subiectul lecţie: adresarea celulelor

SUBIECTUL LECŢIE: ADRESAREA CELULELOR

Clasa: VIII

OBIECTIVELE OPERAŢIONALE:

O1 - să cunoască şi să poată utiliza: referinţele absolute; referinţele relative;nume de celule, domenii de celule; valori constante; nume predefinite sau definite de utilizator;

O2 - să cunoască şi să aplice adresarea relativă şi absolută a celulelor;

O3 - să utilizeze adresare relativă şi absolută a celulelor la rezolvarea problemelor;

O4 – să utilizeze metodele de referire a celulelor: adrese relative; adrese absolute; nume de celule; domenii de celule.

PRIN CE SE DEOSEBESC FORMULELE DE CALCUL DIN ACESTE DOUĂ FIGURI?

Formulele =D4*E4, =D5*E5, =D6*E6,…, =D9*E9, din fig.2.1. se deosebesc prin numărul de rând, care ia consecutiv valorile 4,5,6,…,9 .

Formulele =D4*E4, =D5*E5, =D6*E6,…, =D9*E9, din fig.2.3. se deosebesc tot prin numărul de rând.

METODELE DE REFERIRE A CELULELOR

Pentru a simplifica introducerea formulelor, aplicaţiile de calcul tabelar utilizează următoarele metode:

• Adrese relative; • Adrese absolute; • Nume de celule; • Domenii de celule.

ADRESE RELATIVE Definiţie! Adresele de celule formate prin

juxtapunere (alipirea) identificatorilor de rând şi de coloană se numesc adrese relative.

Când o formulă este copiată, aplicaţia de calcul tabelar schimbă adresele relative din componenţa ei în aşa mod, încât poziţia relativă a operanzilor faţă de celula care va conţine formula copiată să rămână aceiaşi.

ADRESE ABSOLUTE

În unele cazuri modificarea automată a adreselor nu este necesară, aplicaţiile de calcul tabelar oferă utilizatorului posibilitatea să folosească adrese absolute.

Definiţie! Adresele de celule în care identificatorii de rând şi de coloană sunt precedaţi de simbolul $ se numesc adrese absolute.

DIFERENŢA DINTRE ADRESELE RELATIVE ŞI ADRESELE ABSOLUTE

Diferenţa dintre adresele relative şi cele absolute constă în :

Exemple: A1,B1,A2 – adrese

relative; $A$1,$B$1,$A$2-

adrese absolute. Când o formulă este

copiată, adresele absolute nu vor fi modificate iar cele relative se modifică în dependenţă de adresele celulelor.

=A1+2 =B1+2 =C1+2 =D1+2=A2+2=A3+2=A4+2=A5+2=A6+2=A7+2=A8+2=A9+2=A10+2

=$A$1+2 =$A$1+2 =$A$1+2 =$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2=$A$1+2

NUME DE CELULĂ Pentru a face formulele mai lizibile, aplicaţiile de calcul tabelar permit a atribui

celulelor un nume. Un nume de celulă trebuie să se respecte următoarele reguli: Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „ _” (liniuţă jos); Să conţină numai litere, cifre, caracterul „ .” (punct sau „ _” ); Să nu conţină spaţii; Să nu fie asemănător unei referinţe; Să nu conţină mai mult de 255 de caractere.

  Exemple: Corect Greşit

Coeficient lei/dolar

Cursul_valutar tempe-ratura

Temperatura A2

Temperatura_Celsius 2S

Anul_2003 Anul 2003

PAŞII DE INTRODUCERE A UNUI NUME 

 Pentru a atribui celulei un nume urmărim paşii:

Selectăm celula dorită; Lansăm comanda Name, Define (Inserare,

Nume , Definire); Introducem în fereastra de dialog numele

respectiv.

UTILIZAREA NUMELOR DE CELULE

Afişarea formulelor

Afişarea valorilor

• În foaia de calcul alimente(fig.2.6), costul alimentelor procurate este calculat în lei, euro, dolari SUA;

• Recalcularea costurilor din lei în euro şi dolari se efectuează utilizând coeficienţii din celulele C13 şi C14;

• Denumite succesiv Lei_Euro şi Lei_Dolar. • Fiecare nume de celule reprezintă o

adresă absolută, rămânând în procesul copierii fără schimbări.

Aplicaţiile moderne de calcul tabelar permit referirea concomitentă a mai multor celule.

Exemplu:

Fig. 2.6 care calculează suma valorilor din celulele F4,F5,F6,F7,F8 şi F9, aceste celule fiind indicate printr-o notaţie mai compactă F4:F9(se indică adresa primei şi a ultimei celule).

OBSERVAŢIE!

DOMENII DE CELULE Definiţie! Numim domenii de celule o submulţime de celule

ale foii de calcul. Un domeniu poate fi adiacent (celulele sunt alăturate) sau neadiacent.

DOMENIILE ADIACENTE În cazul domeniilor adiacente,

celulele pot fi adresate indicând adresele a oricare 2 celule care se află în colţuri opuse domeniului;

Pentru separarea acestor adrese se utilizează semnul

„ : ” (două puncte);

Domeniul adiacent din această figură poate fi referit prin una din secvenţele:

B2:E6, E6:B2,B6:E2, E2:B6.

DOMENII NEADIACENTE

În cazul domeniilor neadiacente, se indică toate subdomeniile, adresele respective fiind separate prin semnul „ ; ” (punct şi virgulă).

Celulele domeniului neadiacent pot fi referite prin secvenţa

B2:C7; E4:F5; E8:F8.

E4:F5;

E8:F8;

REALIZAŢI, REZOLVAŢI, RĂSPUNDEŢI:

Ex: 3, 4, 6, 9 pag 34 manual.

Să se rezolve oral exerciţiile:

Ex :2, 5, 8, pag.34 manual;

TEMA PENTRU ACASĂ

• De învăţat tema: Adresarea celulelor §2.2.

• Ex.7, 8,11,12. pag. 34 din manual.