.C.R., Departa-mentul Securitãþii Statului a transmis inspectoratelor judeþene un ordinprivind acþiunile ce urmau a fi întreprinse în vederea „cunoaºterii, preve-nirii ºi contracarãrii ferme a oricãror fapte sau evenimente de naturã sãafecteze interesele securitãþii statului“; se cerea în mod expres luarea mã-surilor necesare „pentru prevenirea difuzãrii de înscrisuri cu conþinut ne-corespunzãtor, cunoaºterea stãrilor de spirit ºi preîntâmpinarea oricãrorevoluþii negative, depistarea ºi anihilarea elementelor care incitã la acþiuniºi manifestãri turbulente, ostile sau lanseazã ori colporteazã zvonuri cuconþinut tendenþios“; o atenþie cu totul specialã trebuia acordatãîntreprinderilor ºi atelierelor tipografice, strãinilor prezenþi în þarã º.a15.

„Acþiunile negative“ deveniserã tot mai frecvente: pe pereþii unorclãdiri apãreau lozinci împotriva lui Ceauºescu, prin localuri publiceerau rãspândite mici bilete (fluturaºi) cu apeluri împotriva dictaturii,pentru „pâine ºi cãldurã“ etc. Delegaþii la Congres erau îndemnaþi sã

133


pentru D.S.S. era <apãrarea secretarului general al partidului ºi a familieiconducâtoare>, de la acea datã Securitatea urma sã se limiteze doar la acþiuni informative"(Cristian Troncotã, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaþii ºi Securitate aleregimului comunist din România, Bucureºti, Editura Elion, 2003, p. 16).

Într-o discuþie avutã de autorul lucrãrii de faþã, la 14 iunie 2006, cu generalul IulianVlad, fostul ºef al Departamentului Securitãþii Statului, acesta a negat categoric cã ar fiexistat un asemenea document.

14 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea a II-a,p. 103

15 Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente. 1949 - 1989,Iaºi, Editura Polirom, 2002, pp. 254-256

voteze împotriva realegerii lui Nicolae Ceauºescu în funcþia de secretargeneral al P.C.R. În mai multe locuri din Bucureºti a fost difuzat ziarul-apel intitulat “Luneta”, editat de un grup de lucrãtori la CombinatulPoligrafic “Casa Scânteii”, în frunte cu Valentin Hurduc, prin care seadresau aspre critici la adresa regimului Ceauºescu.*

Serviciul de Informaþii Externe raporta la 14 noiembrie 1989 cãAgenþia Americanã de Informaþii (C.I.A.) a înfiinþat o organizaþie numitãTrust Organization, care urmãrea „încurajarea ºi sprijinirea miºcãrii dedizidenþã în þãrile socialiste“, îºi propunea acum „sã-ºi concentreze acþiu-nile cu preponderenþã asupra României ºi Cehoslovaciei“16. Direcþia In-formaþii Militare menþiona cã în U.R.S.S. „se semnaleazã o serie de apli-caþii notificate ºi unele executate de mari unitãþi tactice în zona Cer-nãuþi“, cã s-a constatat intensificarea unor activitãþi practice la unitãþi demarinã ºi aviaþie într-o zonã situatã la Vest de peninsula Crimeea17. Eleerau semnificative, dar nu vizau o eventualã intervenþie militarã îm-potriva României.

Toate aceste acþiuni arãtau cã ziua înlãturãrii lui Ceauºescu seapropia, deºi propaganda oficialã din România îi înãlþa imnuri de slavã,de care poate numai Stalin avusese parte. În acelaºi timp, s-au depuseforturi pe plan extern pentru a contracara acþiunile ostile regimului de laBucureºti. În ziua de 17 noiembrie, Ministerul de Externe a transmis, subsemnãtura lui Ion Stoian, devenit titularul acestui departament la 4noiembrie, o circularã câtre ºefii misiunilor diplomatice „în legãturã cusuccesiunea rapidã a evenimentelor internaþionale în aproape toate zo-nele lumii, cu frecventele întâlniri la nivel înalt ce au loc sau care suntprogramate pentru perioada urmãtoare“. În circularã se cerea diplo-maþilor ca, în primul rând, sã urmãreascã foarte atent evoluþia evenimen-telor ºi sã desprindã tendinþele pentru perioada urmãtoare; interesa înmod deosebit poziþia S.U.A., U.R.S.S., Franþei, Marii Britanii, R.F.G., aþãrilor din Piaþa Comunã, din zona Orientului Mijlociu, din Africa Aus-tralã, America Centralã ºi America Latinã. O atenþie specialã trebuiaacordatã acþiunilor S.U.A. ºi Uniunii Sovietice, eventualei lor „coordo-nãri“ în legãturã cu perspectiva soluþionãrii problemelor internaþionale.

134

Ioan Scurtu

* Valentin Hurduc a confecþionat o maºinã artizanalã de tipãrit, adãpostitã în localitateaOtopeni. Acþiunea a început în 1988 ºi pânã la revoluþia din decembrie au fost tipãrite 11numere, dintre care 5 se pãstreazã în Arhiva Institutului Revoluþiei Române din Decembrie1989.

16 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã …, p. 10717 Ibidem, p. 123

În al doilea rând, sã intensifice contactele cu personalitãþi politiceprestigioase din þara de reºedinþã, pentru a obþine, cu tactul necesar,informaþii utile: „În toate aceste contacte, prezentaþi pe larg poziþiaRomâniei faþã de problemele internaþionale, având la bazã cuvântãrileºi interviurile tovarãºului preºedinte Nicolae Ceauºescu, documentelede partid ºi instrucþiunile M.A.E.“.

În al treilea rând, li se cerea sã pãstreze strict confidenþialitateadiscuþiilor, sã nu se comenteze cu unul despre discuþiile purtate cu altul.

La punctul 4 al circularei se menþiona cã erau posibile unele recru-descenþe ºi intensificãri ale acþiunilor ostile României, chiar unele pro-vocãri, faþã de care diplomaþii români sã ia „imediat poziþii ferme de res-pingere a acestora“, iar unde era cazul sã prezinte protestul Ambasadei.

În circularã se mai cerea ca, pentru a asigura protecþie faþã deacþiunile cu caracter provocator, personalul Ambasadei sã se deplasezeîn afara acesteia numai în grup; în contactele cu persoanele din þara dereºedinþã sã discute strict numai tema dinainte stabilitã. Se atrãgeaatenþia asupra necesitãþii respectãrii secretului se stat, ca discuþiile sãaibã loc numai în locurile permise, iar comentarea informaþiilor sã sefacã „în spaþiile strict desemnate acestui scop ºi numai cu participareacelor care au acces sau a celor care au contingenþã cu problema aflatãîn discuþie“.

Din acest document rezultã faptul cã la Bucureºti exista o stare deîngrijorare privind modul cum era privitã România ºi teama cã acþiunileostile ar lua o ºi mai mare amploare. În încheiere, se fãcea precizareacã „acestea sunt indicaþii stricte pentru dv., cu cerinþa de a le aplicaîntocmai ºi de a întãri exigenþa ºi autocontrolul în întreaga dv.activitate“18.

În preajma deschiderii Congresului P.C.R. au fost sporite mãsurilede securitate în întreaga þarã, dar mai ales în Bucureºti. La sediileComitetelor de partid se fãcea de gardã zi ºi noapte, cadreleMinisterului de Interne erau în alertã, supravegherea persoanelor „cuprobleme“ s-a intensificat, ofiþerii de securitate fiind prezenþi în modvizibil în întreprinderi ºi instituþii.

Congresul al XIV-lea al P.C.R. a avut loc în zilele de 20-24 noiem-brie într-o atmosferã care semãna cu starea de asediu. O mare parte dinperimetrul Sãlii Palatului din Bucureºti, unde se desfãºurau lucrãrile

135


18 Principiul dominoului... pp. 303-305

Congresului, a fost blocat cu camioane ale armatei, pe strãzi patrulau for-maþiuni alcãtuite din militari, miliþieni ºi membri ai gãrzilor patriotice.

În raportul sãu19, Nicolae Ceauºescu a prezentat cifre comparative,dar nu cu anul 1938 (dezvoltarea economicã maximã în perioadainterbelicã), cum se fãcea de regulã, ci cu 1945 (când þara fusese gravafectatã de rãzboi), pentru a putea sublinia mai pregnant succeseleobþinute în anii socialismului. În acel interval de timp, producþiaindustrialã crescuse de 145 de ori, cea agricolã de peste 10 ori, salariilede 34 de ori, populaþia urbanã a sporit de la 22% la 53%, durata mediea vieþii de la 42 de ani la circa 70 de ani etc. Erau trasate liniile deevoluþie economicã în urmãtorul cincinal ºi în perspectivã, subliniindu-se cã se impuneau eforturi sporite pentru retehnologizarea industriei ºicreºterea productivitãþii muncii.

Referindu-se la evenimentele care aveau loc în Europa, NicolaeCeauºescu a apreciat cã „în faþa þãrilor socialiste, a tuturor popoarelorse pun noi ºi noi întrebãri ºi probleme cu privire la calea progresuluieconomico-social, a lichidãrii inegalitãþilor ºi asupririi, a înlãturãriipericolului nuclear“. Menþionând cã în anul urmãtor se împlineau 45 deani de la terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, secretarulgeneral al partidului a cerut „sã se treacã la adoptarea mãsurilornecesare soluþionãrii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încã. Înprimul rând apare necesar sã se adopte o poziþie clarã, fãrã echivoc, decondamnare ºi anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Germaniahitleristã, trãgându-se concluziile practice ºsubl. ns.þ pentru anulareatuturor urmãrilor acestor acorduri ºi dictate“. Astfel, el se referea lapactul Molotov – Ribbentrop, din 23 august 1939, care a stat la bazanotelor ultimative din iunie 1940, în urma cãrora Uniunea Sovieticã aocupat Basarabia ºi nordul Bucovinei.

Asemenea cuvinte erau rostite prea târziu. Poate cã în urmã cu 10 –15 ani ar fi avut un puternic ecou în conºtiinþa românilor ºi chiar pe planinternaþional. Dar, timp de decenii conducerea P.C.R. a evitat sã serefere la acest pact pentru a nu-i supãra pe liderii de la Kremlin. În 1981,într-un manual universitar – realizat de colectivul de istorie contem-poranã din cadrul Catedrei de Istoria României, Facultatea de Istorie,Universitatea Bucureºti – a fost publicat articolul din anexa secretã a

136

Ioan Scurtu

19 Nicolae Ceauºescu, Raport la cel de-al XIV-lea Congres al Partidului ComunistRomân. 20 noiembrie 1989, Bucureºti, Editura Politicã, 1989

pactului Molotov – Ribbentrop, care se referea la Basarabia20, dar apois-a aºternut din nou „liniºtea“, din aceleaºi motive de politicã externã.

Acum, în noiembrie 1989, declaraþia lui Ceauºescu nu-i impresionape românii preocupaþi de existenþa lor zilnicã. Pe de altã parte, spuselesecretarului general al P.C.R. au iritat cercurile diplomatice internaþio-nale. În cadrul înþelegerilor secrete din 1943 – 1945, S.U.A. ºi MareaBritanie au fost de acord cu solicitãrile Uniunii Sovietice în problemeleteritoriale, care aveau la bazã pactul Molotov – Ribbentrop, ele gãsin-du-ºi confirmarea în Tratatele de pace de la Paris, semnate în 1947.Peste aproape trei decenii, Actul final al Conferinþei pentru Cooperareºi Securitate în Europa prevedea inviolabilitatea graniþelor. Înconsecinþã, aceastã declaraþie a lui Ceauºescu a nemulþumit în primulrând pe liderii marilor Puteri, el fiind primul conducãtor politic de dupã1945 care ridica problema anulãrii pactului Molotov – Ribbentrop,rãmas în vigoare ºi dupã înfrângerea Germaniei.* Agenþia TASS a þinutsã replice: „Nici un om politic responsabil nu pune la îndoialã graniþeleeuropene postbelice“21.

ªi în problema germanã, intervenþia lui Ceauºescu la Congresul alXIV-lea al P.C.R. a creat o stare de nemulþumire. El susþinea cã„existenþa celor douã state germane trebuie sã continue, sã fie orealitate a Europei de astãzi ºi de mâine“, venind astfel în contrasens cuevoluþiile de dupã dãrâmarea zidului Berlinului. Unificarea celor douãstate germane devenise un proces ireversibil, acceptat la Moscova,Washington, Londra ºi Paris. Nicolae Ceauºescu susþinea o formulã

137


20 Istoria României între anii 1918 - 1981. Coordonator Aron Petric, Bucureºti,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1981, p. 197

* Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Politic Executiv, avea sã scrie:„Înainte de Congres, s-a discutat în Comitetul Politic Executiv conþinutul Raportului pecare urma sã-l prezinte N. Ceauºescu. El a pus raportul pe masã ºi a spus, citez dinmemorie: «Acesta este raportul. Dacã vreþi sã-l citiþi, îl puteþi citi, dar cred cã nu estenecesar, vã pierdeþi timpul, deoarece nu voi spune lucruri noi. Voi relata cum amîndeplinit sarcinile ºi ce avem de gând sã facem. Aceste lucuri le-am discutat nu osingurã datã, vã sunt cunoscute. Este însã o singurã chestiune nouã, de o importanþãpoliticã deosebitã, pe care o ridic ºi o consider obligatoriu sã ne consultãm asupra ei.»Apoi a citit textul ce se gãseºte în raportul publicat cu privire la pactul Molotov-Ribbnetrop, din 1939“. Puncul de vedere exprimat de Ceauºescu a fost aprobat înunanimitate, deoarece el „corespundea cu gândurile ºi sentimentele tuturor“.Niculescu-Mizil scria într-o lucrare publicatã în 2008: „cred cã aceasta a fost picãturacare a umplut paharul, a dus la soluþia maltezã de eliminare, inclusiv de asasinare, a luiNicolae Ceauºescu“. (Paul Niculescu Mizil, România ºi rãzboiul americano-vietnamez, Bucureºti, Editura Roza Vânturilor, 2008, pp. 49-50).


specificã rãzboiului rece, impusã la sfârºitul celui de-al doilea rãzboimondial. El se afla nu numai în contrasens cu poziþiile marilor puteri,dar ºi cu voinþa poporului german, care pornise pe calea unificãriipatriei sale. Nicolae Ceauºescu promovase, timp de douã decenii ºijumãtate, principiul respectãrii drepturilor popoarelor, de a cãror voinþãconducâtorii erau datori sã þinã seama; acum, în noiembrie 1989, el îºinega propriul sã mesaj internaþional.

Campania desfãºuratã pe plan european pentru respectareadrepturilor omului, a libertãþii presei, era pusã de Nicoale Ceauºescu peseama cercurilor revanºarde, neonaziste, care urmãreau o nouãreîmpãrþire a lumii.

Reformele care aveau loc în Uniunea Sovieticã ºi în celelalte stateale Tratatului de la Varºovia erau respinse de secretarul general alP.C.R. Convingerea sa era cã „numai socialismul reprezintã viitorul.Iatã de ce, criticând ce este rãu, nu trebuie sã aruncãm socialismul, cipe cei care au fãcut în aºa fel încât sã aducã daune socialismului!“Participanþii la Congres, dar ºi telespectatorii ºi radioascultãtorii(expunerea era transmisã în direct) au înþeles cã cel vizat era liderulsovietic Mihail Gorbaciov. Apoi, Ceauºescu a întrebat retoric: „Ce sepoate spune despre cei care declarã astãzi cã nu mai vor socialismul, cãvor sã meargã spre capitalism, deºi au avut funcþii de conducere într-oþarã sau alta?“ El îi viza, în primul rând, pe liderii din Polonia ºi Un-garia. La Congres, Nicolae Ceauºescu compara socialismul cu Fãt-Fru-mos ºi afirma cã „trebuie sã avem permanent în vedere pentru a facetotul ca acest minunat voinic, socialismul – acest Fãt-Frumos al ome-nirii – sã triumfe nu numai în România, ci ºi în întreaga lume“. În con-textul în care socialismul-totalitar se prãbuºea, liderul comunist românpãrea cã trãieºte într-o altã lume, fiind cu totul strãin de viaþa realã.

În timp ce în celelalte state socialiste partidele comuniste trecuserãla împãrþirea puterii cu alte forþe politice, Ceauºescu declara: „Partidulnu poate renunþa la rãspunderea sa revoluþionarã, nu poate sã cedezealtei forþe politice misiunea sa istoricã. A face acest lucru, înseamnã, defapt, a renunþa de a mai fi un partid revoluþionar, comunist, de a-ºiîndeplini programul de fãurire a socialismului ºi comunismului“. Înopinia sa, pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntasocietatea româneascã, se impunea creºterea rolului conducâtor alPartidului Comunist Român.

În momentul Congresului al XIV-lea, Partidul Comunist Românavea 3 831 000 membri - la o populaþie de 23 de milioane de locuitori

138

Ioan Scurtu

- dintre care 55% muncitori, 16% þãrani, 20% intelectuali ºi funcþio-nari, iar restul alte categorii; existau 59 554 organizaþii de bazã, 6 033comitete de partid în întreprinderi, instituþii ºi unitãþi agricole, 2 364comitete comunale, 259 comitete orãºeneºti ºi municipale ºi 41 orga-nizaþii judeþene, inclusiv municipiul Bucureºti. Cifrele, oricât de impre-sionante, nu puteau ascunde faptul cã P.C.R. încetase sã mai fie un or-ganism viu, iar membrii sãi, în covârºitoarea lor majoritate, doreau în-lãturarea lui Nicolae Ceauºescu, de numele cãruia legau toatenecazurile lor.

Un participant la Congres aprecia cã, în timpul celor cinci ore, cât adurat citirea raportului, „s-au înregistrat peste 50 de ridicãri în picioarepentru scandãri ºi ovaþii“22. Prin asemenea comportare, organizatoriiCongresului urmãreau sã arate românilor, dar ºi mass-medieiinternaþionale cã exista o unitate deplinã în cadrul partidului ºi oapreciere unanimã a rolului de conducâtor pe care-l îndeplinea NicolaeCeauºescu. În broºura publicatã sub titlul Raport la cel de-al XIV-leaCongres al Partidului Comunist Român erau menþionate 111întreruperi prin aplauze ºi ovaþii a expunerii secretarului general.

Luãrile de cuvânt ale delegaþilor au fost stereotipe, referindu-se maipuþin la documentele prezentate ºi punând accentul pe elogiereaactivitãþii lui Nicolae Ceauºescu ºi a Elenei Ceauºescu. Un participantla Congres constata: „Prezidiul, solemn ºi bine îmbrãcat, are ceva dinîncremenirea finalã a oamenilor traºi în þeapã. Elementul mobil estenumai Emil Bobu care, la fel ca altãdatã, asigura prin ridicãri bruºte înpicioare ºi reaºezãri întârziate, începerea ºi durata scandãrii lozincilor:„Ceauºescu reales la al «paiºpelea» Congres!“

Sala pare tristã ºi oarecum speriatã; animatã de grupuri de agitatoriai capitalei, ea îºi demonstreazã cu greu entuziasmul, vegheatã lacapãtul rândurilor de îngeri pãzitori cu ochi albaºtri, mai mulþi ca deobicei, travestiþi în oameni obuºnuiþi ºi, mai ales, oneºti“.23

În Rezoluþia adoptatã de Congres, Nicolae Ceauºescu era apreciat ca„cel mai iubit ºi stimat fiu al naþiunii noastre, ctitorul de geniu alRomâniei socialiste moderne, strãlucit conducâtor de partid ºi de þarã,personalitate de înalt prestigiu a vieþii politice contemporane, ce s-a

139


22 Dumitru Popescu, Am fost ºi cioplitor..., p.25123 Silviu Curticeanu, Mãrturia unei istorii trãite..., pp. 389-390

impus în conºtiinþa întregii omeniri ca mare Erou al pãcii, al înþelegeriiºi colaborãrii între toate naþiunile lumii“24

Dar asemenea afirmaþii erau receptate de opinia publicã internã ºiinternaþionalã mai curând ca o expresie a stãrii de izolare în care se aflaNicolae Ceauºescu, realitatea concretã fiind învãluitã într-o vorbãriefãrã conþinut. Partidul însuºi devenise un fel de anexã a unei dictaturipersonale, funcþionând dupã directivele pe care le dãdea secretarulgeneral.

În ultima zi a Congresului, au avut loc alegerile; lista membrilorComitetului Central fusese refãcutã în mai multe rânduri de NicolaeCeauºescu, preocupat sã plaseze în funcþii de conducere oamenii sãi ceimai de încredere. Congresul votase o Comisie de propuneri, care seretrãsese într-o salã pentru a „delibera“ în liniºte. În fapt, componenþiiacesteia nici mãcar nu au încercat sã-ºi îndeplineascã misiunea pentrucare au fost aleºi, ci l-au aºteptat pe Nicolae Ceauºescu. Acesta a scosdin buzunar lista ºi a citit numele viitorilor membri ai Comitetului Cen-tral, iar membrii Comisiei ºi-au însuºit „hotãrârea luatã mai înainte, fã-rã ºtirea ºi consimþãmântul lor“25. Congresul l-a reales cu unanimitate,prin vot deschis, pe Nicolae Ceauºescu în funcþia de secretar general alPartidului Comunist Român. A urmat votul secret asupra listei mem-brilor Comitetului Central. La prima Plenarã, desfãºuratã în aceeaºi zi,Comitetul Central a ales Comitetul Politic Executiv, care cuprindea 21de membri ºi 26 de supleanþi*. Din noile organe de conducere fãceauparte patru membri ai familiei Ceauºescu: Nicolae, Elena, Nicu (fiu),Vasile Bãrbulescu (cumnat). ªi alþi membri ai „clanului“ deþineau pozi-þii importante: Ilie Ceauºescu (frate) – ministru adjunct la MinisterulApãrãrii Naþionale, Ion Ceauºescu (frate) – vicepreºedinte al Comite-tului de Stat al Planificãrii, Nicolae Andruþa Ceauºescu (frate) –comandantul ºcolii de Miliþie ºi Securitate, Marin Ceauºescu (frate) –ºeful Agenþiei Economice a României la Viena, Florea Ceauºescu

140

Ioan Scurtu

24 "Scânteia" din 26 noiembrie 198925 Silviu Curticeanu, Mãrturia unei istorii trãite…, p. 395* Între aceºtia, alãturi de secretarul general: Elena Ceauºescu, Emil Bobu, Lina

Ciobanu, Ion Coman, Constantin Dãscãlescu, Ion Dincã, Ludovic Fazekaº, ManeaMãnescu, Paul Niculescu, Constantin Olteanu, Dumitru Petrescu, GheorgheRãdulescu. În rândul membrilor supleanþi ai C.P.Ex. se numãrau: Nicu Ceauºescu,Vasile Milea, Tudor Postelnicu. Secretariatul C.C. al P.C.R. era format din: NicolaeCeauºescu, Vasile Bãrbulescu, Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Ilie Matei,Constantin Olteanu, Constantin Radu ºi Iosif Szas. Preºedintele Comisiei Centrale deRevizie a fost ales Ilie Verdeþ.

(frate) – redactor-ºef adjunct la „Scânteia“ (organul de presã al C.C. alP.C.R.), Nicolae Petrescu (fratele Elenei Ceauºescu) – vicepreºedinte alConsiliului Central al Sindicatelor din România.

Presa nu gãsea cuvinte pentru a elogia hotãrârile adoptate de Con-gres ºi mai ales realegerea lui Nicolae Ceauºescu în funcþia de secretargeneral. În ziarul „România liberã“ din 25 noiembrie era publicatãcuvântarea lui Ceauºescu la încheierea lucrãrilor Congresului, în careacesta sublinia: „edificãm cu succes“ societatea socialistã multilateraldezvoltatã, „nimic nu ne poate abate“ de la aceastã cale, hotãrârile aufost adoptate „într-o unanimitate deplinã“, „sã asigurãm creºterea con-tinuã a rolului conducâtor al partidului“, „sã asigurãm unitatea de gra-nit între partid ºi popor“ etc. Ziarul relata cã „peste 120 000 de oameniai muncii din Capitalã au venit în marea Piaþã a Palatului Republiciipentru a aduce un fierbinte ºi vibrant omagiu tovarãºului NicolaeCeauºescu, reinvestit de Congresul al XIV-lea în suprema funcþie desecretar general al partidului, desemnat astfel prin voinþa comuniºtilor,a întregii naþiuni, sã conducã în continuare þara spre trepte tot mai înaltede progres ºi civilizaþie, spre comunism“. Erau publicate telegrame aleComitetelor judeþene de partid, conducâtorilor diferitelor întreprinderiprin care „oamenii muncii“ ºi exprimau „neþãrmurita bucurie“ pentrurealegerea lui Ceauºescu în funcþia de secretar general al P.C.R. ºi seangajau sã munceascã “fãrã preget” pentru realizarea obiectivelorstabilite de Congres.

Cu toate eforturile depuse de conducerea P.C.R. de a avea oreprezentare internaþionalã cât mai largã la cel de-al XIV-lea Congres,rezultatele au fost sub aºteptãri. În salã s-au aflat 115 delegaþii din 82de þãri, dar cele mai numeroase veneau din þãrile în curs de dezvoltare.Nu a fost prezent nici unul dintre secretarii generali ai partidelor comu-niste (sau foste comuniste) din þãrile socialiste, preferându-se trimitereaunor reprezentanþi de rang secund. Au lipsit delegaþii PartiduluiSocialist din Ungaria, Partidului Comunist Italian, Partidului Comunistdin Austria. Toþi ambasadorii þãrilor Comisiei Economice Europene aurefuzat sã dea curs invitaþiei de a participa la deschiderea lucrãrilorCongresului; motivaþiile publice aduse erau cã România nu respectadrepturile omului, iar prin politica sa, Nicolae Ceauºescu încãlca gravActul final semnat la Helsinki în 1975. Chiar în timpul desfãºurãriilucrãrilor Congresului aveau loc mari manifestaþii la Praga, fapt ce l-adeterminat pe reprezentantul Partidului Comunist cehoslovac sãpãrãseascã Bucureºtii înainte de încheierea acestuia.

141


În presã au fost publicate mesajele unor partide din Burundi, Ethio-pia, Maroc, Zair, Zambia, Zimbabwe, Ecuador, Mexic, Nicaragua,Botswana, Benin, Israel, Liban, Yemen, Panama, S.U.A., Uruguay,Mauritius. S-au publicat integral numai mesajele care elogiau acti-vitatea P.C.R. ºi a lui Nicolae Ceauºescu, iar din celelalte erau redatedoar anumite fragmente. De exemplu, din mesajul P.C. Francez au fostscoase pãrþile care se refereau la necesitatea respectãrii drepturiloromului, iar din mesajul Partidului Socialist Ungar era publicat doarurmãtorul text: „În numele Prezidiului Partidului Socialist Ungar, salutforumul dumneavoastrã. Doresc ca activitatea Congresului sã fierodnicã – se aratã în mesaj“ Aceasta în timp ce mesajul PartiduluiCongresul Naþional al Poporului din Republica Cooperatistã Guyana,publicat în “Scânteia”, conþinea nu mai puþin de 86 de rânduri.

Nemulþumite de modul în care a procedat mass-media româneascã,unele partide comuniste au dat publicitãþii mesajele respective în presadin propriile lor þãri. Astfel, ziarul „Politica“ din Belgrad a publicat la21 noiembrie articolul intitulat Ceauºescu împotriva reformelor, pre-cum ºi mesajul Prezidiului Uniunii Comuniºtilor din Iugoslavia, în carese sublinia necesitatea reformelor ºi se menþiona cã „existã deosebiriesenþiale de pãreri cu privire la procesele actuale din lumea socialistã,reforme, democratizarea societãþii, rolul partidului, realizareadrepturilor ºi libertãþilor omului ºi altele“. Partidul Comunist Francez adat publicitãþii mesajul pe care l-a transmis Congresului P.C.R. în carese pronunþa pentru respectarea libertãþii individuale ºi colective, res-pectarea drepturilor omului ºi renunþarea la pedeapsa cu închisoarea pemotive politice26. La rândul sãu, Partidul Socialist Ungar aprecia – înorganul sãu de presã Nepszabadsag: „Nicãieri în Europa nu sunt dis-preþuite atât de deschis drepturile omului, inclusiv ale minoritãþii ma-ghiare, ca în România“27. Gazeta polonezã Wyborcza relata: „Conduce-rea [P.C.R.] a luat mãsuri extraordinare de securitate. Strãzile oraºului[Bucureºti] sunt controlate de patrule înarmate ale armatei ºi miliþiei.În cuvântarea de cinci ore, Ceauºescu a arãtat cã partidul lui nu va cedapresiunii reformelor în stil sovietic, care au cuprins deja Ungaria,Polonia, R.D.G. ºi Bulgaria“28.

Congresul al XIV-lea al P.C.R. nu a marcat acea schimbare pe care odoreau românii, ci a reconfirmat linia conservatoare, dogmaticã, de pânã

142

Ioan Scurtu

26 „România liberã“ din 25 noiembrie 198927 Principiul dominoului…, p. 31528 Ibidem, p. 316

atunci. Parcã pentru a incita populaþia, Nicolae Ceauºescu ºi aparatul sãude propagandã vorbeau despre „bunãstare ºi fericire“, despre„democraþie“ ºi „poporul stãpân pe soarta sa“. Aceasta în timp ce cozilepentru procurarea alimentelor de primã necesitate – chiar ºi a celorcartelate – nu se mai terminau, caloriferele rãmãseserã reci în plinã iarna,lumina electricã se întrerupea uneori din jumãtate în jumãtate de orã;programul de televiziune se redusese la douã ore pe zi, fiind în mare parteconsacrat elogierii cuplului prezidenþial.

Nemulþumirea atinsese ºi structurile de forþã ale regimului. În ultimiiani, armata era folositã mai mult la muncã, la strângerea recolteloragricole, la sãparea canalelor de irigaþie ºi pe ºantierele de construcþie, iaravansãrile nu-ºi mai urmau cursul normal; la 23 august 1989, Ceauºescua refuzat avansãrile în gradul de general, iar ministrul Milea nu a emisordine de avansare pentru 2.000 de ofiþeri la gradul urmãtor. Intrase întradiþie ca de 23 august – Ziua Naþionalã a României – sã se facã avansãriîn grad, iar faptul cã în 1989 nu s-a mai respectat aceastã tradiþie a generato stare de frustrare ºi chiar de revoltã în rândul cadrelor militare. Seadãuga faptul cã multe mari unitãþi erau comandate de ,,înlocuitori lacomandã”, care trãiau într-o stare de nesiguranþã privind poziþia lor.

Miliþia era confruntatã cu fenomene sociale tot mai numeroase (furturi,bãtãi, omoruri, dar ºi cu acte împotriva regimului – rãspândirea demanifeste, ruperea lozincilor de pe panourile publice etc), iar conducereade partid era profund nemulþumitã de modul în care aceasta îºi fãceadatoria. Ceauºescu nu lua în seamã cauzele reale care generau asemeneaacte ºi acuza Ministerul de Interne cã nu desfãºura acþiuni preventive.

Securitatea devenise o structurã tot mai nesigurã pentru regim. Dupãfuga lui Pacepa au urmat ample reorganizãri, iar suspiciunea secretaruluigeneral cã s-ar putea ivi noi defecþiuni plana asupra tuturor ofiþerilor.Securiºtii care lucrau în strãinãtate, dar ºi o bunã parte din cei cu misiunide contraspionaj pe plan intern (mai ales la ambasadele din Bucureºti),cunoºteau foarte bine situaþia internaþionalã, ce se întâmpla în þãrile„surori“ ºi erau convinºi cã ºi în România trebuia sã se producã oschimbare.29 Unii securiºti au plasat materiale documentare unor cetãþeniromâni, care le transmiteau – prin intermediul ambasadelor occidentale –la “Europa Liberã”, unde erau citite pe post; asemenea materiale

143


29 Ion Constantin, Securitatea în revoluþia românã din decembrie 1989, în revista„Periscop“, decembrie 2008, p. 68

conþineau critici foarte dure la adresa politicii promovate de NicolaeCeauºescu30.

În 2008 a fost publicatã lucrarea Sursele Securitãþii informeazã,sub egida Institutului Naþional pentru Memoria Exilului Românesc dincare rezultã limpede cã respectivul post de radio era penetrat desecuriºti. Informatorii acesteia au ajuns sã ia masa cu redactori ºi chiarºefi ai Secþiei române, sã fie invitaþi la domiciliile respectivilor, sãdiscute ore în ºir probleme care interesau Securitatea. Citãm din câtevanote informative publicate în Sursele Securitãþii.

2 iulie 1965: „În cursul vizitei sale la Paris sursa a întâlnit de nu-meroase ori pe Virgil Ierunca ºi soþia sa, Monica Lovinescu. Aceºtia,chiar în ziua în care sursa a ajuns la Paris, au telefonat ºi au vrut sã vadãsursa. Ei au încercat din primele zile sã convingã sursa sã rãmânã înOccident”31.

18 decembrie 1976: „Sosind în ziua de 19 septembrie 1976 laMünchen, a doua zi, 20 septembrie, orele 10 dimineaþa, am luat contacttelefonic cu Preda Bunescu, la telefonul Europei Libere. A vorbit ne-vasta mea cu el, ºi, amintindu-ºi vechea lor prietenie din tinereþe, aces-ta, plãcut impresionat, a cerut adresa noastrã, promiþând cã, la ora 18d.m., ne va vizita. Într-adevãr, la ora fixatã a venit la pensiunea noastrã(Westfalia, Mozartstrasse 23)“32. Acelaºi informator, cu numele de cod„Mincu“, scria cã în ziua de 19 noiembrie „pe la orele 15 am primit untelefon de la E. Georgescu, care m-a întrebat dacã poate sã ne vizitezela pensiune, împreunã cu nevasta lui. Fiind acolo, am fost vizitaþi deambii la orele 18“33. În nota operativã întocmitã de ofiþerul de Securi-tate se preciza: „Nota este datã ca urmare a sarcinilor trasate informa-torului, înaintea plecãrii sale în strãinãtate de a-i contacta pe P.B. ºiE.G. în scopul obþinerii de informaþii despre activitatea de la EuropaLiberã, cunoaºterii surselor pe care le au în þarã ºi a cãilor prin care leparvin informaþiile, verificãrii informaþiilor privind organizarea unoracþiuni de protest în faþa sediului oficiului diplomatic român dinR.F.G.“ 34.

144

Ioan Scurtu

30 Pentru detalii: Mihai Pelin, Operaþiunile Mariþa ºi Eterul. Istoria Europei Libereprin documente de Securitate, Bucureºti, Editura Compania, 2007.

31 Sursele Securitãþii Informeazã. Ediþie de documente semnatã Dumitru Dobre,Iulia Huiu, Mihaela Toader, Bucureºti, Editura Humanitas, 2008, p. 34

32 Ibidem, p. 3133 Ibidem, p. 9334 Ibidem, p. 97

Securitatea era la curent cu modul de lucru ºi relaþiile din interiorulpostului de radio Europa Liberã“. Într-un raport informativ al sursei„ªtefan“ referitor la Liviu Cristea (septembrie-octombrie 1985) semenþiona: Informatorul „ªtefan“ s-a deplasat în R.F. Germania ºi alocuit la Liviu Cristea, în München; acesta l-a informat cã „recent, lapost, s-a luat mãsura ca materialele importante ce urmeazã a fitransmise sã fie traduse în limba englezã ºi prezentate comisieiamericane pentru aprobare […] Vlad Georgescu a comis douã greºelide orientare, ceea ce a fãcut sã fie observat de câtre conducereaamericanã. Datoritã acestora, situaþia lui s-a clãtinat în ultima vreme lapost ºi era pe punctul sã i se desfacã contractul de muncã […]americanii ar fi dat dezlegarea sã se adreseze critici privind activitateapreºedintelui României, dar sã nu se recurgã la calomnii ºi injurii35.

18 octombrie 1985. Sursa „Stan“ informa: „Cu ocazia cãlãtorieiefectuate în Republica Federalã Germania am contactat, în ziua de 21august 1985, pe Vlad Georgescu, directorul postului de radio EuropaLiberã – secþia pentru România. La data arãtatã mai sus, în jurul orelor18.30, Vlad Georgescu a venit sã mã ia cu maºina de la Colette Moscu,unde locuiam la München, pentru a merge la masã, la domiciliul lui.“Cei doi s-au reîntâlnit în ziua de 26 august 1985, „sursa“ fiind invitatãde directorul Secþiei române a postului de radio Europa Liberã, ladejun: „am fost numai noi doi, discuþia purtatã referindu-se numai lacâteva subiecte. Astfel, mi-a relatat cã va plecat pentru 24 de ore, singurla Washington, pentru a lua contact cu noua conducere ºi a primiinstrucþiuni. De asemenea, mi-a spus cã nu s-a mai întâlnit cu fost regeMihai, dar cã vorbeºte cu el la telefon. ªtie cã una din fiicele acestuia,principesa Margareta, este la Roma ºi lucreazã la F.A.O. Doreºte sã iaun interviu pentru Europa Liberã, dar întâmpinã greutatea faptului cãacesta nu ºtie româneºte. Referindu-se la intenþiile lui de viitor, mi-aconfirmat faptul cã urmeazã a avea la Washington o întrevedere cuCalciu Dumitreasa, cu care urmeazã sã facã câteva emisiuni“36.

14 mai 1987. Sursa „Grancea“ informa cã, având o bursã dinpartea Institutului German de Arheologie, „s-a ivit prilejul contactãriilui Vlad Georgescu, directorul Secþiei române a postului de radioEuropa Liberã […] Am avut trei întâlniri la München, fiind gãzduit cabursier al Institutului German într-un hotel situat în apropiere de Radio

145


35 Ibidem, pp.217-22236 Ibidem, pp. 225-228

Europa Liberã“. Vlad Georgescu i-a mãrturisit: „Munceºte foarte multpentru emisiunile radio, dorind sã se facã cunoscut ºi apreciat pe liniaconducerii americane […] ºi-a afirmat dezaprobarea pentru tot felul deacþiuni ale emigraþiei vechi ºi publicaþiile acesteia, pe care le considerãridicole. Persifla iniþiativele lui Iancu Raþiu ºi dorinþa acestuia de a unidiferitele tendinþe în jurul regelui Mihai, considerându-i pe toþi niºteramoliþi rupþi de realitatea din þarã“37.

Tot în anul 2008 a fost dat publicitãþii documentul semnat de VladGeorgescu în 1963 în care acesta scria: „Mã angajez sã ajut organeleSecuritãþii Statului informându-le despre aspectele negative dinmuzeele din capitalã pe care le cunosc“38. Istoricul Florin Banu apreciacã ascensiunea profesionalã fulminantã ºi repetatele plecãri înstrãinãtate a lui Vlad Georgescu „s-au datorat colaborãrii acestuia cuDirecþia de Informaþii Externe“. Cu sprijinul Ambasadei SUA laBucureºti, Vlad Georgescu a obþinut azil politic, iar în 1982 a devenitdirectorul Departamentului Român al postului de radio Europa Liberã,funcþie pe care a deþinut-o pânã la moartea sa, în anul 1988.

La 26 decembrie 1984, Paul Goma nota o discuþie cu un domnFocke, care l-a întrebat:

“ – Cum e posibil, domnule, ca Europa Liberã sã nu-þi dea orubricã, o emisiune, mãcar o colaborare regulatã? […] Dar e posibil caEuropa sã angajeze, cu salariu, casã, masã, tot felul de colaboraþioniºtinotorii, trecuþi direct de la Scânteia ºi la Agerpres, de la Televiziuneabucureºteanã la Europa Liberã ºi dumitale sã nu-þi dea mãcar ocolaborare?

– E posibil, râd eu (galben). Parcã n-ai ºtii care sunt criterii dupãcare americanii angajeazã slujbaºi la Europa ºLiberãþ; nu ai fãcut, înRomânia, scandal; sã nu se fi manifestat în România, ca… opozanþi,necum ai lui Ceauºescu! Ba chiar dintre foºtii activiºti… Cicã „ºtia arcunoaºte… secrete de stat. Eu, nefericitul de mine, nu cunosc secretede stat, ca sã mã recruteze americanii”.39

Informatorii securitãþii cãutau sã prezinte cât mai detaliatactivitatea lor ºi serviciile pe care le aduceau prin penetrarealucrãtorilor de la Europa Liberã. Dar nu poate fi exclus raþionamentulpotrivit cãruia ºi ei erau o “sursã” pentru acest post de radio. În mod

146

Ioan Scurtu

37Ibidem, pp. 245-24638 Liviu Þãranu, Vlad Georgescu în dosarele Securitãþii, în „Magazin istoric“, iulie

2008.39 Paul Goma, Jurnal pe sãrite, Bucureºti, Editura Nemira, 1997, p. 103

limpede, contactul cu cei care lucrau acolo, cu realitãþile din Occidenti-a determinat sã priveascã tot mai critic situaþia din România.Declanºarea “dominoului” i-a fãcut sã devinã tot mai activi, sã-ºicroiascã dosare de disidenþi, de care sã se poatã folosi la “vremuri noi”.Poate fi aceasta o explicaþie a creºterii spectaculoase a numãrului celorcare se exprimau, public, împotriva regimului Ceauºescu, începând dinprimãvara anului 1989. Este semnificativ faptul cã unii dintre ei,dovediþi dupã 1990 ca informatori ai Securitãþii, au fost acceptaþi de“societatea civilã” ºi au ocupat unele funcþii ºi demnitãþi publice (caparlamentari, secretari de stat, directori de ziare ºi edituri etc.).

În fond, aceºtia îºi pregãteau o carierã politicã dupã rãsturnarearegimului; cei mai mulþi se cunoºteau între ei (doar lucrau la acelaºistãpân – Securitatea!), se întâlneau în parcuri sau în alte locuri publice,stabilind modalitãþi de acþiune ºi funcþii pe care urmau sã le ocupe. Înacelaºi timp ei alcãtuiau “liste negre”, cu cei care nu trebuiau acceptaþicu nici un chip în noile structuri ºi împotriva cãrora urma sã se ducã ovehementã campanie de discreditare.

Chiar în rândul activiºtilor de partid ºi de stat s-a dezvoltat o starede nemulþumire. Permanenta rotire a cadrelor, nesiguranþa menþinerii înfuncþie, ameninþãrile cu destituirea au creat o stare de nervozitate.Silviu Curticeanu, ºeful Cancelariei C.C. al P.C.R., avea sã scrie înmemoriile sale: “Concentrarea puterii în mâna unei singure persoaneeste reflectatã mai bine ca oriunde în activitatea Cancelariei, care, dinacest motiv, pur ºi simplu, este invadatã ºi sufocatã de hârtii.

Guvernul bate apa în piuã ºi cerºeºte aprobare pentru lucruri carealtãdatã erau de competenþa unui funcþionar mãrunt din minister.Primul-ministru devine un simplu vãtaf, cãruia Ceauºescu îi lasã – casingur mijloc de conducere – biciul ºi vocabularul grosolan; stabilireasarcinilor de plan ºi urmãrirea îndeplinirii principalilor indicatorieconomico-financiari se mutã de la guvern la preºedintele þãrii, caredevine, de fapt, adevãratul ºef al executivului, impunând autoritar ºi demulte ori cu nesãbuinþã strategii personale irealizabile. Pentru a trece înaceastã privinþã, de la vorbe la dovezi concrete, iatã, de pildã, câtevadin datele ºi informaþiile pe care Ceauºescu le cerea ºi le primea zilnic:producþia de energie electricã pe centrale ºi tipuri de combustibil(hidrocarburi, cãrbune, hidro); timpul de staþionare a centralelor ºicauzele acesteia; consumul de energie electricã, pe ministere, judeþe,combinate ºi întreprinderi; unitãþile administrative ºi economice careau depãºit consumul de energie planificat; producþia totalã de cãrbune

147


cu defalcarea producþiei de cãrbune cocsificabil; producþia fizicã deexport pe ministere ºi unitãþi economice; situaþia lucrãrilor agricole(arat, semãnat, irigat etc.), ori a recoltelor obþinute la principaleleproduse agricole (orz, grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclã de zahãr,cartofi, fructe, struguri etc); producþia de amoniac, pe cele douã tipuride instalaþii; producþia de îngrãºãminte chimice destinate agriculturii ºiexportului; încasãrile zilnice în valutã, situaþia datoriei externe ºi aplãþilor fãcute în contul ei etc. etc.

Dacã aceasta era, în linii mari, situaþia în privinþa urmãririiîndeplinirii planului, lucrurile deveneau de-a dreptul catastrofale atuncicând era vorba de stabilirea lunarã a sarcinilor de plan ºi de repartizarearesurselor materiale necesare activitãþii productive.

Deºi pare incredibil, economia se transformase într-un fel debãcãnie ruralã în care nimic nu scapã bãcanului ºef, de la producþia demaºini ºi utilaje la producþia de pâine ºi halva, de la producþia decostume ºi paltoane la cea de ciorapi ºi batiste, de la producþia degarnituri de mobilã la cea de scaune sau taburete izolate.

Din pãcate, Ceauºescu devine, pe zi ce trece, tot mai zgârcit,deschide cu greu baierele pungii, lãsând economia fãrã resurselemateriale strict necesare îndeplinirii indicatorilor de plan stabiliþi!” 40

Multe cadre de partid cunoºteau bine situaþia realã din þarã,deoarece erau în contact direct cu populaþia, astfel încât ºtiau cã muncalor politicã nu avea nici un rezultat; continuau sã facã propagandã învirtutea inerþiei, dar fãrã convingerea de altãdatã. ªedinþele consacrateînvãþãmântului politic ºi chiar adunãrile generale de partid erauformale, mai mult pentru consemnarea lor în procesele-verbale care sãpoatã fi prezentate la un eventual control din partea organelorsuperioare.

Chiar pepiniera de cadre devenise o instituþie nesigurã ºi uneoriostilã politicii oficiale a partidului. Pentru perfecþionarea activitãþii departid, în iunie 1966, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. ahotãrât transformarea ºcolii Superioare de Partid în Academia deªtiinþe Social-Politice “ªtefan Gheorghiu” de pe lângã C.C. al P.C.R.Cadrele didactice, studenþii ºi doctoranzii beneficiau de o bogatãliteraturã social-politicã, inclusiv din Occident, puteau cãlãtori înstrãinãtate, participau la dezbateri pe teme de strictã actualitate,susþineau – mai mult sau mai puþin deschis – perestroika. Dumitru

148

Ioan Scurtu

40 Silviu Curticeanu, Mãrturia unei istorii trãite, p. 166-167

Popescu, rectorul acestei Academii, avea sã scrie: “În realitate, fostacitadelã teoreticã a bolºevismului rãmânea o cutie a surprizelor, opepinierã de slujitori ai ocultei, gata oricând sã intre în acþiune, pe faþãºi fãrã menajamente, pentru a face jocul neîndurãtoarei autoritãþitutelare strãine [sovietice]“41. Olivia Clãtici, secretarã cu propagandala Comitetul PCR al Centrului Universitar Bucureºti, avea sã-ºiaminteascã: “Am fost în câteva deplasãri în judeþe ca lectori ai C.C. [alP.C.R.] cu unii dintre ei ºi m-am îngrozit, vorbeau mai acidulat decâtoamenii din tramvai, de pe stradã sau de la cozi, probabil ºtiau maimulte“42. Nu este întâmplãtor faptul cã mulþi dintre cei care au ocupatfuncþii de conducere dupã Revoluþia din Decembrie 1989 proveneaudin rândul cadrelor didactice de la Academia “ªtefan Gheorghiu”, iarVirgil Mãgureanu a devenit primul director al Serviciului Român deInformaþii, înfiinþat în martie 1990.

Muncitorii – despre care se spunea cã ar fi clasa conducãtoare înstat – erau mereu criticaþi cã nu îndeplinesc planul, cã fac risipã deenergie ºi combustibil, cã nu aplicã întocmai directivele secretaruluigeneral; principalii responsabili erau maiºtrii ºi inginerii, dar ºibirourile ºi comitetele de partid din întreprinderile respective. Se lucraîntr-o stare de tensiune, iar aceastã situaþie era pusã în seama„conducerii superioare“, de care doreau sã scape cât mai curând.

Þãrãnimea – atâta cât mai rãmãsese – se afla sub o permanentã pre-siune, stabilindu-i-se prin hotãrâri guvernamentale câte gãini, raþe,gâºte, iepuri, oi, porci etc sã creascã ºi câte sã le vândã statului; lotulagricol personal rãmas în folosinþã se tot micºora, ajungându-se sã fieconfiscat celor care nu fãceau numãrul minim de zile-muncã în Coope-rativa Agricolã de Producþie. Þãranii nu aveau voie sã taie vitele pe carele creºteau, decât cu aprobare specialã; unora, care încãlcaserã aceastãhotãrâre, li se înscenau procese publice, care aminteau de anii ’50.

Dupã perioada de liberalizare din anii ’60 – ’70, intelectualii erauconfruntaþi cu noi restricþii. Achiziþionarea de cãrþi ºi reviste dinstrãinãtate a fost diminuatã considerabil, pentru a se face economie devalutã; deplasãrile în alte þãri erau extrem de restrictive; multe lectoratede limba românã fuseserã desfiinþate; participarea la conferinþe ºi

149


41 Dumitru Popescu, Cronos autodevorându-se… Angoasa putrefacþiei. Memorii,vol. IV, Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2006, p. 59.

42 Olivia Clãtici, Opþiuni politice… Experienþe politice. Am fost activist alPartidului Comunist Român, Bucureºti, Editura Nicolae Bãlcescu, 2007, p. 316.

congrese ºtiinþifice internaþionale trebuia aprobatã de cabinetul 2, iarElena Ceauºescu nu era convinsã de utilitatea unor asemenea activitãþi.Promovarea cadrelor didactice universitare la gradele de conferenþiar ºiprofesor era decisã tot de Cabinetul 2; Elena Ceauºescu lãsa sã treacãani întregi pânã îºi fãcea timp pentru a se uita pe dosarele primite de laMinistrul Învãþãmântului, iar cel mai adesea avizul era negativ, dinmotive financiare.,,Conducerea superioarã” nu a aprobat, de la mijloculanilor ’80, primirea de noi membri în Academia Românã, astfel cãaceasta a ajuns sã fie formatã aproape numai din pensionari. Scriitoriicontinuau sã fie o categorie privilegiatã, lucrãrile lor se tipãreau în zecide mii ºi chiar sute de mii de exemplare, cu dreptul de autor pentru ocarte putându-se cumpãra un apartament sau un automobil; casele decreaþie asigurau odihna aproape gratuitã a acestora ºi a familiilor lor, iar„fondul literar“ era o bancã de unde foarte mulþi se împrumutau, dar nuse gândeau sã restituie banii primiþi. Totuºi, sentimentul lipsei delibertate nu putea fi anihilat prin asemenea stimulente materiale.ºedinþele de partid de la Uniunea Scriitorilor erau adesea prilejuri decriticã la adresa condiþiei intelectualului român, supus unei permanenteºi tot mai apãsãtoare cenzuri din partea Secþiei Propagandã a C.C. alP.C.R. ºi a Consiliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste.

Pentru români, dedublarea a fost principala formã de rezistenþã:una spuneau la serviciu ºi în ºedinþe publice, ºi cu totul altceva înfamilie sau în grupuri de prieteni. Foarte mulþi strãini, dar ºi uniiintelectuali români nu au înþeles aceastã realitate, ajungând sã scrie cã„mãmãliga nu explodeazã“, apreciind cã România rãmânea o þarã cu opopulaþie supusã ºi îndelung rãbdãtoare, în care dictatura va dura încãmulþi ani. Dar ºi rãbdarea avea o limitã, iar pragul critic era foarteaproape. Peste mai puþin de o lunã de la Congresul al XIV-lea al PCRromânii ai ieºit în stradã, hotãrâþi sã înlãture un regim pe care nu-l maiputeau suferi.

150

Ioan Scurtu

5. ÎNTÂLNIREA DE LA MALTA*

Încã din septembrie 1989, când Eduard ªevardnadze s-a deplasat laWashington, s-a convenit asupra organizãrii unei întâlniri la nivel înaltsovieto-americanã. Pe cãi diplomatice s-a stabilit cã în zilele de 2 – 3decembrie va avea loc prima întâlnire între preºedinþii George Bush ºiMihail Gorbaciov, în Marea Mediteranã, lângã insula Malta, la bordulunor nave militare (americanã ºi sovieticã, alternativ); convorbirile nuaveau un caracter oficial ºi nu se va da publicitãþii un comunicat;întâlnirea oficialã va avea loc în prima parte a anului 1990.

Ministrul de Externe sovietic, Eduard ªevardnadze, declara, la 31octombrie, cã la Malta va avea loc un dialog deschis, sincer ºi liber, cãnu se vor realiza acorduri pe probleme concrete, iar presa nu va aveaacces la discuþii1. La rândul sãu, George Bush a subliniat, în ziua de 1noiembrie, cã nici o parte „nu are în vedere ca la aceastã întâlnire sã seadopte hotãrâri importante sau sã se încheie înþelegeri“, dar cã vareitera interesul S.U.A. pentru succesul „restructurãrii“ iniþiate deGorbaciov ºi evoluþia reformelor în Europa Rãsãriteanã2. Într-o altãdeclaraþie, din 22 noiembrie, Bush menþiona cã la Malta va cere luiGorbaciov „sã construim împreunã o nouã lume“; el aprecia cã înEuropa „a venit libertatea“ ºi dorea ca Uniunea Sovieticã sã adopte oatitudine „care sã depãºeascã limitele reþinerii“; „pacea pe care oconstruim împreunã trebuie sã fie diferitã de cea de pânã acum“. Bushdãdea asigurãri cã „S.U.A. nu vor cãuta sã obþinã vreun avantaj de peurma problemelor ºi dificultãþilor“ întâmpinate de U.R.S.S. ºi de stateledin Europa Rãsãriteanã ºi cã dorea ca procesul de reforme din acesteþãri „sã reuºeascã pe deplin“3. Pe mãsura apropierii momentuluiîntâlnirii Bush – Gorbaciov au fost date asigurãri, atât la Washington,

151


* Vezi ºi Ioan Scurtu, The Malta summit. 2-3 December 1989, în „AnaleleUniversitãþii Spiru Haret“. Seria Istorie, 2008.

1 Principiul dominoului…, p. 2642 Ibidem, p. 2683 Ibidem, pp. 322-323

cât ºi la Moscova, cã nu vor fi luate hotãrâri secrete, cã nu va exista oînþelegere sovieto-americanã privind Europa Rãsãriteanã.

În ultimele zile ale lunii noiembrie 1989, transformãrile din þãrilesocialiste au continuat. Din Cehoslovacia, chiar în ziua încheieriiCongresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, sosea o vesteextrem de importantã: la Plenara Comitetului Central al PartiduluiComunist Cehoslovac, întreaga conducere de partid a demisionat. Înacea zi de 24 noiembrie, în locul lui Jakes a fost ales Karel Urbánek. Adoua zi, 25 noiembrie, primul-ministru Ladislav Adamec a propus: înguvern sã fie numiþi ºi membri care nu fãceau parte din PartidulComunist; adoptarea unei legi privind dreptul de asociere, de întrunireºi de petiþionare; suspendarea imediatã a ofiþerilor care au intervenit înforþã împotriva manifestanþilor la 17 noiembrie.

Demonstraþiile începute la 17 noiembrie au continuat, Piaþa centralãdin Praga devenind o tribunã a opoziþiei; între lozincile lansate, la locde frunte se afla organizarea grevei generale în ziua de 27 noiembrie.Treptat, la aceastã tribunã au început sã aparã ºi reprezentanþiioficialitãþilor. În ziua de 26 noiembrie au luat cuvântul atât preºedinteleguvernului federal Adamec, cât ºi liderii opoziþiei, Václav Havel ºiAleksander Dubcek; de asemenea, au vorbit reprezentanþi aimuncitorilor, precum ºi deþinuþi politici eliberaþi în baza decretului deamnistie din 25 noiembrie. La început, Adamec a fost aplaudat, darcând a cerut ca greva din 27 noiembrie sã dureze doar câteva minute afost huiduit. Dubcek a afirmat cã „Cehoslovacia a trãit 20 de aniumilitã, din cauza politicii duse de Gustav Husák ºi Milos Jakes, careau dus o politicã nepopularã“; el a acuzat organele de conducere aleþãrii cã nu au creat condiþii pentru reaprecierea evenimentelor din 1968,în timp ce Polonia ºi Ungaria au fãcut acest lucru ºi au cerut scuzepoporului cehoslovac. Dubcek a apreciat cã acelaºi gest se impunea ºidin partea guvernelor R.D. Germane, Bulgariei ºi mai ales al U.R.S.S.Pe mãsurã ce „revoluþia de catifea“ câºtiga teren în opinia publicã, uniireprezentanþi ai forþelor de ordine au început sã se disocieze de politicaoficialã; astfel, reprezentantul unitãþii motorizate a Miliþiei din Praga aacuzat de iresponsabilitate politicã pe cei care i-au pus pe miliþieni însituaþia de a se ridica împotriva poporului4.

În timp ce opoziþia era stãpânã pe stradã, la 26 noiembrie a avut locPlenara extraordinarã a C.C. al P.C. Cehoslovac, care a decis eliberarea

152

Ioan Scurtu

4 Ibidem, p. 342

din funcþie a celor instalaþi dupã intervenþia militarã din 1968 ºiconvocarea Congresului extraordinar al partidului în ziua de 26ianuarie 1990. Karel Urbánek, secretarul general al P.C. Cehoslovac, ainformat Plenara despre dialogul guvernului cu opoziþia, la care s-auabordat urmãtoarele probleme: sistemul politic, noua Constituþie,organizarea de alegeri libere; legea presei, legea privind dreptul deasociere ºi legea privind organizarea de adunãri; reapreciereaevenimentelor din anul 19685. Plenara s-a pronunþat pentru constituireaunui guvern de coaliþie, atât la nivel federal, cât ºi în Cehia ºi Slovacia.În legãturã cu cererea opoziþiei de a obþine demisia lui Gustáv Husákdin funcþia de preºedinte al Republicii Socialiste Cehoslovacã, Plenaraa apreciat cã aceastã chestiune trebuia discutatã în Adunarea Federalã,iar Prezidiul C.C. al P.C. Cehoslovac sã nu facã o propunere concretãprivind persoana noului preºedinte, ceea ce înseamnã cã acesta nu vamai fi comunist.

În ziua de 27 noiembrie s-a desfãºurat cea mai mare manifestaþieorganizatã de opoziþie, pe care Forumul Civic a considerat-o ca fiind unreferendum naþional. A doua zi, 28 noiembrie, au avut loc convorbiriîntre delegaþia Prezidiului C.C. al Frontului Naþional ºi guvernuluifederal, condusã de Ladislav Adamec ºi cea a reprezentanþilorForumului Civic. Cu acest prilej, Adamec a fãcut urmãtoarelepropuneri: pânã la 3 decembrie va solicita preºedintelui Republicii sãnumeascã un nou guvern, care va avea în componenþa sa reprezentanþiai Partidului Comunist Cehoslovac, ai celorlalte partide, precum ºispecialiºti fãrã partid. Aceasta însemna cã partidul comunist era gata sãîmpartã puterea cu forþele politice din opoziþie. Guvernul federal astfelconstituit urma sã propunã Adunãrii Federale modificarea Constituþieipentru a scoate articolele care se refereau la rolul conducâtor alpartidului comunist, precum ºi la educarea cetãþenilor în spiritulmarxism-leninismului ºi înlocuirea acestuia cu un altul, care sã prevadãeducarea în concordanþã cu cunoºtinþele ºtiinþifice ºi principiileumanitare ºi umaniste. Adamec a mai promis cã va cere ConsiliuluiPopular al oraºului Praga sã ofere spaþiile necesare pentru activitãþileForumului Civic6.

Reprezentanþii Forumului Civic au fost de acord cu acestepropuneri, stãruind ca noul guvern sã elaboreze o declaraþie-program,din care sã rezulte cã era pregãtit sã creeze condiþiile juridice pentru:

153



asigurarea de alegeri libere; garantarea libertãþii de asociere ºi adunare,a libertãþii cuvântului ºi a presei; desfiinþarea controlului de stat asupracultelor; modificarea legii privind serviciul militar; desfiinþarea Miliþieipopulare (unitãþi armate organizate de Partidul Comunist înîntreprinderi ºi instituþii); examinarea problemei referitoare la prezenþaorganizaþiilor partidelor politice în toate locurile de muncã. Deasemenea, Forumul Civic a cerut ca guvernul sã condamne imediatintervenþia trupelor Tratatului de la Varºovia în Cehoslovacia, în august1968, iar Adunarea Federalã sã adreseze Parlamentelor din UniuneaSovieticã, R.D. Germanã ºi R.P. Bulgarã solicitarea ca acestea sãdeclare cã intervenþia armatã era o încãlcare a dreptului internaþional ºia statutului Tratatului de la Varºovia, deoarece a fost fãcutã fãrãcunoºtinþa ºi acordul organelor supreme cehoslovace. Forumul Civic amai precizat cã dacã nu va fi mulþumit de prevederile declaraþiei-program ºi de modul de înfãptuire a acesteia, va solicita demisiapremierului. Totodatã, Forumul Civic anunþa cã va cere a doua zi (29noiembrie), lui Gustáv Husák, preºedintele R.S. Cehoslovace, sã-ºiprezinte demisia7.

În ziua de 29 noiembrie, Forumul Civic a ocupat postul naþional deteleviziune, care a devenit un instrument de propagandã în mâinileopoziþiei. Secretarul general al P.C.Cehoslovac, Urbánek, a putut sã seadreseze naþiunii doar prin intermediul radioului. În aceeaºi zi,Parlamentul a aprobat scoaterea din Constituþie a articolului 4, referitorla rolul conducãtor al Partidului Comunist în societate ºi în stat, precumºi a art. 16, privind educarea în spiritul marxim-leninismului, precizân-du-se cã „întreaga politicã culturalã din Cehoslovacia, dezvoltareaînvãþãmântului, educaþia ºi predarea se fac în spiritul cunoaºteriiºtiinþifice ºi în concordanþã cu principiile patriotismului, umanismuluiºi democraþiei“8 Adunarea Federalã a aprobat demisia lui Alois Indradin funcþia de preºedinte al acesteia; Indra era unul dintre cei careceruse intervenþia militarã în august 1968 pentru înlãturarea luiAleksander Dubcek. Noul preºedinte al Adunãrii Federale urma sã fieales la 12 decembrie.

Reconsiderarea evenimentelor din 1968 a fost clar exprimatã deLadislav Adamec, care a spus cã va propune guvernului federal sãadopte o poziþie de principiu cu privire la modul cum a fost rezolvatãcriza din 1968 ºi sã înceapã negocieri bilaterale cu guvernele celor

154

Ioan Scurtu


cinci þãri participante la intervenþia militarã pentru a încheia cât maicurând din punct de vedere politic aceastã problemã. El a mai propusînceperea de tratative cu guvernul sovietic asupra acordului interguver-namental privind staþionarea temporarã a trupelor sovietice pe teritoriulRepublicii Socialiste Cehoslovace. Bazându-se pe reevaluarea eveni-mentelor din august 1968, mijloacele de informare în masã ºi uniunileprofesionale au readus în atenþia publicã scriitorii ºi artiºtii interziºidupã acea datã, precum ºi operele lor. De asemenea, mulþi dintre ceicare au emigrat în 1968 s-au întors în þarã, bucurându-se de o excep-þionalã mediatizare (între aceºtia Ota Šik, Milan Kundera, Jirí Pelikán).

În cadrul Partidului Comunist Cehoslovac s-a constituit ForumulDemocratic al Comuniºtilor, care se pronunþa pentru un dialog cons-tructiv cu organizaþiile din opoziþie, pentru primirea în partid a celorexcluºi în urma evenimentelor din 1968, pentru organizarea de alegerilibere în cadrul Partidului Comunist, pânã cel târziu la 30 iunie 1990.9

În Uniunea Sovieticã se adâncea criza economicã, iar starea denemulþumire a populaþiei era în creºtere. Reformele iniþiate deGorbaciov generau discuþii contradictorii în cadrul P.C.U.S. Unii erauîmpotriva reformelor, pe care le considerau o abatere de la învãþãturamarxist-leninistã, un pericol mortal pentru existenþa socialismului; alþiise pronunþau pentru adâncirea reformelor, cereau eliminarea articolului6 din Constituþie, care stabilea rolul conducãtor al Partidului Comunist.Primul secretar al Comitetului Regional ºi orãºenesc Leningrad,declara la 22 noiembrie: „noi rupem hotãrât cu ideologia stalinistã ºi astagnãrii, însã suntem convinºi: steagul nostru a fost ºi rãmâne roºu ºipe el este scris Lenin, Octombrie, Socialism“.10

Pentru a clarifica problemele aflate în dezbatere, Gorbaciov a publi-cat în ziarul „Pravda“, din 26 noiembrie, articolul intitulat Ideea so-cialistã ºi restructurarea revoluþionarã11, în care afirma: „Socialismulspre care mergem în procesul restructurãrii este o societate care se ba-zeazã pe o economie eficientã pe baza celor mai înalte realizãri aleºtiinþei ºi tehnicii, culturii, pe structuri sociale umanizate, care sã reali-zeze democratizarea tuturor laturilor vieþii sociale ºi sã creeze condiþiipentru o viaþã ºi o activitate creatoare intensã a oamenilor“. El apreciacã P.C.U.S., ca „avangardã politicã a societãþii“, se transforma „într-un

155


9 Ibidem, p. 37410 Ibidem, p. 38511 Mihail Gorbaciov, Memorii..., p.112

centru de elaborare a platformelor politice ºi ideologice“ pe care le re-comandã societãþii ºi statului. În opinia sa, „în aceastã etapã complexã,interesele consolidãrii societãþii sovietice dicteazã oportunitatea menþi-nerii sistemului monopartid“.12

Acest articol ilustra limitele gorbaciovismului, care fuseserã dejadepãºite de transformãrile din alte þãri socialiste – Polonia, Ungaria –unde rolul conducãtor al partidului comunist aparþinea trecutului, acestrol fiind eliminat din Constituþie. Starea de confuzie în care ajunsese„perestroika“ a fost reliefatã de V.A. Medvedev, unul dintre principaliireformatori sovietici. Gorbaciov avea sã noteze cã Medvedev aprecia cãviitorul congres al P.C.U.S. va avea loc în condiþii foarte grele, activitateade pregãtire a programului ºi noului statut se lovea de mari dificultãþi,deoarece procesele din societatea sovieticã nu se maturizaserã; el eraadeptul restructurãrii partidului, astfel ca acesta sã se transforme într-oorganizaþie deasupra tuturor, într-o avangardã politicã a societãþii.13

În ziua de 29 noiembrie s-a anunþat rezultatul referendumului dinUngaria, desfãºurat la 26 noiembrie: peste 95% dintre cei prezenþi la vots-au pronunþat pentru desfiinþarea organizaþiilor de partid de la locul demuncã, declararea averii fostului Partid Muncitoresc Socialist Unit ºidesfiinþarea gãrzilor muncitoreºti14. Rezultatul a reprezentat o grealoviturã pentru Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, condus de GrószKároly ºi o puternicã încurajare pentru opoziþie, în frunte cu AlianþaLiber Democratã, care avea un caracter net antisocialist ºi anticomunist.În acest context, s-a anunþat cã la 17 decembrie 1989 urma sã sedesfãºoare cel de-al XIV-lea Congres al Partidului Muncitoresc SocialistUngar, care sã adopte un nou program ºi un nou statut.

Bulgaria înainta ºi ea pe calea reformelor. Într-o declaraþie fãcutã la23 noiembrie de Dimitãr Staniºev, secretar al C.C. al P.C. Bulgar, seaprecia cã dupã 10 noiembrie s-a trecut „la o nouã etapã în dezvoltareaBulgariei“, vizând „lãrgirea democraþiei, a libertãþilor cetãþeneºti“. Înacelaºi timp, el sublinia cã aceste reforme se realizau „în cadrulnormelor socialiste ºi pentru consolidarea orânduirii socialiste“, subconducerea P.C. Bulgar „în condiþiile creºterii rolului sãu de avangardãºi forþã politicã“15. Se avea în vedere organizarea unei Plenare a Comi-

156

Ioan Scurtu

12 Principiul dominoului..., p. 38613 Ibidem, p. 38614 Ibidem, p. 38015 Ibidem, p. 330

tetului Central, drept care a fost trimisã o delegaþie la Moscova pentrua studia experienþa sovieticã în acþiunea de realizare a reformelor.

În Iugoslavia, Prezidiul Comitetului Central aprecia cã„socialismul contemporan trebuie sã se transforme fundamental“16.Uniunea Comuniºtilor din aceastã þarã nu mai era în fruntea reformelor,aºa cum fusese în vremea lui Tito. Preocuparea centralã a conducerii dela Belgrad era aceea de a menþine unitatea federaþiei. Deoarece sloveniicãutau sã se desprindã, Slobodan Miloºevici a anunþat organizarea unuimarº asupra Lubljanei în ziua de 1 decembrie, când se împlineau 71 deani de la constituirea Regatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor.Conducerea slovenã a comunicat cã va mobiliza toate forþele de caredispunea pentru a împiedica marºul sârbilor ºi muntenegrenilor. În faþaacestei atitudini, Comitetul de organizare a decis contramandareamarºului, dupã care a început un rãzboi propagandistic între sârbi ºisloveni, la care s-a alãturat mass-media din celelalte republici. Practic,Iugoslavia devenise un butoi cu pulbere.

În R.D. Germanã continuau manifestaþiile de stradã, principalelerevendicãri fiind eliminarea din Constituþie a articolului privind rolulconducãtor al P.S.U.G. ºi organizarea de alegeri libere. În acelaºi timp,se cerea unificarea Germaniei, scandându-se, în mod repetat, lozinca:„Germania – patrie unicã“. La 22 noiembrie, Biroul Politic al C.C. alP.S.U.G. a propus organizarea unei „mese rotunde“ la care sã participeatât forþele guvernamentale, cât ºi cele de opoziþie, precum ºireprezentanþii Bisericii, pentru a discuta despre reforma Constituþiei ºinoua lege electoralã. Într-un interviu acordat de Egon Krenz se precizacã legea electoralã trebuia „sã asigure alegeri libere, generale, demo-cratice ºi secrete“; el a afirmat cã Biroul Politic era de acord sã eliminearticolul 1 din Constituþie, privind rolul conducãtor al P.S.U.G., deoa-rece „modul în care un partid acþioneazã pentru dezvoltarea societãþii,nu se proclamã prin legi ºi proclamaþii“, ci trebuia sã rezulte din felulcum îºi desfãºoarã activitatea17. În ziua de 1 decembrie, Camera Popu-larã a R.D. Germane (Parlamentul) a decis anularea prevederii arti-colului 1 din Constituþie, referitor la rolul conducãtor al partidului18.

157


16 Ibidem, p. 34917 Ibidem, p. 33618 Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, 1989 - an revoluþionar în istoria Europei, în "Clio

1989", nr. 1-3 / 2005.

Profitând de conjunctura internaþionalã, cancelarul Helmut Kohl ºiministrul de Externe Hans-Dietrich Genscher au lansat public ideeaunificãrii celor douã state germane. Vechea disputã franco-germanãtindea sã aparþinã trecutului, ca urmare a acþiunii preºedintelui Charlesde Gaulle ºi cancelarului Konrad Adenauer, care au promovatprincipiul reconcilierii între cele douã state, iar succesorii lor aucontinuat pe aceeaºi linie. În 1989, François Mitterand ºi Helmut Kohlse consultau în marile probleme internaþionale, cãutând sã menþinã ºisã adânceascã reconcilierea. Totuºi, unificarea Germaniei nu eraagreatã de Franþa.

Aceastã problemã era mult prea complexã, afectând echilibruleuropean stabilit dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.19 LaConferinþa de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) se hotãrâse împãr-þirea Germaniei în patru zone de ocupaþie (americanã, sovieticã, brita-nicã ºi francezã), precum ºi graniþele acesteia. Acordul rãmãsese învigoare ºi nu putea fi repudiat unilateral. În ziua de 20 noiembrie,ministrul francez de Externe, Roland Dumas, a efectuat o vizitã laMoscova, unde a avut convorbiri cu Mihail Gorbaciov ºi cu Eduardªevardnadze. Cu acel prilej s-a afirmat cã exista o unitate de vederi înprivinþa graniþelor postbelice din Europa, precum ºi în legãturã cufaptul cã „unificarea Germaniei nu este o problemã actualã“20.

La 21 noiembrie, ministrul vest-german de Externe, Hans-DietrichGenscher, a efectuat o vizitã la Washington, unde a discutat cu GeorgeBush ºi James Baker. Dupã aceste convorbiri, Genscher declara cã aprimit asigurãri cã S.U.A. „nu vor lua o decizie unilateralã privind vii-torul Europei în cadrul convorbirii la nivel înalt din Malta“. Referindu-se la unificarea Germaniei, el a spus: „Suntem un singur popor, nu exis-tã o naþiune germanã capitalistã ºi o naþiune germanã socialistã; aceastãsingurã naþiune germanã trãieºte împreunã în douã state diferite“. Gen-scher a afirmat cã unificarea Germaniei „ar putea avea loc numai dupãrealizarea de <alegeri libere> în R.D. Germanã ºi în contextul uniriiEuropei estice ºi vestice, pe baza <valorilor occidentale> ºi fãrã mo-dificarea frontierelor postbelice internaþionale ale celor douã state“.21

În ziua de 24 noiembrie, participând la Congresul Partidului PopularAustriac, cancelarul Helmut Kohl a fãcut o expunere intitulatã Tabloul

158

Ioan Scurtu

19 Principiul dominoului..., pp. 317-31820 Ibidem, p. 31321 Ibidem, pp. 317-318

viitor al Europei; ideea de bazã era aceea cã pe harta continentului încurs de reaºezare, îºi avea locul cuvenit o Germanie unificatã. Dupã cea obþinut acordul lui Bush pentru unificarea celor douã state, cancelarulvest-german Helmut Kohl a început sã-l capaciteze pe Gorbaciov,apreciind cã liderul de la Kremlin a fost „factorul dinamizator“ alreformelor în Uniunea Sovieticã ºi în Europa de Est. „R.F.G. aredatoria de a-l susþine ºi ajuta pe Gorbaciov sã realizeze procesul sãu dereforme, drept recunoºtinþã pentru deschiderea realizatã în viaþainternaþionalã“. Cancelarul a precizat cã þara sa a sprijinit „politic ºimoral“ miºcãrile reformatoare din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia ºiR.D. Germanã ºi a afirmat cã „problema germanã nu se poate rezolvadecât în contextul problemelor europene ºi nu separat“. De asemenea,el a dat asigurãri cã Germania reunificatã nu „intenþiona sã devinã oMare Putere, ci numai sã-ºi regãseascã propria identitate“22.Cancelarul vest-german a ºtiut sã-l „stimuleze“ din punct de vedereeconomic pe Gorbaciov, acordând Uniunii Sovietice credite de maimulte miliarde de mãrci, pentru a echilibra balanþa de plãþi a Moscoveiºi a direcþiona sume consistente spre achiziþionarea de produse alimen-tare, atât de necesare populaþiei în acea vreme de penurie cronicã.

Trei zile mai târziu, la 27 noiembrie, Helmut Kohl a prezentat unproiect de unificare a Germaniei în trei etape:

1) organizarea de alegeri libere în R.D.G. ºi consultarea populaþieiest-germane cu privire la reunificare;

2) crearea unei comisii intergermane, pe domenii ale vieþii politice,sociale ºi economice, care sã analizeze ºi sã propunã formeintermediare de integrare;

3) reunificarea propriu zisã23.Helmut Kohl s-a grãbit sã lanseze un plan de unificare a Germaniei

în zece puncte, la 29 noiembrie, pentru ca la întâlnirea de la Malta,Gorbaciov ºi Bush sã aibã un material concret privind rezolvareaproblemei germane. Acest plan detalia propunerile iniþiale, stãruindasupra ideii cã el se va realiza în contextul unificãrii Europei ºi alangajamentului Germaniei de a respecta graniþele existente.

Purtãtorul de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat imediatcã S.U.A. erau convinse de faptul cã planul cancelarului vest-german„rãspunde aspiraþiilor adânci ale poporului sãu pentru unitateaGermaniei“ ºi cã „acesta este un obiectiv pe care S.U.A. ºi R.F.G. ºi-l

159


22 Ibidem, p. 34823 Ibidem, p. 349

împãrtãºesc de mult“. Lawrence Eagleburger, adjunctul secretarului deStat, a declarat cã unificarea Germaniei „este acum un procesinevitabil“ ºi cã „S.U.A. nu împãrtãºesc îngrijorarea unor þãri europenevestice în legãturã cu perspectiva unei Germanii unificate puternice“24.La rândul sãu, Roland Dumas, ministrul de Externe al Franþei, declaraîn Adunarea Naþionalã cã „nu este de conceput soluþionarea problemeigermanilor fãrã a face referinþã la evenimentele care au loc în Europade Est“, cã proiectul cancelarului Kohl merita „cea mai mare atenþie“,apreciind cã „dorinþa de unire a germanilor este legitimã“, aceastaputându-se realiza numai pe cale democraticã ºi paºnicã, „în cadrulintegrãrii europene“.25

Asigurãrile date de Helmut Kohl nu erau considerate de UniuneaSovieticã ºi Polonia ca suficiente. Cu câteva zile înaintea întâlnirii dela Malta, premierul Poloniei a fãcut o nouã vizitã oficialã la Moscova,unde a avut discuþii cu Gorbaciov ºi N. Rîjkov. În conferinþa de presãdin 25 noiembrie, Mazowiecki a precizat din nou cã Polonia îºi varespecta angajamentele asumate în cadrul Tratatului de la Varºovia ºi cãguvernul sãu dorea sã întãreascã ºi sã dezvolte relaþiile cu UniuneaSovieticã. El a reliefat influenþa „binefãcãtoare“ a politicii derestructurare din Uniunea Sovieticã asupra situaþiei internaþionale. „Înlegãturã cu Europa, de ambele pãrþi s-a apreciat cã inviolabilitateagraniþelor este cea mai importantã condiþie a menþinerii stabilitãþii pecontinent“. În raportul sãu trimis la Bucureºti, ambasadorul român laMoscova, Ion Bucur, aprecia cã în privinþa relaþiilor internaþionale„convorbirile s-au axat pe <problema germanã>, unde, pe fond, chiardacã existã formulãri diferite, punctele de vedere ale celor douã þãricoincid, în sensul cã:

A) În prezent, problema reunificãrii Germaniei nu este deactualitate. Existã douã state germane independente, care fac parte dinalianþe militare ºi grupãri economice deosebite. O grãbire a acesteia arduce la destabilizare în Europa.

B) Dacã, într-un viitor îndepãrtat, s-ar pune o astfel de problemã, eaar putea fi examinatã având în vedere urmãtoarele condiþii:

– reunificarea sã fie solicitatã ºi sprijinitã atât de R.F.G., cât ºi deR.D.G.;

– reunificarea sã nu fie îndreptatã împotriva intereselor altorpopoare ºi sã nu ducã la revizuirea graniþelor. În aceastã problemã

160

Ioan Scurtu

24 Ibidem, p. 36325 Ibidem, p. 349

trebuie sã-ºi spunã cuvântul cele patru mari Puteri (U.R.S.S., S.U.A.,Anglia ºi Franþa)“26.

Opinia publicã internaþionalã, cancelariile diplomatice, dar ºiserviciile secrete manifestau un mare interes faþã de prima întâlnireBush – Gorbaciov, liderii celor douã superputeri.

La 1 decembrie, generalul Iulian Vlad, ºeful DepartamentuluiSecuritãþii Statului, înainta lui Nicolae Ceauºescu un raport „strictsecret“, scris de mânã, cu urmãtorul conþinut27:

„Raportãm urmãtoarele informaþii obþinute pe mai multe linii, cuprivire la întâlnirea dintre Bush ºi Gorbaciov:

1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre S.U.A. ºi U.R.S.S.,organizate la iniþiativa sovieticilor, cele douã pãrþi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenþã ºielaborarea unei noi strategii comune care sã le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaþionale.

- Este de aºteptat sã se ajungã la noi înþelegeri de restrângere a zonelorde confruntare directã, în favoarea celor de convergenþã a intereselor.

- Sunt date cã U.R.S.S. va face noi concesii în favoarea ameri-canilor, în schimbul obþinerii de ajutoare economice ºi financiare.

- Se urmãreºte stabilirea unui nou echilibru pe continentul euro-pean care sã permitã atenuarea treptatã a diferenþelor de sistem politicºi economic între þãrile socialiste ºi cele capitaliste ºi asigurarea trans-punerii în practicã a conceptelor privind <dezideologizarea relaþiilorinternaþionale> ºi crearea aºa-numitei <case comune europene>.

- În acest context, se va aborda ºi problema existenþei celor douãblocuri militare, în sensul menþinerii acestora încã o anumitãperioadã, cel puþin pânã la stabilizarea situaþiei din Europa de Est.

- În ceea ce priveºte intensificarea preocupãrilor guvernului de laBonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni sã fie sprijinite, darpentru o perioadã temporizate spre a fi încadrate în <procesul deintegrare europeanã>.

- Ambele pãrþi se vor pronunþa pentru accelerarea negocierilorbilaterale de reducere a armamentelor ºi cheltuielilor militare,U.R.S.S. fiind interesatã sã aloce mai multe fonduri pentru satisfacereaunor necesitãþi interne, iar S.U.A. sã diminueze deficitul mare albalanþei de plãþi.

161


26 Ibidem, p. 36127 Cristian Troncotã, Duplicitarii…, pp. 207-208

Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush sã facã publicã intenþia dea reduce efectivele americane staþionate în Europa, ca un rãspuns lamãsurile similare adoptate unilateral de U.R.S.S.

- Pe planul relaþiilor bilaterale, preºedintele S.U.A. va manifestadisponibilitate pentru sprijinirea economicã a U.R.S.S., condiþionat deextinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în ºi maimare mãsurã a mecanismelor economiei de piaþã.

- Pe lângã solicitarea expresã de ajutoare financiare, Gorbaciov vainsista pentru obþinerea de câtre U.R.S.S. a clauzei naþiunii celei maifavorizate din partea S.U.A., precum ºi pentru reducerea restricþiilorpe linia transferului de tehnologie.

NOTÃ:- Din datele de care dispunem rezultã cã la întâlnirea dintre Bush ºi

Gorbaciov ar urma sã se discute ºi problema exercitãrii de noi presiunicoordonate asupra acelor þãri socialiste care nu au trecut la aplicareade <reforme reale>, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chinezã, Cubaºi România.

- Cu privire la þara noastrã, Bush va releva cã statele membre aleN.A.T.O. vor continua aplicarea de restricþii în relaþiile lor cu Româniaºi va solicita ca ºi U.R.S.S. sã procedeze în mod similar, mai ales prinreducerea livrãrilor sovietice de þiþei, gaz metan ºi minereu de fier.

2. În cadrul consultãrilor din ultimele zile cu Administraþia de laWashington, guvernele Angliei, Franþei, R.F. Germania ºi Italia auinsistat pentru:

- evitarea adoptãrii de câtre S.U.A. ºi U.R.S.S. a unor hotãrâridefinitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa,fãrã consultarea prealabilã ºi consimþãmântul þãrilor vest-europene;

- realizarea treptatã a reducerii armamentelor ºi efectivelordislocate în Europa, urmând ca problema unor diminuãri semnificativesã fie analizatã numai dupã ce vor exista garanþii certe cã U.R.S.S. estedispusã sã renunþe la forþa sa militarã;

- respectarea de câtre S.U.A. a înþelegerilor convenite anterior custatele vest-europene ca fiecare dintre acestea sã aibã un rol sporit îninfluenþarea situaþiei din Europa de Est, astfel încât sã-ºi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în aceastã zonã.

Franþa ºi Anglia au solicitat totodatã ca, în perspectiva constituiriiunei confederaþii a celor douã state germane, sã se previnã deplasareacentrului de putere din Europa cãtre Germania unificatã, precum ºi opolarizare politico-economicã ºi chiar militarã între aceasta ºi

162

Ioan Scurtu

U.R.S.S., de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea RãzboiMondial“.

Din analiza acestui raport rezultã cã serviciile de informaþii ale Româ-niei au surprins cu exactitate contextul în care aveau sã se desfãºoarediscuþiile Bush-Gorbaciov, precum ºi sensul în care vor evolua acestea.

În drum spre Malta, Gorbaciov i-a fãcut mai întâi o vizitã papei IoanPaul al II-lea, ale cãrui convingeri anticomuniste erau bine cunoscute.Liderul sovietic a fost elogiat de Ioan Paul al II-lea pentru politica dereforme pe care o promova, iar Gorbaciov l-a apreciat pe papã pentrucontribuþia sa la fãurirea unei lumi paºnice ºi de bunã înþelegere întretoate popoarele. În acelaºi timp, Suveranul Pontif ºi-a exprimat spe-ranþa cã Uniunea Sovieticã va adopta o lege privind libertatea de con-ºtiinþã, care sã asigure „lãrgirea posibilitãþilor vieþii religioase pentrutoþi cetãþenii sovietici“.28 Adresându-se mulþimii care venise sã-l vadã,Gorbaciov s-a pronunþat pentru convocarea Conferinþei pentruCooperare ºi Securitate în Europa, lãsând sã se înþeleagã cã aceasta vadeveni un substitut atât al Pactului de la Varºovia, cât ºi al N.A.T.O.

În timp ce se afla în Italia, Gorbaciov a primit mesajul lui EvgheniTeajelnikov, ambasadorul Uniunii Sovietice în România, privitor lasolicitarea lui Nicolae Ceauºescu (transmisã prin Constantin Olteanu)de a nu discuta cu preºedintele american probleme referitoare la þãrilesocialiste, deoarece nu s-a consultat cu conducãtorii acestora, nu areconsimþãmãntul ºi nici împuternicirea de a le reprezenta. Gorbaciov atransmis cã doreºte sã informeze pe conducâtorii statelor membre aleTratatului de la Varºovia în ziua de 4 decembrie, la Moscova.29

Întâlnirea de la Malta s-a desfãºurat, conform programului convenit,în zilele de 2 – 3 decembrie 1989: au avut loc convorbiri între preºedinþiiS.U.A. ºi U.R.S.S., mai întâi la bordul unei nave sovietice, apoi a uneiaamericane. Platforma pe care se situau cei doi lideri era complet diferitã.George Bush se afla în fruntea unui stat în plinã expansiune din punct devedere economic, cu o dotare militarã (inclusiv nuclearã) excepþionalã, cuo situaþie internã stabilã, bazatã pe principiile democraþiei americane; prinpolitica sa din ultimul deceniu, S.U.A. devenise purtãtorul de cuvânt alOccidentului ºi ocupa detaºat locul de primã putere mondialã. MihaiGorbaciov era preºedintele unui stat aflat în pragul colapsului30: cu o

163


28 Mihail Gorbaciov, Memorii..., p. 7029 Constantin Olteanu, Moscova, 4 decembrie…, în revista “Orizont XX”, p. 5630 Vezi, pe larg, J.F. Martock jr., Autopsy on an Empire. The American

Ambassador’s Account of the Collapse of the Soviet Union, New York, 1995

economie în haos, în care planificarea centralizatã nu mai funcþiona,dar nici mecanismele economiei de piaþã nu erau constituite; cutulburãri sociale (greve, manifestaþii de stradã) tot mai ample; cu oviaþã politicã tulbure, în care partidul comunist cãuta sã-ºi menþinãrolul conducãtor, dar era tot mai mult contestat de societatea civilã careîncepea sã se afirme. În mod clar, Gorbaciov era depãºit de evenimente,apãrând ca un boxeur fãcut groggy ºi care rãmâne în ring pentru aîncasa noi lovituri, spre satisfacþia spectatorilor.

Discuþiile au avut loc atât în plenul delegaþiilor, cât ºi între patruochi. Ele s-au referit la problemele dezarmãrii, cooperãrii bilaterale,situaþiei internaþionale. Preºedintele american ºi-a exprimat susþinereapentru politica de perestroika: „Puteþi fi sigur cã aveþi de-a face cu oAdministraþie americanã ºi un Congres care doresc ca reformeledumneavoastrã sã reuºeascã“31. Gorbaciov a apreciat cã se înregistrau„însemnate modificãri în lume în ceea ce priveºte repartizarearaporturilor de forþã. Este limpede cã suntem pe cale sã trecem de la olume bipolarã la una multipolarã. Dacã vrem sau nu, vom avea de aface cu o Europã unitã ºi integratã din punct de vedere economic“; el amai afirmat cã alte centre ale politicii mondiale erau Japonia, China,India32. În fond, Gorbaciov recunoºtea o realitate: Uniunea Sovieticãnu mai constituia cel de-al doilea pol de putere pe plan mondial.Liderul de la Kremlin aprecia cã trebuiau trase concluzii din experienþatrecutului, a rãzboiului rece, pe care-l considera încheiat. La rândul sãu,George Bush ºi-a manifestat interesul deosebit faþã de evoluþiile dinEstul Europei (pânã de curând aflat în zona sovieticã); Gorbaciov adeclarat cã el nu urmãrea sã influenþeze situaþia din America Centralã(acceptând dreptul S.U.A. de a-ºi impune voinþa în acest spaþiu).Liderul american l-a elogiat pe cel sovietic: „Dumneavoastrã sunteþicatalizatorul schimbãrilor din Europa, care sunt constructive“.Gorbaciov a apreciat: „Trebuie sã acþionãm împreunã – ºi acþionãmîmpreunã – într-un spirit real de rãspundere ºi cu multã ponderaþie înaceastã perioadã, în cursul cãreia Europa cunoaºte atâtea frãmântãri“,iar Bush a rãspuns: „Vã împãrtãºesc pãrerea“33.

Din materialele publicate nu rezultã cã s-ar fi discutat în modconcret situaþia din România ºi politica lui Ceauºescu. În stenogramaîntâlnirii apare doar o singurã menþiune, aparþinând lui Bush: „Noi

164

Ioan Scurtu

31 Mihail Gorbaciov, Memorii…, p. 8032 Ibidem, p. 8733 Ibidem, p. 100

suntem pentru autodeterminare ºi pentru dezbaterile ce le însoþesc. Aºdori sã înþelegeþi atitudinea noastrã: valorile occidentale nu înseamnãabsolut de loc cã am dori sã impunem sistemul nostru României,Cehoslovaciei sau chiar R.D.G.-ului34. Existã însã documente carearatã cã s-a urmãrit discutarea situaþiei din România. În ziua de 2decembrie, Agenþia ungarã de presã MTI anunþa cã pe adresa celor doipreºedinþi a fost trimisã o telegramã comunã a organizaþiilor maghia-rilor ardeleni ºi ale minoritãþii germane, în care li se cerea „sã întreprin-dã tot ceea ce este necesar pentru a pune capãt regimului Ceauºescu,care procedeazã la exterminarea minoritãþilor naþionale“35. ªi uneleoficialitãþi maghiare (Poszsgay Imre, Horn Gyula) declarau cãsoluþionarea drepturilor minoritãþii maghiare din Transilvania depindeade marile Puteri. Presa ungarã cita în mod frecvent numele lui TökesLászló ºi a lui Süto András ca „victime ale regimului politic din Româ-nia“. Ambasadorul român la Budapesta, Traian Pop, scria la 2 decem-brie: „Conþinutul ºi amploarea acþiunilor politico-propagandisticedesfãºurate de cercurile guvernante de la Budapesta împotriva þãriinoastre, prin toate mijloacele de care dispun, sunt asemãnãtoareperioadei premergãtoare dictatului de la Viena din 1940“36. Tot în ziuade 2 decembrie, preºedintele american George Bush a declaratziariºtilor: „Aº dori sã vãd unele acþiuni ºi în aceastã þarã. Nu ºtiu cândse va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador,Allan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmaipentru cã este un om ferm ºi intransigent, ce cunoaºte bine pãrerilemele despre democraþie ºi libertate. Cred cã Allan Green a plecat la29.11.1989 spre România ºi el va prezenta punctul nostru de vedere, almeu personal, preºedintelui Nicolae Ceauºescu. În orice caz, vomîncerca, dar va fi foarte greu“37. Preºedintele american era în consenscu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, al cãrui consilier, Oleg Bogo-molov, declarase la 24 noiembrie: „Procesul care se desfãºoarã în pre-zent în unele þãri din Europa de Est are un caracter ireversibil ºi de ge-neralitate. Anumiþi conducãtori politici pot sã nu fie conºtienþi de nece-sitatea unor asemenea schimbãri, dar viaþa însãºi le-o va impune. De

165


34 Ibidem, p. 10435 Principiul dominoului..., p. 38136 Ibidem, p. 381-38237 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia românã..., p. 106

aceea eu privesc cu un anumit optimism evoluþia viitoare a Româ-niei“38. Referirea la Nicolae Ceauºescu era mai mult decât evidentã.

La sfârºitul întâlnirii de la Malta, cei doi preºedinþi au participat lao conferinþã de presã comunã – caz unic în istoria relaþiilor sovieto-americane. Ei au apreciat cã au avut o discuþie rodnicã, s-au afirmat noirelaþii între S.U.A. ºi U.R.S.S., care impun abandonarea perioadei „rãz-boiului rece“. George Bush a declarat cã va sprijini politica de res-tructurare promovatã de Gorbaciov.

Mulþi analiºti politici au apreciat cã la Malta s-a repetat scenariul de laYalta, de aceastã datã cu sens invers: dacã în februarie 1945 împãrþirea zo-nelor de influenþã în Europa s-a realizat în favoarea Uniunii Sovietice, îndecembrie 1989 Occidentul, ºi în primul rând S.U.A., au obþinu câºtig decauzã.

În chiar zilele întâlnirii de la Malta, în statele încã socialiste aucontinuat transformãrile. La 3 decembrie, Plenara C.C. al PartiduluiSocialist Unit din Germania a hotãrât excluderea din ComitetulCentral ºi din partid a lui Erick Honecker ºi a altor colaboratori apro-piaþi ai acestuia, în frunte cu fostul prim-ministru Willi Stoph. Întreagaconducere a partidului a demisionat, urmând ca treburile curente ºipregãtirea pentru Congresul extraordinar din 15 – 17 decembrie sã fieasigurate de o comisie de lucru, formatã din membri ai partidului „careau manifestat angajament în procesul de înnoire“39

Organizaþia Noul Forum a decis organizarea pe întreg cuprinsul R.D.Germane a unui „lanþ de oameni“ pe direcþia Nord – Sud, ºi Est – Vest,care sã simbolizeze unitatea întregii populaþii în procesul de democra-tizare. În cadrul demonstraþiilor, se cerea demisia lui Egon Krenz dinfuncþia de preºedinte al Consiliului de Stat ºi al Consiliului Apãrãrii Na-þionale. În Leipzig ºi în alte oraºe, manifestanþii au pãtruns în clãdirileSecuritãþii ºi au sigilat seifurile cu documente, pentru ca acestea sã nu fiedistruse, urmând a deveni piese de bazã în procesele care aveau sã se or-ganizeze împotriva celor care au comis abuzuri ºi ilegalitãþi.

Conform celor convenite, dupã întâlnirea de la Malta, Mihail Gor-baciov urma sã-i informeze pe conducãtorii de partid ºi de stat dinTratatul de la Varºovia despre cele discutate.

Pentru întâlnirea de la Moscova au rãspuns pozitiv liderii politicidin Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, R.D.Germanã. Doar

166

Ioan Scurtu

38 Ibidem, p. 10439 Principiul dominoului..., p. 389

Nicolae Ceauºescu a condiþionat participarea sa de acceptarea de cãtreMihail Gorbaciov a unei întâlniri între ei doi, iar liderul sovietic a fostde acord40. Ajuns la Moscova, Nicolae Ceauºescu a putut lesneconstata cã rãmãsese singurul om politic din „vechea gardã“ care semai menþinea la putere. El îi avea în faþã pe Petar Mladenov (Bulgaria),Egon Krenz ºi Hans Modrow (R.D. Germanã), generalul Jaruzelski ºiTadeusz Mazoviecki (Polonia), Reszö Nyers (Ungaria), pe care-iconsidera trãdãtori ai cauzei socialismului.

Informarea lui Mihail Gorbaciov, prezentatã la 4 decembrie, a fost ex-trem de generalã, constând în fraze pe care le putea rosti oricând: pace, de-zarmare, Europa unitã etc. Pentru a nu intra în detalii privind discuþiilesale cu George Bush, liderul sovietic a propus ca participanþii sã adopte odeclaraþie de condamnare a intervenþiei în Cehoslovacia în august 1968.

ªefii delegaþiilor Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, R.D. Germane,Bulgariei l-au felicitat pe Gorbaciov pentru rezultatele obþinute la Maltaºi au susþinut propunerea acestuia. Nicolae Ceauºescu a fãcut o notã dis-cordantã, stãruind asupra necesitãþii apãrãrii ºi consolidãrii socialismului,a necesitãþii întãririi unitãþii þãrilor socialiste. A citat o declaraþie a luiBush, fãcutã în timp ce se îndrepta spre Bruxelles la întâlnirea cuconducãtorii statelor membre ale NATO, în care acesta se pronunþa pentruîntãrirea acestei alianþe militare, dupã care a întrebat: “Cum se împacãceea ce s-a spus aici cu privire la îmbunãtãþirea relaþiilor dintre cele douãblocuri militare, cu declaraþia preºedintelui american?” În legãturã cupropunerea lui Gorbaciov, Nicolae Ceauºescu a þinut sã sublinieze cã oasemenea declaraþie nu privea România, care a condamnat chiar atunciacea intervenþie, apreciind-o ca o încãlcare gravã a suveranitãþii ºi aindependenþei Cehoslovaciei. Documentul adoptat menþiona cã „intrareatrupelor în acest stat a constituit un amestec în treburile interne aleCehoslovaciei suverane ºi trebuie condamnat. Întrerupând procesul deînnoire democraticã a R.S. Cehoslovace, aceste acþiuni nejustificate auavut consecinþe negative de lungã duratã“. Potrivit relatãrii lui ConstantinOlteanu, participant la întâlnire, la plecarea spre Berlin, liderul est-germanEgon Krenz i s-a adresat conducãtorului delegaþiei române: „TovarãºeCeauºescu, nu ºtiu dacã ne vom mai vedea“41

167


40 Ioan Scurtu, Ultimul schimb de scrisori între Nicolae Ceauºescu ºi MihailGorbaciov. 23 ºi 27 noiembrie 1989, în „Historia“ din noiembrie 2008

41 Gen. col. (r) dr. Constantin Olteanu, România, o voce distinctã în Tratatul de laVarºovia. Memorii. 1980 - 1985, Bucureºti, Editura Aldo, 1999, p. 216

La întâlnirea Ceauºescu-Gorbaciov, au participat ºi cei doi prim-mi-niºtri (Constantin Dãscãlescu ºi Nikolai Rîjkov)42. Liderul sovietic a în-ceput prin a-l felicita pe Ceauºescu pentru realegerea sa în funcþia de se-cretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea,urându-i succes în îndeplinirea sarcinilor stabilite cu acel prilej. La rândulsãu, Ceauºescu i-a adresat lui Gorbaciov “un salut cãlduros” ºi a apreciatcã Congresul al XIV-lea a fost “un Congres bun ºi s-a încheiat cu rezultatebune”. Gorbaciov s-a referit la perestroika ºi activitatea care se desfãºurapentru înlãturarea greºelilor din trecut, dar fãrã sã se subaprecieze ceea ceau fãcut generaþiile premergãtoare. Nicolae Ceauºescu a propus sã încea-pã pregãtirile pentru o întâlnire a partidelor comuniste ºi muncitoreºti, lacare sã se discute despre socialism ºi perspectivele lui, deoarece „este o situaþie foarte grea în miºcarea comunistã“. Gorbaciov a declarat cã maiîntâi ar trebui sã aibã loc o dezbatere în cadrul þãrilor socialiste: „Cum pu-tem sã ieºim la o întâlnire mai largã fãrã sã precizãm poziþia în problemelenoastre?“ Ceauºescu ºi-a exprimat „preocuparea“ faþã de „ce se întâmplãîn câteva þãri socialiste din Europa. Înþelegem perfecþionarea, înnoirea, în-sã nu de aceasta vreau sã vorbesc acum, dar forma în care se acþioneazãpune foarte serios în pericol nu numai socialismul, ci ºi existenþa partide-lor comuniste în þãrile respective“. De aceea, a propus o întâlnire „întreþãrile socialiste ºi partidele noastre“ pentru a vedea „felul în care se acþio-neazã în unele þãri“. Gorbaciov nu a împãrtãºit nici acest punct de vedere,afirmând cã procesul de modernizare ar fi trebuit sã înceapã de mai multtimp; el s-a referit la Honecker, care în ultima vreme „nu a vrut sã mai vor-beascã cu mine“. Liderul sovietic nu l-a cruþat pe Ceauºescu, precizându-i: „De altfel, ºtiu cã m-aþi criticat împreunã“. Evident, Ceauºescu a negat:„Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivã, am discutat cã ar fi bine sã ne întâlnimmai iute sã discutãm cum trebuie sã lucrãm mai bine“. Gorbaciov acontinuat: „Sincer vorbind pentru tovarãºul Honecker eu am mari emoþii“.

Liderul sovietic a conchis: „Important este sã întãrim socialismul ºi înrest este treaba fiecãruia“. Nu este clar dacã, spunând aceste cuvinte,Gorbaciov chiar credea cã prin reformele declanºate de el s-a întãrit socia-lismul, sau a vrut sã mai îndulceascã pilula amarã servitã lui Ceauºescu.Liderul român a precizat: “Ce faceþi dumneavoastrã acum am încercat ºinoi la un moment dat. Am creat atunci aºa ziºii mandatari, ºi dupã un ande zile am vãzut cã se îmbogãþesc ºi am lichidat complet aceastã situaþie”.

168

Ioan Scurtu

42 Stenograma întâlnirii lui Nicolae Ceauºescu cu Mihail Gorbaciov la 4 decembrie1989, la Moscova, în gen. col. (r) dr. Constantin Olteanu, România, o voce distinctã…,pp. 234 - 243; Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, pp. 80-97

Gorbaciov a întrebat: “Aºa o perspectivã ne prevedeþi ºi nouã?” La careCeauºescu a ocolit un rãspuns direct: “În orice caz, ca sã se îmbogãþeascãunii prin speculã, aceasta nu este o perspectivã, ºtiþi dumneavoastrã acestlucru destul de bine”. A menþionat cã în România s-a introdus “ºi autocon-ducerea ºi noul mecanism economic ºi consiliile de conducere”, darrezultatul a fost cã întreprinderile, profitând de autonomia asiguratã, aucontractat mari împrumuturi ºi au fãcut tot felul de investiþii neeconomice.Atunci le-am restrâns drepturile ºi am gândit cã trebuie sã þinem în mânãanumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în1980 constituia o situaþie foarte grea”. Cu alte cuvinte, reformele lui Gor-baciov nu aveau sorþi de izbândã. Liderul sovietic era însã optimist: “Im-portant este sã întãrim socialismul, ºi în rest este treaba fiecãruia“. S-atrecut apoi la abordarea problemelor bilaterale, liderul român încercând sãobþinã sporirea cantitãþilor de petrol ºi gaz metan, furnizate României deUniunea Sovieticã. Cei doi prim-miniºtri au convenit sã se întâlneascã înziua de 9 ianuarie, pentru a aborda problemele concrete. Gorbaciov a avuto intervenþie plinã de subînþelesuri: „Veþi mai trãi pânã la 9 ianuarie!“*

În continuare discuþia a alunecat spre consideraþii privind naturaschimbãrilor economice, liderul român precizând: ‘Vrem sã conlucrãmpe principii economice – aceasta este intenþia noastrã”. Gorbaciov aapreciat: “Trebuie sã dãm posibilitatea ramurii energetice sã câºtigevalutã ºi sã facã investiþii”, deoarece aceasta era “cea mai înapoiatã”,dar ºi altele erau într-o atare situaþie, drept care se întreba: “cât putemsã le împingem înainte, cât putem sã le împingem de la spate cu basto-nul?” Replica lui Ceauºescu a fost promptã: “Nu cu bastonul, ci trebuieaºezatã activitatea pe principii economice”. El a întrebat: “Ce ºtire dãmdespre întâlnirea noastrã bilateralã?”, la care Gorbaciov a rãspuns:“Daþi dumneavoastrã o ºtire ºi dãm ºi noi una. Este aici un text scurt”.El se referea la întâlnirea liderilor din þãrile membre ale Tratatului de laVarºovia. În fond, pe Gorbaciov nu-l interesa ce comunicat avea sã deaconducerea de la Bucureºti despre aceastã convorbire.

169


* Ion Dincã, membru în Comitetul Politic Executiv, a declarat în faþa Comisieisenatoriale, la 21 octombrie 1993, cã ar fi urmat întâlnirea tête-à-tête între Ceauºescuºi Gorbaciov, la care liderul sovietic i-a spus cã trebuie sã demisioneze, deoarece esteindezirabil. Dincã ar fi citit acea stenogramã, relatând cã la ameninþãrile lui Gorbaciov,Nicolae Ceauºescu a replicat cã va informa Comitetul Central despre poziþia lideruluisovietic faþã de România ºi faþã de el, va informa opinia publicã, va convoca MareaAdunare Naþionalã ºi "vã vom rãspunde la fiecare problemã, ºi cele discutate aici. Deºine-am înþeles sã nu le facem publice, le vom face publice: problema tezaurului,problema Insulei ªerpilor ºi problema Basarabiei". Constantin Olteanu, care a fãcutparte din delegaþie, a negat categoric cã ar fi avut loc o asemenea discuþie, apreciind cãafirmaþiile lui Dincã sunt fanteziste.

Dacã întâlnirea Ceauºescu – Gorbaciov s-a desfãºurat într-o atmo-sferã de mare tensiune, cu totul altfel a decurs discuþia liderului sovieticcu secretarul general al Partidului Comunist Bulgar, Petar Mladenov, cucare a avut o lungã discuþie, în ziua de 5 decembrie43. Proaspãtul liderbulgar a declarat cã în þara sa „toatã lumea, cu excepþia unei pãturi sub-þiri a populaþiei, susþine cu cãldurã perestroika“, afirmaþie care, desigur,i-a fãcut mare plãcere lui Gorbaciov. Acesta a apreciat cã „un dialogsincer ºi deschis cu societatea va contribui la întãrirea autoritãþii par-tidului“, cã trebuiau fãcute schimbãri radicale, „dar ele nu trebuie fãcuteîn pripã“. Gorbaciov susþinea cu fermitate teza rolului conducãtor alpartidului comunist ºi i-a recomandat lui Mladenov sã studieze articolulsãu Ideea socialistã ºi perestroika revoluþionarã, publicat recent, careconþinea „orientãrile noastre pe termen lung. Se bazeazã pe valorile noas-tre socialiste, pe o interpretare contemporanã a clasicilor marxismului“.

Paralel cu problemele din statele Tratatului de la Varºovia, în prim-plan se aflau cele privind unificarea Germaniei. În ziua de 5 decembrie,Gorbaciov a avut o discuþie la Moscova cu Hans-Dietrich Genscher.Ministrul de Externe vest-german a dat asigurãri cã Germania unificatãva respecta principiile cuprinse în Actul final al Conferinþei de laHelsinki din 1975, precum ºi realitãþile teritoriale din Europa. A douazi, 6 decembrie, François Mitterand ºi Mihail Gorbaciov au avut dis-cuþii la Kiev; cei doi au convenit cã unificarea Germaniei trebuia sã serealizeze pe cale paºnicã ºi democraticã, menþinându-se echilibruleuropean. În timp ce Mitterand aprecia cã unificarea era pe cale de rea-lizare, Gorbaciov continua sã susþinã cã „problema unificãrii germanenu este de actualitate“ ºi cã „personal, nu vrea sã rezolve problema po-porului german, aceasta intrând în competenþa responsabililor politicidin aceastã þarã“44

Abia întors de la Moscova, Egon Krenz ºi-a prezentat, la 6decembrie, demisia din funcþiile de preºedinte al Consiliului de Stat ºial Consiliului Apãrãrii Naþionale ale R.D. Germane. Funcþia depreºedinte al þãrii a fost preluatã, cu titlul interimar, de Manfred Ger-lach, preºedintele Partidului Liberal-Democrat. Procesul de unificare acelor douã state germane era în plinã desfãºurare; firmele din R.F. Ger-mania se asociau cu cele din R.D. Germanã, oamenii de ºtiinþã ºi cul-turã din ambele state desfãºurau acþiuni comune, partidele din Vest îºi

170

Ioan Scurtu

43 Mihail Gorbaciov, Memorii… pp. 106-10844 Principiul dominoului…, p. 425

constituiau organizaþii în Est. Între cele douã state nu mai existaugraniþe, cãlãtoria era liberã în întreg spaþiul german.

Congresul extraordinar al Partidului Socialist Unit din Germania,desfãºurat în ziua de 8 decembrie, l-a ales pe Gregor Gysi, tânãr avocatevreu, de 41 ani, în funcþia de preºedinte al partidului. În discursulrostit dupã alegerea sa, acesta s-a pronunþat pentru dezvoltarea þãrii salepe o „a treia cale“, deosebitã de „socialismul stalinist ºi dominaþia mo-nopolurilor tradiþionale“. Aceastã cale însemna: democraþie radicalã ºistat de drept, umanism, dreptate socialã, protecþia mediului înconjurã-tor, afirmarea unei reale egalitãþi a femeii. „Sursele acestei cãi sunt tra-diþionale: social-democrate, socialiste, comuniste nestaliniste, antifas-ciste ºi pacifiste“45. În acelaºi cadru, primul-ministru Hans Modrow aapreciat: „Un stat R.D.G. suveran ºi socialist reprezintã o premisã pen-tru stabilitatea politicã din Europa ºi interesele altor state, de exempluale Franþei ºi Marii Britanii, care sunt orientate spre existenþa celordouã state germane ºi a realitãþilor postbelice“. El a dezvãluit cã R.D.Germanã a propus „o comunitate contractualã a celor douã state germa-ne, cancelarul Kohl a extins aceastã idee prin propunerea unor mãsuri<confederative>, ceea ce este <un început ponderat pentru viitoareledezbateri>“. Modrow a apreciat cã „o unificare a R.D.G., cu R.F.G., nueste o problemã a politicii actuale. Colaborarea contractualã a celordouã state germane, în cadrul unei noi realitãþi, va crea elemente aleunor noi structuri pentru viitorul mai îndepãrtat“46.

Congresul extraordinar al P.S.U.G. ºi-a reluat lucrãrile dupã osãptãmânã, continuând pânã în zilele de 16 – 17 decembrie. Cu acestprilej s-a decis ca la denumirea partidului sã se adauge Partidul Socia-lismului Democratic (P.S.U.G. – P.S.D.). Acesta urma sã se înscrie „întradiþia miºcãrii muncitoreºti, a umanismului ºi antifascismului“. S-ahotãrât desfiinþarea organizaþiilor de partid din instituþiile de stat,inclusiv din armatã. Congresul s-a pronunþat pentru „o comunitatecontractualã“ între cele douã state germane, care sã nu periclitezestabilitatea europeanã, precizând cã R.D. Germanã nu doreºte sã devinã„un land federal subdezvoltat, cu viitor social nesigur“47.

Douã zile mai târziu, la 19 decembrie, cancelarul Helmut Kohl aparticipat la un uriaº miting în oraºul Dresda, unde a transmis un salutcordial “dragilor compatrioþi” est-germani din partea „concetãþenilor

171


45 Ibidem, pp. 418-41946 Ibidem, pp. 418-41947 Ibidem, pp. 452-453

din Republica Federalã Germanã”, ºi a exprimat “un cuvânt derecunoºtinþã ºi de admiraþie pentru aceastã revoluþie paºnicã în R.D.G.”Cuvintele sale au fost receptate într-o atmosferã de entuziasm,cancelarul fiind aclamat ca un erou al unirii celor douã state germane.Lozincile cele mai des scandate erau: „Noi suntem poporul!“, „Suntemun popor!“ Unificarea se realiza în fapt, urmând ca mai apoi sã fieconsacratã din punct de vedere juridic, al dreptului internaþional.

În Cehoslovacia, primul-ministru Adamec a demisionat, iar la 10decembrie s-a format un nou guvern condus de Marian Calfa, în carecomuniºtii erau minoritari. În ziua de 11 decembrie, Gustáv Husák,care fusese instalat de sovietici în 1968, era eliberat din funcþia depreºedinte al Cehoslovaciei, deschizându-se astfel drumul pentrupreluarea puterii de câtre Václav Havel, liderul Forumului Civic.

În Iugoslavia, la 16 decembrie, a fost datã publicitãþii „versiunea delucru“ a declaraþiei Congresului Uniunii Comuniºtilor din Iugoslavia,ce urma sã se desfãºoare peste puþin timp. În document se preconiza:„renunþarea la socialismul autoritar“ ºi afirmarea economiei de piaþã;un „socialism democratic“ într-o societate a libertãþilor individuale ºidemocraþiei, autoconducerii, justiþiei sociale, solidaritãþii ºi bogãþieimateriale; „libertatea omului mai presus de orice“; pluralism politic,partidul urmând sã concureze cu alte forþe politice în alegeri;„egalitatea în drepturi naþionale“: respingerea exclusivismului naþionalºi a ºovinismului, pentru „egalitatea dintre popoare, naþionalitãþi ºiminoritãþi în Iugoslavia“48. Se avea în vedere elaborarea unui nouprogram ºi statut al Uniunii Comuniºtilor din Iugoslavia ºi redactareaunei noi Constituþii a Republicii Federative Socialiste Iugoslavã.

În Polonia s-a trecut la demolarea statuilor lui Lenin, Feliks Ed-mundovici Dzerjinski, Boreslaw Bierut, la schimbarea denumirii destrãzi, multe dintre ele primind numele lui Jósef Pilsudski, înteme-ietorul statului polonez contemporan ºi un cunoscut antibolºevic. Înziua de 13 decembrie, la chemarea „Solidaritãþii“, au fost trase sireneleºi clopotele, pentru a marca astfel nouã ani de la decretarea stãrii deasediu în aceastã þarã. Din august 1989, când sindicatul „Solidari-tatea“ obþinuse funcþia de prim-ministru al Republicii PopularePolone, acesta devenise principala forþã politicã a þãrii.

172

Ioan Scurtu

48 Ibidem, pp. 440-441

În Ungaria s-a desfãºurat, în ziua de 17 decembrie, cel de-al XIV-lea Congres al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, la care GrószKároly, preºedintele comisiei de organizare a acestui forum, a apreciatcã, în octombrie 1989, forþele fracþioniste au distrus partidul ºi au creatPartidul Socialist Ungar „fãrã a consulta membrii partidului ºi proce-dând nedemocratic“, fapt ce a adus „prejudicii incalculabile poporuluiungar ºi fãcând posibile mãsurile de subminare a bazelor orânduiriisocialiste“49. Congresul a ales în funcþia de preºedinte al PartiduluiMuncitoresc Socialist Ungar pe Thurmer Gyula, fost consilier de poli-ticã externã a lui Grósz Károly, un tânãr de 35 de ani; acesta studiaseîn U.R.S.S., dupã care a lucrat în cadrul Ministerului de Externe ºi apoiîn aparatul C.C. al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Acesteregrupãri la vârf urmãreau relansarea partidului în viaþa politicã ºicâºtigarea unei pãrþi cât mai importante a electoratului.

În Uniunea Sovieticã, la Moscova, se desfãºurau lucrãrile celui de-al doilea Congres al Deputaþilor Poporului, care dezbãtea problemeleînsãnãtoºirii economiei sovietice, etapele reformei, modul ºi principiilede elaborare a viitorului plan cincinal. Discuþiile erau contradictorii, ceimai mulþi deputaþi exprimând critici ºi îndoieli asupra programuluiprezentat de premierul Nikolai Rîjkov. Dintre vorbitori s-a remarcatBoris Elþîn, care a formulat critici la adresa lui Gorbaciov, apreciind cãlozinca restructurãrii „a fost lansatã fãrã o tacticã ºi o strategie clarã“.Preºedintele Republicii Sovietice Socialiste Letonia, A. Gurbunov, aamintit cã þara sa a avut o organizare de stat independentã, care i-a fostîntreruptã cu forþa în 1940. Reprezentanþii Letoniei ºi Moldovei s-aupronunþat împotriva sosirii în republicile lor a unor cetãþeni din alterepublici; Mircea Snegur a menþionat faptul cã pentru construireauzinei metalurgice din Râbniþa au fost aduºi peste 900 de oameni dinafara republicii, mulþi dintre ei neavând nimic în comun cu industriasiderurgicã50. Vii dispute a generat propunerea de modificare a art. 6din Constituþie, în vederea eliminãrii prevederii potrivit cãreia PartidulComunist al Uniunii Sovietice avea „rolul conducãtor“. Gorbaciov areuºit sã evite discuþiile pe aceastã temã, susþinând cã în aceastã ches-tiune trebuia sã se pronunþe mai întâi P.C.U.S. ºi „întregul popor“51.

173


49 Ibidem, p. 45050 Ibidem, pp. 445-44651 Gheorghe E. Cojocaru, Tratatul de Uniune Sovieticã, p. 330

CAPITOLUL III

REVOLUÞIA ROMÂNÃ DIN DECEMBRIE 1989

1. Inevitabilitatea schimbãrii

De la sfârºitul lunii noiembrie 1989, România rãmãsese singura þarãsocialistã “în care nu se întâmpla nimic”. Era doar o aparenþã, deoarecenorii de furtunã acoperiserã cerul acestei þãri, iar momentul dezlãnþuiriiera foarte aproape.

Un politolog de sorginte marxistã, Radu Florian, aprecia cã lamijlocul deceniului al nouãlea criza economicã “s-a transformat într-una globalã, generalã a regimului. Ea a generat astfel o acutã crizãpoliticã, determinatã esenþial de eroziunea treptatã a formelor deconsens pasiv pe care s-a bazat regimul, manifestându-se în mediilecele mai variate într-o nemulþumire afiºatã faþã de penuria economicãtot mai pronunþatã ºi înrãutãþirea condiþiilor de trai […] Criza politicãs-a întreþesut cu o acutã crizã socialã la fel de specificã. O importantãcaracteristicã a ei a fost oprirea cvasi-totalã a procesului de promoþiunesocialã în toate domeniile de activitate, afectând cu deosebire tineretul[…] Dominaþia îndelungatã a dictaturii a provocat o crizã culturalã ºimoralã”1. Aceste caracteristici era pe deplin aplicabile în România.

În mod cert, România se afla de aproape un deceniu într-o gravãcrizã economicã. Centralizarea introdusã în 1948 a devenit sufocantã,iar subiectivismul secretarului general rãvãºea întreaga economie.Consilierul prezidenþial Silviu Curticeanu scria: “Spre sfârºitul anilor‘80, centralizarea a devenit draconicã, a determinat o luptã continuã ºiinegalã a miniºtrilor pentru fiecare leu, gram de materie primã sau

174

Ioan Scurtu

1 R. Florian, Prãbuºirea dictaturilor est-europene ºi alternativele istoriei,Bucureºti, Editura Noua Alternativã, 1993, p.

kilowatt de energie electricã. Planurile lunare ºi programele deaprovizionare tehnico-materialã, întocmite cu seriozitate, bunã credinþãºi profesionalism de specialiºti din toate domeniile de activitate, devinsimple petece de hârtie, pentru cã, înarmat cu un pix de culoare neagrãºi tot mai multã inconºtienþã, Ceauºescu modificã cifrele dupã bunulplac sau dupã o inspiraþie de moment, devenind o prezenþã agasantã, totmai greu sau imposibil de ocolit.”2 De regulã, el modifica sarcinile deplan, deja stabilite, sub motiv cã ele erau subdimensionate; acest faptducea la decorelãri în lanþ, încurcând sectoarele sau ramurile deactivitate care depindeau unele de altele. Pe de altã parte, muncitorii,inginerii ºi tehnicienii ºtiau cã sarcinile nu puteau fi realizate ºi nici nu-ºi propuneau sã le înfãptuiascã; ca urmare, erau criticaþi de Ceauºescuºi ameninþaþi cu scãderea salariilor. O altã modificare fãcutã deCeauºescu viza consumul de materii prime ºi materiale, diminuarea(pânã la anulare) a importului; rezultatul a fost izolarea din punct devedere tehnic a întreprinderilor româneºti, care nu mai puteau þinepasul cu progresele înregistrate pe plan mondial. O altã modificareoperatã de Ceauºescu se referea la darea în folosinþã a unor obiectivede importanþã naþionalã, stabilind termene foarte scurte, nerealizabile.Activiºtii de partid, inclusiv membrii Comitetului Politic Executiv ºicei ai guvernului, nu aveau curaj sã-l contrazicã pe secretarul general,sã-i demonstreze cã nu era bine sã se modifice planul de producþie dela o lunã la alta. Dintr-o laºitate greu de imaginat, ei se declarauîntrutotul de acord cu modificãrile propuse ºi se angajau sã „facã totul”pentru realizarea noilor „indicaþii”. S-a ajuns astfel la raportãri false,mult peste cele reale, care ofereau lui Nicolae Ceauºescu argumentepentru a susþine cã România realiza cea mai mare producþie de cerealela hectar din Europa, cã produsele industriei româneºti erau printre celemai competitive pe plan mondial etc.

Criza politicã a început în România odatã cu instituirea conduceriiprin partidul unic, în 1948, fapt ce a înlãturat posibilitatea oricãreialternative, a blocat dezbaterile autentice ºi a impus o singurã ideolo-gie, cea marxist-leninistã. Dupã preluarea întregii puteri politice în1974 de cãtre Nicolae Ceauºescu s-a dezvoltat un aberant cult al perso-nalitãþii, care a crescut în intensitate pe mãsurã ce situaþia Românieidevenea tot mai grea. Chiar ºi comuniºtii cei mai înfocaþi, care crezu-serã în „visul de aur al omenirii”, deveniserã pesimiºti ºi agasaþi de

175


2 Silviu Curticeanu, Meditaþii necenzurate, p. 166

propaganda agresivã prin mass-media a cultului lui Nicolae Ceauºescuºi al Elenei Ceauºescu. Mulþi dintre ei vedeau în reformele de tipGorbaciov o cale de a scoate România din criza în care se afla. Intere-sant este cã cei mai activi erau foºtii staliniºti – ca Silviu Brucan ºi DanDeºliu – iar societatea civilã, care în celelalte þãri socialiste îºi asumaseiniþiativa ºi rãspunderea de a înlãtura regimul totalitar, în România nus-a putut organiza.

Criza socialã afecta întreaga populaþie a României (exceptândgrupãri foarte restrânse de privilegiaþi ai regimului), mai ales ca urmarea mãsurilor de economisire a energiei, de „alimentaþie raþionalã” etc.Aºteptând ore întregi la cozile din faþa magazinelor pentru a „prinde”ceva produse, oamenii discutau deschis, criticând „vremurile” în careerau nevoiþi sã trãiascã. Chiar dacã nu se menþiona numele luiCeauºescu, toþi îi considerau pe „el” ºi pe „ea” principalii vinovaþi. Înrândul cetãþenilor României se acumulase o urã de nestãvilit împotriva„celor doi”. Înlãturarea lor apãrea ca o soluþie salvatoare; nu aveaucuraj sã acþioneze, dar aºteptau momentul ca „transformaþi în masã” sãdevinã parte a mulþimii care sã-l rãstoarne pe dictator.

În decembrie 1989, „pregãtirile” pe plan internaþional erau fina-lizate: diabolizarea lui Ceauºescu atinsese punctul culminant, el fiindmai rãu decât Dracula, Hitler ºi Stalin la un loc; agenþii serviciilor deinformaþii îºi ocupaserã „poziþiile” (mulþi dintre ei în camerele de laHotelul Intercontinental care aveau ferestrele spre Piaþa Universitãþii);„maºinãria” rãzboiului electronic deasupra României era funcþionalã;Mihail Gorbaciov se achitase de misiunea de a diminua drastic exportulde gaze naturale sovietice spre România, astfel încât regimul de la Bu-cureºti sã nu poatã redresa situaþia; manifestaþiile în faþa ambasadelorromâne au crescut în amploare, cerându-se respectarea drepturiloromului; mass-media occidentalã acredita ideea cã un rãzboi civil erainevitabil, deoarece Securitatea îl va apãra cu orice preþ pe Ceauºescu,dar Armata va trece de partea poporului; se vor înregistra zeci de miide morþi, dar românii vor ieºi victorioºi, punând capãt „celei mai cruntedictaturi din istoria omenirii”.

La 9 decembrie, Direcþia de Informaþii Externe raporta cã în Un-garia se pregãteau acþiuni pentru destabilizarea situaþiei interne dinRomânia3, folosind cu prioritate populaþia maghiarã din Transilvania,ºi cã Budapesta avea intenþia sã provoace incidente de graniþã „care sã

176

Ioan Scurtu

3 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…,, pp. 122-123

degenereze în conþict militar între cele douã þãri, dupã care sã cearãintervenþia unor þãri ale Tratatului de la Varºovia, îndeosebi din parteaU.R.S.S.“ Ataºatul militar de la Budapesta identificase douã tabere, laBicske ºi Herjdu Szoboszlo, unde erau instruiþi „mercenari“, din rândulcelor fugiþi din România, care la momentul potrivit urmau sã vinã înþarã pentru a declanºa acte de rezistenþã împotriva autoritãþilor, folosindarme ºi muniþie4.

În evidenþa Securitãþii existau circa 6 000 de români fugiþi înUngaria, dar guvernul de la Budapesta susþinea cã pe teritoriul acesteiþãri s-ar afla 61 000 de refugiaþi din România, pentru întreþinerea cãroraprimea sume importante din partea O.N.U. ºi a unor state occidentale.Din septembrie 1989 s-a înregistrat un fenomen invers: numãrul celorcare vroiau sã intre ilegal în þarã era de 4–5 ori mai mare decât al celorcare cãutau sã fugã din România; în acelaºi timp, grãnicerii unguriaduceau grupuri de 20–40 persoane, fugite din România ºi care ar fifost prinse în Ungaria, drept care acum erau returnate în þara deorigine5. Cei care reveneau, clandestin sau oficial, se îndreptau spreanumite zone din Banat, Transilvania ºi Bucureºti.6

Organele de Securitate au sesizat faptul cã ºi dinspre Est se înre-gistra o afluenþã de turiºti sovietici, cei mai mulþi fiind bãrbaþi tineri,care cãlãtoreau cu maºina, îndreptându-se spre Transilvania ºi Banat.Era un semn cã momentul înlãturãrii lui Nicolae Ceauºescu era foarteaproape.

Pentru Mihail Gorbaciov, ca ºi pentru George Bush, FrançoisMitterand sau Helmut Kohl, schimbarea din România era mult maidificilã, deoarece în P.C.R. nu exista o „a doua echipã“, care sã preiaputerea dupã înlãturarea lui Nicolae Ceauºescu. Dar cursul eveni-mentelor trebuia accelerat, urmând ca soluþia sã se gãseascã pe parcurs(„vãzând ºi fãcând“). La sfârºitul lunii noiembrie ºi în luna decembrie,s-a înregistrat o masivã afluenþã a turiºtilor strãini, mai ales sovietici,unguri ºi iugoslavi în România.

ªeful Direcþiei de Informaþii a Armatei, ªtefan Dinu, aprecia cã încondiþiile în care o formulã de înlocuire a lui Nicolae Ceauºescu nu a

177


4 Armata românã în revoluþia din decembrie 1989. Studiu documentar, ed. a II-a,Bucureºti, Editura Militarã, 1998, p. 29

5 Gheorghe Raþiu, Raze de luminã pe cãrãri întunecate, Bucureºti, 1996, pp. 125-127

6 Corneliu Lupu, 1989-1990. Destinul unitãþii statale a României pe ruta Bonn -Budapesta - Moscova, în "Transilvania", Sibiu, nr. 12/2004, p. 83

putut fi gãsitã, iar starea de spirit a populaþiei era extrem de tensionatã,“singura soluþie pentru scoaterea României din crizã nu putea venidecât numai din afarã, printr-un IMPULS* dat unei populaþii aflate lapunctul de fierbere al nemulþumirilor, gata sã explodeze într-o revoltãgeneralã”. În acest scop s-a recurs la “provocarea unor tulbulenþe, aunor situaþii de panicã, nesiguranþã ºi instabilitate, prin intermediulunor grupuri de cercetare diversiune infiltrate în România pe cãiacoperite ºi care aveau rolul de DETONANT* al revoltei maselor,trupe care se aflau de regulã în componenþa forþelor armate ale marilorputeri, cum de exemplu erau Uniunea Sovieticã, SUA, Franþa, Angliaºi altele”. În opinia sa aceste grupuri de diversiune veniserã dinUniunea Sovieticã cu câteva sãptãmâni înainte, sub acoperirea deturiºti; comparativ cu 1998, în 1989 în România intraserã cu 25.000mai mulþi turiºti sovietici.7 Aceastã acþiune “a fost rezultatul unorînþelegeri secrete Est-Vest, vizând înlãturarea regimului totalitar al luiCeauºescu.”8

Valul schimbãrilor ajunsese la graniþele României ºi el nu maiputea fi evitat. Dupã Congresul al XIV-lea al P.C.R., când NicolaeCeauºescu a fost reales în funcþia de secretar general, tensiunea din þarãa crescut. Mãsurile de securitate introduse în preajma Congresului s-aumenþinut, supravegherea populaþiei a devenit ºi mai strictã, cultul per-sonalitãþii lui Ceauºescu a fost ridicat la cote ºi mai înalte. În þarã existao stare de nervozitate, care accentua ºi mai mult prãpastia dintre con-ducerea de partid ºi poporul român. Cetãþenii aflaserã de la „EuropaLiberã“ ºi de la alte posturi de radio strãine despre transformãrile dincelelalte state socialiste, unde vechii lideri comuniºti fuseserãînlãturaþi. Numai în România, de 25 de ani, Nicolae Ceauºescu nu seclintea din postul de comandã; iar dominaþia lui devenise insuportabilã.

Pe de altã parte, ºi acþiunile împotriva regimului totalitar s-aumultiplicat. Spre exemplu, în noaptea de 11 spre 12 decembrie, înParcul Areni din Suceava au fost rãspândiþi sute de fluturaºi de hârtie,pe care scria: “Jos dictatura Ceauºescu!” securitatea nu l-a pututidentifica pe autor.9*

178

Ioan Scurtu

* Aºa este în text7 ªtefan Dinu, op. cit. p. 2668 Ibidem, p. 2739 Mihai Iacobescu, Declanºarea ºi desfãºurarea revoluþiei pe meleagurile sucevene

în etapa 22 decembrie-20 mai 1990, în "Clio 1989", nr. 1-2/2005, p. 112.* Acesta se numea Stratu Severin

În Bucureºti, în zona Gãrii de Nord ºi în Piaþa Universitãþii au fostplasate mai multe exemplare din ziarul manifest “Luneta”, în care eracriticat în termeni foarte duri regimul Ceauºescu. Nici autorul acestuidocument nu a fost identificat de Securitate.* Pe bulevardul central dinPloieºti a fost vãzut un cal slãbãnog care avea atârnatã de gât opancardã pe care scria: “Epoca Ceauºescu”

Cea mai spectaculoasã iniþiativã a aparþinut unui grup de tineriintelectuali din Iaºi. Aici, câteva sute de ieºeni domiciliaþi în zonaPieþei Unirii au primit în cutiile lor poºtale hârtii cu litere confecþionatedin radiere pe care era scris: “Participaþi la demonstraþia din P. Unirii la14 XII ora 16”10. Iniþiativa aparþinea unui grup format din: DanPetrescu, Luca Piþu, Liviu Antonesei, Alexandru Cãlinescu ºi ªtefanPrutianu. Ultimul lansase, la începutul lunii noiembrie 1989, ideeaconstituirii unei organizaþii, numitã Frontul Popular Român, dar nu aavut decât puþini susþinãtori; el preconiza ca fiecare membru nou sãaducã alte trei persoane. Vigilentã, Securitatea a împiedicat înfiinþareaacestui partid. Se pare cã ieºenii luau ca model Frontul Popular dinRepublica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, dar ºi din þãrile Baltice,constituite la sugestia Kremlinului, pentru a promova perestroika.

Nici planul vizând organizarea manifestaþiei la 14 decembrie nu aavut succes, deoarece, înainte de ora anunþatã, în Piaþa Unirii se aflaugrupuri de poliþiºti, pompieri ºi sportivi (aceºtia erau de fapt securiºtiîmbrãcaþi în treining, care ar fi fost jucãtori de judo, participanþi la unconcurs internaþional, mutat ad-hoc de la Oradea la Iaºi). Securitatea aidentificat pe organizatori ºi i-a arestat pe ªtefan Prutianu, Vasile Vicol,Cassian Maria Spiridon, Valentin Odobescu ºi Ionel Sacaleanu.11

Chiar dacã Frontul Popular Român a rãmas doar o intenþie, iarmanifestaþia din 14 decembrie nu s-a bucurat de sprijinul cetãþenilor,care au evitat sã iasã în stradã, iniþiativa de la Iaºi meritã consemnatãpentru istorie, deoarece demonstreazã starea de spirit care a dus ladeclanºarea revoluþiei.

179


* Este vorba de Valentin Hurduc.10 Vezi, pe larg, Cassian Maria Spiridon, Iaºi, 14 decembrie 1989, începutul

Revoluþiei Române, Iaºi, Editura Timpul, 1994; Adi Cristi, Revoluþia la Iaºi, Iaºi,Tipografia Moldova, 2006

11 Revoluþionarii moldoveni vor ca Iaºiul sã fie recunoscut drept "ScânteiaRevoluþiei", în "Gardianul" din 15 decembrie 2007.

2. EVENIMENTELE DIN TIMIºOARA

Peste douã zile, la 16 decembrie, scânteia s-a aprins în cealaltã partea þãrii, la graniþa de Vest, în oraºul Timiºoara. Starea de spirit atimiºorenilor era puternic marcatã de transformãrile din statele vecineºi de imobilismul liderilor politici din România. Ei urmãreau posturilede televiziune din Iugoslavia, Ungaria ºi Bulgaria, erau la curent cuevenimentele ce se derulau pe plan internaþional ºi erau gata sãacþioneze pentru o schimbare de regim ºi în România.

În timpul Congresului al XIV-lea mai mulþi muncitori de la U.T.M.(Uzinele Mecanice Timiºoara) au încercat sã provoace o grevã urmatãde o manifestaþie, la care sã se cearã nealegerea lui Nicolae Ceauºescuîn funcþia de secretar general al P.C.R.1 S-a fixat ºi data: 23 noiembrie,ora 9.00, când mai mulþi muncitori urmau sã opreascã maºinile, sã iasãîn curtea uzinei, sã mobilizeze ºi celelalte secþii, dupã care sã porneascãîn oraº, urmând ca pe traseu sã li se alãture ºi lucrãtori de la alteîntreprinderi. Cu o oarecare întârziere, în curte s-au adunat trei-patrusute de oameni, dar când a apãrut un ºef de secþie care le-a cerut sã-ºireia lucrul, aproape toþi s-au întors în ateliere. În scurt timp au apãrutmai mulþi securiºti, care au reuºit sã þinã situaþia sub control. Nu pentrumultã vreme; pentru cã, de la un incident relativ minor, avea sã sedeclanºeze revoluþia.2

Un pastor reformat, Lászlo Tökés, a refuzat sã se supunã uneihotãrâri judecãtoreºti privind strãmutarea sa într-o altã localitate*.Organele de Securitate din Timiº cunoºteau activitatea de spionaj înfavoarea Ungariei pe care o desfãºura Tökés. Ofiþerul care se ocupa decazul Lászlo Tökés avea sã menþioneze: „Aveam dovezile trãdãrii,chitanþa olografã [scrisã de pastor] pentru 20 000 lei (atenþie! în ’89,

180

Ioan Scurtu

1 Titus Suciu, Reportaj cu sufletul la gurã (Traseele revoluþiei), Timiºoara, EdituraFacla, 1990, p. 8-9.

2 Vezi, pe larg, Miodrag Milin, Timiºoara. 15 - 21 decembrie '89, Timiºoara, 1990;,,Caietele Revoluþiei", nr. 5/2006 (numãr consacrat revoluþiei de la Timiºoara).

* La 25 august 1989 episcopul Papp a decis scoaterea lui Tökés din rândurileclerului; la 20 octombrie a fost emis ordinul judecãtoresc pentru evacuarea lui Tökes,iar acesta a fãcut recurs. În ziua de 28 noiembrie el a fost informat cã apelul sãu a fostrespins ºi cã se va proceda la evacuarea lui la 15 decembrie;

octombrie)* ºi douã pagini cu informaþii, toate gãsite la ieºirea din þarãa doi cetãþeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din þaravecinã“3. Conducerea Securitãþii din judeþul Timiº fãcuse propuneripentru trimiterea în instanþã a pastorului, dar Nicolae Ceauºescu nu afost de acord, pentru a nu aduce noi prejudicii relaþiilor cu Ungaria; deasemenea, Ceauºescu credea cã astfel va evita noi critici din parteastatelor occidentale ºi a apreciat cã erau suficiente mãsurileadministrative luate pe linia cultului reformat din care Lászlo Tökésfãcea parte4. Oficialitãþile de la Budapesta au reacþionat cupromptitudine: la 19 octombrie 1989, Parlamentul Ungariei a adoptat o„declaraþie de solidaritate“ cu pastorul reformat Lászlo Tökés, careoficia la Timiºoara5.

Prudenþa lui Ceauºescu ºi atitudinea faþã de Tökés se înscria într-opracticã utilizatã în ultimii ani: cei suspecþi, disidenþii erausupravegheaþi de Securitate – cel mai adesea foarte vizibil, pentru caaceºtia sã ºtie cã sunt urmãriþi – dar nu au fost arestaþi. Cazul cel maifrapant este al lui Silviu Brucan, care, dupã ce l-a criticat deschis peCeauºescu pentru politica sa, care a dus la evenimentele de la Braºovdin 1987, a primit paºaport pentru a vizita S.U.A., Marea Britanie ºiUniunea Sovieticã. Dupã reîntoarcerea în þarã a devenit coautorul„scrisorii celor ºase“, dar nu a fost arestat, ci doar mutat într-o locuinþãaflatã la marginea Bucureºtilor. La rândul ei, Doinea Cornea,supravegheatã zi ºi noapte de miliþieni în uniformã, putea trimitescrisori cãtre fiica sa din Franþa, pentru a fi citite la postul de radio„Europa Liberã“. Argumentul ei era greu de respins: „Daþi-mi oposibilitate sã mã exprim în orice publicaþie ºi nu voi mai trimite la<Europa Liberã> textele mele“6.

Dincolo de sentimentul existent în rândul populaþiei, în realitate,numãrul securiºtilor din aparatul central ºi local era mult mai mic. VirgilMãgureanu, directorul Serviciului Român de Informaþii, aprecia cã la 22decembrie 1989 Direcþia Securitãþii Statului totaliza 14 259 cadre militare,dintre care 8 159 ofiþeri ºi 5 105 subofiþeri ºi maiºtri militari, precum ºi 984personal civil. Dintre aceºtia 8 367 ofiþeri, subofiþeri ºi maiºtri militari

181


* Suma respectivã echivala cu un salariu mediu al unui cetãþean român pe timp deºase luni.

3 Radu Tinu, Timiºoara…no comment…., p. 194 Filip Teodorescu, Un risc asumat. Timiºoara, decembrie 1989…, pp. 45-465 Principiul dominoului…, p. 2486 Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã…, p. 42 (Declaraþiile Doinei Cornea)

lucrau în sectoarele operative ºi de informare, 3 832 lucrau în unitãþilecentrale ºi 4 544 în judeþe. Celelalte cadre desfãºurau activitãþi în trupelede Securitate – 2 859 ofiþeri, subofiþeri ºi maiºtri militari; în unitãþiletehnice existau 2 588 ofiþeri, iar în cele operative – 466.7 La rândul sãugeneralul Iulian Vlad aprecia cã la cifra cadrelor de Securitate se adãugaucirca 600 de scutieri din unitatea antiteroristã (U.S.L.A.), înfiinþatã în 1977,ºi trupele de securitate de aproximativ 22 000 de militari în termen*.

În ultimã instanþã, nu era esenþial numãrul securiºtilor, ci modul lorde acþiune8. Ion Iliescu, una dintre persoanele cele mai urmãrite de Se-curitate, avea sã scrie: „Dictatura lui Nicolae Ceauºescu îºi datora lon-gevitatea mai puþin represiunii propriu-zise, cât capacitãþii de a contro-la informaþiile: de fiecare datã când o miºcare de protest apãrea undeva,aceasta era înãbuºitã, înainte ca, aflând de existenþa ei, cei care ar fivrut, la rândul lor, sã se rãzvrãteascã, sã apuce a ieºi în stradã“9.

În decembrie 1989 aceastã metodã n-a mai reuºit. Decizia de evacu-are a pastorului Tökés expira în ziua de 15 decembrie, iar acesta a de-clarat oamenilor veniþi la slujba religioasã cã nu acceptã sã se supunãordinului ºi le-a cerut ajutorul. Serviciile secrete strãine cunoºteau sta-rea de tensiune creatã ºi acþionau pentru stimularea nemulþumirilor co-lective, astfel ca ºi în România sã se aplice principiul dominoului, caresã ducã la lichidarea regimului socialist-totalitar. La Timiºoara s-au de-plasat secretarul II de la Ambasada S.U.A. ºi o „ziaristã“ din MareaBritanie, cu misiunea de a se informa operativ, de la faþa locului, despreevoluþia evenimentelor.**

În dimineaþa zilei de sâmbãtã, 16 decembrie în faþa locuinþeipastorului erau câteva persoane; la prânz numãrul lor a ajuns la circa

182

Ioan Scurtu

7 Apud Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente.1949-1985. Iaºi, Editura Polirom, 2002, p. 45; vezi ºi Florica Dobre, Florian Banu,Camelia Duicã, Silviu B. Moldova, Liviu Þãranu, Trupele de Securitate (1949-1989),Bucureºti, Editura Nemira, 2004

* Declaraþie fãcutã de generalul Iulian Vlad în ziua de 25 mai 2006, la întâlnirea custudenþii Facultãþii de Arhivisticã, din cadrul Academiei de Poliþie "Alexandru IoanCuza".

8 Vezi, pe larg, Denis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea. Constrângere ºi disidenþãîn România anilor 1965 - 1989, Bucureºti, Editura Humanitas, 1998

9 Ion Iliescu, Revoluþie ºi reformã…, p. 49** Profesorul Ioan Chiper a relatat, în ºedinþa Consiliului ªtiinþific al Institutului

Revoluþiei Române din Decembrie 1989, din 29 aprilie 2006, cã în dimineaþa zilei de16 decembrie 1989 istoricul american Paul Michelson, aflat în România, l-a întrebatdacã are rude în Timiºoara, pentru cã în oraºul de pe Bega se va "întâmpla ceva".

100, pentru ca spre searã sã ajungã la aproape o mie. Momentul decisiva fost oprirea tramvaielor ºi blocarea circulaþiei, astfel cã lumea care acoborât, a rãmas pe loc sã vadã ce se întâmplã. În faþa acestei situaþii,un secretar al Comitetului municipal de partid a anunþat cã a fostanulatã hotãrârea de evacuare a pastorului ºi a cerut mulþimii sã pleceacasã. Cei mai mulþi s-au împrãºtiat, dar au mai rãmas pe loc câtevazeci de persoane. În jurul orei 17,15, Tökés a apãrut la fereastra caseiparohiale, cerându-le oamenilor sã meargã acasã, iar pe uºa bisericii afost pus un afiº cu acelaºi îndemn. De fapt, Tökés îºi îndeplinisemisiunea. Claudiu Iordache, unul dintre liderii revoluþiei de laTimiºoara, avea sã scrie: „Un Tökés care în 16 decembrie îndemnasemulþimile sã se întoarcã acasã pentru a nu irita autoritãþile comuniste,ignorat, uitat imediat în noaptea de 16 ca ºi în toate zilele care au urmat,un Lászlo Tökés care, abandonând nepãrtinirea creºtinã, a ales sãdevinã, în exclusivitate, avocatul conaþionalilor sãi, maghiarul pe carecu o sinceritate intensã – dar ºi pentru foarte scurt timp – îl iubiserãromânii, se dezinteresase cu cinism de dragostea lor. Rolul ce i-a rãmasde jucat: o extrem de complicatã marionetã a serviciilor secrete“10

O parte dintre manifestanþi s-a îndreptat spre Comitetul judeþean departid, scandând lozinci: „Nu plecãm acasã!“, „Vrem cãldurã!“, „Vrempâine!“, „Libertate!“, „Fãrã violenþã!“, „Azi în Timiºoara, mâine întoatã þara!“11. Erau lozinci politice, îndreptate împotriva regimuluidictatorial. Manifestanþii au început sã intoneze imnul „Deºteaptã-te,române!“, scris de Andrei Mureºanu la 1848, care era un îndemn laluptã. Astfel, Timiºoara a devenit „detonatorul revoluþiei române“.12

Dupã ora 16, în stradã au apãrut scutierii Ministerului de Interne, careau declanºat primul atac asupra manifestanþilor. Pe la orele 21 au fostaduse noi forþe de ordine, care au început sã împrãºtie mulþimea. Uniimanifestanþi au ripostat, alþii au început sã spargã geamurile ºi vitrinelemagazinelor, iar cei mai mulþi au fugit cu speranþa cã vor scãpa cu bine.Net superioare, forþele Ministerului de Interne (miliþie, securitate,grãniceri), dar ºi ale Ministerului Apãrãrii Naþionale, au declanºat oamplã acþiune de prindere a celor care se remarcaserã în timpulmanifestaþiei din timpul zilei. Cei arestaþi au fost anchetaþi, mulþi dintre

183


10 Claudiu Iordache, Singur printre români…, p. 2111 Costel Balint, 1989. Timiºoara în decembrie, Timiºoara, Editura Helicon, 1992,

p. 4312 Claudiu Iordache, Detonatorul Timiºoara. Calea spre libertate, în "Agora

social-democratã", p. 33

ei fiind bãtuþi cu bestialitate. Nu puþini au fost reþinuþi doar pentru cã înacel moment se aflau pe stradã, neavând nici o implicare în acþiuniledin timpul zilei. Asupra unora s-au gãsit obiecte furate: încãlþãminte,stofe, haine de blanã, instrumente muzicale, dar ºi sãbii, rãngi, obiectemetalice, pari, lanþuri, cuþite, bile etc13

Mãsurile represive aveau un vãdit caracter ilegal. Articolul 28 dinConstituþie14 prevedea: „Cetãþenilor Republicii Socialiste România li segaranteazã libertatea cuvântului, a presei, a întrunilor, a mitingurilor ºia demonstraþiilor“. Este adevãrat cã articolul urmãtor aducea anumiterestricþii: „Libertatea cuvântului, presei, întrunilor, mitingurilor ºidemonstraþiilor nu pot fi folosite în scopuri potrivnice orânduirii socia-liste ºi intereselor celor ce muncesc“. Era o formulare destul de vagã,care permitea multiple interpretãri. Dar este limpede cã manifestanþii din16 decembrie nu se ridicaserã împotriva orânduirii socialiste ºi nici aintereselor celor ce muncesc. Revendicãrile lor aveau un caracter limitat,vizând respectarea unor drepturi constituþionale ºi ameliorareacondiþiilor de viaþã ale „celor ce muncesc“ (în România, toþi cetãþeniiaveau dreptul la muncã). Reþinerile ºi arestãrile din noaptea de 16/17decembrie erau ilegale. Articolul 31 din Constituþie stipula:

„Cetãþenilor Republicii Socialiste România le este garantatãinviolabilitatea persoanei.

Nici o persoanã nu poate fi reþinutã sau arestatã dacã împotriva einu existã probe sau indicii temeinice cã a sãvârºit o faptã prevãzutã ºipedepsitã prin lege. Organele de cercetare pot dispune reþinerea uneipersoane pe o duratã de cel mult 24 de ore. Nimeni nu poate fi arestatdecât pe baza unui mandat de arestare emis de tribunal sau procuror“.

Regimul nu respecta propriile sale legi, iar dialogul politic real cucetãþenii nu era acceptat. În acea noapte, forþele de represiune audesfãºurat o adevãratã vânãtoare de oameni, care au fost prinºi, molestaþi,arestaþi, fãrã a exista probe sau indicii temeinice cã au sãvârºit vreoinfracþiune. Simplul fapt cã un cetãþean se afla pe stradã ºi era suspectatcã ar fi participat la manifestaþie era suficient pentru a fi arestat, fãrã sã ise fi adus vreo probã ºi fãrã posibilitatea ca acesta sã se apere.

Deosebit de gravã era folosirea armatei în acþiunile de reprimare apopulaþiei. Constituþia nu avea un capitol special consacrat PuteriiArmate, cum existau în legile fundamentale de pânã în 1948. Articolul

184

Ioan Scurtu

13 Desfãºurarea evenimentelor, în "Martor ocular", nr. 2 din decembrie 1999, p. 1114 "Buletinul Oficial", nr. 65 din 29 octombrie 1986

48 al Constituþiei din 1965 (cu modificãrile ulterioare) prevedea cãserviciul militar „este obligatoriu ºi constituie o îndatorire de onoare acetãþenilor Republicii Socialiste România“, iar la articolul 49 semenþiona: „Apãrarea patriei este datoria sfântã a fiecãrui cetãþean alRepublicii Socialiste România. Cãlcarea jurãmântului militar, trãdareade patrie, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudiciicapacitãþii de apãrare a statului constituie crimele cele mai grave faþãde popor ºi sunt pedepsite prin lege cu toatã asprimea“. Acestea erausingurele articole referitoare la armatã ºi ele nu fãceau nici un fel demenþiune cã aceasta ar putea fi utilizatã împotriva propriilor cetãþeni.

Intrat în panicã ºi fiind hotãrât sã impiedice orice acþiune care ar fiimpus adoptarea unor reforme ºi iniþierea unui dialog cu societatearomâneascã, regimul Ceauºescu a acþionat în forþã, crezând cã astfel seva menþine ºi va putea controla situaþia din þarã. Fãrã voia sa, Ceau-ºescu a devenit „regizorul scenariului“ care s-a derulat în Româniaîntre 17 ºi 22 decembrie 1989.

În dimineaþa zilei de duminicã, 17 decembrie, armata a fãcut odemonstraþie de forþã, ieºind în stradã cu fanfara ºi cântând în pas dedefilare. Unii timiºoreni, revoltaþi, au huiduit ºi au aruncat cu pietre, darmilitarii nu au fãcut uz de arme. În zona centralã s-au adunat mai mulþicetãþeni, care au început sã scandeze lozinci: „Jos teroarea!“, „Libertate!“Unii au atacat comandamentul Diviziei 18 mecanizate, din centruloraºului, alþii au cãutat sã împiedice deplasarea TAB-urilor scoase înstradã. Alt grup de manifestanþi a luat cu asalt clãdirea ComitetuluiJudeþean P.C.R., reuºind sã pãtrundã înãuntru, pe la ora 14, dupã care audat jos portretele lui Nicolae Ceauºescu, au incendiat douã birouri de laparter ºi au distrus altele15. Mulþimea din faþa Comitetului judeþean aincendiat un camion militar, care a fost stins cu dificultate de pompieri16.Dupã circa o orã, forþele militare au reuºit sã-i evacueze pe manifestanþi.Alþi demonstranþi au spart geamurile ºi au aruncat în interiorulComandamentului Marii Unitãþi Mecanizate sticle incendiare17. Potrivitinformaþiilor furnizate de unii foºti securiºti (Filip Teodorescu, RaduTinu º.a.) actele de vandalism ºi provocãrile la adresa armatei se datorau

185


15 Radu Tinu, Timiºoara… no comment…, p. 1816 Prof. univ. dr. Lorin Ioan Fortuna, Relaþia revoluþionari-Armatã, la Timiºoara,

din perspectiva Frontului Democratic Român, în,,Caietele Revoluþiei", nr.1/2001, p.3817 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere…, p. 68

unor cetãþeni strãini, veniþi de curând în Timiºoara cu misiunea de aincita populaþia civilã împotriva regimului Ceauºescu.

Ministrul Vasile Milea a primit ordin de la Nicolae Ceauºescu sã seintervinã în forþã. Ministrul a ordonat, la ora 13,45, scoaterea în stradãa unor tancuri. La apariþia acestora pe Calea Girocului mai mulþicetãþeni au ridicat baricade din camioane ºi troleibuze, au aruncat custicle incendiare, au acoperit cu vopsea vizoarele conductorilor, auspart cu rãngi butoaiele cu motorinã ºi le-au dat foc. Un subofiþer a fostlovit în cap cu un topor. Apreciind cã forþele din oraº nu erau suficiente,ministrul Apãrãrii Naþionale a ordonat ca la Timiºoara sã se deplasezeunitãþi din Buziaº, Lugoj ºi Arad. În jurul orei 16, în oraº a început sãse tragã.

Nicolae Ceauºescu a cerut ca Ministerul Apãrãrii Naþionale sãconstituie, împreunã cu Ministerul de Interne ºi DepartamentulSecuritãþii Statului, un stat major de crizã care sã se deplaseze deurgenþã la Timiºoara, pentru a contracare acþiunile unor “bandediversioniste”, a menþine ordinea ºi a apãra instituþiile publice din oraº.

Au fãcut deplasarea mai multe cadre politice ºi militare: generalulIon Coman – secretar al C.C. al P.C.R., generalul ªtefan Guºã – ºef alMarelui Stat Major, generalul Victor Atanasie Stãnculescu — prim-ad-junct al ministrului Apãrãrii Naþionale, generalul Mihai Chiþac – coman-dantul Trupelor Chimice, generalul Constantin Nuþã – adjunct al mi-nistrului de Interne, comandant al Inspectoratului General al Miliþiei º.a.

Din punctul de vedere al conducerii militare, situaþia era confuzã.Existau mai multe grupuri de ofiþeri, subordonaþi la diferite centre decomandã; nimeni nu putea lua o decizie importantã fãrã acordul ºefuluistatului. Generalul Ion Coman, secretar al C.C. al P.C.R, era un fel dereprezentant al lui Ceauºescu la Timiºoara.

Când au ajuns în aeroport, în jurul orei 16,45, ei au fost informaþi delocotenent-colonelul Zeca, comandantul Diviziei din Timiºoara, despresituaþia din oraº, pe care a considerat-o „foarte gravã“18. Subconducerea directã a lui Ion Coman s-a desfãºurat o amplã acþiune dereprimare a revoluþionarilor în cursul serii ºi a nopþii.

La Bucureºti, în dupã-amiaza zilei de 17 decembrie, de la 16.30, a avutloc ºedinþa Comitetului Politic Executiv*, la care Nicolae Ceauºescu a

186

Ioan Scurtu

18 Condamnat la adevãr…, p. 43* Textul a fost reconstituit din memorie ºi scris de stenodactilografe în ziua de 4 ianua-

rie 1990. Din aceastã cauzã existã mai multe variante, unele mai ample, altele mai succinte.

prezentat situaþia de la Timiºoara19: „Aici este amestecul cercurilor dinafarã, a cercurilor strãine de spionaj, începând cu Budapesta, pentru cã elºTökésþ a dat un interviu. De fapt, lucrurile sunt cunoscute. De altfel, estecunoscut ºi faptul cã atât în Rãsãrit, cât ºi în Apus, toþi discutã cã înRomânia ar trebui sã se schimbe lucrurile. ªi-au propus ºi cei din Rãsãritºi cei din Apus sã schimbe ºi folosesc orice“. Secretarul general a afirmatcã, dupã ce în ziua de 16 decembrie sentinþa judecãtoreascã a fostexecutatã, pe 17 decembrie o serie de „elemente declasate s-au adunat dinnou ºi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeþean departid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru cã normal erasã nu lase sã intre pe nimeni în sediul Comitetului judeþean de partid.Trebuia pusã pazã, pentru cã asta este o regulã generalã. Au avut oatitudine defensivã, capitulardã, atât organele Ministerului ApãrãriiNaþionale, cât ºi ale Ministerului de Interne“. Nicolae Ceauºescu aprecizat: ,,În cursul nopþii, din zece în zece minute, am discutat, atât cuMilea, cât ºi cu Postelnicu sã punã ordine”, dar ei nu au acþionat aºa cumle-am cerut.,,Trebuia sã trageþi! Trebuia sã trageþi cu foc de avertisment ºidacã nu încetau trebuia sã trageþi în ei. În primul rând trebuia sã trageþi lapicioare”. Elena Ceauºescu a intervenit: ,,Sã fi tras în ei, sã fi tras lapicioare ºi cei care cãdeau sã fie bãgaþi la beci, ca sã nu mai poatã ieºi nici-odatã de acolo”. Vasile Milea a declarat: ,,Am cãutat în toate regulamen-tele militare ºi nu am gãsit nicãieri cã armata trebuie sã tragã în popor”*.Ceauºescu i-a acuzat pe ministrul Apãrãrii Naþionale (generalul VasileMilea), pe ministrul de Interne (Tudor Postelnicu) ºi pe ºefulDepartamentului Securitãþii Statului (generalul Iulian Vlad): „Aþi trãdatinteresele þãrii, interesele poporului, ale socialismului ºi n-aþi acþionat curãspundere“. Dupã o suitã de noi acuzaþii, le-a spus: „ªtiþi ce ar trebui sãfac? Sã vã pun în faþa plutonului de execuþie! Asta meritaþi pentru cã ceaþi fãcut voi înseamnã pactizare cu inamicul!“ Participant la ºedinþã,Dumitru Popescu aprecia: „Prin aceasta, pe cei criticaþi îi fãcea sã simtãtensiunea maximã a situaþiei, sã se pãtrundã de marea lor vinovãþie, sã se

187


19 Arh. N.I.C., fond C.C. al PCR- Cancelarie, dos. 338/1989; Stenograma ºedinþeiComitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 17 decembrie 1989, în SergiuNicolaescu, Revoluþia. Începutul adevãrului. Un raport personal…, pp. 274 - 288;Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, pp. 141-145

* Având în vedere modul cum se desfãºurau ºedinþele Comitetului Politic Executiveste greu de acceptat cã ministrul Apãrãrii ar fi îndrãznit sã facã o asemenea declaraþie.Mai curând ea a fost introdusã în ianuarie 1990, când generalul Milea era considerat unerou naþional.

aºtepte la orice consecinþã. Pentru ceilalþi: <aviz amatorilor>. Înþelegeamcã poruncise ºedinþa ca sã-i zdrobeascã pe cei trei. Dar simþeam cã maiexistã încã un substrat, ºi anume timorarea noastrã, a membrilorC.P.Ex“20. Cei trei acuzaþi ºi-au recunoscut vina ºi s-au angajat sã apliceordinele secretarului general, care era ºi preºedintele Consiliului ApãrãriiRepublicii. Nicolae Ceauºescu a declarat cã „dacã Comitetul PoliticExecutiv este de acord, destituim pe ministrul Apãrãrii Naþionale, peministrul de Interne ºi pe comandantul trupelor de Securitate. Din acestmoment preiau comanda armatei, sã-mi pregãtiþi decretul. ConvocaþiConsiliul de Stat, sã facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredereîn asemenea oameni“. Apoi i-a întrebat pe membrii Comitetului PoliticExecutiv dacã sunt de acord. Primul a intervenit Manea Mãnescu,declarându-se „de acord“, apoi Elena Ceauºescu a spus cã trebuie luate„mãsuri radicale“. Gheorghe Rãdulescu a apreciat cã „nu este cazul,pentru cã nu este acum momentul potrivit pentru acest lucru“. În acelaºisens a vorbit ºi Constantin Dãscãlescu: „V-aº ruga, tovarãºe secretargeneral, sã analizaþi cu multã grijã. Acum s-au auzit indicaþiile ºi ordineledate, dar sã nu ne grãbim sã luãm mãsuri care n-ar fi bine studiate“.Potrivit unei alte variante a stenogramei, primul a vorbit GheorgheRãdulescu:,,Tovarãºe Ceauºescu, eu v-aº ruga sã nu luãm aceastã mãsurã,pentru cã nu este acum - aºa consider eu - momentul, sã-i lãsãm sã vedemcum vor acþiona ºi dupã aceea, luãm mãsurile ce se impun”. Ceauºescu s-a adresat lui Manea Mãnescu:,,Tu ce pãrere ai?”, la care acesta a rãs-puns:,,Tovarãºe preºedinte, ºi eu cred cã nu este acum momentul pentruaceastã mãsurã”. În varianta,,extinsã”, Mãnescu ar fi revenit: „Tovarãºepreºedinte, zic sã rezolvãm situaþia care este acum ºi dupã aceea luãmmãsuri“, iar Gheorghe Oprea a opinat: „Cred cã tovarãºii au înþeles binece au de fãcut ºi vã rog sã le acordaþi încrederea sã se ocupe în continuare.Acum le este clar ce au de fãcut“. Nici ceilalþi membri ai C.P.Ex. nu s-aupronunþat pentru destituire, fapt ce l-a înfuriat pe Nicolae Ceauºescu: „Adat cu pumnul în masã, s-a ridicat în picioare ºi a strigat: <Eu cu acestComitet Politic Executiv nu mai pot sã lucrez. Alegeþi-vã un alt secretargeneral, eu nu mai sunt secretarul vostru general!> ºi a dat sã plece“.Silviu Curticeanu, consilier prezidenþial, avea sã scrie: “În acel momenttensionat [stenografa] s-a ridicat în picioare ºi din vacarmul aproape denedesluºit, nu a fost în mãsurã sã consemneze nimic inteligibil.” Înstenograma refãcutã la 4 ianuarie 1990, acest moment este redat astfel:

188

Ioan Scurtu

20 Dumitru Popescu, Am fost ºi cioplitor..., p. 371

„Tov. Nicolae Ceauºescu: Deci nu sunteþi de acord cu mãsura propusã?!Atunci (trântind hârtiile din faþa sa ºi ridicându-se de pe scaun), alegeþi-vãun alt secretar general! (Se îndreaptã spre uºã, moment în care SilviuCurticeanu îl urmeazã, ajungându-l, spunându-i: Nu aºa, tovarãºe secretargeneral. Eu niciodatã n-am sã vã pãrãsesc, voi rãmâne totdeauna lângãdumneavoastrã. În acest moment se ridicã de pe scaun ConstantinDãscãlescu care spune: Nu se poate, tovarãºe secretar general, noi nu astaam vrut. Nu se poate!)

În acest moment se ridicã de pe scaun aproape întreg ComitetulPolitic Executiv, creându-se un moment de derutã. Ana Mureºanplângea, Elena Ceauºescu s-a dus spre el, convingându-l sã revinã pescaunul sãu.

Tov. Dumitru Popescu: Eu nu înþeleg aceastã reacþie, întrucât aici s-a exprimat o simplã pãrere.

Tov. Emil Bobu: Vã rugãm sã nu vã supãraþi, tovarãºe secretargeneral.

Tov. Gheorghe Rãdulescu: Eu nu am fãcut propunerea aceasta ca sãajungem la o asemenea situaþie. A fost o simplã pãrere.

Tov. Nicolae Ceauºescu: Bine. Atunci eu voi pleca mâine în Iran ºivom relua aceastã problemã dupã ce se vor termina evenimentele de laTimiºoara”.*

Cert este cã în acea zi de 17 decembrie s-a înregistrat un momentpsihologic extrem de important: membrii Comitetului Politic Executivar fi putut profita de aceastã reacþie, sã anunþe imediat la radio ºi TV cãNicolae Ceauºescu a demisionat, iar opinia publicã ar fi primit cuuºurare ºi cu bucurie aceastã veste. Dacã procedau astfel, România era

189


* Silviu Curticeanu a precizat la procesul care i-a fost intentat dupã revoluþie cã“stenograma se afla, închisã într-un plic, în casa de fier din fostul meu birou dinsediul Comitetului Central. Am descris plicul ºi locul anume unde se aflã ºi am cerutcu insistenþã ca stenograma sã fie recuperatã prin deschiderea plicului în prezenþamea “pe baza unui proces-verbal, care sã facã imposibilã orice discuþie ulterioarã cuprivire la autenticitatea ei. Aflãnd despre existenþa stenogramei ºi locul unde se aflã,procurorii mi-au mulþumit, dar au fost categoric împotriva acceptãrii participãriimele la identificarea ºi autentificarea ei. Dupã mai mult timp, în locul stenogrameiaºteptate, spre marea ºi nedisimulata mea stupefacþie, mi s-a prezentat o stenogramãdin memorie, redactatã de secretara care a participat la ºedinþã. Stupefacþia mea eradeterminatã, pe de o parte, de indiferenþa manifestatã de procurorii faþã de pierdereaunui act deosebit de important, iar pe de altã parte de graba ºi superficialitateadoveditã în încercarea de reconstituire a ei. Indiferenþa s-a manifestat prin gesturi –ridicarea nepãsãtoare din umeri – ºi vorbe: <Ce sã facem, au ajuns alþii înainteanoastrã ºi cineva, nici mãcar nu ºtim cine, luat-o!!!> (sublinierile aparþin lui Silviu

scutitã de drama care a urmat ºi a costat viaþa a peste o mie de oameni,decedaþi în timpul revoluþiei. Dar membrii C.P.Ex. nu numai cã nu auprocedat astfel; mai mulþi dintre ei s-au ridicat sã-l împiedice peNicolae Ceauºescu sã pãrãseascã sala, implorându-l sã revinã; câþiva(Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu º.a.) au rãmas la locurile lor,dar ºi ei l-au susþinut, în fond, pe Nicolae Ceauºescu. Ulterior, DumitruPopescu avea sã aprecieze cã în C.P.Ex. atmosfera era de aºa naturã,încât nimeni nu îndrãznea sã cearã clarificãri sau sã exprime rezervefaþã de declaraþiile ºi gesturile lui Nicolae Ceauºescu: „A te ridica sãpui întrebãri, sau sã-þi exprimi rezerve pãrea curatã nebunie. Te-ai fiaºezat clar ºi precis ori pe o poziþie anarhicã, ori pe o poziþieiresponsabilã. Te-ai fi expus automat unei lovituri nãprasnice“. Deºiºtiau bine care era situaþia din celelalte þãri socialiste, deºi cunoºteau cãla Timiºoara populaþia se ridicase la luptã, cã au fost omorâþi oameni,membrii C.P.Ex. îl considerau pe Nicolae Ceauºescu stãpânul absolutal României, rãmânând solidari cu el în tot ceea ce întreprindea, chiardacã ei erau mai curând spectatori decât actori. În fond, NicolaeCeauºescu a jucat teatru; el ºtia cã secretarul general era ales de Con-gresul partidului ºi nu de C.P.Ex., astfel cã cei prezenþi nu puteau alegepe altcineva în locul sãu: „el voia sã marcheze, sfidãtor, neputinþaC.P.Ex-ului. Evident, ne arunca în obraz incapacitatea totalã de a între-prinde ceva. În raport cu lipsa de putere ºi inexistenþa mijloacelor de a

190

Ioan Scurtu

Curticeanu). În opinia lui Curticeanu relatãrile stenografei reprezentau “o simplãdeclaraþie de martor ºi nu o stenogramã”, aceasta neputãnd “sã reproducã, cuvânt cucuvânt, sub forma dialogului, o dezbatere extrem de dezordonatã ºi tensionatã ce adurat aproape douã ore”. Ca atare, stenograma prezentatã “apare ca o simplãcontrafacere menitã ca, prin accente ºi cuvinte în plus, sã confirme o acuzaþiepremeditatã. Pãnã la urmã, stenograma adevãratã s-a gãsit, dar discuþiile pe margineaei au continuat multã vreme, lãsãnd o umbrã de îndoialã asupra autenticitãþii unui actcu valoare istoricã, exclusiv din cauza unor procurori, care au refuzat sau au fostîmpiedicaþi sã-ºi îndeplineascã o obligaþie legalã elementarã referitoare la conservareaprobelor”. Din stenograma originalã momentul demisiei lipseºte, deoarece în acelmoment tensionat stenografa s-a ridicat, la fel ca toatã lumea în picioare ºi dinvacarmul aproape imposibil de desluºit, nu a fost în mãsurã sã consemneze nimicinteligibil. În ziua de 20 decembrie, adjunctul lui Curticeanu l-a întrebat “dacã sã treacãsau nu acel episod în protocolul de ºedinþã, ºi eu l-am trimis la dracu’ spunându-i cã nuºtiu pânã nu îl întreb pe Ceauºescu. Protocolul de ºedinþã reprezintã o sintezã adezbaterilor, semnatã personal de Ceauºescu, fiind cu totul altceva decât stenograma cereproducea aidoma cele discutate”. Curticeanu nu menþioneazã dacã respectivulmoment a fost menþionat în protocolul de ºedinþã sau dacã acesta a fost semnat desecretarul general al PCR (Silviu Curticeanu, Mãrturia unei istorii trãite, pp. 450-454).

acþiona ale C.P.Ex.-ului,afirmaþia lui sfida ridicolul. Ridicolul nos-tru“21. Într-adevãr, membrii C.P.Ex.-ului s-au complãcut în aceastãsituaþie degradantã ºi iresponsabilã.

Dupã ce a jucat scena demisiei, Nicolae Ceauºescu s-a întors ºi„aproape calm“ a spus: „Sã amânãm aceastã hotãrâre, sã vedem cumacþionaþi ºi apoi sã reluãm aceastã discuþie“. Cei trei au declarat cã „auînþeles“ ºi vor acþiona aºa cum li s-a ordonat. Ceauºescu a informatC.P.Ex.-ul cã a dat ordin sã se întrerupã orice activitate turisticã, sã nuse admitã intrarea în þarã decât a cetãþenilor din Coreea de Nord, Chinaºi Cuba, singurele þãri în care el avea încredere, precizând: „Cei dinþãrile socialiste vecine sunt trimiºi aici ca agenþi“. Apoi a avertizat:„Trebuie sã se ºtie cã suntem în stare de rãzboi. Tot ce s-a întâmplat ºise întâmplã în Germania, în Cehoslovacia ºi în Bulgaria acum ºi întrecut cu Polonia ºi Ungaria sunt lucruri organizate de UniuneaSovieticã cu sprijinul american ºi al Occidentului. Trebuie sã fie foarteclar acest lucru“. Din aceste cuvinte rezultã limpede faptul cã Româniaera complet izolatã, iar Ceauºescu nu mai avea încredere decât în treiþãri, dintre care douã din Asia ºi una din America. Toate statele vecineerau privite ca fiind ostile, drept pentru care a decis închidereagraniþelor. El a încheiat pe un ton mai curând îngrijorat decât optimist:„Vom trece de aceastã situaþie. Am mai avut ºi situaþia din 1968, daracum este mai rãu decât în 1968, pentru cã se face demagogie, seînºealã poporul cu lozinci anticomuniste, pentru cã se urmãreºte de faptlichidarea socialismului. Aceasta este realitatea“.

Dupã ºedinþa Comitetului Politic Executiv s-a desfãºurat telecon-ferinþa cu activul de partid ºi de stat, precum ºi cu comandanþii militariºi ºefii inspectoratelor de miliþie din judeþe22. Nicolae Ceauºescu aprecizat cã a convocat teleconferinþa „având în vedere unele eveni-mente grave care s-au întâmplat în ziua de ieri ºi de astãzi la Timi-ºoara“. El a anunþat cã ,,încã la Timiºoara nu s-a pus ordine pentru cãs-au fãcut unele greºeli inadmisibile în aplicarea mãsurilor stabilite ºiprimul lucru a fost acela cã unitãþile care au fost destinate sã aplicemãsuri, de fapt au fost puse în imposibilitate sã acþioneze – au fosttrimise dezarmate. Comandantul suprem a cerut sã se acþionezeenergic, fãcându-se la nevoie uz de armã, pentru restabilirea ordinii:

191


21 Dumitru Popescu, op. cit., p. 376..22 Textul teleconferinþei în Arh. N.I.C., fond C.C. al PCR. Cancelarie, dos.

338/1989, f. 17-21; Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, pp.146-151

„Începând de astãzi, toate unitãþile Ministerului de Interne, inclusivmiliþia, trupele de securitate, unitãþile de grãniceri vor purta armamentde luptã, inclusiv gloanþe. Fãrã discuþie! Cu respectarea regulamentelorºi normelor legale, de somaþie, conform legilor þãrii“. El a atras atenþia:„Nu trebuie sã mai subliniez faptul cã cercurile reacþionare îºiconcentreazã atenþia de a face totul pentru a submina socialismul înRomânia, independenþa ºi integritatea þãrii“. În timpul teleconferinþei,Nicolae Ceauºescu l-a întrebat pe Ion Coman care era situaþia laTimiºoara, iar acesta a rãspuns: „Am ordonat sã se tragã foc!“ Înmicrofon s-au auzit clar împuºcâturile din centrul oraºului. NicolaeCeauºescu i-a spus:,,Te rog acþioneazã în numele meu ºi preieicomanda ºi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluþioneazãproblemele! Pe toþi îi chemi ºi le dai ordin sã execute! Toate unitãþilesã fie în centru ºi sã punã ordine! S-a înþeles?” Coman a rãspuns:,,Amînþeles, tovarãºe Ceauºescu!”

Secretarul general al PCR a cerut sã fie mobilizate gãrzilemuncitoreºti, sã se discute cu tineretul pentru a-i arãta cã ,,este necesarsã adopte o poziþie fermã faþã de orice manifestãri antisocialiste, carepun în pericol integritatea ºi independenþa României, cuceririlepoporului”. El a atras atenþia cã,,cercurile reacþionare îºi concentreazãatenþia de a face totul pentru a submina socialismul în România,independenþa ºi integritatea þãrii”; de aceea,,,nu trebuie sã credem cãnoi suntem ocoliþi ºi nu existã ºi la noi anumite elemente care s-au pusîn serviciul diferitelor servicii strãine, care acþioneazã pentru un dolar[SUA] sau pentru o rublã [URSS] împotriva propriului popor,împotriva independenþei þãrii!” A precizat cã activul de partid,,trebuieconsiderat în stare de alarmã! Fãrã a neglija problema producþiei, aplanului, dar atenþie la orice fel de manifestãri”. Ceauºescu a anunþatcã,,nu mai primim în perioada urmãtoare turiºti strãini ºi sã nu mai aibãloc nici aºa-zisul trafic de frontierã. Îl suspendãm! Vom reveni maitârziu. Acum nu avem timp de mic trafic de frontierã!”. A amintit deevenimentele din 1968, când a fost invadatã Cehoslovacia, dar,,acumsituaþia este mai gravã!” În pericol se afla România; de aceea, trebuiauluate mãsuri ferme, care vor rãmâne în vigoare,,pânã dupã Anul Nou”.

Pe baza indicaþiilor lui Nicolae Ceauºescu, în ziua de 17 decembrie,Ion Stoian, ministrul Afacerilor Externe, a transmis un ordin câtreAmbasadele ºi Consulatele României, prin care le cerea sã nu maiacorde vize pentru cetãþenii altor state. Acest act însemna, practic,închiderea graniþelor României. Decizia a creat importante dificultãþi

192

Ioan Scurtu

diplomatice. La 18 decembrie, ambasadorul României la Moscovaraporta la Bucureºti cã mulþi cetãþeni sovietici telefonau la Ambasadãºi la Consulatul român din Kiev, precum ºi la agenþia TAROM, pentrua cere lãmuriri. Unii aveau bilete deja cumpãrate, alþii cãlãtoreau îninteres de serviciu. Chiar ºi cetãþenii români care se aflau pe teritoriulUniunii Sovietice erau afectaþi de aceastã decizie, deoarece se temeaucã nu se vor putea întoarce în þarã de sãrbãtori23. La fel de complicatãera situaþia la graniþa cu Ungaria. Aici, pe lângã relaþiile fireºti întredouã þãri vecine, mai exista ºi fenomenul trecerii clandestine a graniþei.Dupã ce în prima parte a anului 1989 mulþi cetãþeni români trecuserã înUngaria, unde au fost þinuþi în lagãre, acum, în decembrie, ei eraureturnaþi în România. Era foarte dificil ca un stat sã nu-ºi primeascãproprii cetãþeni, dar exista ºi teama cã ei fuseserã instruiþi pentru arecurge la acte de dezordine în þarã. Cert este cã trupele de grãniceri aufost trecute de la Ministerul Apãrãrii Naþionale la Ministerul de Interne,iar forþele de Securitate au primit dispoziþii sã urmãreascã atent toatemiºcãrile strãinilor aflaþi în România, inclusiv a celor de la misiunilediplomatice.

În Timiºoara, represiunea începutã pe la ora 16.00 a continuat pânãla miezul nopþii. Dupã ora 24.00, Ion Coman, ªtefan Guºã ºi Ilie Mateiau fãcut o vizitã prin oraº, constatând dezastrul: asfaltul strãzilor eraplin de sânge, maºinile Salvãrii ridicau morþii ºi rãniþii, automobile arseîncã fumegau, vitrinele multor magazine erau distruse.24

Pe baza indicaþiilor venite de la C.C. al P.C.R., începând din searazilei de duminicã, 17 decembrie, în toate intreprinderile ºi instituþiiledin România, s-au constituit,,comandamente” formate din cadre deconducere, cu misiunea de a supraveghea 24 de ore din 24 de oreîntreaga activitate, de a constitui gãrzi care sã controleze toate spaþiile,inclusiv wc-urile, de a nu admite prezenþa unor persoane strãine ºi de araporta imediat orice acþiune suspectã. Chiar dacã nu a fost decretatãoficial,,starea de necesitate”, aceasta se aplica efectiv pe întregteritoriul naþional. Au fost contramandate festivitãþile planificate pentruRevelion, iar studenþii trebuiau evacuaþi din cãmine în ziua de 21decembrie, intrând în vacanþã.

La Timiºoara a sosit o echipã de procurori militari, condusã decolonelul Gheorghe Diaconescu, adjunctul procurorului general, pentrua-i ancheta pe cei reþinuþi, dar fãrã a întocmi procese-verbale de

193


23 Principiul dominoului…, p. 448-449 24 Costel Balint, 1989. Timiºoara în decembrie…, p. 47

constatare. Diaconescu a dispus neautopsierea cadavrelor aduse lamorga Spitalului judeþean.

În dimineaþa zilei de luni, 18 decembrie, la ora 6.00, Ion Coman i-a raportat lui Nicolae Ceauºescu cã în „Timiºoara situaþia este subcontrol“25; la ora 8.00 în sediul Comitetului judeþean de partid s-aanalizat acþiunea de reprimare a manifestanþilor, fãcându-se ºi un primbilanþ: 58 de morþi, 200 rãniþi*, 700 reþinuþi. În oraº se fãcea curãþenie,adunându-se cioburile de geamuri sparte, resturile de mobilier distrusetc. Magazinele de pâine ºi cele alimentare s-au deschis, chiar dacãunele nu aveau uºi ºi ferestre; ele erau filmate de Securitate, pentru ase demonstra cã la Timiºoara au acþionat niºte bande de huligani.

La solicitarea generalului Milea, o subunitate alcãtuitã din 41militari specializaþi în acþiuni de cercetare ºi informare s-a deplasat dela Buzãu la Timiºoara, prezentãndu-se în haine civile, începând cu ora7.40.26

În zorii zilei, Nicolae Ceauºescu i-a chemat la domiciliul sãu peminiºtrii Milea, Postelnicu ºi Vlad, care l-au asigurat cã situaþia de laTimiºoara este sub control. Ceauºescu i-a cerut lui Milea sã înregistrezeprin studioul armatei distrugerile provocate la Timiºoara, urmând cafilmul, însoþit de un comentariu adecvat, sã fie prezentat la televiziuneanaþionalã, dupã întoarcerea sa din Iran.**

Bravând, ca ºi cum totul ar fi fost în ordine în România, îndimineaþa zilei de 18 decembrie (ora 9.30), Nicolae Ceauºescu a plecatîn vizita oficialã în Iran, pregãtitã de mai multã vreme. Aceastã þarãfurniza o importantã cantitate de petrol, de care România avea marenevoie, iar acordurile negociate urmau sã fie semnate de cei doi ºefi destat. Nicolae Ceauºescu a lãsat la conducerea þãrii pe soþia sa, ElenaCeauºescu ºi pe Manea Mãnescu.

194

Ioan Scurtu

25 Alesandru Duþu, Revoluþia din decembrie 1989, p. 122 * Alte cifre indicã 63 morþi ºi 224 rãniþi.26 Viceamiral (r) ªtefan Dinu, op. cit., p. 235.** Potrivit unor informaþii, filmul a fost preluat de generalii Constantin Nuþã ºi

Velicu Mihalea, care în dimineaþa zilei de 23 decembrie au luat trenul de la Aradîndreptându-se spre Bucureºti. La Deva au fost arestaþi ºi duºi la sediul Regimentuluide geniu din oraº, apoi urcaþi într-un elicopter pentru a fi aduºi în capitalã. Elicopterula fost doborât lângã Alba Iulia de militarii care primiserã ordin sã doboare tot cezboarã. Nu se ºtie care a fost soarta filmului, dar este posibil cã el a fost distrus odatãcu elicopterul ºi moartea celor doi generali. Rãmâne o enigmã faptul cã elicopterulzbura pe timp de noapte, fãrã lumini de semnalizare ºi legãtura radio (Doru ViorelUrsu, Ministru de Interne, p.188).

Dupã represiunea din noaptea de 17/18 decembrie, Comitetul departid Timiº a decis sã se organizeze în cursul dimineþii adunãri în ca-drul întreprinderilor ºi instituþiilor în care sã se prezinte varianta ofi-cialã: huliganii ºi spionii au spart geamurile magazinelor ºi au furat, auatacat forþele de ordine, care au fost nevoite sã riposteze, aflându-se înlegitimã apãrare. Cele mai multe astfel de ºedinþe s-au desfãºurat con-form programului, dar a fost ºi o primã excepþie: la Institutul de Pro-iectãri, Claudiu Iordache a întrebat dacã cei uciºi erau huligani, agenþimaghiari sau români? El a afirmat cã a vãzut tineri izbiþi de gloanþe ºitransportaþi de colegii lor la spital. Reprezentanþii oficialitãþilor nu auputut combate afirmaþiile ºi argumentele lui Claudiu Iordache*.

Eforturile autoritãþilor de a-i determina pe muncitori sã-ºi reia lucrulnu au dat rezultatele scontate. Vestea represiunilor sângeroase dinnoaptea precedentã a umplut de indignare populaþia din Timiºoara. Înmulte întreprinderi muncitorii au refuzat sã mai lucreze, intrând îngrevã. De pe la orele prânzului, cetãþenii au început sã se adune încentrul oraºului, scandând: „Libertate, libertate!“, „Jos Ceauºescu!“,„Azi în Timiºoara, mâine în toatã þara!“ Spre seara, un grup de tineri aaprins lumânãri în faþa Catedralei, iar forþele de ordine au deschis foculasupra lor. Din ordinul generalului Chiþac, în jurul orei 18,30, asupramulþimii au fost lansate grenade cu gaze lacrimogene.

La Spitalul Judeþean se aflau mai multe cadavre. Elena Ceauºescu adat dispoziþie ca cele care nu fuseserã ridicate, sã fie transportate cu omaºinã frigorificã la Bucureºti, unde au fost incinerate la Crematoriul„Cenuºa“. Apoi cenuºa a fost aruncatã într-o gurã de canal la PopeºtiLeordeni (lângã Bucureºti). Ulterior au fost identificate 38 din cele 44de persoane arse ca urmare a acestei decizii.27

Cu toate restricþiile impuse mijloacelor de informare în masã dinRomânia, evenimentele de la Timiºoara au fost aduse la cunoºtinþa

195


* Claudiu Iordache a evocat participarea lui Nicolae Bãlcescu la Revoluþia din1848, la Paris, când a pãtruns în Palatul Regal, a smuls o fâºie de catifea din tronul caresimboliza absolutismul, iar gestul sãu nu a fost caracterizat ca al unui vandal. A maiafirmat cã dragostea de þarã nu este privilegiul câtorva, ci un patrimoniu al tuturorromânilor ºi cã deschiderea focului împotriva cetãþenilor unui stat suveran constituie ocrimã. Situaþia la care s-a ajuns, se datora oficialitãþilor, care au refuzat dialogul cucetãþenii, neacceptându-le dreptul la libertate (relatarea lui Claudiu Iordache în"Caietele Revoluþiei", nr. 3/2006).

27 Gino Rado, Statistica represiunii. Morþii de la Timiºoara. (Studiu de caz) în,,Caietele Revoluþiei", nr.3/2006, p. 57-58

opiniei publice mondiale. Încã din noaptea de 17/18 decembrie,Radiodifuziunea austriacã relata despre „ciocniri violente“ întremanifestanþi ºi forþele de ordine la Timiºoara ºi Arad. În cursul zilei de18 decembrie, mass-media din numeroase þãri a început sã informezedespre evenimentele din România, pe baza relatãrilor consululuiiugoslav la Timiºoara, care fãcea „naveta“ între Belgrad ºi oraºul de peBega, uneori de trei ori pe zi, ºi a unor cetãþeni români de originemaghiarã, care aveau contacte cu Budapesta. În ziua de 18 decembrieau avut loc douã manifestaþii în capitala Ungariei – una în Piaþa Eroilorºi alta în faþa Ambasadei României – la care era condamnat regimulpolitic din România ºi se cerea respectarea drepturilor omului28. Înaceeaºi zi s-au exprimat ºi oficialitãþile din mai multe state. Astfel,purtãtorul de cuvânt al Departamentului de Stat a exprimat îngrijorareaS.U.A. faþã de pierderea de vieþi omeneºti la Timiºoara; ministruladjunct de Externe al Marii Britanii a cerut „sã se punã capãt“regimului opresiv din România; cancelarul vest-german a condamnatrepresiunea „abominabilã“; ministrul austriac de Externe cerea sã fierespectate drepturile omului în România ºi aprecia cã evenimentele dela Timiºoara marcau începutul schimbãrii ºi în aceastã þarã.

Deºi legãturile telefonice cu Timiºoara erau întrerupte, românii auaflat de la „Europa Liberã“ ºi de la alte posturi de radio strãine despreridicarea la luptã a timiºorenilor împotriva regimului patronat deNicolae Ceauºescu. Faptul cã, încã de dimineaþã, pe strãzile tuturororaºelor din România au început sã patruleze formaþiuni militare(alcãtuite dintr-un ofiþer sau subofiþer de la armatã, un miliþian ºi unluptãtor din gãrzile patriotice) arãta limpede cã regimul intrase înpanicã. Asemenea demonstraþii de forþã nu numai cã nu i-au intimidatpe oameni, dar i-a convins ca se apropia,,clipa”. La Lugoj, Arad, Sibiu,Cluj-Napoca ºi în alte localitãþi din Transilvania – cetãþenii au ieºit înstradã, hotãrâþi sã punã capãt regimului dictatorial. ªtirile desprerepresiunile de la Timiºoara, transmise de posturile de radio strãine ausporit ºi mai mult revolta împotriva lui Ceauºescu29.

În ziua de marþi, 19 decembrie, mass-media europeanã relata pelarg evenimentele din România, pregãtind opinia publicã pentrumomentul înlãturãrii lui Ceauºescu. Toate marile cotidiene, posturile de

196

Ioan Scurtu

28 Vezi, pe larg, Timiºoara în arhivele "Europei Libere". 17 - 20 decembrie1989.Documente, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1999

29 Constantin Sava º Constantin Monac, Revoluþia Românã…, p. 155

radio ºi televiziune au înscris la loc de frunte evenimentele din Româ-nia. Deosebit de acidã era presa francezã, inclusiv ziarul „L’Huma-nité“, organul central al Partidului Comunist, precum ºi cea din Aus-tria, Ungaria, Polonia. Presa ºi televiziunea din Uniunea Sovieticã pre-lua informaþiile din mass-media europeanã, cãutând sã arate cã ofi-cialitãþile de la Kremlin nu sunt la curent sau nu vor sã se exprime înlegãturã cu evenimentele din România. Vestea ajunsese ºi peste Ocean;la 19 decembrie, ziarul „Financial Times“, relata cã la Timiºoarapoliþia ºi armata „au folosit tancuri, tunuri cu apã ºi elicoptere blindatepentru a dispersa cea mai mare manifestaþie împotriva regimului“30

În faþa Ambasadelor României din Budapesta, Viena, Paris, Mos-cova, Sofia, Varºovia aveau loc mari manifestaþii de protest împotrivapoliticii lui Ceauºescu ºi, mai ales, a represiunilor de la Timiºoara.Ambasadorul României la Paris comunica la Bucureºti cã „activitateaAmbasadei este perturbatã de douã zile de diverse ameninþãri ºiintervenþii telefonice din partea unor cetãþeni francezi ºi români“, carecereau lãmuriri în legãturã cu evenimentele de la Timiºoara.31

Ministerul Afacerilor Externe, sub semnãtura lui Aurel Duma,transmitea ºefilor de misiuni diplomatice: „În cazul în care, în cadrulcontactelor de lucru, veþi fi întrebat (repetãm: numai în cazul în careveþi fi întrebat) în legãturã cu aºa-zisele evenimente de la Timiºoara,rãspundeþi cu toatã claritatea cã nu aveþi cunoºtinþã despre aºa ceva.Dupã un astfel de rãspuns scurt, ºi fãrã a vã lãsa antrenat în prelungireadiscuþiei pe aceastã temã, veþi prezenta în mod ferm urmãtoarele:Respingem cu hotãrâre orice încercãri de amestec în treburile interneale României, stat liber ºi independent, orice încercare de nesocotire aatributelor fundamentale ale independenþei ºi suveranitãþii noastrenaþionale, de atentare la interesele securitãþii, de încãlcare a ordinii ºi alegilor ei. În România se vor întreprinde mãsuri ferme împotriva unorastfel de încercãri, împotriva oricãror acþiuni provocatoare ºi diver-sioniste, iniþiate de cercuri reacþionare, antiromâneºti, de serviciilespeciale ºi oficinele de spionaj din strãinãtate. Statul socialist, socie-tatea noastrã nu vor tolera, în nici o împrejurare, lezarea intereselorvitale, a prevederilor Constituþiei þãrii ºi vor lua mãsurile necesarepentru respectarea cu stricteþe a legalitãþii, a ordinii de drept, fãrã decare nu ar fi posibilã desfãºurarea normalã a activitãþii în toate sferelesocietãþii sale. Nimãnui, indiferent cine ar fi, nu-i este îngãduit sã

197


30 Revoluþia românã vãzutã de ziariºti americani ºi englezi…, p. 831 Principiul dominoului…, p. 467

încalce legile þãrii, fãrã a suporta consecinþele actelor sale. Instruiþi toþicolaboratorii pentru a acþiona în strictã conformitate cu indicaþia de maisus. Informaþi imediat despre orice discuþie pe care o aveþi în legãturãcu cele de mai sus“.32

Încercãrile regimului de a þine sub tãcere evenimentele de laTimiºoara erau sortite eºecului. În dimineaþa aceleiaºi zile, SeimulRepublicii Populare Polone a adoptat în unanimitate o hotãrâre în carese afirma: „Ieri în România s-a ajuns la o tragedie. La Timiºoara ºi înalte câteva oraºe din România a fost folositã armata ºi poliþia împotrivademonstranþilor. Nu ºtim încã numãrul victimelor. Ne exprimãmprotestul hotãrât împotriva încãlcãrii drepturilor omului în România.Chemãm autoritãþile române sã înceteze represiunile. Ne declarãmsolidari cu participanþii la manifestaþii ºi chemãm opinia publicã inter-naþionalã sã condamne acþiunile autoritãþilor române“33. Tot în ziua de19 decembrie, ambasadorul României la Viena, Trandafir Cocârlã, afost invitat la Ministerul de Externe al Austriei, dar el a comunicat cãnu putea da curs acestei solicitãri „datoritã stãrii de sãnãtate“. S-aprezentat un funcþionar al Ambasadei, Marin Radu, cãruia i s-a expus„îngrijorarea populaþiei Austriei, a guvernului austriac“, cu privire lasituaþia din Timiºoara ºi Arad, cerând în numele guvernului sãu ca, înbaza Actului final de la Helsinki, partea românã sã prezinte informaþiicu privire la evenimentele care au avut loc în acele oraºe. Diplomatulromân a refuzat sã preia Aide-mémoire-ul ce i s-a prezentat, declarândcã el se referea la o chestiune strict internã a României, care þineanumai de competenþa statului român. În faþa acestei situaþii, diplomatulaustriac a precizat cã va „informa toate celelalte 33 de state participantela procesul C.S.C.E. cu privire la atitudinea României“34. Alois Mock,ministrul de Externe al Austriei, a apreciat, într-o emisiune deteleviziune, cã evenimentele de la Timiºoara marcau începutul unorschimbãri în România, iar dacã situaþia va continua sã se deterioreze, elva pune în funcþiune mecanismul Conferinþei pentru Securitate ºiCooperare Europeanã, care cuprindea ºi sancþiuni35.

Întruniþi la Bruxelles, în ziua de 19 decembrie, miniºtrii AfacerilorExterne din þãrile membre ale Comunitãþii Economice Europene au datpublicitãþii urmãtoarea declaraþie: „Miniºtrii Afacerilor Externe ai celor

198

Ioan Scurtu

32 Ibidem, p. 45633 Ibidem, p. 45934 Ibidem, p. 46435 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, p. 163

12 au luat cunoºtinþã, cu emoþie ºi consternare, despre informaþiilereferitoare la represiunea brutalã ºi violentã fãcutã de autoritãþileromâne asupra manifestaþiilor populare. Condamnã cu cea mai marefermitate atitudinea unui regim care, întorcând spatele la toateangajamentele la care a subscris în materie de drepturi ale omului încadrul C.S.C.E., nu ºtie decât sã reprime prin forþã aspiraþiile legitimeale poporului român la libertate. Comunitatea ºi-a manifestat deja, îndiferite moduri, mai ales prin suspendarea negocierilor unui acord decolaborare economicã, dezaprobarea faþã de regimul care se aflã înRomânia. Comunitatea îºi rezervã dreptul sã ia mãsurile corespunzã-toare, în funcþie de evoluþia situaþiei din aceastã þarã“36

La rândul sãu, ministrul de Stat ºi ministrul de Externe al Franþei,Roland Dumas, preºedintele în funcþiune al reuniunii, a declarat în faþapresei: „Este exact cã, în aceastã dimineaþã, am cerut partenerilor noºtridin Comunitate sã întrerupã desfãºurarea lucrãrilor noastre pentru apublica un protest împotriva celor ce se petrec în România. Acest textv-a fost distribuit. Aº dori sã spun, în numele Comunitãþii, cã estedeosebit de trist sã gândeºti cã un popor poate fi tratat de aceastãmanierã de câtre conducãtorii sãi, cum este, în momentul de faþã,poporul român, în timp ce în toatã Europa, ºi în mod special în Europade Est, se produce o miºcare vastã de liberalizare ºi când suflã un vântde libertate, care îºi are inspiraþia în principiile ce figureazã în Actulfinal de la Helsinki. Aº adãuga la aceastã intervenþie, pentru a termina,cã un regim care se poartã în felul acesta cu poporul sãu este un regimsfârºit. În orice caz, condamnarea moralã a Comunitãþii, cu privire laevenimentele care s-au produs ºi care se produc în România, este ocondamnare fãrã echivoc“37

În dupã-amiaza aceleiaºi zile, ambasadorul român la Paris, PetreGigea, a fost invitat la Ministerul de Externe, unde directorul DirecþieiEuropa i-a comunicat cã evenimentele care au avut loc în România„provoacã o mare emoþie în Franþa“ ºi cã dacã într-adevãr au avut locrepresiuni care au provocat victime, aceasta „ar determina Franþa sã-ºiexprime dezaprobarea ºi condamnarea totalã a acestor fapte“. El l-ainformat pe ambasadorul român cã în dimineaþa acelei zile de 19decembrie cei 12 miniºtri ai Afacerilor Externe ai þãrilor membre aleC.E.E. s-au reunit ºi au adoptat o rezoluþie prin care „condamnãrepresiunile ce au avut loc în România ºi atrag atenþia cu privire la

199


36 Principiul dominoului…, p. 47037 Ibidem

consecinþele ce ar putea sã le aibã asupra relaþiilor României cu þãrileeuropene“. Diplomatul francez a subliniat cã actele de violenþã „sunt îndezacord cu angajamentele României în cadrul C.S.C.E. ºi aceasta atra-ge din partea autoritãþilor franceze vii proteste ºi dezaprobare“. Am-basadorul român a respins acest protest, exprimându-ºi regretul cã gu-vernul francez ºi „cei 12“ fãceau afirmaþii ºi luau decizii „fãrã a cu-noaºte poziþia oficialã a guvernului român, în legãturã cu aceste dezin-formãri care sunt proliferate în mijloacele de informare în masã fran-ceze“. Pe baza indicaþiilor venite de la Bucureºti, Petre Gigea a afirmatcã, pânã în prezent, „Ambasada nu are nici un fel de cunoºtinþã, venitãoficial din partea guvernului român, despre aºa-zisele evenimente men-þionate de directorul francez“, ºi cã respectivele ºtiri proveneau de laBudapesta, „care ºi-a fãcut de mult timp cunoscute prin cercuri ºovine,naþionaliste, reacþionare ºi antiromâneºti, fie în interiorul, fie în exte-riorul Ungariei, acþiunile sale care vizeazã scopuri teritoriale ºi de de-stabilizare a Europei“. El a repetat sloganul potrivit cãruia România„nu acceptã amestecul în treburile interne ale unor state libere ºi inde-pendente, aºa cum se asistã de o bunã bucatã de vreme ºi în alte þãri so-cialiste“. Diplomatul francez a þinut sã precizeze cã informaþiile saleproveneau de la Ministerul de Externe al Franþei ºi cã era dreptultuturor statelor semnatare ale Actului final de la Helsinki sã cearãrespectarea drepturilor omului38.

Aflat la Bruxelles, ministrul sovietic de Externe, Eduard ªevard-nadze, solicitat sã-ºi exprime punctul de vedere, a evitat sã facã o de-claraþie tranºantã: „Nu dispun de date, dar dacã au fost victime, eu îmiexprim regretul“39. În memoriile sale, ªevardnadze avea sã men-þioneze: “În aceste zile eram la Bruxelles. Deputaþii Parlamentului Eu-ropean m-au întrebat care este aprecierea mea în legãturã cu eveni-mentele din România. În acel moment nu dispuneam de date clare pri-vind evenimentele ce avuseserã lor, dar a funcþionat instinctul<alianþei>, a prevalat instinctul de diplomat. Am declarat cã nu potdecât sã condamn folosirea forþei ºi îmi exprim compasiunea pentru ceicare au pierit. Un laburist britanic a întrebat dacã acesta este socialismatunci când este împuºcat propriul popor, când sunt uciºi propriicetãþeni? Nu, a fost rãspunsul meu, acesta nu este socialism ºi niciodatãnu a fost socialism. Tot atunci am comparat evenimentele de la

200

Ioan Scurtu

38 Ibidem, pp. 466-46739 Ibidem p. 478

Timiºoara cu tragedia de la Tibilisi”.40 Într-adevãr, era destul de delicatpentru diplomatul sovietic sã condamne represiunea de la Timiºoara,fãrã sã aminteascã despre faptul cã ºi Kremlinul procedase la fel încapitala Georgiei, cu puþin timp în urmã.

Ziua de 19 decembrie marcheazã ºi începutul unei ample manipulãridin partea mass-mediei occidentale, al cãrei obiectiv fundamental eraamplificarea urii împotriva lui Ceauºescu ºi stimularea hotãrârii vizândlichidarea regimului sãu. Principala metodã folositã a fost exagerareacifrelor privind numãrul de morþi. În telejurnalul de searã, postul DunaTV a transmis o convorbire cu purtãtorul de cuvânt al MinisteruluiApãrãrii din Republica Ungaria. În cursul emisiunii s-a afirmat cã laTimiºoara existau „sute de victime, dupã altele peste o mie“, printreacestea copii ºi studenþi. Totodatã, s-a anunþat cã a avut loc o consfã-tuire a preºedintelui Consiliului de Miniºtri (Neméth Miklós), minis-trului de Externe (Horn Gyula), ministrului Apãrãrii Naþionale (KárpatiFerenc) ºi ºefului Marelui Stat Major al Armatei (Borstis László), careau discutat despre evenimentele din România. S-a comunicat cã „ar-mata popularã ungarã urmãreºte ºi apreciazã, în continuare, evenimen-tele din România. ºi, dacã va fi nevoie, va adopta deciziile necesare“41.

În acea zi de 19 decembrie, la Timiºoara nu au avut loc incidentemajore. Cadrele de partid, în frunte cu primul secretar al Comitetuluijudeþean, Radu Bãlan, au vizitat întreprinderi economice, îndemnându-i pe muncitori sã reînceapã lucrul. Discuþiile au fost tensionate, aceºtianeacceptând ideea cã evenimentele din Timiºoara au fost provocate dehuligani ºi elemente teroriste. Generalul Guºã, care s-a deplasat laîntreprinderea ELBA, unde Radu Bãlan era reþinut ca ostatic, a reuºitsã închege un dialog cu lucrãtorii. Generalul avea sã relateze: „Oameniiacuzau Armata, arãtau tuburi de cartuºe cu care s-a tras“. El le-aexplicat cã în armatã sunt ºi fiii lor, dupã care i-a întrebat: „De cedistrugeþi oraºul?“ Atunci foarte mulþi au strigat: „Nu noi!“ Guºã aveasã afirme cã în timpul discuþiei s-a convins cã nu muncitorii au fãcutdistrugerile din oraº, iar când i s-a cerut sã dea ordin militarilor aflaþila poarta uzinei sã plece, a dat curs acestei solicitãri. În acel moment,muncitorii au strigat: „Armata e cu noi!“42

201


40 Eduard ªevardnadze, Opþiunea mea, pp. 190-191.41 Principiul dominoului…, pp. 468-469.42 Condamnat la adevãr, p. 106

A fost un moment psihologic important: pe de o parte, ºeful MareluiStat Major a venit în contact direct cu populaþia, ascultându-i pãsurile,iar muncitorii ºi-au dat seama cã armata a acþionat pe baza unor ordinevenite de la Bucureºti ºi cã ea putea fi convinsã sã nu mai recurgã laviolenþã împotriva timiºorenilor.

În oraº sosise ºi generalul Ilie Ceauºescu, pentru a ridica moralulmilitarilor; el a vizitat mai multe unitãþi din garnizoanã, unde aprezentat expuneri despre provocãrile agenturilor de spionaj strãine,care urmãreau rãsturnarea socialismului ºi întoarcerea României lacapitalism. Credibilitatea unor asemenea afirmaþii era pusã sub semnulîntrebãrii de cei care cunoºteau cu cine s-au confruntat în stradã.

Posturile de radio strãine relatau de mai multe ori pe zi despreevenimentele de la Timiºoara, îngroºând mult actele de represiune.Spre exemplu, Agenþia austriacã de ºtiri, D.P.A., transmitea în noapteade 19 spre 20 decembrie declaraþia unui „martor ocular“, care întrebatdacã speculaþiile privind o mie de victime la Timiºoara pot ficonfirmate, a rãspuns: „Mã tem cã aceastã cifrã este mult sub cearealã“43. ªtirea a fost difuzatã ºi de „Europa Liberã“, citând televiziu-nea austriacã, menþionând cã acelaºi interlocutor apreciase cã înTimiºoara erau „metri cubi“ de cadavre.44

Ziua de miercuri, 20 decembrie, a fost decisivã pentru Timiºoara ºipentru revoluþia românã în general. Vestea cã au fost omorâþi oameni abulversat numeroase familii, mai ales cã nu se ºtia ce s-a întâmplat cucei reþinuþi ºi care nu se mai întorseserã acasã. Exista sentimentul cã eiau fost omorâþi, aºa cum anunþaserã posturile de radio strãine. Unregim care a ucis oameni era un regim criminal, iar principalul vinovatera Nicolae Ceauºescu.

Încã de dimineaþã au ieºit în stradã muncitorii de pe marile platfor-me industriale. Aceºtia purtau steaguri tricolore din care decupaserãstema Republicii Socialiste România, pancarte pe care era scris: „Li-bertate!“, „Jos dictatorul!“, „Nu suntem huligani!“, „Fãrã violenþã!“,„Armata e cu noi!“ Coloanele erau însoþite de oameni de ordine cubanderole albe pe braþ, pentru a se evita infiltrarea unor provocatori. Înjurul orei 11,15, manifestanþii au ocupat Piaþa Operei ºi spaþiul din jurulComitetului judeþean P.C.R. (care era ºi sediul Consiliului Popular al

202

Ioan Scurtu

43 E un început în tot sfârºitul. Culegere selectivã din programele radiodifuzate înzilele de 17-25 decembrie 1989, Bucureºti, Societatea Românã de Radiodifuziune, 1998,

44 Ibidem, pp. 40-41

judeþului Timiº). Exista un „echilibru“ între militarii care apãrau Operaºi mulþimea care ocupase piaþa. Acest echilibru „a fost rupt de ClaudiuIordache, care, înaintând spre ofiþerul ce deþinea comanda, l-a somat sãse dea la o parte ori sã tragã!“ (În momentul acela fuseserã deja împuº-caþi 72 de oameni). Timiºorenii s-au apropiat de Operã ºi apoi au forþatintrarea în incinta acesteia. Primii care au pãtruns înãuntru pe la ora13.30, au fost: Lorin Fortuna, Ioan Chiº, Claudiu Iordache, NicolaeBãdilescu. Spre surprinderea ºi satisfacþia lor, revoluþionarii au consta-tat cã în balcon era o staþie de amplificare. Ea fusese instalatã dindispoziþia primului secretar Radu Bãlan, care îl aºtepta pe primul-ministru, Constantin Dãscãlescu, ºi credea cã acesta ar dori sã seadreseze populaþiei.45

De la microfon, cei ajunºi în balconul Operei au fãcut cunoscutmiilor de timiºoreni numele ºi profesia lor, precum ºi voinþa de a rezistapânã la capãt în rãzboiul declarat de Ceauºescu poporului sãu, anun-þând astfel începutul a ceea ce avea sã se numeascã Revoluþia Româ-nã46. Lorin Fortuna a anunþat constituirea Frontului Democratic Ro-mân. Nu era vorba despre o organizaþie propriu-zisã, care ar fi fostcreatã anterior, cu un program ºi o structurã de conducere, ci, mai cu-rând, de o intenþie. Lorin Fortuna avea sã afirme cã, dupã evenimenteledin ziua precedentã, a apreciat cã era necesar sã se dea o anumitãcoerenþã acþiunii populare, fixându-se unele obiective mai clare. Îndimineaþa zilei de 20 decembrie, el a confecþionat câteva pancarte„semnificative pentru opþiunea politicã a manifestaþiei. Pe una am scrisFrontul Democratic Român. Denumirea mi-a venit spontan, dar încontinuarea unor gânduri care mã frãmântau de la începutul insurecþiei,de-a gãsi calea pentru formarea unei organizaþii politice de masã, indis-pensabilã într-o astfel de acþiune, ºi care sã preia conducerea revoltei,sã o organizeze ºi sã reprezinte un factor decizional, capabil sã susþinãun dialog cu guvernul ºi sã devinã eventual o grupare care sã concen-treze opoziþia din toatã þara, deci ceva similar cu ce se întâmpla în în-tregul Est“47. De la balconul Operei, el a cerut ca întreprinderile sã-ºidesemneze reprezentanþi în noua organizaþie. În acel context nu puteau

203


45 Filip Teodorescu, Un risc asumat…, p. 10646 Claudiu Iordache, O Românie de câºtigat sau O naþiune în descompunere

(Elogiu pentru generaþia mea), p. 208 (Postfaþã semnatã de Editurã)47 Miodrag Milin, Timiºoara în revoluþie ºi dupã, Timiºoara, Editura Marineasa,

1997, pp. 105-106; Marinela Veronica Þariuc, Frontul Democratic Român (F.D.R.),în,,Caietele Revoluþiei", nr. 5/2006, p. 12.

avea loc alegeri, astfel cã în balcon au urcat mai multe persoane; s-aconstituit Comitetul Fondator al Frontului Democratic Român, fiindales ºi un Birou Permanent, alcãtuit din Lorin Fortuna-preºedinte,Claudiu Iordache-vicepreºedinte, Nicolae Bãdilescu ºi Ioan Chiº-membri, Maria Trãistaru- secretarã.*

Dupã ce populaþia a ocupat centrul oraºului, generalul ªtefan Guºãa dat ordin ca armata sã se retragã în cazãrmi, dându-ºi seama cã oriceintervenþie în forþã nu mai era posibilã. În acea zi de 20 decembrie,Timiºoara a devenit „primul oraº liber din România“.

La prânz, generalul Iulian Vlad a dat ordin ca, în toatã þara, securiºtiisã depunã armele în rastele, în încãperile unde se pãstra acestarmament, dupã care sã le sigileze.48

Peste câþiva ani, Claudiu Iordache avea sã aprecieze cã „Isus s-anãscut la Timiºoara.49 Din balcon se þineau discursuri** de condam-nare a regimului Ceauºescu, se cerea eliberarea celor arestaþi, redareacãtre familii a celor morþi, continuarea luptei pentru câºtigarea libertãþiipierdute de câteva decenii. La un moment dat, mulþimea a îngenuncheatºi a început sã spunã rugãciunea Tatãl nostru. Apoi discursurile ºi lozin-cile au continuat: „Nu plecãm acasã, morþii nu ne lasã!“, „Azi în Timi-ºoara, mâine-n toatã þara!“, „Libertate!“ Se scandau ºi numele unor per-soane: „Iliescu!“, „Mãnescu!“, „Bãlan – cã e bãnãþean!“, „Cârpan!“50 Înjurul orei 15, generalul Vasile Milea a fost sunat de generalul Ion Co-man, care-i cerea ministrului sã-i explice Elenei Ceauºescu faptul cã înstradã se aflau muncitori ºi funcþionari “împotriva cãrora unitãþile mili-tare nu au cum sã acþioneze cu TAB-uri ºi tancuri”. Milea i-a rãspuns cãºtia ºi el care era situaþia, dar considera cã “cel mai potrivit pentru araporta situaþia nu putea fi decât Ion Coman”.51 Practic, nici unul dintrecel doi demnitari nu aveau curajul sã-i spunã adevãrul EleneiCeauºescu.

204

Ioan Scurtu

* Într-o notã publicatã în “Caietele Revoluþiei” nr. 3/2009, Lorin Fortuna a precizatcã din acest Birou al F.D.R. nu a fãcut parte Nicolae Bãdilescu, ci Mihaela Munteanu,în calitate de secretar, iar Maria Trãistaru era membru.

48 Arma noastrã a fost întotdeauna informaþia, nu kalaºnicovul (declaraþiilecolonelului de securitate Gheorghe Atudoroaiei, fost adjunct al ºefului SecuritãþiiTimiº), în "Memorial 1989", Timiºoara, nr. 1/2007, p. 64.

49 Vezi, pe larg, Claudiu Iordache, Isus s-a nãscut la Timiºoara. Decembrie '89,Timiºoara, Editura Helicon, 2003

** Dintre revoluþionarii din balconul Operei s-au mai remarcat: Maria Trãistaru,Traian Vrãneanþu, Traian Trofin, Mihaela Munteanu, Gruia Sãsãran, AdrianaJebeleanu, ªtefan Ivan, Alexandru Ciura ("Caietele Revoluþiei", nr. 2/2005, p. 12)

50 Miodrag Milin, Timiºoara în revoluþie ºi dupã…, p. 11851 Viceamiral (r) ªtefan Dinu, op.cit., p. 237

În dupã-amiaza zilei de 20 decembrie, în jurul orei 15,30, a sosit dinIran delegaþia condusã de Nicolae Ceauºescu. La aeroport, ºeful sta-tului a fost întâmpinat de Elena Ceauºescu ºi informat despre eveni-mentele petrecute de la plecarea sa. Ajuns la Comitetul Central, preºe-dintele Nicolae Ceauºescu a decretat starea de necesitate pe întreg teri-toriul judeþului Timiº. Motivul invocat era „încãlcarea gravã a ordiniipublice în judeþul Timiº, prin acte teroriste, de vandalism ºi de dis-trugere a unor bunuri obºteºti“. Toate unitãþile Armatei, Ministerului deInterne ºi formaþiunilor gãrzilor patriotice erau puse în stare de alarmã;pe timpul stãrii de necesitate se interziceau orice întruniri publice,precum ºi circulaþia în grupuri mai mari de cinci persoane; se interziceacirculaþia pe timpul nopþii începând cu ora 23, cu excepþia persoanelorcare lucrau în schimbul de noapte. Toate unitãþile socialiste erauobligate sã ia mãsuri imediate pentru desfãºurarea normalã a proceselorde producþie, pentru paza bunurilor obºteºti, pentru respectarea strictãa ordinii, disciplinei ºi programului de lucru. Consiliile populare muni-cipale, orãºeneºti ºi comunale din judeþul Timiº erau obligate sã asigurerespectarea strictã a ordinii publice, paza bunurilor proprietate socialis-tã de stat ºi cooperatistã, aprovizionarea populaþiei, desfãºurareanormalã a transporturilor, organizarea ºi desfãºurarea în bune condiþii aîntregii activitãþi economice ºi sociale. Decretul se încheia cuprecizarea: „Întreaga populaþie a judeþului Timiº este obligatã sãrespecte cu stricteþe legile þãrii, ordinea ºi liniºtea publicã, sã aperebunurile obºteºti, sã participe activ la desfãºurarea normalã a activitãþiieconomico-sociale“.52

În seara zilei de 20 decembrie, de la ora 18.00, a avut loc o tele-conferinþã53 cu activul de partid din judeþe, la care Ceauºescu a apre-ciat cã incidentele grave de la Timiºoara „au fost organizate ºi dirijatede cercurile revanºarde, revizioniste, cu scopul clar de a provocadezordine, de a destabiliza situaþia din România, de a acþiona în direcþialichidãrii independenþei ºi integritãþii teritoriale a României“. El l-acitat pe George Bush, care ar fi declarat cã la Malta a discutat situaþiadin România, „iar Gorbaciov a ascultat fãrã sã dea nici un rãspuns. Defapt, a fost de acord“. Ceauºescu a anunþat cã se va adresa întregii na-þiuni prin radio ºi televiziune; a cerut sã se organizeze adunãri în

205


52 „Scânteia“ din 21 decembrie 1989.53 Arh. N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dos. 338/1989, f.22-26; Constantin

Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, pp.176-177

întreprinderi ºi instituþii „unde sã se adopte moþiuni de condamnare aacelor care s-au pus în slujba strãinãtãþii, a cercurilor strãine, de apãrarea independenþei ºi suveranitãþii României“, sã se constituie grupespeciale de apãrare a ordinii în întreprinderi ºi instituþii.

Într-adevãr, de la ora 19.00, Ceauºescu a þinut o cuvântare, transmisãîn direct la radio ºi televiziune54. El a început cu aceste cuvinte: „Mãadresez, în aceastã searã, întregului popor al patriei noastre socialiste, înlegãturã cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, laTimiºoara“. Ceauºescu a apreciat cã în zilele de 16 ºi 17 decembrie, subpretextul împiedicãrii aplicãrii unei sentinþe judecãtoreºti legale,„câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de mani-festãri ºi incidente, trecând la atacarea unor instituþii de stat, distrugândºi jefuind o serie de clãdiri publice, iar în ziua de 17 decembrie ºi-auintensificat activitatea împotriva instituþiilor de stat ºi de partid, inclusiva unor unitãþi militare“. El aprecia cã „aceste grupuri aveau scopul de aprovoca dezordine ºi distrugerea instituþiilor ºi bunurilor generale aleoraºului ºi a da semnalul unor asemenea acþiuni ºi în alte centre“. Apre-cierile sale erau dintre cele mai dure: „distrugeri de tip fascist“; „acte cucaracter net fascist“; „acþiuni cu caracter terorist“; „bande teroriste“ cares-au pus „în slujba diferitelor interese strãine, a serviciilor de spionaj, acercurilor imperialiste reacþionare, îºi vând þara pentru un pumn dedolari sau alte valute“. Conducãtorul partidului ºi al statului preciza: „Înaceste împrejurãri grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate,unitãþile militare au rãspuns prin focuri de avertisment“, dupã care „aufost obligate sã se apere, sã apere ordinea ºi bunurile întregului oraº, defapt sã apere ordinea în întreaga þarã“. Nicolae Ceauºescu susþinea cãunitãþile militare „au dat dovadã de multã, de foarte multã rãbdare“, cãsoldaþii ºi ofiþerii au fost loviþi, ei rãspunzând numai atunci când „au fostpuse în pericol instituþiile fundamentale, ordinea din judeþ“. În calitatede comandant suprem, Nicolae Ceauºescu afirma: „Armata ºi-a în-deplinit pe deplin datoria faþã de patrie, faþã de popor ºi cuceririle socia-lismului“, în conformitate cu jurãmântul depus ºi cu prevederile Consti-tuþiei. El nu a dat cifre concrete privind efectul acestei intervenþii, numã-rul morþilor ºi al rãniþilor. Nicolae Ceauºescu aprecia cã acþiunile de-clanºate aveau ca obiectiv „de a opri cursul dezvoltãrii socialiste a Ro-mâniei“, „de a lichida dezvoltarea socialistã a patriei noastre“. El susþi-nea cã acþiunile de la Timiºoara „au fost organizate ºi declanºate înstrânsã legãturã cu cercurile reacþionare, imperialiste, iredentiste, ºovine

206

Ioan Scurtu

54 „Scânteia“ din 21 decembrie 1989

ºi cu serviciile de spionaj din diferite þãri strãine“, cã ele „au fost dintimp bine pregãtite“, cã era vorba despre „un plan mai general împotrivaindependenþei ºi suveranitãþii popoarelor“. În viziunea sa, „scopulacestor acþiuni antinaþionale a fost de a provoca dezordinea în vedereadestabilizãrii situaþiei politice, economice, de a crea condiþiile dezmem-brãrii territoriale a României, distrugerii independenþei ºi suveranitãþiipatriei noastre socialiste“. Nicolae Ceauºescu a citat în mod specialpostul de radio Budapesta, care desfãºura „o campanie deºãnþatã deponegrire, de minciuni împotriva þãrii noastre“; totodatã, a menþionat„cercurile revizioniste, revanºarde“, care ºi-au intensificat activitateaostilã, pe care o desfãºurau de multã vreme.

Referirea la planul general privind destabilizarea României avea învedere statele occidentale, în primul rând S.U.A., dar ºi Uniunea Sovie-ticã. El fãcea apel la populaþie sã acþioneze „în deplinã unitate cu toateforþele pentru apãrarea independenþei, integritãþii ºi suveranitãþii Ro-mâniei, de a asigura dezvoltarea construcþiei socialiste în patria noas-trã“. Ceauºescu a reamintit de „poziþia fermã a întregului nostru poporîn 1968”, când a condamnat intervenþia Tratatului de la Varºovia împo-triva Cehoslovaciei, care a înãbuºit „Primãvara de la Praga“ ºi pentruapãrarea independenþei României. El aprecia cã acum „se poate afirmacã este o situaþie asemãnãtoare, sau chiar mai gravã. De aceea se impu-ne sã acþionãm cu întreaga rãspundere pentru a respinge orice atacuriîmpotriva României, a construcþiei socialiste din patria noastrã!Regretãm foarte mult cã s-a ajuns la o asemenea situaþie, dar aceasta nuse datoreºte organelor de ordine ºi unitãþilor militare, care timp de douãzile au dat dovadã de maximã rãbdare ºi îngãduinþã faþã de acþiunileelementelor teroriste, fasciste din Timiºoara, ci acelora care s-au pus înslujba agenturilor strãine ºi care au acþionat în mod premeditat pentrudeclanºarea acestor grave incidente de la Timiºoara!“

Secretarul general al PCR þinea sã precizeze cã nu va ceda presiunilorºi nu va pãrãsi postul de conducere a þãrii: „Vreau sã declar deschis cã nuaº rãspunde încrederii acordate de popor dacã nu aº face totul pentru aapãra integritatea, independenþa, suveranitatea României, dreptul deplinal poporului nostru de a-ºi hotãrî dezvoltarea în mod independent, fãrãnici un amestec din afarã“. El nu lua în seamã faptul cã situaþia seschimbase radical faþã de 1968, cã poporul român nu mai vedea înNicolae Ceauºescu un patriot hotãrât sã apere þara în eventualitatea uneiinvazii sovietice, ci, din contra, el era privit ca un dictator, care aduseseRomânia în pragul colapsului. Continuând pe linia sa ºi considerându-se

207


„fiu devotat al poporului“, Nicolae Ceauºescu se angaja sã acþioneze „înorice împrejurãri în interesul poporului, pentru bunãstarea ºi fericirea sa,în interesul construcþiei socialiste, al independenþei ºi suveranitãþii tãrii“.Asemenea declaraþii, care au putut avea credibilitatea în 1968, atât lacetãþenii României, cât ºi în statele occidentale, nu mai aveau îndecembrie 1989 nici un ecou pozitiv. Din contra, exista sentimentulgeneral cã retorica lui Ceauºescu avea un singur scop: de a justificamenþinerea unui regim dictatorial, devenit odios. Secretarul general alP.C.R. a cerut ca toþi cetãþenii României sã dea dovadã de „unitate ºisolidaritate, pentru apãrarea socialismului, de a face totul pentru a nu semai permite sã se repete asemenea stãri de lucruri!“ De asemenea, a cerutsã se acþioneze astfel, încât sã nu mai fie necesarã intervenþia armatei,accentul sã fie pus pe munca politicã, de convingere a cetãþenilor.

În acest spirit, imediat dupã încheierea cuvântãrii secretarului ge-neral, activiºtii de partid s-au deplasat în întreprinderi ºi instituþii, undeau fost organizate întâlniri ad-hoc, în cadrul cãrora erau condamnateacþiunile „huliganice“ ale manifestanþilor de la Timiºoara, se exprimaîncrederea deplinã în politica P.C.R. ºi în Nicolae Ceauºescu, precumºi decizia de a se da o ripostã hotãrâtã cercurilor revizioniste, de a apãraindependenþa ºi suveranitatea României socialiste.

În aceeaºi searã, Nicolae Ceauºescu l-a primit pe locþiitorulambasadorului sovietic* (însãrcinatul cu Afaceri Pozniakov), cãruia i-a comunicat nemulþumirea faþã de declaraþiile fãcute de ªevardnadze laBruxelles în legãturã cu victimele umane din România. El a acuzatUniunea Sovieticã ºi celelalte state membre ale Tratatului de laVarºovia cã au coordonat activitãþi îndreptate împotriva României. Larândul sãu, ministrul de Externe Ion Stoian s-a întâlnit cu ambasadoriiPoloniei, Bulgariei ºi Cehoslovaciei, precum ºi cu însãrcinatul cuAfaceri al Ungariei la Bucureºti, aducându-le la cunoºtinþã punctele devedere exprimate de Ceauºescu55.

În seara zilei de 20 decembrie, Nicolae Ceauºescu a hotãrât convo-carea unei mari adunãri populare, care trebuia sã exprime adeziuneacetãþenilor României la politica P.C.R. ºi a conducãtorului ei, dupã mo-delul celei desfãºurate la 21 august 1968 în faþa Comitetului Central.

Pentru rezolvarea problemelor de la Timiºoara, la ordinul luiNicolae Ceauºescu, s-au deplasat în acest oraº Constantin Dãscãlescu

208

Ioan Scurtu

* Ambasadorul Teajelnikov plecase în concediu.55 Documente din arhivele ruseºti, loc. cit.

– prim-ministru al Guvernului ºi Emil Bobu – secretar al C.C. al P.C.R.Aceºtia au ajuns în jurul orei 14.30, când Timiºoara era în fierbere, iarautoritãþile locale nu mai erau stãpâne pe situaþie. Primul-ministru l-aîntrebat pe Ion Coman: „Unde este armata?“ ºi a conchis: „Aþi scãpatdin mânã Timiºoara“. Ion Coman a rãspuns: „Timiºoara este în mâiniletimiºorenilor”56. Constantin Dãscãlescu a propus ca o delegaþie a celoraflaþi în stradã sã fie invitatã la discuþii, în sediul Consiliului Judeþean.

Delegaþia constituitã ad-hoc, numitã a Comitetului Cetãþenesc*, i-aînaintat o listã cu revendicãri: demisia preºedintelui Ceauºescu; demi-sia guvernului; alegeri libere; tragerea la rãspundere penalã a celor vi-novaþi; punerea imediatã în libertate a deþinuþilor politici; cine a ordo-nat sã se tragã la Timiºoara?; sã se dea imediat morþii familiilor pentrua fi îngropaþi creºtineºte; apariþia în acea searã la TV a lui Ceauºescupentru a informa opinia publicã despre situaþia realã din Timiºoara; li-bertatea presei; libertatea radioului ºi televiziunii; reformaînvãþãmântului57. Dupã cum se observã, pe lângã unele revendicãri ime-diate, lista de revendincãri conþinea ºi un adevãrat program politic, acãrui aplicare ar fi însemnat desfiinþarea regimului dictatorial ºi trecereala un regim democratic. Constantin Dãscãlescu a afirmat cã o parte dincereri puteau fi satisfãcute, dar asupra altora trebuia sã se consulte cuconducerea de la Bucureºti. Primul-ministru a vorbit la telefon cuCeauºescu, dar nu a avut curaj sã-i comunice toate revendicãrile ti-miºorenilor, ci doar cã aceºtia cereau sã li se dea familiilor morþii dinzilele precedente ºi sã fie eliberaþi cei arestaþi dupã 16 decembrie. Ceau-ºescu a fost de acord, astfel cã s-a trecut, în aceeaºi searã, la predareamorþilor ºi la eliberarea arestaþilor58. Mulþi dintre cei eliberaþi au venitîn Piaþa Operei, unde au fost primiþi cu multã cãldurã de manifestanþi.

Constantin Dãscãlescu nu a avut curaj sã se adreseze mulþimii, iarîn jurul orei 21 unitatea de paraºutiºti a evacuat clãdirea Consiliului

209


56 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere…, p. 89* Comitetul Cetãþenesc, format în ziua de 20 decembrie 1989 la Consiliul Judeþean

Timiº (care era ºi sediul Comitetului Judeþean Timiº al P.C.R.), avea urmãtorul nucleu:Ioan Savu, Ioan Marcu, Petre Boroºoiu, Sorin Oprea, Virgil Socaciu, Mircea Mureºean,Dan Carp, Petre Petriºor, Nicolae Vartan, Mihai Bãdele, Adela Sãbãilã, Corneliu Pop,Valentin Vitner („Caietele Revoluþiei“, nr. 2/2005, p.10)

57 Textul scris de Ion Savu, în facsimil, publicat în „Caietele Revoluþiei“, nr.2/2005, p.9

58 Procesul Timiºoara (14 martie – 12 mai 1990), vol. III. Ediþie îngrijitã deMiodrag Milin ºi Traian Orban, Timiºoara, Editura Mitron, 2005, p. 1 357

Judeþean59. Dupã miezul nopþii, Dãscãlescu a plecat, împreunã cu EmilBobu, la aeroport ºi de acolo la Bucureºti, cu un avion special.*

O parte din delegaþia care discutase cu Dãscãlescu la ConsiliulJudeþean a venit în balconul Operei, pretinzând sã preia conducereaFrontului Democrat Român, în curs de organizare. A apãrut astfelprimul conflict între revoluþionari, care avea sã se accentueze înperioada urmãtoare**.

Campania mediaticã împotriva regimului de la Bucureºti acontinuat în ziua de 20 decembrie 1989 la cote tot mai înalte. Aproapecã nu exista ziar, post de radio sau de televiziune din Europa, care sãnu relateze despre evenimentele din România. Agenþia bulgarã B.T.A.informa despre închiderea graniþelor între Bulgaria ºi România, dar ºidespre incidente între grãnicerii români ºi grupuri de turiºti bulgari ºipolonezi. Agenþia iugoslavã TANIUG transmitea despre confruntãriledintre populaþie ºi forþele de ordine la Timiºoara, precum ºi despreextinderea manifestaþiilor de protest la Arad, Oradea ºi în alte localitãþi.Agenþia maghiarã M.T.I. comenta declaraþia Adunãrii de Stat aRepublicii Ungare, de condamnare a politicii represive a regimului dela Bucureºti60. Un ziar american cita agenþia oficialã a ºtiri est-germanã(A.D.N.), potrivit cãreia „forþele Securitãþii au omorât între 3 000 ºi

210

Ioan Scurtu

59 Prof. univ. dr. Lorin Fortuna, Relaþia…, loc. cit., p. 42.*Constantin Olteanu mãrturisea cã, în ziua de 31 decembrie 1989, „fiind în detenþie,

eu am vorbit cu Dãscãlescu ºi l-am întrebat: <Ce a-þi fãcut la Tmiºoara? Ce aþi discutat?Ce aþi rezolvat?> ºi el mi-a spus exact ce s-a spus: cã timiºorenii au ridicat problema de-misiei guvernului, a lui Nicolae Ceauºescu ºi a altora. <L-aþi informat?> l-am întrebat eu.<Aaa, nu, nu puteam sã-l informãm cu aºa ceva!> Trebuie sã fie înþeleasã aceastã ches-tiune: lui Ceauºescu nu îndrãznea nimeni sã-i spunã realitatea crudã. Dacã înþelegem asta,se clarificã mai toate problemele” (“Clio 1989”, nr. 3/2009, p. 32).

** Lorin Fortuna avea sã relateze: „Contestaþiile referitoare la mine ºi la ceilalþimembri ai biroului executiv (al Frontului Democratic Român) au venit abia mai târziu,odatã cu sosirea organizatorilor centrului de rezistenþã de la Consiliul Judeþean. Aceºtia,atunci când au fost expulzaþi din clãdirea Judeþenei, au venit la Operã, ca sã ni se alãture.Dacã dorinþa lor s-ar fi oprit la acest stadiu, situaþia noastrã ar fi fost mult mai uºoarã.Pentru mulþi dintre ei însã nu a fost destul. Ei au emis pretenþii de a pãtrunde în structurade conducere existentã la Operã. Acest fapt a condus la apariþia unei stãri conflictuale.Pentru a rezolva într-un fel aceastã situaþie delicatã, având în vedere cã la Judeþ sepetrecuserã evenimente importante, am propus ca numãrul biroului executiv sã fie extinsde la 5 la 7 ºi sã fie incluºi doi membri ai grupului constituit acolo. Am lãsat la latitudinealor sã-i propunã pe cei doi. Aceºtia au fost Ioan Marcu ºi Cornel Eustaþiu. Totuºi, soluþian-a avut efectul scontat; atât cei doi incluºi, cât ºi o parte din ceilalþi (Ion Savu, SorinOprea, Petru Boroºoiu, Sorin Marton…) au acþionat în continuare pe linia unei desta-bilizãri menite sã înlãture din conducere grupul de la Operã ºi sã-l înlocuiascã“ (MiodragMilin, Timiºoara în revoluþie ºi dupã…, p. 111).


4 000 de demonstranþi în oraºul Timiºoara ºi au continuat sã înãbuºealte demonstraþii de protest în peste 10 oraºe“61.

Radio „Europa Liberã“ transmitea cã intrase în posesia unei notesecrete a Securitãþii adresate cabinetului 2 (Elenei Ceauºescu) din 20decembrie, în care se raporta cã la Timiºoara s-au înregistrat, nici maimulþi, nici mai puþini, decât 4 632 morþi, 1 282 rãniþi, 13 214 arestaþi,7 613 condamnãri la moarte62. Asemenea „veºti“, extrem de exacte,aveau menirea de a spori starea de revoltã împotriva regimuluiCeauºescu ºi de a-i îndemna pe români sã se ridice la luptã. Cercetãrileulterioare au demonstrat cã, în timpul revoluþiei, la Timiºoara s-auînregistrat 93 de persoane ucise63.

Presa sovieticã acorda spaþii largi evenimentelor din România,relatând despre faptul cã pe strãzile Bucureºtilor patrulau formaþiunialcãtuite din militari, miliþieni ºi gãrzi patriotice, cã la graniþeleRomâniei exista o stare încordatã. Purtãtorul de cuvânt al Ministeruluide Externe al U.R.S.S. a declarat, la o întâlnire cu presa, cã a luatcunoºtinþã despre evenimentele din România, dar nu avea ºtiricomplete; dacã se va confirma cã au fost jertfel umane, „în acest caz nuse poate sã nu se exprime un adânc regret“64. În dimineaþa zilei de 20decembrie, ambasadorul Ion Bucur a avut o discuþie cu ºeful DirecþieiGenerale a Þãrilor Socialiste din Europa, în cadrul cãreia a exprimat„profunda nemulþumire în legãturã cu modul deformat ºi tendenþios încare mijloacele de informare în masã sovietice prezintã evenimenteledin Timiºoara“. Ambasadorul a afirmat cã se preluau ºtiri de la agenþiaungarã M.T.I., „care are o atitudine duºmãnoasã faþã de România“; amai apreciat cã transmiterea unor asemenea materiale reprezenta unamestec „inadmisibil“ în treburile interne ale României ºi a cerut„oprirea acestei campanii neprieteneºti“65.

În aceeaºi zi de 20 decembrie, postul de radio Belgrad anunþa cãPrezidiul Uniunii Comuniºtilor din Iugoslavia a hotãrât sã întrerupãorice legãturã cu P.C.R. ºi sã-i retragã invitaþia de a participa la cel celde-al XIV-lea Congres extraordinar al U.C.I. Totodatã, Prezidiul a„condamnat represaliile sângeroase“ ordonate de regimul de la Bu-cureºti66. Primul-ministru francez, Michel Rocard, a condamnat poli-

211


61 Revoluþia românã vãzutã de ziariºti americani ºi englezi…, p. 1262 Minciuni mass-media. Sub redacþia lui Gerard de Selys, p. 6163 Gino Rado, Statistica represiunii…, loc. cit., p. 9364 Principiul dominoului…, pp.473-47465 Ibidem, p. 47466 Ibidem, p. 469

tica represivã a regimului de la Bucureºti, iar fostul ministru EdouardBalladur a cerut guvernului de la Paris „sã acþioneze pentru determi-narea Comunitãþii Europene sã ia mãsurile cele mai severe“ împotrivaRomâniei67. În faþa Ambasadei României la Varºovia a avut loc omanifestaþie la care au luat parte mai multe organizaþii, între care ºiPartidul Socialist Polonez. Demonstranþii au blocat poarta Ambasadeiºi au desfãºurat lozinci împotriva lui Nicolae Ceauºescu ºi a represiu-nilor de la Timiºoara. Lângã gardul Ambasadei au fost aprinse sute delumânãri, iar în faþa porþii au fãcut o cruce din lumânãri. S-a aruncat cupietre, sticle cu tuº ºi alte obiecte, au fost sparte geamurile clãdirii, aufost distruse interfonul ºi soneria, au fost aruncate afiºe ºi manifeste încurtea acesteia. Posturile de televiziune din Polonia ºi Franþa au relatatpe larg desfãºurarea acestei manifestaþii. Ion Teºu, ambasadorul românla Varºovia, informa Ministerul de Externe din Bucureºti: „Practic,suntem în stare permanentã de alarmã“, astfel cã diplomaþii români nuîºi puteau desfãºura activitatea, „fiind blocaþi permanent în Ambasadãºi primind tot felul de ameninþãri ºi injurii la telefon“68.

Oficilitãþile sovietice erau extrem de prudente în legãturã cu situaþiadin România. Ministrul de Externe, Eduard ªevardnadze, îi scria luiGorbaciov: „Evenimentele din România din ultimele zile nu pot fideocamdatã judecate decât pe baza informaþiilor care ne vin telegraficde la agenþii, mai ales din Occident. Informaþiile sunt deseori contra-dictorii ºi nu permit formarea unei imagini adevãrate. Încercãrilenoastre de a obþine o versiune oficialã de la Bucureºti n-a ajuns la niciun rezultat. Astãzi, 20 decembrie, ambasadorul României va fi invitatla M.A.E. al U.R.S.S. pentru a obþine de la el informaþii în aceastãproblemã. Pânã când vom ajunge sã avem informaþii complete ºiobiective nu ar trebui, cred, sã ne grãbim a da o declaraþie din parteaCongresului Deputaþilor Poporului din U.R.S.S.”69.

Într-adevãr, în seara zilei de 20 decembrie, ambasadorul român laMoscova a fost invitat în audienþã la Ministerul de Externe sovietic,unde ministrul-adjunct Ivan Pavlovici Aboimov a declarat cã a cerutAmbasadei U.R.S.S. la Bucureºti, sã se adreseze pãrþii române pentrua obþine informaþii din surse autorizate despre evenimentele din Româ-nia, dar cã Ambasada „nu a fost în mãsurã sã obþinã ºi sã transmitã

212

Ioan Scurtu

67 Ibidem, p. 470-47168 Ibidem, p. 471-47269 Documente din arhivele ruseºti. Sursa: Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

al Federaþiei Ruse. Declasificate ºi publicate de Ministerul Rus în „DiplomaticeskiiVestnic“, nr. 2/22 noiembrie 1994, apãrute în revista „22“, nr. 1 din 7-13 ianuarie 1997.

asemenea informaþii“. Aboimov a afirmat cã partea sovieticã era„profund interesatã sã primeascã informaþii cât mai complete. În cazcontrar, va fi greu sã asigure o îndrumare corespunzãtoare a mijoacelorde informare în masã sovietice“. El a mai spus cã a aflat despreînchiderea graniþei româno-sovietice, cã existau anumite dificultãþi deasigurare a hotelurilor ºi a condiþiilor corespunzãtoare pentru turiºti70.

În Timiºoara, pe mãsurã ce noaptea înainta, numãrul celor rãmaºi înPiaþa Operei a scãzut, ajungând pânã spre 200 de persoane. Situaþiacelor din balcon devenise extrem de vulnerabilã; exista teama cã forþelede ordine vor interveni ºi-i vor aresta sau cã armata ar reocupa zona*.

În noaptea de 20/21 decembrie, Comitetul de partid al munici-piului Bucureºti, în frunte cu primul-secretar Barbu Petrescu, se ocupade mobilizarea cetãþenilor la mitingul din dimineaþa zilei urmãtoare. Larândul sãu, Nicolae Ceauºescu a luat o decizie care arãta stareadisperatã în care ajunsese: înþelegând cã armata nu mai putea face faþãsituaþiei de la Timiºoara, a decis sã recurgã la muncitori, aºa cum pro-cedase P.C.R. în 1945, când gãrzile patriotice fãceau „ordine“ în între-prinderi. În consecinþã, a cerut sã fie mobilizaþi muncitori din judeþeleOlt, Vâlcea ºi Dolj, sã li se punã la dispoziþie bâte ºi, în cursul nopþii,sã porneascã spre Timiºoara, pentru ca a doua zi dimineaþa sã intervinãîn forþã împotriva celor care ocupaserã Piaþa Operei.

Se urmãrea ca muncitorii din anumite judeþe ale þãrii sã intervinãîmpotriva muncitorilor ºi a populaþiei în general dintr-un alt judeþ, faptce contravenea nu numai normelor de funcþionare a unui stat, ci chiar aConstituþiei României. Totodatã, acest ordin s-a dovedit cu totul ne-realist, deorece într-un interval atât de scurt nu se putea asigura mobi-lizarea oamenilor, confecþionarea unor obiecte care nu intrau în dotareavreunei structuri de ordine ºi nici chiar procurarea numãrului devagoane fãrã a deregla defãºurarea normalã a circulaþiei pe cale feratã.Totuºi, primii-secretari din judeþele menþionate au primit sarcina sã seocupe personal de mobilizarea membrilor gãrzilor patriotice, de con-fecþionare a bâtelor ºi de îmbarcarea în trenuri, cu destinaþia Timiºoara,iar aceºtia s-au angajat sã ducã la îndeplinire sarcina primitã.

213


70 Principiul dominoului, pp. 475-476* Teama nu era lipsitã de temei; ulterior s-a descoperit cã fusese elaborat un plan

de arestare a revoluþionarilor din balcon, dar care, datoritã evenimentelor din Bucureºti,nu s-a aplicat.

În acea noapte, în Piaþa Operei din Timiºoara nucleul de conducerecare se constituise a decis sã elaboreze o proclamaþie. Lorin Fortunaavea sã mãrturiseascã: „Dacã ne lichidau – cãci ne aºteptam sã ne lichi-deze – mãcar doream sã lãsãm o listã de revendicãri“ 71. În acea atmo-sferã, în care teama se împletea cu speranþa victoriei depline, s-au pusbazele unei formaþiuni politice, numitã Frontul Democratic Român, cuun Comitet de Acþiune format din Lorin Fortuna – preºedinte, ClaudiuIordache ºi Ioan Chiº – vicepreºedinþi. Evident, era o nominalizare ad-hoc, deoarece, în acele condiþii, nu se putea pune problema unoralegeri, care sã desemneze conducerea unui partid.

În dimineaþa zilei de joi, 21 decembrie, dupã ora 7.00, muncitoriide pe marile platforme E.L.B.A, U.M.T., Electromotor, U.M.T., 6Martie º.a. au revenit în Piaþa Operei, asigurând astfel reuºita deplinã arevoluþiei. Pe la ora 9.00, Lorin Fortuna, din blaconul Operei, s-aadresat mulþimii:

„Din însãrcinarea Comitetului de Acþiune al Frontului DemocraticRomân, dãm citire urmãtoarei proclamaþii:

I. Frontul Democratic Român este o organizaþie politicã, constituitã laTimiºoara, pentru a realiza un dilog cu guvernul, în scopul democratizãriiþãrii.

II. Supunem guvernului român, ca bazã de discuþii, urmãtoarelerevendicãri:

1. Organizarea de alegeri libere ºi democratice.2. Libertatea cuvântului, presei, radioului ºi televiziunii.3. Deschiderea imediatã a frontierelor naþionale.4. Integrarea României în rândul statelor care garanteazã ºi respectã

drepturile fundamentale ale omului.5. Eliberarea neîntârziatã a tuturor deþinuþilor politici.6. Reformã economicã, inclusiv stimularea iniþiativei particulare în

mica industrie ºi agriculturã.7. Satisfacerea integralã a necesitãþilor alimentare ale întregului popor.8. Reforma învãþãmântului în spirit democratic.9. Libertate tuturor cultelor religioase.10. Asigurarea unei asistenþe medicale la nivelul þãrilor civilizate.11. Desfiinþarea reþelei de magazine la care au acces numai

privilegiaþii regimului.

214

Ioan Scurtu

71 Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã…, p. 158 (Declaraþia lui LorinFortuna).

III. Referitor la evenimentele de la Timiºoara:1. Cerem cu fermitate sã fie traºi la rãspundere cei care au dat ordin

sã se tragã în popor.2. Cerem sã fie datã publicitãþii listã completã a morþilor, rãniþilor ºi

a celor daþi dispãruþi.3. Cerem ca morþii sã fie restituiþi familiilor, pentru a fi înmormântaþi

dupã datina strãbunã.4. Propunem ca ziua de 29 decembrie 1989 sã fie declaratã zi de doliu

naþional, în memoria victimelor cãzute eroic în Revoluþie.5. Cerem eliberarea imediatã a tuturor celor arestaþi în timpul

manifestaþiilor.6. Cerem încetarea oricãror represalii asupra participanþilor la

demonstraþiile paºnice de la Timiºoara ºi din þarã.7. Cerem autoritãþilor recunoaºterea oficialã a Comitetului de Acþiune

al Frontului Democratic Român înfiinþat la Timiºoara ºi iniþierea unuidialog cu acesta.

IV. Frontul Democratic Român adreseazã întregii þãri urmãtoarechemare:

1. Alãturarea întregului popor român la lupta noastrã dreaptã ºipaºnicã pentru democratizarea þãrii.

2. Formarea în toate localitãþile þãrii, în întreprinderi ºi instituþii, decomitete ale Frontului Democratic Român, care sã asigure iniþierea ºidezvoltarea procesului de democratizare.

3. Revendicarea drepturilor constituþionale în mod paºnic.4. Intrarea în grevã generalã – exceptând sectoarele economiei naþio-

nale cu foc continuu – începând din 22 decembrie, pânã la victoria finalã.Mulþumim populaþiei Timiºoarei care a rezistat eroic tancurilor,

maºinilor blindate ºi gloanþelor, contribuind decisiv la salvarea naþiuniiromâne de sub dictaturã72.

Se poate observa cã Proclamaþia conþinea ºi unele deziderate dinlista de revendicãri prezentate lui Constantin Dãscãlescu la Consiliuljudeþean. Documentul citit din balconul Operei era mai binesistematizat ºi mai cuprinzãtor. Se aveau în vedere o organizarepluralistã, în care alãturi de PCR s-ar fi aflat Frontul DemocraticRomân, asigurarea unor drepturi ºi libertãþi democratice, trecerea laînfãptuirea unor reforme, integrarea României în rândul statelor caregarantau ºi respectau drepturile fundamentale ale omului.

215


72 Vezi textul documentului “Caietele Revoluþiei”, nr. 2/2005, pp. 12-13

Mulþimea a validat prin aplauze ºi urale noul organism care era oexpresie a revoluþiei. Pânã atunci exista un singur partid – PartidulComunist Român –, dar acum se nãºtea o nouã forþã politicã: FrontulDemocratic Român.

În jurul orei 15.00 din tipografie au ieºit primele pachete cumanifeste, având titlul A cãzut tirania ºi conþinând revendicãrisimilare; documentul apãrut atât în limba românã, cât ºi în germanã,sârbã ºi maghiarã anunþa cã “Poporul român a învins”73.

Trãgând învãþãminte din evenimentele de la Braºov, din 1987, cândacþiunea muncitorilor a fost rapid anihilatã, iar oraºul izolat de restulþãrii, liderii revoluþiei de la Timiºoara au decis sã adopte o nouã tacticã.Lorin Fortuna avea sã declare cã a sesizat “faptul cã era o greºealã sãse meargã în continuare pentru a ataca forþele armate, miliþia existentãla vremea respectivã ºi, prin Frontul Democratic Român am pregãtit ostrategie de luptã nonviolentã. Am lansat un apel cãtre întreaga þarã dea se ridica la greva generalã.”74 Mai mulþi timiºoreni au pornit spre alteoraºe, mai ales spre Bucureºti, pentru a informa despre lupta ºi victorialor, de a rãspândi lozinca “Azi în Timiºoara, mâine în toatã þara!”75

Aceastã tacticã s-a dovedit extrem de eficientã, cetãþenii din marileoraºe aflând despre represiunea ºi crimele regimului Ceauºescu.

Aflat în apropiere de Timiºoara, oraºul Lugoj a fost cel dintâi cares-a ridicat împotriva regimului dictatorial. Petricã Balint a anunþatvictoria poporului ºi instaurarea democraþiei. Din Timiºoara au plecatspre Arad opt persoane, dar au reuºit sã ajungã doar Adrian Sanda ºiBeni Oprea, care au dat citire revendicãrilor formulate de FrontulDemocratic Român în faþa populaþiei adunate în faþa ComitetuluiJudeþean de partid76. Sufletul manifestaþiei de la Arad era Dan Voicilã,care s-a remarcat prin capacitatea sa de mobilizare a mulþimilor, reu-ºind sã asigure victoria revoluþiei în al doilea mare oraº al Banatului.

În dimineaþa zilei de joi, 21 decembrie, în Timiºoara a sosit ogarniturã de tren cu membri ai gãrzilor patriotice, înarmaþi cu bâte, daraceºtia au fraternizat cu revoluþionarii, astfel cã nici aceastã ultimãtentativã a lui Ceauºescu de a prelua controlul asupra oraºului nu areuºit77. Sfârºitul regimului se apropia cu paºi repezi, dar secretarulgeneral al P.C.R. era hotãrât sã nu cedeze.

216

Ioan Scurtu

73 Ibidem, pp. 15-1674 Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã…, p. 159 (Declaraþia lui Lorin Fortuna)75 Vezi, pe larg, Rolul Frontului Democratic Român în cadrul Revoluþiei Române

din Decembrie 1989. Coordonator Lorin Ioan Fortuna, Editura Art Press, 2006.76 Timpul care a învins teama, p. 45-46 (relatare de Adrian Sanda).77 Vezi, relatãrile conductorului de tren Niþã ªtefan Viorel ºi Ene Petre (ºef de tren)

publicate în “Clio 1989”, nr. 1/2009, pp. 201-206.

3. BUCUREºTI, 21-22 DECEMBRIE

În dimineaþa zilei de 21 decembrie a avut loc ºedinþa ComitetuluiPolitic Executiv, la care au fost discutate mãsurile ce trebuiau luatepentru restabilirea ordinii, precum ºi un set de promisiuni menite sãcâºtige adeziunea populaþiei. Aceste mãsuri urmau sã fie aduse lacunoºtinþa participanþilor la mitingul din Piaþa Palatului*. Conformobiceiului, oamenii au fost aduºi cu câteva ore mai devreme, aºezaþipotrivit planului dinainte stabilit, cu portretele lui Nicolae Ceauºescu ºiale Elenei Ceauºescu, cu steagurile Republicii Socialiste România ºiale Partidului Comunist Român, cu panouri pe care erau scrise lo-zincile: “Condamnãm cu fermitate trãdãtorii ºi vânzãtorii de þarã!”“Sã înceteze manifestãrile ºoviniste ale cercurilor strãine!”, “Româ-nia a ales/ Socialism, pace, progres!”, “Trãiascã unitatea de nezdrun-cinat a întregului nostru popor în jurul partidului, al secretarului sãugeneral, tovarãºul Nicolae Ceauºescu!” “Stima noastrã ºi mândria,Ceauºescu – România!”.

Un participant la acest miting avea sã scrie cã, spre deosebire de alteîntruniri de acest fel, când se fãceau controale drastice la intrarea în“perimetru”, la 21 decembrie “puteai sã iei nestingherit orice ºi sã intriîn piaþã. Nu te întreba nimeni”, oamenii intrau cu plase, pungi, bagaje.1

Adunarea a început la ora 12.00, când Nicolae Ceauºescu a apãrutîn balconul Comitetului Central, însoþit de membrii Comitetului PoliticExecutiv, pentru a demonstra cã întreaga conducere era pe deplin soli-darã. Ca de obicei, atunci când participa secretarul general al partidu-lui, manifestaþia era transmisã în direct la radio ºi la televiziune.Adunarea a fost deschisã de Barbu Petrescu, primul-secretar al Comi-tetului municipal de partid, dupã care au vorbit reprezentanþi ai unorîntreprinderi din Capitalã, care i-au “înfierat” pe “huliganii” de la Timi-ºoara, exprimându-ºi hotãrârea de a apãra independenþa ºi suverani-tatea României socialiste, de a îndeplini sarcinile stabilite la Congresulal XIV-lea al P.C.R. ºi indicaþiile secretarului general al partidului.Apoi a luat cuvântul Nicolae Ceauºescu, care a reluat acuzaþiile la

217


* Desfãºurarea mitingului s-a aflat sub semnul întrebãrii, în dimineaþa acestei zileoamenii au fost adunaþi în întreprinderi, li s-a comunicat cã vor merge în PiaþaPalatului, apoi au fost demobilizaþi ºi din nou strânºi pentru deplasare. Aceste“bâlbâieli” au creat o stare de spirit tensionatã în rândul participanþilor.

1 Grigore Buciu, Cum am petrecut revoluþia în Ministerul Apãrãrii Naþionale,Bucureºti, Editura IRRD, 2008, p. 55

adresa cercurilor revizioniste, revanºarde, imperialiste, exprimând ho-tãrârea de a pune capãt acþiunilor ilegale de la Timiºoara, de a restabiliordinea ºi a asigura construcþia victorioasã a socialismului în România.

În timpul cuvântãrii s-a auzit un zgomot ca de petardã, urmat de unhârâit la instalaþia de sonorizare, care au creat panicã în rândulparticipanþilor; potrivit unor relatãri, mai multe femei au fost împunseîn spate cu þepuºe de lemn, iar acestea au început sã þipe. Cert este cã,într-o stare de confuzie ºi de teamã, participanþii – mai ales cei din faþã– au aruncat tablourile, pancartele ºi steagurile, cãutând sã se fereascãde eventuale lovituri. A fost un moment psihologic esenþial: ceiprezenþi aveau senzaþia cã vor fi atacaþi acolo, în Piaþa Palatului; nuºtiau de cine, dar aveau acest sentiment de teamã.

Nicolae Ceauºescu a fost nevoit sã-ºi întrerupã discursul, privinduluit spre mulþimea intratã în panicã. Pentru a se face auzit a trebuit sãse adreseze de mai multe ori cu “Alo, alo” ºi sã cearã: “Aºezaþi-vãliniºtiþi la locurile voastre”; Elena Ceauºescu a intervenit ºi ea decâteva ori, repetând aceleaºi cuvinte. Încercarea lor de a restabilicalmul a avut un succes parþial. Nicolae Ceauºescu ºi-a reluat discursul,anunþând în grabã mãsurile preconizate pentru ridicarea nivelului detrai al populaþiei de la 1 ianuarie 1990: mãrirea cu 200 lei a retribuþieiminime, cu 100 lei a pensiilor, cu 300 lei a ajutorului social ºi cu 30-50lei a alocaþiilor de stat pentru copii, instituirea unei indemnizaþii denaºtere în valoare de 1 000-2 000 lei2, dupã care s-a retras din balcon,fãrã a mai aºtepta obiºnuitele urale ºi ovaþii.

Efectul spargerii adunãrii a fost devastator pentru Nicolae Ceauºes-cu. Populaþia României a vãzut ºi auzit momentul întreruperii discursu-lui, apelul disperat al celor doi lideri la restabilirea ordinii. DictatorulCeauºescu nu mai putea controla situaþia, iar statuia sa se clãtina de pesoclu. Imediat dupã încheierea mitingului, Piaþa Palatului a fost eva-cuatã, oamenii de ordine adunând de pe jos portrete, steaguri, pancarte.O parte a manifestanþilor a rãmas în stradã, în zona Piaþa Universitãþii– Hotel Intercontinental – Piaþa Romanã.3 Spre searã, centrul Capitaleia fost ocupat de câteva zeci de mii de bucureºteni, care scandau:“Timiºoara! Timiºoara! Jos asasinul! Libertate! Libertate!”

În fond, cele petrecute în Piaþa Palatului din Bucureºti se înscriau înacelaºi scenariu aplicat cu succes în Piaþa Centralã din Praga, în urmãcu câteva sãptãmâni.Tot o busculadã care a generat panicã, tot crearea

218

Ioan Scurtu

2 “Scânteia”, din 22 decembrie 19893 Sfârºitul dictaturii. 21-25 decembrie 1989. Coordonator Ioan Scurtu, pp. 30-32

unui eveniment major la care a fost martorã o mare mulþime de oameni,tot o excepþionalã mediatizare pe plan internaþional. Principiuldominoului începea sã se aplice ºi în Bucureºti.

Spargerea mitingului a fost ºtirea de senzaþie a mass-medieiinternaþionale din a doua jumãtate a zilei de 21 decembrie. Deoareceacesta a fost transmis în direct de televiziunea românã, au putut fipreluate imagini ale momentului în care Ceauºescu a fost întrerupt, iarmulþimea a intrat în panicã.

Intuind cã în România vor avea loc evenimente importante,numeroºi ziariºti strãini, care veniserã în Bucureºti pentru a participa laCongresul al XIV-lea al P.C.R., ºi-au prelungit ºederea, cei mai mulþiinstalându-se la Hotelul Intercontinental, ocupând camerele care aveauvedere spre Piaþa Universitãþii.

De pe balustrada scãrilor de la metrou ºi de pe marginea fântânii ar-teziene din faþa Institutului de Arhitecturã se adresau mulþimii persoanetotal necunoscute, precum Dan Iosif ºi Dumitru Dincã. Aproape toatediscursurile se încheiau cu apelul: “Nu vã fie fricã, Ceauºescu picã!”.În faþa Universitãþii se afla un grup de revoluþionari veniþi de la Timi-ºoara, care fluturau drapelul tricolor cu stema Republicii Socialiste Ro-mânia decupatã ºi îndemnau populaþia la luptã pentru dãrâmarea dicta-turii. Pentru dispersarea manifestanþilor au fost mobilizaþi scutieri, daraceºtia, fiind puþini ºi neinstruiþi privind misiunea de luptã, au fost ra-pid anihilaþi, ajungând sã priveascã mulþimea, ca niºte spectatori. Aufost trimise camioane cu muncitori îmbrãcaþi în uniforma gãrzilorpatriotice, care-ºi fãceau loc prin mulþime fãrã a staþiona. Când maºi-nile apãreau, manifestanþii fluierau ºi huiduiau, iar când se depãrtauaplaudau ºi aclamau. Au fost aduse TAB-uri ale armatei, câteva dintreele fiinde nevoite sã opreascã, deoarece manifestanþii au refuzat sã sedea la o parte. S-a ajuns la altercaþii între revoluþionari ºi forþele deordine ºi s-au înregistrat primele victime în faþa Sãlii Dalles. LaSpitalul Colþea, aflat în apropiere, primii rãniþi cu arme albe sau de focau fost aduºi începând cu orele 13,41.4

În ziua de 21 decembrie a ieºit în stradã ºi populaþia din Sibiu,cântând “Deºteaptã-te române”, scandând împotriva dictatorului ºirepetând în cor ”Timiºoara! Timiºoara”. Din rândul manifestanþilor s-a

219


4 Activitatea chirurgicalã din Spitalul Colþea în zilele Revoluþiei (21-26 decembrie1989), în “Revista de medicinã militarã”, nr. 2-3/1990, p. 194

remarcat Puiu Nicolae Fesan, care a doua zi avea sã ocupe biroul de laComitetul Judeþean al primului secretar Nicu Ceauºescu.

În ziua de 21 decembrie, manifestaþiile în faþa Ambasadelor Româ-niei au continuat cu ºi mai mare intensitate, comparativ cu cele din zi-lele anterioare. La Belgrad, de la ora 13.45, s-a desfãºurat o manifesta-þie la care, potrivit ambasadorului român, au participat 500-600 de per-soane, cu pancarte împotriva regimului de la Bucureºti ºi cu lumânãriîn memoria victimelor de la Timiºoara.5 În seara zilei de 21 decembrie,ambasadorul român transmitea cã “au adoptat atitudini ºi poziþii antiro-mâneºti în legãturã cu recentele evenimente de la Timiºoara”: PrezidiulR.S.F. Iugoslavia, Prezidiul C.C. al Uniunii Comuniºtilor din Serbia,Uniunea Tineretului Socialist din Iugoslavia, Uniunea Studenþilor dinBelgrad, Asociaþia Veteranilor din rãzboiul de eliberare naþionalã.6

În seara zilei de 21 decembrie s-a desfãºurat o nouã manifestaþie în fa-þa Ambasadei României din Paris, la care au participat doi miniºtri în func-þiune ºi mai mulþi parlamentari, care au cerut sã fie primiþi de ambasadorulromân, pentru a le da lãmuriri în legãturã cu evenimentele din România. Lis-a rãspuns cã ambasadorul nu-i putea primi, deoarece programul de lucruse încheiase; sã vinã în timpul programului, sau ambasadorul va merge lasediul ministerelor respective. Cei doi miniºtri au plecat, dar peste puþintimp a venit un grup de deputaþi cu cocarda tricolorã a Franþei în piept, îm-preunã cu cameramani de la TV ºi un grup de manifestanþi, cerând sã fieprimiþi de ambasador sau de un diplomat român, pentru a le acorda un in-terviu despre evenimentele de la Bucureºti din dupã-amiaza acelei zile. Lis-a dat acelaºi rãspuns, ca ºi celor doi miniºtri. Comunicând Bucureºtilorcele întâmplate, ambasadorul Petre Gigea cerea: “sã ne transmiteþi urgentindicaþiile dv. privind atitudinea ce trebuie adoptatã în aceastã situaþie”7.

Poziþiile oficiale de condamnare a regimului de la Bucureºti s-aumultiplicat. Ministerul de Externe al Cehoslovaciei a dat publicitãþii uncomunicat prin care exprima “adânca neliniºte ºi un protest hotãrât îm-potriva folosirii armatei ºi a forþelor de ordine pentru împrãºtierea de-monstranþilor”. Biroul Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc UnitPolonez îºi manifesta “regretul în legãturã cu evenimentele din Româ-nia”. Seimul polonez a adoptat în unanimitate o moþiune în care eracondamnatã “represiunea autoritãþilor române” împotriva demonstran-

220

Ioan Scurtu

5 Principiul dominoului…, p. 4786 Ibidem, p. 4797 Ibidem, p. 480

þilor paºnici ºi îºi exprima solidaritatea cu aceºtia.8 Comisia de PoliticãExternã a Adunãrii Populare din Bulgaria a votat o declaraþie prin carese exprima îngrijorarea profundã a populaþiei din aceastã þarã faþã de“tulburãrile” de la Timiºoara ºi din alte oraºe, care au dus la ciocniri cuarmata, înregistrându-se ”jertfe omeneºti”.9

Guvernul sovietic s-a menþinut într-o rezervã semnificativã, pentrua nu fi acuzat cã se amestecã în treburile interne ale României. În dimi-neaþa zilei de 21 decembrie, ambasadorul Ion Bucur a solicitat o întâl-nire cu Aboimov, cãruia i-a înmânat textul în limba rusã a cuvântãrii luiCeauºescu, þinutã la radio ºi televiziune, pe care sã o foloseascã pentruinformarea conducerii sovietice ºi a mass-mediei asupra evenimentelordin România. Întrebat dacã la Timiºoara au fost victime omeneºti, am-basadorul a afirmat cã nu avea informaþii în aceastã privinþã.Referindu-se la declaraþiile fãcute de Ceauºescu în seara precedentã,privind intervenþiile în treburile interne ale României, Aboimov a þinutsã sublinieze cã asemenea aserþiuni “nu fac decât sã ne mire, nu suntfondate ºi nu corespund realitãþii”, deoarece Uniunea Sovieticã “îºiconstruieºte relaþiile cu þãrile aliate socialiste pe baza egalitãþii, respec-tului reciproc ºi absolutului neamestec în treburile interne.”10 Mass-media sovieticã era destul de prudentã, evitând sã difuzeze articole deanalizã, limitându-se sã preia ºtiri venite de la Praga, Sofia, Varºovia,Viena, Washington, Tokyo, Paris, Londra, Havana, precum ºi de laAgenþia Românã de Presã (Agerpres). Cetãþenii sovietici erau astfel in-formaþi cã în România exista o situaþie dificilã, despre care autoritãþilede la Bucureºti pãstrau tãcerea.

Luând cuvântul în faþa Sovietului Suprem al URSS, Mihail Gorba-ciov declara: „În ceea ce priveºte evenimentele din România, unii de-putaþi, în particular din Moldova, insistã ca noi, la Congres sã reacþio-nãm la aceste evenimente. Dar ca sã putem reacþiona, trebuie sã avemo informaþie veridicã, pentru ca în baza ei sã adoptãm o poziþie corectã,sã dãm o apreciere justã. Ieri l-am însãrcinat pe Tiajelnikov, ambasado-rul URSS în România, sã se adreseze conducerii române cu rugãminteade a ne oferi informaþia respectivã. L-am invitat la MAE pe ambasado-rul României pentru a-i pune aceleaºi întrebãri ºi a obþine informaþii.Deocamdatã, imformaþia pe care o avem de la Bucureºti ºi cea pe carene-a furnizat-o ambasadorul României, nu ne permite sã ne creãm o

221


8 Ibidem,9 Ibidem, p. 48210 Ibidem, p. 480

imagine realã despre ce se întâmplã în þarã. Dumneavoastrã ºtiþi cãpresa strãinã descrie cu culori dramatice situaþia din þarã”.11 În replicã,a vorbit deputatul moldovean Ion Hadârcã; acesta a spus cã aºtepta“veºti mai concrete, eventuale communicate” care sã clarifice situaþia.El a afirmat cã în România se continua politica cultului personalitãþii,dar cã “ceea ce s-a întâmplat în Germania, Ungaria, Cehoslovacia esteinevitabil ºi pentru România”. Apreciind cã deputatul moldovean adepãºit limitele rezonabile, Gorbaciov l-a întrerupt: “Sã nu ne întrecemmãsura, dincolo de care începe amestecul în treburile interne ale unuistat suveran”.12

Dupã “spargerea” mitingului, Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºes-cu au rãmas în clãdirea Comitetului Central unde primeau informaþiidespre evoluþia situaþiei interne ºi internaþionale. Au urmãrit în modspecial intervenþia armatei S.U.A. în Panama, precum ºi desfãºurareaCongresului Deputaþilor Poporului ai U.R.S.S. Ceauºescu era convinscã exista o înþelegere între Bush ºi Gorbaciov care viza schimbarearegimului politic din România.

Din þarã îi soseau informaþii cã revolta cuprinsese Banatul ºi o mareparte a Transilvaniei. La Arad, Lugoj, Cugir, Sibiu, Cluj-Napoca, Bra-ºov, Tg. Mureº, Caransebeº ºi în alte localitãþi oamenii au ieºit în stradãscandând “Libertate!”, “Jos dictatura!”, “Jos Ceauºescu!”.

Faptul care-l îngrijora cel mai mult pe Ceauºescu era ocuparea cen-trului Capitalei ºi incapacitatea forþelor de ordine de a dispersa mul-þimea.

Spre deosebire de alþi lideri comuniºti care au înþeles, de voie-denevoie, sã cedeze puterea, Nicolae Ceauºescu era hotãrât sã lupte pen-tru “salvarea socialismului”, fiind convins cã abndonarea acestuia arîmpinge România într-o adevãratã catastrofã naþionalã. Potrivit unorinformaþii, dupã “spargerea mitingului”, Ceauºescu i-a convocat pe Va-sile Milea, Tudor Postelnicu ºi Iulian Vlad, anunþându-i cã a decis sãpreia direct comanda forþelor de ordine: “Vom apãra cauza, vom apãrasocialismul cu arma în mânã, pentru cã suntem într-un rãzboi mai greudecât cel împotriva hitlerismului. Deci, suntem în stare de rãzboi, nu denecesitate. Armata, Internele, Securitatea sã-ºi facã datoria”.13

222

Ioan Scurtu

11 Gheorghe E. Cojocaru, 1989 la Est de Prut, p. 198-19912 Ibidem, p. 20013 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 125.

În seara zilei de 21 decembrie, de la ora 18, a avut loc ultimateleconferinþã a lui Nicolae Ceauºescu. Încã de la început el a afirmat:“Vreau sã mã refer la câteva probleme care au intervenit pânã acum ºicare demonstreazã cã avem de-a face cu o acþiune organizatã ºi dirijatã,cu orientare precisã de destabilizare ºi îndreptatã împotriva integritãþiiºi independenþei României. Nu existã nici cea mai micã rezervã înprivinþa aceasta”. În consecinþã, trebuiau luate mãsuri energice, pentruapãrarea socialismului ºi a suveranitãþii României. El a apreciat cã“este necesar sã decretãm o mobilizare generalã a întregului activ departid ºi de stat ºi a tuturor forþelor noastre interne – miliþie, securitate– inclusiv a unitãþilor militare […] Imediat trebuie mers în întreprinderiºi discutat acolo, chiar ºi în întreprinderile în care sunt probleme.Trebuie sã realizãm în întreprinderi aceste detaºamente de apãrare saugrupe de apãrare. Cu întregul partid trebuie discutat clar. Acum severificã calitatea de membru de partid”. El a cerut sã fie mobilizaþimembrii Uniunii Tineretului Comunist, ai organizaþiilor de femei,deoarece “nu existã decât o singurã cale – lupta. Trebuie sã lãmurimoamenii, care au fost înºelaþi ºi sunt înºelaþi de grupãrile ºi agenturilestrãine, dar sã vorbim deschis ºi sã izolãm aceste grupãri, care trebuiesã fie demascate cu toate forþele […] trebuie sã asigurãm ordinea, sãnimicim aceastã conspiraþie, sã asigurãm liniºtea ºi ordinea,dezvoltarea socialismului, independenþa ºi integritatea României”14.

Nicolae Ceauºescu era hotãrât sã nu cedeze puterea, fiind convinscã va putea depãºi acele momente dificile. În sediul ComitetuluiCentral a fost adusã o cantitate uriaºã de armament ºi muniþie, astfelîncât – dupã aprecierea generalului Iulian Vlad – “o lunã ar fi putut sãreziste” unui eventual asalt al manifestanþilor.15

Dupã încheierea teleconferinþei a avut loc o discuþie într-un cadrurestrâns, la care au participat Elena Ceauºescu, Manea Mãnescu, EmilBobu, Silviu Curticeanu, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Iulian Vladº.a; Nicolae Ceauºescu a apreciat cã „activitatea la centru se desfãºoarãnecoordonat, mã refer la relaþiile dintre armatã, unitãþile Ministeruluide Interne, Securitate, inclusiv la ce mi s-a spus cu puþin timp înainte,cã unitãþile de pompieri au refuzat sã acþioneze, spunând cã aucomanda lor. De fapt, aceasta face ca lucrurile sã tãrãgãneze, sã nu fie

223


14 Arh. N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dos. 388/1989, f. 27-35; ConstantinSava ºi Constantin Monac, Revoluþia românã…, pp. 197-202

15 Ibidem, p. 513

soluþionate la timp. Este, în fond, inadmisibil ca de 4 sau 5 ore sã nu fielichidat grupul acesta de aici, de la Universitate, care trebuia de multlichidat“16. Ca umare, Ceauºescu a decis constituirea unei comenziunice, asiguratã de ministrul Apãrãrii Naþionale, ministrul de Interne,ministrul secretar de stat la Departamentul Securitãþii Statului ºi ºefulStatului Major al Gãrzilor Patriotice; secretariatul acestui Comanda-ment era asigurat de Silviu Curticeanu, iar conducerea generalã deNicolae Ceauºescu. Realitatea a demonstrat cã acest comandament nuavea o conducere clarã, dupã regulile militare cunoscute, astfel cã nu aacþionat ca un organism eficient.

Deºi începuse sã se întunece, mulþimea nu se dispersa; ea ocupasezona centralã a Capitalei ºi scanda lozinci împotriva regimului: „Josdictatura!“, „Jos asasinii!“, Jos Ceauºescu!“, „Jos tiranul!“, „Nuplecãm, nu plecãm!“, „Noi vrem ca sã murim!“, „Timiºoara, Timi-ºoara!“, „Libertate, libertate!“, „Fãrã violenþã !“. În acele momentedecisive, nici o personalitate marcantã nu ºi-a fãcut simþitã prezenþa înPiaþa Universitãþii.

La televizor ºi la radio se transmiteau cântece patriotice, se reluamereu cuvântarea lui Nicolae Ceauºescu, bineînþeles, fãrã momentulîntreruperii ei, se difuzau reportaje despre „unitatea de nezdruncinat“ aîntregului popor în jurul secretarului general, despre munca avântatãpentru îndeplinirea hotãrârilor Congresului al XIV-lea al P.C.R.Românii era suprasaturaþi de asemenea emisiuni ºi preferau sãurmãreascã programele televiziunilor strãine (Sofia, Belgrad, Buda-pesta, Chiºinãu), sau sã asculte „Europa Liberã“ ºi „Vocea Americii“,care relatau pe larg despre evenimentele din România.

În jurul orei 23, în zona Universitãþii ºi la Intercontinental s-au auzitfocuri de armã; s-au folosit trasoare de diverse culori, pentruintimidarea mulþimii. Aºteptându-se la o intervenþie în forþã din parteamiliþiei ºi a armatei, participanþii la manifestaþie – între care Dan Iosifºi Petre Roman, conferenþiar la Institutul Politehnic din Bucureºti – auridicat o baricadã în zona strãzii Batiºtei, aflat vis-à-vis de hotelulIntercontinental17. S-au folosit mese, tomberoane, scaune aduse de larestaurantul „Dunãrea“, scânduri ºi alte materiale, care ar fi pututconstitui un obstacol în faþa TAB-urilor. Baricada a fost distrusã dedouã tanchete imediat dupã miezul nopþii, dupã care a început

224

Ioan Scurtu

16 Arh. N.I.C., fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 388/1989, f. 43-317 Vezi, pe larg, Romulus Cristea, Mãrturii de la baricadã, Bucureºti, Editura

România pur ºi simplu, 2007.

represiunea, conducerea acestei acþiuni fiind asiguratã de generalulMilea, ministrul Apãrãii Naþionale. Situaþia era extrem de confuzã,legãturile dintre comandanþi funcþionau cu dificultate, astfel cã s-aajuns la situaþia ca ministrul Apãrãrii Naþionale sã dea ordine unorcãpitani ºi locotenenþi aflaþi în preajma sa. Ca urmare a intervenþieiextrem de violente a forþelor de ordine au fost ucise 50 de persoane,462 rãnite, iar 1.245 au fost arestate ºi transportate la penitenciarulJilava18.

Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescu au rãmas în acea noapte îndormitorul special pregãtit din clãdirea C.C. al P.C.R., pentru a fiinformaþi operativ asupra desfãºurãrii evenimentelor ºi a da indicaþiiprivind modul de acþiune. Cam pe la 1 noaptea, Vasile Milea ºi IulianVlad l-au informat pe Nicolae Ceauºescu cã zona centralã a oraºului afost degajatã de manifestanþi19. Cei doi generali erau profund marcaþide tragedia în care fuseserã implicaþi. Generalul Vlad s-a gândit cã,pentru ieºirea din aceastã situaþie dramaticã, sigura soluþie era înlãtura-rea lui Ceauºescu. El avea sã relateze la Comisia senatorialã, în octom-brie 1993, cã generalul Milea era grav afectat de situaþia în care fuseseanagajat: „Am ieºit pe culoar, pe fotolii, ºi Milea a început sã plângã ºicã nu mai crede cã sãnãtatea îi va mai îngãdui, sã spun soþiei ºi fetelorce s-a întâmplat, cã nu a fost pregãtit sã se întâmple aºa ceva. Atunci i-am spus cã nu putem lãsa lucrurile aºa, cã de fapt forþa este în mâna luiºi a mea. Eu stãpâneam lucrurile în sediu, iar el afarã, dar el era foarteafectat“. La întrebarea unui senator: „Ce i-aþi propus deci cã trebuiefãcut?“, Vlad a rãspuns: „Cã trebuie sã-l arestãm pe Ceauºescu!“ DarMilea a replicat: „Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare“20.

Aceastã relatare aratã limpede care era starea de spirit la nivelul celmai înalt al Armatei, dar ºi al Securitãþii. În acea noapte de 21/22decembrie exista posibilitatea ca Nicolae Ceauºescu sã fie arestat saudeclarat indisponibil, ca un cadru de conducere – chiar ºi generalulIulian Vlad – sã anunþe în zorii zilei la radio ºi televiziune cã s-aconstituit o nouã conducere. Dar nimeni nu ºi-a asumat o asemenearesponsabilitate. Motivele erau multiple: teama, oportunismul, lipsa deviziune istoricã etc. etc. Indiferent ce motive pot fi invocate, rãmâne

225


18 ªase zile careu au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989.Pledoarie pentru istorie. vol. I, Coordonator gen. de divizie Ion Pitulescu, Bucureºti,Tipografia Luceafãrul, 1995, pp. 174-175

19 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere…, p. 15020 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia românã…, p. 542

realitatea cã în România nu s-a putut afirma nici mãcar în ceasul al 12-lea o „echipã a doua“ care sã-l înlãture pe Ceauºescu, iar consecinþeleau fost dramatice pentru cetãþenii acestei þãri.

În zorii zilei de vineri, 22 decembrie, strãzile din centrul capitalei aufost mãturate, iar sângele curãþat cu jeturile de apã ale pompierilor.Maºini blindate ºi militari în uniformã de rãzboi au fost masaþi la intrãrilespre Piaþa Palatului. În clãdirea Comitetului Central au fost aduºi circa 1000 de militari de la Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi de la Direcþia a V-a a Securitãþii, cu misiunea de a apãra aceastã citadelã a regimului21.

Vestea represiunilor din noapte de 21/22 decembrie s-a rãspândit cafulgerul în Capitalã ºi a amplificat starea de revoltã. Pe baza indicaþiilorsuperioare, dupã „spargerea“ mitingului, activiºtii de partid, precum ºiconducãtorii de întreprinderi ºi instituþii nu au pãrãsit locurile lor demuncã, ci au rãmas în rândul „oamenilor muncii “. În acele ore s-arealizat, aproape peste tot, o solidaritate între toate persoanele prezente.Starea de revoltã a generat dorinþa de a se organiza ºi acþiona pentruînlãturarea dictatorului Nicolae Ceuºescu. Prin telefon, dar ºi prindeplasarea de la o întreprindere la alta, cei mai mulþi activiºti de partids-au informat reciproc asupra celor petrecute în centrul Capitalei,desprinzându-se concluzia cã trebuie sã se iasã în stradã de la primeleore ale dimineþii.

Ieºirea muncitorilor în stradã avea sã constituie factorul determinantal zilei de 22 decembrie, când Ceauºescu a fost înlãturat de la putere.Încã de dimineaþã, de pe la ora 5.30, muncitorii de pe marile platformeindustriale – Pipera, Republica, „24 August“, I.M.G.B. (Întreprindereade Maºini Grele Bucureºti) º.a. – s-au îndreptat spre centrul oraºului.Era, desigur, o reacþie spontanã faþã de asasinatele care au avut loc, darºi o anumitã organizare. Manifestanþii au pornit în ordine, purtaupancarte pe care era scris: „Jos cãlãul!“, „Jos dictatura!“, „JosCeauºescu!“, „Vom muri ºi vom fi liberi!“, „Noi suntem poporul / Joscu dictatorul!“, „Libertate! Libertate!“. Între manifestanþi se aflau ºitineri de 12-13 ani care scandau „Vom muri ºi vom fi liberi!“.

În jurul orei 8, Ilie Ceauºescu a avut o discuþie cu fratele sãu, însediul Comitetului Central, cãruia i-a spus: „Situaþia este deosebit decriticã. Trebuie destituit guvernul“. Nu a primit nici un rãspuns. ApoiIlie Ceauºescu s-a deplasat la sediul Ministerului Apãrãrii Naþionale,unde a întocmit o listã cu membrii noului guvern, dupã care a cerut

226

Ioan Scurtu

21 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere…, p. 168

viceamiralului Dinu sã-i convoace pe ataºaþii militari ai UniuniiSovietice ºi Chinei22.

În jurul orei 8.30, zona centralã a Capitalei era ocupatã demanifestanþi. La ora 9.10, ministrul Apãrãrii Naþionale, generalulVasile Milea a transmis (prin indicativul Rondoul) urmãtorul ordin:„Nu se trage în oameni. Militarii sã se retragã lângã tehnica de luptã, sãnu provoace ºi sã nu rãspundã la provocãri“23. Forþele de ordine nu aumai intervenit. TAB-urile aduse la faþa locului au rãmas în mulþime,militarii discutând cu manifestanþii, asigurându-i cã nu vor recurge laacte de violenþã24.

Nici mãcar în ceasul al 12-lea, Ceauºescu nu a acceptat sã cedeze.El i-a reproºat generalului Milea cã nu a fost în stare sã restabileascãordinea deplinã. Ministrul Apãrãrii Naþionale, cuprins de remuºcãripentru implicarea sa în represiunile din noaptea precedentã ºineacceptând sã-ºi lege numele de alte jertfe umane, a decis sã-ºi punãcapãt zilelor. În jurul orei 9.30, el s-a sinucis în clãdirea ComitetuluiCentral. Actul lui Vasile Milea marca „prin sacrificiul de sine, semnalulrupturii totale între armatã ºi «comandantul suprem»“25. Vesteasinuciderii lui Milea l-a bulversat pe Ceauºescu. Aflat în clãdireaComitetului Central, Ilie Verdeþ – care cunoºtea situaþia în Capitalã – s-a dus la Ceauºescu, pe care l-a gãsit „într-o stare deplorabilã, aºa cumera el în momente foarte grele ºi îºi pierdea echilibrul“. Verdeþ i-a cerutsã nu se tragã în oameni, iar Ceauºescu a rãspuns: „Nu s-a tras ºi nu seva trage în oameni“. În timp ce rostea aceste cuvinte, „a început sãtremure ºi atunci a spus: «Dar, avem trãdarea. A trãdat þara ºi poporulgeneralul Milea»“26.

La ora 9.45 a început ultima ºedinþã a Comitetului PoliticExecutiv27. Nicolae Ceauºescu l-a luat la întrebãri pe Radu Ion: „Ce-aifãcut, Radu?“ La care acesta a rãspuns: „Am fost, aºa cum aþi ordonat.A fost imposibil sã intrãm în discuþii. Nu am izbutit sã intrãm în uzinã.Plecau de la ICEM ºi de la Turbomecanica din Militari. Au plecat ºi dela «23 August». Tovarãºul Avram nu a putut sã-i reþinã. S-a oprit toatã

227


22 Alesandru Duþu, op. cit., p. 183-18423 Ibidem.24 Sfârºitul dictaturii…, pp. 38-3925 Armata românã în revoluþia din decembrie 1989, p.11226 Ilie Verdeþ, In memoriam, f.a., pp. 86-8727 Stenograma din 22 decembrie 1989 (ªedinþa C.P.Ex. – în sediul Comitetului

Central al P.C.R.), în Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere…, p. 289; ConstantinSava ºi Constantin Monac, op. cit. p. 78-81; „Clio 89“, nr. 1/2007, p. 147-151

activitatea la cuptoare“. Nicolae Ceauºescu: „Acum reiese clar cãacþiunea este bine organizatã ºi pusã la punct. Cu puþin înaintegeneralul Milea s-a împuºcat“. A precizat: „Generalul Milea a plecat dela mine ºi dupã douã minute am fost informat cã s-a împuºcat. Avândîn vedere ºi comportarea sa în aceastã perioadã reiese cã el, de fapt, asabotat aplicarea mãsurilor ºi a lucrat în strânsã legãturã cu strãinii.Acest lucru reiese clar. S-a creat o situaþie gravã“.

Apoi el i-a întrebat pe membrii C.P.Ex.: „care este hotãrât sã lupteºi care nu?“ ºi s-a adresat direct lui Paul Niculescu-Mizil, iar acesta arãspuns printr-o întrebare: „Dacã lupt, sau nu lupt?“ Într-o formã saualta, toþi au declarat cã „luptã“. Ceauºescu a continuat: „Sã declarãmimediat starea de necesitate în întreaga þarã. Aceasta este conformConstituþiei ºi este dreptul preºedintelui. Nu trebuie sã convocãmConsiliul de Stat“. Toþi cei prezenþi au fost de acord. Silviu Curticeanua afirmat cã, dacã manifestanþii trag în militari, „tragem ºi noi“.Gheorghe Rãdulescu a apreciat cã trebuia „evitatã vãrsarea de sânge“,Dãscãlescu a spus cã „trebuie sã chibzuim dacã trebuie sã tragem înmuncitorii cinstiþi“, dar Tudor Postelnicu a replicat cã „nu muncitoriicinstiþi sunt aceia care vor deschide focul, ci lepãdãturile ºi pleava“.Nicolae Ceauºescu a þinut sã precizeze: „Sigur cã nu putem trage înmuncitori. Noi suntem reprezentanþii muncitorilor ºi nu putem trage înmuncitori, dar sunt ºi lichele”. El a conchis: „Trãdãtorul Milea este devinã ºi probabil cã mai sunt ºi alþii“. Nicolae Ceauºescu a menþionat cãl-a chemat pe primul adjunct al ministrului, generalul Victor AtanasieStãnculescu, care „este deja a dispoziþia mea“. ªedinþa s-a terminatîntr-o stare de confuzie:

N. Ceauºescu: Ce facem?Vlad Iulian: Procedãm cum aþi spus.Tudor Postelnicu: Aºa facem“.Nu este însã clar ce a „spus“ secretarul general al partidului.

Cuvintele cu care se încheia aceastã ultimã ºedinþã a ComitetuluiPolitic Executiv aratã limpede cã Ceauºescu nu mai era stãpân pesituaþie. Intransigenþa din ziua precedentã cedase în faþa ºtirii cã înstradã ieºiserã muncitorii. Clasa muncitoare nu numai cã nu sprijinearegimul, dar se ridicase împotriva acestuia. Oarecum resemnat,Ceauºescu a trebuit sã declare cã „nu putem trage în muncitori“. Fãrã ada ordin armatei sã se retragã în cazãrmi, Ceauºescu abandonasepractic ideea folosirii forþei împotriva demonstranþilor. Dar nici mãcaratunci, când fuseserã omorâþi oameni, nici un membru al acestui

228

Ioan Scurtu

organism nu a avut curajul sã se disocieze de secretarul general ºi depolitica lui, inclusiv de represiunile din noaptea precedentã.

Dupã ºedinþã, Nicolae Ceauºescu a cerut sã se elaboreze un decretprezidenþial privind introducerea stãrii de necesitate în întreaga þarã.Decretul, citit la radio la ora 10.11, ºi la Televiziune de la ora 10.50,menþiona: „Având în vedere încãlcarea gravã a ordinii publice prin acteteroriste, de vandalism ºi de distrugere a unor bunuri obºteºti“, în temeiulart. 75 de Constituþie se instituia starea de necesitate în întreaga þarã.Toate unitãþile armatei, Ministerului de Interne ºi formaþiunile patrioticeerau puse în stare de alarmã. Pe timpul stãrii de necesitate se interziceauorice întruniri publice, precum ºi circulaþia în grupuri mai mari de cincipersoane; se interzicea circulaþia pe timpul nopþii, începând cu ora 23, cuexcepþia persoanelor care lucrau în schimbul de noapte etc. Decretul seîncheia cu aceste cuvinte: „ Întreaga populaþie a þãrii este obligatã sãrespecte cu stricteþe legile þãrii, ordinea ºi liniºtea publicã, sã aperebunurile obºteºti, sã participe activ la înfãptuirea normalã a activitãþiieconomico-sociale“. Decretul nu a avut nici o urmare practicã; în stradãse aflau sute de mii, poate milioane de români, în întreaga þarã, undescandau împotriva lui Ceauºescu ºi a regimului sãu28.

Momentul psihologic decisiv s-a consumat la ora 10.59, când, lapostul de radio s-a anunþat cã ministrul Apãrãrii Naþionale „a acþionatca un trãdãtor, împotriva independenþei ºi a suveranitãþii României ºi,dându-ºi seama cã este descoperit, s-a sinucis“. În acel moment existasentimentul cã generalul Vasile Milea a fost împuºcat la cererea luiNicolae Ceauºescu, deorece ministrul refuzase sã execute ordinul de aînãbuºi în sânge revolta popularã. Rãmasã fãrã comandantul einemijlocit, armata a fraternizat cu manifestanþii, care au primit astfeldrum liber pentru a lua cu asalt clãdirea Comitetului Central.

Generalul Stãnculescu sosise de la Timiºoara în cursul nopþii ºipentru a se sustrage de la o eventualã implicare a sa în represiuneamanifestanþilor din Bucureºti s-a deplasat la Spitalul Militar Centralunde ºi-a pus piciorul în ghips, dupã care a revenit acasã. Primind îndimineaþa zilei de 22 decembrie ordin de la Nicolae Ceauºescu sã seprezinte imediat la Comitetul Central, Stãnculescu s-a conformat.

Imediat ce a ajuns, în jurul orei 10, Ceauºescu i-a cerut sã preiaconducerea Armatei, deoarece ministrul Vasile Milea s-a sinucis.

229


28 Televiziunea Românã. Revoluþia românã în direct, vol. I. Coordonator MihaiTatulici, Bucureºti, Tiparul Combinatul Poligrafic Bucureºti, 1990, p.19

Aºadar, generalul Stãnculescu a devenit ministrul Apãrãrii Naþionaleprintr-un ordin verbal, în acea situaþie nemaipunându-se problemaelaborãrii unui decret prezidenþial, care sã fie semnat de Ceauºescu ºipublicat în „Buletinul oficial“.

Informat cã spre sediul Comitetului Central se îndreptau douã regi-mente, unul de tancuri ºi unul mecanizat, Stãnculescu a cerut cãpita-nului Marius Tufan, de la grupa operativã de transmisiuni a armateiaflatã în clãdirea C.C., sã comunice „numaidecât ordinul meu sã seîntoarcã în cazãrmi“. Generalul a apreciat corect situaþia, deoarece erapractic imposibil ca armata sã câºtige în confruntarea cu zecile de miide manifestanþi care ocupaserã centrul Capitalei. Dupã ce a dat acestordin, Stãnculescu a venit la Nicolae Ceauºescu, raportându-i cã „uni-tãþile sunt pe drum ºi vor ajunge, sper, la timp, dar presiunea din piaþãa crescut ºi trebuie sã vedem ce soluþie avem, pãrerea mea este: «Maibine ar fi sã plecaþi din sediu»“29. La rândul sãu, generalul Iulian Vlada dat ordin trupelor de securitate, care asigurau zona Pieþei Palatului ºia sediului C.C. al P.C.R., sã nu se tragã în mulþimea care afluia spreacest perimetru30. Un ordin similar a transmis, din dipoziþia generaluluiVlad, ºi generalul Romeo Câmpeanu, locþiitorul inspectorului generalal Miliþiei31.

Practic, de la orele 10.15, Nicolae Ceauºescu era abandonat de toatestructurile de forþã: Aramtã, Securitate, Miliþie. În acel moment,Comitetul Politic Executiv nu mai putea lua vreo decizie, iar membriiacestuia nu aveau curajul sã-i propunã sã-ºi prezinte demisia. NicolaeCeauºescu, bolnav de diabet, bulversat de evoluþia evenimentelor, eraincapabil sã mai acþioneze. Ieºirea muncitorilor în stradã, dupã repre-siunea din noaptea precedentã, „trãdarea“ generalului Milea, ºtirea cãmulþimile afluiau spre Comitetul Central scandând lozinci împotrivalui, erau fapte pe care Ceauºescu nu le înþelegea ºi nu le putea accepta.Voinþa lui era paralizatã ºi nu mai avea cui se adresa. Elena Ceauºescuera alãturi de el, iar cei doi mai ieºeau din când în când pe hol, unde seaflau militari ºi lãzi cu armament, dar nu ºtiau ce sã le spunã, astfel cãse retrãgeau din nou în biroul secretarului general. MembriiComitetului Politic Executiv, prezenþi în sediu, erau ºi ei descumpãniþi,

230

Ioan Scurtu

29 Generalul Revoluþiei…, pp. 40-4130 Cristian Troncotã, Duplicitarii…, p. 12431 Alex Mihai Stonenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, Bucureºti,

Editura RAO, 2004, p. 409

nu aveau nici o reacþie, ieºeau pe hol, se priveau unii pe alþii, temãtori,apoi se închideau în birourile lor.

Decretul privind instituirea stãrii de necesitate a mai fost difuzat decâteva ori la radio ºi la televiziune. Emisiunea TV s-a închis la ora11.4632. În acel moment s-a pus capãt unei epoci din istoria televiziuniiromâne, ca instrument de propagandã în slujba socialismului totalitar. Arfi trebuit, conform programului tipãrit, ca emisiunea sã se reia la ora 19cu telejurnalul, urmat de documentarul Deplina independenþã economicãºi politicã a þãrii – realizare istoricã a epocii Nicolae Ceauºescu, realizatde Vartan Arachelian, apoi un alt documentar: România în lume (redactorPaul ªoloc) etc., pânã la ora 22, când programul se încheia. La radioprogramul a continuat cu difuzarea unor cântece patriotice.

Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie a fost adusã la cu-noºtinþa opiniei publice mondiale încã din zorii zilei de 22 decembrie.Mulþi cameramani strãini, instalaþi la ferestrele Hotelului Intercon-tinental au filmat scene de groazã, pe care le-au transmis apoi în eter.

Conducerea sovieticã se menþinea, în continuare, într-o poziþierezervatã, dar dorea sã cunoascã punctele de vedere ale þãrilor vecineRomâniei, care erau bine informate despre evenimentele de la Bucu-reºti. Adjunctul ministrului de Externe sovietic, Aboimov, l-a primit, îndimineaþa zilei de 22 decembrie, Józef Birnbauer, consilierul Amba-sadei Ungariei la Moscova, cãruia i-a comunicat atitudinea lui Ceau-ºescu faþã de declaraþiile fãcute de ªevardnadze la Bruxelles în legãturãcu victimele din România, precizând cã partea sovieticã a respins cuhotãrâre asemenea acuzaþii. Józef Birnbauer a declarat cã el nu deþineainformaþii suplimentare, dar ºtia cã “la Budapesta era pânã de curând oatmosferã de doliu ºi de îngrijorare”, cã se rãspândise zvonul potrivitcãruia Tökes ar fi fost ucis. Diplomatul era convins cã “evenimenteleultimelor ore vor schimba dramatic aceastã stare de spirit.“33

Aboimov a avut în aceeaºi dimineaþã o discuþie cu ambasadorulIugoslaviei, la cererea acestuia; el a þinut sã transmitã pãrþii sovieticeinformaþiile pe care le deþinea, în principal de la consulul general alIugoslaviei la Timiºoara ºi de la numeroºi cetãþeni iugoslavi întorºi dinRomânia. El a descris evenimentele din Timiºoara de dupã 16decembrie: “Sursele iugoslave spun cã în ciocniri au murit câteva sute

231


32 Teodor Brateº, Trilogia revoluþiei române în direct. Câteva zile din viaþã, vol. I.22 decembrie în studioul 4 al TVR, Bucureºti, Editura Ager-Economistul, 2004, p. 86.

33 Documente din arhivele ruseºti, loc. cit.

de oameni, estimãri neverificate spun cã victimele depãºesc 2.000 […]Muncitorii au ocupat uzinele ºi ameninþã sã le arunce în aer, dacãoficialitãþile nu satisfac cererile oamenilor”. Oficialii Consulatuluiiugoslav au aflat cã “unii soldaþi ºi miliþieni aratã simpatie faþã dedemonstranþi. S-au auzit ºi sloganuri de genul <Armata nu va împuºcastudenþi ºi copii de ºcoalã>”.34

În Bucureºti, evenimentele se precipitau cu o vitezã uluitoare. Laora 11, la Ambasada SUA au venit ambasadorii Belgiei, Franþei, Spa-niei, Marii Britanii ºi Olandei care s-au retras în “camera securizatã aAmbasadei, un clopot de sticlã”, unde au discutat “ceea ce trebuie sãfacem”. 35 Aceºtia se implicaserã în sprijinirea disidenþilor, fãcându-levizite la domiciliu, primind scrisori de la ei pe care le expediau la “Eu-ropa Liberã”, trimiseserã guvernelor lor documente ºi materiale pri-vind situaþia din România, pe care acestea le-au folosit pentru acondamna regimul Ceauºescu.

Nu au apucat sã convinã asupra a ceea ce urmau sã facã, deoarece Ni-colae Ceauºescu îºi trãia ultimele ore în calitatea sa de secretar general alP.C.R. ºi de preºedinte ale Republicii Socialiste România. Mulþimeaaflatã în zona Piaþa Universitãþii – Hotel Intercontinental – Piaþa Romanãa început sã se deplaseze spre Comitetul Central, fãrã a întâmpina vreorezistenþã din partea forþelor de ordine; în câteva minute a ocupat PiaþaPalatului, pregãtindu-se sã ia cu asalt clãdirea Comitetului Central.

Nicolae Ceauºescu a ieºit în balcon pe la ora 11.30, cu o portavoceîn mânã, încercând sã potoleascã spiritele. Nu a reuºit sã vorbeascã,deoarece a fost întâmpinat cu huidieli, iar mulþi au aruncat în direcþiasa cu diverse obiecte aflate la îndemânã. Dezorientat ºi incapabil sã maifacã faþã situaþiei, a trebuit sã se retragã.

La Ministerul Apãrãrii Naþionale, Ilie Ceauºescu l-a primit în jurulorei 12.00 pe reprezentantul Tratatului de la Varºovia ºi pe ataºatulmilitar sovietic pe care i-a informat cã în cursul zilei se va anunþaconstituirea unui nou guvern ºi ruga ca Uniunea Sovieticã sã deadovadã de reþinere, deoarece cercurile imperialiste au organizat uncomplot internaþional cu scopul de a distruge socialismul ºi de a scoateRomânia din sistemul socialist ºi din Tratatul de la Vraºovia. Ilie

232

Ioan Scurtu

34 Ibidem 35 Martor al revoluþiei: Coen Stork, fost ambasador al Olandei în România (1988-

1993), în Revista “22”, din 24 decembrie 2007 – 7 ianuarie 2008.

Ceauºescu s-a declarat convins cã poporul român era capabil sã-ºirezolve singur problemele.36

În sfârºit, dupã ce timp de o sãptãmânã conducerea sovieticã a evitatsã-ºi exprime public poziþia faþã de situaþia din România, în dimineaþazilei de 22 decembrie, Congresul Deputaþilor Poporului ai U.R.S.S. a fostinformat de Gorbaciov cã a primit veºti de la Ambasada sovieticã la Bucu-reºti despre evenimentele din noaptea precedentã, drept care a propuselaborarea unei declaraþii politice. Declaraþia, adoptatã cu o covârºitoaremajoritate (1 809 voturi pentru, 32 împotrivã ºi 65 de abþineri), aveaurmãtorul conþinut: “Congresul Deputaþilor Poporului ai U.R.S.S. îºiexprimã îngrijorarea serioasã în legãturã cu ºtirile referitoare laevenimentele dramatice din România, care au dus la victime omeneºti.Aceasta trezeºte un sentiment de profund regret. Ne exprimãm speranþacã, în cel mai scurt timp, în România vor fi gãsite posibilitãþi de regle-mentare paºnicã a problemelor apãrute, în spiritul rãbdãrii, umanismuluiºi respectãrii drepturilor omului.”37 În timp ce la Moscova se adopta acestdocument, în Bucureºti revoluþionarii pãtrundeau în clãdirea ComitetuluiCentral, iar militarii din interior, deºi aveau la dispoziþie armament ºimuniþie, nu au opus rezistenþã. Mulþi revoluþionari au pus mâna pe arme,fiind gata sã riposteze în cazul cã ar fi atacaþi.

Generalul Neagoe, ºeful Direcþiei a V-a din Ministerul de Interne, a avutiniþiativa solicitãrii unor elicoptere cu care sã fie evacuaþi Nicolae Cea-uºescu ºi ceilalþi lideri politici. Generalul Stanculescu a vorbit cu generalulIosif Rus, comandantul Aviaþiei, sã trimitã elicopterele; unul dintre ele aaterizat pe clãdirea Comitetului Central. Când primii revoluþionari au ajunspe platforma clãdirii, Nicolae Ceauºescu, Elena Ceauºescu, precum ºi EmilBobu ºi Manea Mãnescu erau deja urcaþi în elicopter. Un militar, maiorulDavid Aurel, le-a cerut sã se opreascã: “Vã rog, rãmâneþi pe loc! Vã rog sãnu vã apropiaþi!” Aparatul a decolat în direcþia Bulevardului Magheru,pentru a nu survola piaþa ocupatã de manifestanþi.

La ora 12.06, când Nicolae Ceauºescu a pãrãsit Comitetul Central,care simboliza centrul vital al puterii politice în România, regimulsocialist-totalitar se prãbuºise. Zecile de mii de oameni care se aflau înPiaþa Palatului au privit decolarea ºi depãrtarea elicopterului cusentimentul cã au scãpat de cel mai sângeros dictator din istoria României.

233


36 Viceamiral (r) ªtefan Dinu, Condamnat de discreþie, p.243; Idem Ce am fãcut,ce am vãzut, ce am auzit, ce ºtiu sigur, în “Dosarele istoriei”, nr. 12/2006, p. 39

37 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia românâ…, p. 206

Dintr-un alt elicopter au fost lansate manifeste în care era scris: “Duºmaniiv-au ademenit sã faceþi rãu þãrii. Aceºtia doresc haosul ºi dezordinea, cape acest fond sã cucereascã Transilvania, România întreagã. Opriþiacþiunile nechibzuite pânã nu este prea târziu”38 Manifestele fuseserãtipãrite de Secþia Propagandã Specialã a Ministerului Apãrãrii Naþionale.*

Pentru a evita o stare de confuzie în rândul militarilor, la ora 13.00,generalul Stãnculescu a semnat o notã telefonicã prin care dãdea ordin caarmata sã se subordoneze numai Ministerului Apãrãrii Naþionale.39 Cucâteva minute înainte de cãderea lui Ceauºescu (la ora 14.00, oraMoscovei – ora 13.00 ora României), ambasadorul român Ion Bucur afost convocat la Ministerul de Externe, unde I.P. Aboimov a exprimatpunctul de vedere al conducerii sovietice în legãturã cu expunerea lide-rului român din 20 decembrie: „În spiritul sinceritãþii, caracteristic pentrurelaþiile dintre noi, am dori sã vã spunem cã ne-a surprins tonul acestuiaºi afirmaþia privind poziþia ºi rolul U.R.S.S. în legãturã cu evenimenteledin Timiºoara. Noi respingem hotãrât declaraþiile privind campaniaantiromâneascã ce s-ar desfãºura în UR.S.S., nemaivorbind de acuzaþiapotrivit cãreia, chipurile, acþiunile împotriva României ar fi planificate încadrul Tratatului de la Varºovia. Asemenea afirmaþii sunt neîntemeiate ºiabsolut innacceptabile. La fel de absurde sunt ºi declaraþiile unor persoaneoficiale româneºti despre intenþiile pe care le-ar avea U.R.S.S., de a efec-tua o intervenþie în România”. Adjunctul ministrului de Externe a reiteratfaptul cã þara sa respectã principiul suveranitãþii, independenþei, egalitãþiiîn drepturi, neamestecului în treburile interne, dar pentru cã în România s-au înregistrat victime omeneºti, cetãþenii sovietici ºi-au exprimat“îngrijorarea serioasã ºi regrete profunde”. Aboimov a þinut sã aminteascãfaptul cã Uniunea Sovieticã s-a pronunþat împotriva convocãrii Consiliu-lui de Securitate în legãturã cu evenimentele din România, considerând cãaceasta ar însemna amestecul în treburile interne ale unui stat suveran dinpartea unei organizaþii internaþionale. Diplomatul sovietic a încheiat cuafirmaþia cã Uniunea Sovieticã dorea dezvoltarea în continuare a relaþiilorîntre cele douã þãri “în interesul popoarelor noastre, cauzei pãcii ºisocialismului.”40

234

Ioan Scurtu

38 Sfârºitul dictaturii…, p. 44* Grigore Buciu avea sã precizeze cã în dimineaþa zilei de 22 decembrie, la ora

9.00, a fost chemat de colonelul Arãdãroaice care i-a cerut sã transporte mai multepachete în care se aflau “mii de exemplare douã-trei tipuri de fluturaºi”, la Baza 90Aviaþie de la Otopeni ºi predate echipajului unui elicopter (Grigore Buciu, Cum mi-ampetrecut revoluþia…, pp. 73-74)

39 Generalul Revoluþiei…p.5340 Principiul dominoului…, pp. 484-485

4. INSTAURAREA NOII PUTERI

În dupã amiaza zilei de 22 decembrie 1989 o parte dintrerevoluþionari a rãmas în clãdirea C.C. ºi în Piaþa Palatului, alþii s-auîndreptat spre postul naþional de Radio ºi unii spre Televiziune.Securiºtii care pãzeau cele douã instituþii nu au opus nici o rezistenþã,lãsându-le cale liberã. Directorul general al Televiziunii, PetreConstantin, s-a adresat revoluþionarilor: “Vã rugãm sã vorbiþi, poftiþi înemisie, spuneþi ce aveþi de spus”.1 Cei care au discutat cu PetreConstantin reluarea transmisiei au fost Cazimir Ionescu, Mihai Voicu,Bebe Ivanovici. Vestea fugii lui Nicolae Ceauºescu a fost anunþatã deteleviziunea românã, în jurul orei 13, prin intervenþiile actorului IonCaramitru ºi poetului Mircea Dinescu

La Radio, un grup de manifestanþi a încercat sã intre în clãdirespãrgând geamurile. A intervenit Alexandru Mironov care le-a cerut sãnu recurgã la acte de violenþã ºi sã intre în ordine pentru a se adresa þãriide la microfon. Apelul sãu a fost ascultat, astfel cã la postul naþional s-au transmis luãrile de cuvânt ale persoanelor din interior, cât ºi ale celorveniþi din stradã. Radioul a devenit un instrument al revoluþiei. Auvorbit Mircea Munteanu, Alexandru Mironov, Carol Mãlinescu, ViorelPopescu ºi alþi lucrãtori din aceastã instituþie, precum ºi Ana Blandiana,Mircea Ciobanu, Alexandru Arºinel etc. Din iniþiativa lui Sorin Helmisau fost unificate toate programele de radio, pe România Actualitãþi2, iarstudiourile teritoriale din Cluj, Iaºi, Timiºoara, Tg. Mureº, Craiova ºi-au reluat activitatea, transmiþând evenimentele din zona respectivã.Coordonatorul emisiunilor era Gheorghe Gherasim.3 Astfel, a începuttransmiterea revoluþiei în direct.4

La rândul sãu, Emanuel Valeriu a tranims, prin telefon, dinBucureºti, primul reportaj despre revoluþia românã recepþionat de“Europa Liberã”, care l-a difuzat imediat.5

Mass-media a jucat un rol excepþional în acel sfârºit de decembrie1989. Vestea despre fuga lui Ceauºescu a generat un val de entuziasm

235


1 Timpul care a învins teama, p. 3182 Ibidem, p. 1403 Ibidem, p. 2004 Vezi, pe larg, Teodor Brateº, Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989 – o zi în

studioul 4, Bucureºti, Editura Scripta, 19925 Emanuel Valeriu, Faþa necunoscutã a “Europei Libere”, Bucureºti, Editura

Lumina Lex, 2001, p. 9.

în întreaga þarã. Cuvântul “libertate” era pe buzele tuturor, oamenii seîmbrãþiºau, maºinile cu farurile aprinse claxonau anunþând victoria: Sescnada:“Ole, ole, Ceauºescu nu mai e!”

Entuziasmaþi erau ºi reprezentanþii statelor occidentale acreditaþi înBucureºti, socotind cã înlãturarea lui Ceauºescu era ºi victoria lor.Ambasadorul olandez Coen Stork, aflat la Ambasada SUA, avea sãrelateze: “Nu ºtiam ce se va întâmpla cu Ceauºescu, dar trebuia sã fiesfârºitul. Ne-am ridicat, cei 5-6 ambasadori care ne aflam acolo, ne-amîmbrãþiºat, era o atmosferã extrem de emoþionantã”.6

Cei mai mulþi revoluþionari au rãmas în continuare în Piaþa Pala-tului, pentru a asculta discursurile care se rosteau din balconul Comite-tului Central. În acele momente se înregistra o avalanºã de doritori sã-ºi exprime bucuria pentru eliberarea de sub dictaturã, sã mulþumeascãtineretului, ºi mai ales studenþilor, pentru sacrificiul fãcut, sã proclamelibertatea, democraþia, fericirea, credinþa în Dumnezeu. Cei mai activis-au dovedit unii actori, regizori ºi scriitori, dar nu au lipsit ºi opozanþii,mai mult sau mai puþin cunoscuþi, ai regimului Ceauºescu. Chiar vechiiactiviºti de partid, inclusiv unii membri ai Comitetului Politic Executiv(Dumitru Popescu, Gheorghe Rãdulescu, János Fazekaº) au venit lateleviziune pentru a-l înfiera pe “odiosul dictator”.

Totuºi, nimeni nu ºi-a asumat rãspunderea de a prelua conducerea înacele împrejurãri ºi de anunþa programul care urma sã fie îndeplinitdupã înlãturarea regimului Ceauºescu. La ora 13.30, generalulStãnculescu a semnat o notã telefonicã, în care se menþiona: “Unitãþilemilitare de pe întreg teritoriul þãrii se retrag în cazãrmi, în ordine ºi cucalm, fãrã a se lãsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitãþile mili-tare care sunt angajate în faþa sediilor comitetelor judeþene de partid vorcalma spiritele, fãrã sã tragã, dupã care se retrag în cazãrmi. În unitãþise va organiza apãrarea cazãrmilor ºi a tuturor obiectivelor militare.”7

Într-o altã notã telefonicã, transmisã la aceeaºi orã, generalulStãnculescu preciza: “Se vor executa numai ordinele primite de laministrul Apãrãrii Naþionale.”8

Faþã de cele ordonate, comandanþii militari trebuiau sã asigure pazaobiectivelor civile de importanþã deosebitã cu subunitãþi înarmate, caresã nu tragã decât în situaþia în care erau atacate de grupuri înarmate cuarme de foc. Pentru stabilirea prioritãþilor în asigurarea pazei, coman-

236

Ioan Scurtu

6 Martor al revoluþiei…, op. cit.7 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia românã…, pp. 308-3098 Ibidem, p. 309

danþii militari urmau sã se punã de acord cu reprezentanþii organelorlocale. Militarii care asigurau paza acestor obiective trebuiau sã poartepe braþul stâng banderola tricolorã9. Pe baza celor douã note telefonice– nr. 38 (de la ora 13) ºi nr. 39 (de la ora 13,30) – unii istorici ºineistorici au ajuns sã aprecieze cã Stãnculescu a dat o loviturã de statºi sprijinindu-se pe armatã, a preluat puterea în România.

O analizã, oricât de sumarã, a situaþiei din acea zi de 22 decembrie 1989conduce la concluzia cã notele telefonice menþionate au fost rezultatul uneisituaþii care nu fusese creatã de generalul Stãnculescu, ci de mare masã a po-pulaþiei, care devenise stãpânã pe stradã. În acel context, armata nu putea sãse confrunte cu sutele de mii de oameni; nu o fãcuse în dimineaþa zilei de22 decembrie, când Ceauºescu se afla încã la putere ºi cu atât mai puþin oputea face acum, când sentimentul victoriei le dãdea românilor ºi mai multcuraj10.

La ora 13.30, Nicolae Ceauºescu abandonase deja puterea ºi nu mai în-deplinea funcþia de comandant suprem al armatei, nici pe cea de secretargeneral al P.C.R. ºi nici de preºedinte al Republicii Socialiste România. Lo-vitura de stat înseamnã înlãturarea de facto a conducãtorului aflat la putere,dar la acea orã România nu mai avea un conducãtor. În consecinþã, gene-ralul Stãnculescu nu a avut împotriva cui sã dea lovitura de stat, întrucât oasemenea acþiune – dacã ar fi fost intenþia lui – rãmãsese fãrã obiect. La13.30, cel numit verbal de Ceauºescu în funcþia de ministru al Apãrãrii Na-þionale, a dat un ordin cãtre armatã, care se înscria în logica situaþiei con-crete.

Este semnificativ faptul cã generalul Stãnculescu a pãrãsit clãdirea Co-mitetului Central dupã ce a constatat cã elicopterul în care s-au îmbarcatNicolae ºi Elena Ceauºescu ºi-a luat zborul; dupã cum singur avea sãmãrturiseascã, s-a strecurat prin mulþimea care afluia spre ComitetulCentral ºi s-a deplasat pe jos pânã la fostul sediu al Ministerului ApãrãriiNaþionale, din strada Valter Mãrãcineanu (lângã Ciºmigiu), pentru a facerost de o maºinã cu care sã se deplaseze la Ministerul ApãrãriiNaþionale11. Ar fi un caz unic în istorie ca autorul loviturii de stat sã treacãprintre oameni ca un oarecare, neºtiut ºi necunoscut, deºi el era„stãpânul“, liderul care, cu o loviturã de mãciucã, a lichidat un întreg

237


9 Ibidem10 Vezi ºi Ioan Scurtu, „Lovitura de stat“ a generalul Stãnculescu, în „Historia“,

iunie 200611 Generalul Revoluþiei, pp. 45-46

regim politic. Dupã ce „autorul loviturii de stat” a reuºit sã obþinã maºinasolicitatã, a ajuns la Ministerul Apãrãrii Naþionale din cartierul DrumulTaberei, unde ºi-a scos piciorul din ghips. De aici ºi-a exercitat funcþia deministru, în condiþiile în care ministrul titular, generalul Vasile Milea, eramort, iar generalul ªtefan Guºã – ºeful Marelui Stat Major – nu sosise dela Timiºoara. Generalul Stãnculescu s-a prevalat de faptul cã era prim-adjunct al ministrului ºi cã fusese numit titular de Nicolae Ceauºescu.Ordinul sãu se referea strict la acþiunea armatei, care trebuia sã asigurepaza obiectivelor civile de importanþã deosebitã ºi sã nu tragã decât atuncicând ar fi atacatã. Autorul „loviturii de stat“ nu ºi-a arogat nici o funcþieîn stat, nu a numit nici o persoanã care sã conducã guvernul sau altestructuri politico-administrative. Din contra, el a cerut comandanþilormilitari sã se punã de acord cu reprezentanþii organelor locale, asupracãrora el – autorul „loviturii de stat“ – nu avea nici o influenþã.

Din momentul în care Nicolae Ceauºescu a pãrãsit clãdireaComitetului Central, care simboliza, ºi era de fapt, centrul vital al pute-rii, el nu mai putea exercita nici una din prerogativele sale constitu-þionale: comandantul suprem al forþelor armate, preºedintele Consi-liului Apãrãrii Republicii Socialiste România, preºedintele Republiciiºi al Consiliului de Stat; numirea ºi revocarea miniºtrilor, a membrilorTribunalului Suprem, stabilirea rangurile diplomatice etc.12 În calitatede secretar general al P.C.R., Ceauºescu avusese în subordine toateorganele ºi organizaþiile de partid, inclusiv pe primii secretari de judeþe,care erau în acelaºi timp ºi preºedinþii Consiliilor judeþene. A reducefuncþiile ºi puterea lui Ceauºescu la dimensiunea militarã, pentru a seputea justifica „lovitura de stat“, este o abordare simplistã. Ceauºescunu-ºi mai putea exercita puterea nu pentru cã Stãnculescu a transmisdouã ordine cãtre armatã, ci pentru cã, datoritã uriaºei presiunipopulare, a fost nevoit sã pãrãseascã pupitrul de comandã a þãrii.

Este un fapt arhicunoscut din istorie, cã o persoanã care dã o lovi-turã de stat se adreseazã imediat cetãþenilor, anunþându-i cã a preluatconducerea în acele momente excepþionale; dupã ce aruncã întreagavinã asupra celui rãsturnat de la putere, lanseazã un document progra-matic, sau mãcar câteva lozinci, privind modul cum va acþiona;populaþia este chematã la calm ºi liniºte, dându-i-se asigurãri cã totulva fi bine ºi cã în istoria þãrii începea o nouã epocã. În realitate, la 22decembrie 1989, generalul Stãnculescu nu s-a deplasat nici la Radio,

238

Ioan Scurtu

12 „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România“, nr. 45 din 28 martie 1974

nici la Televiziune, pentru a face asemenea anunþuri, ci a rãmas înbiroul de la Ministerul Apãrãrii Naþionale pentru a asigura conducereaoperativã a armatei ºi în primul rând de a evita o ciocnire între militariºi manifestanþi. De altfel, generalul Stãnculescu nu a manifestat nici oveleitate de lider politic, nu s-a adresat structurilor de stat civile, ci aaºteptat derularea evenimentelor pentru a se pune la dispoziþia noiiconduceri a þãrii, asigurând-o de sprijinul armatei. La ora 13.30 nuexista o asemenea conducere cãreia sã i se adreseze; în fapt, s-a creatun vid de putere, iar situaþia din þarã nu putea fi þinutã sub control.Starea de euforie era indusã de la Bucureºti, prin Radio ºi Televiziune,unde se perindau numeroºi cetãþeni – de diverse profesii ºi nivele depregãtire intelectualã – care, cu toþii, îºi exprimau bucuria cã Româniaa devenit lliberã, iar în faþa poporului se deschidea o erã de prosperitateºi fericire. În toate judeþele aveau loc asemenea manifestãri, darpopulaþia era atentã sã afle ce se întâmplã în Capitalã.

Cadrele aflate în conducerea þãrii, a judeþelor ºi comunelor, alesesau numite în timpul lui Nicolae Ceauºescu, nu-ºi mai puteau exercitafuncþiile, fiind anihilate prin acþiunea populaþiei, care a luat cu asaltsediile Comitetelor de partid ºi Consiliilor populare. În fiecare oraº aapãrut un „balcon“ din care se þineau discursuri, revoluþionariianunþând victoria împotriva dictaturii, începerea unei noi ere în istoriaRomâniei, întemeiatã pe democraþie ºi libertate. Având în vedereaceastã realitate, afirmaþia potrivit cãreia generalul Stãnculescu, printr-o „loviturã de stat“, a devenit stãpân pe situaþie, este de-a dreptulfantezistã. În acele ore nu mai exista în România nici o autoritate destat. Sediile organelor de conducere erau ocupate de manifestanþi, caredistrugeau tablourile lui Nicolae Ceauºescu, scoteau lozincile de pepereþi ºi aruncau în stradã cãrþile fostului dictator. Chiar dacã ar fi avutintenþia sã preia puterea în stat, generalul Stãnculescu nu avea cui sã seadreseze pentru a executa dispoziþiile sale.

Meritul generalului Stãnculescu este cã în acele împrejurãri, în carearmata rãmãsese fãrã ministru, deoarece numirea sa de cãtre NicolaeCeauºescu nu fusese anunþatã public, ºi-a asumat rãspunderea de aprelua comanda ºi de a fi ordonat retragerea militarilor în cazãrmi. Sescanda atunci: „Armata e cu noi!“, dar nu puteau fi excluse eventualeprovocãri, care ar fi dus la incidente ºi poate chiar la confruntãriviolente între civili ºi militari, cu consecinþe dezastruoase pentru þarã.

Disciplina militarã cerea sã existe un comandant, de la care sãporneascã ordinele ºi care sã fie executate de toate eºaloanele. În

239


condiþiile în care generalul ªtefan Guºã – ºeful Marelui Stat Major ºiînlocuitorul de drept al ministrului Apãrãrii Naþionale – nu sosise de laTimiºoara, organismul militar nu trebuia lãsat fãrã conducere, iarStãnculescu ºi-a asumat aceastã responsabilitate.

Totuºi, situaþia nu era foarte clarã. Generalul Stãnculescu fusesenumit ministrul Apãrãrii Naþionale printr-un ordin verbal al lui NicolaeCeauºescu, fãrã ca aceastã numire sã fie adusã la cunoºtinþa coman-danþilor de armatã ºi a celorlalþi factori de conducere. În mod normal,dupã moartea lui Milea, funcþia de ministru era ocupatã de ºefulMarelui Stat Major, iar mulþi generali ºtiau cã ªtefan Guºã era cel caredãdea ordine. Întors de la Timiºoara, Guºã s-a instalat la C.C. al P.C.R.ºi nu la Ministerul Apãrãrii Naþionale, iar efortul sãu de a lua legãturacu comandanþii s-a dovedit zadarnicã13. La TV s-a anunþat cã ministrulApãrãrii Naþionale era generalul Militaru, iar mai mulþi generali ºiofiþeri se erijau în comandanþi, dând ordine diferitelor unitãþi, când sãintre în cazãrmi, când sã se deplaseze în Bucureºti pentru a apãraRevoluþia. De aici au rezultat unele confuzii ºi ordine contradictoriicare i-au derutat pe cei care trebuiau sã le execute. Dupã ce s-a cerut caarmata sã se retragã în cazãrmi, peste câteva ore s-a ordonat ca aceastasã revinã în stradã, pentru a apãra obiectivele importante din oraºe.

Mulþi vorbitori din balconul Comitetului Central, de la Radio ºi dela Televiziune anunþau constituirea unui nou guvern ºi elaborarea unuiprogram revoluþionar. Între aceºtia, fostul prim-ministru ConstantinDãscãlescu, dar a fost huiduit de manifestanþi ºi obligat sã-ºi anunþedemisia, Ilie Verdeþ – ºi el fost prim-ministru –, nu a fost lãsat sã vor-beascã de mulþimea din faþa Comitetului Central. La un moment dat,din balconul Comitetului Central s-a strigat: „Sã vinã Corneliu Mãnes-cu sã formeze guvernul“; el fusese ministru de Externe ºi semnase„Scrisoarea celor ºase“ din martie 1989, drept care a fost „surghiunit“la marginea Bucureºtilor. Tentative de formare a guvernului seînregistrau pe diferite culoare de la Comitetul Central, de la Televiziuneºi chiar în stradã; ele nu durau mai mult de câteva minute. În prima saintervenþie televizatã, Mircea Dinescu anunþase: „Peste zece minutevom da un apel cãtre populaþie!“ Dar acest apel, care ar fi trebuit sãreprezinte un program, nu a mai fost redactat.

240

Ioan Scurtu

13 Cercetãtor ºtiinþific dr. Alexandru Oºca, Conducerea acþiunilor militare ºiangajarea forþelor armatei în Revoluþia din Decembrie 1989, în „Caietele Revoluþiei“,nr. 1/2007, p. 56

Nevoia unui program, a unei platforme care sã precizeze direcþia încare urma sã se îndrepte România era resimþitã de mulþi revoluþionari.Unii au trecut chiar la redactarea acestuia. Într-unul dintre studiouri,Radu Ciuceanu, Puica Buhoci-Ciuceanu ºi alþi câþiva au redactat oproclamaþie-program, care n-a mai apucat sã fie difuzatã pe post. Îndocument se propunea înfiinþarea unui Consiliu Naþional Român „caorgan executiv al þãrii“, abrogarea Constituþiei Republicii SocialisteRomânia ºi a organelor de stat, desfiinþarea PCR, organizarea dealegeri libere ºi asigurarea unui regim democratic14.

La ora 14.00, cãpitanul de rangul I Constantin Cico Dumitrescu s-aadresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarãºul Ion Iliescu, cucare am fost coleg*, sã vinã la Televiziune! Trebuie, tovarãºi, sã neorganizãm!“15. Rememorând acele evenimente, Ion Iliescu avea sãscrie: „În momentul când am hotãrât sã mã duc la televiziune, alegereamea era simplã: vroiam sã fiu prezent la locul unor fapte pe care leaºteptam ºi pe care le consideram hotãrâtoare pentru destinul þãrii […]Vãzând aceastã uriaºã descãtuºare de energii, mi-am spus cã lucrul celmai urgent era de a da coerenþã miºcãrii spontane a maselor, de a evitahaosul ºi anarhia, de a alcãtui un nucleu în jurul cãruia sã se poatãregrupa toate forþele capabile de a orienta dezideratele mulþimii ºi aorganiza acþiunile lor într-un program politic cu direcþie unitarã”16.Apariþia lui Ion Iliescu la televiziune, dupã câteva ore de la fuga luiNicolae Ceauºescu, a fost salutatã cu entuziasm de Teodor Brateº, carepreluase conducerea emisiunilor din studioul 4. De-a lungul timpului,Ion Iliescu îºi formase numeroºi prieteni, din rândul celor cu carelucrase la: Uniunea Asociaþiilor Studenþilor, Secþia Propagandã aComitetului Central al P.C.R., Comitetele judeþene de partid Timiº ºiIaºi, Consiliul Naþional al Apelor, Editura Tehnicã; iubitor de muzicã ºide teatru, avea cunoºtinþe în lumea artiºtilor ºi a multor intelectuali. Nueste de mirare cã, dintre cei care s-au perindat la televiziune în aceadupã-amiazã de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era persoana politicãcea mai cunoscutã ºi apreciatã.

Înzestrat cu un real simþ politic, el a înþeles cã în acel momenttrebuia sã se implice în organizarea noii structuri de putere pentru a

241


14 Textul documentului, în Arhiva IRRD, rând 1, doc. 106, f. 1-8 ºi în “Clio 1989”,nr.1/2009.

* În realitate, Cico Dumitrescu nu a fost, în nici o împrejurare, „coleg“ cu IonIliescu.

15 Revoluþia românã în direct, Bucureºti, 1990, p. 4016 Ion Iliescu, Revoluþia Românã…, pp. 38-39

împiedica extinderea haosului în þarã. A luat cuvântul la ora 14.35 ºi,dupã ce a salutat înlãturarea dictatorului Ceauºescu, a apreciat:„Poporul nostru trebuie sã dea dovadã de maturitate în aceste momente,sã ne putem organiza pe baze democratice. Vom constitui în cursulacestei zile un Comitet al Salvãrii Naþionale, care sã înceapã sã punãordine“17 El a cerut ca la ora 17.00 „toþi cei responsabili, care se potangaja în aceastã operã constructivã“, sã vinã la Comitetul Central:„Trebuie neapãrat sã ne organizãm, într-un Comitet de Salvare Naþio-nalã. Sã elaborãm un program de acþiune“. Aºadar, încã de la prima saapariþie publicã, Ion Iliescu s-a comportat ca un lider politic, hotãrât sã-ºi asume rãspunderea organizãrii României pe baze democratice.

De la Televiziune, Iliescu s-a deplasat la Ministerul ApãrãriiNaþionale, unde a discutat cu generalul Stãnculescu. Ulterior, Iliescuavea sã precizeze: „El ne-a oferit gãzduire ºi primele informaþii. Mi-amdat seama cã singura instituþie pe care ne puteam sprijini, în condiþiileacelea, era Armata. Acolo exista ºi reþeaua specialã de telefonie, careacoperea întreg teritoriul României“.18 Generalul Victor Stãnculescuavea sã redea acest moment astfel: „i-am spus lui Sergiu Nicolaescu cãîi trimit un TAB la Televiziune sã aducã pe cei de acolo, întrucât le potasigura protecþie la Ministerul Apãrãrii Naþionale. ªi atunci au venit laM.Ap.N. ºi Iliescu ºi Nicolaescu, cu Voican ºi încã unul, care tot aºaumbla cu automatul de gât, Montanu, iar aghiotantul le-a spus: «Nuintraþi aici cu armamentul, armamentul rãmâne aici!» Atunci m-aîntrebat Iliescu: «Care e situaþia?» ºi eu i-am spus: «Eu pot sã vã asigursecuritatea ºi liniºtea ºi vã pun la dispoziþie sala Consiliului Militar!»”.Generalul Stãnculescu aprecia cã “Iliescu nu prea ºtia ce sã mã întrebe,atunci i-am spus eu, situaþia la ora actualã era aºa, armata a intrat încazãrmi, repet – pot sã vã asigur securitatea ºi nu vom mai putea scoatearmata din cazãrmi din nou“. La întrebarea lui Dinu Sãraru: „Cum l-aþitratat? Ca un posibil conducãtor al Revoluþiei?“, Stãnculescu a rãspuns:„Am considerat cã este posibil sã fie conducãtor […] I-am acordatîncredere, ãsta a fost de fapt adevãrul, nu i-am spus concret: «Iacomanda ºi apucã-te de treabã!», dar l-am lãsat sã-ºi dea drumul sãmeargã pe ce vroia el, deci nu a fost o «te numesc ºi ai grijã ce faci deacum înainte… nu ºtiu ce»“. Generalul a explicat: „Tot timpul le-am

242

Ioan Scurtu

17 E un început în tot sfârºitul… Culegere selectivã din programele radiodifuzateîn zilele de 17-25 decembrie 1989, Bucureºti, Societatea Românã de Radiodifuziune,1998, p. 183

18 Marele ºoc în finalul unui secol scurt…, p. 188

asigurat masa, iar în sala de Consiliu le-am asigurat saltele, paturipliante ºi i-am pus pe toþi sã doarmã în noaptea aia în minister“19.

Relatarea generalului Stãnculescu, fãcutã în anul 2004, conþinedouã inexactitãþi: cei menþionaþi nu au venit la Ministerul ApãrãriiNaþionale aduºi de un TAB, ci au cãlãtorit cu maºini obiºnuite; aceºtiaau rãmas în noaptea de 22/23 decembrie la televiziune ºi nu au dormitîn acest minister. Dar fondul declaraþiilor rãmâne esenþial: anume cã, încalitatea pe care o avea, de ministru al Apãrãrii Naþionale, a oferit luiIon Iliescu ºi însoþitorilor sãi, protecþie personalã, salã unde sã aibã locdiscuþiile, hranã ºi locuri de dormit. Cu toate acestea, s-a formulat ideeacã la acea primã întâlnire: „Armata a predat puterea lui Ion Iliescu“20.Pentru a-i preda puterea, armata ar fi trebuit sã aibã acea putere, sã fiestãpânã pe situaþia din þarã, ca organismul de stat sã funcþioneze ºi sãse conformeze dispoziþiilor primite de la generalul Stãnculescu. Esteînsã cert cã în acea dupã-amiazã de 22 decembrie, vechiul aparat de statnu mai lucra, iar noua putere nu se constituise.

În acea atmosferã de confuzie generalã, Victor Stãnculescu a luat odecizie importantã: a asigurat noii puteri care se profila, în frunte cu IonIliescu, sprijinul Armatei, singura instituþie naþionalã care-ºi menþinusestructura organizatoricã ºi care acþiona în conformitate cu ordineleministrului Apãrãrii Naþionale. Mai mult, i-a pus la dispoziþie logisticanecesarã, de la reþeaua de telefoane, la paturile de dormit.

Prin decizia sa de a prelua comanda armatei române într-un momentdecisiv, generalul Victor Stãnculescu ºi-a legat numele de reuºitarevoluþiei din decembrie 1989. Nu este nevoie sã se forþeze datele ºirealitãþile istorice pentru a-i atribui acþiuni pe care nu le-a întreprins ºiacte pe care nu le-a comis. Generalul Stãnculescu s-a pus la dispoziþianoii puteri care s-a constituit în seara zilei de 22 decembrie ºi a executatdeciziile acesteia.

Revenind la desfãºurarea evenimentelor, se cuvine menþionat faptulcã, în acea atmosferã de euforie ºi de disoluþie a autoritãþii de stat, înmulte locuri, diverºi indivizi au început sã spargã magazinele (mai alescele alimentare) ºi sã fure produsele. Chiar în clãdirea ComitetuluiCentral se spãrgeau fiºete, se demontau lustre ºi telefoane, se rulaucovoare care erau apoi însuºite de „revoluþionarii“ de ocazie. Militariiaflaþi în interiorul clãdirii ºi-au pãrãsit posturile, abandonândarmamentul ºi muniþia. Profitând de ocazie, foarte mulþi revoluþionari

243


19 Generalul Revoluþiei…, pp. 56-59

au luat armele pentru a se apãra în eventualitatea unui atac din parteasecuriºtilor.

Un episod interesant s-a înregistrat la Centrul de Informaþii Externeal Securitãþii din strada Batiºtei, unde colonelul Ilie Ianculescu a datordin profesorului Petru Naghiu, ºeful Direcþiei Personal ºi Învãþãmânt,sã decupeze stemele de pe drapelele care fluturau în faþa clãdirii, dupãcare sã le arboreze din nou. Manifestanþii, care intenþionau sã ia cu asaltC.I.E., au început sã aplaude ºi sã strige „Veniþi cu noi!“, dupã care s-au îndreptat spre Piaþa Palatului21.

Foarte curând au început sã se rãspândeascã zvonuri alarmiste, careaveau credibilitate, deoarece nu era de aºteptat cã Nicolae Ceauºescu sãfi abandonat definitiv puterea. Cel care a lansat primul ideea cãrevoluþia era în pericol, a fost generalul Nicolae Militaru; acesta s-aprezentat la Televiziune în jurul orei 14.00 ºi a adresat un apel „latovarãºii generali care deþin funcþii de rãspundere în armata românã“(nominalizându-i pe generalii Guºã, Eftimescu, Topliceanu º.a.),cerându-le: „Opriþi mãcelul! Daþi ordine, opriþi mãcelul!“ 22 Apelul erasurprinzãtor, având în vedere cã în acele momente peste tot domnea ostare euforicã ºi nu se semnala nici un incident armat. Generalul ªtefanGuºã, ºeful Marelui Stat Major, avea sã aprecieze cã Nicolae Militaru„a lucrat dupã un plan dinainte stabilit, urmãrind sã destabilizezearmata ºi sã „reteze câteva capete“23*.

Un fost lucrãtor în specialitatea contrainformaþii militare avea sãaprecieze cã prin acele cuvinte „Opriþi mãcelul“ s-a urmãrit „rupuereaunitãþii de comandã a M.Ap.N.“, prin izolarea generalilor Guºã ºi Vlad,pentru ca „echipa moscovitã“ sã poatã lua puterea24. La radio ºi Tv auluat cuvântul mai mulþi militari, care au þinut sã precizeze cã armataeste alãturi de popor, au fãcut apel la unitate, pãstrarea calmului ºiordinei publice.

244

Ioan Scurtu

20 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea a II-a, p. 528

21 Revista „Periscop“ din decembrie 2008 (Interviu cu gen. brigadã (r) PetruNaghiu, cu titlul Nu am mers cu ei, dar am fost de partea lor!)

22 E un început…, p. 18223 Condamnat la adevãr…, p. 73* La 15 februarie 1990, generalul Nicolae Militaru, în calitate de ministru al

Apãrãrii Naþionale, aproba arestarea generalului Guºã, acuzat de genocid (fotocopiadocumentului se aflã în Arhiva Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989).

24 Valentin Raiha, În decembrie ’89 KGB a aruncat în aer România cucomplicitatea unui grup de militari, Editura Ziua-Omega Press Investment, 1995, p. 23

Forþele Ministerului de Interne ºi-au declarat ºi ele sprijinul pentrucauza revoluþiei. Generalul Romeo Câmpeanu, locþiitorul ºefului Ins-pectoratului General al Miliþiei, rãmas la conducerea acestei instituþii,a declarat la TV cã „miliþia este alãturi de popor“25. La rândul lor,securiºtii depuseserã armele, în baza ordinului dat de generalul Vlad.

În orele imediat urmãtoare asemenea apeluri s-au intensificat; Teo-dor Brateº, Victor Ionescu, Petru Popescu, Cornelius Roºianu, GeorgeMarinescu ºi alþi crainici, dar ºi diverºi revoluþionari din studioul 4cereau populaþiei sã vinã pentru a apãra Televiziunea. Aceeaºi stare despirit s-a instalat ºi la Radio. Aici, Mircea Munteanu, Viorel Popescu ºialþi salariaþi din aceastã instituþie, precum ºi revoluþionari care ajun-geau la microfon lansau apeluri cãtre populaþie sã fie vigilentã. În jurulorei 15, Viorel Popescu adresa urmãtorul apel: „Cetãþeni ai Bucureº-tiului, iatã, suntem informaþi cã Studiourile de Radiodifuziune sunt înpericol. Vã rugãm sã ieºiþi cu toþii în stradã, sã apãraþi clãdirea Radio-ului din Strada Nuferilor. Avem nevoie sã putem menþine victoria pecare am dobândit-o cu sânge, dragi cetãþeni ai României! Nu lãsaþi sãne scape victoria din mânã! Acum, ori niciodatã, trebuie sã seinstaureze libertatea în România! […] Ofiþeri ºi soldaþi români, oamenide ordine, cetãþeni ai Bucureºtiului, apãraþi aceste puncte strategicecare reprezintã Radio-ul ºi Televiziunea Românã! Faceþi un zid viu înjurul acestor importante mijloace de legãturã între noi toþi, fraþi români!Trebuie sã apãrãm victoria poporului!“ 26 La ora 17.00, acelaºi crainicanunþa cã în Piaþa Palatului „au avut loc acum câteva minute luptecrâncene“27 ºi fãcea apel la ºoferii de pe maºinile grele ºi basculante sãînconjoare clãdirea Radiodifuziunii pentru a nu permite pãtrundereateroriºtilor. Populaþia era îndemnatã sã apere revoluþia ºi sã lupteîmpotriva teroriºtilor care s-ar fi infiltrat în blocuri, pe la casa scãrilor,prin subsoluri ºi sunt gata sã arunce clãdirile în aer. În aceastã atmo-sferã, foarte mulþi cetãþeni s-au prezentat la întreprinderile ºi instituþiileîn care lucrau, au luat armele cu care erau dotate gãrzile patriotice(constituite în august 1968) ºi au ieºit în stradã; unii au obþinut armechiar de la militari. La intersecþii ºi în jurul principalelor clãdiri – înprimul rând ale Radiodifuziunii ºi Televiziunii – s-au constituit echipede revoluþionari, cu brasardã tricolorã pe braþ, care au început sã con-

245


25 Ion Suceavã, În numele adevãrului. Memorii, Bucureºti, Editura Venus, 1991,pp. 260-261 (textul intervenþiei lui Romeo Câmpeanu la TVRL)

26 E un început…, p. 18127 Ibidem, p. 230

troleze populaþia dacã avea pistoale, grenade ºi alte arme periculoasepentru soarta revoluþiei. Þara întreagã pãrea cã se scufundã în haos. Totce înseamnã autoritate, ordine, disciplinã erau expresii ale dictaturii,proprietatea de stat era ceauºistã ºi merita sã fie devalizatã. În multelocalitãþi au fost sparte vitrinele magazinelor ºi s-a furat tot ce putea ficãrat cu braþele, de la cutii cu conserve la haine de blanã; nu puþinimuncitori ºi-au însuºit bunuri ale întreprinderii la care lucrau; þãranii auînceput sã devalizeze Cooperativele Agricole de Producþie, însuºindu-ºi vite, cai, oi, maºini etc.

Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescu, dupã o scurtã oprire laSnagov, s-au îndreptat cu elicopterul spre Târgoviºte. Ei nu aveau oþintã precisã, iar afirmaþiile ulterioare, potrivit cãrora ar fi existat un„plan Z“ privind evacuarea ºefului statului într-o anumitã locaþie, cutoate dotãrile necesare pentru a conduce lupta de rezistenþã în vederearevenirii sale la putere, s-au dovedit a fi fanteziste*. Despre unasemenea plan s-a vorbit în 1968, dupã invadarea Cehoslovaciei, dar elnu a devenit niciodatã realitate.

În fapt, Ceauºescu era pãrãsit de toþi colaboratorii sãi, inclusiv depilotul Vasile Maluþan, care a anunþat cã elicopterul fusese reperat ºiexista pericolul sã fie doborât. Nicolae Ceauºescu a acceptat aterizareape ºoseaua Bucureºti-Titu, dupã care a coborât împreunã cu soþia. Ime-diat, elicopterul ºi-a luat zborul, cei doi rãmânând sã facã „autostopul“.Au urcat mai întâi în maºina unui medic, pânã în comuna Vãcãreºti,apoi în altã maºinã, care i-a condus la Centrul pentru Protecþia Plante-lor de lângã Târgoviºte. De aici au fost preluaþi de plutonierul de miliþiePaisie Constantin ºi de sergentul Enache Ion, cu o maºinã cu radar,având în faþã (ca antemergãtori) pe sergentul-major Sãftoiu Ion, sergen-tul-major Osman Andrei ºi sergentul-major Flueraru Dan cu o maºinãARO. Din maºina radar s-a þinut legãtura cu dispeceratul miliþiei.Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescu au fost transportaþi în pãdureaRãþoaia de lângã comuna Bocºani, unde au coborât în jurul orei 14.30.

În acest timp, la Radio ºi Televiziune se difuzau cele mai fantezistezvonuri despre Ceauºescu: a fugit în Iran sau în Coreea de Nord, s-arefugiat în munþi, de unde, împreunã cu numeroºi securiºti ºi teroriºti,

246

Ioan Scurtu

* Despre existenþa acestui plan a vorbit Ion Dincã la procesul membrilorComitetului Politic Executiv, dar faptele l-au contrazis; în decembrie 1989, NicolaeCeauºescu fusese abandonat de toþi colaboratorii sãi, chiar ºi de cei din gardapersonalã.

intenþioneazã sã revinã în Bucureºti pentru a înãbuºi revoluþia; înajutorul lui ar sosi armate strãine; au fost identificate elicoptere careveneau dinspre Marea Neagrã, România aflându-se în faþa uneiiminente agresiuni externe.

Primãriþa din Vãcãreºti, aflând de la doctorul respectiv pe cine atransportat, a telefonat la Televiziune, anunþând cã soþii Ceauºescu seîndreptau spre Târgoviºte. Din acel moment speculaþiile au început înlegãturã cu locul anume unde s-ar fi stabilit Ceauºescu pentru aconduce acþiunea de reprimare a revoluþiei. În realitate, cei doi aurãmas în pãdurea Rãþoaia pânã spre ora 17.30, când au fost transportaþila Inspectoratul judeþean de Miliþie unde au ajuns în jurul orei 18.0028.

Aici, locotenent-colonelul Cronþ ªtefan le-a comunicat cã sunt ares-taþi ºi le-a fãcut percheziþia corporalã, împreunã cu Paisie Constantin,Enache Ion, Osman Andrei ºi în prezenþa lui Ilie ªtirbescu, reprezen-tantul Frontului Salvãrii Naþionale, tapiþer la cooperativa „Construc-torul“ din Târgoviºte. Dupã puþin timp, Nicolae ºi Elena Ceauºescu aufost preluaþi de doi ofiþeri ai armatei ºi conduºi la Unitatea Militarã alcãrei comandant era colonelul Andrei Kemenici. Au rãmas în aceastãunitate, sub pazã, pânã la excuþia lor, în ziua de 25 decembrie.

În dupã-amiaza zilei de 22 decembrie, în întreaga þarã exista un valde entuziasm generat de faptul cã, în sfârºit, românii au scãpat dedictaturã ºi acum sunt liberi. Comitetele judeþene, orãºeneºti ºi chiarcomunale erau luate cu asalt, liderii politici de pânã atunci fiindînlãturaþi, iar unii dintre ei chiar arestaþi. Revoluþia cuprinsese, practic,toatã România.

Revoluþionarii cãutau sã structureze o nouã putere, dându-i-se odenumire. De exemplu, ieºenii au constituit Consiliul Provizoriu deUniune Naþionalã al judeþului Iaºi, alegându-l în funcþia de preºedintepe Doru Þigãu29; la Alexandria – Comitetul de Acþiune Democraticã,în frunte cu Ion Moraru30; la Brãila – Comitetul Democratic Român31;la Sibiu – Frontul Democratic al judeþului Sibiu. La Comitetul Central

247


28 Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã…, pp. 254-265 (Declaraþia lui Ilieªtirbescu)

29 Georgeta Crãciun, Iaºi. Zile revoluþionare între douã solstiþii. 1989-1990, ediþiaa II-a Revoluþie ºi contrarevoluþie. Cronicã, Iaºi, Editura NOEL, 2005, p. 264

30 Prof. Ion Moraru, Decembrie 1989 în Teleorman (Mãrturii ºi documente),Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1994, p. 10

31 Ionel ªtefan Alexandru, Revoluþia din Decembrie 1989. Momentul Brãila,Brãila, Editura Dunãrea, 1998, p. 22

un grup de revoluþionari a anunþat constituirea Partidului Democrat, iarla TV un alt grup vorbea despre Partidul Salvãrii Naþionale–PartidulEliberãrii32.

Sediile Securitãþii erau în centrul atenþiei revoluþionarilor, dar acolo– pe baza ordinului dat de generalul Iulian Vlad – armamentul se aflaîn rastel, fiºetele erau sigilate, nimeni nu reacþiona pentru a-l apãra peCeauºescu33.

Evident, „întreaga naþiune“ era cu ochii ºi cu urechile spreBucureºti, unde la Televiziune ºi la Radio continuau discursurile.Dintre vorbitorii la TV s-a remarcat patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, Prea Fericitul Patriarh Teoctist, care a declarat cã nu se puteaca biserica strãmoºeascã, prin ierarhii ei, sã nu fie de faþã în acele clipemãreþe din istoria poporului român; el a exprimat întreaga adeziune laacel moment mãreþ ºi a fãcut „apel la ierarhii, preoþii ºi credincioºiiBisericii Ortodoxe Române sã colaboreze ºi sã dea urmare tuturorîndrumãrilor comitetelor locale, pentru ca lucrarea care stã în faþã, învederea aplicãrii actelor care se desãvârºesc în aceste clipe, acteistorice în viaþa poporului nostru, sã meargã la bun sfârºit“34.

Ajuns la Comitetul Central, dupã ora 17.00, Ion Iliescu s-a adresatmulþimii, anunþând cã se va constitui „Consiliul Frontului SalvãriiNaþionale. Vom elabora mãsuri de organizare, deocamdatã provizorie,a organizãrii, a conducerii, a administrãrii publice la nivel central ºi lanivel local, în toate judeþele [….] Scopul nostru este ca sã constituim onouã structurã a puterii politice [….] Vom crea niºte structuri provizoriicare sã asigure funcþionarea noastrã ca societate, sã pregãtim o viaþã încare poporul sã fie, realmente, factorul de decizie, factorul deconducere a vieþii publice“35. Din cele douã intervenþii, la Televiziuneºi în Piaþa Palatului, rezultã, pe de o parte, decizia lui Ion Iliescu de aasigura reorganizarea societãþii, iar, pe de altã parte, cã în momentulcãderii lui Ceauºescu nu erau pregãtite documentele necesare ºi nici nuerau stabilite persoanele care sã preia puterea.

Numele noii organizaþii – Frontul Salvãrii Naþionale – sugera ideeade unitate a poporului român împotriva dictaturii, fiind totodatã opusãpartidului unic, care funcþionase în România ultimelor decenii. În alteþãri socialiste (Cehoslovacia, R.D. Germanã) s-a preferat denumirea de

248

Ioan Scurtu

32 Timpul care a învins teama, p. 30333 Constantin Sava ºi Constantin Monac, Revoluþia Românã…, p. 315-32234 Teodor Brateº, Trilogia revoluþiei…, vol. I, p. 2535 Ibidem, p. 227

Forum, bazat pe societatea civilã, dar în România aceasta erainexistentã36.

La apelul lansat de Ion Iliescu prin televiziune au rãspuns numeroasepersoane. În sediul C.C. al P.C.R., alãturi de Ion Iliescu, s-au aflat SilviuBrucan, Petre Roman, generalul ªtefan Guºã, Gelu Voican Voiculescu,cãpitanul Mihai Lupoi, colonelul Pârcãlãbescu, Dumitru Apostoiu. Apoiau sosit Alexandru Bârlãdeanu, Dumitru Mazilu, Sergiu Nicolaescu º.a..A vrut sã intre un vechi activist de partid – Gheorghe Apostol – dar nu afost admis. Nu este clar pe ce criteriu se fãcea selecþia. În fond, GheorgheApostol semnase „Scrisoarea celor 6“, ca ºi Brucan, care acum jucarolul de „ideolog“ al revoluþiei. Petre Roman avea sã relateze: „Pe cândne mai aflam încã în sediul Comitetului Central, ne-a fost anunþatãvenirea lui Gheorghe Apostol. L-am refuzat cu toþii“37.

La Televiziune se fãcea o anumitã selecþie a celor care urmau sã iacuvântul în studioul 4, Teodor Brateº fiind cel care aviza intrarea pepost. Nu este însã limpede ce elemente stãteau la baza acestei selecþii(între cei care au pãtruns în clãdire, dar nu li s-a permis sã vorbeascã,s-au aflat Alexandru Drãghici, Gheorghe Apostol, Dumitru Popescu ºialþi lideri comuniºti).

La Comitetul Central, într-o atmosferã extrem de incertã – cândfiecare vorbea ºi era prea puþin dispus sã-i asculte pe ceilalþi, iar uºasãlii în care se aflau aceºtia era asaltatã de numeroºi doritori sãparticipe la acea întâlnire – s-a trecut la elaborarea documentuluiprogramatic al revoluþiei române38. Ion Iliescu a propus ca noul organde conducere sã se numeascã Frontul Salvãrii Naþionale, cu un Consiliucare sã asigure îndeplinirea obiectivelor propuse. Generalul Militaru asugerat ca acesta sã fie „organ de partid ºi de stat“, dar Petre Roman areplicat: „Nu de partid ºi de stat, în nici un caz. Sunã ca dracu“. Iliescua apreciat cã F.S.N. era “o structurã a noii puteri”.

În memoriile sale, Virgil Mãgureanu afirmã cã denumirea deFrontul Salvãrii Naþionale aparþinea generalului Militaru, din 1984, cao miºcare menitã sã ducã la înlãturarea lui Nicolae Ceauºescu39.Aceeaºi denumire a fost utilizatã de Alexandru Melian în scrisoareacãtre “Europa Liberã” prin care se cerea ca Ceauºescu sã nu fie reales

249


36 Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, Haga andLondon, 2005, p. 114

37 Petre Roman, Libertatea ca datorie…, p. 11938 Transcrierea înregistrãrii video, în Stelian Þurlea, Revoluþia în oglindã,

Bucureºti, Editura Fundaþiei PRO39 De la regimul comunist…, p.108

în funcþia de secretar general al Congresul al XIV-lea al P.C.R. Cu altecuvinte, F.S.N. intrase deja în vocabularul opoziþiei.

La discuþia din 22 decembrie, Petre Roman ºi Nicolae Militaru aupropus ca în actul de constituire a F.S.N. sã menþioneze: “ConsiliulFrontului Salvãrii Naþionale condus de Ion Iliescu”, dar Silviu Brucana obiectat: “Nu cred cã merge o singurã persoanã”. Ion Iliescu a aflatcã Dumitru Mazilu avea “un text”, drept care a propus sã fie chemat laacea discuþie din Comitetul Central.

Conform relatãrilor sale, Dumitru Mazilu a fost ridicat în noapteaprecedentã de la locuinþa sa împreunã cu soþia ºi copilul, fiindtransportat cu cãtuºe la mâini ºi cu cãluº în gurã, pânã la Alexandria.40

Dupã ce au aflat de fuga lui Nicolae Ceauºescu, securiºtii l-au pus înlibertate, aducându-l înapoi la Bucureºti în jurul orei 16.30. Do-cumentele de arhivã au confirmat afirmaþiile profesorului: la 18 martie1991 a avut loc ºedinþa publicã a Secþiei Militare de la Curtea Supremãde Justiþie care a pronunþat sentinþa asupra acþiunii penale privindreþinerea lui Dumitru Mazilu în noaptea de 21-22 decembrie 1989.*

Dupã ce au ajuns acasã, soþia a scos dintr-un loc ascuns documentulpe care profesorul îl scrisese ºi care nu a fost descoperit de securiºti.Apoi a pornit spre Piaþa Palatului.41 A luat cuvântul din balconulComitetului Central, pe la 17.30, anunþând o platformã – program, caresã stea la baza constituirii Forumului Civic42, denumire inspiratã deevenimentele ce aveau loc în Cehoslovacia.

250

Ioan Scurtu

40 Dumitru Mazilu în dialog cu Vasile Popa. Calvarul virtuþii, Timiºoara, EdituraAura, 2002, 139

* Din acest document rezultã cã la 21 decembrie 1989, generalul Iulian Vlad aordonat generalului Stamatoiu (adjunct al ministrului de Interne ºi ºeful Serviciului deInformaþii Externe) “sã analizeze cazul Dumitru Mazilu”, iar acesta, la rândul sãu, a datordin celor doi locþiitori ai sãi, Diaconescu Gheorghe ºi Rãdulescu Emil, precum ºi ºefilor“serviciilor interesate”. Ca urmare, Rãdulescu Emil ºi Manea Gheorghe “au trecut laridicarea forþatã de la domiciliu a lui Mazilu Dumitru împreunã cu soþia ºi copilul de 16ani ºi la transportarea lor în vederea depunerii într-o casã conspirativã din Zimniceajudeþul Teleorman, unde trebuiau sã rãmânã pânã la liniºtirea evenimentelor din þarã”.Acþiunea s-a desfãºurat în noaptea de 21/22 decembrie; celor trei “li s-au aplicat cãtuºe”,au fost scoºi din locuinþã (str. Praporgescu, nr. 27) ºi urcaþi într-un microbuz; au fost duºila Alexandria, unde au ajuns în jurul orei 6.30, deoarece apartamentul din Zimnicea nuera pregãtit. Familia Mazilu a fost þinutã “într-o aripã dezafectatã a arestului Miliþiei dincadrul Inspectoratului Judeþean M.I. Teleorman”. Dupã fuga lui Ceauºescu, D. Maziluîmpreunã cu soþia ºi copilul, au fost aduºi în Bucureºti, fiind lãsaþi în jurul orelor 16.30în faþa locuinþei lor. (Arhiva I.R.R.D, fond I, dos 100, f. 1-21)

41 Dumitru Mazilu în dialog…, p. 14042 Dumitru Mazilu, De la totalitrarism la libertate. Revoluþia furatã. Memoriu

pentru þara mea, vol. I Acele zile ºi nopþi de dramatism ºi speranþã, Bucureºti, EdituraCozia, 1991, p. 48

În dupã-amiaza zilei de 22 decembrie au apãrut primele ziareconsacrate revoluþiei: “Libertatea” (noua denumire a “InformaþieiBucureºtilor”) ºi “Scânteia Poporului” (“Scânteia” de pânã atunci), încare se saluta victoria poporului împotriva dictaturii. În “ScânteiaPoporului” se scria: “Revoluþia a învins! Acum e nevoie de raþiune, decalm ºi vigilenþã în apãrarea libertãþii ºi valorilor naþionale”. Dupã cumse observã, aprecierea cã românii au fãcut o “revoluþie” era utilizatãchiar atunci, imediat dupã fuga lui Nicolae Ceauºescu.

ªtirile despre înlãturarea lui Nicolae Ceauºescu au fost salutate denumeroºi lideri politici din întreaga lume.43 Astfel, în seara zilei de 22decembrie, ministrul britanic al Afacerilor Externe, Douglas Hurd –aflat într-o vizitã oficialã în Franþa – a calificat înlãturarea lui Ceau-ºescu drept “o veste excelentã”, pentru România ºi restul Europei, elexprimându-ºi regretul cã acest act a intervenit dupã “o baie de sânge”,spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în celelalte þãri din Est. “Acumesenþialul este sã se punã capãt violenþei ºi sã se instaureze un dialogîntre diferitele grupãri politice, în scopul de a crea instituþii libere” înRomânia, a declarat Hurd presei la Paris. Primul ministru al MariiBritanii, Margaret Thatcher, a salutat rãsturnarea regimului Ceauºescuîn România. Într-un interviu acordat programului de televiziune “SkyNews”, premierul ºi-a exprimat speranþa cã noua conducere a României“va urma exemplul celorlalte þãri ºi va efectua alegeri libere în þarã.Aceasta este o veste minunatã pentru poporul României, pentru noi toþi.1989 s-a dovedit a fi un an istoric, cel mai fantastic dintre toþi”,comenta Margaret Thatcher.

Jacques Delors, ministrul de Externe al Franþei ºi preºedinteleComisiei Economice Europene (C.E.E.), a apreciat cã îndepãrtarea dela conducere a lui Ceauºescu este un lucru “formidabil”. “Este o sãr-bãtoare”, a declarat el unor ziariºti la Paris. Delors a arãtat, de aseme-nea, cã C.E.E. este gata sã ajute România, aºa cum a hotãrât sã facã ºipentru alte þãri ale Europei rãsãritene care s-au democratizat. “Nuexistã nici un motiv sã facem discriminãri la adresa României”, a arãtatel. Preºedintele Parlamentului European, Enrique Baron, a salutat

251


43 Apud, Georgiana-Margareta Scurtu, Agenþia Românã de Presã ºi Revoluþia dinDecembrie 1989, în “Caietele Revoluþiei”, nr. 4/2007; vezi ºi Ioan Scurtu,Solidarizarea Europei cu Revoluþia Românã din 1989, în Revoluþia din decembrie 1989ºi integrarea europeanã a României. Coordonator Ion Calafeteanu, Bucureºti, EdituraMilitarã, 2008

sfârºitul dictaturii în România ºi a exprimat “profunda satisfacþiepentru faptul cã poporul român a reuºit sã punã capãt unui sistem dicta-torial” – informa agenþia spaniolã EFE. Comunitatea internaþionalã, înspecial cea vest-europeanã, “trebuie sã acþioneze urgent în sprijinulpoporului român pentru a-l ajuta sã depãºeascã o etapã tragicã dinistoria sa, care a avut consecinþe economice dezastruoase. Sperãm – aadãugat el – cã aceastã nouã etapã va conduce la un proces deinstaurare a democraþiei, care, prin intermediul organizãrii de alegerilibere, sã asigure, în sfârºit, respectarea drepturilor fundamentale aleacestui popor ce a suferit mult prea mult”. Spre sfârºitul zilei de 22decembrie 1989, miniºtrii de Externe ai þãrilor membre ale C.E.E.,fãcând un adevãrat tur de forþã ºi o demonstraþie de eficienþã, auadoptat, în încheierea reuniunii ministeriale, desfãºurate în capitalaFranþei, o declaraþie comunã în legãturã cu situaþia din România, încare se spune cã C.E.E. este gata “sã acorde un ajutor imediat Româ-niei”, sã ia mãsuri pentru reluarea cooperãrii cu aceastã þarã. A doua zi,23 decembrie, reuniunea ministerialã a C.E.E. a hotãrât restabilireacooperãrii cu România.

Manfred Wörner, secretarul general al Alianþei Nord-Atlantice(NATO), a declarat cã a aflat cu bucurie despre cãderea regimuluiCeauºescu. În urma acestui eveniment, “putem spune cã idealurile delibertate ºi de democraþie prevaleazã peste tot în Europa centralã ºirãsãriteanã” – se preciza într-un comunicat dat publicitãþii de Wörner.“Sperãm, a adãugat el, cã România va înainta în mod paºnic în direcþiainstaurãrii unei democraþii autentice”.

Printr-o declaraþie, guvernul R.D.Germane „saluta din inimã poporulromân“ pentru marea sa victorie, obþinutã prin acþiuni hotãrâte, care îlvor îndrepta spre înnoirea democraticã a societãþii. “Poporul românpoate sã conteze pe sprijinul solidar al poporului din R.D.G. ºi al guver-nului þãrii noastre” – se adaugã în document, exprimându-se intenþia dea se dezvolta relaþii de prietenie cu România pe o bazã înnoitã.

Agenþia MTI transmitea o declaraþie a Prezidiului PartiduluiSocialist Ungar, prin care îºi exprima speranþa cã rãsturnarea regimuluiCeauºescu era primul pas al cotiturii democratice a evenimentelor ºi cãaceste schimbãri aveau sã deschidã calea spre apropierea fireascã dintreunguri ºi români.

“Poporul român a obþinut o mare victorie împotriva unui regim aldispreþului faþã de oameni”, aprecia ministrul de Externe al R.F.G.,Hans Dietrich Genscher. “La 200 de ani dupã Revoluþia Francezã,

252

Ioan Scurtu

drepturile omului ºi libertãþile de bazã ºi-au demonstrat din nouputernica lor forþã de atracþie. Ele vor forma premisele, acceptate detoþi, pentru o ordine europeanã paºnicã, spre care tindem cu toþii”, adeclarat Genscher. Preºedintele Bundestagului vest-german, RitaSissmuth, a adresat un mesaj de felicitare poporului român: “Dictaturabrutalã din România, bastion al stalinismului care încãlca flagrantdrepturile omului, a fost rãsturnatã. Dorinþa de libertate a poporuluiromân s-a dovedit mai puternicã decât masacrul sângeros ºi tirania. Sãsperãm cã România va gãsi în curând pacea internã ºi va realiza unproces neviolent de reforme”.

Preºedintele Franþei, Francois Mitterand, declara pe aeroportulRoissy-Charles de Gaulle, la întoarcerea sa dintr-o vizitã oficialã de treizile în R.D.G.: “Românii sunt liberi, Europa respirã uºuratã; aceastaeste o veste bunã pentru noi toþi”. Partidul Comunist Francez ºi-aexprimat satisfacþia faþã de înlãturarea regimului Ceauºescu, a cãrui“putere dictatorialã” a condamnat-o permanent. De asemenea, PartidulSocialist Francez, de guvernãmânt, a primit cu bucurie schimbareaînregistratã în România: “poporul a lichidat cruzimea ºi opresiuneainstituite în aceastã þarã de multe decenii. Forþa libertãþii a învins” – sespunea într-un document al acestui partid.

Guvernul olandez declara cã prãbuºirea lui Ceauºescu ºi a regimuluisãu reprezenta “sfârºitul unei dictaturi sângeroase”, exprimându-ºi,totodatã, “gândurile ºi sentimentele de simpatie faþã de toþi cei care ausuferit în România”.

Fernando Ordonez, ministrul de Externe spaniol, sublinia cã, în urmaevenimentelor de la 22 decembrie, România era ultima þarã membrã aTratatului de la Varºovia în care pãtrundea libertatea, exprimând totodatãbucuria “Celor 12” (din CEE) în urma rãsturnãrii regimului Ceauºescu.

Ministerul de Externe al Cehoslovaciei a salutat victoria poporuluiromân în lupta împotriva politicii represive ºi antipopulare a aparatuluide partid ºi de stat ºi a dictaturii lui Ceauºescu. “Rezistenþa de mulþi ania poporului român, care s-a încheiat prin insurgenþa eroicã dintr-o seriede oraºe, a deschis calea spre democratizarea þãrii. Felicitãm poporulromân pentru succesul sãu istoric, salutãm dorinþa sa de a sprijinipopoarele europene în nãzuinþa promovãrii unor relaþii de prietenie,colaborare ºi înþelegere reciprocã. Poporul român poate sã se bazeze pesprijinul deplin ºi solidaritatea poporului cehoslovac, care întinde omânã de ajutor cetãþenilor ce au avut de suferit în timpul reprimãrii cucruzime a demonstraþiilor de la Timiºoara ºi din alte oraºe”.

253


Ministrul de Externe al Italiei, Gianni de Michelis, declara: “Princãderea regimului Ceauºescu este eliminatã principala cauzã a repre-siunii sângeroase din România, pregãtindu-se, astfel, terenul pentru capoporul român, deosebit de apropiat de noi, sã-ºi poatã construi unviitor liber ºi democratic”. El ºi-a exprimat “întreaga admiraþie pentrupoporul român, care a luptat cu atât de mult curaj ºi, totodatã, profundulregret pentru numeroasele victime înregistrate”. Oficialul italiansublinia: “Va fi necesarã solidaritatea altor þãri cu o Românie ce ºi-aredobândit libertãþile fundamentale. Italia va acþiona în aceastã direcþieºi va cere comunitãþii occidentale sã-ºi asume rãspunderea ce-i revine”.

Prezidiul ºi Guvernul R.S.F. Iugoslavia urmãresc “îndeaproapeevoluþiile din România ºi salutã cursul spre prosperitate, democraþie,libertate ºi demnitate a omului”, informa agenþia Taniug, care preciza:“În acest moment istoric, popoarele din Iugoslavia îºi exprimã solidari-tatea cu poporul român prieten, încrezãtoare în noile perspective aleevoluþiei generale a relaþiilor iugoslavo-române”.

Preºedintele Portugaliei, Mario Soares, a declarat cã “întreagaopinie publicã respirã cu uºurare ca urmare a cãderii dictatoruluiCeauºescu ºi a clicii sale”. Înaltul oficial a subliniat cã “libertatea, atâtde des încãtuºatã, triumfã la Bucureºti ºi în întreaga Românie”.

Petar Mladenov, preºedintele Consiliului de Stat al R.P. Bulgaria,declara: “Cu sincerã bucurie ºi adâncã uºurare am întâmpinat vesteaînlãturãrii regimului Ceauºescu”. Conform agenþiei BTA, acesta ºi-aexprimat convingerea cã toate organizaþiile social-politice ºi toateforþele din Bulgaria vor acorda un sprijin eficient poporului român:“Sunt convins cã evenimentele de vineri deschid calea spre dezvoltareaunor relaþii active ºi fructuoase de colaborare ºi a unei prietenii sincereîntre Bulgaria ºi România”.

Preºedintele URSS, Mihail Gorbaciov, a supus spre aprobareaCongresului Deputaþilor Poporului urmãtorul mesaj: “În acest momentde cotiturã pentru soarta României, Congresul Deputaþilor Poporului alU.R.S.S. îºi afirmã sprijinul hotãrât faþã de cauza dreaptã a poporuluiromân. Îi asigurãm pe cetãþenii României de sentimentele tradiþionalede prietenie ºi bunã vecinãtate ºi reafirmãm dorinþa sincerã decolaborare strânsã în interesele socialismului ºi pãcii”. Textul, primit cuaplauze, a fost adoptat în unanimitate de parlamentarii sovietici.

Guvernul finlandez îºi exprima “speranþa cã situaþia din România vaevolua pe o cale paºnicã dupã noile evenimente de cotiturã” – adeclarat ministrul de Externe al Finlandei, Pertti Asio.

254

Ioan Scurtu

Prin purtãtorul de cuvânt al Casei Albe, Marlin Fitzwater, StateleUnite îºi declarau satisfacþia în legãturã cu înlãturarea de la putere a luiCeauºescu, afirmând cã “împãrtãºesc bucuria poporului român”, cares-a debarasat de “uriaºa povarã a regimului dictatorial”. Purtãtorul decuvânt a exprimat speranþa cã noul guvern “va rãspunde cererilor po-porului sãu privind schimbãri democratice ºi se va angaja într-un pro-ces de tranziþie paºnicã”. Statele Unite, a adãugat M. Fitzwater, “suntgata, aºa cum au fost întotdeauna, sã stabileascã relaþii mai bune cu Ro-mânia”. Dacã aceastã þarã “avanseazã rapid pe calea unor veritabile re-forme democratice, Statele Unite se angajeazã sã furnizeze un sprijinsolid ºi asistenþa lor”, a adãugat Fitzwater, care a subliniat cã Adminis-traþia de la Washington va rãspunde cu promptitudine oricãrei cereri deajutor umanitar. “Sperãm cã România se va alãtura în curând celorlalteþãri din Europa rãsãriteanã ºi centralã care s-au angajat într-o nouã erãde cooperare între Est ºi Vest” – a spus în încheiere purtãtorul de cuvântal Casei Albe.

Guvernul canadian “a primit cu bucurie“ ºtirea despre rãsturnareade la putere a dictatorului Ceauºescu ºi a anunþat cã a suspendat, înlumina noii situaþii create în România, mãsurile pe care le luase cu o ziînainte împotriva regimului de la Bucureºti, când, în “semn de protestfaþã de reprimarea brutalã a manifestaþiilor de la Timiºoara ºi Bucu-reºti, din alte oraºe”, secretarul de stat Joe J. Clark îl rechemase peambasadorul canadian din România, suspendase facilitãþile tarifareacordate pentru importurile din România ºi anulase toate contracteleoficiale încheiate cu aceastã þarã.

Carlos Andres Perez, preºedintele Venezuelei, a salutat înlãturarearegimului Ceauºescu, subliniind cã “nimic nu poate împiedicapopoarele sã avanseze spre democraþie”. El a apreciat cã evenimenteledin România “se înscriu pe linia valului de libertate din Europa de est,a evoluþiei istoriei, pe care nimeni nu o poate opri”.

ªeful Departamentului Federal al Afacerilor Externe al Elveþiei,Rene Felber, citat de Agenþia France Presse, a declarat: “Poporul El-veþiei s-a bucurat aflând vestea prãbuºirii regimului impus de Ceauºes-cu ºi este gata sã trimitã ajutoare în alimente ºi medicamente României”.

“Prãbuºirea regimului Ceauºescu este o veste minunatã” – apreciaIngvar Carlsson, primul ministru al Suediei, care a declarat:“Evenimentele din ultimele zile au demonstrat cum o miºcare popularãpoate rãsturna un regim, oricât de brutal ar fi el”. Toate partidele

255


politice suedeze au salutat cãderea dictatorului român – preciza AgenþiaFrance Presse.

Într-o declaraþie a purtãtorului de cuvânt al Ministerului turc deExterne se afirmã cã este vorba de “evenimentul cel mai fericit dinistoria poporului român prieten” – informa Agenþia France Presse.

La lãsarea întunericului, în Piaþa din faþa Comitetului Central alP.C.R. a început sã se tragã. Cine trãgea, din ordinul cui, ce s-a urmãritprin aceastã declanºare a violenþei dupã plecarea lui Ceauºescu nu esteclar ºi nu s-a putut lãmuri. S-a apreciat atunci cã erau securiºtii devotaþilui Ceauºescu, dar cercetãrile ulterioare nu au putut confirma oasemenea afirmaþie. Documentele aratã cã generalul Vlad a dat ordinca securiºtii sã depunã armele la unitãþi. Nu s-a putut demonstra cãsecuriºtii au deschis focul împotriva manifestanþilor sau cã ar fiacþionat ca niºte fanatici pentru apãrarea lui Ceauºescu. Nu mai puþinadevãrat este cã în psihologia colectivã exista convingerea cãCeauºescu se menþinea la putere cu sprijinul Securitãþii, care-i þinea subteroare pe români ºi cã nu era posibil ca aceasta sã nu lupte pentrureaducerea la putere a secretarului general al P.C.R. În fond, însãºiraþiunea de a fi a Securitãþii era acea de a-l apãra pe Ceauºescu, iarînlãturarea acestuia ar fi însemnat ca securiºtii sã rãmânã fãrã “obiectulmuncii”. De aceea, Ceauºescu trebuia readus la putere, iar Securitateasã rãmânã instituþia de bazã a regimului sãu.

Dupã revoluþie s-a emis ideea cã teroriºtii au fost dirijaþi de cei dinnoua putere, în frunte cu Ion Iliescu, pentru a-ºi justifica astfel “loviturade stat” ºi a apãrea ca salvatori ai României ameninþatã de un rãzboicivil. Au existat ºi opinii potrivit cãrora era vorba de un scenariupregãtit din afara þãrii, urmãrind desmembrarea României. Pânã ce nuse vor cerceta documentele de arhivã din þarã, din alte state europene ºidin SUA aceastã problemã a teroriºtilor nu va putea fi clarificatã.

Propaganda fãcutã de “Europa Liberã” ºi de alte posturi de radiostrãine, dar ºi modul cum au reacþionat liderii politici din Occident, ara-tã limpede cã s-a mizat pe o confruntare între Securitate ºi Armatã. Pos-turile de radio ºi mai mulþi lideri politici din Occident afirmau cã în Ro-mânia, imediat dupã fuga lui Ceauºescu, a început o luptã între securiºti,pe de o parte, ºi militari, susþinând revoluþionarii, de cealaltã parte.

“Spectacolul” confuntãrilor oferit de Televiziunea Românã Liberã,era privit de occidentali ca un film palpitant, care le capta atenþia. Cusau fãrã voie, a fost ºi o manipulare a opiniei publice. În acel decembrie

256

Ioan Scurtu

1989, preºedintele Bush hotãrâse ca armata americanã sã intervinã înPanama, pentru a-l înlãtura pe dictatorul Noriega. Dupã experienþarãzboiului din Vietnam, americanii nu acceptau ideea unei noi implicãria SUA într-un rãzboi, iar pentru a “acoperi” mediatic acea intervenþieteleviziunile de peste ocean au primit sugestia de a se concentra asupraevenimentelor din România. Atacul american a avut loc în ziua de 20decembrie ºi a durat aproape douã sãptãmâni, când Noriega a fostcapturat. În acest interval, telespectatorilor americani li s-au inoculatdouã idei: 1) revoluþia românã a avut un caracter violent, spre deosebirede celelalte state europene unde înlãturarea dictaturii s-a realizat pecale paºnicã; 2) intervenþia sovieticã era de dorit, pentru a se pune capãtjertfelor de sânge din România. Referindu-se la aceastã realitate,istoricul Vasile Puºcaº conchidea: “ambele situaþii erau considerate destrategiºtii de imagine ai administraþiei americane ca fiind foartefavorabile disiminãrii senzitivitãþii cetãþenilor SUA faþã de intervenþiaîn Panama.“44

În ziua de 23 decembrie 1989, mass-media care relata evenimenteledin România a renunþat la numirea ca securiºti a celor care trãgeauîmpotriva cetãþenilor ºi a adoptat termenul de “teroriºti”. Aceºtia –“teroriºtii” – erau un fel de supraoameni, antrenaþi special pentru aînãbuºi revoluþia ºi a face cât mai multe victime. În acele zile fierbinþis-a acreditat ideea cã “teroriºtii” erau români fanatizaþi, gata sã comitãcele mai abominabile crime, sã facã o adevãratã baie de sânge numaisã-l readucã pe Ceauºescu la putere. S-a mai afirmat ºi cã aceºtiteroriºti erau arabi, mai ales libieni, care fãcuserã antrenamente înRomânia, devenind un fel de “killeri”, mercenari plãtiþi cu sume grelepentru a-l apãra pe Ceauºescu. Pentru a nu-ºi pierde privilegiile de carebeneficiau, aceºtia acþionau ca niºte instrumente oarbe, omorând peoricine. Ei se aflau în clãdirea Comitetului Central, în cea aTeleviziunii, a Radioului, dar ºi pe platformele blocurilor de locuinþe,sub scara blocurilor, în subsolurile acestora, precum ºi în cimitire,ascunzându-se în cavouri sau dupã cruci, de unde trãgeau asuprarevoluþionarilor ºi a tuturor cetãþenilor, pentru a crea panicã ºi aprovoca rãzboi civil.

ªtirile alarmante erau transmise prin radio ºi TV, generând oadevãratã psihozã în rândul populaþiei. O analizã privind mesajeleprimite de armatã în intervalul 22-31 decembrie 1989 aratã cã cele mai

257


44 Vasile Puºcaº, Cãderea României în Balcani, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000,p. 166.

multe erau transmise de “persoane neidentificate” ºi “persoaneanonime”, iar conþinutul lor s-a dovedit a fi fals.45

Echipa care îºi asumase rãspunderea de a prelua conducereaRomâniei s-a deplasat de la sediul Comitetului Central, la MinisterulApãrãrii Naþionale, unde funcþiona un sistem de comunicaþii cepermitea stabilirea legãturilor cu întreg teritoriul naþional; în acelaºitimp, armata constituia o structurã organizatã, pe care se putea sprijininoua conducere. Aici, generalul Stãnculescu asigura conducereaarmatei ºi contactul nemijlocit cu fruntaºii revoluþiei, prin MihaiMontanu. S-a constituit ad-hoc Comandamentul Militar al Revoluþieipentru coordonarea activitãþilor în teritoriu.

Activitatea de definitivare a platformei-program a continuat laTeleviziune, luându-se ca bazã textul elaborat de Dumitru Mazilu,cãruia i s-au adus mai multe completãri ºi amendamente scrise deSilviu Brucan. La propunerea lui Ion Iliescu au fost introduse noicapitole ºi anume: dizolvarea tuturor structurilor de putere existente;menþinerea administraþiei centrale ºi locale pânã la alegeri;completarea Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale ºi alegerea unororgane provizorii locale.

Seara târziu, în jurul orei 23.35, Ion Iliescu a avut urmãtoareaintervenþie, transmisã în direct la radio ºi televiziune46:

“Cetãþeni ºi cetãþene,Trãim un moment istoric. Clanul Ceauºescu, care a dus þara la

dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toþii ºtim ºi recunoaºtem cãvictoria de care se bucurã întreaga þarã este rodul spiritului desacrificiu al maselor populare de toate naþionalitãþile ºi, în primulrând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preþulsângelui, sentimentul demnitãþii naþionale. Un merit deosebit îl au ceicare ani de zile ºi-au pus în pericol ºi viaþa, protestând împotrivatiraniei.

Se deschide o paginã nouã în viaþa politicã ºi economicã aRomâniei.

În acest moment de rãscruce am hotãrât sã ne constituim în FrontulSalvãrii Naþionale, care se sprijinã pe armata românã ºi care grupeazãtoate forþele sãnãtoase ale þãrii, fãrã deosebire de naþionalitate, toate

258

Ioan Scurtu

45 Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Revoluþia ºi minciuni mass-media, în “Dosareleistoriei“, nr. 12/2006

46 Textul a fost publicat în „Monitorul oficial“ nr. 1 din 22 decembrie 1989, precumºi în presa din 23 decembrie 1989.

organizaþiile ºi grupãrile care s-au ridicat cu curaj în apãrarealibertãþii ºi demnitãþii în anii tiraniei totalitare.

Scopul Frontului Salvãrii Naþionale este instaurarea democraþiei,libertãþii ºi demnitãþii poporului român.

Din acest moment, se dizolvã toate structurile de putere ale clanuluiCeauºescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat ºi instituþiile sale îºiînceteazã activitatea. Întreaga putere în stat este preluatã de ConsiliulFrontului Salvãrii Naþionale. Lui i se vor subordona Consiliul MilitarSuperior, care coordoneazã întreaga activitate a armatei ºi a unitãþilorMinisterului de Interne. Toate ministerele ºi organele centrale, în ac-tuala lor structurã, îºi vor continua activitatea normalã, subordonân-du-se Frontului Slavãrii Naþionale, pentru a asigura desfãºurareanormalã a întregii vieþi economice ºi sociale.

În teritoriu se vor constitui consilii judeþene, municipale, orãºeneºtiºi comunale ale Frontului Salvãrii Naþionale, ca organe ale puteriilocale.

Miliþia este chematã ca, împreunã cu comitetele cetãþeneºti, sãasigure ordinea publicã.

Aceste organe vor lua toate mãsurile necesare pentru asigurareaaprovizionãrii populaþiei cu alimente, cu energie electricã, cu cãldurãºi apã, pentru asigurarea transportului, a asistenþei medicale ºi aîntregii reþele comerciale.

Ca program, Frontul propune urmãtoarele:1. Abandonarea rolului conducãtor al unui singur partid ºi

statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernãmânt.2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie.3. Separarea puterilor legislativã, executivã ºi judecãtoreascã în

stat ºi alegerea tuturor conducãtorilor politici pentru unul sau, celmult, douã mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaþã.

Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale propune ca þara sã senumeascã în viitor România.

Un comitet de redactare a noii Constituþii va începe sã funcþionezeimediat.

4. Restructurarea întregii economiii naþionale pe baza criteriilorrentabilitãþii ºi eficienþei. Eliminarea metodelor administrativ-birocra-tice de conducere economicã centralizatã ºi promovarea liberei iniþia-tive ºi a competenþei în conducerea tuturor sectoarelor economice.

5. Restructurarea agriculturii ºi sprijinirea micii producþiiþãrãneºti. Oprirea distrugerii satelor.

259


6. Reorganizarea învãþãmântului românesc potrivit cerinþelor con-temporane. Reaºezarea învãþãmântului pe baze democratice ºi umaniste.

Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daunepoporului român ºi promovarea adevãratelor valori ale umanitãþii.Eliminarea minciunii ºi a imposturii ºi statuarea unor criterii decompetenþã ºi justiþie în toate domeniile de activitate.

Aºezarea pe baze noi a dezvoltãrii culturii naþionale.Trecerea presei, radioului, televiziunii, din mâinile unei familii

despotice în mâinile poporului.7. Respectarea drepturilor ºi libertãþilor minoritãþilor naþionale ºi

asigurarea deplinei lor egalitãþi în drepturi cu românii.8. Organizarea întregului comerþ al þãrii pornind de la cerinþele

satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor contidiene ale populaþieiRomâniei. În acest scop, vom pune capãt exportului de produseagroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordândprioritate satisfacerii nevoilor de cãldurã ºi luminã ale oamenilor.

9. Întreaga politicã externã a þãrii sã serveascã promovãrii buneivecinãtãþi, prieteniei ºi pãcii în lume, integrându-se în procesul deconstruire a unei Europe unite, casã comunã a tuturor popoarelorcontinentului. Vom respecta angajamentele internaþionale aleRomâniei ºi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varºovia.

10. Promovarea unei politici interne ºi externe subordonate nevoi-lor ºi intereselor dezvoltãþii fiinþei umane, respectului deplin al dreptu-rilor ºi libertãþilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberã.

Constituindu-ne în acest Front, suntem ferm hotãrâþi sã facem tot cedepinde de noi pentru a restaura societatea civilã în România,garantând triumful democraþiei, libertãþii ºi demnitãþii tuturorlocuitorilor þãrii.

În mod provizoriu, în componenþa Consiliului intrã urmãtorii:Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tökes, Dumi-tru Mazilu, Dan Deºliu, general ªtefan Guºã, general Victor Stãn-culescu, Aurel-Dragoº Munteanu, Corneliu Mãnescu, Alexandru Bâr-lãdeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaes-cu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Mar-þian, cãpitan Lupoi Mihail, general Voinea, cãpitan de rangul I Dumi-trescu Emil, Neacºa Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Marian, BogdanTeodoroiu, Eugenia Iorga, Negriþiu Paul, Manole Gheorghe, Vladimir*

260

Ioan Scurtu

* Cazimir

Ionescu, Adrian Sârbu, Cârjan Constantin, Domokós Géza,Magdalena Ionescu, Marian Mierlã, Constantin Ivanovici, OvidiuVlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu.

Deocamdatã, este o structurã provizorie, gânditã într-un mod foarteoperativ. Lista rãmâne deschisã. Nu aceasta va fi componenþa com-pletã a Consiliului. Am menþionat doar câteva nume de oameni care audemonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zileau fost pe baricade, care ºi-au pus viaþa în pericol, reprezentanþi aimuncitorilor, ai studenþilor, ai intelectualitãþii, ai armatei, acele forþecare au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim alputerii. Lista rãmâne, deci, deschisã. Pentru a putea completacomponenþa Consiliului aºteptãm propuneri din partea tuturorcategoriilor ºi forþelor sociale care au luptat ºi au învins.

Acest Comunicat este o primã platformã-program a nouluiorganism al puterii de stat din România. Am primit mandatul de a vi-lprezenta“.

Din analiza acestui document rezultã cã obiectivul F.S.N. era„instaurarea democraþiei, libertãþii ºi demnitãþii poporului român“. Seanunþa dizolvarea tuturor structurilor de putere; Guvernul eraconsiderat demis, Consiliul de Stat ºi instituþiile sale îºi încetauactivitatea. „Întreaga putere în stat este preluatã de Consiliul FrontuluiSalvãrii Naþionale“, cãruia i se subordonau Consiliul Militar Superior,ministerele ºi organele centrale, în structura existentã, „pentru a asiguradesfãºurarea normalã a întregii vieþi economice ºi sociale“. În teritoriuurmau sã se constituie Consilii judeþene, municipale, orãºeneºti ºicomunale ale Frontului Salvãrii Naþionale „ca organe ale puteriilocale“. Miliþia era chematã ca, „împreunã cu comitetele cetãþeneºti, sãasigure ordinea publicã“. Aceste organe trebuiau sã ia toate mãsurilenecesare „pentru asigurarea aprovizionãrii populaþiei cu alimente, cuenergie electricã, cu cãldurã ºi apã, pentru asigurarea transportului, aasistenþei medicale ºi a întregii reþele comerciale“. Cele zece puncteprogramatice stabileau direcþia în care trebuia sã evolueze România.

Chiar de la primul punct se viza: „Abandonarea rolului conducãtoral unui singur partid ºi statornicirea unui sistem democratic pluralist deguvernãmânt“. Astfel, se punea capãt regimului socialist-totalitar caredãinuia în România din 1948 ºi se deschidea cale unui regimdemocratic. Pentru validarea noului regim se preconiza organizarea dealegeri libere, în cursul lunii aprilie. Un punct extrem de important sereferea la: „Separarea puterilor legislativã, executivã ºi judecãtoreascã

261


în stat“ – una dintre trãsãturile fundamentale ale oricãrui regim demo-cratic. Având în vedere situaþia creatã dupã 1948, documentul preco-niza „alegerea tuturor conducãtorilor politici pentru unul sau, cel mult,douã mandate. Nimeni nu poate pretinde puterea pe viaþã“. Denumireaþãrii era România, renunþându-se la titulatura de „Republica Socia-listã“, adoptatã în 1965 la propunerea lui Nicolae Ceauºescu. Deasemenea, se anunþa constituirea unui comitet pentru redactarea uneinoi Constituþii, care sã înceapã sã funcþioneze imediat.

În privinþa economiei se preconiza „restructurarea acesteia“ pe baza„criteriilor rentabilitãþii ºi eficienþei“; nu se folosea în mod expresdenumirea de economie de piaþã, dar numai o asemenea economie aveala bazã aceste criterii. Se cerea „promovarea liberei iniþiative ºi a com-petiþiei în conducerea tuturor sectoarelor economice“, eliminarea „me-todelor administrativ-birocratice de conducere economicã centrali-zatã“. Un punct distinct viza „restructurarea agriculturii ºi sprijinireamicii producþii þãrãneºti“, ceea ce însemna desfiinþarea colectivizãriirealizatã în anii 1949-1962, în urma unor mari presiuni ºi violenþeîmpotriva þãrãnimii.

În document erau abordate problemele privind învãþãmântul ºicultura. Învãþãmântul urma sã fie reorganizat „potrivit cerinþelor con-temporane. Reaºezarea învãþãmântului pe baze democratice ºi uma-niste“. Trebuiau eliminate „dogmele ideologice care au provocat atâteadaune poporului român ºi promovarea adevãratelor valori ale umani-tãþii“. În împrejurãrile de atunci, aceste „dogme“ însemnau monopolulmaterialismului dialectic ºi istoric, a învãþãturii marxist-leniniste,impuse prin legea învãþãmântului din 1948, precum ºi deschiderea spreadevãratele valori, indiferent de conotaþia lor ideologicã. „Eliminareaminciunii ºi a imposturii ºi statuarea unor criterii de competenþã ºijustiþie în toate domeniile de activitate“, însemna abandonarea uneiadin tarele societãþii totalitare, dominatã de subiectivism ºi arbitrariu;cuvântul „imposturã“ viza, în primul rând, pe Elena Ceauºescu, ajunsãacademician ºi „savant de largã reputaþie internaþionalã“, deºi nivelul eide pregãtire intelectualã era cu totul precar. Aceeaºi ideea se regãsea în:„Trecerea presei, radioului, televiziunii, din mâinile unei familii des-potice în mâinile poporului“; familia la care se fãcea trimitere era ceaa lui Nicolae Ceauºescu. „Aºezarea pe bazei noi a dezvoltãrii culturiinaþionale“ însemna depolitizarea acesteia. Pentru minoritãþile naþionalese cerea „respectarea drepturilor ºi libertãþilor“ acestora ºi „asigurareadeplinei lor egalitãþi în drepturi cu românii“. Þinând seama de penuria

262

Ioan Scurtu

de produse alimentare, de cãldurã ºi luminã, în Comunicat se cerea:„Organizarea întregului comerþ al þãrii pornind de la cerinþele satis-facerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populaþiei Româ-niei“, în acest scop, „vom pune capãt exportului de produse agroali-mentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordândprioritate satisfacerii nevoilor de cãldurã ºi luminã ale oamenilor“.

În domeniul politicii externe se avea în vedere promovarea „buneivecinãtãþi, prieteniei ºi pãcii în lume“, respectarea angajamentelorinternaþionale ale României, în primul rând cele privitoare la Tratatulde la Varºovia. Acel tratat exista din 1955 ºi nici un stat membru nu-ldezavuase unilateral*, astfel cã nici România nu putea sã o facã. Înacelaºi timp, România urma sã se integreze „în procesul de constituirea unei Europe unite, casa comunã a tuturor popoarelor continentului“.Ideea „casei comune“ fusese lansatã de preºedintele francez Charles deGaulle ºi însuºitã ulterior de alþi lideri politici, inclusiv de MihailGorbaciov.

Politica internã ºi externã era subordonatã „nevoilor ºi intereselordezvoltãrii fiinþei umane, respectului deplin al drepturilor ºi libertãþiloromnului, inclusiv al dreptului de deplasare liberã“. Acestea eraudeziderate de mai multe decenii ale românilor, iar „deplasarea liberã“,inclusiv dreptul de emigrare, era o cerinþã extrem de presantã, pentrucare militau cu hotãrâre guvernele occidentale ºi exponenþii societãþiicivile din statele respective. De altfel, Comunicatul exprima voinþaF.S.N. de a „restaura societatea civilã în România, garantând triumfuldemocraþiei, libertãþii ºi demnitãþii tuturor locuitorilor þãrii“.

Dupã cum se observã, unele prevederi erau similare cu cele aleProclamaþiei de la Timiºoara47. Revoluþia românã a avut de laînceput un caracter radical, nemaicunoscând o perioadã deperestroika, precum în celelalte þãri socialiste. Întregul eºafodaj alstatului totalitar, începând cu partidul unic, era lichidat ºi se pornea pedrumul unei societãþi pluraliste, democratice. Deºi nu se proclama înmod explicit caracterul anticomunist al Revoluþiei, acest fapt rezulta înmod limpede din textul Comunicatului. Partidul Comunist Român,pânã atunci „forþa politicã conducãtoare“, a dispãrut de facto de pescena istoriei. În toate celelalte state socialiste, partidele comuniste îºi

263


* O excepþie fãcea Albania, care s-a retras, în 1968, din aceastã organizaþie.47 O analizã comparativã a Proclamaþiei de la Timiºoara din 20 decembrie ºi

Comunicatului cãtre þarã a Consiliului Salvãrii Naþionale din 22 decembrie, în IoanScurtu, Douã documente fundamentale ale Revoluþiei Române din Decembrie 1989, în„Caietele Revoluþiei“, nr. 1/2006, p. 19-23

schimbaserã programul ºi denumirea, continuând sã se afle la putere,împreunã cu alte forþe politice. În Uniunea Sovieticã, PartidulComunist era încã singurul partid politic de guvernãmânt.

Desfãºurarea evenimentelor a premers sau a eludat unele dintre pre-vederile Comunicatului. De exemplu, alegerile parlamentare nu s-auputut desfãºura în luna aprilie, ci la 20 mai 1990, iar elaborareaConstituþiei a fost un proces îndelungat, care s-a încheiat odatã cuadoptarea ei prin referendum la 8 decembrie 1991.

În privinþa persoanelor, ca facând parte din Consiliul F.S.N., secuvin câteva comentarii. Erau în primul rând nominalizate unelepersoane cunoscute, care adoptaserã o atitudine criticã faþã de politicapromovatã de Nicolae Ceauºescu ºi anume: Doinea Cornea, AnaBlandiana, Mircea Dinescu, Lászlo Tökés, Dumitru Mazilu, DanDeºliu, Aurel Dragoº Munteanu; alþi intelectuali: Ion Caramitru, SergiuNicolaescu, Dómokos Géza; foºti activiºi de partid maginalizaþi deNicolae Ceauºescu: Corneliu Mãnescu, Alexandru Bârlãdeanu, SilviuBrucan, Dan Marþian; generali ºi ofiþeri superiori: ªtefan Guºã, VictorAtanasie Stãnculescu, Gheorghe Voinea, Emil (Cico) Dumitrescu,Mihail Lupoi; revoluþionari intraþi atunci în viaþa politicã: PetreRoman, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu, Mihai Montanu,Adrian Sârbu, Mihai Ispas, Vasile Neacºa, Cristina Ciontu, MarianBaciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negriþiu, GheorgheManole, Constantin Cârjan, Magdalena Ionescu, Marian Mierlã,Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu. „Ultimul pelistã, cu voia dumneavoastrã“ (cuvintele rostite atunci) era Ion Iliescu,unul dintre liderii de partid marginalizaþi de Ceauºescu, trimis „lamunca de jos“ ºi apoi eliminat din rândul cadrelor politice, fiind numitdirectorul Editurii Tehnice. Numele sãu fusese invocat de unele organede presã din Occident, inclusiv de postul de radio Europa Liberã casuccesorul lui Ceauºescu la conducerea României.

Mulþi dintre cei menþionaþi au aflat de la televizor cã fac parte dinacest organism de conducere. Faptul cã în documentul prezentat nu s-afãcut nici o referire la Timiºoara ºi cã în Consiliul F.S.N. nu a fostinclus nici un timiºorean a generat o stare de frustrare a bãnãþenilor,care avea sã se accentueze în perioada urmãtoare.

Chiar în ziua de 22 decembrie 1989, graniþele României au fostdeschise, asigurându-se astfel libera intrare ºi ieºire (chiar fãrãpaºaport) din þarã. A fost o mãsurã necesarã, din punct de vedere

264

Ioan Scurtu

psihologic: românii râvniserã decenii de-a rândul sã poatã circula fãrãrestricþie în strãinãtate. Pe de altã parte, întotdeauna când într-un stat auloc evenimente deosebite, se închid graniþele, pentru a putea fi contro-latã foarte strict orice intrare ºi ieºire din þarã. Dupã 22 decembrie, înRomânia au venit sute de ziariºti, dar ºi maºini cu ajutoare pentrupopulaþie, care nu au fost supuse controlului vamal. În aceste condiþiiau putut fi aduse diverse obiecte, inclusiv arme, au putut intra în voienumeroase persoane, inclusiv spioni. Aceºtia au putut acþiona nestin-gheriþi, ca într-o „þarã a nimãnui“, iar consecinþele aveau sã fie extremde negative pentru evoluþia României. Este foarte probabil ca spioniirespectivi, lucrând mânã în mânã cu foºtii securiºti români, sã ficontribuit la agravarea stãrii de tensiune din þarã în zilele urmãtoare.Dupã cum, nu este exclus, ca ulterior aceºtia sã fi avut un rol înfalimentarea multor întreprinderi care au fost apoi privatizate pe preþurice nu acopereau nici mãcar valoarea terenurilor pe care acestea seaflau. Cert este cã mulþi „miliardari de carton“ apãruþi dupã revoluþieproveneau din rândul foºtilor securiºti.

Din motive rãmase obscure, dupã difuzarea Comunicatului F.S.N.situaþia din þarã a continuat sã se deterioreze. S-a creat o adevãratãpsihozã, televiziunea acreditând ideea cã teroriºtii, care au juratcredinþã lui Nicolae Ceauºescu, nu vor sã depunã armele ºi urmãrescînãbuºirea revoluþiei într-o baie de sânge ºi readucerea la putere afostului dictator. România se transformase într-un teatru de rãzboi, încare se confruntau armata ºi populaþia, pe de o parte, cu teroriºtii ºisecuriºtii, de cealaltã parte. S-a afirmat cã exista un scenariu, potrivitcãruia Securitatea trebuia fãcutã vinovatã de uciderea populaþiei civileºi ca urmare sã fie dizolvatã, astfel încât statul român sã rãmânã fãrã unserviciu de informaþii, mai ales în acele împrejurãri confuze. GeneralulIulian Vlad a dejucat acest plan, ordonând tuturor unitãþile ºi militarilordin Securitate sã depunã armele ºi sã nu acþioneze în nici un fel.

S-au creat situaþii extrem de confuze, inclusiv în sediul C.C. alP.C.R.. Dumitru Mazilu avea sã-ºi aminteascã: „La orele 2.00, înnoaptea de 23 spre 24 decembrie, a sosit la sediul C.C. al P.C.R. UNCOMANDO (aºa este în text – I.S.). Mai mulþi tineri au fost împuºcaþiîntre ochi pe întuneric. Luminile fuseserã stinse“.48 Un alt participantla revoluþie avea sã scrie: „Era o nebunie în C.C. Se stingea ºi se

265


48 Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Cum am devenit critic al violãrii drepturiloromului în þara mea în anii 1985-1989, în „Clio 89“, nr. 1/2007, p. 157

aprindea lumina ºi se trãgeau la nimerealã rafale de mitralierã. Am vrutsã ne ducem în zona subsolului, deorece ni s-a transmis cã teroriºtii vorsã arunce în aer centrala telefonicã. N-am reuºit sã coborâm prea multetrepte cã s-a ºi tras spre noi. Ne-am dus într-o camerã de la parter undeera foarte multã lume ºi mulþi paraºutiºti. La un moment dat, s-a stinslumina în încãpere. S-a creat un haos de nedescris. Au început sã tragãsusþinut cu armele, prin încãpere“49.

În aceastã psihozã, s-a putut afirma cã o bãtrânã, care tocmai veneade la piaþã, avea în sacoºe grenade, o alta transporta cartuºe, drept careau fost reþinute de revoluþionari. Un tânãr îmbrãcat în trening era, fãrãîndoialã, un terorist, ºi a fost împuºcat în staþia de tramvai din PiaþaMoghioroº – Drumul Taberei (este vorba despre rugbistul Radu Dur-bac, de la Clubul Sportiv C.C.A. – Casa Centralã a Armatei). Un sfârºitla fel de tragic a avut actorul Horia Cãciulescu; acesta se îndrepta sprePalatul Telefoanelor pentru a vorbi cu o rudã din strãinãtate, dar nu aoprit maºina la somaþia unor militari ºi a fost împuºcat mortal.

ªi în rândul militarilor se instalase o confuzie generalã. Se pãrea cãtoate unitãþile erau atacate de teroriºti. Chiar ºi clãdirea MinisteruluiApãrãrii Naþionale se afla în pericol, astfel cã s-au cerut întãriri de laAcademia Tehnicã Militarã. Au fost trimiºi studenþi, tineri care nuaveau pregãtirea militarã necesarã, nici ca mânuire a armamentului,nici ca iniþiere tacticã, mai ales în mediul citadin. Ei se pregãteau sãdevinã ingineri militari. Au considerat cã nu este bine sã vinã pe stradã,la vedere, ci prin spatele blocurilor. Aºa învãþaserã ei la tacticã, sã seapropie de inamic sub acoperire. Sau poate voiau sã cadã în spateleinamicului ce ataca Ministerul, sã-l ia prin surprindere. Decizia a fostfatalã. Când au apãrut între blocuri, în faþa Centrului de Calcul alArmatei, s-a tras asupra lor. Apãrãtorii nu erau avertizaþi de venirearespectivilor tineri militari, iar în penumbra dintre blocuri, printrecopaci se vedeau niºte indivizi înarmaþi. Pânã sã se identifice cine sunt,câþiva dintre studenþi au murit.50 În urma incidentului s-au înregistrat 5morþi ºi 8 rãniþi 51.

În acele zile ºi nopþi, diversiunea a funcþionat din plin: un simplu„cetãþean“ declara cã „s-a tras“ din blocul cutare, de la etajul cutare ºiarmata descãrca o ploaie de gloanþe, pânã când „teroriºtii“ era anihilaþi.

266

Ioan Scurtu

49 Romulus Cristea, Revoluþia din 1989, Bucureºti, Editura Românã pur ºi simplu,2006, p. 17

50 Grigore Buciu, Cum mi-am petrecut…, p. 9051 Alesandru Duþu, Cronologie…, p. 247

În acea atmosferã, generalul Nicolae Militaru a ordonat locotenent-colonelului Gheorghe Trosca, locþiitor al comandantului UnitãþiiSpeciale de Luptã Antiteroristã (USLA) sã vinã împreunã cu militarii dinsubordine pentru trecerea lor în revistã la Ministerul Apãrãrii Naþionale.Unitãþile care apãrau M.Ap.N. nu au fost înºtiinþate, astfel cã atunci cândau apãrut TAB-urile cu uslaºi s-a tras asupra lor. Între cei uciºi s-a aflatºi Gh. Trosca. Masacrul a avut loc în noapte de 23/24 decembrie 1989.Potrivit unor informaþii, generalul Stãnculescu i-ar fi spus lui Militaru:„Domnule ministru, asta este crimã curatã!“. Acesta ar fi rãspuns: „Larãzboi, ca la rãzboi, mai mor oameni!“ 52. Foarte probabil a fost un actde rãzbunare, deoarece Trosca întocmise dosarul Corbu, în timp ce lucrala DIA (Direcþia Informaþii a Armatei), în care se dovedea activitatea despionaj în favoarea KGB desfãºuratã de generalul Militaru.

Au fost ºi situaþii când s-a urmãrit obþinerea unor foloase materialeimediate, ºi chiar jaful. Virgil Mãgureanu relata faptul cã la TV s-alansat zvonul cã Tudor Postelnicu ºi ºefii Securitãþii s-ar fi retras într-ovilã aflatã în preajma aeroportului Otopeni. Vila a fost rasã cu tunurile.În realitate, lângã aceasta se afla „o magazie imensã unde Securitateaaduna capturile ei, whisky, þigãri ºi alte valori foarte tentante. De acolo,acele cantitãþi s-au cãrat cu camioanele Armatei ºi duse într-o direcþiecare, sincer nu m-a interesat“.53

Televiziunea Românã Liberã nu mai prididea în a prezenta ravagiilepe care le fãceau „teroriºtii“ ºi chiar de a-i prezenta pe câþiva care aufost prinºi, fiind grav rãniþi; la spital, erau legaþi cu odgoane puternicede pat, pentru a nu fugi ºi a fi, ulterior, judecaþi de popor.

În realitate, dincolo de disputele care au avut loc ºi continuã încã,un fapt este cert: nici un terorist nu a putut fi identificat, reþinut ºi trimisîn faþa instanþelor de judecatã. „Teroriºtii“ au rãmas o enigmã arevoluþiei române din decembrie 1989. Armata a câºtigat, pânã la urmã,un rãzboi, dar nu s-a putut spune pe cine a biruit.

Virgil Mãgureanu, primul director al Serviciului Român deInformaþii (1990-1997), afirma într-un interviu acordat lui DennisDeletant, în decembrie 1994, transmis parþial de postul de televiziuneB.B.C.: „Nu deþinem date dupã care acest amestec [strãin] a existatîntr-adevãr“, dar cã: „Supoziþia noastrã – ºi avem destule date ca sãconsiderãm cã aceastã supoziþie este corectã – a fost atunci [în

267


52 Grigore Buciu, Cum mi-am petrecut…, p. 17653 De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Mãgureanu în dialog cu Alex

Mihai Stoenescu, Bucureºti, Editura RAO, 2008, p. 61

decembrie 1989] ºi este ºi astãzi [în decembrie 1994] cã au acþionat lacomanda, din afarã, a unor anumite persoane, foarte bine dotate cuarmament ºi care s-au implicat în punctele cele mai sensibile aleevenimentelor din Bucureºti ºi din teritoriu. Desigur, scopul lor era dea crea derutã ºi de a duce la o deteriorare a situaþiei ºi a echilibruluinostru intern de atunci. Dupã care, tot la comandã, ei au fost de fiecaredatã retraºi, în aºa fel încât urme palpabile despre acest episod [alteroriºtilor] n-au rãmas“. În opinia sa, a fost vorba „de o acþiune bineconcertatã, bine dirijatã ºi care avea inclusiv faza retragerii astfelregizatã încât n-au lãsat urme, dar cred cã acest lucru nu s-a putut facefãrã complicitãþi din interior“54. Ulterior, în 2008, Mãgureanu avea sãaprecieze cã s-a urmãrit sã se întreþinã „deliberat haosul din care aurezultat victimele“. Zvonistica din acele zile „viza nu numaiproducerea de haos ºi dezordine, dar ºi paralizarea întregii vieþi publiceºi, în particular, a Securitãþii. Paralizarea Securitãþii, dacã ne referim laSecuritate ca o stare de echilibru, asta este pe de o parte obiectivul vizatºi de altã parte cel mai periculos“55.

În acele zile s-a urmãrit ºi autodistrugerea „caselor conspirative“ aleSecuritãþii ºi Serviciului de Informaþii al Armatei plasate în diferitelocaþii, mai ales în apartamente de bloc, pentru ca aparatura sã nuajungã în mâna unor persoane nedorite.

ªtefan Dinu constata cã dupã lichidarea cuplului Ceauºescu: „Înmod miraculos, rafalele de foc ale armamentului individual, zgomotulsimulatoarelor de toate categoriile, activitatea piratereascã radio-elec-tronicã, zvonurile alarmiste etc., treptat s-a stins, astfel cã în noaptea de26/27 decembrie ºi în urmãtoarele se mai puteau auzi la mari intervalede timp doar câte unul sau douã focuri de armã“. În opinia sa, aceastadovedea cã, pentru cei care provocaserã haosul în România, misiuneafusese îndeplinitã, drept care s-au retras: „ Misterul dispariþiei fãrãurmã a acestora, imediat dupã anunþarea eliminãrii dictatorului, ne întã-reºte convingerea cã «teroriºtii» care au acþionat pe teritoriul Românieierau profesioniºti de înaltã clasã, având în faþã o apãrare din militarineinstruiþi în acest gen de confruntãri“56. Pentru prinderea ºi capturareagrupurilor respective ar fi trebuit sã acþioneze Ministerul de Interne, cu

268

Ioan Scurtu

54 Dennis Deletant, Fragmente ale unui adevãr. Televiziunea BBC ºi RevoluþiaRomânã, în Întrebãri cu ºi fãrã rãspuns. Decembrie 1989, în Memorialul Revoluþiei.Volum îngrijit de Iosif Costinaº, Timiºoara, Editura Mirton, 2001, p. 46-50

55 De la regimul comunist…, pp. 54-5556 ªtefan Dinu, Condamnat la discreþie, p. 256

forþele sale speciale, dar acestea erau derutate ºi dezorientate,„gândindu-se mai mult la propria lor culpã pentru faptele anterioare“57.

La rândul sãu, procurorul general Dan Voinea – ºeful ParchetelorMilitare, care au cercetat dosarele Revoluþiei – declara la un simpoziondesfãºurat la Timiºoara, în decembrie 1999: „Am ajuns la o concluziesurprizã: cã, de fapt, nu existã teroriºti. Deci, pânã în prezent, toateParchetele Militare care au avut de instrumentat astfel de dosare nu augãsit nici o persoanã care sã fie acuzatã de terorism“, convingerea safiind cã „represiunea din decembrie ’89, începutã de Ceauºescu ºicontinuatã dupã data de 22 decembrie 1989 este, de fapt, o reacþieviolentã a structurilor statului totalitar împotriva voinþei de libertate ºidemocraþie afiºatã mai întâi la Timiºoara ºi apoi «în toatã þara»”58.

Revenind la desfãºurarea evenimentelor din seara zilei de 22decembrie 1989, menþionãm cã în faþa atacurilor „securiºtilor“, armataa primit ordin sã riposteze, astfel cã s-a declanºat o adevãratã canonadã.La un moment dat un tânãr a urcat pe clãdirea Palatului Republicii cuintenþia de a instala un steag fãrã stemã; unii îl aplaudau, alþii strigaucã-i terorist, drept care a început sã se tragã asupra lui. Apelul actoruluiIon Caramitru – care urcat pe un TAB îºi arogase calitatea de co-mandant militar – de a se opri focul, nu a fost ascultat. Revoluþia ro-mânã – care se transmitea în direct la televiziune, imaginile din stu-dioul 4, alternând cu cele din balconul C.C., iar principalele posturi dinlume preluau emisiunea de la Bucureºti – intra într-o fazã dramaticã.

La 24 decembrie, prin hotãrârea Consiliului F.S.N., unitãþile Minis-terului de Interne, inclusiv Securitatea, au fost integrate în MinisterulApãrãrii Naþionale. Totuºi, campania împotriva „securiºtilor ºi tero-riºtilor“ – unelte oarbe ale regimului Ceauºescu – a continuat.

În memoria milioanelor de telespectatori de pe întreg globul aurãmas întipãrite imaginile de la Cimitirul Sãracilor din Timiºoara, undeera expusã o femeie cu pruncul ei, uciºi cu cruzime de securiºtii luiCeauºescu, precum ºi cadavrul unui bãrbat mutilat groaznic ºi întins peo masã de beton. Camerele de luat vederi stãruiau ºi asupra altor cada-vre, reportera Televiziunii Române Libere afirmând cã ele erau doar omicã parte dintre victimele Securitãþii; persoanele respective fuseserãmutilate groaznic ºi apoi ucise, dupã care au fost aruncate în groapacomunã, din care tocmai erau scoase pentru a arãta telespectatorilor

269


57 Ibidem, p. 25758 Dan Voinea, Sinteza parchetelor militare despre Revoluþie ºi dosarele Revoluþiei

în lucru, p. 120-125

cum acþiona regimul Ceauºescu. Atunci, asemenea imagini ºicomentarii au contribuit la amplificarea spiritului de revoltã alromânilor, la decizia lor de a lupta pentru ca un asemenea „vampir“ sãnu mai revinã la putere.

Presa internaþionalã se întrecea în a descrie crimele securiºtilor.Ziarul „La Libre Belgique“ scria cã „în osuare au fost gãsite cadavreîntr-o stare indescriptibilã, mâini ºi picioare tãiate, unghii smulse,capete pe jumãtate desprinse de corp, feþe arse cu acid“. Ziarul flamand„Blik“ afirma, la 27 decembrie, cã s-au înregistrat 100 000 de morþi ºicã la Timiºoara „mai mult de patru mii de oameni au fost aruncaþi într-o groapã uriaºã. Le-au fost scoase hainele de pe ei, smulse inelele,furate ceasurile ºi alte bijuterii [...] Înainte de a fi mitraliaþi, li se legaumâinile ºi picioarele cu sârmã ghimpatã, corpurile erau torturate,organele genitale smulse sau contuzionate. Mulþi au fost aruncaþi de viiîn groapã, apoi omorâþi cu apã fierbinte. Dupã fuga securiºtilor, cada-vrele au fost deshumate. Numai în oraºul Timiºoara, unde a începutinsurecþia, au pierit 12 000 de cetãþeni [...] Securitatea a împuºcat 800de copii. Printre ei, 45 asistau la un spectacol de teatru de pãpuºi.Mitralierele i-au secerat”. Un medic ar fi declarat cã fãcea operaþii pebandã rulantã. “Trebuie sã ne ocupãm de 500 000 de rãniþi”.59 În modcert unii ziariºti îºi pierduserã cu totul „uzul raþiunii“, dând frâu libercelor mai scabroase fantezii.

Oamenii urmãreau cu sufletul la gurã emisiunile Televiziunii Româ-ne Libere, care transmitea veºti dintre cele mai alarmante: securiºtii auinfectat apa de bãut, au furat rezerva de sânge din Spitalul de Urgenþã,intenþioneazã sã dinamiteze barajele ºi sã inunde oraºele etc. etc.Populaþia era chematã sã fie vigilentã, sã apere revoluþia, sã lupte împo-triva securiºtilor ºi teroriºtilor. În multe întreprinderi cetãþenii au luatarmele cu care erau dotate gãrzile patriotice, ºi-au pus brasardã tri-colorã pe braþ, au organizat pe strãzi ºi la intrãrile în metrou filtre decontrol a oricãrei persoane – pentru a fi prinºi securiºtii ºi teroriºtiiînarmaþi. Pe ziduri se lipeau afiºe cu lozinci revoluþionare, împotrivalui Ceauºescu – asemuit cu Hitler ºi Stalin –, pentru o Românie liberãºi democraticã. Sub titlul “UNIÞI LA ARME!”, în “Scânteia popo-rului”, din 23 decembrie 1989, apãreau urmãtoarele fraze: “Fiara încol-þitã s-a agãþat cu ghearele ºi dinþii de ultimele puncte de sprijin, în spe-ranþa absurdã cã va reuºi sã reînvie odioasa dictaturã. Aºa cum s-a

270

Ioan Scurtu

59 Apud Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere..., p. 39

întâmplat din prima zi a marilor lupte, armata noastrã, armata poporuluidovedeºte dârzenia ºi eroismul de care este atâta nevoie în aceste clipe.Zi ºi noapte, orã de orã, minut cu minut, înconjoarã ºi-i strânge în cleºtepe teroriºti, bandele de securiºti care nu vor sã cedeze poziþiile, visândla pãstrarea privilegiilor, sperând într-o minune pentru cã numai ominune i-ar putea salva. Pentru aceasta nu se dau în lãturi de la nici ofãrãdelege, recurgând la acte tipic fasciste, trãgând fãrã alegere nunumai în ostaºii armatei noastre, ci ºi în populaþia civilã, atunci când lise iveºte prilejul, în femei, în copii, mãrind numãrul jertfelor, care ºiaºa au fost mult prea multe în rândurile oamenilor paºnici, în special aletineretului [...] <Killerii> lui Ceauºescu, aceºti bandiþi formaþi dupãchipul ºi asemãnarea dictaturii, secerã în continuare, din viziuni defiarã, vieþi omeneºti. Sperã în ceva dincolo de orice speranþã. Mizeazãpe cartea pierdutã a terorii. Momentul e grav ºi hotãrâtor. Este momen-tul maximei mobilizãri de forþe, momentul bãtãliei finale [...] Cele maiputernice arme ale fiecãruia în parte ºi ale tuturor – militari, muncitori,membri ai formaþiunilor patriotice, studenþi, oameni cu spirit civic –sunt, în aceste ceasuri decisive, rãspunderea, ordinea ºi disciplina, vigi-lenþa. În faþa lor, din ce în ce mai izolaþi, teroriºtii, profesioniºtii morþiivor fi dezarmaþi ºi stârpiþi”.

În articolul de fond publicat de “Scânteia poporului”, la 23 decem-brie, intitulat Trãiascã libertatea, trãiascã rãspunderea! Se scria: “S-aîncheiat una din cele mai oribile dictaturi din istoria poporului român.Sub presiunea poporului, dictatorul a fugit în mod laº din faþajudecãþii”. În continuare se fãcea o evaluare a perspectivelor de evo-luþie a României: “Noi, românii, nu copiem ceea ce nepãrat au fãcutunii sau alþii din vecinii noºtri, mai de aproape sau mai de departe. Ma-rile demonstraþii din aceste zile au avut ca lozinci îndepãrtarea dicta-turii lui Ceauºescu, libertate, democraþie ºi s-au pronunþat ferm pentrusocialism, pentru principiile socialiste, cinstite, curate, pentru proprie-tatea poporului, pentru normele de eticã ºi echitate reale, neîntinate despiritul aventuriei ºi de demagogia politica lui Ceauºescu, precum ºi acelor care i-au fost atâþia ani sfetnici. Nimeni n-a strigat jos socialis-mul, ci jos dictatura lui Ceauºescu. Primele momente ale victoriei aufost marcate în mod normal de o stare de emoþie puternicã. La radio, pemicul ecran, s-au rostit opinii, scurte cuvântãri, desigur incomplete înconþinutul lor, poate insuficient de clare în ceea ce priveºte viitorulpatriei, al economiei, al ºtiinþei, al culturii, al vieþii politice ºi sociale,opinii patriotice marcate de marea emoþie.

271


Ce facem, încotro ne îndreptãm? Este în primul rând nevoie, aºacum au spus mulþi dintre cei care s-au pronunþat în aceste zile, de o cla-rificare a programului politic, social ºi economic. Iar aceasta se poateface, în condiþiile pluralismului de opinii [...] Socotim cã este imperiosnecesar ca organizaþiile de bazã ale partidului sã dezbatã în deplinãlibertate, fãrã nici un fel de constrângere din partea nimãnui, cauzelecare au dus la actuala situaþie politicã, economicã ºi socialã ºi sã decidãasupra drumului pe care trebuie sã meargã partidul. Concluziile dez-baterilor largi democratice ale comuniºtilor, la care, firesc, normal estesã participe toþi cei ce doresc sã sprijine procesul de reînnoire socia-listã, sã fie sintetizate cu maximã rãspundere, în vederea unui apropiatcongres extraordinar al partidului, chemat sã defineascã liniile direc-toare, programul de luptã ºi acþiune pentru înfãptuirea neabãtutã a prin-cipiilor socialiste, alãturi de toate forþele preogresiste din România”.

Pledoaria din “Scânteia poporului” era fãcutã prea târziu. Un aseme-nea articol publicat în urmã cu 5-6 luni ar fi avut un larg ecou, deoarecepleda pentru o reformã ºi o democratizare a P.C.R., pentru un socialism“cu faþã umanã”. Un Congres al partidului întrunit dupã o largãdezbatere “în deplinã libertate”, nu l-ar fi reales pe Nicolae Ceauºescuîn funcþia de secretar general. Într-o asemenea manierã procedaserã par-tidele comuniste din celelalte state socialiste, acceptând sã împartã pu-terea cu alte forþe politice. Dar acum, la sfârºitul lunii decembrie, rea-litatea istoricã demonstra cã P.C.R. nu se mai putea redresa, iar refor-mele de tip Gorbaciov nu mai erau posibile în societatea româneascã.

Comunicatul Consiliului F.S.N. deschisese alte orizonturi, mult maiînalte. Revoluþia românã a avut un caracter radical, impunând trecereapeste etapa “perestroika” ºi impunerea unui sistem pluralist de guver-nare, în care P.C.R. nu-ºi mai gãsea locul. La Frontul Salvãrii Naþionaleau aderat ºi celelalte organisme constituie ad-hoc în dupã amiaza zileide 22 decembrie. A început un proces de organizare prin formarea deConsilii ale F.S.N. în întreprinderi, instituþii, la nivelul localitãþilor ºijudeþelor, având la bazã programul anunþat în Comunicatul din searazilei de 22 decembrie.

În ziua de 23 decembrie, Lorin Fortuna a transmis conducerii Fron-tului Salvãrii Naþionale un mesaj, care a fost predat de un grup specialtrimis, lui Ion Iliescu, la sediul Televiziunii. Documentul avea urmã-torul conþinut60:

272

Ioan Scurtu

60 “Martor ocular”, nr. 2 din decembrie 1999, p. 50

“Având în vedere constituirea, în Capitalã, a Frontului SalvãriiNaþionale ºi necesitatea coordonãrii unitare a luptei de eliberare a Ro-mâniei, Comitetul Frontului Democratic Român din Timiºoarahotãrãºte:

1. Afilierea Frontului Democratic Român la programul FrontulSalvãrii Naþionale.

2. Integrarea Frontului Democratic Român în cadrul FrontuluiSalvãrii Naþionale.

3. Includerea Comitetului din Timiºoara, al Frontului DemocraticRomân, în Comitetul Naþional al Frontului Salvãrii Naþionale.

4. Comitetul Frontului Salvãrii Naþionale din Timiºoara astfelformat este condus de urmãtorul Birou Executiv:

Lorin Fortuna – preºedinte;Claudiu Iordache – vicepreºedinte;Mihaela Munteanu – secretarã;ªtefan Ivan – membruPetriºor Morar – membru”În Bucureºti, dar ºi în alte oraºe din þarã, luptele continuau cu

intensitate. Forþele pãreau inegale: teroriºtii, bine antrenaþi ºi plasaþi înlocuri dinainte fixate – pe clãdiri, în subsoluri greu accesibile, dupãcrucile din cimitire, la ferestrele unor blocuri etc – erau foarte eficienþi,trãgeau din toate poziþiile, provocând numeroase victime, în timp cearmata românã fãcea cu greu faþã situaþiei.

La un foc de armã tras de un “terorist”, militarii rãspundeau cu oploaie de gloanþe, care fãceau adevãrate ravagii. Sute ºi mii de cetãþeniau venit sã apere Televiziunea ºi Radioul aflate în pericol de a ficucerite de “teroriºti”.61 La un moment dat, “teroriºtii” erau pe punctulde a intra în studioul 4, drept care s-a întrerupt emisia, astfel cã nu aumai putut acþiona pe întuneric. La reluare, a apãrut cãpitanul MihaiLupoi, echipat ca de rãzboi, cu puºca-mitralierã în mânã, asigurându-ipe telespectatori cã nici un terorist nu va putea pãtrunde în acel studio.Luptele de la Televiziune au continuat, “teroriºtii” atacând din elicopterºi trãgând asupra camerei de la etajul 11, unde se aflau membriiConsiliul Frontului Salvãrii Naþionale. Au intervenit paraºutiºtii, veniþide la Boteni (Dâmboviþa) ºi au salvat situaþia. Radioul a fost supus ºiel unor repetate asalturi, drept care clãdirea a fost înconjuratã debaricade, iar revoluþionarii au pãzit-o zi ºi noapte.

273


61 Revoluþia românã în direct, p. 116-118

În aceastã atmosferã s-au înregistrat zeci de cazuri când militarii s-au împuºcat între ei, dupã cum ºi revoluþionarii au împuºcat oameninevinovaþi, sub motiv cã erau teroriºti. Incidentul cel mai grav s-a înre-gistrat în ziua de 23 decembrie, la Aeroportul Otopeni (Henri Coandã).Pentru întãrirea pazei acestuia au fost aduse trupe de securitate dinCâmpina. Datoritã faptului cã unitatea respectivã a fost atacatã de“teroriºti”, militarii au ajuns la Otopeni cu o întârziere de ºapte ore: înplus, în loc sã se deplaseze pe itinerariul stabilit, camioanele s-au în-dreptat spre aerogarã; deºi au fost avertizate, cu focuri de armã trase înaer, camioanele nu s-au oprit, iar militarii din aeroport au tras în plin; s-au înregistrat 49 de morþi (dintre care un ofiþer, doi salariaþi civili ºi 34de militari în termen de la Câmpina, ceilalþi fiind din Bucureºti).62 Lafel de grav a fost incidentul de la Sibiu, unde a avut loc un intens schimbde focuri între militarii aflaþi în sediul Miliþiei ºi cei din UnitateaM.Ap.N., soldat cu moartea a 49 de persoane ºi rãnirea altor 472.63

Confruntãri violente au avut loc ºi la Braºov, Buzãu, Reºiþa, Brãilaetc. etc. În timpul revoluþiei au fost uciºi 221 militari, iar 633 au fostrãniþi, fapt datorat, în principal, greºelilor de comandã ºi execuþie.64

România a fost supusã unui rãzboi electronic, pe care armata nu l-aputut dejuca. Pe radare apãreau elicoptere de atac, iar unitãþile derachete ripostau, dar fãrã efect: peste puþin timp, þintele apãreau dinnou. Acest fapt a amplificat starea de panicã.

O situaþie extrem de tulbure s-a înregistrat pe litoralul Mãrii Negre.Viceamiralul Constantin Iordache avea sã scrie: “Toate sistemele deobservare radioelectronicã descoperã cã, din cer ºi de pe Mare, asupraþãrii noastre se revarsã o uriaºã forþã aeronavalã. Multiplicatã, aceastãimagine a invaziei dinspre Mare cu informaþiile despre atacurileterestre ce se produceau în þarã, am cãzut în capacana de a considera careale þintele aeriene ºi navale, ce apãreau pe ecranele televizoarelor.Astfel, a fost declanºatã operaþia de apãrare a zonei maritime ºi flu-viale, având ca obiective principale porturile ºi platformele petrolieremaritime, iar pe Dunãre barajele, podurile, ecluzele ºi gurile fluviului.Navele de luptã, în mare majoritate, au ieºit pe mare ºi fluviu ocupândiniþial raioanele alarmelor de luptã, apoi s-au dispus în dispozitive de

274

Ioan Scurtu

62 Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 23663 Ibidem, p. 34064 Dr. Alesandru Duþu, Armata românã în situaþii de crizã: februarie

1945/Decembrie 1989, în “Caietele Revoluþiei”, nr. 1/2006, p. 57

apãrare a obiectivelor ce trebuiau apãrate.”65 Aceastã uriaºã desfãºu-rare de forþe a accentuat starea de tensiune, nu numai în rândul milita-rilor, dar ºi a populaþiei care era supusã controalelor de tot felul. Vicea-miralul Traian Atanasiu avea sã aprecieze: “regia manipulãrii a fostfãcutã de profesioniºti implicaþi în astfel de scenarii nu numai înRomânia. Ei nu au fost neapãrat militari, dar în mod obligatoriu auprimit bani pentru serviciile lor de la organisme militare.”66 Atunci, îndecembrie 1989, însuºi generalul ªtefan Guºã – ºeful Marelui StatMajor – era depãºit de asemenea evenimente. El avea sã afirme, înfebruarie 1990: “Trebuie elucidatã cauza rãzboiului psihologic ºi radio-electronic, care a fost pregãtit, planificat ºi care s-a desfãºurat în zilelerevoluþiei. Cine l-a desfãºurat? Din interior sau din afarã? Pentru cã ela vizitat toate eºaloanele, pe zile, pe ore ºi chiar pe minute”.67 Când sevor deschide arhivele din Federaþia Rusã, S.U.A., Franþa etc. aceastãenigmã – a rãzboiului electronic împotriva României – va putea fielucidatã. Pânã atunci puteam afirma cu certitudine cã armata românãnu era pregãtitã pentru a face faþã unui asemenea rãzboi ºi nu avea îndotare tehnica necesarã pentru a depista þintele false. Putem presupunecã a fost o acþiune de diversiune, realizatã de persoane strãine, aflate peteritoriul României, sau lansatã din afara þãrii (din Uniunea Sovieticã,sau de la baze NATO aflate în Turcia ºi Italia). Atunci, cei mai mulþiromâni, inclusiv generalul Guºã, apreciau cã “elicopterele” veneau dinspaþiul sovietic.

În ultimii 20 de ani s-a încercat descifrarea acestui “mister”,publicându-se mai multe cãrþi ºi studii, mai ales din partea specialiºtilorîn electronicã. Unul dintre aceºtia, Andrei Pãsãreanu, a ajuns laconcluzia cã rãzboiul electronic din România a fost prevãzut cu multtimp înainte, cã a existat o înþelegere între SUA ºi URSS. Aceastãoperaþiune s-a desfãºurat paralel ºi sincron cu acþiunile terestre, avândun scop comun. Ele ar fi aparþinut unui singur stat ºi anume SUA, careurmãreau sã instaureze în România un regim politic care sã promovezeinteresele lor politice ºi care sã fie cât mai obedient faþã de SUA ºi câtmai depãrtat de Rusia.68

275


65 Viceamiral (r) Constantin Iordache, Acþiunile navelor marinei militare înRevoluþia din Decembrie 1989, Constanþa, Editura Ex Porto, 2004, p. 151

66 Ibidem, p. 3267 Condamnat la adevãr..., p. 3668 Vezi pe larg, Andrei Pãsãreanu, Demers cãtre adevãr. România – decembrie

1989. O altã analizã a evenimentelor, Bucureºti, Editura Speteanu, 2008.

S-a speculat mult în legãtutã cu faptul cã noua putere ar fi cerutsprijinul militar al sovieticilor. Este cert, ºi dovedit documentar, cã înnoaptea de 22/23 decembrie 1989, generalul Stefan Guºã, ºeful MareluiStat Major, a avut o convorbire cu generalul sovietic Moiseev, cãruia i-a comunicat cã “nu a solicitat ºi nu va solicita ajutor militar sovietic”69.În realitate, chiar dacã ar fi cerut un asemenea sprijin, el nu ar fi fostacordat. Un document70, cu menþiunea “Strict secret”, prezentat condu-cerii superioare sovietice, inclusiv lui Gorbaciov, semnat “SecretarC.C.” ºi purtând data de 23 decembrie 1989, menþiona: “Sã fie publicatãDeclaraþia TASS cu privire la acþiunile de luptã din Bucureºti, carereprezintã o ameninþare pentru viaþa cetãþenilor sovietici”. Era anexatãacea declaraþie, care menþiona cã a fost atacatã clãdirea în care se aflaufamiliile colaboratorilor Reprezentanþei Comerciale Sovietice:“Persoane înarmate au pãtruns în clãdire ºi de acolo împuºcã. În clãdireau izbucnit incendii, viaþa oamenilor sovietici, printre care se aflã femeiºi copii, este expusã unor pericole serioase. Uniunea Sovieticã nu poaterãmâne nepãsãtoare faþã de soarta cetãþenilor sovietici ºi le cere aceloracare au declanºat acþiunile menþionate, punând în pericol viaþa oame-nilor sovietici, sã le înceteze imediat”. În document se mai cerea sã sefacã apel cãtre conducerile din Republica Popularã Bulgarã, RepublicaSocialistã Cehoslovacã, Republica Ungarã, Republica DemocratãGermanã, Republica Popularã Polonã, Republica Socialistã FederativãIugoslavã, “cu propunerea se a se stabili contacte permanente ºischimburi de informaþii cu privire la situaþia din România ºi din jurul ei.Sã se propunã statelor aliate organizarea de consultãri urgente la nivelulminiºtrilor Afacerilor Externe. În acest scop, întrunirea ar putea avea locla Varºovia”. Se mai propunea “stabilirea unor contacte directe ºipermanente cu conducerea Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale dinRomânia, în primul rând cu I. Iliescu”. Acest document “Strict secret”,descoperit de istoricul român Ioan Chiper în Arhivele Federaþiei Ruse,aratã cât de falsã este teoria unor politologi ºi oameni politici potrivitcãreia la 22 decembrie 1989 ar fi avut loc în România o loviturã de statpusã la cale de sovietici. Abia a doua zi se sugera conducerii superioarede la Moscova stabilirea unor contacte directe ºi permanente cu liderulF.S.N. Într-un fel se repeta – în mentalitatea unora – scenariul de dupã1944, când se afirma cã actul de la 23 august ar fi fost “opera Armatei

276

Ioan Scurtu

69 Condamnat la adevãr, p. 50470 Ioan Chiper, Documente privind poziþia conducerii URSS faþã de revoluþia

românã (23-24 decembrie 1989), în „Clio 1989“, nr. 1-2/2005, pp. 204-206

Roºii eliberatoare”. În anexa 2 a documentului analizat se prezentaDeclaraþia Guvernului Sovietic, care a fost difuzatã de Agenþia TASS:

“Informaþiile care sosesc din România demonstreazã cã poporulromân a rupt în mod hotãrât cu regimul autoritar ºi a pornit pe drumulînnoirii democratice a þãrii.

A fost creat Frontul Salvãrii Naþionale, care uneºte în rândurile saleforþele progresiste ale þãrii. Consiliul Frontului care s-a creat ºi-aasumat întreaga putere ºi s-a adresat poporului cu apelul de a susþineprogramul pe care l-a proclamat privind adânci transformãri.

În þarã, cu participarea activã a celor ce muncesc, are loc procesulde formare a noilor structuri ale puterii. Adversarii schimbãrilor revo-luþionare încearcã sã opunã rezistenþã, neezitând sã foloseascã armeleºi, fãrã a lua în considerare victimele în rândul populaþiei paºnice.

Oamenii sovietici sunt solidari cu poporul român, care apãrãidealurile libertãþii, democraþiei ºi demnitãþii naþionale.

Guvernul U.R.S.S. susþine eforturile Consiliului Frontului SalvãriiNaþionale, îndreptate spre instaurarea în þarã a liniºtii ºi ordinii.Uniunea Sovieticã este gata sã acorde poporului român, noii conduceria þãrii, un ajutor neîntârziat ºi efectiv pentru lichidarea urmãrilorevenimentelor tragice din ultimele zile”.

Tot la 23 decembrie 1989, într-o pauzã a lucrãrilor CongresuluiDeputaþilor Poporului ai U.R.S.S., premierul N. Rîjkov, rãspunzîndîntrebãrilor unui ziarist, a declarat cã “ar fi o mare greºealã sã se trimitãtrupe sovietice în România, ºtiut fiind cã, recent, a fost condamnatãtrimiterea de trupe în Cehoslovacia ºi Afganistan”71.

Oricât de paradoxal ar pãrea, în decembrie 1989, intervenþiatrupelor sovietice în România a fost cerutã de guvernele occidentale, înprimul rând de Franþa ºi S.U.A. În ziua de 24 decembrie 1989, RolandDumas, ministrul de Externe al Franþei, declara la televiziune cã “toþicei motivaþi de situaþia din România simt nevoia de a lupta. De aceeatrebuie sã se treacã la <intervenþia de urgenþã> ºi sã fie rãsturnatprincipiul neintervenþiei, pentru a fi apãrate drepturile omului. Situaþiadin România impune introducerea acestei noþiuni în arsenalul juridicinternaþional.” El a afirmat cã Franþa va aproba o intervenþie a U.R.S.S.ºi a statelor membre ale Tratatului de la Varºovia la care, în calitate deMare Putere, sã se alãture ºi þara sa. “Aceastã <intervenþie de urgenþã>s-ar putea face ºi sub forma unei brigãzi internaþionale.“72 O opinie

277


71 Principiul dominoului, p. 49172 Ibidem, p. 492

similarã a exprimat ºi Jacques Chirac, primarul Parisului. Mai mult, ela declarat cã preºedintele François Mitterand, în calitate de preºedinteîn exerciþiu al C.E.E., “trebuie sã solicite U.R.S.S. sã trimitã armateiromâne material militar împreunã cu þãrile membre ale C.E.E.”73

Postul de televiziune francez fãcea cunoscut cã secretarul de Stat alS.U.A., James Baker, s-a declarat de acord, câteva ore mai târziu, cuministrul francez de Externe, susþinând o intervenþie militarã aU.R.S.S. ºi a statelor membre ale Tratatului de la Varºovia în Româ-nia.74 Aceste solicitãri publice, de care au luat cunoºtinþã atunci sute demilioane de telespectatori, au fost ulterior trecute sub tãcere. Din mo-tive obscure, s-a lansat ideea cã în decembrie 1989 a avut loc o inter-venþie sovieticã în România ºi chiar cã nu ar fi avut loc o Revoluþie, cio loviturã de stat datã de K.G.B. În Cehoslovacia s-ar fi desfãºurat orevoluþie paºnicã, “de catifea”, în timp ce românii au cãzut în cursaîntinsã de serviciile secrete ale U.R.S.S. Dar documentele nu pot fimanipulate sau negate.

Implicarea serviciilor secrete în România a fost o realitate. În fond,aceasta era misiunea lor: sã fie prezente acolo unde sunt evenimenteleºi sã urmãreascã influenþarea lor în interesul statului din careproveneau. Ofiþerii din Securitatea românã au stãruit, în lucrãrile lor cucaracter memorialistic, asupra acestui aspect, fãcând precizãri asupralocului ºi persoanelor depistate. Unii au cãutat sã clarifice problemateroriºtilor, punând-o pe seama agenþilor sovietici. Se invoca faptul cã,în decembrie 1989, au fost vãzute numeroase maºini marca Lada(sovietice), în care se aflau tineri atletici ºi care au traversat Româniade la Est la Vest. Totuºi, nu s-a putut identifica mãcar un teroristaparþinând KGB-ului. În fiecare an, de sãrbãtori, veneau în România, larude mulþi cetãþeni sovietici (în anii ’50 era o „modã“ ca românii trimiºila studii în URSS sã se cãsãtoreascã cu rusoaice, astfel cã în 1989existau câteva zeci de mii de familii mixe). Dacã în anii precedenþiasemenea vizite erau normale, în decembrie 1989 li s-a dat o conotaþiepoliticã: turiºtii erau agenþi, veniþi sã destabilizeze regimul Ceauºescu.Cei care susþin acest punct de vedere trec sub tãcere faptul cã, în fapt,atunci s-a înregistrat un proces oarecum invers: au plecat din Româniamai mulþi cetãþeni sovietici decât cei care au intrat. Datele statisticeprivind perioada 1-21 decembrie 1989 aratã cã au intrat în România un

278

Ioan Scurtu

73 Ibidem, p. 49374 vezi, pe larg, Michael R. Beschloss ºi Strobe Talbott, La cele mai înalte nivele,

Bucureºti, Editura Elit, 1994

numãr de 54.941 cetãþeni sovietici ºi au ieºit din România un numãr de58.794 cetãþeni sovietici. În intervalul 22-30 decembrie 1989 au intratîn þarã 6.976 cetãþeni sovietici ºi au plecat din România un numãr de7.519 cetãþeni sovietici75. Þinând seama de aceastã realitate, ideeaafluenþei de turiºti sovietici în România la sfârºitul anului 1989 este celpuþin exageratã. Pe de altã parte, un serviciu de informaþii (spionaj)cum era cel sovietic nu acþiona la vedere, cu ºiruri de maºini Lada ºi cuagenþi pe care-i recunoºtea oricine, ci folosea cãi ºi mijloace subtile,pentru a-ºi asigura eficienþa doritã. Este cert cã Gorbaciov ºi colabo-ratorii lui au respins ideea unei intervenþii militare în România (suge-ratã de ministrul de Externe francez ºi de secretarul de Stat american),deoarece se bazau pe agenþii plasaþi deja în aceastã þarã ºi care fãceau„o treabã bunã“. Poate în colaborare cu cei ai SUA, Franþei, GermanieiFederale, Iugoslaviei, Ungariei etc.

Efortul unor oameni politici ºi „civiºti“ de a pune pe seama sovie-ticilor evenimentele din România, soldate cu înlãturarea lui NicolaeCeauºescu la 22 decembrie 1989 ºi „diversiunea teroristã“ care a ur-mat, vizeazã, în fond, „scoaterea din ecuaþie“ a celorlalþi actori inter-naþionali ºi negarea rolului avut de români în rãsturnarea dictaturii ºirevenirea la un regim democratic. În acelaºi timp, aceºtia au urmãrit sãcreeze o stare de spirit cât mai ostilã Uniunii Sovietice (FederaþieiRuse) pentru a justifica astfel necesitatea blocãrii oricãror relaþii cuaceastã þarã.

În ziua de 24 decembrie, I.P. Aboimov l-a primit pe ambasadorulamerican la Moscova, Jack Matlock, la cererea sa. Ambasadorul aafirmat cã avea instrucþiuni de la Washington pentru un schimb deopinii cu partea sovieticã referitor la evenimentele din România: “Par-tea americanã este foarte preocupatã de faptul cã atât conflictul dintreforþele Securitãþii Statului ºi unitãþile armatei, cât ºi numãrul victimelordin rândul populaþiei civile continuã”. Vocabularul diplomatului ameri-can sugereazã cã existã un scenariu care se pusese în miºcare, dar careera depãºit de evoluþia concretã a evenimentelor din România, unde nuse mai vorbea despre “securiºti”, ci despre “teroriºti”. Chiar în acea zide 24 decembrie, unitãþile Securitãþii fuseserã preluate de armatã. JackMatlock s-a interesat “care ar fi modul cel mai eficient de a sprijinipoporul român ºi conducerea României” ºi a vrut sã ºtie “dacã estecomplet în afara discuþiei un sprijin militar acordat de Uniunea

279


75 Sergiu Nicolaescu, Cartea revoluþiei române. Decembrie ’89, Bucureºti, EdituraIon Cristoiu (tabelul de la pp. 658-659)

Sovieticã Frontului Salvãrii Naþionale din România”. El a afirmat cã“în circumstanþele acestea o angajare a Uniunii Sovietice n-ar fi privitãîn contextul <doctrinei Brejnev>”, adicã a dreptului Armatei Roºii de ainterveni în þãrile socialiste. Aboimov a reiterat poziþia U.R.S.S.,formulatã fãrã echivoc în declaraþia guvernului sovietic, precizând cãacesta nu lua în consideraþie o intervenþie militarã: “Suntem împotrivaoricãrui amestec în treburile interne ale altor þãri ºi intenþionãm sãurmãm aceastã linie ferm, fãrã alte abateri”.76 Oarecum ironic, diplo-matul sovietic a spus cã “partea americanã poate considera <doctrinaBrejnev> ca pe un dar pe care [americanii] îl au de la noi”. Se fãceaaluzie la intervenþia S.U.A. în Panama care se desfãºura în acele zile,armata americanã înlãturându-l de la putere pe Manuel Noriega,neagreat de Washington. În ziua de 25 decembrie 1989, I.P. Aboimov aþinut o conferinþã de presã, la care a dat citire unei declaraþii a Minis-terului de Externe al U.R.S.S., în care se aprecia cã “guvernul sovieticare legãturi permanente ºi de consultanþã cu guvernele þãrilor parti-cipante la Tratatul de la Varºovia, face schimb de informaþii cu acestea.Atât U.R.S.S., cât ºi aliaþii sãi, sprijinã înnoirile revoluþionare dinRomânia, eforturile Frontului Salvãrii Naþionale”. În document seexprima convingerea cã poporul român va obþine victoria în lupta sapentru libertate ºi democraþie ºi cã “este de dorit sã fie evitatã oriceformã de acþiune colectivã care ar putea aminti de practica trecutului.U.R.S.S. face schimb de pãreri ºi cu alte state în legãturã cu situaþia dinRomânia, în prezent solidaritatea cu românii fiind o datorie moralã aîntregii comunitãþi mondiale.77

I.P. Aboimov a dezvãluit cã, în discuþia avutã la 24 decembrie cuambasadorul S.U.A. la Moscova, a fãcut un schimb de informaþii ºiaprecieri privind evoluþia evenimentelor din România, ºi cã secretarulde Stat al S.U.A., precum ºi miniºtrii de Externe ai Franþei ºi MariiBritanii au declarat cã ei vor înþelege motivele U.R.S.S. dacã acesta vatrimite în România “ajutor militar, împreunã cu alþi aliaþi din Tratatulde la Varºovia, în calitate de sprijin al puterii populare”. Poziþia guver-nului sovietic faþã de aceste sugestii a fost astfel exprimatã: “U.R.S.S.a declarat cã nu intervine în treburile interne ale altui stat, fie cã estevorba de un stat aliat sau de alt stat. U.R.S.S. nu numai cã a enunþat unasemenea principiu, dar îl ºi respectã. Partea sovieticã cunoaºte decla-raþia fãcutã de secretarul de Stat al S.U.A. în legãtutã cu problema

280

Ioan Scurtu

76 Documente din arhivele ruseºti, loc.cit.77 Principiul dominoului... p. 495-496

amestecului în treburile interne ale altui stat. Este necesar sã se deadovadã de precauþie deosebitã, nu numai în acþiuni, dar ºi în decla-raþii.78 La rândul sãu, ministrul de Externe Eduard ªevardnadze a apre-ciat cã sugestia occidentalilor era “dacã nu sinistrã, cel puþin stupi-dã”79, deoarece orice amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar trans-forma pe Ceauºescu într-un martir.80 Se poate constata aceastã situaþiebizarã, cã marile democraþii au cerut Uniunii Sovietice intervenþiamilitarã în România, iar aceastã a refuzat o asemenea solicitare ºi i-aîndemnat pe occidentali la “precauþie”. În aceeaºi conferinþã de presã,Aboimov a declarat cã Uniunea Sovieticã a stabilit legãturi cu ConsiliulFrontului Salvãrii Naþionale, dar cã Gorbaciov nu a avut contacte cureprezentanþii acestuia.81

În timp ce avea loc asemenea discuþii pe plan internaþional, Româ-nia pãrea cã se îndreaptã rapid spre un rãzboi civil. Televiziunea Ro-mânã ºi Radioul, dar ºi ziariºtii strãini, au contribuit din plin la amplifi-carea stãrii de tensiune ºi panicã, transmiþând în direct confruntãrileîntre armatã ºi “teroriºti”, incendiile izbucnite (la Biblioteca CentralãUniversitarã, la Muzeul Naþional de Artã º.a.), imagini cu rãniþi aflaþiîn spitale, cãrora li se luau interviuri, deºi unii abia puteau sã vorbeascãetc. Nici o eticã profesionalã nu mai funcþiona, goana dupã senzaþional,plãcerea sadicã de a transmite “rãzboiul” din România pentru a câºtigaaudienþã, anima toate posturile de televiziune.

Imaginile de coºmar transmise din Bucureºti au generat o puternicãsolidarizare internaþionalã cu poporul român. Consiliul FrontuluiSalvãrii Naþionale primea mesaje din partea ºefilor de state ºi deguverne, a miniºtrilor de Externe, prin care era asigurat de simpatia ºisprijinul lor. Din numeroase þãri au început sã soseascã ajutoare,constând în medicamente, alimente, îmbrãcãminte º.a

Asemenea ajutoare veneau ºi din Basarabia (Republica SovieticãSocialistã Moldoveneascã), ºi din nordul Bucovinei (Republica Sovie-ticã Socialistã Ucraineanã), fapt ce avea ca efect redeºteptarea senti-mentului naþional, dupã patru decenii ºi jumãtate de rupere a relaþiilordirecte, sufleteºti între românii din stânga ºi din dreapta Prutului.82

281


78 Ibidem, p. 49679 Eduard ªevardnadze, Opþiunea mea..., p. 980 Alexandru-Radu Timofte, Originile, mãrirea, declinul ºi renaºterea lumii

informaþiilor secrete, 2004, p. 12081 Principiul dominoului..., p. 49782 Mihai Iacobescu, Descãtuºarea: noua putere politicã ºi românii din spaþiul

sovietic (decembrie 1989 – decembrie 1990), în “Clio 1989”, nr. 1/2007, p. 99-125

Conducerea Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale a ajuns laconcluzia cã luptele nu vor înceta atât timp cât Ceauºescu era în viaþã.Se aprecia cã existau persoane (securiºti, teroriºti), care depuseserãjurãmânt de credinþã faþã de conducãtorul statului ºi nu puteau fidezlegaþi de aceastã fidelitate, decât dacã aflau cã fostul preºedinte numai existã. Cel mai insistent în susþinerea acestui punct de vedere eraGelu Voican Voiculescu, în timp ce Ion Iliescu exita. Petre Roman aveasã explice: “Se cade sã amintim cã, în momentul acela, revoluþia nu erape deplin câºtigatã. Putea oricând sã survinã o rãsturnare a situaþiei, iardictatorul, fiind încã în viaþã, reprezenta o primejdie gravã.”83 În searazilei de 24 decembrie, Ion Iliescu a semnat, în calitate de preºedinte alConsiliului Frontului Salvãrii Naþionale, decretul prin care se înfiinþaun Tribunal Militar Excepþional, cu misiunea de a judeca “faptedeosebit de grave sãvârºite de cetãþenii Ceauºescu Nicolae ºi Ceauºes-cu Elena, destituiþi din funcþiile de stat ºi politice prin acþiunea revolu-þionarã a maselor populare”. Judecarea în regim de urgenþã “este impu-sã de dorinþa, în acest sens, a tuturor cetãþenilor cinstiþi ai României”.Se preciza cã Tribunalul Militar Excepþional va judeca “în conformitatecu prevederile legale rãmase în vigoare, în ce priveºte procedura ºidreptul material penal”, cã se va “asigura întocmai dreptul de apãrare afãptuitorilor.84

Grija pentru respectarea normelor legale era doar aparentã, deoarecesentinþa era deja hotãrâtã; generalul Stãnculescu s-a ocupat de toateaspectele privind organizarea procesului, inclusiv de aducerea laTârgoviºte de la Boteni a plutonului care urma sã-i execute pe Nicolaeºi Elena Ceauºescu. În dimineaþa zilei de 25 decembrie, completul dejudecatã a fost transportat cu elicopterele de la Bucureºti. Acesta eraformat din colonelul de justiþie Gicã Popa – preºedinte; colonel dejustiþie Ioan Nistor – judecãtor; maior de justiþie Dan Voinea – procurormilitar; cãpitan – Corneliu Sorescu, locotenent-major Daniel Condreaºi locotenent Ion Zamfir – asesori populari; plutonier major Jan Tãnasã– grefier. Au fost desemnaþi din oficiu avocaþi ai apãrãrii: avocatNicolae Teodorescu ºi avocat Constantin Lucescu85. Pentru maniera încare s-a pregãtit acest proces sunt semnificative declaraþiile luiLucescu: „Nu am ºtiut nici un moment unde vom ateriza – nici

282

Ioan Scurtu

83 Petre Roman, Libertatea ca datorie..., pp. 124-12584 „România liberã“ din 26 decembrie 198985 Istoria României în date. Coordonator Dinu C. Giurescu, Bucureºti, Editura

Enciclopedicã, 2003, p.175

localitatea, nici denumirea localitãþii. Cum nu ºtiam nici care suntteroriºti, nici care urmeazã sã fie deduºi judecãþii“86.

Procesul s-a desfãºurat într-o camerã în cadrul unitãþii militare încare Nicolae ºi Elena Ceauºescu era reþinuþi din seara zilei de 22decembrie. În asistenþã se aflau generalul Stãnculescu, Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Mãgureanu, Mugurel Florescu, Ion Baiu º.a. Chiarînainte de începerea procesului, generalul Stãnculescu alesese locul încare urma sã fie executaþi cei doi (un zid din incinta unitãþii militare).La proces, Nicolae ºi Elena Ceauºescu au fost acuzaþi, prin rechizitoriulcitit de maiorul Dan Voinea, de:

„1) Genocid – peste 60 000 de victime;2) Subminarea puterii de stat prin organizarea de acþiuni armate

împotriva poporului ºi a puterii de stat;3) Infracþiunea de distrugere a bunurilor obºteºti, prin distrugerea

ºi avarierea unor clãdiri, explozii în oraºe etc.;4) Subminarea economiei naþionale“.87

Acuzaþiile nu erau formulate pe baza unor cercetãri ºi probe, care arfi trebuit sã se afle la dosarul inculpaþilor. Cei doi erau învinuiþi deaceleaºi delicte, deºi, în orice proces, responsabilitãþile sunt indivi-duale. Maiorul Dan Voinea exprima mai curând o stare de spirit, ofe-rind argumentele necesare pentru aplicarea pedepsei capitale. Procesula fost, într-adevãr, unul excepþional; chiar ºi avocaþii apãrãrii s-autransformat în acuzatori, afirmând cã le „fãcea cinstea“ celor doiacuzaþi de a-i apãra. Nicolae Ceauºescu s-a situat pe poziþia nerecu-noaºterii Tribunalului Militar Excepþional, susþinând cã el erapreºedintele Republicii Socialiste România ºi cã, în conformitate cuprevederile Constituþiei, nu putea rãspunde decât în faþa Marii AdunãriNaþionale. A apreciat cã procesul era o „mascaradã“ regizatã de cei care„au organizat lovitura de stat“. La întrebarea judecãtorului: „Cine aordonat sã se tragã în mulþime?“, a rãspuns cã nu a tras nimeni în PiaþaPalatului, „dimpotrivã, au fost ordine clare sã nu se tragã“; în opinia sa,„poporul luptã în þarã pânã la eliminarea acestei bande de trãdãtori deþarã, care în legãturã cu strãinãtatea au organizat lovitura de stat“88.Totuºi, adresându-li-se ca „simpli cetãþeni“ celor care îl judecau, Ceau-

283


86 Vartan Arachelian, În faþa Dumneavoastrã... p. 201 (Declaraþia generaluluiConstantin Lucescu)

87 Sfârºitul dictaturii, p. 13588 Tana Ardeleanu, Rãzvan Savaliuc, col. Ion Baiu, Procesul Ceauºeºtilor,

Bucureºti, Editura Ziua, 1996, p. 30-31

ºescu a dat replici care i-au pus adesea în dificultate atât pe acuzator,cât ºi pe preºedintele completului; aceºtia – marcaþi de un puternic stres– nu au gãsit argumentele necesare. Obiºnuiþi cu aplicarea „dreptuluisocialist“ ºi formaþi în cultul respectului faþã de ºeful statului, dar ºtiindcã trebuie sã ducã la îndeplinire o „sarcinã“ dinainte stabilitã, ridicauvocea, vorbeau mai mulþi dintr-odatã, fãceau aprecieri gratuite, ca ace-ea potrivit cãreia s-a gãsit în casa Zoei Ceauºescu un cântar de aur, cucare aceasta mãsura carnea adusã din strãinãtate. La afirmaþia procu-rorului cã ar avea un cont de 400.000 de dolari depuºi în Elveþia, ElenaCeauºescu a replicat: „Sã facã dovada, dovada!“ La o declaraþie aprocurorului cã nu ºtia sã citeascã, aceasta ºi-a exprimat indignarea:„Sã te audã intelectualii ºi colegii mei academicienii“; când procurorula apreciat: „Analfabeta era savant“, Elena Ceauºescu a întrebat: „Sepoate sã vorbeascã aºa ceva?“ Din atitudinea avutã de Nicolae Ceau-ºescu nu este clar dacã el era convins cã va fi executat sau cã va reveniîn fruntea statului. El a apreciat cã poporul român va lupta „pânã laeliminarea acestei bande care în legãturã cu strãinãtatea a organizatlovitura de stat“ ºi va spune „public de câte ori va fi nevoie despreaceastã realitate“. În legãturã cu moartea generalului Milea, Ceauºescua declarat: „Voi face o anchetã sã vedem de ce s-a sinucis“. ProcurorulDan Voinea a apreciat cã procesul dura prea mult, drept care s-a adresatpreºedintelui completului de judecatã: „Domnule preºedinte, dacã acestinculpat paranoic nu are nici un cont în Elveþia, sã încheiem ºi noi cuel, cã se pare cã nu ne putem înþelege“.

Procesul s-a încheiat în mai puþin de douã ore, completul de judecatãanunþând sentinþa: condamnarea la moarte a celor doi ºi confiscareaaverii. Avocatul Teodorescu a þinut sã precizeze cã „hotãrârea este defi-nitivã“. Nicolae Ceauºescu a replicat: „Cine a dat lovitura de stat poatesã împuºte pe oricine“. Nerecunoscând Tribunalul Militar Excepþional,Nicolae ºi Elena Ceauºescu nu au fãcut recurs, astfel cã sentinþa a rãmasdefinitivã. Imediat dupã încheierea procesului, cei doi au fost legaþi cumâinile la spate ºi împinºi spre zidul dinainte stabilit; fãrã comandã,plutonul de execuþie a deschis focul, secerându-i cu o ploaie de gloanþe.

În acea zi de Crãciun, în jurul orei 14.50, cei mai urâþi oameni dinRomânia erau lichidaþi prin decizia Tribunalului Militar Excepþional ºicu armele militarilor aduºi de la Boteni. Corpurile lor au fost aduse cuelicopterul în Bucureºti ºi dupã ce au stat în noapte de 25/26 decembriepe stadionul Ghencea, au fost transportate la Spitalul Militar Central,unde au rãmas pânã în ziua de 30 decembrie. În acea zi, Nicolae ºi

284

Ioan Scurtu

Elena Ceauºescu aveau sã fie îngropaþi, prin grija lui Gelu VoicanVoiculescu, în parcele diferite, în Cimitirul Ghencea Civil.

În seara zilei de 25 decembrie s-a anunþat la Radio ºi Televiziune cãa avut loc procesul lui Nicolae ºi al Elenei Ceauºescu; dupã ce s-auprezentat capetele de acuzare* comunicatul se încheia cu urmãtoarelecuvinte: „Pentru aceste crime grave, sãvârºite împotriva poporuluiromân ºi al României, inculpaþii Ceauºescu Nicolae ºi Ceauºescu Elenaau fost condamnaþi la moarte ºi confiscarea averii. Sentinþa a rãmasdefinitivã ºi a fost executatã“.

În noaptea de 25/26 decembrie, s-a difuzat pe postul naþional de tele-viziune caseta cu procesul ºi moartea Ceauºeºtilor. Ea a fost mai întâi„prelucratã“, pentru a nu apãrea persoanele implicate în proces ºi în exe-cuþie; au fost vãzuþi numai cei doi ºi auzite vocile celor care fãceau partedin completul de judecatã. Caseta se termina cu imaginile lui Nicolae ºiElenei Ceauºescu, cãzuþi morþi lângã zidul din incinta unitãþii militare.Caseta completã, inclusiv înmormântarea, avea sã fie difuzatã abia înziua de 22 aprilie 1990. Cert este cã, în acea searã de 25 decembrie, tele-spectatorii – inclusiv „teroriºtii“ – s-au convins cã Ceauºescu era mort.

Nu a fost un proces normal, ci unul „revoluþionar“, care i-a afectatpe unii participanþi la luarea deciziei de condamnare a fostului ºef alstatului ºi a soþiei sale. Cel mai marcat a fost preºedintele completuluide judecatã, Gicã Popa, avansat la gradul de general, care a avut ogravã cãdere psihicã ºi la câteva luni dupã proces s-a sinucis*. Dupã ces-a anunþat lichidarea soþilor Ceauºescu, violenþele s-au redus caintensitate ºi la începutul lunii ianuarie au încetat.

Nicolae Ceauºescu a fost singurul lider comunist care a fost lichidatfizic, fapt ce avea sã ridice multe semne de întrebare. Anneli UteGabany gãsea o explicaþie: „România a fost singura þarã din bloculsovietic unde ºeful partidului ºi statului a fost executat. De ce? Pentru cãRomânia era singura þarã din cadrul defunctului sistem hegemonial

285


* Dupã încheierea procesului ºi execuþia lui Nicolae ºi a Elenei Ceauºescu laînapoierea completului de judecatã în Bucureºti, s-a lucrat la comunicat, adãugându-seun al cincilea act de acuzare: „Încercarea de a fugi din þarã pe baza unor fonduri depeste 1 miliard de dolari depuse în bãnci strãine“.

** Înainte de a se împuºca în biroul sãu, în ziua de 1 martie 1990, generalul GicãPopa a scris urmãtorul bilet: „N-am gãsit altã soluþie pentru a mã elibera de teama ºide spaima care mi-ar fi fãcut insuportabilã viaþa pe care aº fi mai avut-o de trãit. Nudoresc ferpare ºi nici coroane din partea colegilor, numai unul din partea familiei. Nureproºez nimãnui nimic, i-am uitat pe toþi. Scrisoarea pentru familie se aflã în fiºet.Doamne, ajutã-mã sã trec aceastã grea cumpãnã. Soþia sã fie anunþatã cu menajamente(Doru Viorel Ursu, ªah-mat la România, Bucureºti, Editura C.D. Press, 2007, p. 127)

sovietic unde forþele armate ºi de securitate ale Moscovei nu dispuneau,aºa cum era cazul în toate celelalte þãri est-europene, de pârghii directede influenþare politicã. Numai în România ºeful statului ocupa în acelaºitimp ºi funcþia de comandant suprem al Armatei, iar Armata nu erasubordonatã în mod direct conducerii militare a Pactului de la Varºovia,aºa cum era cazul armatelor celorlalte state satelite ale Moscovei”89.

Aceasta poate fi una dintre explicaþii, dar nu singura. Rãmânedeschisã lista altor întrebãri90: Sã fi fost uciderea lui Ceauºescu oreplicã pentru sfidãrile la adresa Uniunii Sovietice ºi a Occidentului,mai ales din ultimii ani ai „epocii Ceauºescu?”. Sã fi fost pedeapsa„meritatã” pentru achitarea integralã a datoriei externe a României (înaprilie 1989), prin care el urmãrea sã împiedice orice amestec strãin întreburile interne ale þãrii sale? Sã fi fost gelozia pentru prestigiulinternaþional pe care-l dobândise, în anii ’70? Sã fi fost o lecþie pentrutoþi cei care ar mai promova naþionalismul ca politicã de stat? Sã fi ºtiutel prea multe ºi de aceea a trebuit împiedicat sã vorbeascã în timpulunui proces autentic? Sau poate sã nu lase mãrturiile sale asupra celorpe care i-a cunoscut de-a lungul timpului?“ Evident, aceste întrebãri ºimulte altele vor cãpãta, în timp, un rãspuns, dar atunci, în decembrie1989, lumea a rãsuflat uºuratã cã „tiranul“, „anticristul“, „criminalul“ afost rãpus. România putea sã-ºi recapete liniºtea, iar cetãþenii ei sã numai cadã victimã teroriºtilor, care ar fi urmãrit readucerea lui la putere.

La 26 decembrie s-a constituit primul guvern al revoluþiei prezidatde Petre Roman, un tânãr conferenþiar universitar la Institutul Poli-tehnic din Bucureºti. Peste mai mult de un deceniu, el avea sã mãrtu-riseascã: „Eu am început cariera brusc ºi pe neaºteptate. Prin angaja-mentul din acele zile de decembrie 1989, în încleºtarea care a urmatcãderii regimului totalitar, m-am trezit, repet, absolut pe neaºteptate,propulsat ca prim-ministru al României, adicã al guvernului provizoriu.În acel moment nu ºtiam cã intru în politicã ºi nici nu mã gândeamatunci cã voi rãmâne în politicã. Nu visasem vreodatã sã fiu investit cutot felul de rãspunderi înalte”.91

286

Ioan Scurtu

89 Anneli Ute Gabany, Revoluþia Românã – o revoluþie neterminatã? în Întrebãricu ºi fãrã rãspuns. Decembrie 1989. Volum îngrijit de Iosif Costinaº, MemorialulRevoluþiei, Timiºoara, Editura Miron, 2001, p. 40-41.

90 Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României (1918-2007), Bucureºti, EdituraFundaþiei România de Mâine, 2007, p. 220.

91 Petre Roman, Mãrturii provocate. Convorbiri cu Elena ªtefoi, Bucureºti, EdituraPaideia, 2002, p. 10

Revoluþia românã s-a înfãptuit cu grele jertfe de sânge. Potrivit unoraprecieri, au murit 1.104 oameni, iar 3 321 au fost rãniþi. Între aceºtias-au aflat ºi militari ai armatei române: 221 morþi ºi 633 rãniþi92 dintrecare 116 erau ofiþeri, 69 maiºtri militari ºi subofiþeri, 423 elevi ºimilitari în termen, 15 salariaþi civili93; cei mai mulþi militari au muritîn Bucureºti (114), Braºov (12), Buzãu (11), Reºiþa (8), Brãila (10),Constanþa (9), Timiºoara (8) ºi Sibiu (8).94

Nu existã încã certã o statisticã privind victimele din zilelerevoluþiei, pe sexe, naþionalitate, vârstã, profesie, apartenenþã politicã.Pânã când ea va fi întocmitã, se poate contura o imagine dupã statisticarealizatã de Ministerul de Interne, în care se preciza cã în Timiºoara, înperioada 17-21 decembrie 1989, au fost înregistrate 376 victime, morþiºi rãniþi, atât în rândurile manifestanþilor, cât ºi al forþelor de ordine.Din prima categorie au decedat 73 de persoane, dintre care 72 caurmare a plãgilor produse prin împuºcare, iar una datoritã loviturii decãtre un autohehicul. Din totalul victimelor, 306 au fost bãrbaþi ºi 70femei, 313 având domiciliul în municipiul Timiºoara, iar 56 în altelocalitãþi din þarã. Un numãr de 7 victime au rãmas neidentificate. Înceea ce priveºte profesiunea acestora, 185 au fost muncitori, 24 elevi,13 militari, 12 pensionari, 9 funcþionari, 7 studenþi, 6 femei casnice, 3ingineri, 2 medici, 1 profesor, 1 minor preºcolar ºi 113 fãrã ocupaþie(ori nu s-a putut stabili). Din punctul de vedere al vârstei: 133 au fostîntre 15 ºi 25 de ni, 120 între 25 ºi 35 de ani, 81 între 35 ºi 45 de ani,34 peste 45 ani ºi 8 pânã la 15 ani. Dintre victime, 30 au fost împuºcateîn cap, 55 în torace, 38 în abdomen, 46 în membrele superioare ºi 153în cele inferioare, iar 8 în alte zone ale corpului.95

O altã statisticã se referã la numãrul de persoane arestate la Timi-ºoara. Procuratura Militarã din Timiºoara a comunicat, la 22 august1994, cã în perioada 16-22 decembrie 1989 au fost reþinute 978 de per-soane, dintre care 944 în Penitenciarul Timiºoara, 33 în arestul Ministe-rului de Interne (Inspectoratul de Miliþie) ºi o persoanã în arestul gar-nizoanei.96 În evidenþa Ministerului de Interne se aflau 832 persoane,reþinute în intervalul 16-19 decembrie97: Total persoane – 832, dintrecare bãrbaþi – 700 femei, – 132. Pe naþionalitãþi: români 716, maghiari– 82, germani – 19, sârbi – 4, slovaci – 2, evrei – 1, alte naþionalitãþi –

287


92 Armata românã în revoluþia din decembrie 1989, p. 46293 Ibidem, p. 47594 Ibidem, p. 47595 ªase zile..., p. 10096 Marius Mioc, Revoluþia din Timiºoara..., p. 24797 ªase zile..., pp. 111-112

8. Vârsta: între 18-25 ani – 467, între 25-35 ani – 224, între 35-40 ani– 98, peste 45 ani – 43. Profesii: muncitori – 535, studenþi – 86, ingineri– 19, funcþionari – 19, femei casnice – 11, pensionari – 7, subingineri– 4, cadre didactice – 2, militari în termen – 2, arhitecþi – 1, medici –1, fãrã ocupaþie – 29, alte categorii – 116. Apartenenþã politicã: membriP.C.R. – 53, membri U.T.C.– 413, neîncadraþi politic – 366.

Din analiza acestor date rezultã cã cei mai mulþi participanþi au fostbãrbaþi. Numãrul tinerilor, adicã al celor nãscuþi ºi formaþi în aniisocialismului, era precumpãnitor; ei nu numai cã nu s-au simþit ataºaþide acest regim, dar au luptat, cu spirit de sacrificiu, pentru dobândirealui. Pe primul loc, din punctul de vedere al profesiei, se situau munci-torii, fapt ce aratã falsitatea teoriei oficiale, potrivit cãreia aceºtia ar fireprezentat clasa conducãtoare în stat, devotatã regimului. Aceastãconcluzie rezultã ºi din apartenenþa politicã – pe primul loc aflându-semembrii ai U.T.C. ºi P.C.R., fapt care demonstreazã ruptura între con-ducerea oficialã ºi masa membrilor acestor organizaþi numite comu-niste. Structura pe naþionalitãþi aratã cã împotriva regimului totalitar s-au angajat cetãþeni de toate etniile: români, maghiari, germani, sârbi etc.

În decembrie 1989 se încheia un capitol din istoria României, aEuropei ºi a lumii în general98. Prãbuºirea regimului Ceauºescu, ºiodatã cu el a socialismului totalitar în România, nu a fost rodul uneiconspiraþii de palat, a acþiunii unui grup restrâns de persoane, ci al uneiadevãrate revoluþii, cea mai amplã ºi mai dramaticã din Europa aceluian. Dintr-o multitudine de motive – între care duritatea regimului,omniprezenþa Securitãþii, laºitatea cadrelor de partid din preajma luiCeauºescu, lipsa unei ample miºcãri reformatoare sau de disidenþã,absenþa societãþii civile – în România nu a fost posibilã înlãturarea dic-taturii ºi revenirea la democraþie prin discuþii la “masa rotundã”, sauprintr-o “revoluþie de catifea”, ci a fost nevoie de o ridicare în masã apopulaþiei, în primul rând a muncitorilor din marile oraºe, deînfruntarea cu eroism a forþelor de represiune, de jertfa a peste 1.100 deoameni. În acel decembrie 1989, Europa ºi lumea întreagã au fostalãturi de români, admirându-i pentru curajul ºi eroismul lor, pentruvoinþa nestãvilitã de a trãi liber, într-o societate democraticã.

288

Ioan Scurtu

98 Vezi pe larg, dr. Alesandru Duþu, Revoluþia din Decembrie 1989. Cronologie,Bucureºti, Editura Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, 2006; StelianTãnase, Miracolul revoluþiei. O istorie politicã a cãderii regimurilor comuniste,Bucureºti, Editura Humanitas, 1999; Zbigniew Brzezinski, Naºterea ºi moarteacomunismului în sec. XX. Marele eºec, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1993; J. Levesque,1989. La fin d’un Empire. L’URSS et la libération de l’Europe de d’Est, Paris, 1995.

CAPITOLUL IV

BILANÞ ªI PERSPECTIVE

1. Patru decenii de istorie

Aºa cum se întâmplã întodeauna în istorie, regimul rãsturnat esteblamat ºi contestat cu vehemenþã, în seama liderului înlãturat de laputere se pun cele mai abominabile ºi condamnabile fapte ºi acþiuni.Era deci firesc ca ºi în România sã se înregistreze o reacþie similarã, iarea nu a întârziat sã aparã; s-a manifestat chiar în zilele revoluþiei,continuã ºi dupã douã decenii ºi probabil cã va mai dura încã mulþi ani.

Nu au lipsit afirmaþiile potrivit cãrora Nicolae Ceauºescu îºiprimenea sângele cu sânge proaspãt luat de la copiii crescuþi special înacest scop, în locuri ferite de ochii lumii. Cã, provenind dintr-o familiesãracã ºi ajungând doar cizmar, era animat de o sete de îmbogãþire pecare nici mãcar ºahinºahul Iranului nu o avusese. Cã, în vilele luiCeauºescu, robinetele ºi chiar lanþurile de la WC erau din aur*.

289

* Asemenea elucubraþii erau vehiculate ºi dupã trecerea a 19 ani de la revoluþie,când un craiovean relata cã a intrat în ziua de 22 decembrie în clãdirea C.C. al P.C.R.unde a constatat cã în subsolul acesteia existau “rezerve alimentare – peste 600 tone –majoritatea reîmprospãtate la 17-18 decembrie 1989”. Primii intraþi în acest sediu “auadunat în câteva minute din biroul dictatorului ºi al acoliþilor sãi circa 100 de sticle dewhisky din cele mai renumite mãrci, le-au desfãcut ºi le-au turnat în chiuvete, de fricãsã nu se îmbete ºi sã se împuºte între ei. Pagube colaterale. Tot în subsol se descoperão trapã ºi un tunel cu o apã curgãtoare foarte rapidã, iar pe niºte rafturi 16 bãrcipneumatice cu pompele alãturi, gata pentru a fi folosite. În majoritatea birourilor erautelevizoare color ºi videocasetofoane cu videocasete – inclusiv porno. Plutonierul NeluFlorea descoperã în biroul savantei de renume mondial puºculiþa cu economii – pentrupiaþã – o servietã diplomat cu cifru plinã cu hârtii de 100 $ [dolari] nu lei (un fleac decirca 2.000.000 $ USA ºi aproape jumãtate de milion de lei. În seiful personal albiroului fostului cizmar – burduºit cu valutele tuturor þãrilor <capitalismului înputrefacþie>, cum ni se propãvãduia la ºedinþele de partid – se gãseºte o hârtie de 10 lei(doar una singurã) pe care <mult iubitul ºi stimatul> scrisese aduceri aminte: <Amplãtit pariul>.

Respectivul revoluþionar descrie ºi biroul lui Nicolae Ceauºescu: “avea circa 16 mlungime, circa 8 m lãþime ºi circa 4 m înãlþime. [...] Pe tavan, sistemul de iluminare era

Unii ziariºti dezvãluiau faptul cã Ceauºescu nu a fost român, ci ocorciturã între tãtar ºi þigan, un megaloman ºi un retardat. Numele luiera scris cu literã micã, pentru a nu se crede cã era un om ca oricarealtul. Despre fiica sa, Zoe Ceauºescu, se relatau tot felul de aventuri,care mai de care mai spectaculoase, iar Nicu Ceauºescu era prezentatca un cartofor înrãit, beþiv ordinar ºi obsedat sexual.

În acelaºi registru, se aprecia cã cei 45 de ani de comunism au fosto catastrofã pentru poporul român. Industria, cu care se lãudaCeauºescu, era de fapt un morman de fiare vechi; canalele de irigaþiierau inutile pentru cã România putea cumpãra din Occident produseagricole foarte ieftine ºi de calitate superioarã; blocurile de locuinþeerau adevãrate sicrie pentru milioanele de români care erau nevoiþi sãlocuiascã în ele. ªcoala româneascã a fost distrusã, elevii ºi studenþiifiind datori sã se instruiascã dupã “operele” lui Ceauºescu; la absolvi-rea facultãþii, studenþii erau obligaþi sã meargã în localitãþile unde eraurepartizaþi, sã stea acolo cel puþin cinci ani, care echivalau cu o adevã-rate “legare de glie”. Intelectualii nu-ºi puteau valorifica opera, pentrucã lucrãrile lor erau oprite de cenzurã, care nu le admitea decât pe celecare închinau imnuri de slavã dictatorului ºi analfabetei sale soþii.Aºadar, tot ceea ce s-a publicat trebuia considerat nul; adevãraþiioameni de culturã nu s-au pretat la concesii ºi au preferat sã nu publice,sã-ºi þinã cãrþile în sertar.

Politica externã de independenþã promovatã de Ceauºescu a fost ofarsã; el lucra de conivenþã cu liderii de la Kremlin, deoarece era unagent al K.G.B.-ului, recrutat încã de la începutul anilor ’50, când afãcut studii la Moscova. A reuºit sã-i pãcãleascã un timp pe occidentali,inclusiv pe americani, dar pânã la urmã adevãrul a ieºit la ivealã ºimicul dictator de pe malul Dâmboviþei nu a mai fost acceptat decât depersonaje care-i semãnau, din lumea a treia.

Categoriile contestatarilor erau extrem de diverse:1) Cetãþeni sinceri – nu mulþi la numãr – care au avut realmente de

suferit: au fãcut ani lungi de închisoare, iar dupã eliberare au fostplasaþi în posturi periferice (de regulã la muncã fizicã), au fost

290

Ioan Scurtu

format din 17 corpuri de iluminat, repartizate astfel: 6 corpuri de iluminat cât o uºã deapartament de bloc, cu 17 becuri; 5 corpuri de iluminat, cât o uºã de apartament debloc, cu 14 becuri; 6 corpuri iluminat de bloc cu 17 becuri; 17 corpuri de iluminat, întotal, 274 becuri [...] Sub imensul covor persan – comandã specialã – ce acopereaîntreaga suprafaþã de circa 130 mp. se aflau 8 trape în parchet de 50/50 cm., pline cudiferite cabluri ce împânzeau camera (telefoane, microfoane etc.) (Timpul care a învinsteama, pp. 81-82 – relatarea lui Mihai Antoci, transcrisã la 18 august 2008).

permanent urmãriþi de Securitate, nu au putut sã meargã în strãinãtate,nici mãcar pentru o excursie la Sofia. Aceºtia nu au acceptat nici un felde compromisuri cu regimul, au refuzat sã devinã colaboraþioniºti, aupreferat sã suporte toate rigorile dictaturii. Cei care au colaborat cuSecuritatea aveau un sentiment de jenã, deoarece fuseserã siliþi ºidoreau sã încheie cât mai repede ºi definitiv o paginã tristã din biogra-fia lor. Ei au continuat sã spere – chiar atunci când se pãrea cã speranþalor este o purã utopie – cã, pânã la urmã, regimul se va prãbuºi, iarRomânia va redeveni o þarã democraticã. Victoria revoluþiei le-a redatcu adevãrat libertatea, astfel cã puteau denunþa ororile regimului ºirelata suferinþele pe care le-au îndurat. Unii dintre aceºtia au creatAsociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici, care a devenit o componentã activãºi sincerã a societãþii civile.

2) Unii foºtii ilegaliºti, care ocupaserã funcþii de conducere în anii’50, legându-ºi numele de sovietizarea României, perioadã în care s-auînregistrat cele mai crunte represiuni, care au avut ca rezultatdistrugerea elitei politice ºi intelectuale din România. Ei erau nemulþu-miþi cã îºi pierduserã privilegiile ºi îl acuzau pe Ceauºescu cã, distan-þându-se de Moscova, a promovat o politicã naþionalistã cu consecinþenegative pentru înºãºi soarta socialismului. Aceºtia condamnau cuvehemenþã regimul Ceauºescu ºi evitau sã menþioneze perioada lui Gh.Gheorghiu-Dej, pentru cã ar fi trebuit sã-ºi asume ºi ei anumiteresponsabilitãþi, pentru politica pe care au susþinut-o ºi aplicat-o în anii’50. În noul context, de dupã Revoluþie, foºtii staliniºti promovau unnou tip de internaþionalism, de aceastã datã având drept „far cãlãuzitor“Casa Albã de la Washington. Ei au devenit extrem de activi dupã 1989ºi intransigenþi, dând lecþii de democraþie românilor în lungile ore cândocupau ecranele televizoarelor. Nu aveau nici o jenã faþã de trecutul lorstalinist, stãruind doar pe disidenþa din timpul „regimului Ceauºescu“.

3) O parte dintre cei care au avut de suferit în timpul „regimuluicomunist“, au fãcut ani de închisoare, dar care apoi au fost reabilitaþi;unii dintre ei beneficiaserã de burse în Occident (Humbolt, Fulbrightetc.), au primit avizul Securitãþii pentru a participa la congrese ºi confe-rinþe ºtiinþifice internaþionale, au beneficiat de stagii de documentare înarhive ºi biblioteci din S.U.A., Franþa, R.F. Germania, Marea Britanieetc. În schimb, au devenit informatori ai Securitãþii, unii primind chiarbani de la aceastã instituþie. Dupã 1989, aceste persoane îl diabolizaupe Ceauºescu, urmãrind sã facã uitat compromisul fãcut, prinîncheierea „pactului cu diavolul“, promovând un radicalism exacerbat,

291


contestând orice realizãri ale vechiului regim. Aceste persoane aveaurelaþii în Occident, iar oricine beneficia de asemenea legãturi era dejaun „democrat“, un „european“. Ele au înfiinþat fundaþii ºi au scos ziareºi gazete cu finanþare strãinã. Principala sursã a devenit FundaþiaSörös, care a investit sume importante în fostele þãri socialiste pentru ale direcþiona spre democraþia de tip occidental (american).

4) Intelectualii tineri, nãscuþi în anii ‘40-’50, racolaþi de Securitate,care-i trimitea cu diverse misiuni în Occident, fie ca profesori lalectoratele de limbã ºi civilizaþie româneascã, fie ca „diplomaþi“ ladiferite misiuni din Europa, SUA ºi Canada, fie ca participanþi la reuniuniºtiinþifice internaþionale, ca bursieri (Humbold, Fulbright), corespondenþide presã sau chiar ca turiºti. Ei au reuºit sã stabileascã relaþii strânse culucrãtori ai unor „servicii“, oameni politici ºi de culturã, sã primeascãinformaþii extrem de utile ºi instrucþiuni vizând modul de implicare înviaþa publicã, astfel cã, dupã decembrie 1989, au apãrut ca „formatori deopinie“, prezenþi aproape zilnic la radio ºi TV, în redacþiile unorpublicaþii culturale, dar cu o clarã tentã politicã. Pentru aceastã categoriede persoane, anticomunismul a devenit o profesie; în opinia lor, nimictrainic nu se putea realiza în România decât dupã ce erau demolate toateactele acelui regim, considerat a fi „criminal ºi ilegitim“. Evident, ei nu-ºi negau propriile diplome ºi tiluri obþinute în timpul „regimuluicomunist” ºi care constituiau acum un atu faþã de ceilalþi semeni ai lor,fãrã studii universitare ºi doctorate, susþinute cu avizul comitetelor P.C.R.

Pentru mulþi români a fost un adevãrat ºoc atunci când au aflat cãunii dintre cei mai fervenþi anticomuniºti ºi antisecuriºti au fostinformatori ai Securitãþii, din partea cãreia primeau importante sume debani ºi diverse avantaje materiale (între aceºtia, „boieri“ ca AlexandruPaleologu, Constantin Bãlãceanu-Stolnici, Dan Amedeo Lãzãrescu –fruntaºi ai Partidului Naþional-Liberal, sau intelectuali ca Sorin Antohi– unul dintre întemeietorii Alianþei Civice, Gabriel Gafiþa – scriitor.

5) Români din exil, cei mai mulþi plecaþi dupã 1945, pentru a nu su-porta regimul de ocupaþie sovieticã ºi care erau dezamãgiþi ºi chiarrevoltaþi de evoluþia României dupã decembrie 1989. Profesorulfrancez Jean-Louis Courriol constata cã aceºtia au adoptat „o atitudinede autoponegrire, de autodispreþuire, care a provocat schimbarea entu-ziasmului francezilor în dubiu ºi neînþelegere. În loc sã susþinã înstrãinãtate revoluþia trãitã ºi consecinþele ei evidente – ºi anume:libertatea de deplasare de care mulþi români s-au folosit imediat ca sãplece definitiv, de exprimare, de gândire, chiar dacã nici o lege a presei

292

Ioan Scurtu

nu s-a adoptat mult timp – mulþi români exilaþi au agravat sentimentulde dubiu al francezilor“1.

Dacã în celelalte þãri socialiste lupta decisivã s-a desfãºurat atuncicând partidele comuniste erau la putere, opoziþia silindu-le sã renunþela monopolul politic, în România adevãrata bãtãlie a început dupãRevoluþie. Potrivit unei mai vechi practici româneºti, aceastã confrun-tare se desfãºura nu numai în interiorul þãrii, ci ºi în afara acesteia.Principalele partide de opoziþie, Partidul Naþional-Þãrãnesc Creºtin-Democrat ºi Partidul Naþional-Liberal au contestat dreptul FrontuluiSalvãrii Naþionale de a se constitui în partid politic, acuzându-l cã ar fiinstaurat un regim neocomunist în România. Contestãrile erau expri-mate ºi în presa internaþionalã, precum ºi la diferite reuniuni politicedesfãºurate în Europa ºi în SUA. Cetãþenii obiºnuiþi, dar mai alesoamenii politici din Occident au fost contrariaþi de declaraþia luiCorneliu Coposu, preºedintele Partidului Naþional-Þãrãnesc Creºtin-Democrat, care cerea SUA sã nu acorde clauza naþiunii celei maifavorizate „regimului Iliescu“, precum ºi de cele ale lui Laszlo Tökescare susþinea cã ungurii din Transilvania sunt supuºi în continuare uneipolitici de „exterminare etnicã“.

Radicalismul forþelor anticomuniste nu a fost împãrtãºit de opiniapublicã din România. În fond, aproape cã nu exista familie în care sãnu fie un fost membru al P.C.R., iar teama de o eventualã rãzbunare afãcut ca marea masã a cetãþenilor României sã-ºi lege speranþele deFrontul Salvãrii Naþionale ºi de Ion Iliescu. Mãrturie stau alegerileparlamentare ºi prezidenþiale din mai 1990, soldate cu victoriacategoricã a acestora.

Dupã câþiva ani de la Revoluþie, mulþi români au început sã regretelocurile de muncã sigure, medicamentele gratuite, preþul modic la plataîntreþinerii, apartamentele gratuite pe care le primeau de la stat, sejurulla munte sau la mare plãtit de sindicat etc. Vaclav Havel avea perfectãdreptate atunci când scria: „La urma urmei, toate revoluþiile trec de laeuforie la dezamãgire. Într-o atmosferã revoluþionarã de solidaritate ºiabnegaþie, oamenii tind sã creadã cã, odatã adjudecatã victoria, raiul depãmânt este inevitabil. Desigur, paradisul nu ajunge sã fie experimentatºi, evident, urmeazã dezamãgirea“2.

293


1 Jean Louis Courriol, România ar fi trebuit sã se mândreascã cu singura revoluþieadevãratã din Est, în „Caietele Revoluþiei“, nr. 6/2007, p. 48.

2 Vaclav Havel, Depãºind iluzia revoluþionarã, în „Ziua“ din 29 martie 2006.

Despre Revoluþia din decembrie 1989 ºi despre perioada zisã„comunistã“ existã diverse puncte de vedere, cele mai multe formulatede oameni politici, ziariºti ºi alþi fomatori de opinie, preocupaþi sã deaverdicte ºi sã impunã o anumitã apreciere.

Cercetarea istoricã trebuie sã porneascã de la documente, de laizvoare, inclusiv de la date statistice reale, folosind ºi alte surse, maiales cele orale. Prin coroborarea diverselor surse, se pot desprindeconcluzii credibile ºi cu valoare de generalizare3.

O primã concluzie este aceea cã statele din zona centralã ºi de sud-est a Europei nu au avut o evoluþie linearã, de-a lungul celor 45 de anicât a durat regimul socialist-totalitar. În esenþã, se pot desprinde câtevaetape:

1. În anii 1945-1948 în statele aflate în sfera de influenþã sovieticã,partidele comuniste au devenit partide de guvernãmânt. Ele aucolaborat cu alte forþe politice, în cadrul unor fronturi populare saudemocratice, întãrindu-ºi mereu poziþiile. Spre sfârºitul acesteiperioade, „tovarãºii de drum“ au fost abandonaþi, partidele comunistedevenind singurele (sau principalele) forþe de guvernãmânt.

2. În anii 1948-1952 s-a desfãºurat un proces extrem de alert, princare au fost impuse, în toate domeniile, structurile de tip sovietic, s-aacþionat pentru lichidarea fizicã a adversarilor politici. A fost perioadacelor mai crunte represiuni; lozinca lui Stalin, potrivit cãreia pe mãsuraînaintãrii pe calea socialismului „lupta de clasã se ascute“, fiindaplicatã pe scarã largã ºi cu efecte devastatoare asupra elitelor (politice,economice, culturale etc).

3. Dupã moartea lui Stalin (în 1953), s-a înregistrat o anumitãrelaxare internã, o tendinþã de refomare a sistemului totalitar. Peaceastã linie s-au înscris Raportul lui N.S. Hruºciov la Congresul alXX-lea al P.C.U.S., din februarie 1956, în care a fost condamnat cultulpersonalitãþii lui Stalin ºi au fost dezvãluite numeroase crime, cãrorale-au cãzut victimã milioane de cetãþeni sovietici. Pe acest fond, auapãrut unele încercãri reformatoare în statele socialiste, mai ales înPolonia ºi Ungaria. Dacã situaþia din Polonia a putut fi þinutã subcontrol, în Ungaria s-a ajuns, în noiembrie 1956, la lupte de stradã, caurmare a intervenþiei trupelor sovietice. La rândul sãu, conducereaPartidului Muncitoresc Român, acþionând cu multã prudenþã, a reuºitsã obþinã retragerea Armatei Roºii din România în 1958.

294

Ioan Scurtu

3 Vezi ºi Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României (1918-2007), p. 171-172

4. În anii ’60 a avut loc o diversificare a opþiunilor, în limitele regi-mului socialist-totalitar; alãturi de conduceri foarte obediente precumcele din Bulgaria ºi din R.D. Germanã), manifestându-se tendinþe cen-trifuge faþã de Uniunea Sovieticã. Pe aceastã linie s-au înscris Declara-þia din aprilie 1964, adoptatã de Partidul Muncitoresc Român, în-cercarea Partidului Comunist din Cehoslovacia de a instaura un „socia-lism cu faþã umanã“ (dupã expresia lui Alexander Dubcek) în 1968.

În timp ce acþiunea româneascã a avut succes, „Primãvara de laPraga“ a fost înãbuºitã de trupele Tratatului de la Varºovia (mai puþinale României, care a condamnat aceastã intervenþie).

5. În anii ‘70-’80, internaþionalistul proletar a fost înlocuit cu „pa-triotismul socialist“. Evoluþiile au fost contradictorii: în Uniunea So-vieticã, dupã înlãturarea lui Hruºciov (1964), a urmat o lungã perioadãde stagnare, în „era Brejnev“; apoi, din 1985, s-a înregistrat o acþiunede refomare a sistemului socialist-totalitar (politica de glastnosti ºiperestroika), iniþiatã de Gorbaciov. Asemenea evoluþii s-au manifestatºi în celelalte state, mai ales în Ungaria ºi Polonia. O situaþie atipicã acunoscut România care, sub conducerea lui Nicolae Ceauºescu, dupã operioadã reformatoare, s-a plasat, de la începutul anilor ’80, pe poziþiitot mai rigide ºi mai conservatoare.

6. Anul 1989 a gãsit regimurile socialist-totalitare din Europa Cen-tralã ºi de Sud-Est în plinã crizã, dar cu situaþii concrete diferite. În celemai multe þãri, acestea s-au reformat din interior, prin schimbarea echi-pelor de conducere. Noii lideri au permis apariþia unor forme de plura-lism politic, au iniþiat un dialog cu forþele reformatoare democratice. ÎnRomânia, datoritã politicii lui Nicolae Ceauºescu ºi exacerbãrii cultuluipersonalitãþii, a incapacitãþii intelectualilor (ºi nu numai a lor) de aconstitui o societate civilã, care sã impunã conducerii politice un dialogasupra problemelor cu care se confrunta societatea, a laºitãþii tuturorcadrelor de la vârful nomenclaturii regimul a cunoscut o dramaticãinvoluþie, cu consecinþe extrem de negative asupra întregii societãþi.

Aºadar, România a cunoscut – ca ºi celelalte state din aceastã zonãcu regim socialist-totalitar – o evoluþie, care s-a încadrat în dinamicageneralã, dar ºi cu anumite trãsãturi specifice. O analizã corectã trebuiesã porneascã de la fapte reale, obiective.

În anul 1990 a fost publicat primul „Anuar Statistic al României“ dedupã revoluþie, în care se preciza: „A fost ncesarã o muncã asiduã dinpartea întregului aparat statistic pentru degrevarea datelor din trecut de

295


balastul raportãrilor umflate pe diferite cãi ºi la diferite nivele, procesce se derula în special în ultima perioadã, într-o avalanºã perpetuã“4.Volumul elaborat, care cuprinde 722 de pagini, constituie principalasursã pentru aprecierea evoluþiei României în anii 1938-1989. Înconsecinþã, vom cita mai multe cifre din aceastã lucrare de referinþã.

În 1938, România avea circa 20 de milioane de locuitori; a ajuns laaproximativ 12 milioane, ca urmare a pierderilor teritoriale din 1940 ºi la15,8 milioane în 1948; la 1 iulie 1989 erau înregistraþi 23151644locuitori*.

Anul 1938 este considerat un moment de referinþã în istoria econo-micã a României, reprezentând momentul de vârf al dezvoltãrii sale înepoca presocialistã. O imagine corectã asupra acestui nivel de dezvoltarese poate obþine pe baza unei analize comparative cu situaþia altor state.

Productivitatea muncii, în 1938, exprimatã în producþia anualã pe opersoanã în dolari, se prezenta astfel5:

Venitul naþional pe cap de locuitor în acelaºi an era urmãtorul6:

Þara DolariRomânia 75Bulgaria 68Polonia 104Franþa 236Marea Britanie 378

Þara Industrie Agriculturã (1938) (1934-1938)

România 290 80Bulgaria 300 110Polonia 400 130Ungaria 340 150Marea Britanie 910 560

296

Ioan Scurtu

4 „Anuarul Statistic al României 1990“, Comisia Naþionalã pentru Statisticã, p. III* Cifrele pentru care nu a fost indicatã sursa sunt preluate din „Anuarul Statistic al

României 1990“.5 Victor Axenciuc, Introducere în istoria economicã a României. Epoca modernã

ºi contemporanã, Bucureºti, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2000, p. 4026 Ibidem

Alte statistici indicã 110 dolari pe cap de locuitor în România, darchiar ºi aºa, comparativ cu cu statele dezvoltate, se afla mult în urmã.Economiºtii apreciazã cã România se gãsea la o distanþã de 100-150 deani faþã de puterea de producþie a statelor europene dezvoltate.

Confortul vieþii cotidiene era cu totul relativ. În 1938, luminaelectricã era necunoscutã în aproape totalitatea statelor din România;multe oraºe beneficiau de curent electric numai în zone centrale. În acelan producþia de energie electricã era mai micã în România, comparativcu: Germania de 33,8 ori, Anglia – de 22,8 ori, Franþa – de 18,2 ori,Italia – 13,8 ori7. Alimentaþia românilor era deficitarã, mai ales înlumea statelor.

Consumul anual pe cap de locuitor în 1938 indica urmãtoarele dateconcrete, în kilograme8:

Cunoscutul economist Victor Axenciuc, dupã o amplã analizã,bazatã pe bate statistice, conchidea: „Economia româneascã de la 1938,structura sa socialã, cu adâncile decalaje ºi importante sale neîmpliniri,cu polarizarea economicã ºi discrepanþa dintre sat ºi oraº, cu nivelulsãu material, cultural ºi sanitar, pe ultimele locuri în Europa, nu poateconstitui un model al viitorului nostru“9.

Pornind de la aceste realitãþi, nivelul atins în 1989, comparativ cucel din 1938, poate apãrea spectaculos. În acest interval de timp, Româ-nia s-a transformat dintr-o þarã agrar-industrialã, într-una industrialã; în1989, producþia industrialã era de 65 ori mai mare decât cea din 1938.

Þara Cereale Carne Lapte ºi brânzã ZahãrRomânia 202 18 103 5Marea Britanie 94 60 110 49Franþa 121 52 89 24Polonia 134 26 128 9Bulgaria 222 22 78 3

297


7 I. Puia, Relaþiile economice externe ale României în perioada interbelicã,Bucureºti, Editura Academiei, 1982, p. 161

8 Victor Axenciuc, Introducere în istoria economicã, p. 4039 Ibidem

Contribuþia celor douã ramuri economice la venitul naþional:

Ca urmare a dezvoltãrii industriei, s-a înregistrat o mutaþie esenþialã înprivinþa raportului acesteia cu agricultura. Gradul de prelucrare a materiilorprime ºi cantitatea de inteligenþã încorporatã într-un produs constituieelementele esenþiale în creºterea valorii bunului respectiv, a competitivitãþiilui pe piaþa mondialã. România realiza o seamã de maºini ºi aparateelectrice ºi electronice, turbine cu aburi ºi hidraulice, instalaþii de foraj,tractoare, autocamioane, automobile, îngrãºãminte chimice, mobilã,încãlþãminte, confecþii etc., care aveau o largã cãutare pe piaþa mondialã.

Evoluþia producþiei industriale:

Creºterile sunt reale ºi nu pot fi negate, dar comparaþia cu situaþia dinalte þãri oferã o imagine mai adecvatã privind locul României în Europa.

Structura venitului naþional pe principalele ramuri ale economieinaþionale din 1988:

Þara Industrie Construcþii Agriculturã ºi Transporturi ºisilviculturã telecomunicaþii

România 58,1 7,2 15,7 7,5Bulgaria 59,5 9,4 13,1 8,3Cehoslovacia 60,6 10,9 7,1 3,6R.D. Germanã 63,7 7,6 10,4 5,6Iugoslavia 50,4 5,8 11,4 6,1Polonia 48,2 12,9 14,0 5,8Ungaria 50,1 12,6 13,8 9,0

Produse U.M. 1938 1989Electricitate mil. Kw/h 1.130 75.851Þiþei extras mii 6.594 9.173Gaze naturale mil. mc 311 22.222Îngrãºãminte chimice mii - 2.805Încãlþãminte mil. perechi 3 52Zahãr mii 95 693Sãpun mii tone 9 31Tractoare bucãþi - 151.745

Ramura 1938 1989Industrie 30,8% 58,1%Agriculturã 38,1% 15,2%

298

Ioan Scurtu

Dupã cum se poate observa, România se situa pe locul al patruleaîntre cele ºase þãri socialiste europene menþionate în aceastã statisticã, alcãrei venit naþional provenea din industrie (fiind cu puþin devansatã deBulgaria, Cehoslovacia ºi destul de substanþial de R.D. Germanã). Acestfapt reflecta un real proces de modernizare, comparativ cu anul 1938,când industria contribuia cu 30,8% la venitul naþional al României.

În 1938, România producea 1.100 milioane kwh, iar în 1989 a ajunsla 75.851 milioane kwh. S-a realizat electrificarea tuturor localitãþilor(cu excepþia unora de mici dimensiuni aflate în zone accidentate), faptce a sporit confortul vieþii cotidiene. S-a înregistrat o creºterespectaculoasã a consumului de energie electricã, dar acesta era încãdeparte de nivelul celui din majoritatea statelor europene. Datelestatistice indicã urmãtoarea situaþie privind producþia de energieelectricã pe cap de locuitor în 1989:

Aºadar, România se afla pe poziþia a cincea din cele ºase statesocialiste, cu mai puþin de jumãtate din producþia de energie electricãpe cap de locuitor faþã de R.D. Germanã.

Un alt exemplu care poate fi grãitor: în România interbelicã,automobilul era utilizat de o categorie extrem de restrânsã de cetãþeni.Din 1968 a început producþia de automobile „Dacia“ (în colaborare cuUzinele „Renault“ din Franþa), astfel cã mulþi români au putut sã-ºicumpere un astfel de mijloc de locomoþie. Totuºi, chiar comparativ custatele aflate în aria sa geograficã, România ocupa un loc periferic.

Datele statistice privind numãrul de automobile indicã urmãtoareasituaþie în anul 1989:

Þarã Bucãþi la 10.000 locuitoriRomânia 62Cehoslovacia 121R.D. Germanã 130Iugoslavia 132Polonia 76

Þara KWhRomânia 3.276Cehoslovacia 5.707R.D. Germanã 7.107Iugoslavia 3.494Polonia 3.843Ungaria 2.795

299


În privinþa agriculturii s-a realizat, de asemenea, un progres faþã deanul 1938, în principal ca urmare a mecanizãrii, folosirii îngrãºãmin-telor chimice, construirii unui amplu sistem de irigaþii (cel mai maredin Europa). Acest fapt s-a reflectat în producþia medie la ha:

Creºterea este importantã, dar producþia la ha în România era multmai scãzutã comparativ cu alte state. Datele statistice pentru anul 1989indicã urmãtoarea situaþie (kg):

Semnificative sunt ºi datele privind producþia pe cap de locuitor înanul 1989*:

Conform unei statistici cuprinzând 24 de state din Europa (16occidentale ºi 8 foste socialiste), la 20 de indicatori economici ºi sociali

Þarã Zahãr Grâu Porumb Laptekg kg kg litri

România 30 343 292 183Cehoslovacia 56 407 65 454R.D. Germanã 46 209 * 559Iugoslavia 41 236 397 192Polonia 45 224 * 414Ungaria 48 620 657 266

Þara Cereale PorumbRomânia 3.364 2.472Bulgaria 4.740 4.290Cehoslovacia 5.130 5.300Iugoslavia 3.790 4.130Polonia 3.850 *Ungaria 5.240 6.220

Produsul 1938 1989Grâu 1.310 3.364Porumb 1.055 2.472Orz 724 4.475Ovãz 712 1.587

300

Ioan Scurtu

* Nu figureazã în statistica publicatã de „Anuarul Statistic al României 1990“.

în anul 1989, România deþinea locurile 20 – 24 la 16 indicatori ºilocurile 14 – 19 la alþi 14 indicatori.

În privinþa produsului intern brut, care reflectã dezvoltarea de an-samblu a economiei naþionale, România se situa pe locul 20, iar la indi-catorul sintetic, evaluat prin luare în considerare a tuturor indicatorilor,pe locul 23. Produsul naþional brut pe locuitor era de 2 400 dolari, întimp ce media europeanã era de 8 394 dolari (în statele dezvoltateacesta ajunsese la 16 592 dolari). În 1988, produsul naþional brut pe capde locuitor era de 27 260 în Elveþia, 20 020 în Norvegia, 18 530 în R.F.Germanã, în timp ce Grecia avea 4 790, iar Spania – 7 740 (în dolari).

România a cunoscut un proces de urbanizare, caracteristic lumiimoderne, în cursul cãruia nivelul civilizaþiei a crescut, în detrimentulvieþii patriarhale, conservatoare.

Populaþia dupã mediul de locuire (%):

În anii 1951-1989 s-au construit, din bugetul statului, circa treimilioane de apartamente. Dacã socotim cã o familie era alcãtuitã dinpatru persoane, rezultã cã aproximativ 12 milioane de cetãþeni aubeneficiat de o nouã locuinþã.

Construcþia de apartamente din fondurile statului:

Gradul de confort al acestor apartamente este discutabil, dar în modcert beneficiarul unei asemenea locuinþe avea asiguratã luminaelectricã ºi apa curentã, care lipseau aproape tuturor vechilor case încare trãiserã pânã atunci.

Aceste date statistice aratã limpede cã statul socialist, concentrândîn mâinile sale aproape totalitatea resurselor materiale, a impus un ritmsusþinut de dezvoltare economicã. O situaþie similarã s-a înregistrat înUniunea Sovieticã ºi în celelalte state socialiste, fapt ce a determinat pe

Perioada Nr. apartmente1951-1960 150.1671961-1970 553.2951971-1980 1.267.8501981-1989 1.012.771

Anul Urban Rural1948 23.4 76.61950 50.0 50.01989 53.2 46.8

301


unii politologi sã aprecieze cã acestea au cunoscut regimul uneidictaturi de dezvoltare. Este un concept care meritã sã fie analizat cutoatã atenþia.

Cert este cã, în anii socialismului, oamenii au fost nevoiþi sãmunceascã din greu, sã depãºeascã numeroase privaþiuni, cu gândul cãvor lãsa urmaºilor lor o þarã mai bogatã, în care se va trãi mai bine.Propaganda oficialã acredita ideea cã, prin aceste sacrificii, se fãceaupaºi decisivi spre împlinirea “visului de aur al omenirii”, care eracomunismul.

În acelaºi interval de timp, þãrile capitaliste dezvoltate, bazate peeconomia de piaþã, în care concurenþa are un rol decisiv, ºi-au moder-nizat procesele de producþie, reuºind sã menþinã ºi chiar sã mãreascãdecalajul faþã de celelalte state. Realitatea demonstrezã cã, dupã 1948,câteva þãri (mai ales S.U.A., Japonia, R.F.Germanã) au cunoscut o dez-voltare extrem de puternicã, profitând ºi de conjunctura internaþionalã,în principal de dificultãþile statelor de curând eliberate de sub regimulcolonial, dar ºi de situaþia sistemului socialist-totalitar de dupã crizapetrolului declanºatã în 1973. În acest context, dezvoltarea României –realã, comparativ cu perioada antebelicã – nu au putut þine pasul curitmul impus de statele capitaliste dezvoltate, iar decalajele istorice nunumai cã s-au menþinut, dar au ºi crescut.

ªtiinþa ºi cultura româneascã au înregistrat o dezvoltare semnifi-cativã, cu deosebire dupã 1958. A fost lichidat analfabetismul, învã-þãmântul general obligatoriu a evoluat treptat de la ºapte la zece clase,s-au dezvoltat reþeaua liceelor de specialitate ºi cea a învãþãmântuluisuperior.

Evoluþia învãþãmântului:

Desigur, se poate discuta despre calitatea învãþãmântului, despreimpactul ideologiei oficiale asupra procesului instructiv-educativ, darfaptele în sine nu pot fi trecute cu vederea. Dupã cum nu pot fi neglijateaprecierile experþilor strãini, potrivit cãrora România dispunea, în 1989,de o forþã de muncã importantã, de calitate, formatã în ºcolile din þarã.

1938/1939 1989/1990Unitãþi de învãþãmânt 15.879 27.327Populaþia ºcolarã 1.781.290 5.544.648Studenþi 26.489 164.507Cadre didactice 55.215 229.138

302

Ioan Scurtu

Pentru intelectualii români, îngrãdirea posibilitãþilor de exprimare,impunerea unei ideologii oficiale, limitarea dreptului de cãlãtorie înstrãinãtate au constituit dificultãþi majore în calea propriei realizãri.Totuºi, învingând numeroasele greutãþi, aceºtia au continuat sãîmbogãþeascã patrimoniul ºtiinþei ºi culturii naþionale ºi universale.Între aceºtia: medicii C. I. Parhon, Mihai Ciucã, Nicolae Gh. Lupu,ªtefan S. Nicolau, Nicolae Cajal; matematicienii Tudor V. Ionescu,Grigore C. Moisil, Miron Nicolescu, Dan Barbilian, Caius Iacob, OctavOnicescu; fizicienii Horia Hulubei, Theodor V. Ionescu; chimiºtiiCostin D. Neniþescu, Gheorghe Spacu, Raluca Ripan; economiºtiiGheorghe Zane, Costin C. Kiriþescu, N. N. Constantinescu; geologiiMiltiade Filipescu, Sabba S. ªtefãnescu, Gheorghe Macovei;specialiºtii în ºtiinþe tehnice Elie Carafoli, Aurel Beliº, IonAgârbiceanu; istoricii Constantin C. Giurescu, Andrei Oþetea, DavidProdan, Dumitru Tudor, Radu Vulpe, Dumitru Berciu, ªtefan Pascu,Alexandru Duþu, Mihail Berza, Ion Nestor, Dionisie Pippidi,Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Pompiliu Teodor, P. P.Panaitescu, Emil Condurachi, Dumitru Almaº, Constantin Cihodaru,Aurelian Sacerdoþeanu, Alexandru Elian, Vasile Maciu, Mircea Popa,Gheorghe Platon, A. Simion, Eliza Campus, Valeriu Florin Dobrinescu,Maria Dogaru, Paul Cernovodeanu, Ion Mamina; geografii VintilãMihãilescu, Victor Trufescu; scriitorii Mihail Sadoveanu, TudorArghezi, Victor Eftimiu, Horia Lovinescu, Eusebiu Camilar, MarinPreda, Eugen Barbu, Nicolae Labiº, Marin Sorescu, A. E. Baconsky,Nichita Stãnescu, ªtefan Augustin Doinaº; criticii ºi istoricii literariGeorge Cãlinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, ªerban Cioculescu,Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Edgar Papu; lingviºtiiIorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Mioara Avram; criticii ºi istoricii deartã George Oprescu, Petre Comarnescu; pictorii Corneliu Baba,Alexandru Ciucurencu, Camil Ressu, Ion Þuculescu, Iosif Iser;sculptorii Gheorghe Anghel, Marius Butunoiu, Vida Gheza, Ion Jalea,Ion Irimescu; regizorii Ion Popescu-Gopo, Mircea Veroiu, Victor Iliu(de film), Sicã Alexandrescu, Vlad Mugur, Ion ªahighian (de teatru);actorii Lucia Sturdza-Bulandra, Costache Antoniu, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Marcela Rusu, George Constantin, GeorgeCalboreanu, Emanuil Petruþ, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, SilviaDumitrescu-Timicã, Constantin Rauþchi, Octavian Cotescu, DemRãdulescu, Coca Andronescu, Ion Marinescu, Vasilica Tastaman,ªtefan Mihãilescu-Brãila, Leopoldina Bãlãnuþã, Gina Patrichi, ªtefan

303


Bãnicã; muzicienii George Georgescu (dirijor), Gheorghe Dumitrescu,Sabin Drãgoi, Tiberiu Brediceanu (compozitori), Ion Voicu (violonist),Arta Florescu, Elena Cernei, Ion Dacian, Valentin Teodorian, OctavEnigãrescu, Ludovic Spiess (interpreþi); în domeniul muzicii uºoare s-au impus compozitorii Radu ªerban, Vasile Veselovschi, IonCristinoiu, George Grigoriu, interpreþii Gicã Petrescu, Doina Badea,Dan Spãtaru, Aurelian Andreescu; în muzica popularã interpreþii MariaTãnase, Ioana Radu, Alexandru Grozuþã, Rodica Bujor; arhitecþiiOctav Doicescu, Petre Antonescu, Cezar Lãzãrescu, Duiliu Marcu,Horia Maicu, Tiberiu Ricci, Ascanio Damian etc. Am citat doar câtevanume de intelectuali care au trãit ºi au creat în România, trecuþi înlumea umbrelor, dar lista lor poate ocupa multe pagini. Chiar încondiþiile restricþiilor impuse de regim, mulþi dintre aceºtia auparticipat la conferinþe ºi congrese internaþionale, la concursuri ºifestivaluri, obþinând succese notabile. Asemenea personalitãþi nu pot fieliminate din istoria ºtiinþei ºi culturii româneºti ºi universale cuargumentul cã ar fi trãit ºi creat în “anii comunismului”.

Pe de altã parte, nu poate fi trecut cu vederea faptul cã au fost lichidateelitele politice ºi o bunã parte din cele intelectuale. Dupã 1948 au murit înînchisori personalitãþi de marcã, precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache,Constantin I.C. Brãtianu, Gheorghe I. Brãtianu, Constantin Argetoianu,Mihail Manoilescu, Sever Bocu, Mircea Cancicov, Henry Cihosky, Tan-cred Constantinescu, Ion Gigurtu, Alexandru Lapedatu, Ion Manolescu-Strunga, Istrate Micescu, Ion Pelivan, Virgil Potârcã, Radu Portocalã, IonRãºcanu, Nicolae Samsonovici, Gheorghe Taºcã, Aurel Vlad etc.

Intelectuali de frunte – precum Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, LucianBlaga, Ioan Petrovici, P.P. Panaitescu – au fost interziºi perioade lungide timp. Unii dintre ei au fost “reabilitaþi”, putând sã se afirme în noulcontext istoric datoritã valorii lor, de care însuºi regimul avea nevoie.Semnificativ este cazul lui Tudor Arghezi, care în 1948 a devenit þintaunui furibund atac în “Scânteia”, fiind acuzat cã practicã o poezie a“putrefacþiei”, reflectând “lumea moralã a burgheziei”; dupã trei ani,Arghezi a fost reabilitat, fiind apoi primit în Academia Românã ºiconsiderat unul dintre cei mai mari poeþi români, dupã Mihai Emi-nescu. O situaþie similarã s-a înregistrat cu Constantin C. Giurescu: du-pã ce a stat câþiva ani în închisoare (ca fost demnitar burghez), a fostintregrat la Institutul de Istorie (N. Iorga) ºi apoi la Universitatea dinBucureºti, a devenit membru al Academiei Române, a publicat nume-roase lucrãri de certã valoare ºtiinþificã, i s-a asigurat posibilitatea de a

304

Ioan Scurtu

participa la congrese ºi conferinþe internaþionale, de cãlãtori în S.U.A.,Marea Britanie, Franþa ºi în alte state occidentale.

Cele mai mari mutaþii s-au înregistrat în domeniul social:deposedaþi de propriile lor averi, mulþi industriaºi, bancheri, moºieri,comercianþi au fost arestaþi, iar cei eliberaþi prin decrete de amnistie audus o existenþã la periferia societãþii, fiind obligaþi sã munceascã peºantiere, sã presteze munci fizice, în diverse întreprinderi. Valoarea lorde manageri, capabili sã asigure dezvoltarea economicã a þãrii pe prin-cipiile economice de piaþã nu a fost acceptatã într-un stat centralizat ºiatoateºtiutor.

A crescut numãrul muncitorilor, cei mai mulþi însuºindu-ºi tehnicamodernã ºi beneficiind de o protecþie socialã consistentã.

La rândul sãu, þãrãnimea deposedatã de pãmântul de care era legatãºi-a pierdut interesul faþã de muncã; o bunã parte a migrat la oraº, undes-a acomodat cu greu la noul regim de viaþã. Mulþi au devenit navetiºti,ºi-au cumpãrat televizoare, maºini de spãlat, automobile, mobilã etc. ºinu mai erau dispuºi sã munceascã la CAP (Cooperativa Agricolã deProducþie). Se realiza astfel un proces sui generis de urbanizare, printranspunerea în lumea satului a unor modele de viaþã specifice pânãatunci oraºului. Procesul de omogenizare socialã a lovit, în principal, înoamenii întreprinzãtori ºi inteligenþi, care au fost nevoiþi sã bãlteascã într-o mediocritate generalizatã, sã acþioneze pe baza indicaþiilor venite „desus“, adicã de la vârful Partidului Comunist. În acelaºi timp, s-au fãcutpaºi decisivi pe calea civilizaþiei moderne. În 1989 nu mai erau vãzuþi înRomânia þãrani umblând desculþi, aºa cum erau în anii interbelici.

Sportivii români au realizat performanþe excepþionale, numãrându-se printre protagoniºtii jocurilor olimpice, ale campionatelor mondialeºi europene. Primul campion mondial din istoria României a fostDumitru Paraschivescu (în 1949 la marº), primul campion olimpicromân s-a numit Iosif Sârbu (tir, în 1952). Nume precum Iolanda Balaº(sãritura în înãlþime), Dumitru Pârvulescu, Nicolae Martinescu (lupte),Viorica Viscopoleanu (lungime), Lia Manoliu (disc), Ivan Patzaichin,Simion Covaliov (canoe), Ion Drâmbã (scrimã), Nadia Comãneci,Emilia Eberle (gimnasticã), Ecaterina Stahl (floretã), Sanda Toma(canotaj), Mihai Stoian, Calistrat Cuþov (box), Ilie Nãstase ºi Ion Þiriac(tenis de câmp), Angelica Rozeanu ºi Ella Constantinescu (tenis demasã) au intrat pentru totdeauna în istoria sportului mondial10. Echipa

305


10 Constantin Olteanu, Instituþii ale României moderne ºi contemporane,Bucureºti, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2008, pp. 296-300

naþionalã de handbal masculin a câºtigat de mai multe ori campionateleeuropean ºi mondial, iar echipa de fotbal „Steaua“ a cucerit în 1986Cupa Capionilor Europeni.

În intervalul 1953-1989, România a organizat campionate mondialela 27 discipline sportive, iar în intervalul 1955-1987 un numãr de 48 decampionate europene la diferite discipline sportive11.

Pentru a arãta cã politica sa era susþinutã de cetãþeni, conducereaP.C.R. a cãutat sã atragã un numãr cât mai mare dintre aceºtia înrândurile sale.

Evoluþia numericã a membrilor P.C.R.:12

Desigur, au existat cetãþeni români care au crezut cu sinceritate înideologia ºi programul P.C.R. În acelaºi timp, nu poate fi exclusãrealitatea cã mulþi s-au înscris în P.C.R. dintr-un anumit oportunism,sau din necesitate, pentru a obþine anumite avantaje (o funcþie, o bursãîn strãinãtate, un apartament, un loc la doctorat etc.). Adevãrata atitu-dine a comuniºtilor (din organizaþia de tineret – U.T.C. ºi a celor maturi– P.C.R.) a ieºit în evidenþã în decembrie 1989, când marea majoritatea manifestanþilor, a arestaþilor, a rãniþilor ºi morþilor în revoluþie aprovenit din rândul acestora. Cu alte cuvinte, între masa membrilorU.T.C. ºi P.C.R. ºi conducerea acestora exista o prãpastie, fapt reflectatºi în dispariþia „instantanee“ a celor douã organizaþii. Atât U.T.C., câtºi P.C.R. au sucombat prin implozie, milioanele de membri nemai-dorind sã refacã aceste organizaþii, ba chiar dezicându-se de ele, uniiîntr-o maniera foarte zgomotoasã (între aceºtia ºi activiºti ai C.C. aiU.T.C. sau C.C. al P.C.R.).

Perioada Numãr membriAugust 1944 Aprox 1.000Octombrie 1945 257.000Septembrie 1947 710.000Februarie 1948 1.060.000Mai 1950 720.000iulie 1965 1.400.000Decembrie 1989 4.300.000

306

Ioan Scurtu

11 Constantin Matache, Prezenþe româneºti în organizaþiile sportive internaþionale,Bucureºti, Editura Ad Point, 2006, pp. 316-322

12 Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României..., p. 170

2. De la totalitarism la democraþie

A. Evoluþii politice în Europa central-esticã*

Anul 1989 a marcat prãbuºirea socialismului totalitar în Europa.Acest regim a mai supravieþuit doi ani, pânã în decembrie 1991, cândUniunea Sovieticã a încetat sã mai existe. Dar, în ultimii doi aniregimul politic din aceastã þarã se liberalizase, astfel cã nu se maiidentifica cu cel din vremea lui Lenin, Stalin sau Brejnev.

Uniunea Sovieticã îºi pierduse rolul de mare putere iar influenþa sape plan internaþional s-a diminuat considerabil.

În planul relaþiilor internaþionale, statele foste socialiste au decis sãdesfiinþeze structurile create în anii rãboiului rece. La 30 iunie 1991 s-a desfãºurat la Budapesta sesiunea Consiliului de Ajutor EconomicReciproc (C.A.E.R.), la care repezentanþii celor nouã state membre(Uniunea Sovieticã, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria,România, R.P.D. Vietnam, Cuba ºi Mongolia) au adoptat un Protocolprivind desfiinþarea acestuia; dizolvarea a devenit efectivã dupã 90 dezile de la semnarea respectivului document. A doua zi, 1 iulie 1991, aavut loc ultima consfãtuire a Comitetului Politic Consultativ alTratatului de la Varºovia. Participanþii au semnat un Protocol prin careTratatul îºi înceta existenþa. Astfel se punea definitiv capãt dominaþieisovietice în aceastã zonã a Europei, iar statele respective s-au orientattot mai ferm spre Occident, solicitând intrarea lor în NATO ºi înUniunea Europeanã. SUA au rãmas singura superputere mondialã, iar„noile democraþii“ priveau spre Washington cu speranþa cã vor fiacceptate ca aliaþi.

Procesele revoluþionare din 1989 au continuat în Europa ºi dupã 22decembrie, chiar dacã – în mod generic – se afirma: comunismul s-anãscut pe malul Nevei ºi a sucombat pe malul Dâmboviþei. Viaþa inter-

307


* Vezi, pe larg, Z. Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei,Bucureºti, 1995; Vasile Puºcaº (ed.), Central Europe since 1989, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 2000; Structuri politice în Europa Centralã ºi de Sud-Est (1918-2001),coordonator Ioan Scurtu, vol. I, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2003(partea a V-a – realizatã de Teodora Stãnescu-Stanciu ºi Georgiana Margareta Scurtu);cu ediþie în limba englezã – Political structures in Central and South-Eastern Europe(1918-2001), pp. 257-304; Teodora Stãnescu-Stanciu, 1985-1996. Deceniu decisiv întransformarea Europei Central-Estice, Bucureºti, Editura Universitarã, 2007; TonyJudt, Epoca postbelicã. O istorie a Europei de dupã 1945, Traducere Georgiana Perlea,Iaºi, Editura Polirom, 2008 (Partea a patra).

naþionalã a fost dominatã de trei evenimente: unificarea Germaniei,destrãmarea Uniunii Sovietice ºi rãzboiul civil din Iugoslavia.

În anii 1990 – 1995, în statele fostului lagãr „comunist“ (socialist-totalitar), evoluþiile democratice au cãpãtat consistenþã ºi ireversi-bilitate. În unele þãri acest proces a fost mai accelerat ºi fãrã conflictemajore, în altele s-a desfãºurat mai lent, contradictoriu ºi chiar cupuseuri de violenþã1.

În privinþa Germaniei a prevalat punctul de vedere al lui HelmuthKohl, sprijinit puternic de George Bush, ºi anume integrarea R.D.G. înR.F.G. ºi desfiinþarea tuturor structurilor est-germane, inclusiv asecuritãþii (STASI) ºi preluarea lor de cãtre cele vest-germane. ÎnRepublica Democratã Germanã au avut loc alegeri parlamentare, la18 martie 1990, în urma cãrora s-a format un guvern de coaliþie, condusde Lothar Maizière, care a negociat unificarea monetarã, economicã ºisocialã a celor douã state germane. Acordul a fost semnat la 1 iulie1990 de Lothar Maizière ºi Helmuth Kohl. Cele patru Mari Puteri(S.U.A., Uniunea Sovieticã, Marea Britanie ºi Franþa) au acceptat uni-ficarea Germaniei, încheind la 12 august 1990 un tratat prin care renun-þau la toate vechile drepturi ce le reveniserã, ca urmare a acordurilor din1945. În ziua de 3 octombrie 1990, au avut loc festivitãþile oficiale princare s-a marcat reunificarea Germaniei. Partea de Est a Germaniei,fosta Republicã Democratã Germanã, a fost organizatã în cinci landuri,care fãceau parte integrantã din R.F. Germania.

La 20 iunie 1991, Berlinul a devenit capitala Germaniei unificate,aici aflându-se sediul Parlamentului ºi al Guvernului. Ca urmare aacestei evoluþii istorice, Germania a devenit prima putere economicã aEuropei. Alegerile parlamentare din octombrie 1994 au fost câºtigatede coaliþia UCD/UCS, PLD, iar cancelarul Helmuth Kohl, aflat la pu-tere din 1982, ºi-a asigurat un nou mandat. Anul 1994 a marcatretragerea trupelor strãine de pe teritoriul Germaniei, dupã 49 de ani,anulându-se astfel deciziile puterilor învingãtoare adoptate în 1945.

Alegerile pentru Bundestag din septembrie 1988 au fost câºtigate dePartidul Social-Democrat, care a obþinut 40,9% din voturi, iar GerhardSchröder a devenit cancelar. Alternanþa la putere, ca expresie aregimului democratic, era deja o realitate. Procesul de integrare

308

Ioan Scurtu

1 Vezi, pe larg, A. Pop, Tentaþia tranziþiei. O istorie a prãbuºirii comunismului înEuropa de Est, Bucureºti, Editura Corint, 2002; I.N. Sava, Zece ani de tranziþie înEuropa de Est, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2000

economicã a „estului“ a fost mai dificil decât s-a estimat iniþial, fapt cea impus anumite sacrificii (mai ales materiale) din partea „Vestului“.Dupã 20 de ani, diferenþele se resimt încã în societatea germanã.

Problema cea mai delicatã era aceea a relaþiilor cu Polonia, care lasfârºitul rãzboiului a primit o bunã parte din teritoriul Germaniei ºi aprocedat la o „epurare etnicã“ prin expulzarea în masã a germanilor.Prin tratatul germano-polonez din 14 noiembrie 1990 a fostrecunoscutã graniþa pe Oder-Neisse.

În Cehoslovacia, victoria revoluþiei a fost marcatã de alegerea luiVaclav Havel, fondatorul Forumului Civic ºi principalul organizator al„revoluþiei de catifea“, în funcþia de preºedinte al þãrii, la 29 decembrie1989. Preºedintele Adunãrii Federale a devenit Aleksander Dubcek,liderul „Primãverii de la Praga“ din 1968. În ziua de 20 aprilie 1990statul ºi-a lua numele de Republica Federalã Cehã ºi Slovacã, act ce pre-vestea dezmembrarea acestuia. Alegerile legislative din iunie 1990 aufost câºtigate de Forumul Civic, care avea sã asigure trecerea la o realãdemocraþie ºi la economia de piaþã. Statul cehoslovac, constituit prinvoinþa liber exprimatã a cehilor ºi slovacilor în octombrie 1918, avea sãse destrame pentru a doua oarã: prima datã în martie 1939, cândSlovacia, cu sprijinul lui Hitler, s-a declarat independentã; apoi, încontextul înfrângerii Germaniei, Cehoslovacia s-a refãcut în aprilie 1945.A doua oarã, prin înþelegerea între liderii cehi ºi slovaci, pe baza cãreia,la 1 ianuarie 1993, s-au constituit douã state: Republica Cehã ºi Re-publica Slovacã. Acestea au stabilit imediat între ele relaþii diplomatice.

Republica Slovacã a cunoscut o evoluþie politicã mai complexã.Noul stat avea nevoie de o legitimitate istoricã, iar naþionalismul a de-venit o expresie a voinþei de afirmare cu o identitate proprie. Alegeriledin iunie 1992 au fost câºtigate de Miºcarea pentru o Slovacie Demo-cratã condusã de Vladimir Meciar, artizanul desprinderii din federaþiacu Cehia. Algerile parlamentare din septembrie 1998 s-au soldat cusuccesul Coaliþiei Democrate Slovace (cu 26,3% din totalul voturilor)în frunte cu Mikulás Dzurinda. În noiembrie 2000, Coaliþia DemocratãSlovacã s-a transformat în partid, numit Uniunea Creºtin DemocratãSlovacã. Chiar dacã a trecut prin unele tensiuni sociale ºi chiar etnice,Slovacia ºi-a „gãsit ritmul“, fiind una dintre primele þãri din fostul„lagãr socialist“ care a aderat la NATO (2002) ºi la Uniunea Europeanã(2004), precum ºi la moneda Euro.

309


Republica Cehã era partea cea mai dezvoltatã a Cehoslovaciei,astfel cã evoluþia sa a cunoscut o traiectorie pozitivã. Extrem de media-tizatul Vaclav Havel, care devenit la 29 decembrie 1989 primulpreºedinte democrat al Cehoslovaciei, a asigurat un „divorþ elegant“între cehi ºi slovaci. Dezagregarea Cehoslovaciei la 1 ianuarie 1993 s-a produs aproape simultan cu unificarea Germaniei, fapt ce a generatunele speculaþii privind „misiunea“ lui Havel. El a devenit primulpreºedinte al Cehiei în 1993, iar 1998 a fost reales. Economia Cehiei aintrat în crizã încã din 1997, fapt ce a generat unele frãmântãri politiceºi succesul electoral de Partidul Social-Democrat. În martie 1999,Cehia a devenit membru NATO, iar în 2004 al Uniunii Europene. Dupãretragerea lui Havel, Cehia a intrat intr-un oarecare anonimat.Rezervele manifestate de regimul de la Praga în a se angaja pefronturile de luptã armatã deschise de SUA, ca ºi preocuparea de aproteja economia naþionalã în faþa tendinþelor acaparatoare alecompaniilor occidentale au contribuit la o diminuare a stututuluiinternaþional al acestei þãri. În 2009, când Cehia a preluat (prin rotaþie)preºedinþia Uniunii Europene, prestigiul din „epoca Havel“ era de multapus, vocea sa fiind mai curând contestatã decât acceptatã.

În Ungaria a existat un regim gorbaciovist pânã la primele alegeridemocratice, care s-au desfãºurat în lunile martie-aprilie 1990, cândputerea a fost preluatã de Forumul Democratic Maghiar, coaliþie deforþe politice ostile comunismului. Antáll József, preºedinteleForumului, a devenit prim-ministru la 23 mai 1990, iar în funcþia depreºedinte al Ungariei a fost ales Göncz Árpád. Lui Göncz i-a succedat,în iunie 2000, Madl Ferenc. În alegerile parlamentare din mai 1994victoria i-a aparþinut Partidului Socialist condus de Horn Gyula,realizându-se astfel o alternanþã la putere. În timpul guvernului HornGyula, Ungaria a început tratativele pentru aderarea la NATO ºi pentruaderarea la Uniunea Europeanã.

Alegerile din mai 1998 au fost câºtigate de Federaþia TinerilorDemocraþi – Partidul Civic (FIDES–MPP), iar liderul acesteia OrbánViktor a devenit prim-ministru. În martie 1999, Ungaria a devenitmembru NATO, iar în ianuarie 2004 al Uniunii Europene.

Nostalgia dupã Regatul lui ªtefan cel Sfânt a continuat sã-i animepe liderii politici de la Budapesta, care s-au proclamat conducãtorii„maghiarimii“ din întrega lume. În acest spirit, ei au continuat sãcondamne „dictatul de la Trianon“ din iunie 1920, sã pretindã protecþia

310

Ioan Scurtu

minoritãþii maghiare din Slovacia, Serbia ºi România, mergând pânã laa cere autonomia teritorialã pentru aceasta. Într-o lume care merge spreglobalizare, încercarea de a crea enclave specifice evului mediu estedesuetã, dar cercurile revizioniste (inclusiv guvernamentale) de laBudapesta nu ºi-au pierdut speranþa. O expresie a acestei stãri de fapt afost decizia preºedintelui Ungariei de a sãrbãtori Ziua Naþionalã aacestei þãri în „anteguvernarea“ Harghita, în martie 2009, deºi pe hartaRomâniei nu existã o asemenea deviziune administrativã.

În Polonia principala figurã politicã a devenit, din 1989, LechWalesa, liderul sindicatului Solidaritatea. La 20 decembrie 1989,Parlamentul a votat un amendament la Constituþie, prin care s-aeliminat articolul privind rolul conducãtor al partidului comunist ºi astabilit cã denumirea statului este Republica Polonia. Pluralismulpolitic a devenit o realitate ºi din punct de vedere constituþional.

Alegerile prezidenþiale din 9 decembrie 1990 au fost câºtigate deLech Walesa, act ce marca victoria deplinã a forþelor democratice înaceastã þarã. Walesa a instituit un Consiliu Consultativ, pe lângãPreºedinþia Republicii, alcãtuit din reprezentanþii tuturor partidelor,inclusiv a celui comunist. Spiritul „mesei rotunde“ a continuat ºi în aniiurmãtori, asigurând evoluþia Poloniei spre structurile europene ºi euro-atlantice, fãrã convulsii semnificative.

Societatea polonezã a privit cu îngrijorare unificarea Germaniei.Tragedia din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial era încã vie, iarteama de revanºã, pentru redobândirea teritoriilor încorporate laPolonia în 1945, genera o stare de nesiguranþã la Varºovia. CancelarulHelmuth Kohl a acceptat inviolabilitatea graniþelor ºi s-a arãtat deschisîncheierii unor tratate având la bazã principiile stabilite în 1975 laHelsinki. Prin tratatul polono-german din noiembrie 1990 s-a confirmatgraniþa dintre cele douã state fixatã la sfârºitul celui de-al DoileaRãzboi Mondial (Oder-Neisse). Trupele ruseºti s-au retras din Poloniaîn 1993, aceastã þarã aderând la NATO (martie 1999) ºi la UniuneaEuropeanã (mai 2004).

ªi în Polonia s-a înregistrat o alternanþã la putere. În noiembrie 1995alegerile au fost câºtigate de Aleksander Kwasnievski, liderul AlianþeiStânga Democratã, care a devenit preºedintele Poloniei ( a fost realesîn noiembrie 2000).

Dintre toþi liderii fostelor state socialiste, cei polonezi s-au remarcatprintr-o realã capacitate de negociere, atât cu NATO, cât ºi cu Uniunea

311


Europeanã, promovând cu fermitate interesele þãrii lor. Ei au pornit dela ideea cã Occidentul avea o importantã vinã pentru stituaþia creatã lasfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, când au „vândut“ UniuniiSovietice o bunã parte din Europa Centralã ºi de Sud-Est. Înconsecinþã, Occidentul era „dator“ sã sprijine aceste þãri, cãrora sã li seasigure „un cuvânt de spus“ în viaþa internaþionalã.

În Bulgaria, Parlamentul a decis, în ianuarie 1990, abolirea roluluiconducãtor al Partidului Comunist; acesta ºi-a luat numele de PartidulSocialist Bulgar, rãmânând cea mai importantã forþã politicã din þarã.La 3 februarie, Andrei Lukanov a fost ales prim-ministru, iar în iunie1990 au avut loc primele alegeri libere. Deºi Partidul Socialist acâºtigat majoritatea absolutã a voturilor, în urma unor mari manifestaþiide stradã, la 1 august 1990 proocidentalul Jeliu Jelev a fost impus capreºedinte al Bulgariei. Astfel, occidentul a experimentat cu succes unnou concept: rezultatul votului poate fi anulat prin manifestaþii destradã ºi luarea cu asalt a instituþiilor statului. Aceastã þarã avea sãcunoascã numeroase convulsii economice ºi sociale, ajungând înpragul prãbuºirii financiare, fapt ce a impus instituirea unui consiliumonetar sub egida R.F. Germania. Redresarea s-a produs cu dificultate,iar procesul de integrare în structurile europene ºi euro-atlantice a duratmai mult decât în majoritatea fostelor state socialist-totalitare.

În iunie 2001, Miºcarea Naþionalã Simion II a câºtigat alegerile, iarfostul þar a devenit prim-ministru. Sub conducerea acestuia, Bulgaria aaccelerat procesul de integrare în structurile europene ºi euro-atlantice,mai întâi în NATO (noiembrie 2002). Apoi ºi în Uniunea Europeanã(ianuarie 2007).

Dupã 1989, Albania a fost ºi ea cuprinsã de valul schimbãrii. Iniþial,Ramiz Alia, secretarul general al Partidului Comunist Albanez, s-a opusideilor susþinute de Gorbaciov, socotindu-le demogagice ºi periculoasepentru soarta socialismului. Dar, în iunie 1990, în aceastã þarã a fost pusîn funcþiune „modelul est-german“: mii de cetãþeni pãrãseau þara, ceimai mulþi refugiindu-se în Italia. S-a creat astfel, în Occident, un curentextrem de ostil regimului de la Tirana, care „nu mai era suportat“ deproprii sãi cetãþeni. Dupã un an de rezistenþã, Ramiz Alia a început sãcedeze, iniþiind unele mãsuri reformatoare: privatizarea parþialã aagriculturii, dreptul þãranilor de a-ºi vinde produsele pe piaþa liberã etc.În zilele de 9 ºi 10 decembrie 1990 au avut loc manifestaþii studenþeºti,

312

Ioan Scurtu

participanþii purtând portretele lui Gorbaciov ºi Ramiz Alia. Peste douãzile, la 12 decembrie, Sali Berisha a anunþat constituirea PartiduluiDemocrat, cu un program anticomunist. Sfârºitul simbolic alsocialismului-totalitar în Albania a fost marcat de dãrâmarea statuii luiI.V. Stalin de pe bulevardul central din Tirana, la 21 decembrie 1990.

Alegerile din martie 1991 au fost câºtigate de Partidul Comunist, careîn iunie 1992 ºi-a luat numele de Partidul Socialist. Occidentul „demo-crat“ nu putea admite continuarea unui regim care nu avea o orientareclarã. De aceea, a folosit metoda care dãduse „bune rezultate“ în Bulga-ria: rezultatul înregistrat la urne trebuia anihilat prin „voinþa popularã“manifestatã în stradã. Ca urmare, în Albania au avut loc ample mani-festaþii, vizând „democratizarea“ societãþii. Pe acest fond, în martie 1992au avut loc noi alegeri parlamentare, la care Partidul Democrat a obþinutdouã treimi din voturi. În acest context, Ramiz Alia s-a retras de la con-ducerea statului, iar Sali Berisha a fost ales preºedintele Albaniei (9 apri-lie 1992). Cu toate eforturile fãcute, Berisha nu a putut redresa situaþia,Albania ajungând în pragul rãzboiului civil, ca urmare a prãbuºirii, înianuarie 1997, a unor jocuri priamidale de tip Caritas, în care mulþicetãþeni îºi puseserã speranþa de a câºtiga ºi de a trãi mai bine. Berisha afost nevoit sã se retragã de la preºedinþie în iulie 1997. Abia în noiembrie1998, în Albania a fost adoptatã o Constituþie democraticã. În toatestatisticile internaþionale, Albania figureazã ca ultima þarã din Europa înprivinþa situaþiei economice, dar ºi a evoluþiei democratice.

Oficialitãþile de la Tirana au redevenit „interesante“ atunci cândOccidentul a decis dezagregarea Iugoslaviei. Oficialitãþile de la Tiranai-au sprijinit pe albanezii din Kosovo sã lupte împotriva sârbilor, o partedintre gherilele kosovare antrenându-se pe teritoriul Albaniei. Stateleoccidentale nu numai cã nu au condamnat o asemenea atitudine, dar i-au ºi încurajat pe albanezi. Dupã declanºarea operaþiunilor NATOîmpotriva Serbiei, în martie 1999, numeroºi kosovari s-au refugiat înAlbania, unde au fost încartiruiþi în tabere administrate de unitãþi NATO.

Oficialitãþile de la Tirana au început sã vehiculeze lozinca „AlbaniaMare“. Dar statele occidentale (în primul rând SUA) ºi-au dat seama cão Albanie Mare însemna crearea unor noi conflicte nu numai cu Serbia,ci ºi cu Bulgaria ºi cu Grecia. În consecinþã, au cerut liderilor de laTirana sã-ºi tempereze discursul, ºi sã se declare pentru aderarea þãriilor la Uniunea Europeanã ºi la NATO. Ceea ce aceºtia au acceptat,sperând într-o decizie pozitivã.

313


Poate cele mai spectaculoase evoluþii s-au înregistrat în UniuneaSovieticã. Procesul de disoluþie a acestui stat s-a accelerat în anul 1990.Mihail Gorbaciov voise sã modernizeze (reformeze) un sistem care erasortit prãbuºirii ºi sã menþinã un stat clãdit prin forþã ºi teroare.Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în decembrie1922, în urma unui sângeros rãzboi civil. Pe baza pactului Molotov –Ribbentrop a anexat mai multe teritorii ºi chiar state: o parte dinPolonia (septembrie 1939), Belorusia (noiembrie 1939), ´ãrile Baltice(Estonia, Letonia, Lituania), precum ºi partea de Est ºi Nord-Est aRomâniei (Basarabia ºi Nordul Bucovinei) – toate în iunie 1940.

În timpul lui Stalin ºi a urmaºilor sãi, s-a încercat anihilarea spiritu-lui naþional ºi promovarea unei singure naþiuni – cea sovieticã. Refor-mele lui Gorbaciov au avut un efect pe care liderul de la Kremlin nu îlanticipase: redeºteptarea spiritului naþional. Constatând cã Gorbaciovera depãºit de evenimente, Occidentul – ºi în primul rând SUA – aînceput sã-l abandoneze în favoarea lui Boris Elþîn. Apãruse perspec-tiva clarã a dezagregãrii URSS prin desprinderea statelor „de margine“,în primul rând a Þãrilor Baltice, dar ºi a Georgiei ºi Moldovei, iar acestmoment nu trebuia ratat.

Puciul înscenat la 19 august 1991, a marcat lovitura de graþie datãlui Gorbaciov, care în câteva luni a trebuit sã pãrãseascã puterea. Fede-raþia Rusã a devenit moºtenitoarea de drept a Uniunii Sovietice, iar Bo-ris Elþîn primul preºedinte al acestui stat. În mod concret, evenimenteles-au desfãºurat astfel: Gorbaciov, aflat la odihnã în Crimeea, a fostînlocuit cu un Comitet de Stat pentru Starea Excepþionalã, avându-l înfrunte pe Ghenadi Ianaev. Evenimentul a provocat o vie emoþie înîntreaga lume. În acele zile, a început dezagregarea Uniunii Sovietice,prin proclamarea independenþei republicilor componente. Rusia, undese afla capitala Uniunii Sovietice, s-a declarat ºi ea independentã, subconducerea lui Boris Elþîn. Revenit, peste douã zile, la Moscova,Gorbaciov a încercat sã menþinã Uniunea Sovieticã, dar fãrã succes.Din iniþiativa lui Boris Elþîn, preºedintele Federaþiei Ruse, s-a creatComunitatea Statelor Independente, astfel cã Gorbaciov a rãmas înfruntea unui stat care nu mai exista.

Ultimele zile ale lui Gorbaciov la Kremlin au fost urmãrite îndea-proape la Washington. Secretarul de Stat James Backer l-a avertizat peElþîn sã nu procedeze la arestarea ºi trimiterea lui Gorbaciov înjudecatã. Ultima discuþie Elþîn-Gorbaciov a fost tensionatã. Gorbaciovi-a prezentat lui Elþîn o listã de revendicãri, cele mai multe cu caracter

314

Ioan Scurtu

material: pensie egalã cu salariul prezidenþial indexatã odatã cu inflaþia;un apartament prezidenþial ºi o vilã; o maºinã pentru el ºi soþie, oclãdire în Moscova pentru „Fundaþia Gorbaciov“, serviciu de pazã etc.Boris Elþîn avea sã aprecieze cã Gorbaciov era animat de ideea: „Dacãvrei atât de mult sã scapi de mine, atunci fii atât de amabil ºi scotoceºtebine prin buzunare“2. Dar Elþîn nu era un om politic generos. El aacceptat crearea „Fundaþiei Gorbaciov“, dar care sã nu fie transformatãîn „cuib al opoziþiei“3; i-a acordat o sãptãmânã pentru a-ºi strângelucrurile ºi a pãrãsi Kremlinul. În ultimele zile, Gorbaciov a primittelefoane de încurajare de la George Bush, François Mitterand, JohnMajor, Hans Dietrich Genscher. Nu ºi de la vechii sãi colaboratori, saude la cetãþenii pe care i-a condus în ultimii ºase ani.

În acele zile, Boris Elþîn nu a excelat prin politeþe faþã de unpersonaj istoric, aflat într-o situaþie dramaticã; din contrã, s-acomportat ca un stãpân, care nu mai avea rãbdare ºi dorea sã seinstaleze cât mai rapid în fotoliul din care sã comande. Nu a acceptatca la Kremlin sã aibã loc o ceremonie de predare a puterii, pentrusimplul motiv cã Gorbaciov nu mai deþinea nici o putere efectivã. Într-o atmosferã mai mult decât sumbrã, la 25 decembrie 1991, Gorbaciovºi-a anunþat demisia din postul de preºedinte al U.R.S.S. În cuvântarearostitã cu acel prilej, transmisã în direct la televiziune, el s-a adresatacelora pe care-i condusese timp de ºase ani: „Pãrãsesc postul meu cuun sentiment de neliniºte. Dar ºi cu speranþa ºi încrederea în voi, înînþelepciunea voastrã ºi în puterea spiritului vostru“4.

Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ºi-a încheiat oficialexistenþa în noaptea de 31 decembrie 1991. Comentând acel moment,fost secretar de Stat al S.U.A., Henry Kissinger, avea sã scris: „Nici oputere mondialã nu s-a dezagregat vreodatã atât de total sau atât derapid fãrã sã piardã vreun rãzboi“5.

Fostele state din Uniunea Sovieticã, inclusiv Federaþia Rusã, auintrat într-o perioadã de colaps economic ºi de confuzie politicã.Cetãþenii sovietici – animaþi de spiritul velico-rus – erau convinºi cãMihail Gorbaciov a fost un „agent american“ care a acþionat în moddeliberat pentru lichidarea Uniunii Sovietice. Cei mai mulþi îl urau,socotind cã necazurile lor au un singur nume: Gorbaciov. Acest fapt a

315


2 Boris Yeltsin, The struggle for Russia, Random House, 1995, p. 1203 Andrei Graciov, Naufragiul lui Gorbaciov. Adevãrata istorie a destrãmãrii URSS,

Bucureºti, Editura Nemira, 1995, p. 2214 Mihai Gorbaciov, Memorii..., p. 2755 Henry Kissinger, Diplomaþia, Bucureºti, Editura All, 1998, p. 665

ieºit în evidenþã cu prilejul alegerilor prezidenþiale din 1996, cândfostul lider sovietic a obþinut 0,5% din totalul voturilor, în timp ce BorisElþîn a înregistrat o victorie zdrobitoare.

Federaþia Rusã a devenit o putere de rang secundar, nemaiputândinfluenþa decisiv evoluþiile din Europa ºi din lume, în timp ce SUA ºi-au consolidat poziþia de lider mondial.

În octombrie 1993, elementele conservatoare, procomuniste, auîncercat o loviturã de stat, dar au eºuat ca urmare a faptului cã armataa rãmas fidelã lui Elþîn. În timpul mandatelor sale, Rusia a cunoscut oacceleratã degradare economicã ºi socialã, astfel cã, dintr-o mareputere, care rivaliza cu SUA, a devenit un stat minor pe arena interna-þionalã. Guvernul de la Moscova a aderat la Parteneriatul pentru Pacelansat de NATO în iunie 1994, iar în ianuarie 1996, Rusia a devenitmembru în Consiliul Europei.

În martie 2000 în funcþia de preºedinte al Federaþiei Ruse a fost alesVladimir Putin, care a acþionat pentru întãrirea rolului statului ºi a pute-rii centrale, redresarea economicã ºi redobândirea statutului de mareputere, obiective care au fost atinse pe parcursul celor douã mandate.Succesorul sãu, Dimitri Medvedev (ales în martie 2008) continuãaceastã politicã, inclusiv în privinþa relaþiilor cu fostele republicisovietice, pe care le menþine în zona de influenþã a Moscovei.

Extrem de tensionate au fost evoluþiile din Iugoslavia, unde s-aajuns la rãzboi civil. Acest stat s-a constiuit în decembrie 1918, cândreprezentanþii sârbilor, croaþilor ºi slovenilor au decis sã facã parte dinacelaºi stat: Regatul Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, care includeaSerbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croaþia, Dalmaþia, Voivo-dina, Bosnia ºi Herþegovina. În octombrie 1929, Regatul ºi-a luatnumele de Iugoslavia. În perioada interbelicã au existat anumite ten-siuni, mai ales între sârbi ºi croaþi, dar statul iugoslav a dãinuit pânã laocuparea sa de cãtre trupele hitleriste. În aprilie 1941, Croaþia ºi-aproclamat independenþa, declarându-ºi fidelitatea faþã de Germania.6

Statul iugoslav s-a reconstituit dupã rãzboi. Constituþia din 31 ianuarie1946 prevedea organizarea a ºase state în cadrul Republicii PopulareFederative Iugoslavia (care în 1963 ºi-a luat numele de RepublicaSocialistã Federativã Iugoslavia): Serbia, Muntenegru, Croaþia,Slovenia, Macedonia, Bosnia ºi Herþegovina.

316

Ioan Scurtu

6 Sime Pirotici, Unitatea Iugoslaviei. Realitate sau deziderat? (1918-1941),Bucureºti, Editura Universitãþii, 2005 (capitolul IV)

Dupã moartea lui Iosip Broz Tito, în 1980, tendinþele centrifuge s-au accentuat. În contextul cãderii regimurilor socialist-totalitare dinEuropa, sfãrâmarea Iugoslaviei a devenit un obiectiv central alprincipalilor lideri occidentali, în primul rând al lui George Bush. Eatrebuia ºtearsã de pe harta Europei, pentru a nu se putea invoca faptulcã socialismul totalitar avusese ºi o “faþã umanã”, cã aceastã þarãpromovase o politicã internã ºi externã care-i asigurase un anumit pres-tigiu în lume. Iugoslavia nu acceptase dominaþia sovieticã ºi stabiliserelaþii strânse cu statele occidentale; libertatea de circulaþie era asigu-ratã, mulþi cetãþeni iugoslavi putând lucra în Germania, Austria, Italiaºi ale þãri din Vestul Europei, investindu-ºi apoi sumele obþinute în în-treprinderi economice care îºi desfãºurau activitatea pe baza princi-piilor cererii ºi ofertei. În 1989, Iugoslavia era þara socialistã cu cea mailargã deschidere spre Occident, cu cea mai dinamicã economie ºi cu unnivel de trai ridicat pentru aceastã zonã a continentului. Existenþa unuistat puternic, cu o voce distinctã în Sud-Estul Europei nu era pe placulartizanilor noii configuraþii a continentului. De aceea, au acþionatpentru dezmembrarea Iugoslaviei. Calea aleasã a fost încurajarea ºisprijinirea puternicã a naþionalismului din republici ºi desprinderea lordin Federaþia existentã. Statele occidentale condamnau naþionalismul,considerându-l un adevãrat pericol pentru regimul democratic. Acestfapt nu i-a împiedicat pe liderii politici de la Berlin, Washington, Lon-dra, Roma ºi Viena sã stimuleze naþionalismul croaþilor, slovenilor,bosniacilor, kosovarilor, condamnând în acelaºi timp cu fermitatenaþionalismul sârbilor. Semnalul dezmembrãrii a fost dat de reprezen-tanþii Sloveniei, care, la 23 ianuarie 1990, s-au retras de la CongresulUniunii Comuniºtilor din Iugoslavia.

La 25 iunie 1991, Slovenia ºi Croaþia ºi-au proclamat independenþa,acte nerecunoscute de Belgrad, care a intervenit cu trupe, pentru aimpune menþinerea acestora în cadrul Federaþiei. Prin mediereaAustriei ºi Germaniei, precum ºi a Comunitãþii Europene, SlobodanMiloºevici a recunoscut independenþa Sloveniei. Dar rãzboiul civil acuprins Croaþia ºi Bosnia-Herþegovina, desfãºurându-se atât în teren,unde au cãzut numeroase victime, cât ºi mediatic, televiziunile ºi presaoccidentalã prezentându-i pe sârbi ºi pe liderul lor Miloºevici ca peniºte criminali odioºi, animaþi de spiritul barbar al purificãrii etnice.Crimele, nu mai puþin abominabile, ale croaþilor ºi bosniacilor erautrecute cu vederea. În ianuarie 1992, în Croaþia ºi în Bosnia au fosttrimise forþe O.N.U., pentru a proteja populaþia civilã. În urma trata-

317


tivelor de la Dayton (statul Ohio-S.U.A.), desfãºurate sub mediereapreºedintelui american Bill Clinton, ºefii de stat ai Iugoslaviei ºiBosniei-Herþegovina, au semnat, în octombrie 1995, un acord de pace,care a fost parafat la Paris, în ziua de 14 decembrie 1995. Pe aceastãbazã, între statele constituite pe teritoriul fostei Republici SocialisteFederative Iugoslave s-au stabilit relaþii dimplomatice.

Dar conflictul armat avea sã reizbucneascã în 1998, când Armata deEliberare din Kosovo (U.C.K.) a declanºat lupta pentru independenþaacestei provincii. Regimul Miloºevici a reacþionat violent. De aceastãdatã a intervenit masiv aviaþia S.U.A., care, dupã 78 de zile de bombar-damente asupra Belgradului (23 martie – 10 iunie 1999), în timpulcãruia s-au înregistrat sute de victime din rândul populaþiei civile, in-clusiv bolnavi internaþi în spitalele din Capitala Iugoslaviei, sau simplicetãþeni cãlãtorind cu autobuzul, l-a silit pe Moloºevici sã cedeze, iarprovincia Kosovo a fost plasatã sub protectoratul O.N.U.

Statele constituite pe teritoriul Republicii Socialiste Federative Iugo-slave au dezavuat comunismul, s-au declarat pentru democraþie, econo-mie de piaþã ºi integrare euro-atlanticã. În septembrie 2000, Occidentula experimentat ceea ce avea sã devinã “revoluþia portocalie”, adicãnerecunoaºterea rezultatelor oficiale ale alegerilor ºi organizarea unormanifestaþii care sã impunã voinþa opoziþiei. O asemenea metodã maifusese aplicatã în Bulgaria ºi Albania, dar încã nu avea un nume. Acumi s-a dat acel nume ºi chiar ºi o uniformã: bluze ºi fulare portocalii, careaveau sã fie purtate în anii urmãtori ºi în Ucraina, Georgia ºi România.

Revenind la situaþia din Iugoslavia anului 2000, menþionãm cãPartidul Socialist condus de Miloºevici, câºtigase alegerile din 24septembrie, dar dupã câteva zile de proteste în centrul Belgradului,manifestnþii au luat cu asalt clãdirea Parlamentului, impunând ca pre-ºedinte pe Vojislav Kostuniþa. În aceste condiþii, Miloºevici a fost ne-voit sã demisioneze, iar peste câteva luni a fost arestat ºi predat CurþiiInternaþionale de Justiþie de la Haga, spre a fi judecat pentru mai multde 60 de capete de acuzare, cea mai gravã fiind aceea de genocid. Dupãpatru ani de judecatã, nu s-a putut ajunge la formularea unei sentinþe,iar Miloºevici a murit în închisoare, în martie 2006.

Din fosta Iugoslavie a mai rãmas, din 2003, doar o uniune formalãîntre Serbia ºi Muntenegru, fiecare având preºedinte, guvern ºi Parla-ment propriu. Acest stat federal – numit Uniunea Serbia–Muntenegru– s-a destrãmat la 21 mai 2006 când, prin referendum, muntenegreniis-au pronunþat pentru despãrþirea de Serbia. Celor 650 000 de locuitori

318

Ioan Scurtu

ai Muntenegrului li s-a promis intrarea în Uniunea Europeanã, în timpce Serbiei nu i s-a oferit o asemenea perspectivã, decât dupã reglemen-tarea statutului internaþional al teritoriului Kosovo.

Neajungându-se la un acord pe calea negocierilor, provincia Koso-vo ºi-a proclamat independenþa la 17 februarie 2008, act recunoscutimediat de SUA, Germania, Austria, Marea Britanie ºi de alte state. Ro-mânia ºi Grecia, membre ale NATO ºi Uniunii Europene, au declarat cãnu pot recunoaºte independenþa acestui stat, constituit în afara norme-lor de drept internaþional.

În cele douã decenii care s-au scurs de la revoluþiile din 1989, situaþiadin Europa s-a modificat radical. Trãsãtura esenþialã a fost integrareafostelor state socialiste în structurile create de liderii occidentali. La 7februarie 1992 s-a semnat tratatul de la Maastricht (Olanda) de consti-tuire a Uniunii Europene, iar în iunie 1993 s-au stabilit criteriile deaderare la acest organism, care a devenit deschis ºi þãrilor din Est. Pri-mele þãri foste socialiste care au început negocieri de aderare la UniuneaEuropeanã au fost Estonia, Polonia, Cehia, Slovenia ºi Ungaria(noiembrie 1997), urmate apoi de Bulgaria, Letonia, Lituania, Româniaºi Slovacia (decembrie 1999). Aderarea s-a realizat în douã “valuri”:2004 (Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Slovacia, Lituania,Letonia) ºi 2007 (Bulgaria ºi România). Astfel, Uniunea Europeanã aajuns sã cuprindã 27 state cu o populaþie de 481 milioane locuitori7.

În acelaºi timp, fostele þãri socialiste au fost integrate în NATO –alianþã militarã sub conducerea SUA. Rând pe rând, aceste þãri auînceput negocierile de aderare, care s-au finalizat în 2004, când a intratîn NATO ultimul „val“ – Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia,Lituania, România ºi Bulgaria.

Dominaþia SUA a implicat ºi o anumitã „modelare“ a atitudiniieuropenilor, în conformitate cu interesele acestei þãri; aceºtia au fostnevoiþi sã se implice în rãzboaiele din Irak ºi Afganistan, sã susþinãinstalarea „scutului antirachetã“ american în Polonia, Cehia ºi þãrileBaltice etc. În septembrie 2009, preºedintele Obama a renunþat laamplasarae „scutului“ în aceste state.

Cert este cã, în 2009, Europa trãieºte într-o atmosferã mai liberã,statele membre cãutând împreunã soluþii de rezolvare a problemelorcare se ivesc (precum criza economicã ºi financiarã, declanºatã în 2008

319


7 Nicolae Enciu ºi Valentina Enciu, Construcþie europeanã (1945-2007), Chiºinãu,Editura Civitas, 2008, p. 210.

în SUA ºi care s-a extins ºi în celelalte zone ale lumii), dar aceasta nutrebuie supraestimatã. Decalajele între statele mari (ca putere econo-micã) ºi cele mici se vor menþine încã multã vreme, iar egalitatea multrâvnitã este un ideal greu de transpus în realitate.

B. Evoluþia României dupã 1989

Viaþa politicã a început sã-i pasioneze din nou pe români îndecembrie 1989, dupã patru decenii în care n-au avut posibilitatea sã-ºi exprime opþiunile. Trãirile intense din timpul revoluþiei s-auperpetuat de-a lungul anilor ’90. Se discuta politicã în piaþa publicã, darºi în cea agro-alimentarã, în întreprinderi ºi instituþii, pe stradã ºi chiarîn familie. Nu erau puþine cazurile când pãrinþii se certau cu copiii, soþiicu soþiile, colegii de cancelarie între ei, chiar ºi cãlãtorii din metrou saudin tren, care nu se cunoºteau, dar fiecare pleda pentru propria saopþiune politicã. Dupã ani ºi ani de vorbire în ºoaptã, românii simþeaunevoia sã se exprime cu glas tare. Decenii în ºir fuseserã siliþi sã-lelogieze (public) pe „conducãtorul iubit“, iar acum aveau plãcerea dea-i contesta pe cei aflaþi în fruntea statului sau a partidelor politice.

Presa, atât de obedientã odinioarã, se declara „liberã“, „independen-tã“ sau chiar „absolut independentã“, dar în fapt era extrem de pãrtini-toare. Unii ziariºti, care fuseserã „lãudãtorii de serviciu“ ai regimuluiCeauºescu, au devenit peste noapte „democraþi“, „anticomuniºti“, „pro-occidentali“, atacându-i cu vehemenþã pe foºtii colegi de redacþie carenu le þineau isonul. Românii citeau cu nesaþ ziarele, comentau articolele,se certau, se împãcau ºi abia aºteptau numerele din ziua urmãtoare.

Televiziunea se strãduia sã rãmânã „liberã“, dar nu prea reuºea,înclinând de fiecare datã balanþa în favoarea puterii. Radioul era mai„echidistant“, însã ºi aici se simþeau opþiunile politice ale conducerii ºiale redactorilor. Ideea apariþiei unor posturi particulare (paralele) deradio ºi TV devenise o necesitate pentru foarte mulþi români.

Pe acest fundal se constituiau noile structuri politice, democratice ºideschise spre societate. La 26 decembrie 1989 s-a format guvernulprovizoriu condus de Petre Roman, alcãtuit, în cea mai mare parte, din„oameni noi“, remarcaþi în zilele revoluþiei.

Prima plenarã a Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale a avut loc înziua de 27 decembrie. Chiar în timpul ºedinþei, Ion Iliescu a fost sunatde liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Dupã convorbire, Iliescu i-a

320

Ioan Scurtu

informat pe membrii Consiliului F.S.N.: „s-a obþinut cu greu legãtura cuGorbaciov. Mi-a transmis un salut cãlduros. Mi-a spus cã urmãreºte cuatenþie ceea ce se petrece în România. S-a transmis inclusiv un interviual lui. La Congresul Poporului s-au prezentat evenimentele dinRomânia. El a fãcut aprecieri frumoase ºi a rãspuns chiar la uneleprovocãri. În zilele respective au apãrut niºte zvonuri – posibil spionajsovietic, intervenþie militarã. Francezii ºi americanii au spus cã ar fi gatasã accepte o eventualã intervenþie militarã a URSS. S-a ridicat problemacã s-ar fi cerut ajutor. Gorbaciov a arãtat cã nici partea românã nu a cerutajutor militar ºi cã nici ei nu sunt dispuºi sã o facã. Pentru cã nu estenevoie. Realmente ne-am descurcat singuri. Problema s-a pus de sprijincu materiale mai sofisticate. Francezii s-au oferit cã sunt gata sã nesprijine cu profesioniºti ºi instructori. Le-am spus cã aceasta ar ceretimp. Gorbaciov a spus cã ne stã la dispoziþie cu orice problemã; suntsolidari cu noi, ne acordã ajutor dacã avem nevoie. Dimineaþa,ambasadorul SUA a transmis cã ªevardnadze se pregãteºte pentru a veniîn þara noastrã (pentru a discuta unele probleme privind relaþiile noastre– livrãri de petrol, gaze, energie electricã etc.). Îºi exprimã aceastãdorinþã de a veni în întâmpinarea nevoilor noastre. I-am mulþumit. I-ammulþumit, de asemenea, ºi pentru aprecierile fãcute. În final, a vorbitdespre perspectivele unei viitoare întâlniri. În drum, la întoarcerea meaîn salã, m-a acostat Televiziunea Românã, care m-a întrebat de ce ampãrãsit sala. Închipuiþi-vã cã m-am lãsat provocat ºi am rãspuns“.1

Plenara Consiliului F.S.N. a adoptat decretul-lege pentru organi-zarea ºi funcþionarea acestuia, a decis structura Biroului sãu Executiv,în urmãtoarea componenþã: Ion Iliescu – preºedinte; Dumitru Mazilu –prim-vicepreºedinte; Cazimir Ionescu ºi Király Károly – vicepre-ºedinþi; Dan Marþian – secretar; Bogdan Teodoriu, Vasile Neacºa, Sil-viu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu – membri.Consiliul F.S.N. era definit ca „organ suprem al puterii de stat“ care îºipropunea sã realizeze o societate „cu adevãrat democraticã“, sã asigureºi sã apere „drepturile fundamentale ale omului ºi cetãþeanului“.2

Consiliul a adoptat unele mãsuri pozitive, anulând legi ºi decrete dintimpul regimului totalitar. Menþionãm anularea legii din 1948 privindcultul greco-catolic, fapt ce a permis reluarea activitãþii acestuia;anularea decretului-lege din 1966 privind întreruperea cursului sarcinii,

321


1 ªedinþa Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale din 27 decembrie 1989, în„Caietele Revoluþiei“, nr. 2/2006, p. 40.

2 Ion Iliescu, Momente de istorie, p. 37

permiþând astfel femeilor sã decidã singure dacã vor sã nascã sau nucopii; anularea legii privind sistematizarea localitãþilor rurale ºi urbaneprin care s-a pus capãt fricii obsesive a multor cetãþeni cã le vor fidãrâmate casele.

În acea atmosferã au fost adoptate ºi unele hotãrâri cu consecinþenegative pentru evoluþia României. Una dintre acestea, datatã 30decembrie 1989, a fost desfiinþarea Departamentului Securitãþii Statu-lui, inclusiv a compartimentului care se ocupa de urmãrirea spionilor.Astfel, România a rãmas fãrã un serviciu de informaþii, lãsând câmpliber celor care urmãreau destabilizarea acestei þãri. Decizia luatã eramotivatã de starea de spirit extrem de ostilã a românilor la adresaSecuritãþii, care de-a lungul anilor comisese numeroase abuzuri ºiilegalitãþi, fiind privitã ca principalul scut de apãrare a regimuluisocialist-totalitar ºi mai ales a „clanului“ Ceauºescu. Consecinþeleacestei decizii s-au vãzut în scurtã vreme, mai ales în martie 1990, cuprilejul evenimentelor de la Târgu-Mureº.

O hotãrâre la fel de negativã a fost anularea legii privind patrimoniulcultural naþional, fapt ce a permis scoaterea din þarã a unor importantevalori naþionale, a cãror recuperare avea sã coste statul român multemilioane de dolari (cel mai semnificativ este cazul brãþãrilor dacice).

La 31 decembrie a fost publicat decretul-lege privind partidele poli-tice, care la art. 1 prevedea: „În România este liberã constituirea parti-delor politice, cu excepþia partidelor fasciste sau a celor care propagãconcepþii contrare ordinii de stat ºi de drept. Nici o altã îngrãdire pemotive de rasã, naþionalitate, religie, grad de culturã, sex sau con-vingeri politice nu poate împiedica constituirea ºi funcþionareapartidelor politice“. Pentru a se înregistra, un partid trebuia sã prezintestatutele de organizare ºi funcþionare, programul politic, sã-ºi declaresediul ºi mijloacele financiare de care depindea ºi sã facã dovada cãavea cel puþin 251 membri. Pe aceastã bazã, în ianuarie – februarie1990, scena politicã s-a îmbogãþit cu câteva zeci de partide3. Unele cuvechile denumiri (Naþional-Liberal, Social-Democrat, Naþional-Þãrãnesc, cu adãugirea Creºtin-Democrat), altele noi: Miºcarea Ecolo-gistã din România, Uniunea Democrat-Creºtinã, Partidul Democrat dinRomânia, Partidul Unitãþii Democrate, Partidul Progresist, PartidulSocialist-Liberal, Partidul Democrat-Agrar, Partidul Republican,Partidul Poporului din România, Partidul Cooperatist etc.

322

Ioan Scurtu

3 Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia partidelorpolitice din România (1862-1994), Bucureºti, Editura Mediaprint, 1995, pp. 147-153

La 6 februarie 1990, Frontul Salvãrii Naþionale s-a înscris ca partidpolitic, sub preºedinþia lui Ion Iliescu; acest fapt a provocat o rupturã încadrul Consiliului F.S.N., unii dintre membrii acestuia nefiind de acordcu transformarea F.S.N. în partid, care sã participe la alegeri caformaþiune politicã.

Graba cu care s-au constituit aceste partide era mai curând dorinþade manifestare politicã, decât rodul unei meditaþii asupra evoluþieisocietãþii româneºti ºi a trasãrii unor cãi ferme de dezvoltare a þãrii,într-un context european aflat în plin proces de reaºezare. În consecin-þã, lupta politicã avea sã vizeze nu atât programe ºi ideologii, cât dorin-þa de putere ºi de ascensiune personalã a iniþiatorilor acestor partide.

În foarte scurt timp dupã revoluþie imaginea României în mass-media internaþionalã s-a modificat radical. Dupã uriaºa simpatie de lasfârºitul lunii decembrie 1989, în primele zile ale anului 1990, situaþiadin þara noastrã a devenit obiectul unor ample dispute. Transmisia îndirect a revoluþiei din decembrie 1989 a creat o stare de spirit extremde favorabilã românilor, care s-au confruntat cu „cea mai odioasãdictaturã din istoria omenirii“. Sute de milioane de telespectatori auprivit – ca pe o telenovelã palpitantã – confruntarea populaþiei cu„securiºtii“ ºi „teroriºtii“, care urmãreau sã-l readucã pe Ceauºescu înfruntea statului. ªi presa scrisã a avut, timp de douã sãptãmâni, unsubiect de primã paginã. Caracteristica esenþialã a acestor articole afost exagerarea numãrului de victime.

Dar, foarte curând, opinia publicã internaþionalã a trebuit sã constatecã „rãzboiul civil“ ºi „genocidul“, urmãrite cu sufetul la gurã pe miculecran, au fost, în bunã parte, o manipulare mass-media ºi cã românii nuerau nici atât de sângeroºi, nici atât de eroici pe cât fuseserã prezentaþi.Euforia ºi entuziasmul de la sfârºitul lunii decembrie 1989 au cedatlocul dezamãgirii. Procesul încheiat cu împuºcarea lui Ceauºescu ºi asoþiei sale la 25 decembrie 1989, prima zi de Crãciun, secvenþele cu ceidoi dictatori uciºi cu zeci de gloanþe lângã zidul unei unitãþi militare auoripilat pe mulþi telespectatori occidentali. În ianuarie – februarie 1990,opinia publicã vesticã, inclusiv unii ziariºti, au început sã punã subsemnul întrebãrii relatãrile privind evenimentele din România.

Gérard de Selys, ziarist la Radioteleviziunea belgianã, a publicat înprima jumãtate a anului 1990, la Bruxelles, o culegere de articole subtitlul Media mensonges (Minciuni mass-media). Tot în acelaºi an aapãrut la Paris o altã carte, intitulatã Un mesonge gros comme le siècle.Roumanie, histoire d’une manipulation (O minciunã mare cât un secol.

323


România, istoria unei mari manipulãri), semnatã de Michel Castex, dela Agenþia France Presse (A.F.P.). Ziaristul belgian preciza: „Ideea ne-a venit dupã scandaloasa mistificare a «mãcelului» de la Timiºoara. Orevizuire imediatã a poveºtii la care s-a dedat întreaga presã ºi care n-aprezentat, dupã aceea, decât modeste (ºi rare) scuze cititorilor sãi.Scuze care ar fi trebuit sã ocupe primele pagini ale cotidienelor, caînsãºi minciuna care fusese difuzatã. Cu atât mai de neiertat, cu cât înacelaºi timp Statele Unite, bãtându-ºi joc de dreptul internaþional,invadau Republica Panama, fãcând tot atâtea victime reale cât ar fitrebuit sã conþinã mãcelul fictiv de la Timiºoara ºi acest lucru într-otãcere uluitoare a presei“.4

Aprecierea ziaristului belgian avea un sâmbure de adevãr: chiar întimpul revoluþiei române, a avut loc intervenþia militarã a S.U.A. înPanama. În timp ce televiziunile au putut transmite cu lux de amãnunteevenimentele din România, orice mediatizare a situaþiei din Panama afost interzisã de Departamentul de Stat al S.U.A. Dacã situaþia dinPanama nu a putut fi reflectatã, atenþia s-a concentrat spreevenimentele din România. Autorul francez a fost mai rezervat,afirmând cã,,minciunile“ se datorau faptului cã ziariºtii nu au verificatfaptele ºi s-au lãsat intoxicaþi de sursele avute la dispoziþie5.

Mai mulþi ziariºti strãini au venit în România, inclusiv Castex,pentru a cerceta situaþia la faþa locului, mai ales la Timiºoara.

O preocupare similarã au avut ºi unii timiºoreni. Medicul legistMilan Dressler a încercat sã explice în ziarul „Renaºterea Bãnãþeanã“(din 11 ºi 19 ianuarie 1990) cã imaginile transmise de televiziune pri-vind victimele represiunii de la Timiºoara nu reflectaserã realitatea. Înatmosfera de atunci, el nu a fost crezut. Rãnit în orgoliul propriu deprofesionist, medicul a transmis mai multor medici fotografia mãritã acelei mai mediatizate imagini: cadavrul de femeie, þinând pe pieptcadavrul unui „nou-nãscut“. De asemenea, le-a trimis ºi alte fotografiicu persoanele „mãcelãrite“ de securiºti în decembrie 1989. Dupã ana-lizele efectuate, medici din Franþa, Germania, Marea Britanie, Dane-marca, Olanda ºi din alte state au ajuns la o concluzie comunã: imagi-nile prezentate în prim-plan de Televiziunea Românã Liberã în zilelerevoluþiei erau o mistificare. Femeia mutilatã, cãreia i s-a scos copilulnenãscut din pântece, a fost identificatã: murise la 8 noiembrie, la do-

324

Ioan Scurtu

4 Gérald de Selys, Minciuni mass-media, Bucureºti, Editura Scripta, 1990, pp. 8-9 5 Michel Castex, Un mensonge gros comme le siècle. Roumanie, histoire d’une

manipulation, Paris, Editura Albin Michel SA, 1990

miciliul sãu, în urma unei come alcoolice; concubinul a declarat cã nuavea bani pentru a o îngropa, dându-ºi acordul ca ea sã fie înmor-mântatã de Primãrie, în Cimitirul Sãracilor. Copilul nu fusese scos desecuriºti din burta femeii ºi nici mãcar nu era al ei. A fost identificat: ofetiþã de douã luni, care decedase la 9 decembrie, ca urmare a unei afec-þiuni patologice; tatãl ei a refuzat înhumarea ºi astfel a ajuns în Cimiti-rul Sãracilor. De asemenea, s-a putut conchide cã bãrbatul arãtat pe ma-sa de beton, mãcelãrit de Securitate, fusese scos în ziua de 8 decembriedintr-un cãmin de termoficare subteran, calcinat ºi într-o stare avansatãde putrefacþie. O „istorie“ similarã aveau ºi celelalte cadavre6.

Pentru occidentali, frumoasa ºi eroica revoluþie românã a devenit ra-pid o „fãcãturã“, „minciuna secolului“, o „loviturã de stat“ pusã la calede K.G.B. Evident, lucrãtori din mass-media occidentalã nu ºi-au fã-cut,,mustrãri de conºtiinþã“ pentru modul cum au prezentat evenimen-tele din România ºi nici nu ºi-au propus sã-ºi cearã scuze telespec-tatorilor, radioascultãtorilor ºi cititorilor pentru manipularea grosolanãla care au fost supuºi. De altfel, aceastã manipulare – minciunile mass-media – începuse de mai mulþi ani ºi devenise o obiºnuinþã. Numaiastfel se explicã faptul cã un fost ºef al Securitãþii (Ion Mihai Pacepa),sau un vechi lider comunist cominternist (Constantin Pârvulescu) audevenit,,eroi pozitivi“, doar pentru faptul cã l-au criticat pe Ceauºescu.Sau campania atât de vehementã împotriva lui Ceauºescu, acuzat cãdemola satele ungureºti ºi nemþeºti, distrugând astfel civilizaþiaminoritãþilor naþionale, deºi nicio casã aparþinând cetãþenilor acestorminoritãþi nu a fost demolatã.7

Modul cum se rezolvase problema puterii la 22 decembrie 1989 nuconvenea unor guverne occidentale, care cãutau sã împiedice o even-tualã intrare a României în sfera de influenþã a Uniunii Sovietice. Ad-ministraþia SUA urmãrea dezagregarea URSS ºi eliminarea Rusiei camare putere pe arena internaþionalã. În acest scop a sprijinit înfiinþareaunor partide ºi organizaþii neguvernamentale (declarate a fi expresii alesocietãþii civile), care, prin activitatea lor, sã împiedice orice apropierea României de Uniunea Sovieticã. În acelaºi timp, s-a urmãrit destabili-zarea puterii de la Bucureºti prin crearea ºi amplificarea unor conflicteinteretnice în Transilvania.

325


6 Brânduºa Armanca, Media culpa, Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2006, pp.135-138

7 Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Revoluþia ºi minciuni mass-media, în „Dosareleistoriei“, nr. 12/2006

Încã de la începutul lunii ianuarie 1990 au fost relansate lozincilepotrivit cãrora minoritãþile naþionale din România, mai ales ceamaghiarã, erau crunt reprimate. A reapãrut ideea autonomiei Transilva-niei ºi a „eliberãrii“ ei de sub dominaþia naþionaliºtilor români. Chiar întimpul revoluþiei din decembrie s-au înregistrat situaþii în care mino-ritari maghiari ºi-au exprimat voinþa ca Transilvania sã fie desprinsãdin corpul statului român. Astfel, în localitatea Fundata, din judeþulBraºov, mai mulþi naþionaliºti unguri au instalat, în ziua de 23 de-cembrie 1989, un banner uriaº pe care era scris: „Pânã aici esteUngaria, dincolo este Valahia“, alãturi de care au înfipt steagul Unga-riei Mari*. Virgil Mãgureanu, ºeful Serviciului Român de Informaþii,afirma cã la începutul acelui an s-a urmãrit „o incendiere la propriu ºila figurat a atmosferei din Ardeal pentru ceea ce urma sã se întâmple:desprinderea Transilvaniei de România“. În opinia sa, rolul principal l-a avut Károly Király, vicepreºedinte al Consiliului F.S.N., care încã dela 26 decembrie 1989 a întocmit un document în care se cerea autono-mia populaþiei maghiare din teritoriul Transilvaniei“.8 În aceeaºidirecþia acþiona ºi Lászlo Tökeº, pe care Mãgureanu îl numeºte „celmai mare duºman al unitãþii naþionale“9 a României.

Acþiunea concretã s-a declanºat la 15 martie 1990, când câteva miide maghiari din Ungaria au venit sã-ºi sãrbãtoreascã ziua naþionalã înTransilvania. La Târgu-Mureº s-a ajuns la confruntãri violente între un-guri ºi români, care prevesteau un rãzboi interetnic. ªi de aceastã datã,televiziunile din mai multe þãri a fost prezente. Încã de la începutul luniimartie mai mulþi reporteri s-au instalat în hotelul din centrul oraºului Tg.Mureº, ocupând camerele care aveau ferestrele spre Piaþa Palatului Cul-turii, unde urmau sã se desfãºoare evenimentele. Între cei prezenþi seafla ºi reporter de la o televiziune irlandezã, despre care este greu decrezut cã ºtia bine unde se aflã pe hartã România ºi mai ales oraºulTârgu Mureº înainte de a primi aceastã misiune. Opinia publicã mon-dialã a fost zguduitã de prezentarea evenimentelor de la Târgu-Mureº ºi,mai ales, de imaginea unui om cãzut la pãmânt, care era lovit cu bestia-litate de numeroºi indivizi setoºi de sânge. Aceastã secvenþã, filmatã deteleviziunea irlandezã, a fãcut înconjurul lumii, mijloacele de informareîn masã condamnându-i vehement pe români. Peste câteva zile s-aconstatat cã cel lovit era român (Mihãilã Cofariu), iar atacatorii erau

326

Ioan Scurtu

* Bannerul a fost scos de primarul localitãþii ºi se pãstreazã în Muzeul I.R.R.D8 Virgil Mãgureanu, De la regimul comunist..., p. 1699 Ibidem.

unguri. Dar imaginea fusese deja rãspânditã, cu toate comentariile derigoare. Aflat în timpul acestor evenimente în SUA, Dinu C. Giurescuavea sã consemneze cã pe ecranul televizoarelor americane „reveneaobsesiv imaginea unui bãrbat solid care lovea cu sãlbãticie pe un altulcãzut la pãmânt. Comentariul: un român bate un ungur în oraºul TârguMureº. La Bucureºti am aflat realitatea. Cel care lovea era secui, iar celcare încasa bãtaia era român ºi se numea Mihãilã Cofariu. Atunci amavut un semnal de cum se face informarea ºi în Vest. Televiziunea poatefi cel mai bun mijloc de dezinformare a opiniei publice.“10

În aceastã situaþie criticã, extrem de tensionatã, conducerea statuluiromân, în frunte cu Ion Iliescu, a reuºit sã evite escaladarea violenþelor,care puteau duce la dezmembrarea României. Evenimentele de laTârgu-Mureº din martie 1990 au rãmas un episod tragic, dar obiectivulurmãrit de extremiºti nu a fost atins. Una dintre primele mãsuri dupãaceste evenimente a fost înfiinþarea Serviciului Român de Informaþii.

Un alt factor destabilizator a fost declanºarea confruntãrilor politicede stradã. În Polonia, Ungaria ºi Cehoslovacia tranziþia de la totalita-rism la democraþie s-a fãcut pe cale paºnicã, prin colaborarea puterii cuopoziþia. R.D. Germanã a fost „înghiþitã“ de R.F. Germania. Evoluþiaacestor þãri era clarã: spre occident. În privinþa României ºi Bulgarieiexista o anumitã incertitudine, astfel cã s-a recurs la promovarea unorconfruntãri ºi acte de contestare, precum ºi la crearea unei stãri deconfuzie, pe care conducerea sã nu le poatã gestiona. Aceste iniþiativese suprapuneau peste realitãþile din interior, unde vechea putere fuseserãsturnatã, dar noile structuri, provizorii, nu puteau conduce efectiv,fiind contestate, blamate, rãsturnate etc. În þarã s-a instalat o stare dehaos, întreþinutã de cei hotãrâþi sã „pescuiascã în apã tulbure“.

Cea mai utilizatã lozincã a anilor ’90 era „Jos!“ fãrã sã se precizezece avea sã se punã la loc. În întreprinderi ºi instituþii erau contestateconsiliile F.S.N. alese în decembrie 1989, sub acuzaþia cã ar fi alcãtuitedin comuniºti. Nu au fost puþine cazurile când în locul unor ingineri cuo foarte bunã pregãtire profesionalã au fost „aleºi“ (adesea cu participa-rea portarilor ºi a femeilor de serviciu) indivizi cu o moralitate îndoiel-nicã, dar care promiteau cã vor distribui salariaþilor pe gratis pãrþi dinîntreprinderea respectivã sau bunuri produse de aceasta.

O asemena atmosferã s-a înregistrat ºi în ºcoli ºi facultãþi. Deexemplu, la Institutul de Construcþii din Bucureºti cea mai vehementã

327


10 Dinu C. Giurescu, De la Sovromconstrucþii nr. 6 la Academia Românã. Amintiri.Mãrturii, Bucureºti, Editura Meronia, 2008, p. 435

contestatarã a noii conduceri era o lectorã care fusese activistã a Comi-tetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor, cu studii fãcute înUniunea Sovieticã, fiicã de ilegaliºti, beneficiarã a patru ani de studii laAcademia de Partid „ªtefan Gheorghiu“ pentru a-ºi pregãti teza dedoctorat, pe care nu a reuºit sã o termine. În ianuarie 1990, tocmaiaceastã doamnã cerea sã fie alese în funcþii de conducere persoanenecompromise.11 Asemenea oameni au întocmit liste cu cadre didacticecare trebuiau eliminate din învãþãmânt, pe care le-au înmânat studen-þilor pentru a le prezenta ca fiind propriile lor opþiuni. În 1990 s-a reedi-tat practica din timpul guvernãrii legionare (septembrie 1940-ianuarie1941), când studenþii stabileau care cadre didactice trebuiau eliminatedin universitãþi ºi care puteau fi alese în funcþii de conducere.

Cele mai mari convulsii s-au înregistrat la nivelul structurilor admi-nistrative ale satelor, oraºelor (municipiilor) ºi judeþelor. Odatã cu în-fiinþarea partidelor politice, reprezentanþii acestora cereau sã li secedeze puterea, astfel cã s-a ajuns, în multe localitãþi, la confruntãri,inclusiv fizice. Pe acest fond, „bãieþii deºtepþi“ (descurcãreþi) au trecutla devalizarea economiei naþionale în folosul propriu.

În Capitalã, confruntãrile politice au demarat încã de la începutullunii ianuarie 1990. Liderii Partidului Naþional-Þãrãnesc CreºtinDemocrat, Partidului Naþional-Liberal ºi Partidului Social-Democratcontestau vehement dreptul FSN de a deþine puterea. Strada a devenitprincipalul teritoriu de disputã politicã.12

Prima confruntare violentã s-a înregistrat în ziua de 12 ianuarie,urmatã de acþiunile din 28 ºi 29 ianuarie 1990. Forþele de ordine,puternic marcate de intervenþia lor împotriva revoluþionarilor îndecembrie 1989, erau supuse unei puternice presiuni din partea preseiºi a ,,formatorilor de opinie“. Chiar dacã ºi-au schimbat numele –Miliþia a devenit Poliþie, trupele de Securitate s-au numit Jandarmerie– ele erau prezentate tot ca expresii ale vechiului regim. În acest con-text, contestatarii F.S.N. au putut sã atace ºi sã devasteze, de repetateori, sediile Guvernului, Televiziunii publice ºi chiar al Ministerului deInterne. Istoricul britanic Siani Davies aprecia cã, în aceste condiþii,noul regim, neputând sã se bazeze pe forþele de ordine, a fost nevoit,,sãse orienteze cãtre forþe mai puþin ortodoxe“13, inclusiv spre mineri,care au fãcut prima,,vizitã“ în Bucureºti la sfârºitul lunii ianuarie 1990.

328

Ioan Scurtu

11 Olivia Clãtici, op. cit., p. 41312 Constantin Hlihor, România. Cãderea comunismului ºi naºterea democraþiei,

Bucureºti, Editura Universitãþii Bucureºti, 2006, p. 13613 Petru Siani-Davies, op. cit., p. 352

Noile structuri democratice se constituiau cu dificultate. Deºi viaþapoliticã era convulsionatã, s-a gãsit o cale de dialog, prin creareaConsiliului Provizoriu de Uniune Naþionalã (C.P.U.N.), compus din105 reprezentanþi ai partidelor ºi formaþiunilor politice nou create, 106reprezentanþi ai F.S.N., 27 reprezentanþi ai uniunilor minoritãþilornaþionale ºi 3 reprezentanþi ai Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici (întotal 241 membri). S-a convenit ca delegaþii partidelor care aveau sã seconstituie dupã înfiinþarea C.P.U.N. sã participe la activitatea acestuiaîn calitate de observatori*. Prin decretul-lege din 9 februarie 1990,C.P.U.N. era definit ca un „cadru de colaborare a tuturor forþelor politi-ce în perioada preelectoralã, respectând principiul separãrii puterilor înstat, consfinþit prin Platforma-program din 22 decembrie 1989, garanþiea democraþiei reale ºi a stabilitãþii în þarã pânã la alegerile libere“.14

C.P.U.N. a fost un organism legislativ (mini-parlament), care a func-þionat între 9 februarie 1990 ºi 11 mai 1990. Cel mai important actnormativ adoptat de C.P.U.N. a fost decretul-lege din 14 martie 1990,privind alegerea Parlamentului ºi a Preºedintelui României, careconþinea ºi unele prevederi cu caracter constituþional.15

În acele momente decisive pentru evoluþia României, clasa politicãºi intelectualitatea au pus accentul pe confruntare, pe o rãfuialã adeseapersonalã (ziarul „România liberã“ a deschis o rubricã cu titlul: Ce aifãcut în ultimii cinci ani?), pe succesul imediat.

Nu a existat o dezbatere autenticã privind cãile de dezvoltare aeconomiei, a ºtiinþei ºi culturii, a vieþii sociale. În trecut, asemeneadezbateri au avut un rol esenþial pentru progresul României. În a douajumãtate a secolului al XIX-lea a fost confruntarea între conservatorism(junimism) ºi liberalism, dupã primul rãzboi mondial între neolibe-ralism ºi þãrãnism etc. Dupã 1989, România a fost lãsatã „sã cadã înviitor“, dupã expresia unui cunoscut sociolog16, situaþie de care auprofitat cei care aveau resursele ºi relaþiile necesare, pentru a devalizaeconomia statului, care nu se mai recunoºtea în calitate de proprietar.

Campania electoralã din primãvara anului 1990 a fost marcatã de uneleincidente, datorate, în principal, faptului cã mulþi cetãþeni, simpatizanþi ai

329


* Lista finalã cuprindea 259 de membri (Teodora Stãnescu-Stanciu, Documenteprivind revoluþia românã din decembrie 1989. Activitatea Consiliului Provizoriu deUniune Naþionalã, vol. I, Cluj-Napoca, Editura MEGA, 2009, pp. 140-146)

14 „Monitorul oficial“, nr. 27 din 10 februarie 199015 Ibidem, nr. 33 din 18 martie 199016 Vezi, pe larg, Vladimir Pasti, România în tranziþie. Cãderea în viitor, Bucureºti,

Editura Nemira, 1995

F.S.N., nu erau obiºnuiþi cu existenþa unei opoziþii, mai ales cã P.N.L. ºiP.N.Þ.- C.D. au propus candidaþi la Preºedinþie persoane care veneau dinstrãinãtate (Radu Câmpeanu ºi, respectiv, Ion Raþiu), care „nu au mâncatsalam cu soia“, aºa cum fuseserã nevoiþi sã o facã cei din þarã.

Pe de altã parte, opoziþia a adoptat, în martie 1990, Proclamaþia dela Timiºoara, care la punctul 8 cerea interzicerea prin legea electoralãa dreptului foºtilor activiºti comuniºti ºi ofiþeri de securitate sãcandideze timp de trei legislaturi parlamentare.

La 22 aprilie, dupã un miting organizat de P.N.Þ.- C.D. în PiaþaAviatorilor, o parte dintre participanþi s-a deplasat în centrul Capitaleiºi au blocat zona Piaþa Universitãþii–Intercontinental. Aceasta avea omare vizibilitate mediaticã, precum ºi o puternicã încãrcãturã istoricã ºiemoþionalã, deoarece aici îºi pierduserã viaþa numeroºi revoluþionari înnoaptea de 21/22 decembrie 1989. Ei au declarat-o „zonã liberã deneocomunism“ sau „kilometrul 0 al democraþiei“. Principalul animatoral Pieþei Universitãþii a fost Marian Munteanu, preºedintele LigiiStudenþilor, care s-a bucurat de un larg sprijin din partea profesoruluiEmil Constantinescu, rectorul Universitãþii din Bucureºti, a partidelorde opoziþie ºi Alianþei Civice. Participanþii cereau nu numai aplicareapunctului 8 al Proclamaþiei de la Timiºoara, ci ºi scoaterea în afaralegii a oricãrui partid de tip comunist, cel vizat fiind F.S.N. De aseme-nea, era contestat energic Ion Iliescu, candidatul F.S.N. la Preºedinþie,care dobândise o mare popularitate în timpul revoluþiei.

Alegerile, desfãºurate la 20 mai 1990, s-au caracterizat printr-o largãparticipare la vot (peste 86%) ºi o dorinþã generalã de exprimare a opþiuniipolitice (fapt ce a determinat prelungirea operaþiunilor de votare cu multpeste ora stabilitã pentru închiderea urnelor). Rezultatul alegerilor aconstituit o surprizã numai pentru cei care nu cunoºteau starea de spirit apoporului român. Ion Iliescu a obþinut 85,07% din totalul voturilor, întimp ce Radu Câmpeanu (P.N.L.) a câºtigat 10,64%, iar Ion Raþiu (P.N.Þ.-C.D.) doar 4,28%. În alegerile parlamentare succesul a aparþinutpartidului condus de Ion Iliescu. Potrivit datelor oficiale, F.S.N. a câºtigatdetaºat (66,31% la Adunarea Deputaþilor ºi 67,2% la Senat), fiind urmatde U.D.M.R. (7,23% la Adunarea Deputaþilor ºi 7,20% la Senat) ºi dePartidul Naþional-Liberal (6,41%, respectiv 7,06%). În aceste alegeri,P.N.Þ. – C.D. a câºtigat doar 2,56% din voturi la Adunarea Deputaþilor ºi2,50% la Senat, iar P.S.D. – 1,05%, respectiv 0,9%.17

330

Ioan Scurtu

17 Stan Stoica, Dicþionarul partidelor politice din România. 1989 – 2004,Bucureºti, Editura Meronia, 2004, p. 163

Alegerile din 20 mai 1990 au reprezentat un moment esenþial înistoria României, deoarece au confirmat, prin votul popular, regimuldemocratic de dupã 22 decembrie 1989 ºi au dat legitimitate noiiputeri. Prin alegerile libere s-a pus capãt provizoratului politic, caredura de cinci luni, s-a deschis calea adoptãrii unei noi legislaþii în toatedomeniile vieþii sociale, politice, economice, culturale etc. Evident, înprim plan, urma sã se afle adoptarea unei noi Constituþii, care sãasigure dezvoltarea democraticã a României.

La aceste alegeri s-a experimentat, pentru prima datã în istoriaRomâniei ºi a Europei, „discriminarea pozitivã“ a minoritãþilor naþionaleîn privinþa votului ºi a mandatelor. Potrivit legii din martie 1990organizaþiilor aparþinând minoritãþilor naþionale li se asigura câte un loc înCamera Deputaþilor, chiar dacã nu întruneau numãrul de voturi necesar. Înprimul Parlament democratic al României post-totalitare au fostreprezentate organizaþii care nu au întrunit nici mãcar 10.000 voturi:Uniunea Democraticã a Sârbilor – 9.035 voturi, Uniunea DemocratãTurcã Musulmanã – 8.600 voturi, Uniunea Elenã din România – 4.932voturi, Uniunea Democratã a Slovacilor ºi Cehilor din România – 4.585voturi, Uniunea Bulgarã Banat (Asociaþia Culturalã Bulgarã) – 3.451voturi, Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski“ – 2.372 voturi,Uniunea Armenilor din România – 399 voturi. Ceva mai mult au obþinutUniunea Democratã a Romilor din România – 29.162 voturi ºiComunitatea Lipovenilor din România – 17.974 voturi. În total,organizaþiile acestor minoritãþi au câºtigat 96.697 voturi, pentru care auprimit 10 mandate în Adunarea Deputaþilor. În aceleaºi alegeri, partidulAlianþa pentru Unitatea Românilor, cu 290.875 voturi a obþinut 9mandate. Aceste cifre aratã cã, deºi a fost votat de un numãr mult maimare de cetãþeni (cu 194.178 peste cel al minoritãþilor respective) partidulAlianþa pentru Unitatea Românilor a primit cu un mandat mai puþin decâtorganizaþiile acestora. Cu alte cuvinte, puterea de reprezentare a unui votdat organizaþiilor minoritare a fost de trei ori mai mare decât votul unuietnic român. Dacã luãm în calcul Uniunea Armenilor din România, atuncivotul pentru aceasta a avut o putere de reprezentare de 10 ori mai maredecât cel dat unei organizaþii româneºti. Sistemul s-a perpetuat ºi încelelalte alegeri parlamentare, devenind o expresie a spiritului democraticºi de largã toleranþã ce anima viaþa politicã din România. Cu toate acestea,mulþi lideri ai UDMR ºi mai ales Laszlo Tökes nu au încetat sã clamezepeste tot în lume cã în România minoritãþile erau asuprite ºi asimilate prinpolitica oficialitãþilor de la Bucureºti.

331


Dupã alegeri, forþele politice din opoziþie, precum ºi liderul LigiiStudenþilor, au anunþat retragerea din Piaþa Universitãþii. În Piaþã a rã-mas un grup de demonstranþi, care, neputând nega rezultatele alegerilor,cereau înfiinþarea unui post de televiziune independent. Circulaþia încentrul capitalei era blocatã de la 22 aprilie, iar mitingul nu era autorizat,astfel cã guvernul a decis eliberarea zonei, care sã fie redatã vehiculelorºi pietonilor. În dimineaþa zilei de 13 iunie, forþele de ordine auintervenit, dar fãrã succes. Aceasta s-a datorat atât faptului cã planul deintervenþie a fost defectuos, cât ºi situaþiei psihologice în care se aflaumilitarii, mereu acuzaþi cã se fac vinovaþi de represiunea din decembrie1989. „Societatea civilã“ a desfãºurat o amplã campanie pe aceastã te-mã, sub lozinca „21-22, cine a tras în noi?“ Trimiºi sã evacueze piaþa,poliþiºtii au fost întâmpinaþi de manifestanþi cu pietre ºi huiduieli.Timoraþi, ei au pãrãsit în grabã zona. A urmat contrareacþia manifestan-þilor, care au atacat ºi au incendiat sediul Ministerului de Interne, pre-cum ºi al Televiziunii Române, fapt ce a creat o adevãratã panicã în rân-dul guvernanþilor. Preºedintele Ion Iliescu a fãcut apel la cetãþeni sãapere cuceririle democratice; în dimineaþa de 14 iunie au venit în Ca-pitalã câteva mii de mineri, care i-au evacuat în forþã pe cei din PiaþaUniversitãþii, au devastat sediile P.N.L. ºi P.N.Þ.-C.D., ale unor ziare deopoziþie, au molestat un mare numãr de cetãþeni. Scenele filmate, în careminerii loveau cu bâtele tineri aflaþi în Piaþã, intrau pe geam în sediulInstitutului de Arhitecturã pentru a-i gãsi pe studenþii refugiaþi din caleaviolenþei au fãcut înconjurul lumii. Din nou România era în atenþiaopiniei publice mondiale, cu o imagine dezastruoasã, a unor civili careacþionau cu violenþã împotriva altor civili. Câþiva ani buni, România afost prezentã în mass-media Occidentalã cu asemenea scene de coºmar.

În mod ostentativ, ambasadorul S.U.A., evident nemulþumit derezultatul alegerilor, a refuzat invitaþia de a fi prezent la ceremonia dedeschidere a lucrãrilor Parlamentului ºi de depunere a jurãmântului decãtre preºedintele Ion Iliescu, la 20 iunie 1990.

Noul guvern, prezidat de Petre Roman, a fost validat în ziua de 28iunie. Cei mai mulþi miniºtri fãcuserã parte din guvernul provizoriu, loradãugându-li-se câþiva specialiºti, mai ales în economie. Acesta avea labazã un program de reforme, care vizau, în principal, restituireadreptului de proprietate, privatizarea întreprinderilor, promovareaeconomiei de piaþã.

Confruntãrile au continuat ºi dupã alegeri, atât în plan social, cât ºipolitic. Au avut loc greve de amploare ale lucrãtorilor de la calea feratã,

332

Ioan Scurtu

ale muncitorilor portuari, studenþilor, cadrelor didactice etc. În septem-brie 1990 minierii au efectuat un nou „raid“ în Bucureºti, de aceastã da-tã împotriva puterii. Liderii lor au fost primiþi cu aplauze la CongresulP.N.Þ.-C.D. care tocmai se desfãºura în Sala Mare a Teatrului Naþional.Un reprezentant al minierilor a luat cuvântul de la tribuna Congresului,condamnând politica „tandemului Iliescu-Roman“.

Pe acest fond, Petre Roman ºi-a „depus mandatul“, iar în funcþia deprim-ministru a fost numit Theodor Stolojan. Acesta a reuºit sãcalmeze situaþia, intrând în dialog cu reprezentanþii greviºtilor. În acesttimp, lideri ai opoziþiei fãceau turnee politice în statele occidentale –mai ales în S.U.A. ºi Marea Britanie - unde condamnau „regimulneocomunist“ de la Bucureºti. Democraþia româneascã era pusã subsemnul întrebãrii, fapt ce afecta ºi statutul internaþional al þãrii.

Cu multã dificultate, s-a ajuns la adoptarea proiectului de Consti-tuþie, parlamentarii P.N.L., P.S.D., P.N.Þ.-C.D. ºi U.D.M.R. votândîmpotriva acestuia. La 21 noiembrie 1991, noua Lege fundamentalã afost promulgatã, iar în ziua de 8 decembrie a fost supusã votuluipopular. Opoziþia a boicotat referendumul, cerând cetãþenilor sã nu seprezinte la vot. Cu toate acestea, prezenþa la urne a fost masivã: 67%dintre cetãþenii cu drept de vot; dintre aceºtia, 77,3% au votat pentruConstituþie, 20,4% au fost contra, iar 2,3% din sufragii au fost anulate.

Potrivit articolului 1 din Constituþie: „România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi

indivizibil.Forma de guvernãmânt este Republica.România este stat de drept, democratic ºi social, în care demnitatea

omului, drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti, libera dezvoltare apersonalitãþii umane, dreptatea ºi pluralismul politic reprezintã valorisupreme ºi sunt garantate“18.

S-a stabilit cã Ziua Naþionalã a României este 1 Decembrie, iarimnul naþional – „Deºteaptã-te, române!“ Dincolo de disputelepolitice, toate partidele au recunoscut rezultatul referendumului ºifaptul cã noua Constituþie reprezenta baza juridicã pe care se construiastatul de drept în România.

Pe baza noii Constituþii, la 27 septembrie 1992, au avut loc alegeriparlamentare ºi prezidenþiale. Cele mai multe voturi a câºtigat FrontulDemocrat al Salvãrii Naþionale – 27,7% la Camera Deputaþilor ºi

333


18 „Monitorul oficial“, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

28,3% la Senat. Ion Iliescu a obþinut mandatul de preºedinte în al doileatur de scrutin cu 61,4% din totalul voturilor exprimate. Acestea au fostultimele alegeri de dupã 1989 câºtigate de partidul aflat la putere. Înfuncþia de prim-ministru a fost desemnat Nicolae Vãcãroiu, care s-amenþinut pe întreaga legislaturã de patru ani (1992-1996), punândbazele redresãrii economiei naþionale ºi ale integrãrii României înstructurile europene ºi euro-atlantice.

Din iniþiativa lui Corneliu Coposu, preºedintele P.N.Þ.-C.D., opo-ziþia s-a coalizat într-o singurã formaþiune, numitã Convenþia Demo-cratã Românã, propunându-l candidat la Preºedenþia României pe EmilConstantinescu. Presa, aproape în totalitatea ei, ºi-a abandonat rolul dea informa cititorii, angrenându-se în campania anti-Iliescu ºi în favoa-rea C.D.R. Virgil Mãgureanu, ºeful Serviciului Român de Informaþiiavea sã menþioneze cã din strãinãtate a venit „presiunea principalã“,opoziþia beneficiind de o puternicã susþinere mediaticã ºi financiarã, înaceastã campanile implicându-se chiar ºi unii diplomaþi accidentaliacreditaþi în România.19

În urma alegerilor din noiembrie 1996 s-a înregistrat o alternanþã laputere, prin succesul Convenþiei Democrate Române, care a obþinut30,1% din voturi la Camera Deputaþilor ºi 30,7% la Senat. Pe loculurmãtor s-a clasat P.S.D. cu 21,5% ºi respectiv 23%. Funcþia depreºedinte a fost câºtigatã de Emil Constantinescu (candidatul C.D.R.)cu 54,4% din totalul voturilor (în turul al doilea)20.

Alcãtuitã dintr-un mozaic de partide, C.D.R. a trecut prinnumeroase crize interne, reflectate ºi prin faptul cã în cei patru ani(1996-2000) s-au succedat trei prim-miniºtri.

Criza economicã s-a accentuat, iar tensiunile sociale au devenitextrem de periculoase. Primul-ministru Victor Ciorbea (decembrie1996-aprilie 1998) a instituit practica oferirii a 20-30 salarii compen-satorii pentru cei „disponibilizaþi“, astfel ca aceºtia sã accepte pãrãsirealocului de muncã. Ciorbea credea cã prin închiderea „întreprinderilorcu pierderi“ ºi privatizãrile rapide, în România se va vedea „luminiþade la capãtul tunelului“, adicã ieºirea din crizã.

L-a urmat Radu Vasile (aprilie 1998-decembrie 1999), care ºi-a le-gat numele de lichidarea celui mai mare combinat de creºtere a porcilor

334

Ioan Scurtu

19 Virgil Mãgureanu, De la regimul comunist..., p.285-286.20 Enciclopedia istoriei politice a României. Sub redacþia lui Stelian Neagoe,

Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2003, pp.622, 625.

ºi de carne din Europa (COMTIM), act ce a lovit puternic în aprovi-zionarea pieþei româneºti cu produse din carne provenite din þarã. Întimpul acestui guvern s-a înregistrat „debalansarea“ comercialã, Româ-nia devenind, pentru prima datã în istorie, importatoare de produseagro-alimentare, dupã ce secole de-a rândul fusese exportatoare deasemenea bunuri.

Guvernul Mugur Isãrescu (decembrie 1999-decembrie 2000) areuºit sã impunã adoptarea unei atitutini raþionale faþã de bugetul sta-tului ºi sã obþinã o primã creºtere economicã dupã un deceniu de declin.

În noiembrie 2000 alegerile au fost câºtigate de Partidul Social-Democrat (36,6% la Camera Deputaþilor ºi 37% la Senat). Preºedinte afost ales Ion Iliescu (P.S.D) din al doilea tur de scrutin cu 66,8% dintotalul voturilor21. La succesul lui Ion Iliescu a contribuit ºi „societateacivilã“, inclusiv Grupul de Dialog Social, care de-a lungul ultimilor 10ani îºi fãcuse o obsesie din criticarea acestuia, acuzat cã ar fi K.G.B.-ist, comunist nostalgic, antioccidental etc. etc. De aceastã datã,„opoziþia democraticã“ a urmãrit sã împiedice accederea la conducereastatului a lui Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului RomâniaMare, intrat în turul al doilea, cu 28,34% din opþiunile electoratului.Acesta era socotit extremist, xenofob ºi antioccidental.

Guvernul condus de Adrian Nãstase (2000-2004) a reuºit sã asigureo creºtere economicã ºi sã încheie negocierile privind aderarea laUniunea Europeanã. În martie 2004, România a devenit membrã aAlianþei Nord-Atlantice.

În alegerile parlamentare din noiembrie 2004 pe primul loc s-ausituat listele P.S.D.+P.U.R. (Partidul Social-Democrat + PartidulUmanist din România), cu 36,6% la Camera Deputaþilor ºi 37,1 laSenat. Pe locul al doilea s-a plasat Alianþa D.A. (Dreptate ºi Adevãr),alcãtuitã din Partidul Democrat ºi Partidul Naþional-Liberal, cu 31,3%ºi respectiv 31,7%. În funcþia de preºedinte a fost ales, dupã al doileatur de scrutin, Traian Bãsescu (Alianþa D.A.) cu 51,2%22.

Noul preºedinte a reuºit sã atragã de partea sa U.D.M.R. ºi PartidulUmanist din România, constituind astfel o majoritate parlamentarã,care l-a validat pe Cãlin Popescu Tãriceanu (P.N.L.) în funcþia de prim-ministru. Curând dupã formarea guvernului, Bãsescu a cerut organi-zarea de alegeri anticipate, dar Tãriceanu s-a opus. Ca urmare, s-a

335


21 Ibidem, p.664-665, 667.22 Ioan Scurtu, Istoria contemporanã a României (1918-2007), Bucureºti, Editura

Fundaþiei România de Mâine, 2007, p.199-200.

declanºat o confruntare între cei doi lideri politici, care a dominat viaþapublicã pe întreaga duratã a mandatului (2004-2008). DeoarecePartidul Democrat susþinea punctul de vedere al lui Traian Bãsescu, la1 aprilie 2007 guvernul a fost reorganizat, ca urmare a eliminãrii P.D.-iºtilor din cabinet. În ziua de 19 aprilie 2007, Traian Bãsescu a fostsuspendat din funcþia de preºedinte, prin votul parlamentului, darelectoratul a invalidat aceastã decizie la referendumul din 19 mai.Traian Bãsescu a acþionat pentru „spargerea“ P.N.L., reuºind sãdetermine o grupare, în frunte cu Theodor Stolojan, sã creeze un noupartid cu acest nume. Dar, foarte curând, în decembrie 2007, grupareaStolojan a fuzionat cu Partidul Democrat, care ºi-a luat numele dePartidul Democrat-Liberal, prezidat de Emil Boc.

La 1 ianuarie 2007, România a devenit membrã a Uniunii Europene.Guvernul Tãriceanu a asigurat o dezvoltare a economiei naþionale, atâtcât mai rãmãsese ea. Privatizãrile din perioada anterioarã înstrãinaserãaproape complet sistemul bancar, dar ºi întreprinderile industriale (careau reuºit sã supravieþuiascã asaltului din anii ’90). Primul ministruafirma chiar, în vara anului 2008, cã economia româneascã „duduie“,dar foarte curând s-a putut constata cã aceasta era extrem de vulnera-bilã. Criza economicã izbucnitã în toamna anului 2008 în S.U.A. s-arostogolit ºi peste Europa. Speranþa cã România va face faþã presiuniiexterne s-a dovedit iluzorie.

Alegerile parlamentare din noiembrie 2008 s-au încheiat cu un scoraproape egal, obþinut de principalele partide politice: P.S.D.+PartidulConservator – 33% la Camera Deputaþilor ºi 34,1% la Senat, în timp ceP.D.L. a înregistrat 32,3% la Camera Deputaþilor ºi 33,5% la Senat23.Oarecum surprinzãtor (având în vedere încrâncenata luptã politicã întresocial-democraþi ºi democrat-liberali) s-a ajuns la un acord între celedouã partide, care în decembrie 2008 au format împreunã guvernul, pre-zidat de Emil Boc. Preºedintele Traian Bãsescu declara cu satisfacþie cãi s-a „împlinit visul“ de a avea un guvern cu care sã poatã colabora.

Imediat dupã instalare, guvernul a trebuit sã schimbe complet mesa-jul lansat de cele douã partide în campania electoralã, când au fãcutpromisiuni hazardate privind mãrirea salariilor, pensiilor etc. În ianua-rie 2009, primul ministru declara cã România se confrunta cu o gravãcrizã economicã ºi cã era nevoie „sã strângem cureaua“. În opiniapreºedintelui Bãsescu, economia româneascã avea nevoie de o „curea

336

Ioan Scurtu

23 „Adevãrul“ din 3 decembrie 2008.

de salvare“ sau de o „ancorã“, iar aceasta însemna un masiv împrumutextern obþinut de la Fondul Monetar Internaþional ºi UniuneaEuropeanã. Sugestia a venit din SUA ºi avea menirea de a salva de lafaliment întreprinderile ºi bãncile occidentale care preluaserã, aproapeîn totalitate, economia româneascã. Aceasta este explicaþia faptului cãRomânia a obþinut rapid un împrumut uriaº, în valoare de 20 miliardeEuro, iar conþinutul acordului nu a fost dat integral publicitãþii, deºi ela fost mereu invocat de guvern pentru a justifica restricþiile impusepopulaþiei. La 20 de ani de la revoluþie, România a ajuns sã aibã ceamai mare datorie externã din întreaga sa istorie. Economistul Ilieªerbãnescu scria cã „nota de platã va fi achitatã de populaþia româ-neascã prin scãderi (cel puþin relative) de salarii, disponibilizãri, redu-ceri de pensii, ºi fãrã îndoialã prin majorãri de taxe ºi impozite“.24

Acelaºi economist þinea sã precizeze: „Sã nu ne ferim a vorbi de ocomandã externã pentru cã aceasta este perfect normalã în condiþiile încare axa majorã a economiei nu se aflã în mâini româneºti, ci în mâinilecapitalului strãin! Orice manual de economie de piaþã ne învaþã cãaceluia care deþine proprietatea îi aparþine ºi decizia“.25

În cei 20 de ani care s-au scurs de la Revoluþie apetitul românilorpentru politicã s-a diminuat. De la efervescenþa anilor ’90 s-a ajuns lablazarea din anii 2000. Nu a fost o caracteristicã doar a României, ci ºia celorlalte state foste socialiste. În 1989 speranþele au fost mari, dar lafel de mari au fost ºi iluziile celor au luptat pentru înlãturarea regimuluidictatorial. A existat atunci un „romantism revoluþionar“, o angajaretotalã, dezinteresatã pentru rãsturnarea lui Ceauºescu. Treptat, revolu-þionarii au constatat cã viaþa era mult mai durã, iar iluziile s-au risipit.Promisiunile fãrã acoperire, denigrarea adversarilor, cumpãrareavoturilor au devenit principalele forme de manifestare a unor partide ºilideri politici. Pe de altã parte, populaþia s-a arãtat tot mai dezamãgitãºi neîncrezãtoare în „schimbãrile“ ºi „reformele“ promise.

Acest fapt s-a evidenþiat ºi în participarea tot mai scãzutã la vot.Dacã în 1990 s-au prezentat la urne circa 86% dintre alegãtori, în 2008numãrul acestora s-a redus la 60%. Situaþia cea mai gravã s-aînregistrat la alegerile pentru Parlamentul European, desfãºurate în ziuade 7 iunie 2009, când s-au prezentat la vot doar 27,4% din totalul celorînscriºi pe listele electorale.

337


24 Revista „22“ din 7 aprilie 200925 Experiment nou al FMI în România, în „Jurnalul Naþional“, din 21 aprilie 2009

ªi opþiunile politice s-au restrâns, fapt reflectat ºi în diminuareanumãrului de formaþiuni politice reprezentate în Parlament:16 în 1990ºi doar 4 în 2008 (la aceasta contribuind ºi stabilirea, în iunie 2000 apragului electoral de 5% din totalul voturilor exprimate).

Cu bune ºi cu rele, viaþa politicã s-a „aºezat“, sistemul partidelorpolitice s-a simplificat, disputele s-au normalizat, desfãºurându-se înparlament, ºi în mass-media. A fost abandonatã practica anilor ’90 cândse recurgea la presiunea strãzii ºi se ajungea la confruntãri fizice.

Viaþa economicã a fost puternic marcatã de trecerea de lacentralizarea birocraticã la libera concurenþã specificã economiei depiaþã. Aceastã evoluþie s-a realizat cu preþul unor enorme distrugeri debunuri materiale în anii ’90. Principalele state occidentale, în primulrând S.U.A., care au jucat un rol major în prãbuºirea regimurilorsocialist-totalitare din Europa, nu au avut un program coerent pentruevoluþia post-comunistã a þãrilor respective. Acest fapt a fost remarcat ºide fostul consilier la Casa Albã, Zbigniew Brzezinski, care aprecia cãOccidentul „nu a fost pregãtit în mod corespunzãtor pentru participareala sarcina complexã a transformãrii fostelor sisteme de tip sovietic“26.

Toate statele foste socialiste au cunoscut o tranziþie, caracterizatãprintr-o acutã crizã economicã, diminuarea producþiei industriale ºiagricole, inflaþie galopantã, deteriorarea gravã a nivelului de trai amarii majoritãþi a populaþiei, o corupþie generalizatã27.

În România aceastã crizã a cunoscut forme agravante. Centralizareaexcesivã a economiei în anii socialismului ºi mai ales din timpul luiCeauºescu i-a determinat pe noii guvernanþi sã declare cã „statul îºi iamâna de pe economie“. Mai mult decât atât, au acreditat ideea cã nimicdin ce se realizase în acei ani nu era bun, cã industria româneascã era„un morman de fiare vechi“. Expresia i-a aparþinut premierului PetreRoman, care în 1996, într-o carte de interviuri, avea sã explice cãadversarii sãi politici „au rãspândit invenþia aceea cã aº fi spus cãindustria românã este un morman de fiare vechi, ceea ce evident nu amspus“. La întrebarea interlocutorului (Vartan Arachelian): „N-aþi spusniciodatã acest lucru?“ Petre Roman a declarat: „Sigur cã nu, ºi am sãrãspund ºi de ce. Foarte simplu: în 4 ianuarie 1990, ca un om care

338

Ioan Scurtu

26 Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, Bucureºti,Editura Diogene, 1995, p.21.

27 Vezi, pe larg, Nicolae Belli, Tranziþia mai grea decât un rãzboi. România 1990-2000, Bucureºti, Editura Expert, 2001: Elena Zamfir, Ilie Bãdescu, Cãtãlin Zamfir,Starea societãþii româneºti dupã 10 ani de tranziþie, Bucureºti, Editura Expert, 2000.

cunoºtea bine industria româneascã, e adevãrat, aflatã în cãdere liberã,fiindcã în ultimii 10 ani Ceauºescu nu a mai investit nimic în industriaromâneascã (era depãºitã nu numai moral, ci chiar ºi fizic), am lansatconceptul de retehnologizare. Ce era sã retehnologizãm, un morman defiare vechi? Alta am spus eu! Cã între deciziile aberante ale luiCeauºescu a figurat construcþia unor unitãþi industriale sau a unorutilaje care au fost fiare noi cu calitate de fier vechi“.28 Fostul primministru a adãugat: „Acum [în 1996] zice lumea cã Petre Roman aveadreptate“, cã „ne-a spus un lucru dureros, dar adevãrat“29.

Asemenea explicaþii pot fi credibile, dar este cert cã cei interesaþi înlichidarea industriei româneºti au mediatizat puternic expresia lui PetreRoman ºi au acþionat rapid, dezmembrând maºini ºi utilaje, pe care le-au vândut în Turcia, Germania ºi în alte state ca fiare vechi.

În perspectiva celor douã decenii care au trecut de la revoluþie aparetot mai limpede faptul cã a existat un plan, atât din interior cât ºi dinexterior, care viza distrugerea economiei naþionale. Sloganele JosMiliþia! Jos Securitatea! aveau menirea de a neutraliza organele deordine ºi a lãsa cale liberã acþiunii „bãieþilor deºtepþi“. Doru ViorelUrsu, fost ministru de Interne (1990-1991), avea sã scrie cã în anii ’90s-a desfãºurat o vehementã campanie de intimidare, care ºi-a atinsscopul. Miliþienii, deveniþi poliþiºti, „pãstrau în memorie evenimenteledin decembrie ºi teama de consecinþe îi paraliza“.30 Deºi ar fi trebuit sãaplice legea, ei preferau sã rãmânã spectatori, iar uneori sã devinãcomplici. La rândul sãu, fostul director al S.R.I., Virgil Mãgureanu,aprecia: „Jaful s-a fãcut ºi pe fondul sentimentului cã a dispãrutjandarmul, care fusese pânã atunci Securitatea, cã a dispãrut ochiulstãpânului ºi putem acum, vezi Doamne, ºi luãm tot ce apucãm, pentrucã nu ne vede ºi nu ne pedepseºte nimeni“.31

Dincolo de declaraþiile interesate ale unor oameni politici, ziariºti,„civiºti“ este limpede cã o bunã parte a industriei naþionale putea firetehnologizatã, pentru a produce maºini ºi utilaje moderne. Dar s-aales o altã cale: aceea a lichidãrii. O excepþionalã campanie mediaticãa fost pusã în funcþiune pentru a promova acest obiectiv.

339


28 Faþã în faþã cu Petre Roman. 9 convorbiri cu Vartan Arachelian, Bucureºti,Editura Cartea Româneascã, 1996, p.85.

29 Ibidem, p.86.30 Doru Viorel Ursu, Ministru de Interne, Partea I. Încleºtarea, Bucureºti, Editura

C.D. Press, 2008, p.69.31 Virgil Mãgureanu, op.cit., p.261.

România a fost supusã unei puternice presiuni externe (occidentale)pentru privatizarea rapidã a economiei. La începutul anilor ’90 nu exis-tau români care sã participe la privatizarea marilor întreprinderi, deoare-ce nu dispuneau de resurse financiare. Politica lui Ceauºescu de urmãri-re a „veniturilor ilicite“ nu a permis acumularea unor fonduri substanþialede cãtre persoane particulare. Deþinerea de valutã era interzisã ºi pe-depsitã cu închisoarea. Cu toate acestea, încã din ianuarie 1990 campaniaîn favoarea privatizãrii imediate era extrem de intensã, aceasta fiindconsideratã o expresie a „ruperii de comunism“ ºi de „orientarea spreRãsãrit“. Cine avea rezerve era un nostalgic, comunist, antioccidental.

În România, mai mult decât în celelalte state socialiste, privatizareaa echivalat, adesea, cu lichidarea întreprinderilor ºi ruinarea economieinaþionale. Cele mai multe privatizãri s-au fãcut cãtre firme din EuropaOccidentalã ºi S.U.A., în condiþii total dezavantajoase pentru statulromân. De exemplu, compania norvegianã Kwaerer a cumpãratÎntreprinderea de Maºini Grele Bucureºti (IMGB), una dintre cele maimari ºi moderne din Europa, cu 500 000 dolari S.U.A., în 1997, iar dupãtrei ani a vândut sala de festivitãþi (Clubul) ºi cantina acesteia cu 1,5milioane dolari.32 Întreprinderi cu un bun renume internaþional, precumTractorul din Braºov, ARO din Câmpulung, Tricodava, Semãnãtoareasau Republica din Bucureºti au devenit peste noapte nerentabile ºi auintrat într-un lung proces de agonie, pânã la lichidarea lor completã.

Mai ales dupã anul 2000 s-a practicat pe scarã largã privatizareaunor mari întreprinderi „nerentabile“ în schimbul unor preþuri modice,nu pentru a fi rentabilizate, ci pentru a fi lichidate ºi demolate, utilizân-du-se terenul pentru construcþii imobiliare. Aºa s-a procedat cu Uzinade Motoare Electrice, în locul cãreia s-a construit cel mai mare Malldin Bucureºti, cu Fabrica de Confecþii ºi Covoare (Tricodava) pe tere-nul cãreia se va ridica un ansamblu de blocuri. Uzina Semãnãtoarea,proiectatã sã producã 5.500 unitãþi pe an (semãnãtori ºi combineagricole) ºi-a redus mai întâi producþia la circa 600 unitãþi; apoi a fostlichidatã pentru ca pe terenul respectiv sã se construiascã spaþii deînchiriat. Agenþi imobiliari au preluat uzina Electromagnetica, Între-prinderea Metalurgicã Românã pentru Aeronauticã (de oþeluri specialepentru construcþia de avioane) etc. Un reputat sociolog aprecia în 2008cã „tendinþa de a vedea fabricile din Bucureºti doar ca < terenuri > este

340

Ioan Scurtu

32 Dionysius Fota, Cum se ruineazã o economie naþionalã. Prin dezindustrializare,importuri ºi polarizarea societãþii în bogaþi ºi sãraci, Bucureºti, Editura Universitarã,2007, p.205

încurajatã ºi de autoritãþi. În prezent, în ceea ce priveºte unitãþilebucureºtene, tendinþa este de demolare completã, fãrã ca Primãria sauinvestitorii imobiliari sã se gândeascã la memoria locului ºi la protecþiapatrimoniului“33.

Deºi anul 1989 era considerat catastrofal pentru economia Româ-niei, în realitate, dupã aceastã datã, s-a înregistrat o scãdere dramaticã,comparabilã cu cea înregistratã dupã cei patru ani de participare la celde-al Doilea Rãzboi Mondial. Niciodatã în istoria sa, economia Româ-niei nu a cunoscut un asemenea grad de deteriorare în timp de pace.Comparativ cu anul 1989 = 100, producþia industrialã totalã a ajuns în1999 la 40,8%, cea mai importantã diminuare cunoscând industriachimicã (1998 = 23,6%), de maºini ºi echipamente (2000 = 31,3%),textilã (2000 = 26,2%)34.

În stare de faliment a fost adusã ºi agricultura. Prin legea fonduluifunciar din 1991, þãranii au primit pãmântul cu care s-au înscris în Gos-podãriile Agricole Colective, dar nu ºi animalele ºi atelajele predateatunci. Nu a existat nici un sprijin guvernamental pentru redresareaacestei ramuri economice fundamentale. În atmosfera de dupãînlãturarea lui Ceauºescu s-au distrus sediile Gospodãriilor Agricole deProducþie, grajdurile de animale, s-au „vândut“ tractoarele, combineleºi celelalte maºini ºi utilaje. Þãranii au rãmas fãrã inventar viu ºi mort,fiind nevoiþi sã practice o agriculturã de subsistenþã. Nu în puþinelocalitãþi s-au lichidat plantaþii de pomi fructiferi, staþiuni de cercetãriagricole, au fost desfiinþate sistemele de irigaþie. Nici o autoritate destat nu a intervenit pentru a opri asemenea vandalisme. Cei care vroiauca organele de ordine ºi de justiþie sã-ºi facã datoria erau ridiculizaþi, canostalgici dupã vechiul regim, amintindu-li-se cã trãiau într-o lumeliberã ºi democraticã.

Pariul cu agricultura despre care vorbea Petre Roman în 1990 a fostpierdut din start, în condiþiile în care þãranii ºi-au redobândit proprie-tãþile avute înainte de colectivizare, dar nu aveau mijloacele tehnice ºifinanciare pentru practicarea unei culturi moderne. Încã din anii ’60 înRomânia, se înfiinþaserã combinate de creºtere a pãsãrilor, vitelor,porcilor, oilor, dupã modelul preluat din S.U.A. Acestea furnizaserã o

341


33 Liviu Chelcea, Bucureºtiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare ºiregenerare urbanã, Iaºi, Editura Polirom, 2008, p.285.

34 Aurelian Bondrea, România la începutul secolului XXI. Starea naþiunii 2004,Bucureºti, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2004, p.207 (sursele indicate:„Anuarul Statistic al României“, 1990, 1999, 2003)

bunã parte din produsele de export prin care se obþinea valuta necesarãachitãrii datoriei externe. Imediat dupã 1989 aceste combinate audevenit „nerentabile“ ºi au intrat într-un proces de lichidare.

Instituþiile occidentale (Banca Mondialã ºi F.M.I.) au avut contri-buþia lor la falimentarea acestor combinate. Poate cel mai semnificativexemplu este Combinatul de Îngrãºarea Porcilor de la Timiºoara(COMTIM), care avea o capacitate de un milion de capete pe an. În1997, Guvernul României a semnat cu Banca Mondialã ºi Fondul Mo-netar Internaþional un program de restructurare a agriculturii, care pre-vedea ca toate complexele de porci sã fie privatizate pânã la sfârºitulanului 1998, iar cele care nu erau privatizate pânã atunci sã fie lichi-date. În acest interval de timp, COMTIM a trebuit sã plãteascã datoriileºi dobânzile cãtre Banca Agricolã, iar producþia fizicã exportatã deCOMTIM a scãzut cu 82%, adicã de la 40.077 tone în 1997 la 7.315tone în 199835. Înglodat în datorii ºi „nerentabil“ COMTIM a fost lichi-dat. Ca din „întâmplare“ a apãrut un combinat similar la câþiva km maispre Vest, în Ungaria. Prin asemenea metode, România a devenit im-portatoare de carne de porc. Lichidarea judiciarã a CONTIM a fostvalidatã la 17 mai 1999. O soartã similarã au avut ºi celelalte întreprin-deri. În acest timp se desfãºura o vie campanie mediaticã împotriva im-plicãrii guvernelor în economie, se teoretiza necesitatea „statului mini-mal“, ºi se critica orice încercare de protejare a producþiei naþionale.

Un reputat economist, academicianul Iulian Vãcãrel, scria în 2001:„Din exportatori de ulei de floarea-soarelui ºi de zahãr, am devenit mariimportatori de astfel de produse. Din producãtori ºi exportatori de grâu,am devenit importatori de fãinã, de paste fãinoase ºi de produse depatiserie. Din producãtori apreciaþi ºi exportatori cu tradiþie de textile,confecþii ºi tricotaje, încãlþãminte ºi marochinãrie pe piaþa vest-europeanã ºi în America, am devenit importatori de astfel de produse,adesea de proastã calitate ori la mâna a doua, din Orientul Mijlociu ºidin alte zone ale lumii [...] România, þara în care 37,4% din populaþiaocupatã (1998) lucreazã în agriculturã – importã mãlai, cartofi, ceapã,tomate, ardei, varzã, salatã ºi alte legume, precum ºi pepeni, struguri,piersici, caise, mere, pere ºi alte fructe specifice climei temperate, pecare pânã în 1989 noi le exportam în Europa. Deºi suntem una din þãrilecu cele mai mari rezerve de sare de pe continent, am ajuns sã importãmsare grunjoasã pentru murãturi ºi sare extrafinã de bucãtãrie, deoareceîntreprinderile noastre nu sunt în stare sã o producã la timp sau nu

342

Ioan Scurtu

35 „România liberã“ din 24 mai 2002.

dispun de pungi de polietilenã pentru ambalat.“36 O opinie similarãexprima ºi profesorul Dinu C. Giurescu: „Astãzi România importãaproape tot: chibrituri, cremã de pantofi, perii de dinþi, conserve de totfelul, cãmãºi, haine, pantofi, aparaturã casnicã, aparaturã electronicã,hârtie, biroticã de tot felul, vase de bucãtãrie, sticlãrie, materiale deconstrucþii ºi izolanþi, carne de pui, carne de porc, roºii, castraveþi,pepeni, mere, pere, cãpºuni, struguri, caise, piersici... România agrarãnu-ºi mai poate hrãni locuitorii cu produsele solului ºi recurge la impor-turi din Turcia, Grecia, Spania, Italia, Franþa, Germania, Ungaria“.37

România a devenit o piaþã de desfacere, paralizatã din punct devedere economic. Nici în visele lor cele mai negre românii n-au pututcrede cã vor ajunge sã cumpere cartofi din Egipt, pere din China,pepeni din Argentina, zahãr din Ungaria, mere din Belgia, morcovi dinTurcia etc. etc., dar aceasta este realitatea anului 2009.

Economiºtii apreciazã cã agricultura româneascã are resurse pentrua hrãni 80 milioane de oameni, dar dupã 1989 aceasta nu poate satisfa-ce nevoile alimentare a 22 milioane. Curios este cã, deºi România avearezervate fonduri pentru agriculturã de la Uniunea Europeanã (4miliarde de Euro în 2008), nu a tras nici mãcar un cent, deºi existã ostructurã guvernamentalã care se ocupã în mod expres de atragereaacestor fonduri. Abia în martie 2009 oficialitãþile române au declarat cãvor acorda o atenþie specialã agriculturii româneºti.

O analizã comparativã, privind anii 1989 ºi 2000 indicã urmãtoareasituaþie:38

Produsul U.M. 1989 2000Energie electricã mil. Kw/h 75,9 52Þiþei Mil. t. 9,2 6,1Maºini, utilaje ºi instalaþii tehnologice Mii t. 394 65Motoare cu combustie internã Mii CP 18 014 7 772Tractoare Mii buc. 17,1 5,4 Combine de recoltat cereale Mii buc. 5,6 0,03Autocamioane Mii buc. 13,5 0,8Autoturisme Mii buc. 144 63Aparate TV Mii buc. 511 32Încãlþãminte Mii per. 111 31Carne Mii t. 686 259Zahãr Mii t. 693 476

343


36 Iulian Vãcãrel, Politici fiscale ºi bugetare în România. 1990-2000,Bucureºti,Editura Expert, 2001, p.107

37 Dinu C.Giurescu, Reindustrializarea României, în revista Clipa din 30 martie 200938 Aurelian Bondrea, România la începutul secolului XXI, p.207.

Dupã cum se observã, în toate sectoarele de producþie s-auînregistrat scãderi uriaºe. Nu numai la maºini, utilaje ºi instalaþiitehnologice, dar ºi la energie electricã, încãlþãminte, carne ºi zahãr.Astfel, România a devenit o piaþã de desfacere pentru firmele strãine.

O analizã comparativã este greu de realizat, pentru întreagaperioadã, deoarece, Institutul Naþional de Statisticã nu a mai inclusaceleaºi date de referinþã. Ultimul Anuar, apãrut în 2008, conþine datereferitoare la anul 2007, dar comparaþia se face cu 2002, nu cu 2000 sau1989. Bãnuim cã, dupã ce s-a vorbit ºi scris atât de mult despre „anulcatastrofal“ 1989, autorii, dintr-un sentiment de jenã (ºtiinþificã), aurenunþat la o comparaþie care ar dezavantaja net rezultatele obþinutedupã mai mult de un deceniu ºi jumãtate de la revoluþie.

Nu mai puþin au fost afectate transportul ºi comerþul, în condiþiile încare producþia s-a prãbuºit. Principalul mijloc de transport a devenitTIR-ul, care a devansat locomotiva. Din pãcate, România a rãmas þaracu o extrem de slabã infrastructurã, cu mai puþin de 200 km deautostradã (dintre care 100 km din vremea lui Ceauºescu). Înainte de1989, România avea o flotã maritimã importantã ºi competitivã pe planmondial. În 2006, un cãpitan de cursã lungã scria: „Am ajuns astãzi sãne pierdem cu totul independenþa iniþiativei armatoriale în transportulmaritim. Cu mici excepþii, într-adevãr meritorii, nu mai avem o flotãnici mãcar la nivelul celei din anii ’50, cu atât mai puþin raportatã latraficul nostru maritim ºi aproape nesemnificativã pentru putereamaritimã care am fost odatã“39.

În România anilor ’90 s-a practicat un „comerþ de tarabã“, cumãrfuri vândute în chioºcuri instalate pe trotuare. Comerþul legal cuarmament, atât de rentabil în vremea lui Ceauºescu, aproape cã a dis-pãrut în condiþiile în care întreprinderile producãtoare de arme ºi muni-þii au intrat în faliment. A existat ºi o motivaþie „ideologicã“: Românianu trebuia sã sprijine rãzboaiele, ci sã militeze pentru pace. Aceºti„ideologi“ au omis sã precizeze cã, pe primul loc în lume, la exportulde armament, se aflã SUA, cea mai democraticã þarã de pe glob.

Din motive politice (cultivarea unei atitudini antiruseºti), Româniaa abandonat uriaºa piaþã din Rãsãrit, care absorbea importante produseromâneºti (confecþii, încãlþãminte, mobilã, vin etc.). Dupã 1989, s-aprodus o reorientare a direcþiei comerþului exterior, spre Occident, unde

344

Ioan Scurtu

39 Constantin Cumpãnã, Tragedia navei Independenþa, Constanþa, Editura TelegrafAdvertising ºi Editura Ex Ponto, 2006 (Cuvânt înainte de Nicolae Romulus Moise,cãpitan de cursã lungã, p.18).

România exportã materii prime (mai ales cherestea) ºi forþã de muncãieftinã.

Rezervele financiare lãsate de „regimul Ceauºescu“ au fost rapidconsumate prin cumpãrarea de mãrfuri de larg consum (mai alesalimentare) ºi prin acoperirea unor „gãuri negre“ create dupã 1989 îneconomia naþionalã. Pe de altã parte, tranzacþiile la nivel statal aflate înderulare (exportul de mãrfuri româneºti) au ieºit de sub controlulguvernului român, sumele fiind însuºite de persoanele particulare, careau purtat negocierile (de la instituþiile de comerþ exterior, serviciile deinformaþii etc.). Inclusiv sumele de bani aparþinând statului romândepuse în bãnci din strãinãtate au devenit bunuri ale unor asemeneapersoane. Ele nu numai cã nu au fost „desconspirate“, ci erau prezen-tate în mass-media ca promotorii mentalitãþii noi, burgheze, caretrebuia promovatã. Aceste persoane erau numite „bãieþii deºtepþi“, deºi,în fond, aveau o comportare de gangsteri.

Pentru a acoperi acest furt al banului public s-a lansat diversiunea„conturilor“ lui Nicolae Ceauºescu. S-au constituit comisii (plãtite deguvernul român) cu misiunea de a descoperi unde se afla acel miliardde dolari depus de Ceauºescu în bãnci strãine. Evident, nu s-a putut aflanimic, „miliardul“ nefiind proprietatea personalã a lui Ceauºescu, ci astatului român, pe care ºi l-au însuºit, dupã revoluþie, „bãieþii deºtepþi“.

Ca urmare a cãderii producþiei, la mijlocul anilor ’90, România aintrat într-o gravã crizã financiarã, iar guvernul a fost nevoit sã apelezela credite externe. Dar bãncile occidentale hotãrâserã sã pedepseascãRomânia, deoarece aceasta achitase înainte de termen datoriilecontractate, dereglându-le astfel afacerile aflate în derulare.

Încã din aprilie 1989, România a fost decuplatã de la piaþa finan-ciarã internaþionalã, iar restabilirea legãturilor cu Fondul MonetarInternaþional s-a realizat cu mare dificultate. Acesta a pus numeroasecondiþii pe care guvernele de la Bucureºti au fost nevoite sã le accepte,deoarece F.M.I. devenise singura sursã de finanþare a României. Abiaîn 2005, guvernul român,,ºi-a permis“ sã promoveze o politicãfinanciarã proprie, dar ºi aceasta condiþionatã de anumite angajamenteinternaþionale. Dupã patru ani, în 2009, România a acceptat din noucapitolul FMI, de la care a contractat un uriaº împrumut (20 de miliardede euro).

Anii ’90 s-au caracterizat ºi prin apariþia a numeroase bãnci private.Era un proces normal pentru o economie de piaþã, dar ºi în acestdomeniu s-au gãsit „bãieþi deºtepþi“ care au înfiinþat bãnci, au atras

345


bani de la populaþie, dupã care le-au falimentat. Astfel s-au pãbuºitbãncile: Dacia Felix, Bancorex, Banca Albina, Banckoop, BancaInternaþionalã a Religiilor, Credit Bank, Banca Columna º.a. Abia în1998 a intrat în funcþiune legea privind supravegherea monetarã decãtre Banca Naþionalã a României. Nimeni nu a fost tras la rãspundere(exceptând câþiva „acari Pãun“) pentru aceste falimente bancare, înurma cãrora milioane de cetãþeni români ºi-au pierdut economiile.

Încã de la mijlocul anilor ’90, inflaþia galopantã a atins cifreastronomice: de peste 1.000%, fapt ce demonstra o situaþie financiarãdezastruoasã. Treptat, pe mãsura redresãrii economiei, rata inflaþiei s-aredus, iar la 1 iulie 2005 s-a trecut la denominalizarea leului. B.N.R. astabilit cã bancnota de 10.000 lei vechi devenea 1 leu nou. Totodatã, s-au repus în circulaþie monede de: 1, 5, 10 ºi 50 bani, care dispãruserãde pe piaþã ca urmare a inflaþiei. De la 1 septembrie 1996 leul a devenitpe deplin convertibil ºi poate fi tranzacþionat fãrã restricþii la casele deschimb ºi în bãnci.

Criza financiarã mondialã a evidenþiat fragilitatea economieiromâneºti. Statul „spectator“ de pânã în 2009 a fost solicitat sã intervi-nã pentru a salva întreprinderi ºi bãnci, cele mai multe aparþinândfirmelor strãine. Deºi aproape toate scot întregul beneficiu în afaraRomâniei, ele trebuie susþinute de statul român, care a fost nevoit, înmartie 2009 sã se împrumute din nou la F.M.I. Scriitorul Mircea Cãrtã-rescu scria la 20 martie 2009: „Mã sperie consensul clasei politice înprivinþa necesitãþii colosalului, incredibilului împrumut pe care îl vomface la F.M.I. ºi la celelalte organisme internaþionale. Optsprezece sauchiar douãzeci de miliarde de euro. Pentru o þarã ca a noastrã, pentru oeconomie ca a noastrã? Când va crea economia noastrã <volatilã>,mâncatã de ineficienþã ºi corupþie cum e, un surplus atât de mare, încâtsã putem da înapoi sumele astea, plus dobânzile aferente?“40. Evident,guvernanþii nu sunt preocupaþi sã rãspundã la asemenea întrebãri.

Structura socialã a României a cunoscut dupã 1989 mutaþiiprofunde. Trãsãtura esenþialã a constituit-o puternica polarizare socialã:de la politica de „nivelare“ socialã din anii regimului totalitar, s-a ajunsla îmbogãþirea rapidã a unui grup extrem de restrâns (al „bãieþilordeºtepþi“) ºi la pauperizarea celei mai mari pãrþi a populaþiei. Nu a maifuncþionat nici o normã moralã, nu s-a exercitat nici un control,deoarece oficialitãþile nu erau interesate sã dezvãluie realitate. Noua

346

Ioan Scurtu

40 Mircea Cãrtãrescu, Împrumut preventiv? Sã fim serioºi! în „Evenimentul zilei“din 20 martie 2009.

burghezie s-a format pe calea privatizãrilor frauduloase, dar ºi aafacerilor cu statul. Este evident cã persoane care primeau salariu de lastat nu ar fi putut ca din câºtigul legal sã-ºi construiascã vile, sã-ºicumpere maºini de peste 100 000 de euro, ºi sã-ºi petreacã vacanþele înstaþiuni renumite din America Latinã sau Africa.

Clasa muncitoare a fost marea perdantã în urma revoluþiei. Îndimineaþa zilei de 22 decembrie 1989, muncitorii de pe marileplatforme industriale din Bucureºti au venit în centru hotãrâþi sã punãcapãt regimului dictatorial. La aflarea acestei veºti, Nicolae Ceauºescua rãmas uluit ºi nu a mai avut curajul sã ordone noi represiuni. În modcert, cei mai mulþi revoluþionari, care au luat cu asalt clãdireaComitetului Central, erau muncitori. Dupã revoluþie, aceºtia au fostsupuºi unei grave presiuni mediatice. Ei apãreau ca cei care au þinut înfuncþiune acele „mormane de fiare vechi“, spre dauna poporului român,ca niºte troglodiþi care au beneficiat de avantajele defunctului regim.Incursiunile minerilor în Bucureºti (1990-1991) au accentuat ºi maimult starea de ostilitate a „societãþii civile“ împotriva muncitorilor.

Dacã înainte de 1989 foarte mulþi români îºi declarau origineamuncitoreascã (deoarece „fãcea bine la dosar“), dupã revoluþie se cãutaun alt „arbore genealogic“. Dupã propaganda comunistã potrivit cãreia„clasa muncitoare este clasa conducãtoare a întregii societãþi“, aceastaa ajuns un fel de paria, dispreþuitã ºi contestatã.

Evoluþiile de dupã 1989 au evidenþiat faptul cã muncitorii nu auavut conducãtori autentici, care sã le susþinã interesele. Când s-auconstituit în sindicate, acestea erau conduse de intelectuali, mulþi dintreei folosindu-le doar ca platformã pentru propria lor ascensiune politicã;unul dintre aceºtia (Victor Ciorbea) a ajuns prim-ministru, iar mai mulþiau devenit miniºtri.

Muncitorii au asistat impasibili la demolarea întreprinderilor în carelucrau, unii dintre ei participând chiar la asemenea acþiuni, dupã careau ajuns ºomeri. Guvernanþii au oferit celor disponibilizaþi (rãmaºi fãrãlucru) salarii compensatorii, pentru ca aceºtia sã nu protesteze. Unii auprimit 25-30 de salarii lunare compensatorii, ceea ce însemna cã puteausã stea acasã, fãrã sã lucreze, primind timp de 2-3 ani salarii de la stat.Muncitorii au acceptat acest „târg“, nerealizând faptul cã, dupã trecereaperioadei respective, aveau sã rãmânã fãrã nici o sursã de venit. Prinaceastã metodã a fost lichidatã aproape în întregime o clasã socio-profesionalã, aceea a minerilor din Valea Jiului. Cei care se ridicaserãîmpotriva lui Ceauºescu în 1977 s-au lãsat „cumpãraþi“ prin salarii

347


compensatorii la sfârºitul anilor ’90, pentru ca, peste câþiva ani, sãrãmânã sãraci lipiþi pãmântului. Evident, vina principalã a aparþinutguvernelor, care în loc sã foloseascã forþa de muncã disponibilã într-unscop productiv, a ales aceastã cale. În mod cert, minerii puteau fiutilizaþi la construirea de ºosele ºi linii de cale feratã, amenajarea unorterase pentru culturi agricole, canale irigaþii etc.etc.

Toþi cetãþenii, dar mai ales salariaþii, au fost afectaþi de politica fi-nanciarã a guvernanþilor. La 1 noiembrie 1990 s-a trecut la liberalizareapreþurilor, fapt ce a declanºat o inflaþie glaopantã. Pânã în toamnaanului 1993 preþurile au crescut de 52 ori, iar în 2005 erau la 2.661 maimari decât în 1990. Inflaþia era mãsuratã în trei cifre; abia dupã anul2000 a început un proces de dezinflaþie, ajungând în 2004 la o singurãcifrã.

Cei mai afectaþi au fost pensionarii, care dupã o viaþã de muncã, „lastat“, primeau o pensie care nu le ajungea sã trãiascã de azi pe mâine,fiind nevoiþi sã apeleze la sprijinul financiar al copiilor. NumeroaseleO.N.G-uri (Organizaþii Neguvernamentale), care s-au arãtat foarteinteresate de modul cum trãiau deþinuþii în închisori (unii dintre eicriminali), nu ºi-au propus sã cerceteze modul cum trãiesc pensionariiºi sã acþioneze pentru ameliorarea vieþii acestora, atâta cât le-a mairãmas. Pensionarii nu puteau uita faptul cã „altãdatã“ nu aveau nici o„problemã“ cu plata întreþinerii pentru apartamentele în care locuiau(primite pe gratis de la stat). Din anii ’90 plata întreþinerii (cãldurã,luminã) a devenit o povarã pentru foarte mulþi români, care auacumulat datorii uriaºe cãtre C.E.T.-uri (Centrale de Energie Termicã)ºi Transelectrica. Pentru a detensiona situaþia, guvernuele au intervenitacordând ajutoare (anumite sume de bani) celor cu venituri foarte mici,dar ºi aºa situaþia a continuat sã fie criticã. Pentru mulþi cetãþeni s-auîntors iernile din vremea lui Ceauºescu. De exemplu, în iarna2008/2009, în municipiul Zalãu cãldura ºi apa caldã se furniza numaide douã ori pe sãptãmânã, câte douã ore. Aceeaºi situaþie se înregistraºi în municipiile Alexandria ºi Giurgiu, în oraºul Balº ºi în multe altele,deoarece cetãþenii nu au avut bani sã plãteascã serviciile primite.

Pentru mulþi români (aproape 40%) problema hranei zilnice adevenit un adevãrat calvar. Chiar dacã piaþa româneascã este foartebine aprovizionatã – mai ales cu produse strãine -, consumul pe cap delocuitor s-a menþinut la cote scãzute.

348

Ioan Scurtu

Consumul mediu la principalele produse alimentare au evoluat

astfel 41

Pentru orãºeni, consumul era determinat, în cea mai mare parte, denivelul salariului. Dincolo de propaganda unor posturi TV ºi a unorziare, datele concrete aratã cã dupã Revoluþie câºtigurile salariale mediibrute pe lunã au evoluat de la circa 129 dolari USD în 1989, la 82,7dolari USD în 1992. Indicii câºtigului salarial real a avut urmãtoareadinamicã: 1989 = 100, apoi o cãdere: 1997 = 58,642 Într-un raport pu-blicat de Banca Mondialã se preciza cã în 1987 – 1988 pragul de sãrãcieîn România era de 6%, pentru ca în 1993 – 1995 sã ajungã la 39%. Unalt raport al Bãncii Mondiale aprecia cã în 1999 rata sãrãciei în Româ-nia atingea un procent de 41,2%, afectând 9,3 milioane de persoane43.

Instituþiile statului român au ocolit adesea realitatea. De aceea,apelãm la o statisticã internaþionalã privind evoluþia salariului ºi apensiei medii, comparativ cu nivelul preþurilor44.

Produsul/serviciu U.M. Anul1988 2008

Dolari SUA Lei Dolari LeiSalariul mediu net lunã 206,00 2.946,00 437,50 1.260,00Pensia medie lunã 140,00 2.000,00 181,25 522,00Pâine buc. 0,20 3,25 0,38 1,10Carne de porc kg. 1,12 16,00 6,25 18,00Zahãr kg. 0,63 9,00 1,52 4,40Lapte l 0,17 2,50 1,38 4,00Chiria 2 camere 14,00 200,00 400,00 1.152,00Întreþinere apart. vara 100,00 34,72 100,00

2 camere iarna 200,00 104,00 300,00Automobil Dacia buc. 5.602,00 80.000,00 7.916,00 22.800,00

Produsul U.M. 1938 1989 2000Carne kg 18 50,2 46,3Zahãr kg 5 24,7 23,0cereale kg 202 157,3 165,8Lapte litri 103 135,9 193

349


41 Aurelian Bondrea, România la începutul secolului XXI..., pp. 234–23542 Ibidem, pp. 230–231.43 Istoria economicã a României, vol.II, p.502.44 Apud, „România liberã“ din 18 decembrie 2008.

Dupã cum se poate observa, salariul mediu s-a dublat în intervalul1988-2008, dar nivelul acestuia era cu mult sub media europeanã. Pede altã parte, preþurile la multe dintre produsele menþionate erau pestemedia europeanã. Supermarket-urile înfiinþate în România ºi-auasigurat monopolul acestor produse ºi au fixat preþuri foarte mari. Înacest timp, þãranii (care mai au vite) nu-ºi pot vinde laptele, deoareceguvernanþii nu au gãsit „metoda“ de colectare a acestui produs.

Þãrãnimea, care în 1990-1991 era bucuroasã cã i se restituie pã-mântul, a trebuit sã constate cã nu avea cu ce-l munci. Imediat dupã re-voluþie þãranii au distrus C.A.P.-urile, nu numai scriptic (ca structurã),ci chiar ºi fizic. Reunirea lor în ferme moderne s-a dovedit a fi extremde anevoioasã. Mulþi au preferat sã cultive numai suprafaþa care sã leasigure supravieþuirea sau sã plece în strãinãtate, în cãutare de lucru.

La þarã s-au întors mulþi „disponibilizaþi“ din industrie ºi au folositbanii primiþi pentru a deschide mici afaceri, mai ales în domeniulcomerþului. S-a ajuns ca, de la „magazinul mixt“ de dinainte de 1989,sã aparã în fiecare sat mai multe „buticuri“ ºi baruri, în care produselede bazã sunt bãuturile alcoolice.

Intelectualitatea a rãmas o categorie socio-profesionalã vitregitã.Exceptând câteva „vârfuri“, reale sau promovate de mass-media (avo-caþi, judecãtori, informaticieni), marea masã a intelectualilor a fãcutfaþã cu greu dificultãþilor vieþii. Cea mai numeroasã parte a intelec-tualitãþii o formeazã profesorii. Datoritã salariilor foarte mici, aceºtiaau fost nevoiþi sã recurgã, aproape an de an, la greve. Mentalitateaoamenilor politici, atitudinea lor faþã de profesori se observã din grilade salarizare a personalului bugetar adoptatã în iulie 1998. Legearespectivã a stabilit o valoare de referinþã, care se multiplica cu anumiþicoeficienþi. Pentru funcþiile de demnitate publicã valoarea punctului dereferinþã era de 637.000 lei, în timp ce pentru învãþãmânt, sãnãtate,culturã ºi cercetare ºtiinþificã valoarea acestuia a fost fixatã la 614.000lei. Sumele respective se multiplicau cu urmãtorii coeficienþi:45

Funcþia Coeficient de multiplicare

- Preºedintele României 22,00- Preºedintele Senatului ºi Preºedintele Camerei 20,300- Vicepreºedintele Senatului ºi ai Camerei Deputaþilor 18,700- Senatori, Deputaþi 16,00

350

Ioan Scurtu

45 „Monitorul oficial“ din 16 iulie 1998.

- Primar general al Capitalei 15,400 - Viceprimar al Capitalei 13,900 - Primar de comunã (categoria III) 4,400 - Viceprimar de comunã (categoria III) 3,100 - Prim-ministru 20,300 - Ministru 17,000 - Secretar de stat 16,100 - Preºedinte Curtea Supremã de Justiþie 20,300 - Judecãtor 13,900 - Avocatul poporului 17,600 - Prefect al municipiului Bucureºti 14,200 - Prefect judeþ (categoria II) 13,000 - Consilier prezidenþial 17,600 - Profesor universitar (20-25 ani) 2,825 - Conferenþiar universitar (15-20 ani) 2,375 - Lector universitar (10-15 ani) 1,950 - Profesor gradul didactic I (10-14 ani) 1,900 - Institutor gradul didactic I (10-14 ani) 1,550 - Învãþãtor gradul didactic I (10-14 ani) 1,475 - Bibliotecar gradul II 1,325

Este de reþinut faptul cã în perioada interbelicã salariul unuiprofesor universitar era aproape egal cu al unui ministru; în 1998salariul profesorului universitar era de 9 ori mai mic decât al unuiministru. În 1939 salariul unui profesor universitar era de 17 000 lei, iaral unui parlamentar de 15 000 lei; în 1998 salariul unui profesoruniversitar era de 8 ori mai mic faþã de cel al unui deputat sau senator.

Se cuvine menþionat faptul cã în iulie 1998 primii trei oameni în stat(preºedintele României, Emil Constantinescu, preºedintele Senatului –Petre Roman ºi primul ministru al Guvernului – Radu Vasile) erauprofesori universitari, dar odatã lansaþi în politicã, nici unul dintre ei nuºi-a propus sã trãiascã din salariul respectiv. În septembrie 2009 a fostadoptatã o nouã lege privind salarizarea bugetarilor, care menþineaceleaºi uriaºe discrepanþe între înalþii funcþionari de stat ºiparlamentari, pe de o parte, ºi profesori ºi medici, de cealaltã parte.

Dupã 20 de ani de la revoluþie, în România nu s-a putut constitui o„clasã de mijloc“, care sã asigure echilibrul social ºi viabilitateaeconomiei naþionale. Din contra, polarizarea socialã s-a accentuatodatã cu scurgerea anilor.

351


O altã caracteristicã a societãþii româneºti „postdecembriste“ aconstituit-o migraþia forþei de muncã. Neavând de lucru în þarã, foartemulþi români (unele statistici indicã 3 milioane) au plecat în Spania,Italia, Grecia, Israel ºi în alte state pentru a câºtiga „o pâine“, muncindla cules cãpºuni sau mãsline, îngrijind bolnavi ºi bãtrâni, angajându-sepe ºantiere de construcþie etc. Copiii au rãmas în þarã în grija bunicilorsau vecinilor, care nu-i puteau supraveghea, fapt ce a contribuit lacreºterea analfabetismului ºi a infracþionalitãþii în rândul minorilor.

Muncind din greu, adesea „la negru“, românii din strãinãtate trimi-teau câºtigurile în þarã, unde-ºi construiau case cu etaj, cu 6-8 camere ºicu garaj, îþi cumpãrau televizoare, combine muzicale, frigidere etc. S-acreat astfel, o imagine de prosperitate, care se nu întemeia pe o realãviaþã îmbelºugatã, ci pe restricþii majore de hranã, îmbrãcãminte etc. Eiau contribuit substanþial la alimentarea pieþei româneºti cu dolari ºi cueuro, fapt ce a micºorat debalansarea cursului monedei naþionale.Exportul forþei de muncã este specificã statelor slab dezvoltate, in-capabile sã asigure o existenþã decentã cetãþenilor lor. România nu maiexportã maºini ºi utilaje, care încorporeazã inteligenþa umanã, ci pur ºisimplu forþã de muncã ieftinã (cel mai adesea doar fizicã). În þara noas-trã a fost distrusã industria care asigura produse de export (tractoare,autoturisme de teren, utilaj petrolier etc.). Românii s-au întors în urmãcu un secol, când mulþi fuseserã nevoiþi sã plece în America pentru aagonisi o sumã care sã le permitã întemeierea unei gospodãrii în þarã.

Deºi s-a vorbit mult ºi s-au fãcut promisiuni electorale privindreconversia forþei de muncã, în realitate nu s-a fãcut aproape nimic, iarstatul (guvernele) au preferat sã aloce fonduri pentru salarii compen-satorii sau alte forme de ajutor social. Acelaºi „stat“ a clamat mereufaptul cã în România existã mai mulþi pensionari decât personal activ,„uitând“ cã guvernele au fost cele care au iniþiat pensionarea înaintealimitei de vârstã a milioane de oameni (unii chiar la 45-50 de ani).

În orice þarã democraticã, civilizatã, justiþia are un rol esenþial înreglarea relaþiilor interumane ºi cu instituþiile publice, în impunerealegalitãþii. Dupã 20 de ani de la revoluþie, se constatã cã, prin devali-zarea economiei naþionale, corupþie, afaceri ilicite pe seama statului s-a creat o pãturã de îmbogãþiþi, care prin opulenþa lor, sfideazã masacetãþenilor. Unii dintre aceºtia au fost chemaþi la D.N.A. (DirecþiaNaþionalã Anticorupþie), acþiune puternic mediatizatã, încât se spune cãîn România justiþie se face la televizor. Aproape toþi au fost scoºi de suborice învinuire din „lipsã de probe“. Faptul cã România a rãmas fãrã

352

Ioan Scurtu

flotã, cã s-a distrus sistemul de irigaþii, cã numeroase întreprinderi aufost aduse în faliment ºi apoi demolate nu erau pentru D.N.A. dovezide care justiþia sã þinã seama. Pe de altã parte, aceeaºi justiþie s-a arãtatfoarte exigentã atunci cãci era vorba de oameni simpli. De exemplu, înfebruarie 2009, a condamnat o femeie de la þarã, mamã a cinci copii, la7 luni închisoare (cu executare) pentru cã a smuls din pãmânt niºteþãruºi pe care un executor judecãtoresc îl înfipsese în terenul ei46.

Deteriorarea situaþiei materiale ºi spirituale s-a reflectat ºi îndomeniul învãþãmântului, ºtiinþei ºi culturii. Analfabetismul aredevenit o problemã, gratuitatea învãþãmântului a rãmas înscrisã doarîn Constituþie, iar cultura se zbate într-o subfinanþare cronicã.Sociologul Cãtãlin Zamfir fãcea o observaþie esenþialã: „Într-o perioadãde sãrãcire explozivã, România a dus o politicã opusã, plasându-se, dinpunctul de vedere al efortului bugetar, la nivelul cel mai scãzut dinEuropa“. Potrivit aceluiaºi specialist, cheltuielile sociale, comparativcu alte state, aveau în anul 1999 urmãtoarea pondere (în procente):47

O primã decizie, luatã în 1990, a fost reducerea învãþãmântuluiobligatoriu de la 10 la 8 clase, România ajungând astfel pe ultimul locîn Europa din acest punct de vedere. În majoritatea statelorînvãþãmântul obligatoriu era de 9 clase. O statisticã privind 32 stateeuropene arãta, în 1992, urmãtoarea situaþie: 8 clase – 1 (România); 9clase – 17; 10 clase – 7; 11 clase – 5; 12 clase – 1; 13 clase – 1. Estegreu de apreciat ce s-a urmãrit printr-o asemenea diminuare a roluluiînvãþãmântului, dar efectele s-au resimþit pe termen lung.

Statisticile UNESCO referitoare la evaluarea calitãþii ºi eficienþeisistemelor de învãþãmânt plasa România pe locul 7 în 1971 ºi pe locul34 în 199848. Din 2004 s-a trecut la o oarecare normalitate, revenindu-

Þara 1999România 18,4U.E. 15 27,6Bulgaria 21.2Ungaria 23.5Republica Cehã 24.8

353


46 „Gândul“ din 25 februarie 2009.47 Cãtãlin Zamfir, O analizã criticã a tranziþiei,p.16648 Tudor Opriº, Drama învãþãmântului românesc de azi, Bucureºti, Editura Roza

Vânturilor, 2004, p.236.

se la învãþãmântul general de 9 clase. Din punctul de vedere alconþinutului ºi obiectivelor învãþãmântului din România a existatmereu o nebuloasã. La 30 decembrie 1989 denumirea structurii guver-namentale care se ocupa de acest domeniu a devenit Ministerul Învãþã-mântului, prin reorganizarea Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, cares-a desfiinþat. Din iunie 1991 s-a numit Ministerul Învãþãmântului ºiªtiinþei. În noiembrie 1992 acesta s-a scindat în Ministerul Învãþãmân-tului ºi Ministerul Cercetãrii ºi Tehnologiei, apoi în august 1997 adevenit Ministerul Educaþiei Naþionale, cãruia în timp i s-au mai adãu-gat Tineretul ºi Sportul, apoi Cercetarea ºi Inovarea etc. Aceste deseschimbãri s-au datorat mai curând preocupãrilor de a plasa în posturi deconducere persoane aparþinând partidelor aflate la putere (prin schim-barea denumirii cei angajaþi puteau fi concediaþi, sub motiv cã vecheastructurã nu mai exista). În acelaºi timp, ele aratã limpede cã nu aexistat o concepþie privind evoluþia învãþãmântului, fiecare ministru ve-nind cu reforma „proprie“, al cãrei principal rezultat a fost deteriorareagravã a conþinutului învãþãmântului românesc. Deºi continuã sã senumeascã Ministerul Educaþiei, conducerea acestuia a propus în martie2009 scoaterea istoriei ca materie de studiu la clasa a XII-a din învãþã-mântul tehnologic, care cuprinde circa 70% din totalul elevilor de liceudin România. Dupã ce în 2002 a dispãrut din planurile de învãþãmântobiectul Istoria Românilor, înlocuit cu o materie anodinã numitã Isto-rie, în 2009 se preconizeazã eliminarea acesteia. Ca urmare a proteste-lor unor intelectuali (mai ales profesori) ºi oameni politici, ministrulEcaterina Andronescu a fãcut „concesia“ de a introduce, totuºi, o orã deIstorie la douã sãptãmâni, alternativ cu Geografia. Astfel „dintr-oloviturã“, se distrug douã materii, fundamentale pentru educaþia tinere-tului. Oriunde în lume, Istoria ºi Geografia sunt materii esenþiale, nu-mai în România postdecembristã ele sunt socotite inutile. În fond,aceastã decizie este nu numai antinaþionalã, dar ºi antieuropeanã49.

Dupã 1989, în România cercetarea ºtiinþificã a devenit un fel dedexteritate. Sub pretextul privatizãrii, numeroase institute de cercetareau fost închise, terenul ºi clãdirile fiind preluate de „bãieþii deºtepþi“(astfel sunt alintaþi de presã niºte ºmecheri ºi escroci ordinari). Aloca-þiile bugetare s-au redus drastic (la mai puþin de 1% din P.I.B.), astfelcã cercetãri avansate în domenii precum agricultura, silvicultura, elec-tronica, energia atomicã, în care specialiºtii români obþinuserã rezultateapreciate pe plan mondial au fost abandonate. Mulþi specialiºti români

354

Ioan Scurtu

49 Ioan Scurtu, O decizie stupefiantã, în „Opinia Naþionalã“ din 23 martie 2009.

au migrat în Occident, unde li s-au asigurat condiþii de cercetare ºisalarii corespunzãtoare. Unii, negãsind slujbe convenabile, au acceptatsã culeagã cãpºuni sau sã îngrijeascã bãtrâni.

Imediat dupã Revoluþie s-a afirmat cã „adevãraþii“ intelectuali nu aupublicat în timpul dictaturii, deoarece nu acceptaserã sã colaboreze cu„regimul comunist“. Ei ºi-au pãstrat cãrþile în „sertar“ pentru a levalorifica în condiþii de libertate. Dar, cu rare excepþii, asemenea cãrþinu au apãrut în librãrii, pentru simplul motiv cã ele nu au existat. Înnoul context, tirajul cãrþilor s-a redus. Dacã înainte de 1989, tirajulmediu al cãrþilor de istorie era de 25.000 de exemplare, în 2009 acestaa scãzut la 700 de exemplare. Cãrþile de literaturã se tipãreau în tirajede pânã la 200.000 (în colecþia Biblioteca pentru Toþi), pentru ca dupã20 de ani sã ajungã la 1000 de exemplare. Economia de piaþã, sãrãcireapopulaþiei nu îngãduie tiraje mai mari în condiþiile în care sprijinulstatului (Ministerului Culturii) este extrem de redus.

La scara istoriei, de 20 de ani nu înseamnã foarte mult, dar dinpunctul de vedere al realizãrilor în domeniul culturii ºi ºtiinþei compa-raþiile pot fi semnificative. Dacã se face o comparaþie cu cei 20 de aniai perioadei interbelice, concluzia nu poate fi decât negativã pentrucreaþia literarã, artisticã, ºtiinþificã de dupã 1989. În perioada interbeli-cã au existat cãrturari de mare prestigiu, creatori de ºcoli ºtiinþifice,recunoscuþi pe plan mondial. Acest fapt s-a datorat calitãþii lor reale,responsabilitãþii faþã de soarta naþiunii din care fãceau parte, dorinþei deafirmare a României în lume. Dupã 1989 mulþi intelectuali s-auangrenat în dispute politice sterile, fãrã orizont ºi au adoptat o atitudinedispreþuitoare faþã de români, de istoria ºi cultura lor, nerealizând cãastfel se neagã pe ei înºiºi.

Sub presiunea unor astfel de intelectuali, una dintre primele deciziiale puterii instalate la 22 decembrie 1989 a fost desfiinþarea Legiipentru protecþia patrimoniului cultural naþional. S-a afirmat cã aceastãlege era „ceauºistã“ ºi tot ce amintea de acel regim trebuia abrogat. Înrealitate, obiectivul a fost unul pragmatic, pecuniar. În lipsa unei ase-menea legi au fost devalizate muzee, colecþii de artã, situri arheologice,obiectele fiind însuºite de persoane particulare, care cu complicitateaunor persoane oficiale, mai ales de la Direcþia Vãmilor din Ministerulde Interne, le-au vândut peste graniþã. Unele au fost recuperate dupãmai mulþi ani de statul român în schimbul unor sume uriaºe. Spreexemplu, în timpul ministeriatului lui Adrian Iorgulescu au fost recu-perate mai multe brãþãri dacice, pentru care s-au plãtit sute de milioane

355


de euro, dar nimeni nu s-a întrebat (ºi nu a cercetat) cum, de cine ºicând au fost scoase aceste valori din România. Tot astfel s-a procedatcu multe alte bunuri culturale. Pe baza unei legi total dezavantajoasepentru statul român, s-au retrocedat valori de patrimoniu, între care ºicastelul Bran, renumit obiectiv turistic, mai ales pentru occidentali.Mobilierul din acest castel a fost mutat într-un spaþiu (clãdirile fosteiVãmi) care nu poate evoca figura lui Vlad Þepeº sau spiritul estetic alreginei Maria. Tot astfel s-a procedat cu Muzeul Þãrii Criºurilor dinOradea, clãdirea fiind cedatã Episcopiei Bisericii Catolice, iar bunurilede patrimoniu zac de peste 10 ani în lãzi, pânã la gãsirea unei clãdiricorespunzãtoare. La rândul sãu, clãdirea Muzeului Naþional de Istorieal României (fosta Poºtã) se aflã în reparaþii de peste un deceniu, iarmajoritatea sãlilor sunt închise, deoarece între firmele de construcþii ºiMinisterul Culturii ºi Cultelor au apãrut mereu divergenþe.

Acelaºi dispreþ faþã de valorile naþionale se manifestã pe întreg cu-prinsul þãrii. Menþionãm doar faptul cã terenul care pãstra vestigiile ve-chii capitale romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost „privatizat“,pentru a fi cultivat cu porumb ºi cartofi, iar mai multe valori depatrimoniu au fost pur ºi simplu demolate. Semnificativ este ºi cazulmorii Assan din Bucureºti, construitã în 1853 ºi înscrisã în evidenþeleMinisterului Culturii ºi Cultelor la rubrica „monument istoric devaloare naþionalã“. Acþiunea de demolare a început în 2005, cândutilajele au fost dezmembrate ºi vândute la fier vechi, deºi acesteareprezentau piese de mare valoare pentru istoria tehnicii. Deoareceunele ziare cereau guvernului sã ia mãsuri pentru oprirea jafului, înnoaptea de 13/14 mai 2008 clãdirea a fost incendiatã, astfel cã moaraAssan a încetat sã mai existe50. Vina a fost datã pe niºte aurolaci care,neavând locuinþã, dormeau acolo ºi au aprins focul pentru a se încãlzi,iar flãcãrile au cuprins întreaga clãdire. O explicaþie mai mult decâtridicolã, deoarece focul a izbucnit din mai multe pãrþi în acelaºi timp.Justiþia nici mãcar nu s-a autosesizat.

De pe urma politicii distructive de dupã 1989 a suferit ºi patrimoniulnaval naþional. Semnificativ este cazul yacht-ului Luceafãrul care, pelângã valoarea în sine, a intrat în istorie pentru faptul cã la bordul sãua avut loc discuþia regelui Carol al II-lea cu ministrul de Externe alPoloniei, Jozef Beck, în ziua de 18 octombrie 1938. Cu acel prilej,suveranul a respins propunerea lui Beck privind anexarea de cãtreRomânia a unei pãrþi din Cehoslovacia, mutilatã dupã „acordul“ de la

356

Ioan Scurtu

50 Ion Zãnescu, Moara lui Assan, în „Magazin istoric“, iulie 2008, pp.13-17.

München din 30 septembrie 1938. În 1948 yachtul a primit numeleLibertatea. Dupã 1989, la propunerea Muzeului de Istorie din Galaþi,yachtul a fost inclus în categoria “tezaur”. În 1999, vasul a fost ex-portat, pentru restaurare, în Anglia, cu acordul ministrului Culturii IonCaramitru. În 2001, Comisia Naþionalã a Muzeelor ºi Colecþiilor dincadrul Ministerului Culturii a modificat statutul juridic al navei,introducând-o în categoria “bunuri comune”, putând astfel rãmânedefinitiv peste graniþã, ceea ce s-a ºi întâmplat. Astfel, statul român arenunþat la o valoare de importanþã istoricã51.

Cu aprobarea oficialitãþilor, s-a acþionat pentru distrugereapatrimoniului cultural ºi istoric. Clãdiri din secolele al XVII-lea ºi alXVIII-lea au fost demolate, iar în locul lor s-au înãlþat blocuri din betonºi sticlã cu 20-25 etaje. Aurelian Triºcu, unul dintre semnatarii memo-riului adresat lui Ceauºescu, aprecia, într-o emisiune la TVR Culturaldin 2 august 2009, cã în ultimii 20 de ani s-au demolat mai multe clãdiride patrimoniu decât în vremea dictatorului. Afectat a fost ºi echilibrulecologic. Spre exemplu, în zona de nord a Capitalei s-au tãiat sute deha de pãdure, în locul lor construindu-se supermarket-uri ºi vile. Inte-resant este cã abia dupã ce acestea au fost date în folosinþã s-a constatatcã aprobãrile erau ilegale, dar nimeni nu a fost tras la rãspundere.

Numeroase monumente istorice ºi de artã au fost lãsate degradãrii.Subsolul Bibliotecii Naþionale (fosta clãdire a Bursei) este inundat decâþiva ani buni, iar cãrþile (multe cu valoare de patrimoniu) se degra-deazã de la o zi la alta, în timp ce clãdirea nouã, aflatã în construcþie, aBibliotecii Naþionale, ridicatã în anii ’80, a fost lãsatã jafului publictimp de aproape 20 de ani, abia în martie 2009 guvernul propunându-ºi sã reînceapã lucrãrile abandonate în decembrie 1989. Pe de altãparte, clãdirea Muzeului Naþional, începutã în 1987, nici mãcar teoreticnu-ºi mai pãstreazã destinaþia, devenind obiect de disputã între diferitefirme comerciale. Singura „lucrare“ realizatã la aceastã clãdire în 20 deani a fost demolarea tribunei de la care a vorbit Nicolae Ceauºescu înfaþa manifestanþilor la 23 august 1989.

Politica externã a României a cunoscut schimbãri importante înnou context internaþional52. Timp de douã decenii ºi jumãtate, diplo-

357


51 Expert dr. Carmen Irene Atanasiu, Patrimoniul naþional - situaþia dramaticã aacestuia, în “Marea Neagrã”. Revista Ligii Naþionale Române fondatã de Jean Bart,Constanþa, ianuarie-martie 2009, pp. 17-18

52 ªtefan Lache, România în relaþiile internaþionale. 1939-2006, Bucureºti, EdituraFundaþiei România de Mâine, p.313-392.

maþia româneascã a avut la bazã urmãtoarele principii, formulate înDeclaraþia C.C. al P.M.R. cu privire la problemele miºcãrii comuniste ºimuncitoreºti internaþionale din aprilie 1964: respectarea independenþei ºisuveranitãþii naþionale, a integritãþii teritoriale, neamestecul în treburileinterne, avantajul reciproc. Aceste principii au avut la vremea lor o largãrecunoaºtere internaþionalã, fiind consemnate în numeroase tratate (peste100) pe care România le-a semnat cu diverse state pânã în 1989.

De la începutul anilor ’80, puterile Occidentale au promovat opoliticã de izolare a regimului Ceauºescu, iar unele state ºi-au rechematambasadorii acreditaþi la Bucureºti. La rândul sãu, Ceauºescu a îngrãdittot mai mult libertatea românilor de a circula în strãinãtate, iar la 17decembrie a decis închiderea graniþelor.

Noul regim trebuia sã scoatã România din starea de izolare în careajunsese în ultimii ani, dar sã ºi asigure cetãþenilor sãi circulaþia liberãîn strãinãtate53.

Chiar în ziua de 22 decembrie, graniþele au fost deschise, fãrã aexista o hotãrâre specialã în acest sens. Cu alte cuvinte, s-a trecut dintr-o extremã în alta, fapt nemaiîntâlnit în istoria relaþiilor internaþionale.Este binecunoscut faptul cã, atunci când au loc evenimente grave, statulrespectiv îºi închide graniþele ºi procedeazã la un control extrem deriguros al tuturor persoanelor care intrã sau ies din þarã. În România,dupã 22 decembrie, oricine a putut intra ºi ieºi, fãrã nici un fel decontrol la frontierã. Faptul nu era întâmplãtor ºi nu a fost lipsit de ur-mãri. Documentele aratã cã, de mai multe zile, la graniþa cu Ungariastaþionau zeci de camioane care aºteptau sã intre în România cu „aju-toare“ (medicamente, alimente, îmbrãcãminte etc.). Este aproape sigurcã între aceste „ajutoare“ se afla ºi armament. Dupã cum este aproapesigur cã au intrat nestingheriþi în România sute de agenþi ai serviciilorsecrete, care au avut ulterior un rol important în stimularea unei stãri detensiune ºi conflict, precum ºi în distrugerea economiei naþionale.

La prima ºedinþã a Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale din 27decembrie 198954, Sergiu Nicolaescu a cerut „desfiinþarea vizelor deintrare ºi ieºire atât pentru români cât ºi pentru strãini“. Dumitru Mazilu,ales vicepreºedinte al Consiliului FSN, a rãspuns: „Toate le avem învedere. Pentru cã mergem pe formula unei eliberãri depline. Dar, deo-

358

Ioan Scurtu

53 Vezi pe larg, Georgiana-Margareta Scurtu, Noua orientare a politicii externe aRomâniei dupã Revoluþia din Decembrie 1989. Studiu de caz: decembrie 1989-ianuarie 1990, în „Clio 1989“, nr.2-2007.

54 Textul stenogramei, în Ion Iliescu, Revoluþia Românã, pp. 69-98.

camdatã sã lãsãm puþin acest lucru“. Sergiu Nicolaescu a argumentat:„Acestea au existat exprimate în toate revoluþiile din þãrile socialiste(problema desfiinþãrii vizelor)“. Mazilu a precizat: „Este în program“.

Afirmaþia lui Sergiu Nicolaescu era falsã, deoarece în nici o þarã nuse desfiinþaserã vizele. Poate cã el avea în vedere dreptul de liberãcirculaþie în strãinãtate. În discuþie a intervenit Ion Caramitru, care aatras atenþia: „Dar, neavând nevoie de vize, vin alþi teroriºti din afarã.Deocamdatã nimeni nu trebuie sã pãrãseascã þara, fiecare trebuie sã-ºiaducã contribuþia la reclãdirea ei“. Din stenograma discuþiilor nu rezul-tã cã s-ar fi luat vreo decizie privind regimul de intrare ºi ieºire din þarã.

O direcþie fundamentalã a politicii externe a României dupãdecembrie 1989 a fost promovarea unor relaþii de bunã vecinãtate cutoate statele. La vremea respectivã, cel mai mare vecin al României seafla la rãsãrit ºi se numea Uniunea Sovieticã. Liderul acesteia, MihailGorbaciov, a fost primul ºef de stat care a avut o convorbire directã cuIon Iliescu (la 27 decembrie 1989), pe care l-a felicitat pentru noul curspe care se înscria România, exprimându-ºi dorinþa dezvoltãrii unorrelaþii de colaborare între cele douã state.

În ziua de 6 ianuarie 1990 ministrul de externe sovietic, Eduardªevardnadze a efectuat o vizitã oficialã în România, iar la 8 martie1990, ministrul de Externe român, Sergiu Celac, a vizitat Moscova. Înziua de 22 martie 1991, miniºtrii de externe (Adrian Nãstase ºi Alek-sandr Besmertnîh) au parafat, la Moscova, Tratatul de colaborare, bunãvecinãtate ºi prietenie între România ºi URSS. Documentul consemnainviolabilitatea graniþelor, integritatea teritorialã a tuturor statelorEuropei, nefolosirea violenþei în relaþiile internaþionale – principiiînscrise în Actul final al Conferinþei de la Helsinki ºi în Charta de laParis pentru o Europã nouã. Documentul a fost semnat la Kremlin, înziua de 5 aprilie 1991, de preºedinþii Ion Iliescu ºi Mihail Gorbaciov.Cu acest prilej, Ion Iliescu a ridicat ºi problema tezaurului Românieidepus la Moscova în 1916-1917, iar Mihail Gorbaciov a declarat cã nucunoºtea problema, dar „se va informa“. Tratatul din 5 aprilie 1991 agenerat o reacþie extrem de negativã din partea „societãþii civile“. La unmiting desfãºurat în Bucureºti, organizat de Alianþa Civicã, în ziua de12 aprilie 1991, s-a scandat: „Iliescu ce fãcuºi, ne vânduºi din nou laruºi“. Tratatul nu a fost supus ratificãrii ºi nu a intrat în vigoare.

Este cert cã ofensiva declanºatã de SUA pentru lichidarea siste-mului socialist viza, în principal, dezagregarea Uniunii Sovietice ºieliminarea acesteia ca o mare putere pe arena internaþionalã. În acest

359


scop a folosit o multitudine de mijloace ºi metode, între care ºi „stimu-larea“ societãþii civile, crearea unor ONG-uri care sã promoveze oatitutine antisovieticã ºi sã împiedice orice apropiere a vreunui stat fostsocialist de Kremlin. Acest scenariu s-a aplicat ºi în România. Deºi aicinu exista o societate civilã, un grup de intelectuali s-a autointitulat „eli-ta societãþii“, ºi „adevãraþii democraþi“, singurii care aveau „capacita-tea ºi competenþa“ de a direcþiona evoluþia României spre „lumeacivilizatã“ (occidentalã). O apropiere de Uniunea Sovieticã era, înviziunea lor, expresia unei atitudini antidemocratice ºi antioccidentale,chiar un pericol de restaurare a comunismului în România.

Abia la 4 iulie 2003, preºedinþii celor douã þãri (Ion Iliescu ºiVladimir Putin) au semnat Tratatul privind relaþiile prieteneºti ºi decooperare între România ºi Federaþia Rusã. Cu acel prilej miniºtrii deExterne au semnat o Declaraþie comunã55 în care se afirma cãRomânia ºi Federaþia Rusã „au ajuns la pãrerea comunã privindnecesitatea de a închide capitolele dureroase din istoria relaþiilorbilaterale“. Condamnând Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, precumºi participarea României la cel de-al doilea rãzboi mondial de parteaGermaniei hitleriste, ambele Pãrþi îºi exprimau hotãrârea de a depãºimoºtenirea negativã a trecutului totalitar ºi de a-ºi construi relaþiileþinând seama de schimbãrile profunde care aveau loc în România ºi înRusia, precum ºi de experienþa pozitivã acumulatã în diverse domeniiale cooperãrii interstatale. În document se preciza cã cei doi miniºtriconsiderau „important ca o Comisie comunã, de interes public,investitã cu autoritate, constituitã din istorici, în componenþa cãreia vorintra, de asemenea, specialiºti în domeniile finanþelor, economiei,arhivelor, muzeologiei ºi în alte domenii, în funcþie de necesitãþi, sã seocupe de studierea problemelor izvorâte din istoria relaþiilor bilaterale,inclusiv problema tezaurului“.

Semnarea tratatului nu a fost urmatã de o dezvoltare semnificativãa relaþiilor dintre cele douã state. Mass-media din România a continuatsã desfãºoare o campanie antiruseascã, iar liderii politici nu au acþionatcu fermitate în spiritul documentului respectiv. “Societatea civilã” afãcut tot ce i-a stat în putinþã pentru a împiedica apropierea între celedouã state.

În timp ce statele occidentale, mai ales Germania, au ales calea uneicolaborãri strânse cu Rusia, iar fostele þãri socialiste Cehia, Polonia,Ungaria, Slovacia au promovat o politicã de apropiere faþã de Kremlin,

360

Ioan Scurtu

55 „Adevãrul“ din 5 iulie 2003

semnând tratate ºi încheind acorduri economice, România s-a menþinutîntr-o rezervã, care s-a dovedit a fi pãgubitoare, preferând sã cumperegaze naturale ºi petrol ruseºti prin intermediari, fapt ce a dus lascumpirea acestora. Astfel, românii au ajuns sã plãteascã cel mai ridicatpreþ pe gigacalorie din Europa.

Rusia a semnat cu Germania, Ungaria, Bulgaria, Turcia ºi alte stateacorduri de construire a unor gazoducte, dar România a refuzat oferta,militând pentru “proiectul Nabucco”, pe care firmele occidentale nu s-au grãbit sã-l finanþeze. Abia în iulie 2009 a fost semnat un acordprivind construirea gazoductului Nabucco; acesta va fi operaþional“probabil în 2020”.56 Guvernul de la Bucureºti a preferat sã rãmânã înafara unor relaþii strânse ºi directe cu Rusia, sã scoatã România de peharta traseelor energetice europene, considerând cã astfel se va bucurade susþinerea SUA. Economistul Ilie ªerbãnescu aprecia cã, prinautoexcluderea sa de la proiectul Southstream (care va traversaBulgaria ºi Serbia), România a rãmas “cu buza umflatã”.57

Unii lideri politici români au fãcut declaraþii care au deranjat în modevident Kremlinul. De exemplu, preºedintele Traian Bãsescu a afirmatcã Marea Neagrã era un “lac rusesc”, fapt ce a iritat nu numai Rusia,dar ºi Turcia. Acest fapt, s-a evidenþiat în iunie 2006, când Româniaorganizat Forumul pentru Parteneriat ºi dialog la Marea Neagrã, lacare au fost invitaþi sã participe toþi preºedinþii statelor din regiuneaMãrii Negre, miniºtrii de Externe din statele Uniunii Europene, SUA,Norvegia, Israel. Au dat curs invitaþiei doar ºefii de stat din RepublicaMoldova, Armenia, Azerbaidjan ºi Ucraina. Absenþa Rusiei ºi Turciei –cele mai mari state de la Marea Neagrã – a marcat, practic eºeculacestei iniþiative.58

Comisia mixtã creatã pe baza tratatului din 2003 a lucrat într-unclimat politic nefavorabil. La propunerea Pãrþii Române (Ioan Scurtu –preºedinte, Victoria Gavrilescu – secretar), Partea Rusã (AlexandruCiubarian – preºedinte, Victor Iºcenko – secretar) s-a acceptat ca maiîntâi sã se discute problema Tezaurului României depus la Moscova în1916-1917, iar concluziile sã fie supuse spre decizie conducãtorilorcelor douã state. Discuþiile s-au prelungit, dar este limpede cã eficienþaacestei comisii depinde de evoluþia relaþiilor politice dintre cele douãþãri.

361


56 Revista 22 din 21 iulie 200957 “Jurnalul naþional” din 22 ianuarie 200858 “Jurnalul Naþional”, din 7 iunie 2006

Un alt vecin important, Ungaria, ºi-a promovat cu hotãrâre ºi fãrãcomplexe propriile interese pe plan internaþional. În relaþiile cu Româ-nia, guvernul de la Budapesta a adoptat, pânã la mijlocul anilor ’90, oatitudine de superioritate, bazându-se pe imaginea pe care o avea înOccident, unde diaspora ungarã era extrem de activã, spre deosebire decea românã, care nu pierdea nici o ocazie pentru a denigra “guvernulneocomunist” de la Bucureºti. Au fost reluate sloganele privind “dicta-tul de la Trianon”; s-a continuat propaganda potrivit cãreia minoritateamaghiarã din Transilvania era oprimatã ºi desnaþionalizatã. Ca urmare,mai multe comisii europene au venit sã cerceteze situaþia la faþa lo-cului. Acestea au constatat cã maghiarii din România au ºcoli, ziare, re-prezentanþi în administraþia centralã ºi localã, teatre etc. astfel cã acu-zele guvernului de la Budapesta ºi ale unor lideri ai minoritãþii maghia-re din România în frunte cu Lászlo Tökeº ºi-au pierdut credibilitatea.

La rândul lor, oficialitãþile române au adoptat o atitudine defensivã,cãutând mereu sã se justifice, sã arate cã asigurã drepturi depline pentruminoritatea maghiarã ºi pentru celelalte minoritãþi naþionale, chiarpeste standardele europene. Ele s-au lãsat dominate de propaganda ma-ghiarã ºi nu au întreprins acþiuni concrete pentru protejarea minoritãþiiromâne din Ungaria, care era, cu adevãrat supusã asimilãrii ºi pierderiiidentitãþii proprii. Printr-o asemenea atitudine, guvernanþii româniurmãreau sã fie “acceptaþi” în Europa, sã obþinã “bunãvoinþa” Ungariei,care a reuºit sã se integreze mai rapid în NATO ºi în UniuneaEuropeanã.

La 16 septembrie 1996 a fost semnat Tratatul de înþelegere mutualã,cooperare ºi bunã vecinãtate între România ºi Ungaria. Cu acel prilej,ministrul de Externe Lászlo Kovács a declarat cã “nici Ungaria, niciUDMR nu au ca scop autonomia teritorialã pe criterii etnice.”59

Cu toate acestea, atât guvernul de la Budapesta, cât ºi UDMR aucontestat art. 1 din Constituþia României, referitor la statul naþional.Deºi UDMR a participat aproape permanent la guvernare în cei 20 anicare s-au scurs de la revoluþie, iar miniºtrii sãi au jurat pe Constituþie,aceastã atitudine a fost constantã ºi chiar s-a radicalizat, solicitândautonomia teritorialã a þinutului secuiesc, unitate administrativã care nuexistã în România, dar pe care naþionaliºtii maghiari o inventeazã, pebaze medievale. Cu alte cuvinte, în timp ce în Europa are loc un procesde integrare, liderii minoritãþii maghiare, stimulaþi de oficialitãþile de la

362

Ioan Scurtu

59 Istoria politicii externe româneºti în date. Coordonator Ion Calafeteanu,Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2003, p. 725

Budapesta, cautã sã reînvie fãrãmiþarea feudalã pe teritoriul României.Chiar preºedintele Ungariei a cerut, în octombrie 2008, la SfântuGheorghe, în prezenþa preºedintelui României, Traian Bãsescu,“autonomia teritorialã a þinutului secuiesc”. Abia în martie 2009 ºefulstatului român a dat o replicã fermã acestor lideri maghiari. Întrebat deziariºti când va avea loc autonomia þinutului secuiesc, Bãsescu arãspuns: “Niciodatã”.

La graniþa de Est a României a apãrut, în 1991, un stat independent,numit Republica Moldova. Proclamarea independenþei RepubliciiMoldova, la 27 august 1991, a fost salutatã cu entuziasm de oficialitã-þile ºi populaþia din România. În chiar acea zi, Birourile Permanente aleSenatului ºi Camerei Deputaþilor au adoptat o Declaraþie în care seafirma cã au luat act cu satisfacþie de aceastã hotãrâre istoricã, prin carese consacra aspiraþia profundã spre libertate ºi independenþã aromânilor de dincolo de Prut. România a sprijinit Republica Moldovaîn organismele internaþionale, dar s-a lovit – direct sau indirect – deopoziþia Rusiei, care a urmãrit sã-ºi menþinã influenþa în aceastãzonã.60 Iniþial, România a fãcut parte din comisia care avea misiuneade a reglementa problema Transnistriei, dar cu timpul a fost eliminatãde aceastã structurã internaþionalã.

Oficialitãþile de la Chiºinãu au insistat pentru încheierea unui tratatîntre cele douã state, cu menþiunea ca acesta sã fie redactat în limbaromânã ºi în limba moldoveneascã, ceea ce Bucureºtiul a refuzat. Înfond, “limba moldoveneascã” este o invenþie din anii stalinismului, pecare liderii de la Chiºinãu o foloseau pentru a-ºi dovedi “statalitatea”,moldoveneascã, diferitã de cea românã.

La 28 aprilie 2000 a fost parafat, la Chiºinãu, Tratatul privilegiat departeneriat ºi cooperare între România ºi Moldova, prilej cu care BodoHombach, coordonator special al Pactului de Solidaritate pentruEuropa de Sud-Est, a apreciat cã acel document ”reprezintã un nou podpolitic între cele douã state, un semnal pentru Europa în ceea cepriveºte angajarea celor douã þãri de a merge împreunã spre acelaºiobiectiv strategic – integrarea europeanã.”61

Relaþiile economice dintre România ºi Republica Moldova aucunoscut o accentuatã dezvoltare, dar cele politice s-au blocat adesea,astfel cã entuziasmul anilor 1990-1991 a fost înlocuit cu o anumitã

363


60 Vezi, pe larg, Marian Enache ºi Dorin Cimpoeºu, Misiune diplomaticã înRepublica Moldova (1993-1997), Iaºi, Editura Polirom, 2000

61 Istoria politicii externe..., p. 816

rigiditate ºi suspiciune reciprocã. Declaraþia lui Mircea Snegur, primulpreºedinte al Republicii Moldova, “sã ne þinem de neamuri” a devenitmai curând o figurã de stil. Dupã 2000 s-au înregistrat numeroase mo-mente politice tensionate, marcate de expulzarea sau rechemarea reci-procã a unor diplomaþi, interzicerea trecerii frontierei în RepublicaMoldova pentru unii cetãþeni români, inclusiv scriitori sau artiºti etc. Înaprilie 2009 guvernul de la Chiºinãu a introdus vize de intrare în Repu-blica Moldova pentru toþi cetãþenii români, precizând cã acest regim“va fi pãstrat cel puþin pânã când România va semna cu RepublicaMoldova tratatul de frontierã.”62 Aceastã decizie avea sã fie anulatã îndecembrie 2009. Pe de altã parte, mulþi cetãþeni ai Republicii Moldovas-au stabilit în România, au obþinut cetãþenia acestei þãri, fapt ce le-apermis sã se deplaseze în statele din Uniunea Europeanã.

Un alt stat independent apãrut la graniþa României este Ucraina.Aceasta ºi-a proclamat independenþa la 24 august 1991, iar oficialitãþilede la Bucureºti au recunoscut imediat acest act, exprimându-ºi speranþacã între cele douã þãri se vor dezvolta relaþii prieteneºti. Ucraina eraconsideratã de SUA ºi Uniunea Europeanã, dar ºi de “civiºtii” de laBucureºti, un “tampon”, între România ºi Uniunea Sovieticã (Rusia), ostavilã în calea imperialismului rusesc. Ucraina a fost recunoscutã peplan internaþional ca fiind “moºtenitoarea” Uniunii Sovietice în spaþiulfostei Republici Sovietice Socialiste Ucrainene, adicã ºi a teritoriilorromâneºti din nordul Bucovinei ºi sudul Basarabiei, obþinute în urmaPactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939. ParlamentulRomâniei, întrunit în “ºedinþã solemnã” la 24 iunie 1991 a declarat res-pectivul pact ca fiind “nul ºi neavenit”. O asemenea poziþie era expri-matã la exact 6 luni dupã ce Congresul Deputaþilor Poporului ai URSSadoptase o hotãrâre potrivit cãreia protocolul adiþional al PactuluiMolotov-Ribbentrop din 23 august 1939 ºi alte înþelegeri secreteîncheiate cu Germania erau lipsite de fundament juridic ºi devalabilitate din momentul semnãrii lor.63

Interesant este cã “societatea civilã” din România, animatã desentimente antiruseºti, nu a cerut Ucrainei sã dezavueze Pactul din 23august 1939, ci continua sã acuze Kremlinul, deºi Federaþia Rusã nustãpânea nici un teritoriu românesc.

Regimul de la Kiev s-a comportat în maniera caracteristicã unei

364

Ioan Scurtu

62 Noi acuzaþii dure ale diplomaþilor de la Chiºinãu la adresa României, în“Adevãrul” din 17 iunie 2009.

63 Istoria politicii externe..., p. 604

mari puteri, adoptând o atitudine rigidã faþã de semnalele de prietenievenite de la Bucureºti. În negocierile pentru semnarea unui tratat întrecele douã state, diplomaþii ucrainieni au refuzat orice compromis,impunându-ºi integral punctele de vedere. Deoarece o exigenþã pentruaderarea la NATO era aceea ca statul respectiv sã aibã tratate cu toþivecinii, oficialitãþile de la Bucureºti au cedat complet, sperând cã astfelRomânia vã fi acceptatã sã intre în aceastã alianþã la reuniunea de laMadrid din 8-9 iulie 1997. În acest context la 2 iunie 1997 a fost semnatTratatul de bunã vecinãtate ºi cooperare între România ºi Ucraina, princare regimul Emil Constantinescu recunoºtea nu numai efectelePactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, dar ºi Protocolulsovieto-român semnat la Moscova în ziua de 4 februarie 1948, princare Insula ªerpilor era cedatã Uniunii Sovietice. Prin tratatul din 1997,guvernul de la Bucureºti spera sã obþinã o ameliorare a situaþieiromânilor din Ucraina, dar Kievul nu numai cã nu a acþionat în aceastãdirecþie, ci a impus noi restricþii privind întrebuinþarea limbii materne,învãþãmântul, cultele etc. “Societatea civilã” nu a “luat act” de acesterealitãþi, ci a continuat sã critice Federaþia Rusã, vinovatã de încheiereapactului cu Germania, în 1939.

Cu toate protestele diplomaþilor români ºi ale unor organismeinternaþionale, Ucraina a trecut la construirea Canalului Bâstroe, princare se afecteazã echilibrul biosferei Delta Dunãrii, precum ºitransportul de mãrfuri ºi pasageri pe braþele Chilia ºi Sfântu Gheorghede pe teritoriul României. În privinþa delimitãrii platoului continental alMãrii Negre, prin tratatul din 1997 s-a stabilit cã aceasta se va realizaprin negocieri bilaterale, iar dacã nu va conveni la un acord, sã seapeleze la Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga. S-a ajuns laacest for internaþional, care a anunþat, la 3 februarie 2009, cã Româniava obþine 80% din teritoriul aflat în disputã.64 Insula ªerpilor rãmâneaîn Ucraina, conform acordului din 1948, deºi acesta fusese semnat încondiþiile ocupãrii României de cãtre Armata Roºie.

Principala orientare a politicii externe româneºti dupã revoluþie afost spre statele occidentale. Relaþiile cu Statele Unite ale Americii,singura superputere mondialã, au demarat extrem de dificil. Se pare cãformula de conducere instalatã la Bucureºti în decembrie 1989 nu a fostpe placul Washingtonului care a adoptat o atitudine distantã ºi criticã

365


64 Curtea Internaþionalã de la Haga dã câºtig de cauzã României în procesul cuUcraina, în “Gândul” din 4 februarie 2009

faþã de oficialitãþile române. La aceasta au contribuit ºi liderii opoziþiei,care au fãcut adevãrate turnee prin marile oraºe din SUA, criticând“regimul criptocomunist” de la Bucureºti “orientat spre Moscova”, înfrunte cu Ion Iliescu. Tensiunile politice din România, mai ales mine-riada din 14-15 iunie 1990, au fost aspru criticate de SUA, iar amba-sadorul acestei þãri a refuzat sã participe la festivitatea de instalare a luiIon Iliescu în funcþia de preºedinte al României, ales la 20 mai 1990.

Schimbarea de regim, în 1996, nu a modificat substanþial relaþiileromâno-americane. La reuniunea de la Madrid, din 8-9 iulie 1997,preºedintele Bill Clinton s-a opus primirii României în NATO. Dupãaceastã reuniune, preºedintele american a fãcut, în ziua de 11 iulie, ovizitã de câteva ore în România, unde i s-a organizat o primire extremde mãgulitoare. Clinton a vizitat mai întâi Varºovia, unde i-a felicitat depolonezi pentru intrarea þãrii lor în NATO. În piaþa centralã din capitalaPoloniei cetãþenii au ascultat discursul preºedintelui SUA aºezaþi pescaune, ºi au aplaudat doar de 2-3 ori. În România, Clinton a fost primitîn triumf, zeci de mii de oameni au fost mobilizaþi de administraþiaEmil Constantinescu pentru a-l aplauda, ca pe marele binefãcãtor alRomâniei. Discursul sãu a fost întrerupt aproape dupã fiecare frazã, cuurale ºi ovaþii. Poate cã aceastã primire fastuoasã l-a convins pe Clintoncã românii doresc sprijinul SUA, drept care el s-a pronunþat pentru un“parteneriat strategic” între cele douã þãri.

Momentul de cotiturã în relaþiile României cu SUA s-a produs la 11septembrie 2001, când în urma unui atac terorist au fost distruseturnurile gemene World Trade Center din New-York, care simbolizauprosperitatea ºi demnitatea americanilor. Reacþia promptã a preºedin-telui Iliescu, din chiar acea zi, prin care a condamnat atacul terorist,declarându-ºi deplina solidaritate cu SUA, a determinat Washingtonulsã ia în calcul o prezenþã mai substanþialã a sa în România, care puteaoferi gãzduire pentru bazele militare americane, cu misiuni în OrientulMijlociu ºi în Afganistan. În acest scop, era util ca România sã devinãmembrã a NATO ºi sã participe cu trupe la acþiunile iniþiate de SUA.

Oficialitãþile de la Bucureºti, urmãrind sã câºtige încrederea SUA,au adoptat o atitudine de totalã cedare în faþa pretenþiilor Washingto-nului. Preºedintele Traian Bãsescu a declarat chiar cã “licuriciul mic”(România) trebuie sã urmeze îndeaproape “licuriciul mare” (SUA).Cetãþenii americani prezenþi în România au fost scoºi de sub jurisdicþiaautoritãþilor române, astfel cã aceºtia nu pot fi cercetaþi ºi judecaþi nicimãcar atunci când comit crime. Semnificativ este cazul unui militar de

366

Ioan Scurtu

la Ambasada SUA, care dupã ce a ucis un cetãþean român (solistul demuzicã uºoarã, Teo Peter), a fost judecat de Tribunalul din SUA, fiindachitat (statul român nu a trimis nici mãcar un avocat care sã pledezecauza victimei ºi a familiei sale). Au fost “privatizate” cãtre firme ame-ricane întreprinderi importante, precum Uzina de Autoturisme de terenARO de la Câmpulung, care a fost pur ºi simplu desmembratã ºi lichi-datã, act privit cu detaºare de oficialitãþile române. Contractul încheiatcu firma Becktel în 2004 pentru construcþia autostrãzii Transilvania afost încheiat în condiþii total dezavantajoase pentru România. În fe-bruarie 2009, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, afirma cã sin-gura preocupare a firmei Becktel a fost “cum sã mai ia ceva milioanede euro ºi sã nu dea nimic”. Referindu-se la modul cum a fost negociatºi semnat contractul, ministrul aprecia cã “dacã era Ceauºescu îi spân-zura pe toþi”. El lua în calcul eventualitatea revizuirii contractului, faptce însemna plata a 50-60 milioane de euro din partea statului român,dar cel puþin se clarifica situaþia, putându-se încheia un nou contract cuo altã firmã. Berceanu a mai afirmat cã, pânã în acel moment (februarie2009), statul român a plãtit 620 milioane de euro firmei, care nu preda-se nici mãcar un singur km de autostradã.65 Ulterior, Berceanu ºi-atemperat discursul, semn cã primise o “atenþionare” de la Washington.

Ameliorarea relaþiilor cu singura superputere mondialã a fost,totuºi, beneficã pentru România, care a putut sã intre în NATO ºi înUniunea Europeanã. Guvernul de la Washington a dat garanþii desecuritate României, astfel cã aceastã þarã nu mai trãieºte cu “obsesia”cã va fi atacatã de cei care-i contestã graniþele. Chiar ºi extremiºtiimaghiari au primit semnale de peste Ocean sã-ºi tempereze discursul ºisã nu mai agite problema Transilvaniei.

Dintre þãrile europene, Franþa a fost cea care a manifestat o largãdeschidere spre România. François Mitterand a fost primul ºef al unuistat occidental care a vizitat România, exprimându-ºi încrederea înevoluþia democraticã a acestei þãri (aprilie 1991).

Obiectivul fundamental al politicii externe a României a fost adera-rea la instituþiile europene ºi euro-atlantice. Un pas important înaceastã direcþie s-a înregistrat în ziua de 23 octombrie 1990, când a fostsemnat Acordul de cooperare economicã ºi comercialã între Româniaºi Comunitatea Europeanã. Acordul fusese elaborat la începutul luniiiunie 1990, dar oficializarea lui a fost amânatã datoritã evenimentelor

367


65 Berceanu: “Dacã era Ceauºescu îi spânzura pe toþi”, în “România liberã” din13 februarie 2009

din 13-15 iunie 1990. La 22 februarie 1991, Parlamentul European aaprobat acordul comercial ºi de cooperare semnat de România ºiComunitatea Europeanã; documentul prevedea acordarea clauzeinaþiunii celei mai favorizate, extinderea cooperãrii în domeniul ener-getic, al educaþiei, turismului ºi sistemului bancar.

Prin Tratatul de la Maastricht, din februarie 1992, ComunitateaEuropeanã ºi-a luat numele de Uniunea Europeanã, iar în iunie 1993,Consiliul Uniunii Europene a decis ca þãrile din Europa Centralã ºi deEst, care doreau, puteau sã devinã membre ale Uniunii Europene, sta-bilind ºi anumite criterii economice ºi politice pentru aderare.66 Îndecembrie 1997, Consiliul Europei, întrunit la Luxemburg, a stabilit caîn 1998 sã înceapã negocierile de aderare cu ºase state candidate –Republica Cehã, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovenia ºi Cipru. Îndecembrie 1999, la Conferinþa de la Helsinki, s-a hotãrât ca din anul2000 sã înceapã negocierile de aderare cu alte ºase state: Bulgaria,Letonia, Lituania, Malta, România ºi Slovacia.

În ultimul an al secolului XX ºi în primul din secolul XXI, aucrescut perspectivele de aderare a României la N.A.T.O.67 Poziþia faþãde conflictul din Kossovo, când România a pus la dispoziþia Alianþeispaþiul sãu aerian pentru bombardarea Belgradului de cãtre aviaþiaamericanã (1999) ºi mai ales faþã atacurile teroriste din 11 septembrie2001 asupra unor obiective civile ºi militare din S.U.A., când Bucu-reºtii au luat o atitudine de fermã condamnare, au determinat Admi-nistraþia de la Washington sã considere utilã aderarea României laN.A.T.O. La reuniunea ºefilor de state sau de guverne a þãrilor dinN.A.T.O. de la Praga, din 21 noiembrie 2002, s-a hotãrât ca România,împreunã cu alte ºase state europene (Bulgaria, Estonia, Lituania, Leto-nia, Slovacia ºi Slovenia), sã fie invitatã sã înceapã negocierile de ade-rare la aceastã alianþã. În ziua de 23 noiembrie, preºedintele George W.Bush a fãcut o vizitã în România, pentru a-i ura „Bun venit!“ înN.A.T.O. ºi a-i da asigurãri: „Dacã cineva, vreodatã, va ataca România,dacã cineva, vreodatã, va ameninþa România, N.A.T.O. ºi Statele Unitevor fi umãr la umãr cu dumneavoastrã. Ca un aliat al N.A.T.O., puteþi

368

Ioan Scurtu

66 Ion Jinga, Uniunea Europeanã. Realitãþi ºi pespective, Bucureºti, EdituraLumina Lex, 1999, p. 27

67 Teodora Stãnescu-Stanciu, Integrarea europeanã ºi euroatlanticã a României,Bucureºti, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2006, cap. VIII

avea aceastã încredere. Nimeni nu va putea sã vã ia libertatea acesteiþãri“68. Intrarea efectivã în NATO s-a realizat în 2004.

Prin aderarea la N.A.T.O., România a obþinut garantarea securitãþiiºi integritãþii sale teritoriale, dar ºi Alianþa a câºtigat prin participareamilitarilor români la acþiunile N.A.T.O (în Afganistan, Irak etc.), pecheltuiala statului român, prin acordul vizând amplasarea de bazemilitare americane pe teritoriul României etc.

Aderarea la NATO a facilitat accelerarea procesului de integrareeuropeanã.69 La 1 ianuarie 2004 Uniunea Europeanã s-a extins prinaderarea a 10 state (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,Cehia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria). Astfel, s-a fãcut un pas decisival extinderii spre Est. La 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul deaderare la Uniunea Europeanã a Bulgariei ºi României. Au urmatnegocieri intense pentru îndeplinirea condiþiilor necesare, în timpul cãrora partea românã ºi-a luat numeroase angajamente ºi a cedat în multedomenii (privind mai ales cantitãþile de produse – lapte, struguri, legu-me, etc. etc. – pe care avea dreptul sã le comercializeze pe piaþa stateloreuropene). Prin aderarea la Uniunea Europeanã, începând cu 1 ianuarie2007, România beneficiazã de alocarea unor fonduri considerabile dinpartea Uniunii, dar ºi aceasta contribuie la fondul comunitar cu o sumãimportantã. Totodatã, statele din Uniunea Europeanã au deschisã oimportantã piaþã de desfacere ºi o apreciabilã forþã de muncã ieftinã, întimp ce cetãþenii români pot cãlãtori fãrã restricþii în majoritateastatelor Uniunii. Totuºi, unele state au adoptat restricþii (menþinute ºi în2009) în privinþa angajãrii românilor ca forþã de muncã pe teritoriul lor.

Deºi România este membru cu drepturi depline al Uniunii Euro-pene, glasul sãu se face prea puþin auzit, oficialitãþile de la Bucureºtifiind obiºnuite sã asculte, sã primeascã recomandãri ºi critici, socotin-du-se un partener minor, deºi din punctul de vedere al mãrimii terito-riului ºi populaþiei, al resurselor naturale se aflã pe locul 7 în rândulcelor 23 de state ale Uniunii.

Relaþiile României cu þãrile din America Latinã, Africa ºi Asia –foarte ample în vremea lui Nicolae Ceauºescu – s-au diminuat conside-rabil, iar prezenþa României pe arena internaþionalã este mai mult decâtmodestã.

369


68 România – N.A.T.O. Cronologie. 1989-2004. Coordonator general-maior (r) dr.Mihail E. Ionescu, Bucureºti, Editura Militarã, 2004, p. 356

69 Angela Banciu (coordonator), Integrarea europeanã. Repere istorice ºi evoluþiicontemporane, Bucureºti, Editura Politehnica Press, 2006

În cei 20 de ani care au trecut de la revoluþie, cu greu se poate iden-tifica o iniþiativã a României pe plan mondial, o implicare a diplomaþieide la Bucureºti în rezolvarea vreunei mari probleme internaþionale, deºiavea calificarea sã o facã, mai ales în privinþa rãzboiului civil dinIugoslavia ºi a conflictului israelo-arab. Timoraþi de prea marea anver-gurã internaþionalã a politicii lui Nicolae Ceauºescu, noii lideri politiciau preferat sã rãmânã în “umbrã ” ºi sã nu dea de bãnuit cã ar urmacalea fostului dictator de la Bucureºti.

370

Ioan Scurtu

CONCLUZII

Scurt bilanþ: De la Comunicatul Consiliului Frontului SalvãriiNaþionale din 22 decembrie 1989 la realitatea de dupã 20 de ani.

Revoluþia românã din decembrie 1989 a constituit o parte integrantãa revoluþiilor europene din acel an, care au marcat prãbuºirea regimu-rilor socialist-totalitar de pe continent. La Varºovia sau la Budapesta, laPraga sau la Sofia, la Berlin sau la Bucureºti, oamenii au trãit în acelan o stare euforicã, savurând victoria democraþiei asupra dictaturii.Indiferent de forma în care s-au desfãºurat – „masã rotundã“, „revoluþiede catifea“, dãrâmarea zidului Berlinului, confruntãri violente – acesterevoluþii au condus la înlãturarea vechilor structuri politice, sociale,culturale, economice etc. ºi la intrarea statelor din zona centralã ºi sud-est europeanã într-o nouã fazã a evoluþiei lor istorice.

În România, revoluþia a cunoscut o desfãºurare violentã, ca urmarea refuzului regimului Ceauºescu de a intra în dialog cu cetãþenii ºi adeciziei sale de a riposta violent la solicitãrile populaþiei. Românii nus-au lãsat intimidaþi, ci au luat cu asalt citadelele puterii, începând cuComitetul Central al P.C.R. ºi continuând cu Comitetele judeþene ºiorãºeneºti de partid. În aceastã confruntare au cãzut numeroasevictime, iar cei care au luptat, cu spirit de sacrificiu, au devenitadevãraþi eroi ai revoluþiei române. Evenimentele din decembrie 1989au avut un uriaº ecou internaþional, ca urmare a transmiterii lor îndirect, la televiziune ºi la radio. Ele au generat o amplã solidaritate cupoporul român, în lupta sa împotriva dictaturii. Aceste evenimente aufost percepute chiar atunci ca o parte a revoluþiei europene. Astfel,ziarul vienez „Die Presse“ scria, la 23 decembrie 1989: „Prãbuºirea luiCeauºescu încheie procesul de transformãri în þãrile rãsãritene“. Larândul sãu, cotidianul parisian „Le Monde“ aprecia, în ziua de 30

371

decembrie 1989: „Triumful libertãþii în România încununeazã operasãvârºitã în aceste ultime luni în þãrile vecine. 1989 va intra în istorieca anul revoluþiilor în Europa Rãsãriteanã“. Ministrul francez de Exter-ne, Roland Dumas, adresa, în preajma Anului Nou, un mesaj cãtreromâni, în care preciza: „Din prima zi a revoluþiei, Franþa, naþiunea-sorã a României, a manifestat pentru þara dumneavoastrã tot sprijinulsãu moral ºi tot ajutorul sãu material. Astãzi, poporul român a triumfatºi România este liberã“.1

Programul anunþat de Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale la 22decembrie 1989 a fost îmbrãþiºat de cetãþenii României, care ºi-auexprimat, în acele zile, deplina adeziune la transformãrile democraticepreconizate. Nu a existat atunci nici o reacþie negativã la adresaliderilor Frontului Salvãrii Naþionale. Ei erau receptaþi ca adevãraþiiconducãtori ai României, care ºi-au asumat riscul de a prelua putereadupã fuga lui Nicolae Ceauºescu. La prima ºedinþã a C.F.S.N. (din 27decembrie 1989), fãrã nici o obiecþie, Ion Iliescu a fost acceptat încalitate de preºedinte al acestuia.

Noul organ al puterii de stat, Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale,a fost imediat recunoscut pe plan internaþional. De la Paris ºi Londra,de la Washington ºi Moscova, de la Beijing ºi Cairo etc. etc. soseau înacele zile telegrame de sprijin pentru F.S.N. ºi de solidaritate cupoporul român. Nu a existat nici o þarã care sã punã sub semnul între-bãrii legitimitatea noii puteri sau a preºedintelui Consiliului F.S.N..Spre exemplu, presa din 25 decembrie 1989 publica ºtirea cã Depar-tamentul de Stat al S.U.A. „considerã Consiliul Frontului SalvãriiNaþionale ca expresia voinþei democratice a poporului român“.2

Ulterior, pe fondul disputelor politice interne, despre evenimenteledin decembrie 1989 s-au formulat diverse opinii, mergându-se pânã lacontestarea faptului cã atunci ar fi avut loc o revoluþie ºi cã unelepersoane ºi-au asumat rãspunderea de a asigura conducerea þãrii dupãcãderea lui Nicolae Ceauºescu. Unii au ajuns sã-ºi conteste propriileopinii, exprimate atunci, în decembrie 1989.

În presã, la diferite întruniri publice, în cadrul unor dezbateriorganizate la radio sau televiziune, evenimentele din decembrie 1989au început sã fie numite în fel ºi chip: rãscoalã popularã, revoltãpopularã, loviturã de stat, revoluþie combinatã cu loviturã de stat,revoluþie furatã, revoluþie confiscatã etc. etc. S-a ajuns ca cei care s-au

372

Ioan Scurtu

1 “România liberã ” din 3 decembrie 19892 “Adevãrul” din 25 decembrie 1989

aflat în „prima linie“ a Revoluþiei din decembrie 1989 sã fie contestaþi,atribuindu-li-se acþiuni pe care nu le-au fãcut la vremea respectivã. Deexemplu, la o sesiune ºtiinþificã, organizatã la Timiºoara în 1995, s-aafirmat cã Lorin Fortuna ºi Claudiu Iordache „au înfiinþat un partidperestroikist – Frontul Democratic Român“ ºi cã „s-au dat dreptconducãtori ai revoluþiei de la Timiºoara“.3 Autorul comunicãrii res-pective aprecia cã adevãratul program al revoluþiei române ar fi Pro-clamaþia de la Timiºoara, elaboratã în martie 1990. O asemenea idee seaflã ºi în Raportul final al Comisiei Prezidenþiale pentru analizadictaturii comuniste în România, publicat în anul 2007. O logicãelementarã ar fi trebuit sã-I anime pe autorii respectivului Raport, ºianume cã un eveniment nu s-a putut desfãºura dupã un programelaborat la ºase luni dupã consumarea acestuia.

Primul contestatar al revoluþiei a fost Nicolae Ceauºescu, în timpulprocesului de la Târgoviºte din 25 decembrie 1989; el a afirmat cã înRomânia a avut loc o loviturã de stat, organizatã cu participareacercurilor strãine, din Est ºi din Vest. Acest punct de vedere a fostpreluat de unii “democraþi” ºi “civiºti”, care, deºi se declarau adversariai comunismului ºi ai regimului comunist, îºi însuºiserã punctul devedere al liderului acestuia, Nicolae Ceauºescu.

La rândul lor, revoluþionarii înºiºi s-au constituit în zeci de orga-nizaþii, iar acuzele reciproce au devenit constanta oricãrei întâlniri aacestora (la emisiuni TV, simpozioane, conferinþe etc). Aceastã situaþiese datoreazã, în principal, faptului cã revoluþia nu a avut o organizare,un centru de comandã, care sã stabileascã în mod precis modul deacþiune, persoanele cu responsabilitãþi, rezultatul la care trebuia sã seajungã. În primele zile ale revoluþiei, aproape fiecare participant aacþionat pe cont propriu; apoi s-a încercat organizarea pe obiective (laComitetul Central, la Televiziune, la Radio, la Metrou, la Jilava etc), pemomente (21 decembrie, 22 decembrie) ºi pe localitãþi (în aproapetoate oraºele din România constituindu-se organizaþii de revoluþionari,uneori câte douã-trei sau chiar mai multe în aceeaºi localitate). De aicia rezultat o multitudine de organizaþii de revoluþionari, fiecare membrual acestora cunoscând în mod real numai segmentul la care a participat,cei mai mulþi neavând imaginea întregului. Repetatele încercãri dedupã 1990 de a se realiza o unificare a acestor organizaþii, asigurându-li-se o conducere coerentã, nu au dat rezultate.

373


3 Mihail Decean, Revoluþie ºi perestroikã, în O enigmã care împlineºte ºapte ani…,pp. 129-131

Parlamentul a adoptat mai multe legi în favoarea revoluþionarilor, casemn de preþuire ºi recunoºtinþã pentru lupta ºi sacrificiul lor, în acelemomente de cumpãnã pentru istoria României. Aceastã recunoºtinþã nua fost doar una moralã, ci s-a exprimat ºi într-o formã materialã(ajutoare, pensii, scutiri de impozite, diverse alte facilitãþi). Criteriile deacordare a titlurilor ºi avantajelor respective s-au dovedit a fi extrem delabile, în posesia certificatelor ajungând multe persoane contestate saucontestabile. Unii revoluþionari au apreciat cã au existat foarte multesituaþii în care, prin manevre oculte, diverse persoane, care nu auparticipat la revoluþie, au primit certificate, beneficiind de avantajenemeritate. Pe de altã parte, cã ar exista revoluþionari autentici, care ºi-au riscat viaþa în decembrie 1989, dar care nu au fost cuprinºi în listelece însoþeau legile respective. Au existat ºi revoluþionari cunoscuþi, cuun rol important în desfãºurarea evenimentelor din acele zile, care audeclarat cã nu acceptã certificate de revoluþionar, sau au renunþat la ele,afirmând cã nu au luptat pentru a obþine avantaje materiale, ci pentru adãrâma un regim opresiv. De la denunþarea unor falºi revoluþionari, s-aajuns la blamarea celor care au fãcut propunerile ºi a celor care ausemnat certificatele respective. Prin escaladarea acestor conflicte s-aajuns ca mai multe asociaþii, reunite în Blocul Naþional alRevoluþionarilor, sã decidã, în aprilie 2006, excluderea lui Ion Iliescudin rândul revoluþionarilor.

Confruntãrile politice, stãrile de tensiune au afectat dezbaterile deidei privind revoluþia din decembrie 1989. Locul unor dezbateriacademice, bazate pe documente, a fost luat de disputele politice prinmass-media, la care au participat, cel mai adesea, persoane cu ideipreconcepute, pe care au cãutat sã le impunã cu orice preþ. Asemeneapersoane s-au erijat în deþinãtori ai adevãrului absolut, pe care trebuiasã ºi-l însuºeascã toþi românii, ºi nu numai ei. Intoleranþa ºiîncrâncenarea au fãcut ca cei mai mulþi istorici de profesie, specialiºtiîn istoria recentã, sã evite participarea la asemenea dispute.

În plan internaþional, s-a evidenþiat un consens ºi anume cã în 1989au avut loc în Europa revoluþii, în urma cãrora au fost înlãturateregimurile comuniste (socialist-totalitare). Aceastã concluzie este re-zultatul analizelor concrete, care au impus reconsiderarea conceptuluide revoluþie. Pânã în 1989 era încetãþenitã concepþia potrivit cãreiarevoluþia este o acþiune bine organizatã ºi condusã, cu un programdinainte stabilit, cu lideri indubitabili; aceºtia preiau puterea printr-o

374

Ioan Scurtu

largã mobilizare a maselor, care se confruntã cu forþele vechiuluiregim, reuºind sã învingã ºi sã impunã un nou curs al istoriei4. Modelulclasic este revoluþia francezã din 1789, dar se apeleazã ºi la exemplulrevoluþiilor englezã, americanã, rusã, cubanezã.

Experienþa anului 1989 a impus revizuirea acestei „scheme“, care s-a dovedit a fi restrictivã ºi neacoperitoare. Atunci a început sã se vor-beascã despre „revoluþia mesei rotunde“ ºi despre „revoluþia de cati-fea“, care se deosebeau substanþial de revoluþia de la 1789. Disputeleteoretice continuã, dar poate definiþia cea mai acceptabilã, elaboratãpânã în prezent, aparþine cercetãtorului Ekkart Zimmermann: „Orevoluþie este o rãsturnare reuºitã a elitei sau a elitelor de la putere decãtre elite noi, care dupã ce au ajuns la putere (prin metode care deobicei se bazeazã într-o mãsurã considerabilã pe folosirea forþei ºimobilizarea maselor) realizeazã o schimbare fundamentalã a structuriisociale ºi prin urmare ºi a structurii de putere“.5

Peter Siani-Davies a publicat o lucrare masivã (de aproape 450 depagini) intitulatã “Revoluþia românã din Decembrie 1989”. Anneli UteGabanyi aprecia cã „în toate þãrile foste comuniste din Europa Centralãºi de Est au avut loc revoluþii autentice (subl. în text), peste tot s-auprodus schimbãri în domeniul structurii elitelor, a vieþii sociale ºi aputerii. Peste tot s-a recurs la mobilizarea, prin diferite metode, amaselor populare, în unele þãri recurgându-se la folosirea, într-o maimicã sau mai mare mãsurã, a forþei“. Autoarea germanã conchidea: „Încontextul acestor revoluþii de tip nou, revoluþia românã este cea care seapropie cel mai mult de modelul revoluþiilor europene clasice, de laglorioasa revoluþie englezã la revoluþia francezã, revoluþia americanã ºipânã la revoluþia rusã a anului 1917“.6

Dincolo de disputele politice ºi ideologice, un fapt este cert: acteleºi evenimentele istorice se definesc prin consecinþele lor. Din acestpunct de vedere, este limpede cã, dupã 1989, România – ca ºi celelaltestate din zona centralã ºi sud-est europenã, foste comuniste (socialist-totalitare) – a cunoscut o evoluþie ireversibilã spre democraþie, econo-mie de piaþã ºi spre structurile euro-atlantice. În fond, acesta este

375


4 J. Dunn, Modern Revolutions: an Introduction to the Analysis of a PoliticalPhenomenon, Cambridge, University Press, 1990

5 Ekkart Zimmermann, Political Violence, Crises and Revolutions. Theories andResearch, Boston, 1993, p. 405, apud Anneli Ute Gabanyi, Revoluþiile europene aleanului 1989. O încercare de analizã tipologicã, în O enigmã care împlineºte ºapteani…, p. 46

6 Aneli Ute Gabanyi, Revoluþiile europene ale anului 1989…, p. 46

rezultatul esenþial al revoluþiei din decembrie 1989 ºi el nu poate ficontestat.

Nu poate fi omis faptul cã în orice revoluþie existã o discrepanþãîntre speranþe ºi realitate, între programul enunþat ºi realitatea concretã.Dupã cum întotdeauna au apãrut „profitorii revoluþiei“, cei care ºi-auînsuºit roadele victoriei, fãrã a fi participat efectiv la obþinerea ei. Aceº-tia au declanºat campania împotriva celor care au impus schimbarearespectivã, chiar cu riscul vieþii. „Revoluþia îºi mãnâncã fiii“ este unvechi adagiu, care s-a regãsit ºi în evoluþiile din România dupã 1989.Întotdeauna au existat deziluzii, speranþe pierdute, sentimentul înfrân-gerii, al riscului inutil, al revoltei împotriva celor care s-au ridicat peumerii (sau chiar pe cadavrele) revoluþionarilor autentici. Toate acesteaau menþinut o stare de tensiune, care în România continuã ºi dupã 20de ani de la revoluþie.

Pentru o evaluare corectã a ceea ce s-a dorit în decembrie 1989 ºi ces-a realizat dupã 20 de ani, se impune o analizã comparativã a preve-derilor documentului programatic al revoluþiei ºi a situaþiei din 2009.

Primul punct al Comunicatului Consiliului Frontului SalvãriiNaþionale din 22 decembrie 1989 preconiza: Abandonarea roluluiconducãtor al unui singur partid. Atunci singurul partid care-ºi asi-gurase rolul conducãtor în ultimii 41 de ani era Partidul Comunist Ro-mân (între 1948-1965 s-a numit Partidul Muncitoresc Român). Iniþialacesta a acþionat în conformitate cu directivele primite de la Moscova,dar din 1962-1964 a adoptat o linie naþionalã, de independenþã.Partidul-stat a exercitat un control sever asupra întregii societãþi, impu-nându-ºi propria linie politicã în toate domeniile: economic, social,politic, cultural etc. În ultimii 8-10 ani, PCR ajunsese într-un blocajtotal, depinzând de hotãrârile ºi mãsurile pe care le lua „culplul pre-zidenþial“ Nicolae Ceauºescu ºi Elena Ceauºescu (cabinetul 1 ºi cabi-netul 2). Ostilitatea lui Ceauºescu faþã de reformele iniþiate de Gorba-ciov, refuzul de a accepta o ameliorare a situaþiei românilor, recurgereala o represiune durã, chiar sângeroasã, împotriva manifestanþilor din16-21 decembrie 1989 au generat un sentiment de revoltã faþã de PCR.În celelalte þãri socialiste, partidele comuniste sau „reformat“, schim-bându-ºi programul, numele ºi liderii politici. În România, PartidulComunist a dispãrut prin implozie. Nu a existat o „echipa a doua“ caresã preia steagul ºi sã se implice în evoluþia spre democraþie a societãþii,prin colaborare cu opoziþia ºi societatea civilã.

376

Ioan Scurtu

Tot de la primul punct se cerea statornicirea unui sistemdemocratic, pluralist de guvernãmânt. Încã din zilele revoluþiei, foºtimilitanþi în P.N.Þ., P.N.L., P.S.D., s-a întrunit, discutând despre reîn-fiinþarea acestor partide. De asemenea, câþiva intelectuali, care cunoº-teau sistemul politic din Occident, au preconizat înfiinþarea unorpartide dupã modelul acestora (Ecologist, Creºtin-Democrat). Auexistat ºi unii cetãþeni ai cãror pãrinþi au activat în unele partide pe caredoreau sã le reînfiinþeze (Democrat-Agrar, Democrat al Muncii,Uniunea Democrat-Creºtinã, Democrat, Progresist, al Poporului etc).De asemenea, au reapãrut partidele minoritãþilor naþionale (UniuneaDemocratã a Maghiarilor din România, Forumul Democrat alGermanilor din România, Uniunea Democratã a Rromilor etc.).

Pluralismul a devenit, dupã 22 decembrie 1989, o realitate, pe carenoua putere politicã a validat-o prin decretul-lege pentru înfiinþareapartidelor politice apãrut la 31 decembrie 1989. În acest decret sepreciza cã nici o îngrãdire pe motive de rasã, naþionalitate, religie, gradde culturã, sex sau convingeri politice nu putea împiedica funcþionareaºi organizarea partidelor politice. Excepþie fãceau cele care ar fipropagat concepþii fasciste, contrare ordinii de stat ºi de drept. Numãrulde membri necesar pentru înregistrarea unui partid politic a fost stabilit,în ziua de 3 ianuarie 1990, la 251. Acest numãr infim de membri apermis o adevãratã inflaþie de partide politice. S-a trecut de la partidulunic, la zeci de partide, cele mai multe fiind opera unor veleitari. Larândul sãu, Frontul Salvãrii Naþionale a decis, la 23 ianuarie 1990, sãse înregistreze ca partid politic. Pânã la 24 ianuarie fuseserã dejaoficializate 18 partide, iar numãrul lor a continuat sã creascã.

Partide cu adevãrat reprezentative erau F.S.N., P.N.Þ.C.D., P.N.L. ºiP.S.D., precum ºi organizaþiile minoritãþilor naþionale. În frunteaacestora se aflau oameni politici precum Ion Iliescu, Corneliu Coposu,Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu, Domökos Geza, care au jucat un rolimportant în istoria post decembristã a României.

La punctul 2 al Comunicatului se prevedea organizarea de alegerilibere în cursul lunii aprilie. Aceastã formulare vãdea dorinþa expo-nenþilor noii puteri de a se pune capãt sistemului electoral bazat pedepunerea unei singure liste, practicat în România din 1952, cu diferitedenumiri (Frontul Democraþiei Populare, Frontul Unitãþii Socialiste,Frontul Democraþiei ºi Unitãþii Socialiste) în care candidaþii erau fixaþide conducerea P.M.R. (P.C.R.), iar cetãþenii nu aveau posibilitatea realãde a alege. Era, în acelaºi timp, ºi dorinþa liderilor Consiliului FSN de

377


a se legitima la putere prin votul cetãþenilor. Luna aprilie s-a dovedit afi prea apropiatã, deoarece trebuiau adoptatã o nouã lege electoralã,stabilite atribuþiile puterilor în stat, inclusiv ale preºedintelui României.Noua lege a fost dezbãtutã de Consiliul Provizoriu de Uniune Naþionalã(constituit la 9 februarie 1990 din 32 pe partide) ºi adoptatã în ziua de14 martie. Alegerile s-au desfãºurat la 20 mai 1990.

Punctul 3 din Comunicatul Consiliului FSN prevedea: Separareaputerilor legislativã, executivã ºi judecãtoreascã în stat. Aceasta eracaracteristica fundamentalã a unui regim democratic ºi viza lichidareasistemului existent pânã atunci, când „forþa politicã conducãtoare“ eraPartidul Comunist, care-ºi impunea voinþa proprie tuturor puterilor dinstat. Din anii ’70, P.C.R. însemna Nicolae Ceauºescu, liderul absolut,care dãdea „indicaþii preþioase“ tuturor. Guvernul, Marea Adunare Na-þionalã, Puterea judecãtoreascã aplicau aceste indicaþii, venite de la„conducerea superioarã“. Cumulând, din martie 1974, funcþia de secre-tar general al P.C.R. cu cea de preºedinte al României, Ceauºescu îºiasigurase ºi baza legalã a unui asemenea mod de conducere, deºi Cons-tituþia (atât cea din 1948, cât ºi cele din 1952, 1965, cu modificãrile din1974) avea la bazã idea cã „Organul suprem al puterii de stat“ înRepublica Popularã (Socialistã) era Marea Adunare Naþionalã, „uniculorgan legiuitor“ din România. În realitate, M.A.N. vota decizile care seluau la Plenarele, Conferinþele ºi Congresele P.C.R. Dupã revoluþia dindecembrie 1989 s-a realizat o anumitã delimitare între cele trei ramuriale puterii. Guvernul exercita puterea executivã, C.P.U.N. a devenit unParlament (provizoriu), iar dupã 20 mai s-a constituit Camera Depu-taþilor ºi Senatul – ca putere legislativã. La rândul lor, organele dejustiþie au fost declarate independente. Principiul separãrii puterilor înstat a fost validat de Constituþia din 1991.

Separarea puterilor în stat nu este rigidã, ci se realizeazã o colabo-rare fireascã între acestea. Spre exemplu, Guvernul are iniþiativã legis-lativã, proiectele de lege sunt adoptate de Parlament, dupã care suntpromulgate de Preºedinte, iar Justiþia aplicã legile în materie. Totuºi,principiul separãrii puterilor în stat a fost adeseori încãlcat, în primulrând prin faptul cã Puterea executivã (Guvernul) a preluat o bunã partedin Puterea legislativã (Parlamentul) prin sistemul Ordonanþelor deurgenþã. S-a ajuns chiar în situaþia ca legi votate de Parlament ºi vali-date de Curtea Constituþionalã sã fie anulate prin Ordonanþe de urgenþãadoptate de Guvern (de exemplu, cea privind salarizarea profesorilor).În al doilea rând, justiþia funcþioneazã cu multe carenþe. Dintr-un exces

378

Ioan Scurtu

de zel s-a legiferat „inamovibilitatea magistraþilor“, deºi aceºtia nudovediserã cã au pregãtirea ºi autoritatea moralã necesare pentru arãspunde numai în faþa „conºtiinþei“ lor. Multe dintre hotãrârile judecã-torilor din România au fost infirmate de CEDO, iar despãgubirile leplãteºte statul român, nu cei care au dat decizii incorecte. Unii dintreaceºtia au fost chiar promovaþi pe linie ierarhicã, cel mai frapant cazfiind cel al lui Daniel Morar, care, dupã o decizie eronatã, infirmatã deCEDO, prin care a pãgubit statul român de o imporantã sumã de bani,a ajuns ºeful Direcþiei Naþionale Anticorupþie. Acesta avea sã se remar-ce prin promovarea „justiþiei la televizor“, ºi este explicabil faptul cãnu a fost condamnat nici unul din cei care au devalizat economia naþio-nalã, au fãcut privatizãri frauduloase, au falimentat bãnci în care cetã-þenii ºi-au depus economiile, au încheiat contracte oneroase pentru sta-tul român. În schimb, a organizat „spectacole televizate“ cu lideri poli-tici din opoziþie chemaþi la DNA. Pe drept cuvânt, în 2009, România acontinuat sã fie monitorizatã de Comisia Europeanã la capitolul justi-þiei. Potrivit declaraþiei agentului guvernamental al României laCEDO, România a plãtit despãgubiri aferente anilor 2007 ºi 2008 învaloare de 16, 5 milioane euro, la care se adaugã 443.000 euro pentruprimul trimestru al anului 2009. Procesele pierdute la CEDO aveaudrept cauzã „haosul legislativ, faptul cã existã legi care se bat cap încap. Din acest motiv apar decizii diferite pentru cazuri similare“. Potri-vit aceluiaºi demnitar, în urmãtoare perioadã România va mai pierde300 noi procese la CEDO, care vor costa bugetul statului câteva zeci demilioane de euro.7

Comunicatul Consiliului F.S.N. prevedea la acelaºi punct alegereatuturor conducãtorilor politici pentru unul sau, cel mult, douã man-date. Nimeni nu poate pretinde puterea pe viaþã. Prevederea rãspundeaunei reale necesitãþi politice ºi morale, deoarece în ultimele patrudecenii ºi jumãtate puterea fusese deþinutã „pe viaþã“ de liderii P.C.R..Mai întâi Gheorghe Gheorghiu-Dej (din 1948 pânã la moartea sa în1965) ºi apoi de Nicolae Ceauºescu (1965-1989). Sistemul alegerilorîntr-un regim totalitar era de fapt o formã fãrã fond, liderul era realesde fiecare datã, deoarece el nu avea contracandidat. Manevrele deculise erau oficializate de congresele P.M.R. (P.C.R.) ºi de MareaAdunare Naþionalã prin „îndelungi aplauze ºi ovaþii“. Schimbarealiderului este o caracteristicã a regimului democratic, care trebuiaaplicat ºi în România dupã decembrie 1989. Prevederea referitoare la

379


7 „România liberã“, din 23 aprilie 2009

interdicþia ca o persoanã sã deþinã puterea pe viaþã s-a realizat, existândo alternanþã la conducerea statului: Ion Iliescu (1990-1996), EmilConstantinescu (1996-2000), Ion Iliescu (2000-2004), Traian Bãsescu(din 2004). Conform ultimei modificãri a Constituþiei (din octombrie2003), mandatul preºedintelui a fost prelungit de la 4 la 5 ani8.

În documentul pe care-l analizãm se preciza: Consiliul FrontuluiSalvãrii Naþionale propune ca þara sã se numeascã pe viitor România.Pentru prima datã numele de România a fost înscris în Constituþia din1866, care la art.1 prevedea: „Principatele Unite Române constituie unsingur stat indivizibil, sub denumirea de România“. Dupã proclamareaRomâniei ca Regat s-a folosit o denumire oarecum ambiguã. De exem-plu, Constituþia din 1923 stabilea la art.1: „Regatul României este unstat naþional unitar ºi indivizibil“, iar art art.2 prevedea: „Teritoriul Ro-mâniei este nealienabil“. Aceeaºi formulare s-a menþinut ºi în Consti-tuþia din 1938. Constituþia din 1948 confirma denumirea de RepublicaPopularã Românã, folositã ºi în Constituþia din 1952. Legea fundamen-talã din 1965 a introdus numele de Republica Socialistã România, careexista ºi în decembrie 1989. Prin formularea din Comunicatul Consi-liului F.S.N. s-a urmãrit eliminarea sintagmei Socialistã, fapt ce sugeracã noua putere nu accepta o denumire propusã ºi susþinutã de NicolaeCeauºescu la Congresul al IX-lea al P.C.R.. Pe de altã parte, se lãsa caleliberã spre o evoluþie care sã nu fie socialistã. În acel decembrie 1989liderii instalaþi la putere în fostele state socialiste nu adoptaserã oatitudine fermã, de rupere cu vechiul regim, ci se menþineau pe linia deglasnosti ºi perestroika. Pe de altã parte, din Comunicatul ConsiliuluiFSN rezultã cã nu se avea în vedere revenirea la instituþia monarhicã,deoarece se preciza cã nimeni nu poate pretinde puterea pe viaþã. Dupãcum se ºtie, regele nu este ales, ci deþine puterea pe viaþã, în baza uneisuccesiuni ereditare. În acel moment, regele (plecat din þarã în ianuarie1948) nu apãrea ca o alternativã la conducerea þãrii, dupã înlãturarea luiCeauºescu. Totuºi, peste câteva luni, chiar unii membri ai C.F.S.N. (deexemplu, Ion Caramitru) aveau sã se declare monarhiºti ºi sã susþinã cã„Monarhia salveazã România“.

Consiliului FSN propunea: Un comitet de redactare a noii Consti-tuþii va începe sã funcþioneze imediat. Adoptarea unei noi legi funda-mentale, care sã asigure statornicirea ºi dezvoltarea unui regim demo-cratic, era o necesitate. La prima ºedinþã a Consiliului F.S.N., desfã-ºuratã în ziua de 27 decembrie 1989, s-a constituit o Comisie Consti-

380

Ioan Scurtu

8 „Monitorul oficial“, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

tuþionalã, Juridicã ºi pentru Drepturile Omului. Dar procesul de elabo-rare a Constituþiei s-a dovedit a fi extrem de complex, fiind nevoie atâtde cunoaºterea realitãþilor în materie din timpul regimului democraticdin România, cât ºi a legilor fundamentale din statele europenedezvoltate. Dupã lungi dezbateri, Constituþia a fost votatã de ambeleCamere ºi adoptatã prin referendum la 8 decembrie 1991.

Punctul 4 prevedea: Restructuarea întregii economii naþionale pebaza criteriilor rentabilitãþii ºi eficienþei. Eliminarea metodelor admi-nistrativ-birocratice de conducere economicã centralizatã ºi promova-rea liberei iniþiative ºi a competenþei în conducerea tututuror sectoa-relor economice. Astfel, se avea în vedere trecerea de la economiasocialistã, planificatã de la nivel central, la economia de piaþã, bazatãpe libera concurenþã. Procesul de restructurare a început în primele lunide dupã revoluþie, printr-o privatizare acceleratã. Ideea aºezãriieconomiei naþionale pe baza criteriilor rentabilitãþii ºi eficienþei arãmas un deziderat. În realitate, dupã numai câteva luni, a urmat odegradare galopantã a acesteia. Primul ministru a declarat cã „statultrebuie sã-ºi ia mâinile de pe economie“. În condiþiile în care aproapeîntreaga economie era de stat, guvernul a lãsat întreprinderile „fãrãstãpân“, astfel cã a apãrut rapid o clasã de profitori, care au furat, audistrus, au înstrãinat avuþia naþionalã. Românii nu puteau participa laprivatizarea întreprinderilor pentru simplul motiv cã nu dispuneau deresursele necesare, astfel cã firme strãine ºi adesea persoane particulare(multe din þãrile arabe) s-au fãcut proprietari în România în schimbulunor sume modice. Dupã 20 de ani de la revoluþie nici mãcar nu s-aîncercat o analizã ºi o evaluare a modului în care s-a fãcut privatizarea,cine au fost cei care au încasat comisioanele ºi au devalizat statulromân, pentru a putea fi traºi la rãspundere. În mod cert s-a realizat oîncrengãturã de interese transpartinice, astfel cã orice încercare deaflare a adevãrului a fost blocatã. Este limpede cã cei care au elaboratComunicatul Consiliului FSN, pe care românii l-au salutat cuentuziasm în acel decembrie 1989, nu ºi-au imaginat cã desfiinþareametodelor administrativ-birocratice, promovarea liberei iniþiative ºi acompetenþei aveau sã fie astfel interpretate, încât sã conducã la unadevãrat dezastru economic. Niciodatã în istoria sa modernã ºicontemporanã România nu a cunoscut o cãdere economicã atât decatastrofalã ºi pe o perioadã atât de lungã de timp. În contextul crizeieconomice mondiale, declanºate în 2008, România a fost nevoitã sãîmprumute 20 de miliarde euro, la presiunile FMI.

381


Punctul 5 al Comunicatului prevedea: Restructurarea agriculturii ºisprijinirea micii proprietãþi þãrãneºti. Restructurarea s-a realizat prinlegea fondului funciar din 1991, care prevedea restituirea pãmântuluicãtre foºtii proprietari. S-a revenit astfel la mica proprietate de dinaintede 1949, România ajungând sã aibã cele mai fãrâmiþate proprietãþiagricole din Europa; evident, cã ºi cea mai micã productivitate la ha dinUniunea Europeanã. Sprijinirea micii proprietãþi a rãmas o literãmoartã. Þarã cu o suprafaþã arabilã de 14 milioane ha, România nu maiproduce tractoare, combine de recoltat cereale ºi nici alte maºini agri-cole, deoarece marile uzine cu acest profil au fost lichidate. Desfiinþateau fost ºi centrele de cercetare în domeniile agriculturii, pomiculturii,viticulturii etc. În 2009, circa 70% din produsele alimentare aflate pepiaþa româneascã sunt de provenienþã strãinã, deºi specialiºtii susþin cã,datoritã fertilitãþii solului ºi suprafeþei sale arabile, agricultura Româ-niei ar putea hrãni nu doar pe cei 21 de milioane de locuitori ai sãi, ci80 de milioane de oameni. Þãranii, care s-au bucurat în decembrie 1989cã vor redeveni proprietari, drept care au lichidat rapid GospodãriileAgricole Colective, au ajuns dupã 2-3 ani într-o situaþie materialãprecarã, neavând cu ce sã-ºi lucreze pãmântul; cei bãtrâni primesc opensie modicã ºi trãiesc la limita supravieþuirii de la un an la altul, iarmulþi dintre cei tineri au luat drumul „bejeniei“, plecând în Spania,Italia ºi în alte state în cãutare de lucru.

Tot la punctul 5 al Comunicatului se cerea oprirea distrugerii sate-lor. Aceastã prevedere era rezultatul campaniei desfãºurate pe planinternaþional, mai ales în Europa ºi SUA, potrivit cãreia regimul Ceau-ºescu acþiona pentru distrugerea satelor din România, cu deosebire acelor locuite de unguri ºi germani. Realitatea a demonstrat cã nu a fostdistrus nici un sat locuit de unguri sau de germani. Au fost afectate doartrei sate de lângã Bucureºti, pentru amenajarea portului Cornetu lacapãtul canalului Argeº-Dunãre aflat în construcþie ºi un altul de lângãSnagov. Înscrierea acestui punct în programul revoluþiei avea menireade a da satifacþie celor care-ºi fãcuserã o „profesie“ din a organizaacþiuni pentru „salvarea“ satelor româneºti.

Articolul 6 se referea la Reorganizarea învãþãmântului românescpotrivit cerinþelor contemporane. Reaºezarea structurilor învãþãmân-tului pe baze democratice ºi umaniste. Era o formulare generalã, princare se viza racordarea învãþãmântului din România la exigenþeleînvãþãmântului modern. Realitatea este cã învãþãmântul românesc eraaºezat „pe baze democratice ºi realiste“. Poate se avea în vedere faptul

382

Ioan Scurtu

cã la unele facultãþi (filosofie, istorie, drept) se mai verificau dosarelecandidaþiulor la admitere, urmãrindu-se sã nu fie înscriºi fiii celor careau suferit condamnãri (mai ales pentru delapidare), de preoþi sau careaveau rude fugite în strãinãtate. Numãrul dosarelor respinse era infimcirca 0,1%). Pe un plan mai larg, în România de pânã în decembrie1989, toþi tinerii aveau acces la învãþãmântul de toate gradele, deoareceacesta era realmente gratuit; elevii din clasele I-XII primeau gratuit dinpartea statului manuale ºcolare, un mare numãr de elevi ºi studenþiprimeau burse, aveau asiguratã hrana la cantine ºi cazarea în cãmine; învacanþe, beneficiau de locuri (gratuite) în tabere de odihnã la munte ºila mare. Învãþãmântul românesc era umanist, deoarece nu promovaviolenþa, ura de rasã, spiritul rãzboinic etc. Poate în Comunicat se aveaîn vedere necesitatea promovãrii drepturilor omului într-o accepþiunemai largã (de cãlãtorie, emigrare, opþiune politicã etc.), precum ºiposibilitatea acordatã cadrelor didactice de a frecventa arhive ºibiblioteci din strãinãtate, de a participa la conferinþe ºtiinþificeinternaþionale, fãrã a avea nevoie de aprobãri „superioare“.

Dupã 20 de ani de la revoluþie învãþãmântul românesc nu este cuadevãrat modern. Mai curând a fost în tot acest interval de timp undomeniu vitregit, subfinanþat, neglijat de guvernanþi. Numãrul de bursepentru elevi ºi studenþi este infim, gratuitãþile de dinainte de 1989 audispãrut, taxele ºcolare constituie un handicap serios, mai ales pentrufiii de þãrani ºi muncitori care doresc sã urmeze învãþãmântul liceal ºisuperior. S-a revenit la situaþia din perioada interbelicã ºi anume castudenþii sã-ºi gãseascã un serviciu pentru a se putea întreþine lafacultate. Dupã 1990 s-au înfiinþat universitãþi ºi chiar licee particularepe bazã de taxe plãtite de cei care le frecventeazã. Creºterea numãruluide studenþi, dorinþa tinerilor de a obþine una sau mai multe diplome nua fost acompaniatã de creºterea calitãþii pregãtirii profesionale.Desfiinþarea examenelor de admitere, reducerea duratei învãþãmântuluiuniversitar la 3 ani (conform „programului de la Bologna“), au avut caefect o degradare a conþinutului acestuia. Doctoratul nu mai reprezintão modalitate de formare a elitelor, ci a devenit al treilea ciclu deînvãþãmânt superior (licenþã-masterat-doctorat). Absolvenþii nu auasigurat un loc de muncã, astfel cã mulþi devin ºomeri.

La acest punct se mai prevedea Eliminarea dogmelor ideologicecare au provocat atâtea daune poporului român ºi promovarea ade-vãratelor valori ale umanitãþii. Încã de la începutul anului 1990,Ministerul Învãþãmântului a eliminat din programele de învãþãmânt

383


disciplinele ideologice (filosofia ºi economia politicã marxistã, socia-lismul „ºtiinþific“). S-a trecut la elaborarea de noi programe ºi manualeºcolare, care nu mai au la bazã o anumitã ideologie, promoveazãpluralitatea opiniilor. Pe de altã parte, în unele manuale „alternative“ deistorie ºi de literaturã românã s-au promovat anumite opþiuni politice,manifestându-se tendinþa ca anumite „dogme ideologice“ sã fieînlocuite cu altele, la fel de nocive. În conformitate cu noua curriculaºcolarã în manualele de istoria literaturii române Mihai Eminescu, IonCreangã, Tudor Arghezi apar ca niºte scriitori oarecare, accentul fiindpus pe opera unor literaþi contemporani apropiaþi din punct de vedereideologic de autorii manualelor respective. Din manualele de istorielipsesc teme importante, precum etnogeneza românilor, iar momenteesenþiale, cum sunt cele privind lupta pentru apãrarea fiinþei naþionalesau miºcãrile sociale sunt minimalizate. În anul 2002 a fost scos dinînvãþãmânt obiectul Istoria Românilor, fiind înlocuit cu o materienumitã Istorie.

O altã formulare din comunicatul Consiliului FSN se referã la:Aºezarea pe baze noi a dezvoltãrii culturii naþionale. Se avea în vedereo culturã eliberatã de controlul politic ºi de cultul personalitãþii.Realitatea celor 20 de ani care s-au scurs de la revoluþie aratã cã„bazele noi“ ale culturii s-au îngustat considerabil. Multe instituþii deculturã au fost lichidate sau au ajuns în paraginã (mai ales cãmineleculturale ºi bibliotecile sãteºti), patrimoniul cultural a fost în bunã partedevalizat (la aceasta contribuind ºi desfiinþarea în 1990 a Legii pentruprotecþia patrimoniului cultural naþional). Finanþarea culturii de labugetul statului a fost mai curând modicã, iar banii alocaþi au fostcheltuiþi adesea pe programe improvizate, conduse de amicii politici aiministrului respectiv. Cele mai multe cinematografe s-au închis,teatrele sunt nevoite sã joace piese de o valoare îndoielnicã, adeseavulgare, pentru a atrage publicul, multe muzee ºi-au închis porþile(Între acestea Muzeul Colecþiilor de Artã ºi Muzeul Ceramicii ºi Sticleidin Bucureºti, Muzeul Þãrii Criºurilor din Oradea).

O impresionantã formulare din Comunicatul Consiliului F.S.N. aveaurmãtorul conþinut: Eliminarea minciunii ºi a imposturii ºi statuareaunor criterii de competenþã ºi justiþie în toate domeniile de activitate.Acest obiectiv a fost promovat încã din zilele revoluþiei, când Acade-mia Românã le-a retras titlul de academician lui Nicolae Ceauºescu ºiElenei Ceauºescu, iar Universitatea din Bucureºti ºi alte instituþii deînvãþãmânt superior au anunþat retragerea titlului de Doctor Honoris

384

Ioan Scurtu

Causa pe care-l acordase secretarului general al P.C.R.. Au fostpublicate documente din care rezulta cã cei doi nu aveau decât patruclase primare; s-a mers chiar mai departe, Nicolae Ceauºescu ºi ElenaCeauºescu fiind prezentaþi ca niºte analfabeþi, care s-au înconjurat de o„clicã“ la fel de precarã din punct de vedere intelectual. În acelaºi timp,s-a declanºat o campanie de demascare unora dintre cei care i-auelogiat pe dictator ºi pe „sinistra“ sa soþie, ºi care dupã decembrie 1989nu s-au înrolat sub faldurile „societãþii civile“. S-a procedat foarteselectiv. Unii vechi activiºti de partid, dar ºi unii mai noi, abia aleºi înC.C. al P.C.R. la Congresul al XIV-lea al P.C.R., care chiar luaserãcuvântul la respectivul forum, elogiindu-l pe „genialul cârmaci“, aufost „ocrotiþi“ ºi chiar susþinuþi de „societatea civilã“, care hotãra cineeste recuperabil ºi cine trebuia sã sufere „moartea civilã“. A apãrutastfel o nouã expresie a imposturii, prin mediatizarea ºi promovareaunor persoane, cel mai adesea fãrã operã; acestea se considerau „elita“societãþii, justiþiarii, care nu îngãduiau replica celor pe care-i acuzau.

Politologul Daniel Barbu scria: „intelectualii rostesc, dupã cãdereacomunismului, acele cuvinte pe care ar fi trebuit sã i le adreseze pe cândse afla în plinã putere. Ei au încercat sã îndeplineascã, într-o societatepotenþial democraticã, funcþia pe care au refuzat, de regulã conºtient, sãºi-o asume într-o societate totalitarã. Ei pot avea dreptate, ºi au avut-o înnumeroase situaþii. Dar aceastã dreptate este construitã pe imposturã ºi,ca atare, lipsitã de orice capacitate de convingere [...] Astãzi, ei serãfuiesc – dupã regula incriminãrii ºi denunþului – cu o putere care numai existã. Cãci intelectualul român nu dezbate, ci combate.“ Acest tipde intelectual nu acceptã dialogul, ci pune sentinþe, numai cã:„Magisteriul moral pe care îl revendicã astãzi intelectualii români este,de aceea, extrem de precar pentru cã el ar fi trebuit asumat cândtotalitarismul era ºi judecãtor ºi executor. Intelectualii români judecã aziîn contumacie ºi, de aceea, magisteriul lor este profund imoral.“9

O campanie intensã s-a desfãºurat ºi împotriva informatorilorsecuritãþii, fiind publicate notele scrise de persoane neagreate de„societatea civilã“. Dar, dupã un deceniu, s-a putut constata cã cei maimulþi informatori ai Securitãþii proveneau chiar din rândul celor maiînverºunaþi adversari ai acestei instituþii. S-a adeverit astfel, zicala:„Hoþul strigã prindeþi hoþul“.

385


9 Daniel Barbu, Republica absentã. Politicã ºi societate în România postcomu-nistã, Bucureºti, Editura Nemira, 1999, pp. 115-106.

Este greu de afirmat, la 20 de ani dupã revoluþie, cã din societatearomâneascã a dispãrut minciuna ºi impostura, cã promovarea s-a fãcutpe criterii de competenþã ºi justiþie. Mai curând s-ar putea aprecia cã oanumitã formã de minciunã ºi imposturã a fost înlocuitã cu o alta,promovatã pe baze financiare ºi politice, prin campanii televizate ºi depresã. În societatea româneascã s-a cultivat o stare de tensiune, depermanentã tulburare a spiritelor, pentru ca anumite persoane sã„pescuiascã în apã tulbure“. Buna intenþie anunþatã în seara zilei de 22decembrie 1989 a rãmas un deziderat, care, foarte probabil, nu va fiatins niciodatã.

Tot atunci se mai cerea Trecerea presei, radioului, televiziunii dinmâinile unei familii despotice în mâinile poporului. Era o formulare„populistã“, dar absolut necesarã în acele împrejurãri. Românii erauagasaþi de folosirea acestora ca mijloace de propagandã a cultuluifamiliei Ceauºescu (de fapt a lui Nicolae ºi Elenei Ceauºescu). Eidoreau o presã liberã, emisiuni de radio ºi TV mai variate, de bunãcalitate, care sã promoveze adevãratele valori, în primul rând culturale.Chiar din ziua de 22 decembrie 1989, radioul, televiziunea, presa s-audeclarat libere ºi independente (unele ziare aveau subtitlul „cotidianabsolut independent“). Este o certitudine cã mass-media a fostdomeniul în care s-a manifestat plenar, de la început, spiritul delibertate. Tot în ziua de 22 decembrie au fost repuse în funcþiuneposturile teritoriale de radio, care au început sã trasmitã reportaje de lafaþa locului, astfel cã populaþia României era informatã cu ceea ce seîntâmpla pe întreg cuprinsul þãrii. „Televiziunea Românã Liberã“ arealizat în acele zile o adevãratã performanþã mondialã, transmiþândrevoluþia în direct, emisiunile sale fiind preluate de zeci de posturi dinîntreaga lume. Încã din dupã amiaza zilei de 22 decembrie 1989 auînceput sã aparã ziare, care informau, dar ºi mobilizau populaþia însprijinul revoluþiei. Este sigur cã presa, radioul ºi televiziunea audevenit libere, nu au mai slujit o „familie despoticã“. Dar, în scurtãvreme, mass-media a devenit principalul vector al confruntãrilorpolitice. Pornind de la ideea cã televiziunea poate fi un mijloc esenþialde manipulare a opiniei publice, forþele politice s-au strãduit sã preiaconducerea postului naþional. Ani în ºir s-a discutat despre structuraconsiliului de administraþie al TVR, ajungându-se la o formulãacceptabilã, ºi anume desemnarea membrilor acestuia de cãtre Preºe-dinþie, Guvern ºi Parlament. În fond, o soluþie politicã, satisfãcãtoarepentru unii, contestatã de alþii. O situaþie similarã s-a înregistrat ºi în

386

Ioan Scurtu

privinþa Societãþii Române de Radio, dar aici „bãtãlia politicã“ a fostde mai micã intensitate ºi mai puþin mediatizatã. Apariþia posturilorparticulare de radio ºi televiziune a diminuat lupta vizând acaparareaposturilor naþionale. În 2009 posturile publice fac faþã cu greu concu-renþei, plasându-se, în privinþa audienþei, în urma unor posturi private.

Treptat, mass-media a încãput pe mâna unor patroni, care, dispu-nând de resurse financiare, au angajat personal cu misiunea de a lepromova interesele. Ziariºtii au continuat sã se declare „independenþi“,dar în realitate ei s-au pus în slujba patronilor, pe care preºedinteleTraian Bãsescu i-a numit „moguli de presã“. Mai ales dupã 2006, mass-media independentã aproape cã a dispãrut, partizanatul politic deve-nind dominant. Cititorii nu gãsesc în ziare discursul unui lider politicsau textul unei legi, ci doar comentarii, uneori foarte departe de conþi-nutul materialului respectiv. Mai mulþi autoproclamaþi reprezentanþi ai„societãþii civile“, dupã ce ani în ºir au dat lecþii de „independenþã ºiobiectivitate“, au trecut „în vãzul lumii“ de partea unor partide, candi-dând în alegeri pe listele acestora sau ocupând posturi guvernamentale.

În aceste condiþii, credibilitatea presei s-a nãruit, iar tirajele auscãzut vertiginos. Soluþia gãsitã de cei mai mulþi patroni nu a fostredresarea manierei de abordare a realitãþii, creºterea profesionalis-mului, ci „tabloidizarea“ presei, punând accentul pe senzaþional ºisubculturã: sex, violuri, limbaj suburban, crime etc.

Cert este cã, la 20 de ani de la revoluþie, presa, radioul ºiteleviziunea nu se gãsesc în „mâinile poporului“ cum se cerea înComunicatul Consiliului F.S.N., ci a unor patroni, care-ºi urmãrescpropriile interese. Din nefericire, „poporul“ nu beneficiazã decât într-omãsurã infimã de emisiuni de culturã ºi ºtiinþã, deoarece aproape toateposturile sunt preocupate de „reting“ ºi pentru aceasta fac concesiigrave. Au fost eliminate emisiuni precum Dosarele istoriei, dar s-auintrodus multe emisiuni de „bârfã“ ºi „can-can“. Departe de a fi unmijloc de educaþie ºi culturã a „poporului“, mass-media au devenit, curare excepþii, principalele promotoare a subculturii în societatearomâneascã. Totuºi, poate fãrã voia patronilor, asemenea ziare ºiposturi TV oferã românilor posibilitatea unor comparaþii peste timp. Uncunoscut istoric, declara într-un interviu publicat în martie 2009:„Spuneþi-mi ºi mie un membru al CPEx cu opt case, aºa cum am vãzutcã au miniºtrii noºtri din declaraþiile de avere? Te ºi întrebi de ce aunevoie de opt case. Uitaþi-vã câte maºini... Cât caz s-a fãcut la noi peseama lui Nicu Ceauºescu, a Zoei Ceauºescu... Uitaþi-vã la odraslele

387


neo-capitaliºtilor! Toate tabloidele acestea care se vând acum ne aratãîn ce lux, în ce desfrâu trãiesc aceste odrasle“.10

Punctul 7 din Comunicatul C.F.S.N. se referã la Respectareadrepturilor ºi libertãþilor minoritãþilor naþionale ºi asigurarea deplineilor egalitãþi în drepturi cu românii. Prevederea în sine este corectã, darea sugereazã cã, pânã la 22 decembrie 1989, minoritãþile naþionale nus-ar fi bucurat de egalitate în drepturi cu românii. Aprecierea venea înîntâmpinarea campaniei pe care mass-media Occidentalã a desfãºurat-o împotriva „regimului Ceauºescu“, acuzat cã promova o politicã ostilãminoritãþilor naþionale, de asimilare forþatã, de supunere a acestora lagrele privaþiuni. În realitate, minoritãþile naþionale „se bucurau deegalitatea în drepturi cu românii“, inclusiv în privinþa frigului din case,a cozilor de la magazinele alimentare ºi a altor privaþiuni. Asemenearestricþii erau impuse tuturor cetãþenilor români, astfel cã ele nu vizauminoritãþile naþionale. Propaganda Occidentalã, dar mai ales ceamaghiarã, scoteau din context aceastã realitate. Chiar ºi unii români dinemigraþie s-au asociat la campania ostilã regimului de la Bucureºti petema persecuþiilor îndreptate împotriva minoritãþilor naþionale.

Revoluþia din decembrie 1989 a însemnat o descãtuºare pentru toþicetãþenii români, indiferent de originea lor etnicã. Au trãit sentimentulbucuriei cã „a cãzut tirania“, au beneficiat, în acel sfârºit de an ºiînceputul lui 1990, de cãldurã, lumina, aprovizionare cu bunurialimentare etc. Mulþi au înfiinþat ziare ºi gazete, au fost prezenþi înemisiunile de radio ºi TV, au iniþiat organizaþii politice ºi culturale aleminoritãþilor naþionale. Deosebit de activã s-a dovedit a fi UDMR, carea cãutat sã prezinte minoritatea maghiarã, în întregul ei, ca o victimã aregimului Ceauºescu. O preocupare de bazã a UDMR a fost aceea de a-i absolvi pe cei care, ocupând posturi de linie de partid ºi de stat în timpullui Ceauºescu (în C.C. al P.C.R., Consiliul de Stat, Guvern, Miliþie,Securitate etc.), purtau ºi ei o rãspundere pentru dezastrul în care fuseseîmpinsã România. Este semnificativ faptul cã, în timp ce activiºtii departid ºi de stat români erau blamaþi, mulþi dintre ei fiind arestaþi, nici unnomenclaturist, miliþian sau securist maghiar nu a fost „demascat“ pentruabuzurile ºi ilegalitãþile comise în timpul regimului totalitar.

Deºi noul regim, democratic, declara cã nu recunoaºte drepturilecolective, ci numai drepturile individuale (în concordanþã cu standar-

388

Ioan Scurtu

10 Acad. Florin Constantiniu, Socialismul mi-a dat mie o casã, neo-capitalismulnu-i dã copilului meu o casã, în „Flacãra lui Adrian Pãunescu“, 27 februarie – 5 martie2009.

dele europene), în realitate a acordat asemenea drepturi. Prin legeaelectoralã din 1990 se stabilea cã organizaþiile reprezentând minoritã-þile naþionale, care nu întrunesc numãrul de voturi necesar pentru aavea un mandat în Camera Deputaþilor, au dreptul la un mandat dedeputat. Astfel s-a ajuns ca o organizaþie a unei minoritãþi care a întru-nit în alegerile din mai 1990 doar 399 de voturi sã aibã reprezentare înCamera Deputaþilor, în timp ce candidaþi etnici români nu au intrat înparlament deºi obþinuserã de zece ori mai multe voturi. Este un fapt, cãîn România minoritãþile naþionale se bucurã de cele mai multe drepturi,comparativ situaþia lor în alte state europene. Liderii acestora s-audeclarat pe deplin mulþumiþi de statutul lor, excepþie fãcând cei aiminoritãþii maghiare, care au agitat în permanenþã ideea cã nu ar aveasuficiente drepturi. Deºi a participat aproape permanent la guvernare,UDMR nu ºi-a asumat nici o clipã rãspunderea pentru dificultãþile princare a trecut România postdecembristã, nu au admis niciun momentideea cã în rândul maghiarilor ar fi ºi politicieni corupþi saudelapidatori ai banului public. În acelaºi timp, UDMR este singuraorganizaþie din România finanþatã de douã ori de la bugetul statului: odatã ca partid politic participant la alegeri, ºi încã o datã ca organizaþieculturalã aparþinând unei minoritãþi naþionale.

Spiritul medieval, promovat la Budapeste, vizând refacereaRegatului din timpul lui ªtefan cel Sfânt, este transpus în România deunii lideri ai UDMR prin solicitarea de a se reveni la vechile structuristatale, de dinaintea formãrii statului naþional, astfel încât Transilvaniasã devinã autonomã, cu perspectiva de a se alipi la Ungaria. În iulie2009, Marko Bela, preºedintele UDMR ºi fost vice prim-ministru alRomâniei, declara: „România trebuie regionalizatã, fostele regiunitrebuie restructurate ºi sã li se dea competenþe teritoriale. Nu estesuficient sã acordãm competenþe mai largi autoritãþilor locale, trebuiefãcutã o nouã regionalizare în care Ardealul sã fie o entitate distinctã,la fel ca ºi celelalte regiuni etnice: Moldova, Muntenia, Dobrogea“11.

Punctul 8 al Comunicatului CFSN prevedea: Organizarea întreguluicomerþ al þãrii pornind de la cerinþele satifacerii cu prioritate a tuturornevoilor cotidiene ale populaþiei României. În acest scop, vom punecapãt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul deproduse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de cãldurãºi luminã ale oamenilor. În primele sãptãmâni de dupã revoluþie

389


11 „Ziua“ din 20 iulie 2009

românii au trãit o nouã realitate ºi anume abundenþa produselor alimen-tare în magazine ºi pieþe, la preþurile existente (modice). Cele mai mul-te asemenea produse erau din import (unele trimise ca ajutoare pentru„înfometatul popor român“). Exportul de bunuri de larg consum a fostoprit, populaþia fiind aprovizionatã cum nu mai fusese din anii ’70.

În scurt timp, guvernul „ºi-a luat mâna“ de pe economia þãrii, carea fost preluatã de grupuri de interese. Acestea au contribuit din plin lafalimentarea economiei naþionale, lãsând fãrã comenzi întreprinderileromâneºti ºi aducând mãrfuri din strãinãtate, iniþial la preþuri mai mici,dar treptat, pe mãsurã ce producþia internã nu mai putea furniza mãrfuripentru piaþã, au instituit un adevãrat monopol. Astfel s-a ajuns ca înmarket-urile din România preþurile la multe produse (mai alesalimentare) sã fie mai mari decât în Franþa sau Germania, unde salariilesunt de 8-10 ori mai mari decât în þara noastrã.

Chiar în ziua de 22 decembrie 1989, cãldura ºi lumina au revenit încasele oamenilor, calvarul ultimilor ierni a dispãrut. Crãciunul ºi AnulNou au fost sãrbãtorite ca în „vremurile de altãdatã“, cu „brad frumos“împodobit cu beculeþe multicolore, cu voioºie în case ºi în inimi. Dupãcâþiva ani populaþia a început sã se confrunte cu o nouã realitate:economia de piaþã. Aprovizionarea a continuat sã fie abundentã, darpreþurile nu mai erau subvenþionate de stat, astfel cã foarte mulþi ro-mâni au ajuns sã se uite cu jind la mãrfurile din magazine. De aseme-nea, lumina, dar mai ales cãldura, au început sã fie furnizate la preþuriinaccesibile pentru mulþi cetãþeni. Guvernele au cãutat sã-i sprijine pecei cu venituri modeste, preluând asupra statului o parte a costurilor.Dar problema nu a putut fi rezolvatã. În multe cazuri, furnizorii deenergie au oprit aprovizionarea datornicilor, iar în altele cetãþenii înºiºis-au debranºat de la centralele termice, astfel cã frigul a revenit în case,ca în vremea lui Ceauºescu.

Este greu de afirmat cã la 20 de ani de la revoluþie, românii o ducmai bine, cã le sunt cu adevãrat satisfãcute „nevoile cotidiene“ înprivinþa consumului de produse agroalimentare, luminã ºi cãldurã. Maicurând situaþia este exact inversã.

Citãm punctul 9 din Comunicatul C.F.S.N.: Întreaga politicãexternã a þãrii sã serveascã promovãrii bunei vecinãtãþi. Acestdeziderat era necesar, deoarece în ultimii ani ai regimului Ceauºescurelaþiile cu vecinii se deterioraserã foarte grav. Cele mai tensionate eraurelaþiile cu Ungaria. Dupã revoluþie, Tratatul de înþelegere, cooperareºi bunã vecinãtate semnat în septembrie 1996, dar mai ales aderarea

390

Ioan Scurtu

ambelor þãri la NATO au dus la calmarea relaþiilor bilaterale. Asperitãþicontinuã sã existe, mai ales ca urmare a declaraþiilor guvernului de laBudapesta privind „autonomia þinutului secuiesc“, nesocotind astfelConstituþia þãrii noastre, care prevede cã „România este stat naþional,suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil“.

Relaþiile cu Iugoslavia erau foarte bune pânã în 1989; dupãrevoluþie, în mai 1996 s-a semnat Tratatul de prietenie, bunã vecinãtateºi cooperare între cele douã þãri. Evenimentele din acea þarã,dezagregarea Iugoslaviei, a pus România în situaþia de a participa laembargoul economic impus acesteia de cãtre SUA ºi UniuneaEuropeanã, de a susþine bombardarea Serbiei de cãtre avioanele NATO(de fapt ale SUA). Dupã proclamarea independenþei statelor carealcãtuiserã Republica Federativã Iugoslavã, România a stabilit relaþiidiplomatice cu fiecare dintre acestea, mai puþin cu Kosovo, pe careguvernul de la Bucureºti nu îl recunoaºte ca stat desprins din Serbia.

Cu Bulgaria au existat relaþii normale, care s-au menþinut ºi dupã1989, cele douã þãri formând un „tandem“, (de fapt „ultimul val“) atâtîn privinþa aderãrii la NATO, cât ºi la Uniunea Europeanã.

Relaþiile României cu Republica Moldova au cunoscut o evoluþiesinuoasã. România a fost prima þarã care i-a recunoscut independenþade stat în chiar ziua proclamãrii acesteia (27 august 1991), a sprijinit-oîn toate împrejurãrile pentru a adera la organismele internaþionale. Deasemenea, guvernul de la Bucureºti a ajutat Chiºinãul pentru a rezolvaunele probleme interne (aprovizionarea cu energie), a acordat mii deburse tinerilor pentru a studia în þara noastrã. În aprilie 2000 a fostparafat Tratatul de parteneriat privilegiat ºi cooperare între Româniaºi Republica Moldova. Dar regimul de la Chiºinãu, aflat sub influenþaKremlinului, a început sã acuze România cã ar urmãri sã-i submineze„statalitatea“, drept care a adoptat o atitudine distantã ºi uneori ostilã,astfel cã, la 20 de ani de la revoluþie, relaþiile României cu RepublicaMoldova sunt mai curând tensionate decât amicale.

Cele mai complicate s-au dovedit a fi relaþiile cu Ucraina, care aadoptat o atitudine de mare putere. Tratatul din iunie 1997 a fostîncheiat în condiþii total dezavantajoase pentru România, care spera cãprin concesii majore fãcute Ucrainei va câºtiga bunãvoinþa SUA ºi vafi invitatã sã adere la NATO, la reuniunea de la Madrid care sedeschidea peste o lunã. Acest obiectiv nu a fost atins, iar relaþiile cuUcraina nu au cunoscut o realã dezvoltare. Prin acel tratat, România arecunoscut apartenenþa la Ucraina a teritoriilor româneºti vizate de

391


pactul Molotov-Ribbentrop ºi de notele ultimative sovietice din 26-28iunie 1940, precum ºi a Insulei ªerpilor. Speranþa cã situaþia românilordin Ucraina se va îmbunãtãþi s-a dovedit iluzorie. Discuþiile bilateraleprivind delimintarea platoului continental al Mãrii Negre nu au datrezultate, astfel cã a trebuit sã se recurgã la arbitrajul Curþii Internaþio-nale de la Haga, care în februarie 2009 a dat o decizie favorabilãRomâniei. Pe de altã parte, Ucraina lucreazã de zor la canalul Bâstroe,neþinând seama de protestele României ºi ale organizaþiilor ecologiste.

În Comunicatul CFSN se preciza cã România va promova o politicãa prieteniei ºi pãcii în lume, integrându-se în procesul de constituire aEuropei unite, casã comunã a tuturor popoarelor continentului. Acestobiectiv a fost urmãrit de toþi preºedinþii ºi de toate guvernele care s-auperindat la cârma României în ultimele douã decenii. Diplomaþia româ-neascã nu a mai avut iniþiative notabile, nu s-a implicat în rezolvareamarilor probleme internaþionale, dar a urmãrit aplicarea principiilorînscrise în Carta ONU. România s-a pronunþat pentru rezolvarea prinmijloace paºnice a conflictelor ivite, a participat la misiunile pentrumenþinerea pãcii în diferite zone, inclusiv în Kosovo. Au fost depuseeforturi considerabile pentru admiterea în NATO, reuºind, cu destulãdificultate, sã obþinã credibilitatea necesarã ºi sã facã parte din cea maiputernicã alianþã politico-militarã din istorie. România a participat cutrupe în Irak ºi Afganistan, a gãzduit, în 2008, reuniunea ºefilor de stateºi guverne din statele care fac parte din NATO. În 2007 þara noastrãface parte din Uniunea Europeanã, o adevãratã „casã comunã“ apopoarelor continentului.

Vom respecta angajamentele internaþionale ale României ºi, înprimul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varºovia se preciza înacelaºi punct 9 al Comunicatului CFSN. Era o declaraþie necesarã,deoarece noul regim trebuia sã fie receptat pe plan internaþional ca fiindunul responsabil, în care se poate avea încredere. Asemenea declaraþiiau fost fãcute de toate guvernele instaurate dupã cãderea regimuluitotalitar. Precizarea referitoare la Tratatul de la Varºovia se înscria înlogica internaþionalã existentã, evoluþia acestuia urmând sã fie decisãde comun acord de toate statele semnatare a actului din 14 mai 1955.

Ultimul punct, cu numãrul 10, din Comunicatul CFSN, sintetizaobiectivele fundamentale ale noii puteri: Promovarea unei politiciinterne ºi externe subordonate nevoilor ºi intereselor dezvoltãrii fiinþeiumane, respectului deplin al drepturilor ºi libertãþilor omului, inclusival dreptului de deplasare liberã. Este greu de precizat dacã acest

392

Ioan Scurtu

deziderat a devenit realitate, dar intenþia în sine a existat. A fostînlãturat un regim dictatorial ºi s-a deschis calea dezvoltãrii libere a„fiinþei umane“, care nu mai era supusã îngrãdirilor ºi vicisitudinilorimpuse de o conducere arogantã ºi dispreþuitoare la adresa individuluiºi a colectivitãþii. Drepturile ºi libertãþile democratice au fost înscrise înConstituþie ºi au devenit o realitate. Fiecare cetãþean beneficiazã de eledin punct de vedere legal. Pe de altã parte este greu de susþinut cã po-litica promovatã dupã 1989 a fost în favoarea tuturor cetãþenilor Româ-niei. Referirea expresã la dreptul de deplasare liberã avea în vederesituaþia concretã de pânã la 22 decembrie 1989, când cetãþenii româninu se puteau deplasa în strãinãtate decât cu aprobarea Securitãþii, nuaveau dreptul sã deþinã valutã, cu care sã se întreþinã în cazul uneicãlãtorii în strãinãtate. Eliberarea unui paºaport era o problemã, multorcetãþeni refuzându-li-se acest document; cei care îl obþineau, nu-lputeau þine acasã, ci trebuia predat la „serviciul de cadre“ de la insti-tuþia unde lucrau ºi îl primeau pe termen limitat, pe durata deplasãrii.

Din 1990 milioane de români ºi-au fãcut paºaport, au putut cãlãtoriliber în strãinãtate, au putut sã obþinã valutã prin casele de schimbvalutar. Dupã aderarea României la Uniunea Europeanã s-au desfiinþatvizele pentru statele membre, fapt ce a facilitat ºi mai mult „deplasarealiberã“. Pe de altã parte, statele occidentale, care au desfãºurat o cam-panie vehementã împotriva lui Ceauºescu în legãturã cu dreptul la libe-rã emigrare, au ridicat, timp de un deceniu ºi jumãtate, mari obstacoleîn calea românilor de a cãlãtori în þãrile lor, temându-se cã aceºtia arrãmâne la ei, muncind „la negru“ sau comiþând diverse ilegalitãþi (fur-turi, violuri, asasinate). ªi în 2009, la 20 ani de la revoluþie, unele þãri,chiar ºi din Uniunea Europeanã, au o atitudine ostilã faþã de emigranþiiromâni (situaþia cea mai frapantã se înregistreazã în Italia).

Este evident cã revoluþia din Decembrie 1989 a marcat o schimbareîn bine a României. Þara s-a integrat în comunitatea europeanã,drepturile ºi libertãþile democratice au devenit o realitate, mass-medias-a diversificat, accesul la internet este o realitate cotidianã.

Pe de altã parte, s-a înregistrat o puternicã stratificare socialã ºieconomicã, a apãrut o clasã de îmbogãþiþi peste noapte (adesea pe cãiilicite) ºi o masã mare de oameni care trãiesc la limita sãrãciei. Este orealitate cã, din punct de vedere material, cei mai mulþi români sunt în2009 mai sãraci comparativ cu anul 1989.

393


Oamenii care au ieºit în stradã în decembrie 1989, ridicându-seîmpotriva dictaturii, punându-ºi în pericol viaþa, nu au fãcut-o pentru cao mânã de indivizi sã jefuiascã avuþia naþionalã, sã-ºi construiascãpalate ºi sã delapideze bugetul statului, ci pentru o viaþã mai bunãpentru toþi. În mod cert, între speranþele acelui decembrie 1989 ºirealitatea anului 2009 existã o discrepanþã uriaºã. Poate cea mai gravãproblemã a ultimelor douã decenii este disoluþia autoritãþii statului,incapacitatea guvernelor de a impune un program de perspectivãprivind evoluþia României, scoaterea ei din marasmul în care se zbateºi înscrierea pe linia unei dezvoltãri durabile.

Privind la scara întregului continent, este cert cã în 2009,comparativ cu 1989 situaþia este complet schimbatã. Nu mai existã„cortina de fier“, încrâncenata luptã politicã ºi competiþie militarã între„Est ºi Vest“, au dispãrut, în bunã parte, barierele în calea circulaþieipersoanelor dintr-o þarã în alta, s-a creat Uniunea Europeanã carepromoveazã un set de valori comune vizând consolidarea democraþiei,armonizarea relaþiilor interstatale ºi în interiorul acestora.

În acelaºi timp, la o analizã mai atentã, se poate lesne observa cãstatele mari, în primul rând Germania ºi Franþa, ºi-au rezervat „partealeului“ în toate structurile Uniunii Europene, chiar dacã în prim planmai apare câte un portughez, olandez, belgian etc. Încercarea de aimpune o Constituþie ºi un guvern european a fost respinsã de cetãþeniiunor þãri, prin referendum. Aceºtia doresc o uniune a naþiunilor(statelor) europene, nu una a cetãþenilor (indivizilor) care sã nu aibã opatrie a lor.

Uniunea Europeanã nu este un „panaceu universal“, nu rezolvã au-tomat relaþiile dintre state ºi dintre indivizi; de aceea, fiecare naþiunetrebuie sã-ºi aducã propria contribuþie la dezbaterea problemelor iviteºi la soluþionarea lor. România este încã un factor pasiv, aºteptând sãprimeascã directive ºi calificative, deºi, prin mãrimea teritoriului ºi apopulaþiei, a resurselor materiale ºi spirituale este îndreptãþitã sã aibã„o voce distinctã“ ºi sã fie respectatã de comunitatea europeanã.Complexul de inferioritate, inoculat românilor timp de decenii, trebuiedepãºit, iar aceasta o poate face numai o clasã politicã veritabilã, cuadevãrat responsabilã.

394

Ioan Scurtu

Aboimov, Ivan Pavlovici 210-211, 219, 229,232, 277-279Adamec, Ladislav 40, 112, 150-152, 170Adenauer, Konrad 156Afganistan, 275, 317, 364, 390Africa 132, 345, 367Agârbiceanu, Ion 301Agrigoroaiei, Ion 54Agricolã, Banca 340Albania 21, 23-27, 30, 32, 40, 88, 261, 310-311, 316Albiºteanu, Silvia 17, 39Alexandrescu, Ion 94, 320Alexandrescu, Sicã 301Alexandria 245, 248, 346Alexandru, Ioan 17Alia, Ramiz 40, 88, 310-311Almaº, Dumitru 301America 90, 99, 132, 162, 342, 367, 340Andreescu, Aurelian 302Andronescu, Coca 301Andropov, Iuri Vladimirovici 33, 35Anghel, Gheorghe 301Antohi, Sorin 70, 290Antonescu, Ion 19, 21-22Antonescu, Mihai 22Antonescu, Petre 302Antoniu, Costache 301Apostoiu, Dumitru 247Apostol, Gheorghe 89-92, 247Arachelian, Vartan 10, 13, 120, 128, 179,212, 214, 229. 245, 281, 336-337 Arbore, Grigore 125Ardeleanu, Tana 281Argentina 50, 90, 341Argetoianu, Constantin 302Arghezi, Tudor 47, 301-302, 382Armanca, Brânduºa 323ARO (Câmpulung) 338Ash, Timothy Garton 20, 121

Asia 48, 189, 367Auneanu, Manole 7Austria 111, 118, 139, 195, 315, 317Avram, Dumitru 38, 226Avram, Mioara 301Axenciuc, Victor 294-295Azerbaijan 83, 359

B

Baba, Corneliu 301Baconsky, A.E. 301Badea, Doina 301Bãdescu, Ilie 336Baiu, Ion 244, 257Baker, James 107, 156, 241Balº 346Balint, Costel 11, 181, 191Balcani 28Balladur, Eduard 210Balotã, Nicolae 129Balticã, Marea 31, 38Banat 130, 175, 214, 220, 329Barbilian, Dan 299Baron, Enrique 249Barbu, Eugen 49, 301, 303Bãcanu, Petre Mihai 128Bãdele, Mihai 192Bãdilescu, Nicolae 186Bãlan, Radu 184, 186, 187Bãlãnuþã, Leopoldina 301Bãnicã, ªtefan 301Bãnuº, Max 125Bãrãgan 69Bãrbulescu, Vasile 132Bãsescu, Traian 333-334, 359, 361, 364, 378,385Bârlãdeanu, Alexandru 11, 89-91, 262Beijing 370

395


INDICI

Belgia 50, 100, 123, 341Belgrad 88, 127, 140, 155, 194, 209, 218,222, 315-316, 366Beliº, Aurel 301Belli, Nicolae 336Berciu, Dumitru 301Berindei, Dan 17Berindei, Mihnea 76, 129Berisha, Sali 311Berlin 88, 111, 113-114, 117-119, 127, 130,135, 165, 306, 315, 369Bernstein, Serge 17Berza, Mihail 301Beschloss, Michael R. 276Basarabia 82, 134-135, 279, 312Betea, Lavinia 11, 14, 44Bicske 175Birnbauer, Jozef 229Bitoleanu, Ion 54Blaga, Lucian 47, 302Blandiana, Ana 70, 128, 233, 258, 262Bobu, Emil 62, 137-138, 187, 207-208, 221,231Boc, Emil 334Bocºani 244Bocu, Sever 302Bodnãraº, Emil 90Bogomolov, Oleg Timofeevici 81, 163Bogza, Geo 70Bondrea, Aurelian 339, 341, 347Bonn 59, 88, 159, 175Boroºoiu, Petre 207-208Bosnia ºi Herþegovina 111, 314-315Boston 373Boteni 271, 280, 282Botez, Mihai 129Botswana 140Braºov 46-48, 71-72, 130, 179, 214, 220,272, 285, 324, 338Brateº Teodor 11, 229, 233, 239, 243, 246-247Brazilia 50, 90Brãila 245, 272, 285Brãtianu, Constantin I.C. 302Brãtianu, Gheorghe I. 302Brediceanu, Tiberiu 301Brejnev, Leonid Ilici 27, 33, 35, 49, 98, 278,293, 305Breton, Jean-Marie de 14, 17Britanie, Marea 6, 30, 36, 50, 57, 85, 118,123, 135, 179, 180, 289, 294, 295, 303, 306,317, 322, 331Brucan, Silviu 10, 72-73, 89, 90-91, 174,

179, 247-248, 256, 259, 262, 319Bruxelles 100, 165, 196, 198, 229Brzezinski, Zbigniew 63, 286, 305, 336Bucureºti 8, 41, 43-44, 48, 54-57, 62, 71-75,78, 80, 92, 101-102, 113, 124, 126-127, 130-133, 135, 167, 174, 191, 195, 200, 208, 210,216-219, 222, 227, 231, 238, 245, 248, 252,266-267, 279, 285, 323, 325-326, 338, 343,345, 359, 362-364, 367, 382, 386, 389Bucur, Ion 127, 209, 219, 232Budapesta 39, 77, 79, 87, 105, 111, 126, 163,174-175, 179, 229, 309, 360, 389Bujor, Rodica 302Buharin, Nikolai 36Buhoci-Ciuceanu Puica 239Bulei, Ion 54, 320Bulgaria 21, 23-24, 26-27, 30, 39, 74, 93, 96,116-119, 130, 140, 154, 164-165, 178, 189,208, 218, 252, 293-297, 305, 310-311, 316-317, 351, 359, 366, 389Burundi 140Bush, George 73, 97-100, 102, 104, 105, 106,107, 137, 138, 156, 147, 148, 150, 151, 159,163, 188, 203, 274, 277, 306, 313, 315, 366Bush, George W. 293Butunoiu, Marius 301Buzatu, Gheorghe 54, 77Buzura, Augustin 57, 69Buzãu 192, 272C

Cairo 370Cajal, Nicolae 301Calboreanu, George 301Calfa, Marian 170Cambridge 121, 373Camilar, Eusebiu 301Campus, Eliza 54, 301Canã, Ionel 128Canada 50Cancicov, Mircea 302Cannes 47Carafoli, Elie 301Caramitru, Ion 233, 258, 262, 267, 319, 355,357, 378Carandino, Nicolae 70Carp, Dan 207Carp, Mircea 129Carrere, d’Encausse, Helene 37Carter, Jimmy 32, 56, 63, 73Cassian, Nina 70, 129, 177Castellan, Georges 17, 75, 80Castex, Michel 322

396

Ioan Scurtu

Cavallioti, 14, 17Cãciulescu, Horia 264Cãlinescu, George, 301Cãlinescu, Matei 129Cãlinescu, Alexandru 177Cãrtãrescu, Mircea 344Câmpeanu, Radu 328, 375Câmpeanu, Romeo 129, 243Câmpina 272Câmpulung 48Cândea, Virgil 94Cârpan, Florentin 202Ceauºescu, Elena 55, 90, 97, 148, 185, 186,187, 192, 193, 203, 216, 220, 221, 223, 228,231, 235, 244, 245, 260, 280, 281, 282, 283,374, 383Ceauºescu, Florea 139Ceauºescu, Ilie 62, 131, 138, 200, 224, 225,230Ceauºescu, Marin 129, 138Ceauºescu, Mihaela 129Ceauºescu, Nicolae 6-10, 12, 14, 21, 28, 32,36, 43, 49, 53, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62,63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74,75, 76, 77, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96,97, 99, 100, 101, 110, 118, 119, 121, 123,125, 128, 130, 132, 138-139, 140, 147, 150,151, 152, 153, 158, 159, 165, 167, 168, , 172,173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 187, 189,190, 191, 192, 194, 195, 199, 200, 204, 205,206, 208, 210, 211, 212, 213, 215, 216, 217,218, 220, 222, 225, 230, 231, 232, 233, 236,243, 246, 247, 249, 257, 262, 280, 282, 283,294, 301,337, 338, 339Ceauºescu, Zoe 282, 288, 301, 385Cehoslovacia 21, 23-24, 26-27, 31, 40, 51,55, 56, 62, 72, 86, 87, 89, 99, 101, 103, 105,111, 112, 115, 116, 125, 127, 138, 140, 141,150, 152, 153, 156, 176, 177, 190, 191, 201,203, 223, 225, 239, 241, 262, 266, 267, 268,274, 275, 291, 293, 297, 305, 307, 325, 354Cehã, Republica 307, 308, 366Cernei, Elena 302Cernenko, Constantin Ustinovici 33Cernovodeanu, Paul 301Cetatea Albã 108Chelcea, Liviu 339Chihaia, Pavel 129China 21, 25, 43, 162, 189, 341Chiper, Ioan 180, 274Chirac, Jacques 276Chirot, Daniel 29Chiº, Ioan 201, 202, 212

Chiºinãu 84, 118, 361, 362Chiþac, Mihai 184, 193Churchill, Winston 30-31Cihodaru, Constantin 301Cihoski, Henry 272Ciobanu, Lina 132Cioculescu, ªerban 301Ciorbea, Victor 332, 345Cipru 292Ciuceanu, Radu 239Ciura, Alexandru 191, 192Clinton, Bill 279, 292, 293, 342Clãtici, Olivia 147Cluj-Napoca 19, 180, 228, 258, 300Coandã, Henri 238Cocârlã, Trandafir 182Codrescu, Costache 15, 21Cofariu, Mihãilã 324-325Cojocaru, Gheorghe 78, 160, 162, 166, 253Columbeanu, Mihnea 17Comarnescu, Petru 301COMTIM 340Condurachi, Emil 301Constantin, George 301Constantin, Ilie 125Constantin, Ion 160Constantin, Petre 213Constantinescu, Emil 328, 332, 349, 363-364,378Constantinescu, N.N. 301Constantinescu, Tancred 272Constantiniu, Florin 16, 79, 163Coposu, Corneliu 70, 291, 332, 371Coreea, de Nord 30, 175, 222Cornea, Doina 64, 123, 163, 168, 232, 250Corneanu, Nicolae 70Costinaº, Iosif 256, 258Cotescu, Octavian 301Courriol, Jean-Louis 290-291Courtney, Bruce J. 78Cozorici, Gheorghe 301Cracovia 41, 98Craiova 21, 46, 50, 306Creangã, Mihai 123Crimeea 126, 127, 277Cristinoiu, Ion 301Cristoiu, Ion 15, 18, 20Croaþia 88, 107, 278, 279Cuba 25, 30, 148, 175, 291Cumpãnã, Constantin 342Cunescu, Sergiu 344Curticeanu, Silviu 204, 207

397


D

Dacian, Ion 301Daicoviciu, Constantin 301Daicoviciu, Hadrian 301Dalmaþia 314Damian, Ascanio 301Dãscãlescu, Constantin 80, 138, 166, 186-187, 201, 206-208, 213, 226, 238Dâmboviþa 237, 268, 274Davies, Norman 84Dayton 316Decean, Mihail 301Deletant, Denis 163, 228, 250, 256Delors, Jacques 249Demirel, Suleyman 50Danemarca 93, 322Deºliu, Dan 69, 123, 232Diaconescu, Ion 70, 178Diaconu, ªtefan 18Dincã, Dumitru 200Dincã, Ion 64, 132, 154Dinescu, Mircea 69, 123, 213, 218, 232Dinu, ªtefan 13, 17, 20, 79, 92, 93, 120, 121,126, 163, 220, 254, 258Djilas, Milovan 312Dobre, Constantin 63, 64Dobrinescu, Valeriu Florin 301Dobrogea 130, 387Dogaru, Maria 301Doicescu, Octav 301Doinaº, ªtefan Augustin 70, 301Domenico, Viorel 10, 17Domokos, Geza 232Drãghici, Alexandru 225Drãgoi, Sabin 301Dragomir, Silviu 272Drãguþ, Vasile 93Dresda 114, 169Dressler, Milan 281Dubcek, Alexander 51-52, 121-122, 150, 152,293, 307Duma, Aurel 181Dumas, Rolland 145, 146, 183, 240, 295Dumitrescu, Constantin, Cico 239, 262Dumitrescu, Gheorghe 301Dumitrescu-Buºulenga, Zoe 301Dunãrea 69, 70, 120Dunn, J. 373Duþu, Alesandru 16, 192, 225, 264, 272, 286,301

E

Eagleburger, Lawrence 106, 146Eftimiu, Victor 301Egipt 49-50, 341Electromagnetica 338Elian, Alexandru 301Elisabeta, Reginã 50Elþîn (Yeltsin), Boris 82, 104, 106, 157, 277,278, 313Elveþia 120, 245, 268Eminescu, Mihai 272Enache, Ion 245Enigãrescu, Octav 301Ecuator 140Estonia 312, 317, 366-367Etiopia 140Europa 16-18, 21, 31, 34, 41, 44, 52, 63, 64-65, 68, 69, 72, 73, 75, 77, 81, 84, 85, 87, 89,92, 94, 95, 96, 97, 98, 103, 105, 106, 115,119, 121, 123, 124, 125, 129, 130, 134, 138,156, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152,153, 155, 158, 160, 162, 163, 165, 168, 180,183, 184, 185, 187, 193, 205, 213, 227, 232,249, 252, 254, 259, 262, 263, 264, 265, 266,267, 274, 277, 278, 282, 288, 290, 291, 292,295, 298, 340-341, 353, 361-363, 368, 372,374-375, 382Europa, Centralã 39, 300Europa, Centralã ºi de Sud 15, 21, 22, 33,162Europa, Centralã ºi de Est 22Europa, Centralã ºi de Sud-Est 33, 161, 262Europa, de Est 16, 41, 85, 106, 138, 145,146, 147, 149, 150, 151, 162, 183, 259, 295,299, 300Europa, de Vest 149Europa, Occidentalã 338Eustaþiu, Cornel 195

F

Fãtu, Mihai 26, 77Fazekas, Janos 69, 132, 213Filipescu, Militiade 123, 301Florea, Any 77Florea, Virgil 77Florescu, Arta 301Florescu, Mugurel 244, 245, 272Ford, Gerald 50, 65, 72, 73, 314Fortuna, Lorin 12, 17, 186, 195, 196, 198,237, 250, 252, 253

398

Ioan Scurtu

F.M.I. 340Fota, Dionysius 338Franþa 8, 34, 41, 46, 51, 50, 65, 76, 85, 87,115, 120, 121, 125, 128, 156, 147, 148, 155,168, 183, 194, 238, 240, 242, 260, 263, 264,267, 272, 274, 281, 293, 295, 298Franco Bahomonde, Francisco 23Franz, Jonas 50Fulbright 260Fulton 35Funderburk, David Britton 72, 80

G

Gabanyi, Anneli Ute 16, 247, 257, 298, 301Gabrielescu, Valentin 7Gaillard, Jean-Michel 22, 162Gandhi, Indira 49Gaulle, Charles de 53, 156, 232, 313Germania, Republica Democratã. 25, 45, 88,108, 109, 110, 111, 112, 115, 134, 139, 140,156, 145, 147, 152, 155, 156, 274Germania, Republica FederalãGeneva 92, 93Genscher, Hans Dietrich 156, 145, 155, 277,278Georgescu, George 301Georgia 41, 83, 277Gerlach, Manfred 155Germania 8, 23, 27, 28, 35, 36, 38, 40, 45, 46, 51, 53, 54, 60, 64, 74, 84, 87,88, 108, 109, 110, 111, 113, 114, 115, 130,156, 145, 146, 147, 149, 152, 155, 156, 161,162, 176, 203, 223, 260, 262, 264, 266, 267,269, 270, 274, 275, 276, 278, 279, 281, 298,337Gheorghiu, Mihnea 123Gheorghiu-Dej, Gheorghe 46, 48, 49, 50, 58,61, 74Gherasim, Gheorghe 233Gheza, Vida 301Gigea, Petre 183, 201Gigurtu, Ion 272Gino, Rado 251Giugaru, Alexandru 301Giurescu, Constantin C. 17, 79, 81, 92, 93,161, 258, 272, 301Giurescu, Dinu 17, 79, 80, 92, 93, 161, 259,341Giurgiu 346Goga, Octavian 50Goma, Paul 51, 60, 129, 144

Gorbaciov, Mihail Sergheevici 5, 11, 31, 32,39, 40, 41, 42, 44, 45, 66, 67, 68, 72, 77, 78,81, 82, 83, 85, 87, 88, 89, 90, 96, 97, 98, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 110,111, 113, 114, 115, 121, 137, 138, 141, 142,156, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152,153, 154, 155, 157, 159, 162, 164, 165, 188,194, 202, 203, 211, 232, 236, 239, 243, 262,275, 276, 277, 278, 299, 306, 307, 208Gorbaciova, Raissa 42Greciko, A.A. 43Gorki, Maxim 46Gorrin, Yosef 76Grecia 34, 268Green, Allan 151Grigoriu, George 301Grigoriu, Lander 19Grossu, Simion 115Gruºko, Viktor 120Grozuþã, Alexandru 301Gurbunov, A. 171Guºã, ªtefan 12, 131, 184, 191, 199, 202,236, 238, 242, 247-248, 262, 273, 274Guºã-Drãgan, Daniela Veronica de 20Gysi, Gregor 155Gyula, Horn 92, 151, 157, 184

H

Hadârcã, Ion 203Harrington, Joseph 78Havana 202Havel, Vaclav 117, 118, 138, 139, 156, 261,274, 275, 298Haga 280Helsinki 37, 89, 93, 120, 140, 155, 182, 183,184, 292Hitler, Adolf 23, 34, 235, 275Hlihor, Constantin 77, 299Hogaº, Calistrat 19, 79Honecker, Erich 45, 87, 88, 110, 113, 114,152, 153, 154Horthy, Miklos 75Horvath, A. 162Hotin 105Hoxha (Hodja), Enver 35, 45, 320Hruºciov, Nichita Sergheevici 31, 115, 261,262Hulubei, Horia 270Hurezeanu, Emil 125

399


I

Iacob, Caius 270Iaºi 19, 21, 22, 24, 36, 38, 46, 50, 54, 78, 79,80, 126, 150, 159, 160, 161, 162, 163, 166,218, 270Ierunca, Virgil 125Iliescu, Constantin 270Iliescu, Ion 12, 15, 19, 57, 64, 68. 69, 79,124, 168, 187, 218, 219, 220, 223, 224, 225,226, 230, 232, 233, 237, 239, 243, 250, 255,301, 282, 286, 295, 297Iliu, Victor 301IMGB 338India 53, 150Indiana 24Indonezia 50Indra, Alois, 141Intreprinderea Metalurgicã Românã pentruAeronauticã 338Ionescu, Gelu 125, 213, 221, 233, 301Ionescu, Victor 221Ionescu, Theodor V. 270Ionescu, Tudor V. 270Ioniþã, Gheorghe 64Iordache, Claudiu 10, 18, 181, 193, 201-202,212, 271, 371169, 179, 186, 187, 196, 237, 250, 296Iordan, Iorgu 301Iorga, Nicolae 15Iorgulescu, Mircea 125Iosif, Dan 132, 200, 205, 212, 257, 258, 272Iovicic, Grigore 122Iran 53, 60, 178, 187, 222, 259Irak 317Irimescu, Ion 301Isaac, Jeffrey C. 24Iser, Iosif 301Ismail 105Israel 53, 54, 73, 74, 80, 140, 317Italia 23, 34, 46, 51, 54, 98, 121, 149, 264,276, 278, CehoslovaciaIugoslavia 25, 27, 28, 30, 31, 32, 34, 45, 53,86, 88, 94, 103, 107, 111, 115, 122, 134, 143,156, 156, 157, 194, 201, 210, 239, 266, 267,268, 274, 278, 279, 280, 299, 317Ivan, ªtefan 191, 195, 237Ivanovici, Constantin Bebe 213

J

Jakes, Milos 112, 116, 117, 118, 138, 139Jalea, Ion 301Japonia 36, 38, 53, 150, 270Jaruzelski, Wojciech 43, 54, 84, 85, 97, 98, 99, 152, 319, 321Jebeleanu, Eugen 69, 191Jelev, Jeliu 113, 275Jena 111Jilava 205, 296Jinga, Ion 300Jiu, Valea 63Jivkov, Todor 44, 113, 114, 115, 116, 125, 319, 321Jonas, Franz 53Juan Carlos I 53, 315

K

Kadar, Janos 44Kaminski, B. 161Karabakh 83Karpati, Ferenc 184K.G.B. 15, 40, 117, 241, 260, 282Kiev 155, 177Király, Károly 69Kiriþescu, Costin C. 301Kissinger, Henry 77, 78, 277, 299Kiszczak, Czeslaw 98Kohl, Helmut 87, 108, 110, 111, 114, 156,145, 146, 156, 159, 160, 162, 274Kosovo 45, 88, 107, 279, 292Kostunica Vojislav 280, 341Kremlin 39, 40, 44, 46, 53, 55, 56, 66, 68,72, 79, 80, 82, 83, 97, 99, 101, 104, 106, 110,113, 130, 149, 152, 180, 260, 277Krenz, Egon 113, 114, 143, 152, 155Kwaerer 338

L

Labiº, Nicolae 301Lache, ªtefan 300Lãncrãnjan, Ion 57, 69Lari, Leonida 114Latvia 84, 104, 158, 276, 292, 293Lãzãrescu, Dan Amedeo 70Lãzãrescu, Cezar 301Leich, Werner 113Leipzig 108, 111, 152

400

Ioan Scurtu

Lenin, Vladimir Ilici Ulianov 82, 153, 170,365Leningrad 153Lepãdatu, Alexandru 272Levesque, J. 162, 258Liban 140Lituania 34, 104, 276, 292, 293Londra 21, 53, 80, 125, 160, 162, 163, 202,279, 295Lonenc, Alois 116Lovinescu, Monica 125Lovinescu, Horia 301Luca, Nicolae 18Lucescu, Constantin 244, 257Lucinschi, Petru 115Lugoj 180Lukanov, Andrei 275Lungu, Corneliu Mihail 17Lup, Ioan 70Lupaº Ioan 272Lupeni 63, 71Lupoi, Mihai 224, 237, 238Lupu, Corneliu 166Lupu, Nicolae Gh. 270Luxemburg 292Lyon 308

M

Maastricht 317, 366Macedonia 314Maciu, Vasile 272Macovei, Gheorghe 301Madrid 292, 293Mãgureanu, Virgil 15, 64, 228, 244,337Maicu, Horia 301Maiorescu, Titu 50Maizière, Lothar 274Major, John 277Malta 137, 145, 146, 149, 151, 152, 188, 292,323Maluþan, Vasile 222Mamina, Ion 301, 299Manciu, Mircea 17Marea Britanie 8, 34, 35, 41, 53, 85, 115,120, 125, 128, 130, 147, 155, 168, 169, 180,242, 260, 263, 264, 272, 274, 281, 293, 298Mãnescu, Corneliu 12, 19, 44, 53, 89, 90,132, 174, 175, 187, 204, 212, 217, 233Mãnescu, Manea 178, 211Maniu, Iuliu 272Manoilescu, Mihail 272

Manole, Gheorghe 295Manolescu-Strunga, Ion 272Marchiº, Iustin 70Marcou, Lilly 11, 19Marcu, Duiliu 20, 192, 301, 272Marcu, Ion 195Marinescu, George 301Marinescu, Ion 301Maroc 140Marþian, Dan 70, 233, 295Marton, Florin 195Marx, Karl 28, 29, 30, 31, 33, 102Matei, Ilie 125, 178, 132Matlock, Jack Foust Junior 165, 241Maurer, Ion Gheorghe 48, 58, 90Maurice 134Mazilu, Dumitru 12, 17, 19, 29, 93, 123, 161,224, 225, 229, 232, 247, 256Mazowiecki, Tadeusz 98, 99, 100, 101, 102,105, 146, 152Mediterana, Marea 34, 35, 137Medvedev, Vadim Andreevici 142Meir, Golda 53Melian, Alexandru 128, 247Menuhin, Yehudi 77Mexic 53, 140Micescu, Istrate 302Michigan 20Michnik, Adam 43, 78Mihai I 240Mihailovici 104, 105, 129, 130, 172, 276Mihalache, Ion 272Mihãilescu, Vintilã 301, 272Mihãilescu-Brãila, ªtefan 301Mijlociu, Orientul 340Milcu, ªtefan 27Milea, Vasile 135, 172, 173, 204, 209, 215,217, 245Milin, Miodrag 10, 15, 18, 195, 250, 252Militaru, Nicolae 64, 217, 220, 221, 224, 225Miloºevici, Slobodan 45, 88, 143, 279, 280Milza, Pierre 22, 78Mioc, Marius 15, 258Mironov, Alexandru 233Missouri 35Mitterrand, Francois 85, 98, 156, 155, 159,240, 277Mladenov, Petar 113, 114, 116, 152, 153,154, 155Mlynar, Zdenek 116, 117Mock, Alois 182Modrow, Hans 114, 152, 155, 156Moisil, Grigore C. 270

401


Moisuc, Viorica 58Moldova 41, 84, 94, 126, 158, 202, 277Moldovean 41, 81, 105, 115Molotov, Vyacheslav Monac, Constantin 9, 16, 163, 165, 166, 251,252, 253, 254, 255Mondialã, Banca 340Mongolia 291Montanu, Mihai 219, 229, 233Morar, Petriºor 237Moraru, Camelia 17, 237Moscova 11, 25, 26, 34, 35, 46, 48, 49, 68, 72, 83, 97, 108, 114, 115, 122, 126, 138, 141, 143, 145, 146, 152, 155, 157, 165, 166, 177, 181, 195, 210, 212,239, 241, 242, 247, 260, 277, 295Mugur, Vlad 301Munteanu, Aurel Dragoº 232Munteanu, Mihaela 237Munteanu, Mircea 233Munteanu, Neculai-Constantin 125Muntenegru 45, 278, 279, 280, 314Muntenia 126Mureºanu, Andrei 169Mureºean, Mircea 192Mussolini, Benito 23, 25

N

Nagorno Karabah 83Nagy, Imre 45, 86, 87, 103, 151, 312NATO 104, 148, 149, 292, 293, 294Neacºa, Vasile 295Neacºu, Gheorghe 17Neagoe, Stelian 79, 332Neagrã, Marea 47, 51, 70, 222Nedelcovici, Bujor 70, 129Negoiþescu, Ion 125Negru Vodã 228Nemoianu, Virgil 125Neniþescu, Constantin D. 301Nestor, Ion 301Neva 274New York 63, 92, 163, 165Nicaragua 140Nicolae, Constantin 91Nicolae, Radu 64Nicolaescu, Sergiu 7, 12, 155, 219, 224, 232,251, 252, 254, 256, 257Nicolau, ªtefan S. 270Nicolescu, Miron 270

Nicolski, Alexandru 50Niculescu, Adrian 121, 125, 132, 175, 208Niculescu-Mizil, Paul 175, 207Nisipeanu, Vlãduþ 64, 79Nistor, Ioan 245Nixon, Richard 53, 65, 72, 314Noriega, Manuel 242Norvegia 53, 92, 268, 269Nuþã, Constantin 172Nyers, Reszš 44, 87, 108, 110, 152, 153

O

Oancea, Constantin 99Oder 103, 114Ohio 279Olanda 76, 281Olaru, Stejerel 79Olt 196Olteanu, Constantin 17, 78, 132, 154, 165Oltenia 126Onicescu, Octav 270Oprea, Gheorghe 175Oprea, Marius 79, 163Oprea, Sorin 195Oprescu, George 301Oradea 193, 228Orientul Mijlociu 128Orãscu, ªerban 125Orban, Traian 252Orban, Victor 86Oºca, Alexandru 16, 18Oþetea, Andrei 301Otopeni 50, 76, 238

P

Pacepa, Ion Mihai 59, 60, 68, 69, 79, 80, 282Pahlavi Aryamehr, Reza 53Palach, Jan 87Palade, George Emil 125Paleologu, Alexandru 290Paler, Octavian 69Panaitescu, p.P. 301, 272Panama 140, 203, 242, 281Papa, Ioan Paul 41Papu, Edgar 301Paraschiv, Vasile 123Paraschivescu, Radu 77Parhon, Constantin I 270Paris 21, 62, 74, 79, 81, 85, 130, 162, 181,

402

Ioan Scurtu

201, 202, 240, 258, 279, 296, 299Pãtrãºcanu, Lucreþiu 50Pârcãlãbescu, Gheorghe 224Pârvulescu, Constantin 89, 90, 282Pascu, ªtefan 301Pasti, Vladimir 300Patrichi, Gina 301Pãun, Galaiciu Em. 162Pãnescu, Adrian 69Pelivan, Ion 272Pellea, Amzy 301Perpessicius 301Petcu, Ion 161Petrescu, Barbu 195, 199Petrescu, Gicã 301Petrescu, Nicolae 132Petric, Aron 164Petre, Petriºor 192, 237Petrovici, Ioan 272Petruþ, Emanuel 301Pilsudski, Josef 157Pippidi, Andrei 93Pippidi, Dionisie M. 93, 301Pirotici, Sime 299Piru, Alexandru 301Piteºti 308Pitulescu, Ion 254Platon, Gheorghe 57, 301Ploieºti 52Polonia 8, 25, 27, 28, 30, 32, 35, 43, 53, 54,74, 84, 85, 86, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103,104, 105, 106, 111, 112, 114, 115, 134, 139,142, 145, 146, 152, 157, 160, 176, 180, 182,191, 195, 239, 262, 263, 264, 266, 267, 268,275, 288, 291, 292, 299, 317Pontbriandt, Radu 18, 77, 78Pop, Adrian 93, 299Pop, Traian 121, 150Popa, Constantin 17Popa, Gicã 244, 247Popa, Marcel 17Popa, Mircea 301Popa, Radu 93Popescu, Dumitru 13, 132, 161, 164, 173,175, 213, 225, 251Popescu, Petre 221Popescu, Viorel 221, 223Popescu-Gopo, Ion 51, 301Portocalã, Radu 14, 15, 272Portugalia 53, 92Postdam 35, 111, 156Postelnicu, Tudor 64, 132, 173, 204, 207Poszgay, Imre 44, 86, 87

Potârcã, Virgil 272Praga 56, 87, 105, 108, 110, 116, 117, 138,140, 163, 190, 200, 202, 262, 274Preda, Dumitru 9Preda, Marin 50, 301Princeton 161Prodan, David 301Prut 162, 253Puia, I. 299Puºcaº, Vasile 300

R

Rãceanu, Grigore 89Rãceanu, Mircea 79Radu, Constantin 132Radu, Ioana 301Radu, Marin 182Radu, Nicolae 295, 299Rãdulescu, Carmen 17Rãdulescu, Dem 301Rãdulescu, Gheorghe 132, 174, 207, 213Raicu, Lucian 125Rakowski, Mieczyslaw 44, 85, 98Rãºcanu, Ion 272Rasputin, Valentin Grigorievici 82Rateº, Nestor 14Raþiu, Gheorghe 166Raþiu, Ion 125, 285, 286Rãþoaia 222Rauþchi, Constantin 301Rãzdolescu, Delia 163Reagan, Ronald 37, 38, 72Rebreanu, Liviu 51, 308Regatul Unit al Sârbilor, Croaþilor ºiSlovenilor 278Republica 338Ressu, Camil 301Reºiþa 238Reszo, Nyers 45, 87, 110, 153Retegan, Mihai 79Ribbentrop, Joachim 104, 105, 129, 130, 276Ribniþa 158Ricci, Tiberiu 301Ripan, Raluca 301Rocard, Michel 194Roman, Petre 12, 19, 69, 205, 224, 225, 233,243, 247, 256, 257, 258, 284, 337, 339Roosevelt, F.D. 34Rosen, Moses 72Rosetti, Alexandru 301Roºianu, Cornelius 221

403


Rothschild, Joseph 22România 5, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 16, 19, 20,21, 23, 25, 27, 28, 29, 31, 32, 34, 46, 47, 48,49, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 62,63, 64, 66, 67, 68, 69, 70, 72, 73, 74, 75, 76,77, 78, 79, 80, 81, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93,94, 95, 99, 100, 101, 102, 103, 118, 119, 120,121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 130,131, 132, 134, 135, 136, 137, 146, 148, 150,151, 153, 154, 158, 159, 161, 163, 164, 164,180, 181, 182, 183, 184, 185, 187, 188, 189,190, 191, 193, 194, 195, 197, 199, 200, 201,202, 203, 204, 205, 209, 210, 211, 212, 214,215, 216, 219, 221, 223, 226, 227, 229, 230,231, 232, 233, 235, 236, 237, 238, 239, 240,241, 242, 243, 245, 246, 247, 248, 249, 250,252, 254, 255, 256, 257, 259, 260, 261, 262,263, 264, 265, 266, 268, 270, 301, 272, 277,280, 281, 282, 283, 284, 285, 286, 287, 288,289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 298,299, 301, 338, 339, 340, 341Rowley, Anthony 22, 162Rus, Iosif 211, 212Rusia 8, 32, 34, 35, 40, 82, 83, 238, 240, 253,277, 278, 293, 298Rusu, Marcela 301Ryzhkov, Nikolai Ivanovich 146, 153, 157,158, 240, 241

S

Sacerdoþeanu, Aurelian 301Sadat Anwar 53Sadoveanu, Mihail 301Sadovski, Mihaela 78Sakharov, Andrei Dmitrievici 41, 77, 82Samsonovici, Nicolae 301Sava, Constantin 9, 16, 163, 165, 166, 251,252, 253, 254, 255Sava, I.N. 300Savaliuc, Rãzvan 257Savu, Ion 192, 195, 252Sãbãila, Adela 192Sãndulescu, ªerban 126Sãraru, Dinu 13, 20, 219Sârbu, Adrian 233Sãsãran, Gruia 191Schmidt, Helmut 53Scurtu, Georgiana-Margareta 15, 249, 356Scurtu, Ioan 15-16, 24, 41, 51, 54, 91, 97,101, 104, 149, 155, 216, 235, 249, 256, 261,284, 292, 304-305, 320, 323, 333, 352, 359

Scurtu, Ioan Alexandru 17Scurtu, Paula 17Selys, Gerard 18, 252, 281Semãnãtoarea 338Serbia 45, 88, 201, 278, 279, 280, 314Shafir, Michael 122Shakespeare, William 128Siani-Davis, Peter 16, 161, 255, 284, 298,300Sibiu 20, 166, 180, 238, 248Sik, Ota 141Simion Auricã 26, 115, 301Singer, Alexandru 19Slovacia 275, 289, 292Slovenia 88, 107, 278, 279, 292, 293Smidt, Martin 117Snagov 120, 222Snegur, Mircea 105, 158Socaciu, Virgil 192Sofia 181, 202, 205, 260, 294Sorescu Corneliu 244Sorescu, Marin 50, 69, 301Soulet, Jean Francois 22, 78, 80, 160Spacu, Gheorghe 301Spania 23, 34, 53, 268, 341Spãtaru, Dan 301Spiess, Ludovic 301Spiridon, Cassian Maria 166Spiroiu, Nicolae 17, 126, 127S.R.I. 337Stalin, Iosif Visarionovici 34, 35, 40, 41, 127,235, 261, 276, 277Stan, Alina 3, 17Stan, Apostol 54Staniºev, Dimiter 143Statele Unite 8, 9, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 41,44, 46, 51, 53, 54, 60, 65, 66, 72, 73, 74, 86,92, 97, 98, 102, 106, 107, 11, 112, 115, 120,125, 128, 130, 140, 137, 138, 145, 146, 147,148, 149, 150, 151, 152, 272, 274, 281Stãnciulescu, Alexandru 18Stãnculescu, Victor Atanasie 11-12, 184, 226,262Stãnescu, Nichita 15, 50, 301, 301Stãnescu-Stanciu, Teodora 15, 300Stoenescu, Alex Mihai 14, 164, 256, 14, 163,255Stoian, Ion 99, 127, 177, 191Stoian, Vasile 26Stoica, Chivu 61Stoica, Stan 300Stolojan, Sanda 74Stoph, Wili 114, 152

404

Ioan Scurtu

Strougal, Lubomir 45Sturdza-Bulandra, Lucia 301Süto, Andras 151Suharto 53Suedia 53S.U.A. 338, 339Szakolcza, A. 162Szas, Iosif 132Szoboszlo, Herjdu 158Szöros, Mateyas 86, 106

ª

ªahighian, Ion 301ªerban, Radu 301ªevardnadze, Eduard 11, 42, 43, 78, 83, 106,107, 137, 156, 160, 162, 191, 195, 210, 242,257, 258ªperlea, Florin 164ªoloc, Paul 209ªtefancu, Mircea 34ªtefãnescu, Sabba S. 301ªtefoi, Elena 258ªtirbescu, Ilie 255ªulþ, George 38

T

Talbott, Strobe 257Tallin, 83Tãmaº, Sergiu 78Tãnasã, Jan 244Tãnase, Maria 301Tãnase, Stelian 14, 39, 104, 286Târgoviºte 7, 244-245, 280, 371Târgu Mureº 324-325Tastaman, Vasilica 301Tatulici, Mihai 9, 227Techirghiol 56Tecºa, Ion 12Teller, Edward 33Teoctist 246Teodor, Pompiliu 301Teodorescu, Filip 12, 183, 179, 201Teodorescu, Nicolae 280, 282Teodorian, Valentin 302Teodoriu, Bogdan 262, 319Teºu, Ion 210Thatcher, Margaret 85, 249Theodorescu, Rãzvan 94Thom, Francoise 114

Thurmer, Gyula 171Timiº 57, 167, 168, 179, 185, 187, 188, 192,218, 219Timiºoara 5, 9, 10, 12, 13, 15, 18, 19, 20, 21,46, 50, 68, 169, 172, 174, 175, 176, 178, 179,180, 181, 182, 184, 185, 187, 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195,196, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 204, 209,210, 212, 215, 217, 228, 229, 233, 234, 235,236, 237, 248, 250, 251, 252, 256, 258, 281,285, 290, 296, 301Timofte, Alexandru Radu 160, 161, 257, 258Tinu, Radu 12, 179, 183Tirana, 276Tismãneanu, Vladimir 24, 79Tito, Iosip Broz 35, 45, 53, 143, 278Titu 50, 222, 228Titu, Radu 250Titulescu, Nicolae 53Todorov, Stanki 113Tokyo 202Toma, Sorin 125Tomasek, Frantisek 118Topliceanu, Iulian 220Trãistaru, Maria 186Trãistaru, Mihaela 191Transilvania 44, 75, 86, 87, 104, 120, 121,126, 151, 158, 159, 166, 180, 203, 212, 282,283Tractorul (Braºov) 338Trianon 39, 77, 126, 308, 360Trieste 31Triºcu, Aurelina 94, 355Trofin, Traian 202Troncotã, Cristian 126, 165, 254Troþchi, Leon Davidovici 41Trudeau, Pierre Elliott 53Trufescu, Victor 301Tudor-Vadim, Corneliu 70, 333Tudor, Dumitru 301Tudoran, Dorin 129Tufan, Marin 228Turcia 273, 337, 341, 359

Þ

Þariuc, Marinela Veronica 201Þepelea, Gabriel 70Þepeneag, Dumitru 54Þoiu, Constantin 54, 70Þugulescu, Ion 301Þurlea, Stelian 247

405


U

Ucraina 39, 105, 292, 359, 363Ulbricht, Walter 320Uncu, Anton 123Ungaria 8, 27, 28, 30, 31, 32, 35, 44, 53, 75,85, 87, 92, 94, 95, 102, 103, 104, 105, 106,108, 109, 110, 112, 113, 121, 134, 139, 142,145, 152, 157, 158, 159, 167, 176, 177, 180,184, 191, 193, 195, 203, 210, 239, 262, 263,264, 266, 268, 275, 282, 288, 289, 290, 291,292, 299, 317, 340, 341, 360, 361Ungheanu, Mihai 14Uniunea Europeanã 341, 359, 362Uniunea Sovieticã 11, 30, 31, 34, 35, 37, 38, 39, 45, 48, 54, 60, 65, 72, 82, 83,84, 87, 90, 101, 102, 103, 105, 107, 110, 114,115, 123, 125, 127, 128, 130, 138, 140, 141,145, 146, 149, 150, 152, 154, 157, 1687, 176,180, 190, 191, 211, 212, 213, 232, 270, 278,247, 269, 274, 276, 277, 291Uruguay 90, 140, 90U.S.A 168, 169, 177, 180, 226, 238, 240,241, 242, 260, 270, 277, 278, 280, 287, 288,292, 293, 294, 299Ursu, Marian Victor 337U.R.S.S. 33, 35, 39, 53, 82, 83, 84, 85, 87,92, 103, 105, 106, 107, 110, 112, 120, 122,123, 128, 138, 139, 147, 148, 149, 151, 158,162, 177, 192, 193, 194, 195, 202, 203, 211,212, 240, 241, 242, 257, 258, 277, 279, 287,292, 293, 298, 315Uzina de Motoare Electrice 338

V

Varºovia 23, 30, 43, 53, 55, 78, 84, 92, 96,97, 98, 99, 100, 101, 103, 105, 106, 111, 113,114, 146, 149, 152, 154, 158, 165, 181, 190,191, 194, 231, 239, 240, 241, 242, 262, 291Vãcãrel, Iulian 340Vãcãreºti 92, 222Vâlcea, 196Valeriu, Emanuel 233Vartan, Nicola 192Vasiliu-Birlic, Grigore 301Vatican 50Verdery, Katherine 16, 24Verdeþ, Ilie 63, 132, 207, 217, 254Veroiu, Mircea 301Veselovschi, Vasile 301Vianu, Ion 125

Vianu, Tudor 301Viena 44, 124, 140, 151, 181, 182, 202Vietnam 25, 30, 291Vintilã, Horia 125Vlad, Aurel 272Vlad, Iulian 126, 146, 168, 173, 204, 205,206, 208, 219, 223, 234, 336Voican-Voiculescu, Gelu 12, 14, 17, 20, 168,219, 224, 233, 243, 244, 246Voicu, Ioan 301Voicu, Mihai 213Voinea, Dan 228, 244, 245, 256Voivodina 45, 88, 278Vrancea, Ileana 125Vrâneanþu, Traian 191Vraniþchi, Franz 111Vulpe, Radu 301

W

Walesa, Lech 43, 85, 97, 275, 341Washington 24, 69, 72, 92, 106, 111, 137,138, 156, 148, 202, 241, 242, 279, 293, 295Wilson, Harold 49

Y

Yakovlev, Alexander 11, 40, 42, 78, 97, 161,162Yalta 308Yanaev, Ghenadi 277Yemen 140

Z

Zair 140Zambia 140Zamfir, Cãtãlin 291, 300Zamfir, Elena 301Zamfir, Gheorghe 125Zamfir, Ion 244Zamfirescu, Dan 70Zan, Ilie 20Zane, Gheorghe 301Zbârcea, Anca 22, 79Zeca 172Zimbabwe 140Zimmermann, Ekkardt 297, 301Zinoviev, Grigori 41Zivak, Ludek 122

406

Ioan Scurtu

407


THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989 IN INTERNATIONAL CONTEXT

CONTENTS

Historiographic Notes ................................................................................p. 7

Chapter IThe Crisis of the Totalitarian Socialist Regime1. Some necessary explanations ..............................................................p. 212. The evolution of the international balance of power ..........................p. 323. Gorbachev's attempts at solving the crisis of socialism p. 344. The situation in Romania....................................................................p. 43

a) De-Stalinization and liberalization............................................p. 43b) The years of the personality cult ..............................................p. 52

Chapter IIThe Domino Theory1. Unrest in early 1989 ...........................................................................p. 832. The summer of decisive changes ....................................................p. 1003. Fall of the Berlin Wall .......................................................................p. 1134. The 14th congress of the Romanian Communist Party.....................p. 1245. The Malta Summit ............................................................................p. 151

Chapter IIIThe Romanian Revolution of December 19891. Inevitable Change .............................................................................p. 1742. The events in Timisoara ..................................................................p. 1803. Bucharest, December 21-22 .............................................................p. 2174. The new power .................................................................................p. 235

Chapter IVSum-up and perspective1. Four decades of history ....................................................................p. 2892. From totalitarianism to democracy ...................................................p. 307a) Political developments in Central and Eastern Europe....................p. 307b) Romania's evolution after 1989 ........................................................p. 320Conclusions ...........................................................................................p. 371

408

Ioan Scurtu

LA RÉVOLUTION ROUMAINE DE 1989 DANS LE CONTEXTEINTERNATIONAL

SOMMAIRE

Considérations sur l'historiographie...........................................................p 7

Chapitre ILa crise du régime socialiste-totalitaire1. Quelques éclaircissements nécessaires ................................................p.212. Evolution des rapports internationaux de pouvoir ..............................p.323. Les tentatives de Gorbatchev de tirer le socialisme de la crise ..........p.364. La situation de la Roumanie ................................................................p.43a) Désoviétisation et libéralisation ..........................................................p.43b) Les années du culte de la personalité .................................................p.52

Chapitre IILe principe du domino1.Les agitations de la première moitié de 1989 ......................................p.832. L'étè des changements décisifs .........................................................p.1003. L'écroulement du Mur de Berlin .......................................................p.1134. Le XIV-e Congrès du Parti Communiste Roumain ..........................p.1245. L'encontre de Malte............................................................................p.151

Chapitre IIILa Révolution Roumaine de Décembre 19891. Inevitabilité du changement ..............................................................p.1742. Les événements de Timisoara ...........................................................p.1803. Bucarest, 21-22 Décembre ................................................................p.2174. L'instauration du nouveau pouvoir ...................................................p.235

Chapitre IVBilan et perspectives1. Quatre décennies d'histoire ................................................................p.2892. Du totalitarisme à la démocratie ........................................................p.307A. Evolutions politiques dans l'Europe Centrale e de l'Est ...................p.307B. L'évolution de la Roumanie après 1989........................................... p.320

Conclusions ...........................................................................................p.371

LA RIVOLUZIONE ROMENA DEL 1989 NEL CONTESTOINTERNAZIONALE

SOMMARIO

Considerazioni sull'istoriografia ................................................................p.7

Capitolo ILa crisi del regime socialista-totalitario1. Alcuni chiarimenti necessari ..............................................................p.212. Evoluzione dei rapporti di potere su piano internazionale .................p.323. I tentativi di Gorbaciov di tirar il socialismo fuori dalla crisi ............p.364. La situazione della Romania ...............................................................p.43a) Desovietizzazione e liberalizzazione ..................................................p.43b) Gli anni del culto della personalità .....................................................p.52

Capitolo IIIl principio del domino1. Le agitazioni della prima metà del 1989 ............................................p.832. L'estate dei cambiamenti decisivi .....................................................p.1003. Il crollo del Muro di Berlino ............................................................p.1124. Il XIV-o Congresso del Partito Comunista Romeno ........................p.1245. L'incontro di Malta ...........................................................................p.151

Capitolo IIILa Rivoluzione Romena del dicembre 19891. Inevitabilità del cambiamento ..........................................................p.1742. Gli avvenimenti di Timisoara ...........................................................p.1803. Bucarest, 21-22 dicembre .................................................................p.2174. L'instaurazione del nuovo potere ......................................................p.235

Capitolo IVBilancio e prospettive1. Quattro decenni di storia ..................................................................p.2892. Dal totalitarismo alla democrazia..................................................... p.307A. Evoluzioni politiche nell'Europa del centro-est .............................. p.307B. L'Evoluzione della Romania dopo il 1989 ......................................p.320

Conclusioni ...........................................................................................p.371

409


410

Ioan Scurtu

e

Coo . 7

I

1. . 212.

. 323.

. 364. . . 43

) . 43) . 52

II

1. 1989 . 832. . 1003. . 1134. XIV

. 1245. . 151III

p 1989 .1. . 1742. . 1803. 21 22 . 2174. . 235IV

1. . 2892. . 307

.. 307

. 1989 . 320

. 371

411


LA REVOLUCIÓN RUMANA DE 1989 EN CONTEXTOINTERNACIONAL

SUMARIO

Consideraciones acerca de la historiografía...........................................pág. 7

Capítulo ILa crisis del régimen socialista-totalitario1. Algunas puntualizaciones necesarias .......................................................212. Evolución de la correlación de fuerzas en plano internacional ...............323. Intentos de Gorbachov de sacar el socialismo de la crisis ......................364. Situación de Rumanía ..............................................................................43a) Dessovietización y liberalización ............................................................43b) Los años del culto de la personalidad......................................................52

Capítulo IIEl principio del dominó1. Las agitaciones de la primera mitad del año 1989 ..................................832. El verano de los cambios decisivos .......................................................1003. Cae el Muro de Berlín ...........................................................................1134. El XIV Congreso del Partido Comunista Rumano ................................1245. La reunión de Malta ...............................................................................151

Capítulo IIILa Revolución Rumana de Diciembre de 19891. El carácter inevitable del cambio...........................................................1742. Los acontecimientos de Timisoara.........................................................1803. Bucarest, 21-22 de diciembre ................................................................2174. Instauración del nuevo poder .................................................................235

Capítulo IVBalance y perspectivas1. Cuatro décadas de historia .....................................................................2892. Del totalitarismo a la democracia ..........................................................307A. Evoluciones políticas en la Europa centrooriental................................307B. Evolución de Rumanía después de 1989...............................................320

Conclusiones ..............................................................................................371

Betrachtungen über die Geschichtsschreibung ........................................S. 7

I. KapitelDie Krise des totalitären sozialistischen Regimes1. Einige notwendige Klarstellungen .....................................................S. 212. Entwicklung des Kräfteverhältnisses auf internationaler Ebene .......S. 323. Die Versuche von Gorbatschow, den Sozialismus aus der Krise zu führen ..........................................................................S. 364. Die Lage in Rumänien .......................................................................S. 43a) Entsowjetisierung und Liberalisierung ..............................................S. 43b) Die Jahre des Personenkults ..............................................................S. 52

II. KapitelDas Dominoprinzip1. Die Bewegungen in der ersten Hälfte des Jahres 1989 .................... S. 822. Sommer der entscheidenden Veränderungen ...................................S. 1003. Der Fall der Berliner Mauer.............................................................S. 1134. Der XIV. Parteitag der Rumänischen Kommunistischen Partei ......S. 1245. Das Treffen von Malta .....................................................................S. 151

III. KapitelDie Rumänische Revolution im Dezember 19891. Unvemeidbarkeit der Veränderung ................................................. S. 1742. Die Ereignisse in Timiºoara .............................................................S. 1803. Bukarest, 21.-22. Dezember.............................................................S. 2174. Die Einführung der neuen Macht.....................................................S. 235

IV. KapitelBilanz und Ausblick1. Vier Jahrzehnte Geschichte .............................................................S. 2892. Vom Totalitarismus zur Demokratie.................................................S. 307A. Politische Entwicklung in Mittel und Osteuropa ............................S. 307B. Die Entwicklung Rumäniens nach 1989 .........................................S. 320

Schlussfolgerungen...............................................................................S. 371

412

Ioan Scurtu

413


414

Ioan Scurtu

ioan scurtu - impreunapentrueducatie.com · 2020. 11. 14. · 2 ioan scurtu descrierea cip a...

Documents