ana blandiana oglinzi

1
OGLINZI. Nu am nici o îndoială că substanţa visurilor şi fanteziei mele este memoria. Totul se clădeşte în mine din materia primă sedimentată cu fiecare clipă încă din prima zi a venirii pe lume şi depusă în straturi care cu timpul îşi schimbă natura şi-şi pierd apartenenţa. Există amintiri care nu mai ştiu de mult că sunt amintiri, dar care constituie elementul de bază, însăşi celula, cel mai simplu modul al trăirilor mele. Şi cu cât aceste amintiri sunt mai vechi şi mai mineralizate, mai topite în substanţa mea sufletească, transformate în masă nediferenţiată, în senzaţie pură, fără nume şi dată, cu atât capacitatea lor de creaţie este mai mare, cu atât disponibilitatea lor de a deveni material de construcţie al unor alte stări sufleteşti generatoare la rândul lor de artă este mai mare. În privinţa asta nu am nici o îndoială. Ceea ce rămâne de stabilit este dacă măsura acestei disponibilităţi este dată numai de intensitatea şi vechimea amintirii sau şi de provenienţa ei. Mă întreb deci, încercând să-mi clasez şi să-mi ordonez elementele atât de difuze ale memoriei, dacă sunt mai puternice în mine amintirile de gradul întâi, adică amintirile fizice, ţinând de contactul fizic cu lumea materială, cu natura, cu universul extrauman; sau amintirile de gradul doi, cele ţinând de trăirile spirituale, de ciocnirile omeneşti, de descoperirile şi suferinţele sufletului; sau poate chiar amintirile de gradul trei, amintirile izvorâte din literatură, amintiri ale altcuiva ale scriitorului dar care, graţie forţei artistice care le transmite, sunt receptate cu fervoare, preluate de metabolismul meu spiritual şi devenite propriile mele amintiri. Întrebarea e, deci, dacă e mai puternică în amintire spaima fizică trăită în preajma unei fiare, să zicem, sau spaima difuză, aproape fără obiect, trăită în epocile de teroare sau sentimentul de spaimă citit în Kafka. Răspunsul e foarte greu, aproape imposibil de dat. Oricât ar pârea de ciudat, nu e deloc sigur că gradele stabilite din necesităţi didactice ar reprezenta şi un real clasament: Amintirile livreşti sunt în stare să concureze cu succes adevăratele amintiri. Trăitul şi cititul nu se află pentru mine, cel puţin pe trepte diferite ale intensităţii, ci numai în stări de agregare diferite. Amintiri sau numai amintiri ale unor amintiri, importanţa lor izvorăşte din intensitatea prelucrării mele, aşa cum importanţa unui obiect mişcat într- un joc de oglinzi constă în capacitatea de deformare a acestora.

Upload: monica-balan

Post on 21-Oct-2015

21 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Oglinzi

TRANSCRIPT

Page 1: Ana Blandiana OGLINZI

OGLINZI.

Nu am nici o îndoială că substanţa visurilor şi fanteziei mele este memoria. Totul se clădeşte în mine din materia primă sedimentată cu

fiecare clipă încă din prima zi a venirii pe lume şi depusă în straturi care cu

timpul îşi schimbă natura şi-şi pierd apartenenţa. Există amintiri care nu mai ştiu de mult că sunt amintiri, dar care constituie elementul de bază,

însăşi celula, cel mai simplu modul al trăirilor mele. Şi cu cât aceste

amintiri sunt mai vechi şi mai mineralizate, mai topite în substanţa mea

sufletească, transformate în masă nediferenţiată, în senzaţie pură, fără nume şi dată, cu atât capacitatea lor de creaţie este mai mare, cu atât

disponibilitatea lor de a deveni material de construcţie al unor alte stări

sufleteşti generatoare la rândul lor de artă este mai mare. În privinţa asta nu am nici o îndoială. Ceea ce rămâne de stabilit este dacă măsura acestei

disponibilităţi este dată numai de intensitatea şi vechimea amintirii sau şi

de provenienţa ei. Mă întreb deci, încercând să-mi clasez şi să-mi ordonez elementele atât de difuze ale memoriei, dacă sunt mai puternice în mine

amintirile de gradul întâi, adică amintirile fizice, ţinând de contactul fizic cu

lumea materială, cu natura, cu universul extrauman; sau amintirile de gradul doi, cele ţinând de trăirile spirituale, de ciocnirile omeneşti, de

descoperirile şi suferinţele sufletului; sau poate chiar amintirile de gradul

trei, amintirile izvorâte din literatură, amintiri ale altcuiva – ale scriitorului –

dar care, graţie forţei artistice care le transmite, sunt receptate cu fervoare, preluate de metabolismul meu spiritual şi devenite propriile mele amintiri.

Întrebarea e, deci, dacă e mai puternică în amintire spaima fizică trăită în

preajma unei fiare, să zicem, sau spaima difuză, aproape fără obiect, trăită în epocile de teroare sau sentimentul de spaimă citit în Kafka. Răspunsul e

foarte greu, aproape imposibil de dat. Oricât ar pârea de ciudat, nu e deloc

sigur că gradele stabilite din necesităţi didactice ar reprezenta şi un real clasament: Amintirile livreşti sunt în stare să concureze cu succes

adevăratele amintiri. Trăitul şi cititul nu se află – pentru mine, cel puţin – pe

trepte diferite ale intensităţii, ci numai în stări de agregare diferite. Amintiri sau numai amintiri ale unor amintiri, importanţa lor izvorăşte din

intensitatea prelucrării mele, aşa cum importanţa unui obiect mişcat într-

un joc de oglinzi constă în capacitatea de deformare a acestora.