Amprentele și papilele dermice

Dorin Vlad-Ștefan clasa a XI-a E

Ce sunt amprentele?"Urme lăsate de degete pe o suprafață și care

servesc la identificarea autorului unei infracțiuni" - cam aceasta este definiția clasică a cuvântului "amprente".

Spre deosebire de la majoritatea cutelor și ridurilor de pe față și alte zone ale corpului nostru, care apar în timp în urma acțiunilor de întindere și presare a pielii, amprentele nu sunt rezultatul unor acțiuni repetate de mișcare sau frecare. Nimeni, nici măcar gemenii nu au aceleași amprente. Fiecare dintre noi se naște cu un set unic de amprente, fiind studiate detaliat abia acum doua secole.

Ce sunt amprentele?“Amprentele” ne îmbunătățesc simtul tactil.

Fiecare deget și amprenta digitală specifică are semnificația lui generală, însă dintre toate amprentele degetelor, cea a degetului mare este și cea mai importantă. Modalitatea în care amprentele sunt concepute presupune dispunerea unor riduri foarte fine în stratul de piele principal din vârful degetelor. Amprentele prezintă trei tipuri de trăsături diferite: arcuite, circulare și spiralate. Tiparul amprentelor este codat sub suprafața pielii, iar forma acestuia nu poate fi distrusă de leziuni superficiale ale pielii.

Structura pielii şi formarea crestelor papilarePielea este învelişul care îmbracă întreaga

suprafaţă a corpului uman. Ea este formată din trei straturi: epidermul, dermul şi hipodermul.Epidermul este partea exterioară a pielii, fiind alcătuit din mai multe straturi de celule epiteliale. Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte şi formează un strat cornos relativ dur, care face din epiderm un înveliş protector al pielii.Dermul sau pielea propriu-zisă este un ţesut fibros, viu, conjunctiv şi elastic. El conţine vasele capilare, vasele arteriale si venoase, precum si terminaţiile a numeroşi nervi senzitivi.

Structura pielii şi formarea crestelor papilareHipodermul este stratul cel mai profund, situat sub derm,

care face legătura între piele şi organele interioare.La punctul de contact cu epidermul, în partea sa superioară,

dermul prezintă o serie de proeminenţe, de ridicături conice, care se numesc papile, în vârful papilelor (ce sunt străbătute fiecare de câte un canal) se află porii prin care este eliminată transpiraţia. Papilele dermice sunt înşiruite liniar, unele lângă altele. Rândurilor de papile le corespund rândurile de creste papilare situate la suprafaţa dermului.Crestele papilare care se formează la suprafaţa dermului au o înălţime ce variază între 0,1 —0,4 mm şi o lăţime între 0,2 — 0,7 mm. Ele sunt despărţite de nişte şănţuleţe numite „şanţuri papilare", ce au aceleaşi dimensiuni ca ale crestelor pe care le separă.

Structura pielii şi formarea crestelor papilareForma crestelor papilare de la suprafaţa dermului este

reprodusă identic de stratul epidermic, ceea ce face ca în exterior epidermul să prezinte aceleaşi caracteristici ca şi dermul. Sudoarea excretată de glandele sudoripare şi substanţele grase (sebum) secretate de glandele sebacee formează la suprafaţa epidermului un strat de săruri şi grăsimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta şi redau întocmai forma crestelor papilare.Din desenele papilare sunt considerate ca făcând parte şi încreţiturile pielii care străbat transversal crestele papilare, denumite linii albe, precum şi liniile ce se formează pe epiderm în zona şanţurilor flexorale.

Structura pielii şi formarea crestelor papilareDesenele papilare imprimate pe suprafaţa unor obiecte, cunoscute în

criminalistică şi sub denumirea de dactilograme, sunt de două feluri:dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate voluntar,

în limbajul de specialitate acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente de comparat;

dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect oarecare. Sunt denumite urme papilare sau amprente în litigiu.

În funcţie de locul unde se află situat pe suprafaţa pielii desenul papilar, impresiunile şi urmele pot fi:

digitale, când reprezintă crestele papilare de pe suprafaţa interioară a degetelor;

palmare, când reprezintă crestele papilare de pe întreaga suprafaţă interioară a palmelor;

plantare, când reprezintă crestele papilare de pe talpa picioarelor.

Proprietăţile desenelor papilareA. Unicitatea sau individualitatea desenului

papilar Fiecare desen papilar al fiecărui deget are o

morfologie unică neexistând două degete cu desene identice, chiar la aceeaşi persoana.

B. Fixitatea (stabilitatea) desenului papilar Desenul papilar apare în luna a treia a vieţii

intrauterine a fătului şi primeşte forma definitivă în luna a şasea. El nu se schimbă nici după moartea persoanei, ci se distruge prin procesul putrefacţiei ţesuturilor.

Tipurile, subtipurile şi varietăţile desenelor papilare Tipurile sunt grupe mari de desene papilare împărţite

după forma generală a crestelor care alcătuiesc regiunea centrală. După acest criteriu, toate desenele papilare se împart în cinci tipuri fundamentale: tipul arc (adeltic), tipul laţ (monodeltic), tipul cerc (bideltic), tipul combinat (polideltic), tipul amorf.

Cele cinci tipuri fundamentale ale desenelor papilare prezintă, la rândul lor, multiple particularităţi care permit ca unele dactilograme să poată fi deosebite cu uşurinţă de altele, deşi ca formă generală sunt de acelaşi tip. Luându-se în considerare şi alte criterii, ca nucleul, poziţia sau numărul deltelor, fiecare tip se divide la rândul său în grupe mai mici numite subtipuri şi varietăţi.

Exemple de amprente

Relevarea urmelor papilareRelevarea urmelor papilare latente folosind pulberi şi

pensuleMetoda relevării urmelor papilare cu pulberi şi pensule

este cea mai veche şi cea mai cunoscută metodă folosită pentru evidenţierea urmelor papilare. Este necesar ca suprafaţa suportului să nu fie umedă sau lipicioasă. Metoda nu este foarte sensibilă şi de aceea se aplică numai la urmele relativ recente (interval de timp scurt între momentul comiterii faptei şi momentul efectuării CFL, de exemplu 24 ore). Există o varietate mare de pulberi, care diferă din punctul de vedere al materialului, culorii, granulaţiei şi compoziţiei.

Relevarea urmelor papilare latente folosind substanţe şi tehnici speciale

DactiloscopiaDactiloscopia este o metodă de identificare a

persoanelor care se bazează pe analizarea caracteristicilor reliefului papilar. Sustenabilitatea folosirii metodei este dată de proprietățile desenelor reliefului papilar și anume de unicitatea și stabilitatea acestora. Unicitatea este dată de caracteristicile nivelului 2 și 3 care, prin plasamentul, forma și dimensiunea acestora, exclud repetabilitatea unui anumit tip papilar în ansamblul său.

DactiloscopiaPrintre descoperitori ai metodei dactiloscopice de

identificare a persoanei se pot numi William Herschel, dr. Henry Faulds, sir Francis Galton, care de altfel a şi făcut prima clasificare a desenelor amprentelor papilare.În România, prima lucrare de tactică şi metodică criminalistică, care stabilea reguli şi metode stiinţifice de descoperire şi înregistrare a persoanelor care au comis fapte antisociale a fost tipărită în 1847, în timpul domniei lui Nicolae Şuţu, la Iaşi şi se numea "Reguli ce urmează a se păzi în privegherea şi cercetarea vinovaţilor".