terapie comportamentala

Dezvoltarea terapiei comportamentale n anii 50 i 60 s-a realizat datorit:1. dezvoltrii cercetrii fundamentale n psihologia experimental i maturizrii behaviorismului;1. raportului Comisiei Reunite a Bolilor Mentale i Sntii n 1950 ctre Congresul S.U.A., conform cruia psihanaliza nu este foarte eficient, fiind necesar dezvoltarea altor forme de psihoterapie;1. publicrii de ctre Eysenck, n 1952, a unei metaanalize a 24 de studii, pe baza creia acesta a concluzionat c nu exist nici o cercetare care s susin eficacitatea psihoterapiei i c psihanaliza este mai puin eficient dect lipsa terapiei; acest articol a subliniat necesitatea unei psihoterapii tiinifice, bazate pe cercetare fundamental;1. publicrii n 1952 a crii lui Wolpe Psihoterapie prin inhibiie reciproc".Cele mai importante figuri ale psihoterapiei comportamentale din acea perioad au fost: Dollard, Eysenck, Miller, Skinner, Wolpe. n loc de a vedea problemele aprute ca fiind simptome ale unor tulburri, terapeuii comportamentaliti le vedeau ca fiind rspunsuri dezadaptative nvate, care trebuie s reprezinte inta interveniei terapeutice.