stelian tofana - iisus hristos arhiereu vesnic dupa epistola catre evrei
Post on 05-Jul-2015
1.105 Views
Preview:
TRANSCRIPT
STBLU\NTOFAI\IA
tsBN 973-s9s-096-0
Pr. Conf. Dr. STELIAN TOFANAC olecfia "BIBLIOTHECA TIIEOLOGICA"
@ 2000 Presa Universilafi Cluieand, Toate drepturite rezervate.
Reproducerea integrali sau par,tialI a textului, t]ri acordul editurii,este interzisd gi se pcdepsegte conform legii'
Tehnoredactare computerizati: Codru{a SXcelean
Universitatea "Bab eg-Bolyai"
Presa Universitari ClujeanlDirector interimar: Codruta Sdcelean
Str. Republicii nr. 24
3400 Cluj-NapocaROMANIATel. : (+40)-64 -40s "352Fax: (+40)-64-191"906
ISBN 973-s95-096-0
USUS HRISTOSARHTEREU VE$NIC
Dupd Epistola cdtre Evrei
Edilia a II-a, revizwitd gi tmbundtdlitd
Presa Universitar[ Clujeanl2000
Dedic uceastd carte soliei mele MdrioaraSi copiilor Laura, Carmen Si Gabricl,
pe jertfa Si tnlelegerea cdroras-a tnveSnisit in slovd osteneala mea.
Profunde mufiumiri DJui Ec" Vasile Moldovtn,Directar al B.C.R. Cluj-Napoca, S.C. "Electro-plast" S.A. Bistri;a, precu?n Si Pr. Iosif Hulpe,pentru aj utorul acordat ?ru vede rea apari{tei aceste ilacrdri a teologiei biblice romilneStl
CUPRINS
rrvint inainteIS IN ABREVIERILOR
IN I'IIODUCERE
PRELIMINARII
I (lotrtroversata problemd a autorului epistolei
tt) Scut't istoric al paternitd{ii epistolet
l,) incercdri de determinlre a aulorultti epistolei
din critica internd Raportul teologic Si lingtisticttl epistolei cdtre Evrei cu scrierile pauline
.s i cu alte scrier i neotes lame ntare
A TOATE (l.l-2,18)
l. l'ozifia actualS a Fiului (1,1-4)I Vorbirea ltri Dumnezeu prin Fiul' Fiulrnogtenttor
' Situafia religioasd a "cornunit6lii destinatarilor" '
it) intloiala in realitatee "timpului celui nou" inuugural
de venirea lui lisus IJristosl,) inrioiola in posibilitc{ea proprit de mantuire
r) l' rrtblema "limpului intermed iarI Nrrnriri gi titluri ut. tuilisus Hristos in epistola citre E'vrei
5i ,;emnificalia lor in cadrul hristologiei acesteia
PARTEA iNTAT
FIUL LUI DUMNEZEU iNT'NUPAT - iMPAR.AT
Pag.
. 13
. 18
2l
31
31
J6
54
606l63
65
89
qi mijlocitor al crea{iei 9l
2. Fiul - strdlucirea(1aporcri1p) ii in!al unui "nume"
I. Iisus Hristos(7,1-10)
(&narilaopra) slavei, chiPulei lui Dumnczeu gi ntoqtenitor
3. Superioritatca Fiului fa{[ de ingeri (1,5-14)
a) Superioritatea lui Hristos ca Fiub) Superioritatea h-iului in calitale
de Domn Si CreatortI. Iisus Hristos apXly,lg al rnAntuirii. "Micgorarea"
Fiului prin intrupare - baza drhieriei Sale" (2,6-18; ' '
1. Chenoza Fiului prin intrupare 9i necesitatea ei ' ' '.. ' "2. imbricarea firii omeneqti de c[tre FiuI lui Dumnezeu,
premizd a Arhieriei Sale -
a). lzbdvirea din robia morliib) lspdsirea Pdcatelor PoPorului
PARTEA A DOUA
CHEMAREA EE,REASEA. A TUT ttsUS HRISTOSEA A.RHIEREU . EXPRESIA.
voINTEi LUI DUMNEZEA (3,1"5,10)
I insuqirile Arhiereului Iisus Hristos (3,1-4,16) ......1. lisus Hristos - Arhiereu credincios2. Iisus Hristos - Arhiereu compitimitor . - - -
l. Chemarea 9i desiv6rgirea lui Iisus HristosArhiereu (5,1-10)
l. Structura Ei roiul pericopei (5,1-10) in contextul hristo-logic al epistolei. Aspectele debazd aie Arhieriei . . . ' '
2. Chemarea gi desavArgirea umani a lui Hristos Arhiereu
PARTEA A TREIA
rrsus HRrsTos - ARHIEREU CERESe (7,1=9,28)
Arhiereu dupl rinduiala lui Melchisedec
I " Melchisedec - prototip al lui Hristos. Figura biblicla lui Mclchisedec (7.1-3) . .
2. MeIchisedec "fbcut asemenea" (rtQcoport-rpdvoq) Fiuluilui Dumnezeu. Raportul sdu cu preo{ia leviticd
II. Superioritatea preofiei celei noi "dupI rinduialalui Melchisedec" fa(I de "prcotia veche" (7'11-28) ' ' 290
I Necesitatea schimbirii preo(iei " " " 290
2 Fiinta gi slujirea arhiereasch desivArqti a lui Iisus
ttrisios gi raportul dintre ele ' . 302
lll. Slujirea arhiereascd a lui Iisus Hristos
in "Sfflnta Sfintelor" din ccruri (8,1 - 9,28) " " " 319
l.Hristos''leitourg6s''la,'altarulgicortulceladev[rat''9imijlocitor al unui "Testament mai bun" ' ' ' ' ' 325
a). l{ristos)etroupydq "' """' 328
b). Ilristtts - Millocitorul (pe oirrTQ unui
"testament mai bun" " " 338
2. Iisus Hristos - Arhiereu al bun6talilor viitoare intrd cu t
propriut Sdu sAnge o dati pentru totdeauna (60rinaE)
in "Sf6nta Sfintelor" (9,1-23) ' ' 349
a). Superioritatea cultului lui Iisus Iltistos in raport
cucelvechi "" ' 355
b). "Cortul cel mai ruare Si mai desdvArSit" -
cale tle pdtrundere in Sfdnta Sfintelor ' ' ' ' " 365
PARTE,A. A PATRA
EFICA,CITATEA JERTFEI CELEI UNICB $t DEFTNITIVE
A LUI IISUS HRISTOS ARHTER.EU $I CONSE.CINTELE EI
PREZENTE $l \iitToARE (10,1'25; 13,?'11\
I. Jertfa lui lisus Hristos superioarl
)02124t27
136
144t46
t63166115
I851882AA
217
2t7226
262
263
272
425
421431435
tuturor jertfetorvechi "....I. Abotirea iertfelor Legii vechi (1 0,1-10)
a) Insuficienla Legii - cauza abrogdrii jertfelor vechi
b) Funclamentul hristologic al abrogdrii jertfelor moztrice
5ll
2. Eficacitatea vegnicd a jertfei celei unice a lui Iisus Hri,stos9i consecinfele ei prezente gi viitoare(l0.11-25 13,7-17)
a) biruinla asupra vrdjmctsilorb) de.sdt'dr;irea "eelor ce ,se s{inlesc" (10,14) .
c). noua existenld creSlind Si struc(ttra ei sacramentaldIL Relafia dintre arhieria vegnici a lui lisus Hristos
gi preo,tia Bisericii1. Arhieria lui Iisus Hristos, izvorul preoliei Bisericii:
sacramental6 gi subiectiv-generale a cregtinilor2. Actualizarea preofiei gi jertfei lui lisus Hristos
in gi prin Bisericd3. Biserica lui Dumnezeu pe p[mint, participanti
la Liturghia cereasce qi la starea de jertfd permarenrda lui Iisus Hristos Arhicreu
4414444474s9
476
477
493
s00
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE 519
CONTENTS
I,IST OF ABREVIATIONS
INTRODUCTION
PRELIMINARIES
I The disputed problem of the author of the Epistle . . . .
a) Short survey on the original belonging ofthe Epistleb) Attempts of determinating the author of the Epistlefrom internal criticism. The linguistic and theologicalreport of the Epistle to the Hebrews with Apostle Paul's
writings and with other newtestamentary writings . . .
2. The religions situation of "Ihe deslinalors'community"a) The doubt upon the reality of "the new time" broughtin by Jesus Christ's comingb) The doubt upon the possibility of self:salvationc) The problem of " ihe intermediary time' . .
J. Names given to Jesus Christ in the Epistlc to the
and their significance in thc chlistological frame
Son
18
2t
.. 3l3l
FIe brewsof the Epistle
3854
606t63
65
THE FIRST PART
Tue ElreoDtED SoN oF CoD - EtupEnoR ovER EvERYTHINC(l,l-2,18)
The topical position of the Son (1,1-4)God's speaking through His Son. The heirand mediator to creation
2. The Son - the glory'brightness (ana6yaopo),the image (lapartlp) of Father's beeing and
89
91
t02the heir of "a name"
I I l1r' r,trrr',. riul)('r i()tity against the angels (1,5-14)rr) ( lrrl,il'', srrIt'riority as the Sonlr; iiorr'r srrllt:riority as Lord and Ct'eator
It. ,trsrrs ('hrisl apXly6S of salvation." l'lt( tlt,craesing" (kenosis) of the Sonhy rucans of Embodirnent - the basis of His workus a Highpriest (2,6-18)
I
2
The kenosis of the Son and its necessity'Ihe covering of the human nature by thethe premise for his work as a Highpriesta) The salvation from the slavery ofdeath
Son ofCod,
b)'the expiation of the people's sins
THE SECOND PART
TTrg HEA.VET.TLY EALLING OF THE HIGHPRIEST JESUS EHRIST,
THE EXPRESSION OF GOD'S II/ILI (3, I.5, I O)
I. The qualities of the Highpriest Jesus Christ (3,1-4'16) .
l. Jesus Christ - faithful Highpriest2. Jesus Christ - sympathetic HighpriestII. The calling and the perfection of the Highpriest
Jesus Christ (5,f -10)l. The structure and the role ofthe part 5,1-10 in the
christological context of the Epistle- The mainaspects of the work as a Highpriest . .
2. The calling and the human perfection of Jesus Christ -...
THE THIRD PART
JEsus e HRIST - HIAVENLY HIGHPRIES [ (7, I -9,28)
I. Jesus Christ - Highpriest after Melchisedec's rule (7'l-10) .
I. Melchisedec - Christ's prototype. The biblicalcharacter of Melchisedec (7,1-3) "
2. Melchisedec "made - alike" (&0roporolprivoq) God's Son.
tlis report with the levitic priesthoodll. The superiority of the new priesthood "afler Melchisedec's
rule" against "lhe old ptieslhood" (7'11-28) . . .
The necessity ofthe changing ofthe priesthood.The beeing and Jcsus Christ's perfect work as a Highprtest
I2
t24t27136
lll. Jesus Christ's work as a Highpriest in the "HolyoJ the Holynessesrr in heavens (8,1-9,28)
t . Chiist " leitourgos" at " the true allar ancl tent"
and mediator for a "better Testamenl"a) Christ 2ettouPYd6 . . -.
with that of Jesus Christ
Holy of the HolYnesses" . . . "c) The btood of Christ's sacrifice - the way
to " the Holy of the Holynesses" and means
to obtain an eternal redemption and to
institute "a New Testament" -''''d) The soteriological effect oftheand of the sacrifice-like service of
b) Jesus Christ - "The greatest and the most
perfect tenl" ' the way to enter in"the
319
325328
Testament" 338
for ever....... 349
355
365
379rn'ork as a HighPriestthe Jesus Christ ...... 397
t44t46
r63166r75
262
263
272
290290302
425421
43r
43s
441
b) Christ- Mediator (1teoit4) for " a-better
2. Jesus Christ - The Highpriest of the future
dainties which enter with his own blood once and
(e$dta() in "the Hoty of the Holynesses" (9'1-28)'uj fn. inferiority of the old cr-rlt in comparison
185r88204
217
217226
THE FOURTH PART
Tgr EprtcteNCY oF rHE ETERNAL AND UNIQUT' Sn'cRlplcE
oiri.us e unrsr Hrcrrpr<rasr AND ITS pneseNr AND FUTURE
e ottsB-Quut'tcEs ( l0,l "25 ; \3,'1=17)
[. Jesus Christ's sacrificeto all the old sacrifices
superlour
t. The abolition of the old Law's sacrifices (10,1-10)
a) The Law - the cause ofthe repealling oftheold sacrifices.... -...
b) The christological foundation of the repealling
of Moses' sacrifices2. The eternal efficiency of the unique sacrifice of
Jesus Christ and its present and future consequences
(10,1I -25;13,7-17)a) The victorY against the enemies
b) 'fhe perfection of " those who are
c) The new Christian existence and its
..444hollowed" .. . 447
sacramental structure .' 459
II. The relation between Jesus Christ's eternal workas a Highpriest and the priesthood of the Church
l. Jesus Christ's work as a Highpriest, the priesthoodofthe Church: sacramental and general - subjectiveofthe Christians .
2. The present-day living of Jesus Christ's priesthoodand sacrifice in and through the Church
3. God's Church on earth participating to the heavenlySermon and to the permanent state of sacrifice oftheHighpriestJesusChrist ........500
CONCLUSIONS
BIBLIOGRAFHY
SUMMARY
476
477
493
5s1
5ll
519
Cuvfrnt tnainte
Lucrarea "Iisus trIristos, Arhiereu vegnic, dupd Epistolacdtre Evrei", suslinutd in mai 1996 ca tezd de doctorat laFacullatea de Teologie Ortodoxd din BucureSti de cdtre PdrinteleLect. Stelian Tofand este de mare imporlanld $i actualitate avdndin vedere lipsa mare de literaturd teologicir romdneascd de
)^pecialitate Si a unei lucrari de referinYd, dedicate unei teme
cruciqle - cea a Arhieriei lui trisus Hristos- a;q cum este inleleasd
Si tratotd in epistola cdlre Evrei qi in interpretarea SfinlilorPdrinti cti Bisericii.
Lucrarea este rodul unei munci de cercetareinterdisciplinard sus{inute, de mai mulyi ani, fiind elaborata dupdun plan judicios intocrnit explorardndu-se cea mai bunab i h I io gr afie asup r a s ub ie c lului tr atot.
Pdrintele Stelian Tofand dovedeSte in aceastd lucrare, cd
stdpdneSte bine metoda teologicit qi stiinlificd de cercetare Si
expunere sistematicd a problemelor specifice leologiei bibliceneoteslqmentare. Autorul dovedeSte un bun echilibru al judecd!iiintr-o problemd atdt de complexd Si dificild ca cea abordatd, incare pdrerile specialiStilor ,sunt impdrlite Si care solicild lamaximum pe cel ce se incurnetd in traducerea Si pdlrunderea ei-
in ceea ce priveste forma lucrdrii, se poate afirma cd ea
este adecvatd lucrdrilor Stiinlifice, problemele fiind expuse inlr-oviziune originald Si unitard, intr-un stil sobru Si concis, autoruloptdnd intre un simplu comentariu qi o expunere sistemalicd a
pdrlii doctrinare a epistolei, reuSind sd ne ofere o izbulitd Si certdlucrare de teologie biblicd neote.\tamentard, de care duce lipsdteologia romdneascd in general Si cea biblicd in special
Referitor lafondul lucrdrii, tema expusd este dezvoltatdsistematic Si organic in palru pdrli, bine Proportionate, fiecareavdnd 2-3 capitole Si tn cctre sunl unalizate succesiv toare
aspectele Si laturile esentiale ale problernuticii abordate
t4
Astfel, dupd o Inlroducere in care se expune metoda de
lucru, urmeazd un capitol de Preliminarii, in care autorul insistdin rnod deosebit asupra a doui probleme de isagogie care definesc,si incadreazd lema tratatd Si anume, conlroversata problemd a
aulorului epistolei cdtre Evrei Ei situalia speciald a "comunitdliidestinatarilor" cuprinsi de tndoiald cu privire la mesianitatea Sidumnezeirea lui lisus Hristos, a realitdlii "timpului celui nou"inaugurat de yenireq Lui, precum Si a posibilitalii proprii de
mdntuire. In ceea ce priveSte problematicu paternitdlii epistolei,trecdnd tn revistd cele mai autorizale opinii in acest sens,incepdnd cu Sf. Pdrinyi ai Bisericii Si sfir;ind cu exegelii moderni
Si dupd o laborioasd analizd a gradului de tnrudire dar Si de
diferenliere intre vocabularul epistolei Si vocabularul celorlalteepistole pauline, in special, precum Si a unor mari ideireprezentative pentru gdndirea Si teologia neobositului Apostol alneamurilor, care s-ar regdsi tn coordonatele majore ale feologieiepistolei cdtre Evrei, pdrintele Stelian Tofand conchide cd deqi nuse poate identifica autorul epistolei in persoctna Aposlolului Pavel,acesta pqre a fi totuSi destul de familiarizat cu specificul gdndiriipauline.
Dupa abordareo cu suficientd precaulie Si sensibilitatecriticd a problemelor capitolului de Preliminsrii, autorul expune
Si etidenliazd in partea I, intilulatd "Fiul lui Dumnezeu trntrupat,Impdrat a loate", dumnezeireq lui lisus Hristos, tnleleasd capremizd a Arhieriei Sale veSnice, de unde rezultd Si superioritateaSa incontestabildfald de toate fdpturile create, vdzute Si nevdzule.In sprijinul aceslui fapt autorul aduce trei argumente:
a) Fiul este "chipul" Si "strdlucireu" slavei Jiinlei Tatdlui.
Fiub) Fiul esle superior tngerilor prin insdsi calitatea Sa de
c) Fiul este coautor la crea!rc.Se insistd mult in aceastd pqrte, justificat de altfel, asupra
sensului termenilor "dtraiyuopu" Ei "Xapdrrip", care exprimdcel mai elocvent deofiinlimea cu Tatdl. In continuarea acestei ideise aratd cd Arhieria lui lisus Hristos, ca jertfa curatd pentruimpdcarea omului cu Dumnezeu prin $lergerea pdcatului,presupune "chenr.;tza" Fiului prin Intrupare, cdnd Fiul luiDumnezeu a asumat in Ipostasul Sau Dumn.ezeesc firea omeneascdpentru a ne izbavi ditr robia pdcatului Si a morlii.
15
llr rslrt.s in t'rtmparalie cu Moise rezultd din:u) Ca[itotea de creator a lui Iisus Hristos ( j, j)'b) Calitatea de Fiu Si nu de simplu slujitor in " casa lui
I t tt rtr rtt'zeu" (3, 5).Citlprivestechemarealaarhieriesidesdvdrsirealuilisus
llt t,:los Arhiereu, teme asupra cdrora se insi'std in lucrore' se
rrtrttii r:d Fiul lui Dumnezei a primit chemarea la arhierie de la
l)ttttnezeu si in calitak de Dumnezeu, iar desdvdrsirea lui lisws
llri.rtos Arhiereu nu inseamnd decdt faptul cd lucrarea Sa
rrttitttuitoare se Sa omenescd osumatd' pe
, ,tre aducdnd-o mnezeirea Sa' eliberdnd-o
rlt' ufectele, pdt te in ea in urmrt pdcatului.\ t rii mo\te s c.
Asfel, desdvdrSirea firii Sale omenesti' prin patimi'
rrtttttrte, tn-,tiere si tndllare, deyine condilia perpetudrii lucrdrii,\ttlc arltieresti veSnice in ceruri (9'24)
in iarrca u lreia - "Iisus Hristos - Arhiereu cetesc"
l,trnc.tul fctrie al lucriirii, se tlezyolld intr-o analizd pertinentd a
rL'xtului trei idei mari hristologice'a) - supetioritotea prectliei celei noi a lui Hristos "dupd
tincluiala lui Melchisedec", superioritate care reiese dinfaptul cd
ltreotul tlupii "rdnduiala lui Melchisedec" trebuie sdfie "preol in
vt:ctc" (5,20), intrucdt Melchisedec din Genezd este prezenlat ca
fiiv/ "Ttreot pururea" (7, l -3).intr"adevar a,cest Melchiseclec, fie cd se are in vedere
preo!ia lui Melchisedec-b) - insu/'icienta vechii preo!ii levitice de a nijlocii
t6
adevdrata curdlie interioard a omului, impunea schimbarea ei Siodald cu ea Si a legii cultice pe care se intemeia. De remarcat estemodul in care autorul Epistolei .justificd, pe buza textelorscripturistice, motivalia inslituirii unei noi preolii, din altdseminyie decdt cea leviticd, Si anume o preolie din neamul lui luda,cdruia i se fdcuse fdgdduinlele.
Din superioritatea preoliei noutestamentare, din neamullui luda Si dupa "rdnduiala lui Melchisedec", decurge in mod logicSi ,superioritatea cultului celui nou, atdt ca eficienld curdliloare,cdt Si ca posibilitare de reconciliere divino-umand. Superioritaleajertfei lui Hristos se datoreazd,pe de o pqrte, persoanei care aadus-o. fiind Fiul lui Dumnezeu Intrupat. iar pe de altd partefoptului cd "nu mai are un caracter ciclic Si nici un rezultatiluzoriu", ci dimpotrivd o eficacitale definitivd Si universal-recapitulativd.
c) - ca Arhiereu desdvdrSit Mdntuitorul Hristos este $i dzi(8,2) in ceruri, adicd in permanentd stare de jertfa, prezentdndastfel veSnic, Tatdlui, intr-un continuu act de oferire, umanitateaSa jertfitd Si prin ea Si pe noi.
in partea a pafia intitulatd "Eficacitatea jertfei ceteiunice Si definitive a lui lisus Hristos Arhiereu gi consecinlele eiptezenle gi viitoare" se scot tn relief toate efectele Si consecinlelecare rezultd din Arhieria veSnicd a lui lisus Hristos: abolireqluturor jertfelor Legii vechi, instituirea unui Nou Legdmdnt,dobAndirea unei vegnice rdscumpdrdri, acces la Tatdl etc. Seinsistd apoi, tn acelasi timp, Si asuprq faptului cd slujireaarhiereascd veSnicd a lui lisus Hristos devine Si izvorul gi lemeiulpreoliei Bisericii prin care se actualizeazd in iertfa euharisticd aSf.Liturghii, pdnd la sfdrSitul veacurilor, jertfa lui lisus HristosArhiereu, ctit Si participarea noastrd la starea Sa permanentd deje.rtfd, precum Si la Liturghia care se sdvdrSeSte veSnic ln ceruri.In acest sens Liturghia Bisericii nu este decdt prelungirea pepdmdnt a Liturghiei lui lisus Hrislos, Arhiereu ceresc Si opermanentd i'mpdrtdqire a noastrd de la acest altar
Prin puterea jertfei Si arhieriei lui lisus Hristos, care este"jetfa izvor" a toatd jertfa gi "Arhiereul izvor" a toata preolia,Biserica devine astfel in intregime jertfo Si in intregime preolie
ASadar, modul in care Pdrintele Lector Stelian Tofand aabordat tema Epistolei catre Evrei, cea a Arhieriei veSnice a lui
t7
It,sus [Iristos, facdnd permqnent conexiunea intre exegeza lextului1i nuanlele sale profund teologice, dovedind astfel din plin ca
.srtipdnegte meloda teologicd Si Stiinyificd de cercetare, unalizd Si
t,\punere a problemelor spectfice teologiei biblicertttuteslamenlare, domeniu in care s-a specializat, precum Si faptultlLt a fi investigat, a;o cum reiese din impresionantul aparathtblictgra.fic de specialitate, aproaPe tot ce s-a scris in legdturd cu
t'.pi.stola ciitre Evrei Si nu in ultimul rdnd procedura sislematicqdc expunere a ideilor intr-un limbaj academic, la nivelultrigenlelor de specialitate, lac din lucrarea P"C-Lector StelianI ofand o operd de teologie biblicd de mare valoare Pentruliteratttro romdneascd de specialilate, o lucrare de referinld indorneniu, suplinind cu succes, prin exegeza de cect mai bund
talilate a textelor luate in considerare, lipsa unui comentariu
Sliin!{ic romdnesc al acestei Epistole.Toale aceste consideralii rezuhd unqnim Si din aprecierile
fdcute asupra lucrdrii de cdtre Pdrinlii profesori referen!i ai tezei
- Pr.prof.dr loan Icd, Pr.prof.dr Constantin Voicu Si Pr conf.dr.Petre Semen, de tndrumdrile Si observaliile cdrora PdrinteleStelion Tofand a linut seama la redactarea finald a lucrdrii.Conchidem prin a afirxta cd literatura romdnd de specialitate a
dobdndit prin lucrarea de fald un noujalon de referinla.
Pr.prof.dr. CON STANTIN CORNITESCUFacultatea de teologie ortodoxd Bucuregti
Universitatea Bucureqti
AThANT
AThRAUSSBEThL
BibBiLiBiTodBNTCBORBSBUBZBZNW
CBCCBQCGTCDBSEKK
EtBEvThEWNTFRLFRLANT
HNTHThRICC
IntBJBLJETSKEK
LISTA ABREVTERTLOR
- Abhandlungen zur Theotogie des Alten und
Neuen Testaments- Anglican Theological Review- Andrews University Seminary Studies
- Biblioteca Ephemeridum theologicarumLovaniensium
- Biblica- Bibel und Liturgie- The Bible Today- Black's New Testament Commentary- Biserica Ortodoxd RomanI- Bibliotheca Sacra- Biblische Untersuchungen- Biblische Zeitschrift- Beihefte zur Zeitschrift fiir die neutestamentliche
Wissenschaft- The Cambridge Bible CommentarY
- Catholic Biblical QuarterlY- Cambridge Greek Testament Commentary- Dictionnaire de la Bible- Supplement- Evangelisch-Katholischer Kommentar zum Neuen
Testament- Etrrdes bibliques- Evangelische Theologie- Exegetisches Wcirterbuch zum Neuen Testament
- Forschungen zur Religion und Literatur- Forschungen zur Religion und Literatur des Alten
und Neuen Testament- Handbuch zum Neuen Testament
- Harvard Theological Review- International Critical Commentary on the Holy
Scriptures- The Interpreter's Bible- Journal of Biblical Literature- Journal of the Evangelical Theological Society
- Kritisch-exegetischer Kommentar tiber das Neue
Testament
KuDMCMMMThZNCBCNeotestNIC
NRThNTSPGPLPSBRdQRechBibRestQRevSRR.NTRSPhTh
RSRSBiSBLSBTSNTSSNTUStNTThBerThBIThHK
ThLZThRThStKrThvThWNTThZTNTCTRE
19
- Kerygma und Dogma- The Modern Churchman- Migne- Milnchener Theo logische Zeitschrift- The New CenturY Bible Commentary- Neotestamentlca- New International Commentary on the New
Testament- Nouvelle Revue Theologique- Novum Testament. SuPPlement
- (Migne) Patrologia, ser. Greaca- (Migne) Patrologia, ser. Latina- Pirinli gi Scriitori Bisericeqti- Revue de Qumran- Recherches Bibliques- R.estoration QuarterlY- Revue des sciences religieuses- Regensburger Neues Testament
- Revue des sciences philosophiqueset thdologiques
- R6cherches de science religieuse- Sources Bibliques- Society of Biblical Literature- Studies in Bibtical TheologY- Society of New Testament Studies
- Studien zum Neuen Testament und seiner Umwelt
- Studien zum Neuen Testament- Theologische Berichte- Theologische Bliitter- Theologischer Handkommentar zum Neuen
Testament- Theo logische L iterat ur zeilung- Theologische Rundschau- Theologische Studien und Kritiken- Theologische Versuche-'Iheologisches Wcirterbuch zum Neuen Testament
- Thelogische Zeitschrift der Universitiit Basel
- Tyndale New Testament Commentarles
- Theologische Realenzykloplidie
TU
VDWThJWThJWUNT
zAwZNTW
ZNW
ZSThZThK
- Texte und Untersuchungen zur altchristlichenLiteratur
- Verbum Domini- Westminster Theological Journal- Westminster Theological Journal- Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen
Testament- Zeitschrift fiir die alttestamentliche Wissenschaft- Zeitschrift ftir die neutestamentliche
Wissenschaft- Zeitschrift fiir die neutestamentliche
Wissenschaft und die Kunde der iilteren Kirche- Zeitschrift f0r systematische Theologie- Zeitschrift fiir Theologie und Kirche
Introducere
Una dintre cele mai controversate epistole ale Noului'fcstament, care a ocupat gi mai ocupd incd un loc aparte in
istoria exegezei qi in preocupdrile teologilor bibliqti, atAt
ref'eritor la probleme de isagogie (autor, autenticitate. gen
literar), cAt gi de teologie a conlinutului doctrinar, este
cpistola cdtre Evrei.
La o prim[ lecturd a epistolei, cititorul, exegetul
modern, poate rdmAne deconcertat. ParcurgAnd-o 9i analizdnd-
o cu spirit critic, exegetic, se incearcd cel pulin doud stdri,
intr-o permanentd inconsecvenfa de succedare: cdnd un
sentiment de admiralie, cind o impresie de surprindere'' De
adrniratie, in fafa densitagii doctrinare 9i a profunzimii
problemalicii tratate, ce transpare din modul in care aceasta
este abordatd in unele pasaje ale conlinutului epistolei,
precum gi in fala unei desdv6rqite cunoaqteri a Vechiului
Testament de cdtre autor. Spre exemplu: autorul utllizeazdin
epistold formule inedite pentru a proclama transcendenla
MAntuitorului Iisus Htistos ca Dumnezeu, exprimAnd insd, in
acelagi timp, intr-un real ism concis gi extrema solidaritate
' La Bible, Traductio* oecunte*ique, E6ition integrale (TOB)' ps Editions
du Cerf et Societ6 Biblique Franqaise, 1988, Epitre aux H6breux, p 2917
22
care une$te pe lisus cu "fralii Sii", toate pe fondul unei
perfecte ilustrdri cu revelalia Vechiului Testament. De
surprindere, cdnd observdm cum autorul rezervd, pc de o
parte, un qir de pasaje din epistol[. evocdrii de rituri 9i
sacrificii de animale din Vechiul Testament' iar pe de altd
parte, cum manif'estI o mare mobilitate a spiritului cAnd
interpreteazd, intr-o manierd simbolic6, texte 9i evenimente
din Vechiul Testament 9i cdnd sugereazi raporturi intre
realitSli terestre gi arhetipuri cereqti, intre fapte istorice,
temporare gi realitagi divine, vcAnice.
Surprinderea se mf,regte cind in derularea descrierilor
se mai intdlnegte gi un stil deosebit de abordare a ternei 9i a
teologiei Epistoiei, in general, caraclerizatd printr-o dispozilie
concentricd a temelor ei,2 stil pe care nu-l mai intdlnim in nici
o altd scriere a Noului Testament 3
Toate aceste caracteristici au frcut, ca in decursul
timpului, sd se ridice asupra epistolei intreb[ri complexe, care
au necesitat incd din primele secole lungi dezbateri 9i disculii
' lutZ, o schemd rezunrativi a
A.Vanhoye:
; a. eshatologie
1 b. eclesiologiej. c. jertfr
| - C. i".tfti- B. eclesiologie
- A. eshatotogie (Vezi A. Vanhoye, I'a struclure littdraire de l'Epitre uix
Hdbreux, Paris 1962, P 239).t Io Bibl" . p 7920 u Vezi gi Diac.Dr. N.I' Nicolaescu, Pr- Gr. Marcu, Pr'
S. Vtad gi Pr. L.G. Munteanu. "stuttiul Noului Testantenr". Manual pentru
Insritutele Teologice. ed. a ll-a, Bucurepti. Edrtura lnstitutului Biblic 9i de l\'lisiunc
Or1odoxf,. 1977. p 208-212
INTRODUCERE
;i care s-au reluat 9i reunit apoi, parcd cu mal mare
intensitate, dupd Reformd: Se poatc sau nu atribui epistola
Sf.Ap.Pavel? in ce sens se poate, 9i daca se poate vorbi de o
paulinitate a ei, av6ndu-se in vedere foarte pufinele' dacd nu
chiar insignifiantele "asemdndri" de conlinut cu unele epistole
pauline? Aparline epistola genului literar epistolar' sau nu?
De unde aceastd noud tem5, Iisus Hristos-Mare Preot'
dezbatuti de epistold, 9i pe care n-o mai int6lnim' in coeziunea
pe care o gdsim aici, in nici o altd scriere paulinl sau carte a
Noului Testament?a
23STEL]AN TO..'ANA
structurii teologiei Epistolei propus6 de
24
intr-adevir contribulia originald a acestei epistole la
aprofundarea problemei hristologice a fost aceea de a grupa,
in jurui noliunii de "Arhiereu", afirmaliile referitoare la
credinla in lisus Hristos, intemeindu-se, atAt pe exprimdrile
directe sau indirecte ale MAntuitorului referitor la siujirea Sa
arhiereascd, cAt 9i pe credinla prirnilor creqtini care
mdrturiseau caracterul sacerdotal al lucrhrii mintuitoare a lui
Iisus Hristos.s
Agadar, privitor la doctrina epistolei, se poate spune
cd ea este centrat6 pe titlul hristologic de Arhiereu,
dezvoltand tema slujirii arhieregti a MAntuitorului lisus
Hristos, prezeolat ca arhiereu nu sub aspectul temporar al
slujirii, ca arhiereii Vechiului Testament, ci in postura de
Arhiereu vegnic, in ceruri mijlocind pururea pentru noi (9,24),
jertfa Sa unic6 av6nd eficacitate deplind asupra tuturor
cregtinilor (10,10) - "cici printr-o singurdjertft adusd, a adus
la vegnicd deslvdr;ire pe cei ce se sfinlesc" (10,14)'
Lucrarea de mdntuire a lumii s-a realizat de Iisus
Hristos prin intreita Sa slujire de profet, arhiereu 9i impirat'
Demnitatea slujirii arhiereqti a lui Iisus, care intr-un anumit
sens le inglobeaz6 gi pe celelalte doud (1,5-8; 3,1-6; 4,741.8,I;
9,24;10,12-13)6, rezidd in chiar numele Sau de I{ristos, care
insemneazd ',LIns" gi care exprimS aceasta intreita demnitate,
Testament nu sunt chiar straine de ideea "Hristos-Arhiereu". dar nicdieri nu se
gAselte abor<Iata predilect sau <lezvoltata sistematic mai mult ca in Evrei'
5 Vezi O. Cullmann, oP rit . P 79
6 ',in lucrarea mintuirii, lisus Flristos realizeazA paradoxul Mielului cae
imparafegte". (vezi Pr.Dr. Dumitru StEniloae, Iisu,s Hristos sau restaurarea
omului, Sibiu 1943 p 196)
INTRODUCERE
cilci "ungi" erau numar profefii, arhiereii 9i imparalii'
('oncentrAnd in persoana Sa toate cele trei demnitAli'
MAntrtitorul este "Unsul" prin excelenlb'
DintreceletreislujirimAntuitoarealeluilisusHristoslutorul Epistolei cdtre Evrei addnceqte in cuprinsul ei' cu
lrrecSdere, latura sluj irii Sale arhiereqti pe care o rapofieazdla
slujirea preo!eascd a Vechiului Testament, 9i in special 1a
lrreolia lui Aaron, arhiereul Legii vechi' Epistola aratd cd
Mdntuitorul, in rolul sau de mijlocitor intre Dumnezeu 9i
()ameni, "a exercitat in sensul cel mai propriu misiunea
arhiereascd, arealizalcu adevdrat impdcarea intre ctameni Si
Dumnezeu, aduc6nd jertfd 9i rugdciune, jertfa cea mai grea 9i
rug6ndu-se ca nimeni altul" (5,7)'1 DacF' demnitatea de
invd!6tor gi de impdrat a lui Iisus I{ristos iqi are ultimul izvor
in calitatea lui de Dumnezeu, demnitatea de arhiereu prin
cxcelenld, o are, se poate spune, tn virtutea calitd[ii lui de
Mijlocitor tntre om Si Dumnezelz, intrunind in persoana Lui
ontologic ;i pe unul 9i pe altul, aflAndu-se qi in tabdra lui
Dumnezeu, care trebuie impdcat, 9i a oamenilor, care cerqesc
implcarea. Acest lucru autorul epistolei ?l surprinde in
amdnunt (4,1 5;5,1.5.9; 7,25-26; 8,1-2; g,l2'15'24; l0'10'74
etc).
Sluj irea arhiereascd este, astfel, inima misiunii pe care
;i-a luat-o Iisus Hristos prin intrupare, avdndu-;i indicalia
divind in sfatul etern al lui Dumnezeu, sau chiar in hotlrArea
inainte de veci a Lui, de a crea fiinie spirituale' cu care sd
25STELIAN TOFANA
7 Pr. Dr. Dumitru Stlniloae. op cit -p 193
26
intrelind un raport de comuniune, cdreia calitatea de Arhiereu
a Fiului ii da o accentuatd expresie'8
MAntuitorul Hristos ca Arhiereu indeplinegte' in
viziunea autorului epistolei, in confruntarea cu preolia veche'
toate condi!iile arhieriei, ardtdnd, mai intAi, insuqirile comune'
apoi pe cele care ii sunt proprii Lui, evidenliind prin aceastd
paraleld superioritatea Lui fa16 de aceia'
Cea dintAi condilie a unui arhiereu este aceea de a filuat dintre oameni, posed0nd in consecinld intreaga naturd
umand (Ies. 28,1), numai astfel putdnd sd fie comp[timitor in
neputinle cu oamenii (Evr- 2,17-18; 5,1-3)' Iar acfiunea
"ludrii dintre oameni" este str6ns legatl de cea a aqezdrii in
funclia slujirii pentru oameni, de-a mijloci pentru ei la
Dumnezeu.eRaportAnd la [isus Hristos-Arhiereu aceste calitdii'
autorul scrie: "Pezltru aceea, dalor era intru toate sd se
asemene fralilor, ca sd Jie milostiv Si credincios Arhiereu in
cele cdtre Dumnezeu' pentru ispdsirea pdcatelor poporului"
(2,17).Pentru a putea deveni Arhiereu, deci Mijlocitor pentru
fralii Sei, MAntuitorul a luat trup omenesc, cu toate
neputintele lui, afarl de pdcat: "Nu firea tngerilor' ci
sdmdnla lui Avraam a luat" (2,16), "ispitit tntru toate' dupd
asemdnarea noaslrd, afard de pdcat" (4,15)' Tdlcuind aceste
cuvinte, Teodoret spune: "Arhiereul nostru Stie neputin[a
I lbident, p 795e Vezi pr. Dionisie Stamatoiu, lisus Hrislos, l\4arele Arhiereu, dupd eptslola
cdtre Evrei-inrev "Glasul Bisericii"- anul XXXVIII ,nr 1-2' 1979'p '78
INTRODUCT,RE
l'irii noastre nu numai ca Dumnezeu, ci Si ca Om, ludnd
ustfel cercare de patimile noastre, numai de pdcat
r dmdndnd neimpdrtdsit" .to
Dar arhiereul, av6nd rolul de mijlocitor intre oameni
;i Dumnezeu, fiind punctul de legaturh intre pdm6nt 9i cer,
trebuie sd mai indeplineascd o condi!ie: chemarea' Aceastd
chemare nu poate veni decAt de la Dumnezeu, intrucAt este
vorba de relalii intre om 9i Dumnezeu. in acest mod a fost
Aaron chemat la preo[ie: "nimeni nu-Si ia cinstea aceasta
,singur, decAt dacd este chemat de Dumnezeu, ca gi Aaron"
(5,4; Ieq.28,1; Lev.8,l-2. Num- 3,10). MAntuitorul Iisus
Hristos, cu toate cd etaDumnezeu-Om, a fost investit 9i El cu
cinstea aceasta de a fi Arhiereu, de cdtre Tatdl. "in care timp
a fost facut Arhiereu? Chiar in clipa in care Cuvantul s-a fdcut
om; Cdci firea omeneascd a fost chiar de atunci unsd 1i
slintitd in El prin dumnezeire"lr, 9i aceasta "in virtutea insagi
a unirii ipostatice".r2Superioritatea acestei chemdri autorul o scoate in
evidenld prin aratarea cI l{ristos n-a venit arhiereu din familia
21STELIAN TOFANA
r0 Teofilacq Arhiepiscopul Bulgariei, Talcuirea Epistolei cdfre Evrei'
traduccre in limba romani de Mitropolitul Vcniarnin costache. Bucuregti 1904, p
449.
" Cf. Sf. Ioan Guri de Aur, Omilia VIII-a la Evrei. P G' LXI[, 98 Iar Sf'
Cirit al Ierusalimului spune. "E! a fost uns din vegnicie de Tatdl, spre arhieria
supraomeneascit" (Cateheze,X,4, P'G. XXXIII, 664 fiad' Pr' D' Fecioru, vol.I'
Bucureqti, 19 43, p. 226). Y ezi 9i A.F. Ma un o ury, C o me ntar iu as upra Epi s to l e i
Sf. Ap. Pavel cdtre Evrei.traducere gi prelucrare de Pr' G'F' Ciauganu, Craiova,
f.a p 5,
']z A. Michael , Le srtcerdoce du Christ, in "Dictionnalre de Thdologie
Catholique", Par.is 1924, col 1338
STELIAN TOFANA28
in EI pronrisiunile mesianice'
Dar superioritatea acestei preolii' in comparalie cu cea
veche, este evidenliatd de autor qi prin faptul cd ea este
netrec[toare, veqnicf,, fiind aqezati prin jurdmdnt' ceea ce nu
a fost cazul cu preolia lui Aaron (7'2C-21)' "Juratw-S'a
Domnul si nu-i va pdrea rdu: Tu eSti preot in veac dupd
rdnduiala lui Metchisedec" (Ps'l10,4 : Evr'5'6; 7 '20-25)'Aceastl slujire arhiereascd,Iisus Hristos a implinit-o
\n "zilele trupului Sdu", in chip desdvdrSit' "aducdnd cu
strigdt gi cu lacrimi, cereri Si rugdciuni" (5'7) 9i' fEcAndu*Se
"ascultdtor pdnd ta moarte de Cruce" (5'8; Filip' 2'8)' deqi
era Fiu.Astfel, prin jertfa Sa unicd' de pe Golgota' El a
realizatin chip real, obiectiv, impdcarea omului cu Dumnezeu'
devenind astfel Mijlocitorul mdntuirii neamului omenesc
(5,9)."Darnoutateacucareautoruivineinaceastdepistol6
este prezentarea faptului c[ slujirea arhiereascd a lui Iisus
Hristos nu s-a realizatnumai cAndva, intr-un anumit moment
a1 trecutului, ci ea se exercitd 1i azi, in prezent' in ceruri' unde
Hristos se afla slujind continuu la "altarul Si cortul cel
adevdrat" (8,1-2), "fiind pururea viu' miilocind penlru noi"
t'Cf. P..D.Stamatoiu. art cit , p 801 Gh' Bogdaproste' HristoloSia d111
EpistolacdtreElr-ci'in.e,'iGl"s'l Bisericii"'anutXXX'nr ll-12'l97l'p 1094
INTRODTJCERE
| 1,25), "tnfiliSdndu-Se pentru noi inaintea lui Dumnezeu"
19.24) gi aducdnd prin jertfa Sa unicd, sdvArgitd o dati pentru
l( )lcleauna (9,26; 1 0, 10), la ve,snicd desdvdrSire pe cei ce se
.;lintesc prin ea ( i 0, 14).
Agadar, analiza slujirii arhieregti unice a lui lisusI lristos, a$a cum o prezintd epistola cdtre E,vrei gi consecintele
t:i prezente gi viitoare pentru omenire, constituie obiectul de
s(udiu al lucr6rii de fa!a.
Date fiind insI, particularitalile stilistice proprii ale
c:pistolei, a$a cum am ardtat in partea de ?nceput a
Introducerii, pl'ecum gi complexitatea unei teme cu totul noi ce
apare ?ntr-un mod surprinzdtor in Noul Testament, am socotitirnportant pentru inlelegerea continutului ei gi a modului de
abordare a temei, de cdtre autor, sd, analiz.ez pentru inceput,intr-un capitol preliminar, cel pufin doud teme de isagogie gi
anume: problema autorului, pentru a vedea dacS epistola are
vreo notd de afinitate cu gdndirea Sf. Pavel, gi, dacl are, in ce
mdsurd s-ar putea vorbi de o oarecare paulinitate a ei; apoiproblema situa{iei religioase a destinatarilor, care ne ajutd
sa intelegem mai bine haina culticd a exprimdrii ideilor qi, de
ce nu, rostul abordErii de citre autor a unei astfel de teme gi
poate chiar motivul alegerii ei intr-un context istoric gi
religios specific al vielii destinatarilor.Pentru infelegerea, mai profundd a titlului de Arhiereu,
atribuit lui Iisus Hristos, gi a semnificaliei lui, vor fi analizate,
tot intr-un capitol preliminar, gi alte titluri date de autor luilisus Hristos in cadrul epistolei, gi care stau intr-o strAnsllegatura cu cel de Arhiereu.
In afard de cele spuse mai sus, tema este tratatd sub
29
30 STELIAN TOFANA
formh de comentariu al pdr!ii doctrinar hristologice (1'1-
10,18), fdra insistenld asupra pericopelor de cuprins
parenetic, cu exceplia cdtorva versete din finalul epistolei'
care intregesc, intr-un fe[, ideile pdrlii doctrinare'
Abordarea pe perlcope a confinutului epistolei' in
funclie de ideile hristologice existente, nu are caracteristici de
analizd exegetic-filologic6, ci mai mult nuanle de studiu
specifi c teoiogiei biblice'Aqadar, in lucrarea de fal6 se incearch o analizl
detaliatd a acestei teme, cu totul noi, aparuti in paginile
Noului Testarnent, ;i anume "Arhieria veqnicd a lui Iisus
Hristos", gi consecinlele ei prezente Ei viitoare in' 9i pentru
viala creqtinilor, tem[ care, in Teologia biblic[ romAueasci'
n-a constituit inc[ subiectul ttnei cecetflri mai ample, care sd
deplqeascd liniitele restrictive ale unui simplu articol'
PRELIMINARII
1. Controversata problernd a autorului epistolei'
a). Scurt istoric al problemei paternitdlii epistolei'
inainte de a trece la analiza acestei spinoase probieme
rr studiilor biblice - cea a autorului Epistolei cdtre Evrei - se
irnpune mai intai o scurt6 privire in istoria paternitalii
cpistolei.Paternitatea paulind a epistolei a fost dovedite literar
pcntru prima oard de cdtre Clement Alexandrinul'ra El face
rcf-erinle, de fapt, la o mai veche tradilie 9i anume, la spusele
"{'ericitului prezbiter" Pantenus, care afirma paulinitatea
cpistolei.ls Clement Alexandrinul va accepta ?ntr-adevdr
paulinitatea epistolei, dar intr-o formi pulin modificatE: el
susfine cd initial, epistola cdtre Evrei, a fost scrisl de Sf'Ap'
l'avel in ebraica, fiind apoi tradusd, mai tArziu, in grecegte de
S f. Luca- 16
'' Cf E. Grdtler, An clie Hehrcier, EKK zum Neucn Testament, Ziirich 1990'
p.lg.VezigiEusebiudeCezareea,IsloriaBisericeascd,CarteaaVl-a"XIV'p 238. ColecliaPSB ("Parin1i 9i Scriitori bisericeSti"), 13, Edituralnstitutului biblic
1i de misiune a Bisericii Ortodoxe Romdne, Ilucuregti 1987'
" lbi,lr^r5 Clement gase$te inrudiri de stil ale epistolei cu Faptele Apostolilor (Vezi
I:usebiu cle cezareea, Istoria Bisericeascd,p.258. I--l da 5i ldmuriri pentru care
rnotiv 51. Pavel nu s-a indicat pe sine ca autor: din modestie 5i pentru a nu scandaliza
32 STELLAN TOFANA
in Biserica de Rdsdrit, tn Ierusalim, Antiohia, Egipt,
Siria gi in alte pdrli, acceptarea Epistolei catre Evrei, ca fiind
paulini, a prins repede rddacini. Astfel in Antiohia, spre
exemplu, epistola cdtre Evrei era socotitd ca hind paulina,
incl de la formarea canonului paulin.r? Istoricul Irusebiu de
Cezateeals o numdrd intre cele l4 epistole pauline, care sunt
recunoscute de toli (<ipoi.oyoripe va), cu toate ci gtie cd unii
au fala de ea o atitudine rezervatd, mai ales, pentru faptul cd
Biserica Romei nu ar recunoalte-o ca operd genuind a
Apostolului Pavel.re $i Ciril din lerusalim'o ;i Epifaniu2t o
utlilzeazd.mult in scrierile lor, considerdnd-o ca paulind' inAntiohia, Ignaliu2z gi Teofil de Antiohi a2l utllizeazd Si ei
Epistola cdtre Evrei, ca fiind paulind, atunci cdnd se adun[ in
sobor la anul 264 d.Hr.2a, pentru a lua hotirdri impotriva Iui
pe evrei prin idem ). ConcePlia lui
Clement "a
epi a stat la baza ipotezelor
multor exegef diferenlele de stil din
epistola c[tre Evrei gi celelalte epistole (Cf.Vasile Gheorghiu, Introducere tn
Sfinlele cdrli ale Testamentului Noa, Cernhuti 1929, p. 6ll.17 in mutte clinlre cele mai vechi mdrturii ale catonului paulin, epistola cdtre
Evrei apdrea chiar dup6 epistola citre Romani. (Amanunte in acest sens vezi
E.GriiBer, op-cit , p. 20).t8 Eusebiu, Istoria Bisericeascd, Cartea aYI-a,25, p 248-250
'n lbidu^, Cartez a III-a 5, p. t 00
'0 A se vedea aminunte bibliograficc la E. Griifler, op.cit, p 19-20 (Cyril
Jerusat., Cal 4,36; 10,18; 17,20: M 33,500,684,912).
" Ibidem. (Epifaniu, Haer 4?,12,M4l,812).
" Ihidem (Ignalrius, Ad Eph.16 : Ebr.10,28, M 5,657)
" Ibirlem (Theophil, Ant., Ad. Antolyc 2,25,M6,1092)
'o lbidem (Cf Mansi, Coll Concil I, p 1038)
PRELJMlNARII
Paul de Samosata. Pentru autenticitatea epistolei se
pronuntau, la fel, Teodor de Mopsuestia2s gi Theodoret.26
in Biserica din Siria, in traducerea Peqitto, epistolacdtre Evrei este enumerald, ca a 74-a epistola a ApostoluluiPavel. Iacob de Nisibi2T ;i elevul sau Sf. Efrem Sirulzs ociteazd, mult in scrierile lor ca fiind paulina.
Marii Capadocieni, la rdndul lor, ca Vasile cel Mare2e,
Grigorie de Nazians3o gi Grigorie de Nyssari sunt convingi gi
ei de autenticitatea ei.
Aceeagi pdrere e suslinuta gi de Origen, numai cd intretraducatori el numegte fie pe Clement Romanul, fie pe Luca.r2Origen socote$te cd ideile din epistol[ sunt ale lui Pavel, darvocabularul gi compozitia este a unuia din anturajulapostolului. "Cine este acesta, numai Dumnezeu qtie".33
in Apus, dimpotriv6. in secolele II qi iII epistola nu era
recunoscutd ca paulind. Astfel, canonul Muratori, din cauzarefuzului celei de a doua poc[in!e, de care vorbepte
" lbidem. (Theodor Mops., in Hebr fragm M 66,952)
'u Ibidem (Theodoret, inHebr. arg., M 82,673).
" Ibid"^. (Iacob de Nisibi. Serm. de dilect. 6,13 etc., Galandi, Bibl. Patr-,5, p.13-16).
28 lbide*.(Ephraem Syrut. Gen. 2l; de cotrpuncr etc. Opp. Syr; I, p 159;Opp. Graec; I, p.30,38 etc; II, p.203 u)
" lbidr*. (Vasite c Mare. Adv. Eunom. 1,14 18.20, M 29.-s45,-553.555)to lbid"o, (Grig Naz , Carm de verit. Script. 3l,M 37,474).
" Ibidn* (Grig, Nyss, Atlv Eunom- l, M 4-5,364,369)r2 Eusebiu. op.cit, Cartea-Yl-a, 25,14, p.250
" O.ig"n., Hom. in Ep ad Hebr. tiagm. (M 14.1309) la Eusebiu deCezareea. op.cit , YI,2-5. 14, p 2-50
JJ
34 STELIAN TOT'ANA
to E. G.eBe., oP cit., P.203' W.S.hr"em elcher, Zur Geschichle des neutestamenllichen Kanons' inl.
Neutestamentliche Apokrlphen in deutscher ubersetzung I, 'Iiibingen I987, p 39'
tu cf. E. Grhlter, oP cit . P 2o
t' !bid"^tt lbid"*.t' lbide^.
o0 Caletanus. Comm in Hebr' l'l : 2'l: 9'2 etc' dupa E' Grdfter- oJ't cit" p 20
epistola(6,4 -10;12'17) o ignori total' Ea nu este men!ionatd
nici mai tirziuin codex claramontanus (sec vl), probabil din
acelea$i motive.sa
Cele mai mari comentarii latine ale secolelor
urmatoare, IV 9i V, nu au t6lmlcit-o deloc'tt Interesanta e $i
pozilralui Pelagius care o omite, deqi' pentru rigorismul s6u
etic. epistola cdtre Evrei i-ar fi oferit importante argumente
iJr.. e,ol.'6 in sfArqit, SfAntul Atanasie o introduce in
Scrisoarea sa, a39-afestiva de Paqti (367)' unde o recunoagte
ca paulind. La fel fac 9i Sinoadele de la Hippo (393) 9i
Cartagina (397 9i 4lg)-37I)ar exprimirile ambigui nu lipsesc
nici eie; pentru Fer. Ieronim autorul epistolei e Sf' Pavel' sau
"oricare altul"'*, iar Fer. Augustin este retinut 9i rezervat cdnd
e sI menfioneze autorul epistolei'3e
indoielile asupra paulinitdlii epistolei au caracterizat
in mare parte aproape toati perioada vielii Bisericii p6ni la
Reformj. in sec. XVI vechile nedumeriri cu privire la
autenticitatea epistolei sunt reluate' parcd mai asiduu'
Cardinalul Cajetana0 ajungc la concluzia' cd dacd epistola nu
e scrisd de Apostolul Pavel, atunci nu e evidenta nici
canonicitatea ei'
PRELIMINARII
Luther comenteazd in 1517 epistola socotind-o ca fiind
lraulind, ca apoi in cuv6ntdrile din 1522 9i 1546 sd nege
paulinitatea ei. Calvin procedeazd la fel: pentru el epistola
t;Itre Evrei este incontestabil o parte a Scripturilor apostolice,
"nu insl o operi a Sf. Pavel".ar
in secolul XVII, balanla exegezei protestante inclindrlin nou spre o paulinitate a epistolei. Bengel in Gnomul
apdrut in 1742 o inqird printre cele scrise de Pavel incaptivitatea romand, fErd insd a menliona despre care este
vorba. a2
Catolicii, degi au rdmas puternic legali de mlrturiile'l'radiliei, se exprimd in acest timp in mod diferit.
Conciliul din Trident (1545-1563) refuzi sd stdruie
asupra autenticitdlii Epistolei, insE af-trmd, totugi, cd ea ar
putea fi scrisd de un ucenic al Sf. Pavel.a3
La inceputul sec. al XX-lea Comisia biblica catolic[din Roma interzice a se mai nega originea paulind a epistolei,
dar ingdduie sd se mai vehiculeze ideea unei redactdri
nepauline. Degi in prima jumdtate a sec. XX paulinitatea
epistolei e afirmatl cu tdrie, au existat totu;i voci 9i contra.'l-eologul catolic A. Vanhoye sinletizeazd cAteva din
afirmaliile lor, nu lipsite dc interes:
- stilul coerent al epistolei reflectd un alt temperament
decdt cel impulsiv al lui Pavel;
ot Cf. E. Grii0er. op.cit ,p 20
" Ibidr*.ot Cf. A. Vanhoye. TRE. 14,49-5.37; F.
paulinisch? in: FS F MuBner. Freiburg. 1981, pSchriiger. Der Hebraerbrid211-222
35
36 STEL|AN TOFANA
- in timp ce Sf.Ap' Pavel vorbe;te adesea despre sine
gi apara puternic apostolatul s[u, autorul epistolei cf,tre Evrei
se retrage in spatele operei sale 9i nu manifestd nici o
preten!ie asupra autoritelii sale apostolice;
- citatele din Vechiul Testament sunt fEcute direct din
Septuaginta, pe cind, in alte epistole, citatele sunt fhcute din
memorie (n.n. sau dupd textul ebraic-aramaic);
- in centrul hristologiei sale std o teml strlini Sf'Ap'
Pavel - aceea a Arhieriei lui Iisus Hristos;
- puterea de sintezd pe care o vddegte autorul epistolei
nu se potrivegte Sf.Ap. Pavel etc'aa
La toate acestea se mai pot adauga 9i altele:
- epistolei ii lipseqte complet adresa' obiqnuitl
celorlalte ePistole Pauline;- locurile din Vechiul Testament sunt citate fhrd a fi
introdusecucuvintele(<iqy6'ypun"cut'rat&tdye ypappdvov sau rl ypa$n )"{'ya ca de obicei);
- in ce privegte lexicul, epistola prezintd nu mai puJin
dec6t l68 hapax legomena, iar conjunclia 60ev' prezenti in
epistold, este una de predilectie, nu este int6lnitd' spre
exemplu, niciodatd in epistolele par'rline;
- efectul operei rdscumplrdtoare a lui Iisus Hristos' pe
care Sf. Pavel il concepe ca o impicare a omenirii cu
Dumnezeu, in Evrei se cheamd "sfinlire""'curdtire"'
"desdvdrqir e" (2,10; 5,9; 10,1 0' 14)'
- preo!ia levitica se pune in paraleld cu preolla
& A. Vanhoye, oP cn-,495,31
PRELIMINANl
l)omnului Iisus Hristos (7,1 u.), ardtdndu-se deosebirile p6ndrn cele mai mici aminunte, ceea ce apostolul pavel nuolriqnuiegte sd facd (cf. Gal. 4,1 u).as
in eforturile de a stabili paternitatea epistolei, isloriat'xcgez€i consemneazl insa multe nume care au fost asociaterrlcii de posibili autori ai epistoiei: Clement Romanul(( )rigen), Sila (Hewitt), Apolio (Luther), Barnaba (Tertulian),l'riscilla (Harnack) gi chiar Maria, marla lui Iisus.a6
Ceea ce trebuie subliniat totugi, in acest context, estelrrptul c5, mult discutata gi nerezolvata problemd a autoruluinrr a ridicat in nici un tirnp greutdli ermineuticii biblice.l'robiema autorul ui era importantd gi reiegea in prim planrrrrrrrai atunci, cAnd era vorba de includerea in canonul biblicrr Lrnei scrieri, qi c6nd una din condiliile ce se cerea a firrrtlcplinitd era cea a apostolicitdf ii. Ca principiu era valabil:''('rrnonic este ceea ce este apostolic".aT Se p6rea totugi cI
'' Vezi Dr. Vasile Gheorghiu. op cir. p. 607-608.a6 in parantezd sunt date numcle celor ce-au emis aceste ipoteze. Spre
rl, rr urncntare citat 30,t'rt,7. p. 145; I.D. thy,I v (.) 40, 196 cilta, thel11 ltn,ytl, and otlter Essays, New-York, 1969: A. Harnack, probabilia iiber diel,l*,.rse u den Verfasser des flebraerbriefes. in ZNW, 1900. p. 16-41; Josephine
l\1. ltrrd, The Mother ofJesus and the Authorship of the Epistle to lhe Ilebrews,Ilr, Ilniv. of Dayton Rev. 11, 1975( l, n)(:nl pi Luca- nu mai sunt in atenfrlrrrlri pentru cE nimeni nu cuno$tear r r rllr:zrt€ 6i evaluate in lumina Epistt,r;llJcr. 4n die Hebrcier, p.22)
'W.C. Krimm el, Notwendigkeil wtd Cirenze des neulestomentlichett Kanons.'llrl, il7. 1950,p 277-313 (:ders. Heilsgeschehen und Geschichte. I95-5 [MThStr; 1, lt0-259).
j'|
38 STELIAN TOFANA
epistolei cdtre Evrei ii conferea demnitate apostolici cel pu!in
2 criterii: inscriplia de la inceput ("npbq 'Eppaiouq") 9i
ultimele versete cu care se incheie epistola (13,19-22-25)'48
b). incercdri de determinare a autorului
epistolei din critica internd' Raportul
leologic Si tingvistic ul Epistolei cdtre Evrei
cu scrierile pauline gi cu alte scrieri
neolestflmentare.
Din intreg cuprinsul epistolei rezultdcd autorul ei este
un bun cunoscdtor al Vechiului Testament 9i in acelaqitimp un
cregtin convins. El trebuie sd fi fost de origine iudeu' deoarece
incd de la inceput se expriml ca un iudeu' cdnd zice:
"Dumnezeu ne-a vorbit noud (i1'p'iv)'"' ' in zilele acestea
mai de pe urmd ne-a grdit noud (il"6')'qoev qpiv) prin
Fiul. ." (Evr. 1,2). Originea iudaici a autorului se poate
constata qi din 3,7'4,16 9i 13,13' Ceea ce rezultd din aceste
texte e faptul cd autorul cunoa$te foarte bine toate instituliile
de cult ale iudeilor (9,1 u.) precum 9i suferinlele grele 9i
jertfele mari fdcute de cititori pentru plstrarea credinfei
cre $tt ne.
Privind in ansamblu stilul, redactarea 9l haina in care
sunt imbrdcate ideile conlinutului, precum 9i ultimele versete
ale capitolului XIII, s-ar putea ajunge la concluzia a doi
autori: unul miilocit care ar incheia epistola (13'22-25) 9i in
aB \r/ezi L,a Bible,
1988,p 2949
T radu c t i o tt o e c u nteniu q rte. E d ition integrale'IOB' Paris
PRELIMINARII 39
,,itt'e unii il vad a fi Sf. Pavelae, gi altul nemijLocit, care at
irtrbrica intr-o formd aleasa a limbii grecegti ideile Ei
t'rrgetarea acestuia (13,1-21)-sn Cine ar putea fi cel dintAi ;it'ine cel de-al doilea este greu de precizat, dach nu chiar
ae in privinqa greuta{ii pauline a capitolului 13,22'25, La Bible' taductiont \l'uminique, (Edition int6grale TOB, Paris I 988, p. 2949) se exprim6: "La parolerl'cxhortation -yerse22-25 - ont un ton clil1'erent de ce qui pr6cdde. Ils semble avoir
';rlutiri mai marilor cititorilor gi cititorilor inqigi (13,24).2 Mentionarea urei vizite ce urmeazi a fi fhcuta cititorilor impreuni cu Timolei,
I I itrata po cel ce incheie epistola ca o persoand bine cunoscutl cititorilor qi care era
r rr rulalii apropiate cu ei. Cea mai indreptElitd persoand in acest s€ns nu putea fi altarbclt Apostolul Pavel (E. Grii0er, Neue Kommentare zilm Hebrrierbrief'Th.R.56.1991,p.129).C Spicqgaseptepaulinchiarintregcapitolul13,numaicdinacest
rrtgcnioase Si merita atenlie, insd argumentele irrrpotriva patemitalii pauline le punrn( ii pe toate acestca in umbra
tn P" lirria de definire a autorului epistolei, ca tlind unul din colaboratorii Sf'I'rtvel merg exegefi ca: Wilkcnhauser, Benoit, Kuss, Spicq, Cambier, Rigaux,t'xceptlc thcdnd unii care emit ;i ipoteza unui ucenic din qcoala postpaulin6- (Cf' E'(ir:iller. Die l/erfossenschaft,Th.R 30. 1967) Prof. V Gheorghiu e de parere c5
rrrlreagaepistoldin forma ei actual5, gi nu numai capitolul din urma il are ca autor
1tc Sl. Pavel (vezi Pr.Dr. V. Gheorghiu. op cit . p 605)
40 STELIAN 7'OFANA
imposibil. AvAndu-se in vedere insd, cd totuqi, anumite idei
ale con{inutului doctrinar al epistolei n-ar fi chiar striine de
cugetarea ;i teologia paulind, ceea ce se va vedea ulterior. i-a
{Ecut pe unii exegefi s[ ajungd la concluzia aqezdrii printre
autori cel pu{in a doi dintre cei mai apropiali ucenici gi
colaboratori ai apostolului Pavel, 9i mai potrivifi pentru
aceastd lucrare: Lucasr gi Apollo.s2
Apollo nu e menfionat decAt intr-un mod episodic in
tt Pentru l,uca s-au pronunlat Calvin, Grotius, Estius, Salmeron, Fr.
Delitzsch, J. Brown, etc. (vezi A.R Eagar, The Autorship of the Epistle to the
Hebrews. in The Expositor, X, 1904, p. 74-80; ll0-123 etc. Vezi 9i E. GriBer,op cit , p. 19-22).
52 Numcle lui Apollo a fbst propus pentru prima oarf, de Luther in i 537 urmdnd
ca apoi, in exegeza modern[ ipoteza sa gAseasca ecou in scrierile tot mai multor
comcntatori: L. Ziegler,(Vollstt)ndige Einleitutrg h den Brief an die llebrcier,Gdttingen 1891, p. 255); J.H. Kurtz, (Der Brief an die Hebrrier. Mitau, 1869, p-
55); S. Davidson (lm lfiroduclion to the Study of the New Tesatment, London
1868, p. 255); Ed. Reuss, (Jlrsroire de la Theologie Chrdtienne, Strassbourg 1864,
p.268-269);Th. Zahn, (Einleitungindas Neue Testament,Leipzig 1907, p. 154);
A. Seeberg, (Der Brief andie Hebrr)er, I'eipzig1912,p.2-ezitaintr.- Bamabagi
Apollo); V. Bartlet, (The Epistle to the Hebrews ()nce More, in The Expository
Times, 1922, p 58-61 - se raliazd ia Apollo dupd cc a abardonat teza Bamaba),
RC-H. l*nskt (Thc [nterpretation of the Epistle to the Hebrews. Columbus I 946,
p.22-24); T.W" Manson, (The Problem of the Epistle to the Hebrews, in" Bulletin
ofthe John Rylands Libmry", I949, p. t-17); G.P..Lewis, (Study Notes on the New
T'estament, London 1949, p.335); C. Spicq, (I.'Epitre aux HebretLx, Paris 1952,
vol. l, p. 197-218) Dintre exegefii mai noi amintim pe H. Hegermann. care incomentariul sdt(Der Briefan die Hebrrier, Berlin I 988, p. l0), inctina spre aceea;i
conceplie: "Der Verfasser har mit Paulus viellaltig Traditionen gemeinsam, die bei
dem Apostel in dem weiteren Kreis des -itidisch-hellenistischen Urchristentumsweisen Der pallistinanahe Zweisprachler Paulus hat im iibrigen unter seinen
Mitarbeitem.ledenfalls einen Vertreter h6chster hellenistisch-jUdischer Bildung:Apollos Ats ein iihnlicher Vertreter jiidisch-hellenistischer Bildung unter den
Apostel Bcgleitern wird auch unser Autor atrzusehen sein Seine l-einsinnige
Stilgebung. sein reicher Wortschatz, seine rethtlrische Gestaltungskaft werden der
Auslegung aufSchritt und T'ritt begegnen".
PRELIMINARIl
Noul 'I'estament cu toate cd el a apdrut ca un personaj de primrang in viala Bisericii primare. Dar tocmai "discrelia relativda textelor ref'eritoare la persoana sa corespunde in mod curios- afrrmd C. Spicq - atitudinii autorului epistolei catre Evrei dea rf,m6ne in anonimat".s3
Luca, care l-a cunoscut personal pe Apollo, ii face unportret foarte favorabil in Faptele Apostolilor (19,24-29),descriindu-l ca fiind de origine iudeu ('Ioudaioq), de neamalexandrin (4,1,e(av6peig rrir ydver), bdrbat iscusit incuvAnt (,irvTlp l.riytoq), puternic in Scripturi (Suvordq riv ivtaiq ypa$ai6), invdlat in calea Dornnului (rcrrnXrlpdvoqrnv oOdv ro0 KUpfou), fierbAnd cu Duhul ((erov rQnve riprctt) gi care invdla cele despre Iisus, f5r6 sfiala, insinagogS, infruntindu-i public pe iudei cu tdrie, argumentAndcu Sf. Scripturi mesianitatea Iui Iisus (6nl6errcvilq 6ia trirvypa$<irv e ivcrr rdv Xprordv 'Iqoo0v). pe baza acestorinformatii, exegetul C. Spicq, suslin6tor al tezei "Apollo",crede ca epistola cdtre Evrei reclamd astfel de calitdliautorului gi pe care Apollo le indeplinegte foarte bine:
- de origine iudeu, bun cunoscdtor al datinilor gitraclitiilor iudaice, r'eprezentant al culturii iudeo-elenisticealexandrine;
- desdvdrSit cunoscdtor ql Vechiului I'estament,reiegind din modul direct in carc introduce citatele dinSe ptuagintd;
- bun apologet, specializat in disputa cu iudeii,luceasta reiegind din felul in care dezvolta tema centrald acpistolei - superioritatea arhieriei Si slujirii lui Hristos inraport cu slujirea Vechiului Testament.
4t
" C. Spi.q, op. cit . vol. l, p. 210
42 STELIAN TOFANA
to lbidn-55 H. Preisker , Apttllos untl 18'24 - 19'6' in
ZNTW, 1931, p. 301-304 - incearca nitdti de lexic $i
irlei 'intrc Evrei gi i-ll Cor'. pebaza Evrei lui Apollo
t" lbid"r,57 Vezi C. SPicq, oP cit . P' 215
- erudit Si mare orator' fapt ce rezult/d din conlinutul
epistolei, care e in aqa fel structurat, inc6t ai impresia cd ai in
fala moi degraba un tratat teologic, prelucrat de un adevirat
"fervens spiritu" ,sa decdt o epistol['Toate aceste calitali au st6rnit adrniralia deosebitd a
corintenilor fa!6 de persoana sa (I Cor' l' 12;3' 4-6' 4' 6)'
a,Jmirafie de care putini predicatori s-au bucurat'
Pe de altd paite, Apollo a fost in relalie personal5 9i
directd cu Sf. Ap. Pavel, contribuind mai ales la
propov6dui.ea Evanlheiiei in Corint'ss Dacf, el a primit sd i se
"o-plet"ze formalia-sa cateheticb de cdtre Acvila 9i Priscila -
ei ingigi ucenici ai Apostolului - cu atAt mai mult se va fi lSsat
marcat de autoritatea doctrinard a Sf' Pavel' in intimitatea
"aruiu a trlit.s6 in jurul anilor 65-66 Apostolul Pavel ii face
lui Apollo chiar o caldd recomandare cltre Tit' de a fi primit
dimpreuni cu Zenas, cunoscdtorul de lege - echipl perfect
onrogen[ din anturajul Apostolului - ;i care aveau de
inaef,tinit o sarcind apostolic[' intr-u'-t astfel de cerc de
u"eni.i, din jurul Sf. Pavel, ce se imp[rt69eau de autoritatea
apostolic6 a maestrului lor, insuqindr-r-9i in acelaqi timp 9i
tsvanghelia pe care o binevestea, trebuie sd-l fi cunoscut
Apollo gi pe Timotei, cu care a legat chiar o prietenie durabild
(l Cor. iO,tO-tZ1-"SE fie, prin urmare, vorbain Evr' 13'23 de
Apollo?", se intreabl Spicq' "Posibil",s? rdspunde tot el'
PRELIMlNANI 43
Mtrdr.rl in care C. Spicq argumenteaz6 "reza Apollo"s8 este
rrrtr'-adevdr interesant, dar lipsa vreunei scrieri de la Apollo,pr:rrlru a se putea face o comparalie cu Evrei 9i a se determina
rrr:ri indeaproape calitdlile scriitoricegti ale autorului comun,
r rr fEcut pe cei mai mulli exegeti moderni sA nu vadd in "tez.a
,A;rol1o" nimic mai mult, decAt o simpla ipotezS:.se intr-adevdr,;rvlndu-se in vedere slrdcia aproape totald de informalii pe
, lle critica internd a epistolei le furnizeazd cu privire la autor,
rrrajoritatea exegelilor s-au linut rezervali in a inainta solulii,lctinitive, sau n-au dat chiar niciuna.6o
tt lbid"-, p. 2lo-2155e Un mare numir de critici care n-au vrut si defriSeze anonimatul autorului
r,lristolei cf,fie Evrei s-au limitat doar sf, afirme cf, autorul e tn iudeu alexandrin.
Asltbl Eischhorn, Schatt, Nendecker, Grimm, Kiuge, von Soden, Iloltzmann'M6n6goa Davidson, Westcot! Bruce, C. Hollmann (Der HebraerbrieJ it "DieSclrriften des Neucn Testarrents", herausgegeben J. Weiss, Gtittingen 1908' II, p'
,la5); H.T. Andrews (The Abingdan Bible Commentary,New York 1929, p
1298); M. Goguel (Le Nouveau T-dsktment, Paris 1929, p. 364); [I- Robinson
ttn die Hebrcier, Gtittingen 19a9, p. l6).m O parte insd au refuzat sa se pronunle, fie din respect pentlu anonimatul in
e are autorul a vrut sd rdmdna, fie pentru multitudinea traditiilor vechi din ccle mai
Variare privind autorul. sau al1ii, pur pi simplu, din simplul motiv al dificultAli de a
rcuni sub un singpr nurne multiplcle conditii pe care confinutul epistolei le reclamE
(vezi: J.D, Michaelis. Einleitung in die gdltlithen Schriften des Neuen Bundes,( idttinger 1888; H. von Soden, Der Briaf an die Hebrtiet, Fribourg 1893; E'F.
Scolt. The EpistLe to the Hebrews. Edinbourg 1922 Ll- Windisch, Der
ttehrderbrief. Tiibingen 1921, O. Michel, Der Brief an die Ilebraer, Gtitlingen
1949; E. Mangenot. art, Epitre aux Hebteux- in Dictionnaire de'fhdologict)atholique. VI B,2092; F.B. Kiimmel , Einleitttng in das Neue Testantent.
I leidelberg 1964) etc
44 STELIAN TOFANA
Raportul teologic. - Un lucru pare, totuqi' evident: La
o anal\zd amdnunlit[ a ideilor teologiei epistolei' puse in
sens, de o paulinitate a ei, fie 9i in mod indirect, nu ar fi ceva
foarte surPri nz[tor. 62
O punere in paralel a anumitor idei ale epistolei cu
altele, asernin[toare din scrisul paulin, intdregte aceste
ahrmalii.l. Elemente de hristologie
O comparalie atentd intre anumite elemente ale
hristologiei epistolei citre Evrei pi cea a epistolelor
captivit6!ii demonstreazd incontestabile puncte comune:
- Fiul ca Si chip al lui Dumnezeu Si stdpdn al universului
Evrei 1,3. "Care fiind Colos' f,15-17 "Care este
strdlucireaslaveiSichipulfiinlei chipulluiDumenzeu(eix6vro0
lui Dumnezer.r (lopaxrt'1p tq6 @eou) Celui nevdzut nrai tntdi
tnoord.oeri,g arlro0), care line ndscut decdt toatd fdptura'
toate cn cuv6ntul puterii Sale, Pentru cL in Acesta au fost
rlupE ce a siv6rgit curdfirea facute toate, cele din ceruri qi
pdcatelor ooastre, a gezut de-a cele de pe pam6nt' cele vazute Si
dreapta slavei, intru cele inaltc". cele nevizute " Toate s-au fdcut
Prin El Si Pentru El. El este mat
tnainte de toate fi toate Prin El
sunt asezate" -(Vezi 9i II Cor' 4,4-
6)
6r Vezi A, Vanhoye, Hebrrlerbrief'fREYork 198-5. p, 495; C. Spicq, EtB, l9-s2, l,
u'lbid"o,
l4- Walter de Gruyter - Berlin - New
196.
PRELIMINARII
- Superioritatea lui lisus Hristos fald de tngeri -punct important in hristologia paulind gi care exprimE
demnitatea durnnezeiascd a lui Iisus, este clar reliefatd de
epistola catre Evre i
Evr.1,4-5. "Fdcindu-se cu Colos.2,I0. "... care este cap
atAt mai presus de ingeri, cu a toatd domnia 9icAt a moStenil nume mai stdpdnirea".presus de ei. CIci cdruia
dintre ingeri i-a zis Dumnezeu
vreodatd: Fiul Meu egti Tu, Eu
astdzi te-am nEscut".
- Iisus ca mo;tenitor al unui nume "mai presus de
ctrice nume"Evr.l,5. "Fiul MeueStiTu,eu Filip.2,9-l0. "Pentru aceea qi
astizi Te-am n6scut; gi iardgi Durnnezeu L-a preaindllat $i I-Eu ii voi fiLui Tatd gi El imi a ddruit Lui nume care este
va fil'[ie Fiu ? mui presus de orice nume, ca
intru numele lui Iisus totgenunchiul s[ se plece..."
(Vezi si Efes.1,2l).
- Reprezentarea patimilor lui lisus Hrislos co o
iertfd (Evr. 9,14; 10,10) are puncte de sprijin in mai multe
texte pauline (I Cor. 5,7; Rom. 3,25; Efes.5,2)-
45
0vr.9,l4. "Cu c6t mai mult>iingeie lui Ilristos. care . prin
Duhul cel vegnic, s-a adus luiDumnezeu pe Sine, jertfafara de
1tt ihand. va curd!i cugetulvostru "
Rom.3,25. "Pe care Dumnezeu
l.-a r6,nduit jertfd de ispasire princredinla in sdngele Lui.. "Efes.5,2. ".. S-a dat pe Sinepentru noi, prinos Si jertfd luiDumnezeu, intru miros de bunAm i re asnr f,"
46 STELIAN TOFANA
' Tema Arhieriei lui Hristos - tema principald a
epistolei- este strAns legatl de doul teme specific pauline:
critica Jdcutd Legii vechl (Evr' 7' I I - 19; 10' 1- 10 - Gal'
21,25; Rom. 4,15; 5,20) St ascultarea lui Hristos ca act
mdntuitor (Evr.5,8;10,9 - Filip' 2'B; Rom' 5'19)'
Evr.7,12'18.19. " lar dacd Gal'3'21b' "Cdci daci s-ar fi dat
preotia s-a schimbat, urme'azd Le ge care sf, poata da via{d' cu
numaidecdt ql schimbarea adevirat dreptatea ar veni din
Legii." (12) "Astfel Porunca dctd
intdi se desfiinleazd Pentru
neputinla Si nefolosul ei" (18)'
" Cdci Legea n-a desdvdrqit nimic,
iar in locul ei igi face cale o
n6dejde mai buna" (19)
Evr.5,8-9. "... 9i desf,vdrqindu-
Se, S-a flcut tuturor celor ce-L
ascultd Pricinf, de mdntuire
ve5nic6i. "
- Legdtura dintre
deplina Sa umanilate
Evr.5,7-9. "tn zilele truPului
Sdu, El a adus cu strigdt tare
gi cu lacrimi, cereri Pi
rug6ciuni cdtre Cel ce Putea
sa-L mdntuiasc[ din moarte iIizbdvit a fost de frica Sa de
moarte. "
Lege. "
Rom.5,19' "Cf,ci Ptecum Prtn
neasculatrea unui om s-au f6cut
picdtogi cei mulqi. tot ala Prtn
ascultarea (Jnuia se vor face
drcpli cei mulli-"
smerenia Fiului Prin IntruPare St
Filip.2,7-8. "Ci s-a deqertat
pe Sine, chiP de rob ludnd'
fdcindu-Se asemenea
oamenilor, 9i la infZli9are
aflAndu-Se ca un om' S-a
smerit Pe Sine, ascultitor
fbcAndu-Se Pind la moarte, 9l
incd moarte Pe cruce'"
PRELIMINARI]
- Prin jertfa Sa unicd de pe cruce, Mdntuitorul lisus
Hristos a tnvins moartea Si pe dictvolul l-a biruit.Evr.2,l4. "Deci devreme ce Tim.l,l0 "lar acum s-a dat pe
copiii s-au fEcut parta$i sdngelui fa!'a prin aratarea MAntuitoruluigi trupului, in acelagi fel pi El a nostru Iisus Hristos, cel ce a
irnpSrtagit acestea, ca sa surpe nimicit moartea qi a adus la
plin moartea Sa pe cel ce are lum'ina viata gi nernurirea. prin
stdpdnirea morlii, adicd pe Evanghelie."diavolul "
4',1
- Opera maniuitozrecerurl.Evr.9,24. "Cici Hristos n-aintrat intr-o SfAntd a Sfintelorl'icutf, de mdini - inchipuircaeclci adevdrate - ci chiar in cer,
r:il.srl s€ infdgiSe=e pcntru noi
inaintca lui Dumnezeu. "
a lui Hristos se conlinud Si in
Rom"E,34, "Hristos, Cel ce a
murit, gi mai ales Cel ce a inviat,Care qi este de-a dreapta Iui
Dumnezeu, (-are se Si roaga
penlru noi "
- Legdtura dintre Hristo.s
creatura Sa.
\-,vr.1,2. "in zilele acestea mai
tle pe urmi ne-a grdit noud
prin Fiul. pe care L-a pus
rrrogtenitor a toate Si prin carcu fdcut Si veacurile".
2. Paulind s-ar perea $i
Parusie qi .Iudecata din urmd.I.,vr. 10,37. "(lAci mai este putinlinrp. prea pufin, gi Ce I ce e sd
vind, va veni gi nu va intArzia"
in calitate de Creator Si
Rorn. 11,36. "Pentrlu cd de la
El gi prin El gi intru E/ sunt
toate".
I Cor.8,6b. un singurDomn, Iisus Hristos.prin care
sunt toate ;i noi prin El".refel'irea autorului epistolei Ia
I Tes.5,4. "Voi insi, l'ralilor, nu
sunte.tr in intuncric. ca sa va
apuce ziua aceea ca un fur"
STELIAN TOFANA48
3. Pauline sunt $i alte idei ale epistolei"
- paralela dintre cele prezente Si viitoare
Evr.6,5;9,11 . " $i au gustat Efes'1'21' ''Mai presus decit
cuvintul cc! bun al lui Dumnezeu toata domnia 9i ptlterea $l
,, 0r,..,r. vcacului ,viitor ' " dregdtoria 9i decat tot numele ce
(6uv<ipe rg te pt'l'l'ovcoq se numelte' tru numai in veacul
air,lvoe). acesta ci 9i in cel viitor" (or)
P<ivov iv t<o oirivr torjtro
a,[ld rcri dv ttir Prdl'l'ovrt)
- paralela dintre umbrd Si realitate
Evr.l0,l. " tn adevdr, Legea Col'2'17' "Care sunt umbra
avand umhra bunurilor celor viitoare" (& eotrv ort&'
viitoqre (Ercr.&v y&p dlorv o ttov pe Il6vtov)v6poq), iar nu chiPul
lucrurilor... "
- paralela dintre realitdlile lumeSti Si cele cereSti
8vr.9,23 (8,5;6,a)- "Trebuie dar Efes'l'10' "Spre iconomia plinirii
ca chipurile celot din ceruri' sd vremtrilor ca toate sd fie
se curaleascd prin acestea' tar cuprinse iaraqi in Hristos' cele
cele ceregti insigi cu mai bune din ceruri si cele de pe pdmdnl'
jertfe decAt acestea" toate intru ele" '
- ideea despre diferenla dintre lapte' mancare tore
Si hr and duhovnice ascd'
Evr.5,l2b. "... aqi ajuns sa avefr
nevoie de laPttl, nu de hrand tare"
(XpDf ov dlovteq 1 dl'artog)'
I.Cor.3,2. "Cu laPte v-am hrdnit
nu cu bucate (Ytil'a 'Paqtn<itroa), cf,ci incd nu Puteafi
mdnca gi inc6 nici acum nu
Puteli" '
- ideea cd aici pe pdmAfi creStinii nu au cetate
stdtdtoare, ci numai tn ceruri' in lumea viitoare'
Evr.l3,l4. "C-dci nu avem alcl
cetate stataloare. ci o cAutam Pe
aceea ce va sd fie"
Filip.3,20. "Cdci cetalenra noas-
tra este in cet'uri, de unde 9i
a$teptam Mdntuitor- Pe Domnul
Iisus [Iristos"
PRELIMINARII
E,ste adevdrat, c[ din epistola cdtre Evrei Iipsesc aga-
ziseIe invd!dturi pauline ca'. mdntuirea prin credin!d Si nu
ltrin /apteLe Legii; chemarec pdganilor la creStinism saLt
irrvS.tdtura despre inyierea mor{ilor, dar se $tie, cA nici intre
cpistolele Sf. Pavel nu intAlnim vreuna, care se contind
intreaga teologie paulinS.
Toate aceste comparalii de idei gi expresii ale teologiei
cpistolei puse in paralel cu altele asemdnetoare din unele
cpistole pauline, demonstreazd faptul cd tradilia biblicd
rislriteand, care a accentuat intr-un fel paulinitatea epistolei
cltre Evrei, in conlinutul sdu general, nu a fEcut aceasta frrdo oarecare bazd.
Raportul lingvistic. - intr-un studiu cl,e analizd, a peste
1000 de cuvinte din vocabularul epistolei citre Evrei,
Ilaralarnbie Rovenla este de pdrere cd scrierea cor-rfine 127 de
t uvinte hapax legomena, care pot fi socotite ca fiind ne gativ
lrauline, Si 136 de euvinte total nepauline.63 AddugAndu-le pe
lcestea la cele hapax legomena, procentul cuvintelornepauline cre$tc atingAnd cifra de 263 de cuvinte, adicd
aproape la fiecare 4 cuvinte s-ar gdsi un cuvdnt care nu-i
lraulin, ceea ce reprezintd, desigur, un procent insemnat gi care
63 I-ista cuvintelor "negativ pauline" gi a celor "nepauline" este prezentatd de Dr.Haralambie Roventa in lucrarea sa" Cine ct ,scris epislola cdtre Evrei?", Bucuregi1933, p 14.
49
STELIAN TOFANA50
atirn6 nu ugor in balanla originii nepauline a epistolei6a' La
acestea se mai pot adauga apoi 9i aproximativ 18 particule 9i
conjunclii nepauline, ridicAndu-se astfel considerabil
pro""ntul nepauiin al vocabularului'6s
Totuqi, intdlnim in cuprinsul epistolei Si un numdr de
57 de cuvinte speciJice Sf' Pavel Si un numdr de 162 de
cuvinte de preferinld ale Sf Pavel' vddindu-se astfel o
oarecare afinitate lingvisitca a epistolei cu vocatrularul
paulin.66 in ce"u ce priveqte vocabularul neutru' adicd cuvinte
folosite in cit5ri, sau comune tuturor scriitorilor Noului
Testament, se poate afirma cd acest vocabular se ridicl la
cifra de 501 cuvinte '67 Dacdse considerd cuvintele pozitive cu
cele neutre, care se afld intrebuinlate impreund' at6t in
epistola cdtre Evrei, cAt qi in epistolele Sf' Pavel' Haralambie
Rovenla, pe baza anal\zei celor 1000 de cuvinte din
vocabularul epistolei, ajunge la urmdtoarea concluzie
generalS:- vocabularul paulin : '72A de cuvinte (72% - 501
cuvinte neutre, 219 cuvinte pauline);
-vocabularulnepaulin:28|decuvinte(28oA).68Se poate conchide de aici' cd deqi proporlia cuvintelor
nepauline este destul de ridicatd' epistola pdstreazd totuqt o
6a Yezi agezate in tabele toate aceste
op cit .P. 15-23.6s lbidem, p 17 -
66 Ibidem. p. 25 -
u'lbidurr.
ur lbid"*
1000 cuvinte la Haralambie Roventa'
PRELIMINANI
ind isculabilS legdturd cu vocabularul paulin. Aceastd
constatare, la care ajunge Haralambie Rovenla, ar putea
conduce la ideea cd autorul epistolei, in redactarea finald, a
rnanifestat o stimd gi un respect deosebit fala de Apostolul
I)avel, din a cdrui limbaj a consemnat, a;adar, un insemnat
procent de cuvinte.
56 fi fost acesta unul din ucenicii sau colaboratorii
apropiali ai Apostolului Pavel? Posibil! Numai cd aceasti
"posibilitate" nu depdqeqte stadiul unei simple presupuneri'
Ceea ce rdmAne important din aceste constatdri, este
apadar faptul cd limbajul epistolei cdtre Evrei nu-i intru totul
strdin de cel paulin, fapt care ne dd dreptul de a respinge cu
desdvArgire teza suslinut6 de teologii bibligti protestanli, a
unei nepaulinitdti totale a epistolei.
Priviti epistola insi 9i dintr-un alt unghi, qi anume, cel
al raportului ei cu ceilalli scriitori ai Noului Testament, H'
Rovenfa, in studiul sdu, socotegte ci se poate ajunge 9i la o
altd presupunere, cea a intrdrii, destul de serioase, in
combinalia autorului, chiar a Sf. Luca.6e O analizd amdnunfitd
a raportului lingvistic al vocabularului analizat al epistolei cu
scrierile Sf. Luca, ar conduse la urmdtoarea constatare:
Evrei - Luca (Evanghelie + Faptele Apostolilor) 360
cuvinte (comune sau inrudite - 36Yo - din 1000 de cuvinte
studiate);
51
6e lbidem-p 26 u
STELIAN TOFANA52
Evrei - Sf' Pavel 330 cuvinte (33oh)'1o
Afintatea epistolei cdtre Evrei cu scrierile Sf' Luca st6'
deci, in fruntea tuturor, urmata tiind de cea cu Sf' Pavel'7t
Excluz6nd ideea c[ aceastd afinitate ar fi una intAmpldtoare'
H. Rovenla ajunge la concluzia cd epistola cdtre Evrei poate
fi privitd ca o puflte de legdturl intre scrierile Sf' Luca 9i cele
ale Sf, Pavel.72
findnd seama 9i de faptul ca Sf' Luca a fost unul
dintre ucenicii cercului celui mai apropiat Apostolului' hind
singurul, de altfel, care se afl[ t6ng5 Ap' Pavel' atAt in prima'
cAt gi in a doua captivitate romand (II Tim' 4' 1 1; Col' 4'14)'
H. Rovenla e de pdrere, cd Sf' Luca poate fi asociat tot atat de
bine autorului epistolei ca 9i Apolo'73 dac[ nu chiar mai bine'
AvAnd insI in vedere faptul cd' totuqi' conlinutul
epistolei trddeazirun autor de origine iudaic[' ceea ce Sf' Luca
nu era, "teza Luca", ca autor al epistolei' rirnAne discutabild'
dacd nu chiar cu desdvirgire exculs['
'o lbidn^,p. 27' Redim in continuare un tablou genelal indicand prin cifre
afinitatea epistolei catre Uvrei t' i""*t *tiitor al Noului Testamcnt' exceptdnd pe
ii. f-r"u pipe Sf. Pavel, aminti[i deja:
Evrei - Matei 228 cuvtnte
Evrei - Ioan 213 cuvinte
Evrei - Marcu 179 cuvinte
Evrei - Petru I l7 cuvinte
Evrei - Iacob 67 cuvinte
Evrei - Iuda zl ""i"it tCf Dr' H' Roven! a' op'cit. ' p' 26)
1t lbidem,P 26.
" Ibid"m.
'3 H. Roventa, pe baza afinitdqii dintre Sl Luca 9i Sf' Pavel' ajunge la concluzia
cd Sf pavel e autorul a" o.ej al epistotei, inceea ce prrveqte ideile, argumentare4
,""f"gir. i, [,uca fiind cel ce a redactat-o (op cit'p'30)'
PRELIMlNARII
in concluzie, putem spune cd problema autoruluiepistolei nu poate fi dezlegatd, !indndu-se cont numai de
cdteva principii critice teologice sau lingvistice. Imensele
eforturi ale exegezei biblice de pdna acum n-au reugit sd dea
inc[ la lumind teze mai valabile, decAt simple propuneri sau
presupunerl.
Degi problema autorului rdm6ne incl doar la stadiu de
tpateze, important este c[ autenticitatea gi canonicitatea
epistolei nu suferd prin aceasta nici o gtirbire. Un lucrurim6ne totugi cert: autorul epistolei citre Evrei, cel mai bun
stilist intre autorii Noului Testament,Ta meritA sd fie nurnit
alSturi de Sf. Pavel gi de Sf. Ioan, cel de-al treilea mare teolog
al Noului Testament.Ts
Ca o concluzie generali a tuturor celor expuse,
referitoare la autorul epistolei cdtre Evrei, nu se poate spune
ctr certitudine cd epistola este a Sf Ap. Pavel, dar se poate
insd afirma cu siguranld cd nu-i total strlind de g6ndirea qi
teologia lui. Ea a fost g6nditd, ccmpusd, strlizatd gi redactatlprobabil, de vreunul din ucenicii apropiali ai Apostolului(13,23), dificil azi de a putea fi identificat, a cdrui culturd Ei
formalie teologicd in mediul gi spaliul cultural iudeo-elenistic
gi-a pus amprenta puternic pe stilul gi modul de abordare a
temei epistolei. Dar avdnd in vedere gi faptul cd epistola nu
are forma unei dictdri de idei, lasat[ sub impulsul de moment
al autorului, aga cum e cazul cu unele epistole pauline, ci e o
'o E. GreR.r, Hebrri.er 1, t-4 Ein exegetrscher L'ersuch rn EKK, VorarbeitentIeft i, Ziirich-Kciln-Neukirchen 1971, p 204.
7s E. Hoskyns, N. Davey, Das Rcitsel des Neuen Teslaments, 1957. p. 176
53
54 STELIAN TOFAT'IA
redactare metodicA, st[p6nit6 9i gletuit[ in toati construclia
ei, limba nelasdnd loc nici o clip6 lipsurilor de inleles ale
frazei,ori destrdm[rii de idei, ci form6nd o arhitecturd bine
incheiatd in toatd alcdtuirea frazelor qi argumentdrii' fapt mai
rar intAlnit la autorii c6rlilor Noului Testament' ne putem
totugi intreba in final' chiar dacd nu vom avea nici un r[spuns:
sE fie autorui epistolei cf,tre Evrei una din tainele de nep[truns
ale Noului Testament?
2' Situafia religioash a "cornunitd{ii destinatarilor"
Lipsa unor informafii clare furnizate de epistola
referitoare la destinatari, face problematicd cercetarea
exegetice in eforturile ei de-a stabili adresanlii epistolei'
Dupi vechiul titlu al epistolei "npde Eppc(ou6"'
adresanlii ar trebui sl fie iudei, dacd se are in vedere faptul cd
termenul "'Eppa(ouq" desemneazd in Noul Testament
originea nalionald precum qi limba evreilorT6' deci' pe iudeii
din Palestina a cdror limb[ malernd era aramaica' spre
deosebire de iudeii care trdiau in afara Palestinei' in diaspord'
'6 Termenul "dppaior" se ga$e$te mentionat numai de 3 ori in Noul festament:
I - Cu ocazia unei neinlelegeri cc din Ierusalim'
textul din F.Ap. 6,1 face disinclie ina 9i vorbind
,#*"" f"pat to;q'E$paiouq) 9i ei din diaspora
se proclam6 pe sine "ef3paioq"' adic6 de origine evreiascS' din
(Fitip i;ir' ?;ilia sa'e de origine palestinianr Ei limba sa
ica (F'AP 21,40'' 22'1)
3 _ impotrivindu_sc iuda'i'zanlilor care se liuda-u cu origrrrea lor palestinrana" SL
l,avcl sc inrreabA: "Sunt cr ;;;i'E;t., surtl pi eul" (ippaiot ciorv' xdyt'r - [l ('or'
t1,22)
PRELIMTNARIl
gi care vorbeau limba greac[, fiind numili "oi'Etrtr.qvtrotot"(elenigti) (F Ap. 6,1;9,29; II Cor. 17,22, Filip. 3,5).77
in consecinld, titlul "'EBpafouq" poate desemna o
comunitate de iudei convertiIi Ia cregtinism, distincta de
pdg6no-cregtini, care putea exista in vreun orag oarecare al
lmperiuluiTt, sau, mai probabil, o comunitate iudeo-cregtinIdin Ierusalim ori din PalestinaTe.
Dar titlul "tpbq 'Eppa(ouq" nu poate ldmuri intrutotul problema destinatarilor, ci cel mult conlinutul gi datele
pe care epistola le furnizeazd.
Cert este, insb, faptul cd titlul este atestat documentar
incd de la finele secolului II de c[tre Panten gi Clement
11 VeziY. Gheorghiu, lntroducere in S/. Car;i ale Testameniului Nou, p 622
pi E. GriiBer, Der Hebrcierhrief l9j8-1963, in ThR 30, 1964,p. 147. Interesanidcste in acest context intrebuinlarea numeliti "dppofoq" in Evanghelia lui Filip:"Cdnd noi amfost evrei, amfost orfani;i um avu! numai mamd. Cdnd tnsd am
devenit creStini am primit Si tatd Si mamd Cine n-a primit pe Domnul lisus este
incd evreu" (Cf. Schenke, ThZ84,1959, Sp.6 gi I l)
" Cf. cd 6co0e xdQu.l,ov (F .Ap.26.7; Jac. l, l) Eusebiu scria despre Filon: "tdpiv or3v ydvog avdxaOev dppaiog r]v, tdrv Odn 1\.1.e(av6pefaq dv t6ler6raQavriv" (Hist. Eccl. I1,4,2-vezi gi traducerea romdneascE"/s/oricIJisericeascd,carleaa-II-4p.70);;i despre destinatarii epistolei I Petru, care se gisesc
in Pont, Galatia, Capadocia, etc: "iv f toiq 6( iBpafrov ouotv iv Ordotopondvrou" fibidem IlI,4,2 in trad. rom.p.l0l)
7e in timpul tui Aclrian se pot numara l-5 episcopi care s-au succedat pe scaunul
din Ierusalim. "Astfel, am aflat din inscmniri ca pAn[ la rdscoala iudeilor. de pe
vremea lui Adrian, pe scaunul episcopal din Ierusalim s-au succedat un numlr de
I5 episcopi, despre care se spune cf, au fosl toli iudei... "(Eusebiu, Ist. Bts IV, 5, 2,
p I 47). Dttpd " Omiliile Pseudoclementine" , lacov , fiatele Domnului a primitsarcina administdrii Bisericii evreilor din lenrsalim, nenroieupevoq 6v'lpouoa,t r;p 11v 'EBpaitov 6rdze rv 6xxl.lofav - (Cf C. Spicq. L'Epitre . vol.l,,
p 221) Iar Sf. Ioan Hrisostom coml:nteazAFAp 6,1 astfel: "il.lrlvrotdq 6iofprcn xal-eiv toig il.Lqvrori S0eyyopdvouq, ot,tot y&p i.trtr1vroti6re .l.iyovro ippaior 6vreg" (Hom XIV. P,G LX. I l3)
55
56 STELIAN TOFANA
Alexandrinul, apoi in Africa, de Tertulian, pretutindeni fiind
universal recunoscut, ca exprim6nd destinalia epistolei'80 Nu
se cunoa;te ca vreo alt6 Bisericd s[ fi dat in vechime alt titlu
epistolei, decAt cel de fa![.81 Mai mult, acest titlu este atestat
de cele mai multe 9i mai vechi manuscrises2, 9i chiar de
versiunile egiptene gi siriaces3. Titlut meritd toati aten!ia
cercet[rii, incrucat constituie un indiciu de referire in favoarea
identifi cdrii destinatarilor.8a
lpoteza susfinutd de majoritatea comentatorilor vechi
gi mai noi, este cd epistola a fost adresati cregtinilor recrutali
dintre iudei 9i care iqi aveau sediul in Palestina' probabil
chiar tn Ierusalim.slDincuprinsulepistoleirezult5insicScititoriieisunt
cregtini a cdror mAntuire a luat "obdrSie din prapovdduirea
Domnului", gi care a fost adeverit6 de "martori care au
ascultat-o" (2,3); c[ mulii dintre ei ar putea sd fie chiar
8o Cf.C. Spicq, op.cit , P.220.
" Ibid"*omite). Titlul este mai comPlet inrPdq'EBPofouq (P), ro0 olfoud6 Tppafouq (L); 6YPd0n ardotol.il exte0eioa <irq dv rivcxr
(M), Cf. C. Spicq, oP cit., P.221)-83 Peschitto o nume$te chiar "Epistola citre Evrei" (Cf' C' Spicq' op'cit 'p'
221).e Exegetul E. Riggenb nu
este "o eroare veche", ci este lt'sa revenim, daci nu vrem lce
referitoare la epistolA (Der85 A se vedea A. Vanhoye, Hebraerbrief, TRE Vol l4' Berlin - New York'
198-s, p. 497.
PRELIMINARII
invalatori (5,12), ceea ce denotd o oarecare maturitate a lor incunoo$terea Scripturii; cd au suferit chiar persecu{ii la?nceputul stlrii lor de creqtini ( 10,32) gi ca mulli dininvildtorii lor de odinioard (4yo0pdvor) au suferit chiarmoarte martirica (13,7). Dar cu toate eforturile gi jertfeleconducdtoril.or lor spirituali, care privegheaz[ pentru sufletelelor (2,1 u; 10,25 l;72,25 u), mulgi dintre cititorii epistolei auslabit in credinla lor cregtind, inclinAnd ugor sd cada iniudaism, sedugi fiind gi de splendoarea cultului de la templu.86
Prin urmare, ftrd. a desemna cu numele pe cititorii s6i,autorul e preocupat in mod expres sd-i intdreascd pe frafii sdiin credin!5 qi nddejde (4,t4-16; 10,22-23), si le ajute sddepSgeasca oboseala in credinld (6,11-12), a$a incAt,incercarilor de orice fel, sf, le poatd face fa(d cu curaj (10,36;12,1-13).67 Toate aceste amdnunte furnizate de epistold, sepotrivesc cel mai bine iudeo-creStinilor din palestina Si tnspecial celor din Ierusalim,ss in mijlocul cdrora a activat
* Ibidr-.8'- Ibidem.
88 AceastA parere au inlpartasit-o pi vechii exegegi catolici gi protestanti,diferenfele existand doar cdnd trebuiau sd afirme, dacd le-a tbst trimisa numaicreqtinilor din lerusalim sau gi lot cat si tutuor din inheaga palestina. (A se vedeaF.B. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament, Hei<ietberg, D6a, p 2gg).Astrzi pdrerile exegefilorprotestanli 9i catolici mai noi, cand e sd se pronunlc asupraadresantilor epistolei srurt la fel imparlite; unii suslin teza cd epistola ar fi adresatiunor comunitdli qumranite (Yad i n afar a P al e s t in e i, imprdStia[ia tnei minoritdli reprezentdndparere ca epistola ar fi fost adresati, pdgano-crestinilor, sau in orice caz. unorcregtini foarte slabi in credinld (Julicher, wrede, windisch, Michaelis, Michel,Kiisemann. Kuss, Hegermann). sau, pur pi simplu. Bisericii, vizatd fiind o
57
58 STELIAN TOFANA
Mintuitorul Iisus Hristos, unde au predicat primii Apostoli 9i
unde Sf.Arh. $tefan, apostolul Iacob al lui Zevedeu 9i Iacob'
fratele Domnului, primul episcop al Ierusalimului' au suferit
moarte martiricd (F Ap' 1,6; 8,12 etc)' Acegti creqtini erau
acum ispitili sd se intoarci din nou Ia iudaism 9i la practicile
cultice iudaice.'e Ispita care b6ntuia era cd iudaismul a rlmas
qi trebuie sI rdmAnd 9i pentru creqtini o institutie absolut
necesard. Ispita aceasta a devenit grea mai ales dupd moartea
lui Iacov, fratele Domnului 9i primul episcop al Ierusalimului
(+62 d.Hr.)eo, cAnd nimeni dintre conducdtorii Bisericii din
din aceste
teze a se vedea: F.B. Kiummel, Einlei 288; M'
Dibelius, Der himmlische Kultus im He 161 u; A'
Wikenhauser' J. Schmid, Einleitung urg 1973'
clecdt "inutileindrdzneli". cetdfi din "Sp
Antiohi4 Cipru, Jerusalim, Licaonia, Tel
ca destinatmi ai epistotei 1'R-A Xii*-et ' op cit ' p' 353; V' Gheorghiu' op cit '
p'
624-625).p. 623. Unii merg chiar mai departe ;i afirma ca
epi cator (preot) al comunitEfii iudaice creStine de
odi "ehemalige'jtidische Priester" (Vezi C' Spicq'
E'IB, 1952, m.1,P 227-231)'
ni le-a clarificat mai inainte Clement' care
PRELIMINARII
Ierusalim nu se mai bucura de autoritatea intAiului ei stitdtor;mai mult, au intervenit chiar anumite neintelegeri pentru
succesiune gi care ameninlau mai ales unitatea cultica a
Blsericii din Ierusalirn.er
La toate acestqa s-a mai adaugat pi faptul ca regele
trod Agripa II reugise, chiar in acel timp, sI deflnitivezerestaurarea templului in toate pdrlile sale, sd organizeze dinnou serviciul preolesc la templu gi sE redea cultului divin o
splendoare neobignuitE. in faIa acestor condilii, ispitaleclderii in iudaism era irezistibild. Agadar, in aceste
imprejurlri, cregtinilor iudei le este trimisd o epistold, cu
aj utorul c[reia, prin accentul pus pe superioritatea indefinibil6ir descoperirii Noului Testament fa{n de Vechiul Testament, qi
prin indemnurile adresate de a nu phrdsi credinta cregtin5,
dup[ ce odald"s-au luminat, au gustat darul cel ceresc Si
pdrtasi Duhului Sfant s-aufdcut" (6,4), se incerca sd se evite
rec6derea in iudaism a destinatarilor ei gi prin aceasta,
pericolul ca jertfa lui Iisus Hristos sd devind pentru ei
z.adarnicS. De altfel, modul in care se descrie situalia
numil "cel drepl", pentru cd mulli alli iudei mai purlau numele de lacov; dar elcra sfint parcd de cdnd era incd tn pdnlecele mamei lut: n^a bdut nici vrn Si niciultd bduturd belivd, dupd cum nici n-a gustat carne in toatd viata lui Nici o
/oarfeca nu s-a atins de pdrul lui, nu s-a uns vreodold cu ulei Si nici nu s-aimbdtat treodatd Nunai lui t-afost tngddutt sd inye in Sfinta Sfintelor, ntci n-dvea pe el haine de l6nd, ci numai de pdnzd Ll tntra singur tn bisericd Si acoloil gdseai mereu stdnd in genunchi Si cerdnd iertare pentru popor, tn aSa mdsurdirtcu! genunchii lui se ingroSard ca la o cdmild tn urma indelungateloringenuncheri inaintea Domnului Si a continuelor lui rugdciuni pentru ierlareapoporulut" (Cf .Eusebiu, lst Bis p.92)
e1 Cf,. Iosif l-la ttiu- Antichit 20,9,1; Eusebiu, op cit .11,23 p.92u.
59
60 STELIAN TOFANA
religioasd internd a adresanlilor, lasd sf, se intrevadi o
oarecare "anemie spiritual5"e2 in credinla 9i raportarea lor la
Iisus Hristos qi la jerta Sa. Din acest punct de vedere, starea
lor spirituald in raport cu Iisus Hristos qi lucrarea Sa, va fi
caracterizatl de 3 atitudini:
Q. indoiula in realitatea "timpului celui nou"
inaugurat de venirea lui Iisus Hristos'
in spatete acestei indoieli se ascunde problema
confrunt[rii dintre realitatea pEminteascd, concretd, a
existenfei, experiatd de cregtinii adresanli 9i existenla
eshatologicd, ca obiect al credinlei Ior: Una era realitate,
cealaltf, speranl5.e3 Pe de-o parte, cregtinii il mdrturiseau pe
lisus Hristos ca pe Domnul lor, ca pe Acela care a fost ridicat
la c6rma intregului Univers (1,3.10-13). Pe de altd parte,
chinuili de dureri, suferinie gi cuprinqi de p[cat se vedeau in
fala acestei situafii, ca fiind lipsili de orice putere 9i ajutor'
Tocmai in aceastd experienl6 a propriei lipse de putere, in fala
realitdfilor prezente, std indoiala cre$tinilor destinatari, in
realitatea gi eficacitatea "timpului celui nou" inaugurat de
venirea lui Iisus Hristos.ea in ciuda tuturor mirturisirilor lor,
o' Cf. O. Kuss, Der theologische Grundgedanke des Hebraerbriefes' Zw
Deutung des Todes Jesu im Neuen I'estament, in M'I'HZ 7,1956' p 233
" E. Fiorenza, Der Anfiihrer und Vollender unseres Glaubens' Zum
theologischen L'erstcindnis des Hebrrierbriefes, in J. Schreiner, G' Dantzenberg
(Hg),besrult uncl Anspruch des Neuen Testomenls. Wiirzburg 1969, p' 272'
% Vczi Rolf Wohlrab, Christologie im Hebrcierbrief, Magisterarbeit im Fach
Neuen Testament, an der Philipps - Universitat, Marburg, 1990, p -5'
PRELIMINARII
ci Iisus este Domn al intregii lumi, cd El este Mijlocitorul.nui nou Testament, cu mai bune fagdduinle, realitatea lorplm6nteasci ii domina. Nu cumva Domnul lor era lipsit de
l)utere, dacd ei ramAn in continuare stdpdnili de realitdJileIrrmegti vechi, sub care au trlit pdnd acum? in ce sens estelisus, ca MAntuitor gi Domnul cel prezent? in ce sens venirealui Iisus Hristos a schimbat totul, in mod fundamental? Erauintrebdri care stdpdneau starea de spirit a destinatarilor.es(leea ce era important pentru ei, era de a gti gi a fi incredinlalidacd bunurile viitoare promise (8,6) au venit gi Ii s-au dat Iorprin Iisus, sau nu? Frdmdntarea care ii stdpAnea nu era faptuldacl mAntuirea s-a rcalizat c6ndva sau nu, ci dacd aceastdrnAntuire a venit prin Iisus Hristos (8,25) gi dac5 ei se potimp6rtagi de ea cu adevdrat, sau nu, existdnd in acest sensatunci posibilitatea unei diferenle intre timpul precregtin gi celcreptin (8,8). Acestor frdmAntlri se strdduiegte autorulcpistolei sd le rdspundd,e6 analizlnd o temd noul in NoulI'estament, gi-anume, Arhieria lui Iisus Hristos gi eficacitatea('t.
b). indoiala in posibititateil ptoprie de mdntuiresl
Neincrederea in posibilitatea propriei mAntuiri se
l)oate caracteriza ca indoiald in chiar congtiinla propriei
es lbid"..96 ,, . ,totdem. p b.e7 Yezi amdnunte in acest sens la E. Grdller. Der Claube im Hebrtierbrief,
Malburg, 196-5, p. 208-209.
61
62 STELIAN TOT-ANi
mdntuiri. in acest sens, a doua nu e decAt consecinla logicl a
celei dintii.Pdrtagi chemirii cereqti (rc'l"rloetoq inoupavf ou
prdtoloi - 3,1) creqtinii destinatari sunt sfinli dar ei r[mAn pe
ardtAnd cd tnsugi Mdntuitorul lor a fost ispitit' dar biruind
aceste sldbiciuni prin puterea Sa proprie (4'74)' poate s[ ajute
gi celor ce se ispitesc (2,18), putAnd chiar sd sufere cu ei in
sl[biciunile lor (4,15), ca Unul care a fost intru toate'
asemenea 1or, ispitit. Autorul arat[ apoi, cE acest Mdntuitor a
lor a strlbdtut cerurile, dar in acelagi timp a inv6lat ascultarea
din cele ce a pitimit (5,8), S-a desivArgit, frcdndu-Se tuturor
celor ce-L ascultS pricini de mantuire vegnicd (5,9). ASadar,
ceea ce vrea autorul s5 scoata in eviden!6, este accentuarea
faptului cd dobdndirea m6ntuirii std in propria putere a
cregtinilor destinatari, in propria lor voinla de a o cAqtiga' cu
atit mai mult, ct-t c6t EI, Arhiereul Hristos, MAntuitorul lor
"poate sd mdntuiascd desdvdrSit pe cei ce se aproprte'
printr-inrul, de Dumnezeu, cdci pururea e viu' ca sd
mijloceasca pentru ei" (7,25)' Cregtinilor nu le rdmAne decAt
sd "tndrepte privirea la Trimisul si Arhiereul mdrturisirii
lor, la Domnul Iisus Hristos" (3,1), prin care au apropierea
c[tre Tatdl (1,25).
in acest sens, posibilitatea dobAndirii mAntuirii' nu
rezidirdecAt in propria putere 9i voinla a cre$tinilor adresanli
de a crede gi a se uni cu Cel ce e pururea viu, mijlocind pentru
PRELIMINANI
ei, Care, ca gi ei, ispitit fiind, a biruit ispita, frcdndu-Se astfel
"ChezaSul (6yyuo6) wnui mai bun Testament" (rpetrrovoq6ra0rjxq6 - 7,22), cu mai bune speranle pentru et.
c). Pro blemo " timp ului irctermediar "es
Cu aceasta e atins un alt aspect al problemei
destinatarilor, in care expresia "indreptali mAinile ostenite"
(raperpivaq Xeipaq) qi "genunchii sl6bdnogili"(napal,el"updvcr y6vara - 12,12) aratl cFt realitatea"existenlei eshatologice"ee nu mai poate fi pdstrati intensiunea sa dialecticd intre indicativ qi imperativ.100 De aici
rezultd problema lui dn(l"ortoq 1p<1voq, care, pentru
cregtinii adresanli, inseamnd o tensiune a trdirii atdt a
eshatologiei deja prezenle, prin jertfa lui Iisus Hristos( I 0,10. 14), cAt gi a trdirii anticipate afazei ei plenare, viitoare
(9,15.28), dupi a doua ardtare a Sa. La toate acestea, se mai
adaugd gi ispita rec6derii lor in iudaism, atragi gi sedugi frindde tastul cultului de la templu, fati de care, cregtinismul pdrea
cd nu oferea decdt o palidd compensafie. in acest context,rutorlll se strdduiegte sd arate cd: "timpul din urmi" este, de
fapt, un timp prezent gi care inseamnd ?ncheierea cu "casa luiIsrael gi cu casa lui Iuda a unui Testament nou" (8,8), dupd ce
cel dint6i n-a desdvflrqit nimic datoriti neputinlei lui, "nefiind
e8 O explicare detailata a sensurilor acestei expresii vezi laF-. Grdller, op.cit ,
p 212'lhrdent
'oo Co-p R. Wohlrab, oo cit-, p 7
63
64 STELIAN TOFANA
fEr[ de prihani" (7,18-19 8,7). Timpul de fa]d inseamnS
trdirea deja a mai "bunelor {Igdduin}e" (8,6) venite prin Iisus
Hristos, chezagul unui Testament mai bun, care pentru a putea
fi gustate plenar de cregtini, trebuie ca ei sd pageascd "pe calea
cea noud gi vie pe care, pentru noi, Hristos a innoit-o prin
catapeteasmd, adicd "prin Trupul Sdu" (10,20).
Timpul din urmd poate insemna, agadar, pentru
cre$tinii destinatari,tr6irea anticipatd a eshatologiei viitoare:
"Cdci printr-o singurd i"rtfd adusd, a adus la veSnicd
desdvdrSire pe cei ce se sfinlesc" (10,14).
Toate aceste probleme schifate acum, dar dezbdtute de
autor in cuprinsul epistolei, aratl criza profundd in care se
aflau creqtinii destinatari ai epistolei gi cdrora, autorul, prinepistola trimisd, a incercat sd dea rdspuns la toate
frdmAntdrile, incertitudinile gi indoielile lor in credinld.Astfel, argumentativ, intr-o hristologie concentratS, se
ldmuresc cel pu!in 3 probleme mari care frdmdntauconqtiin!ele cregtinilor adresanli :
1- prin gi cu Iisus Hristos s-a inaugurat un "timpnou", cel de mdntuire desavdrgitl, fapt ce nu s-a putut realizasub Vechiul Legam6nt. De aceea, autorul va insista in mod
expres, prin metoda comparaliei permanente, in atdtarea
superioritSlii incomparabile a Noului Legdmdnt, chezdguit de
Iisus Hristos, a preoliei Sale veqnice gi a jertfei Sale proprii,unice, s6vdrgitd ca Arhiereu, in antitezd cu preolia trecAtoare,
limitata gi ineficace a Vechiului LegdmAnt. Cu venirea luiIisus Hristos innoirea eshatologicd gi mAntuirea desdvdrgitd au
avut loc deja.rol
tot lbidem, p.8,und die nachapostolische Zeit-
PRELIMINARII
2- cregtinii destinatari, au in acest sens, motiv clar, silie congtienli de posibilitatea propriei lor m6ntuiri gi deincrederea in forlele proprii de mAntuire, din moment ce au unArhiereu, sf6nt, {iri rdutate, fhrd patd (7,26), in stare sd poatdsuferi cu ei in sldbiciunile lor (4,15), fEcAndu-Se prin patimaSa tuturor celor ce-L ascultd "pricini de mdntuire vegnicd."(aitio6 ootqp(aq ciovrou - 5,9).
3- in virtutea operei r[scumpdrdtoare a Arhiereuluivegnic [isus Hristos, "pururea viu ca sd mijloceascd pentru ei',(7,25; 9,24), cregtinii destinatari pot gi trebuie sE trdiascl cuincredere qi speranld acest dnf,torTroq Xp6voq, av6nd invedere, rnai ales faptul, cE ei sunt "chemati sa ia fEgaduinlamogtenirii vegnice" (9, I 5).t02
3. Numiri gi titluri ale Iui Iisus Hristos in epistolacltre Evrei qi semnifica(ia lor incadrul hristo-logiei acesteia
Noliunea-vedetd a Epistolei cdtre Evrei este cea de
"Arhiereu". Pentru a putea infelege intreaga semnificaliehristologicd pe care o comportl aceastA noliune, ea trebujeasociatS. altor titluri hristol ogice, intreb ui ntate de creqtinismulprimar gi consemnate in Noul Testament, in special, inepistola cdtre Evrei. Autorul epistolei gtia acest lucru, de
aceea aportul s[u la hristologia Noului Testament, prinaprofundarea noliunii "arhiereu", nu e lipsit de suportul
65
r02 Vezi gi S. Goppelt, Die apostolischeCidrtingen, 1962.p 94
66 STEL]AN TOFAN,4
necesar in restul Noului 'festament 9i in cugetarea cregtind
primar[, in general.lo'
Constatarea aceasta este, de fapt, qi motivul incropirii
capitolului de fatd. Analiza fiecdrei numiri in parte, acordate
lui Iisus in epistold gi raportarea ei la semnificalia hristologicd
pe care o comportd, are ca scop tacilitarea inlelegerii slujirii
arhieregti a lui Iisus Hristos gi a efectului ei soteriologic, a;a
cum e prezentat[ in cadrul epistolei'
1. Iisus.roa
in terminologia hristologicd a epistolei, numele
epistolei cStre Evrei folosegte cuvintul "Iisus" singur, este
necesar a se face o incursiune in Noul Testament qi a se vedea
ce sens au dat autorii biblici cuvAntului "Iisus"'106
'0'P.. Asist. V. Mihoc, Iisus Hristos Arhiereu' dupd epistola cdtre Evrei'\n
rev "Ortodoxia", XXXV, Nr-2/1983, p 177
tM Titlul ,,Hristos', este numele-vedetd al Epistolelor pauline, in care revine de
peste 400 de ori, in timp ce "Iisus" apare numai de 200 de ori (L' Cerfaux' Le
thrist dans la thiologii de kdnt Paul, ed. a II-a, Paris 195a, p 36l)to' Pr.A.ist. V. Mihoc, art ctt , p. 177.
,06 Acest procecleu va fi urmat la analiza tuturo' titlurilor date lui Iisus Htistos
in epistoll
PREL]M]NARII
Numele "IisLrs" este in primul r6nd expresia
;rccentudrii omenitelii sale,t07 fapt ce reiese clar din mirturiaSt-. Evanghelii care consemneazd, cE sub acest nume se vorbea
despre El in popor ca despre o persoanS. Numele "Iisus" era
cel mai mult folosit in popor cAnd era vorba de Persoana Sa,
iar spre a-L deosebi de alte persoane, care purtau acelagi
r)ume, era allturat numelui "Iisus" adaosul "rind Na(apir1116la,l,r,,l,af flq", "6 Na(apqvriq, 6 Ncr(ap&i<iq", sau chiar
"uidq Aauef6" cdnd se voia a se preciza originea Sa
davidiciros (ll.4t.21,11 gi loc. paralele; Mc. 70,47; In. 18,5.7;
I"c.24,19, Mc. 16,6; Lc- 18,38).
Acolo unde Evangheligtii ingiqi redau intr-o formdrezumativd ceea ce allii spun sau aud despre Iisus, lipsegteadaosul caracteristic deosebirii lui Iisus de alte persoane, care
poartd acelagi nume (Lc. 7,3; Mc. 5,27; Mt. 5,20).10e Prinnumele "Iisus", creqtinismul primar, gi cu el intreagacregtindtate, a mirturisit gi a infeles cd Hristos este
incepatorul vielii (ripXnydq tllq (to4q - F.Ap. 3,15), Celinviat din morli de Dumnezeu, cd toatf, lumea prin El gi pentru
El s-a fdcut (Col. 1,16) pi ci acest 'Iqoouq and trlqlal"r,l,a(aq, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-n5scut, este gi
singurul M6ntuitor al oamenilor, in numele Cdruia trebuie sd
se plece tot genunchiul (Filp.2,7).t'0
107 y ezi Werner Ftierster, art "Inooiq", in Theologisches Wr)rterbuch zum
Neuen Testamel,/, herausgegeben von Gerhard Kittel, Vol III (O-K), Shrttgart -Berlin - Kciln 1990, p. 284 u.
to8 lbidem, p 288.r09.,.,lDtaenln0 ,, . ,tntaPnt
61
68 STELTAN TOFAN/i
Agadar, autorii biblici au exprimat prin cuvAntul
"Iisus" mirturisirea de credin|d a creqtinatalii primare in gi
despre persoana lui Hristos, care S-a intrupat, S-a frcut om 9i
care poate fi astfel definitd gi circumscrisl concret intr-un
timp istoric.Accentuarea omenitdlii Sale nu trebuie inleleasd insf,
ca o separalie a vielii Lui pdmAntegti de Hristos, care este 9i
Domnul; Iisus este in acelagi timp atdt "Domnul", c6t gi
"Omul" (nlpro6 gi riv0pdrnoq). Numai in acest sens autorii
sfinli ai Noului Testament L-au prezentat pe Iisus din Nazaret,
ca persoand istoricS, ca pe unul, pe care Dumnezeu L-a rdnduit
in acelaqi timp gi "Domn" gi "Judecdtor" 9i "MAntuitor" (dv
tivdpi rir r,rptoev - F.Ap. 17,3 I )."tAceasti accentuare este scoasd in eviden!6 in mod
deosebit de F.Ap.: Iisus este Hristos, Domnul, la care adaosul
"6 Nc(a,pai66" este important, intrucdt indicl clar, ftrdechivoc, persoana istoricd a lui Iisus, care a pdtimit inIerusalim de la iudei (F Ap. 2,22.32.36;3,13.20;5,30; 10,38;
13,23.33; 77,3; 18,5.28 comp. cu 4,10; 9,27).
Cdnd in epistola cdtre Evrei, autorul folosegte numele
"Iisus" singur, accentueazS, la fel, acelagi aspect al omenitdlii
lui Hristos manifestatd prin intrupare gi scoasi in eviden!6, in
mod deosebit, in Patimi (2,9; 10,19; 13,12). Dar autorul
epistolei aduce, in prim plan, altrturi de omenitate 9i
dumnezeirea Sa, ceea ce arald, cd acest "Iisus" nu e o simpld
persoand istoricf,, ci qi Dumnezeu in acelagi timp, in care
t" Ibide*
PRELIMINARII
calitate, a strdbatut cerurile (6,20) ca sd mijloceascd pentru
rroi.rl2 Addugarea Ia cuvdntul "Iisus" de 3 ori numele "Hristos"( I 0,10; 13,8.12) gi o datd "Domnul nostru Iisus Hristos"(13,20), aratl in mod evident, cd Iisus este qi Mesia cel
promis, venit deja in lume. rrr Numai astfel lisus - Om adevdrat
;i Dumnezeu adevdrat - constituie obiectul credinlei cititorilorcpistolei, incepdtorul gi plinitorul credinlei ('Ir1oou6 tqqrfore<oq &plqydv rcri te)"erotilv: 2,9; 3,1; 6,20; 7,22;
10,19; 12,2.24).
Prin urmare, accentuarea omenitefii Mantuitoruluilisus Hristos de cltre autorul epistolei, prin folosirea numelui
lisus, atAt singur, c6t gi insofit de numele "Hristos", "Domn",rru e int6mpldtoare, intrucdt tema de bazd a epistolei e
Arhieria lui I{ristos, ori calitatea de Arhiereu presupune in
rnod necesar omenitatea Sa.tla
2. Xpto'c6q
intrucdt epistola cdtre Evrei il prezintd pe M6ntuitorulnu numai ca un simplu Arhiereu, ci Mesia-Arhiereu, apelativul
"Hristos", titlu mesianic prin excelenf6, apare in epistoldsingur de 9 ori (3,6.14; 5,5; 6,1 ; 9,11.14.24.28; 71,26)t13,
tErd nici o explicalie suplimentar5.
"2 lbid"^-tt3 lbidem, p. 289.
"o Cf. V. Mihoc, op cit.,p. 178.t15 Expresia "Hristos-lisus". care apare frecvetrt in epistolete pauline este absentd
in epistola cdtre Evrei (Vezi L. Cerfaux, Christus in cier paulinischen(- hr istologie, Diisseldorf, 1964. p. 294)
69
10 STELIAN TOFANA
Apelativul "Hristos" atribuit MAntuitorului nu este
numai un nume propriu, care desemn eaztr o persoand istoricd,
a$a cum adesea s-a afirmat,116 ci in primul rdnd acest cuvdnt
il exprimd pe Mesia, Cel promis de profefi 9i Care avea sd
aducd prin jertfa Sa impicarea omului cu Dumnezeu (Mt' I 1,2;
F.Ap.8,5; 9,20; Rom.9,3.5; I'Cor.1,6.13'17; Gal'1,7; 6,2;
Efes.2,5 etc), cu alte cuvinte numele "Hristos" exprimd in
acelaqi timp gi dumnezeirea lui Iisus. Numele "lisus" lasd sd
se intrevadd, aSa cum s-a vdzul, o referin!6 la viala Sa
pdmdnteascl, dar titlul "Domn" se refera la existenla lui Iisus
cel inviat qi la prezenla Sa in mijlocul comunitdlii cregtine.
Pentru a exprima ?nsE Persoana care vine din vegnicie 9i S-a
intrupat, devenind om ca noi, se folosegte cuvantul "Hristos".
Hristos este Acela prin care, in viziunea paulini, Dumnezeu
imptinegte lucrarea de mdntuire a omului'r17
Faptul ci autorul epistolei folosegte de cele mai multe
ori cuvAntul "Hristos" singur, necombinat cu apelativul
"Iisus", gi mai intotdeauna legat de ideea de jertft (5,5;
9,ll.l4;24,28), nu e int6mpl[ior, accentudnd astfel, in mod
special, jertfa Sa. in acest sens el a evidenIiat, pe de o parte,
caracterul unic al jertfei Sale 9i efectul ei mantuitor, fiind
sdvdrgitd de Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, iar pe de altiparte, realitarea implinirii profeliilor vechiului Testament in
persoana lui Mesia 9i necesitatea ata;irii prin credinlI de
persoana Sa. Aceasta se poare inletege gi mai bine din predica
Apostolului Pavel, in care, vorbindu-se de patimile 9i invierea
t'u lbidn*111 lbidem, p 305
PRELIMINARII
lui Iisus, se accentueaz6, faptul cd "Hristos" este cel ce apAtimit gi a inviat.trs Astfel in Damasc, Sf.Ap. Pavel il predica
pe Iisus in sinagogd, ca fiind Fiul lui Dumnezeu gi Mesia cel
promis (F.Ap 9,20.22); in sinagoga din Tesalonic, 3 sAmbete
la r6nd, Apostolul a explicat cd Hristos a pdtirnit gi a inviat,gi cd pe Acesta il propov[duiegte el acum (F Ap. 17,2 rt);inCorint, dovedegte cd Iisus este Hristos (F.Ap. 18,5), fEcAnd
referire Ia Scripturl (F.Ap. 18,28); in cuvAntarea linutI in fala
regelui Agrippa, in Cezareea, a sintetizat invd\tttura sa,
ar[tdnd cd nu este altceva dec6t ceea ce profelii gi Moise au
vestit: Hristos trebuia sd pdtimeasci gi s5 invieze,frc6ndu-Se
incep[turd a invierii celor adorrnili qi vestind lumind atAt
poporului iudeu c6t pi neamurilor (F.Ap. 26,22rt)11e. Agadar,
M6ntuitorul Iisus Hristos, ata cum e prezentat in Epistola
cdtre Evrei, nll e un Arhiereu oarecare, ci Arhiereul mesianic,
lapt exprimat cel mai bine de autor prin folosirea apelativului
Ifristos in numirea lui Iisus, titlu mesianic prin excelenld.
3. Fiul lui Dumnezeu.
Unul din titlurile hristologice care ocupd un loc
important in Epistold, este cel de "Fiul lui Dumnezeu" (6 ui6q
ro0 0e o0)r'0. Sub aceastd numire, apare Persoana lui Iisus de
"r !bid"*.tre lbidem,p.298.
'20 E.xpresia "Fiul lui Dumnezeu" este prezent5 gi ta iudei 5i chiar lapdgAni
Despr c semnificalia sensurilor ei in litelatura iudaicd gi pagana vezi O. Cullmann,Christologie du Nouveau Testament, Neuch0tel. 1968. p 23-5-2-l8l G.P.Wetter.
7t
72 STELIAN TOFANA
4 ori in epistold (4,14;6,6;7,3 9i 10,29), apoi de 2 ori sub
forma "Fiul Meu" (6 uidq p60) (in citate din Vechiul
Testament - Evr. 1,5; 5,5) 9i de 6 ori sub numele de "Fiul"
fErE nici o altd combinagie.rzl
Expresia "Iisus, Fiul lui Dumnezeu" se pare cI fdcea
parte chiar dintr-o formuld a unei mdrturisiri de credinl[ a
cregtindtllii primarel22 gi pe care autorul epistolei o cuno$tea,
de aceea o gi citeazd sub forma unui indemn: "Drept aceea,
avdnd Arhiereu mare, pe lisu's, Fiul lui Dumnezeu, sd linem
cu tdrie mdrturisirea" (rpatripev rfrq 6po.tr"oyfaq - 4,74).
Titlul "Iisus - Fiul lui Dumnezeu" nu e intrebuinlat de
celelalte cdrli ale Noului Testament decAt foarte rar, av6nd in
unele locuri, unde apare, o semnificalie particulatd'r2t
Pentru sinoptici, Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar
inleles mai mult tn caiitatea Sa de Cel ce implinegte misiunea
divind cu care Tatdl L-a trimis in lume, intr-un mod de deplind
ascultare unita chiar cu suferinfa.r2a Pentru Marcu, spre
exemplu, credinfa in Iisus "Fiul lui Dumnezeu" ocupd un loc
Der Sohn Gottes Eine Llntersuchung ilber den Charakter und die Tendenz des
Johannes evanghe I iums, 19 I 6.
"' Pr. V. Mihoc, art cil ,p. 179.
r22 in legdturd cu formulele pr imelor mirturisiri de credinfE creqtine, vezi O'
Cullmann, Les premi*es con{essions de foi chrdtiennes. 1943, p. 45 u.
r23 in epistola Sf Iacob titlul "l-iul lui Dumnezeu" nu apare niciodata la fel in IPetru, apoi in II Petru numai o datd (1,17), qi atunci, cit8ndu-se Ps' 2,7; in
Apocatipsa o singurd data (2,18), iar in F.Ap. de 2 ori (9,1 0; 13,33). Explicagii in
acest sens vezi V. I'aylor, The Names ofJesus, 1953' p 57 u
t2o Despre modul in care sinopticii inleleg expresia de "Fiul lui Dumnezeu", luafi
mai intAi impreund gi apoi in particular, a se vedea O- Cullman, Christologie du
Nouveau Testament, p 238-258.
PREL|MINARII
primordial, dar se observd la el o evidentl relinere de a vorbide aceasta in mod deschis. in acest sens, Sf. Marcu se
caracterizeazd prin a evidenlia chiar atitudinea proprie a luiIisus de discrelie in a-$i descoperi adevdrata Sa identitate.t2s
Spre deosebire de sinoptici, Sf. loan plaseazd in centrulEvangheliei sale, oarecum ca gi Sf. Marcur'6, credinla in Iisus"Fiul lui Dumnezeu", esenfial pentru el fiind faptul filiafieidivine a lui Iisus qi unitatea Sa de fiin!5 cu Tatal, gi nu
expiicalia acestui fapt. Pentru Sf. Ioan este important ca Iisus
este 6tc 0eo0.r27 Cele"doud motive sinoptice" - al ascultlriiFiului de Tatdl gi unitatea dintre Tatal qi Fiul in opera
revelatoare gi m6ntuitoare a lui Dumnezeu se g[sesc gi la Sf.
Ioan, numai cd, in Evanghelia a IV-a, al doilea rnotiv e mai
puternic accentuat, intruc6t Ioan insista mai mult asupra ideiireveldrii lui Dumnezeu. tn acest cadru ai istoriei mdntuirii,nofiunea de Fiul lui Dumnezeu, o cuprinde gi pe cea de Logos,
care subliniazdin Evanghelia dupd Ioan, faptul cd Iisus este
una cu Tatal in gi prin opera pe care o implinegte pe
pimdnt.r26
Sf. Pavel vorbeqte in schimb mai mult de rcup(oq, fEra
'" A se vedea in acest sens, Heikki Rlisiin cn, Das Messiasgeheimnis imMarkusevangelian, Helsinki, 1976,p.61 u. La sinoptici se poate observa cd Iisuspreferd in general titlul de "Fiul Omului", decdt cel de "Fiul lui Dumnezeu" gi aceasta
pentru ca mulfimea sI nu fie determinatd in a considera mai mult unul din cele 2
aspecte pe care le implicS: acela aI majestiSi divine. in detrimentul celui de ascultare,
chenoz6 etc. (Cf. O. Cullmann, op.cit , p.245)
''u Cf- O. Cullmann, op cit., p.258
'" Ibid".''8 A se vedea amdnunte in legdturd cu acest subiect la O. Cullmann. op rrl .
p 259-263
t3
14 STEL]AN TOFANA
insd a subestima prin aceasta titlul de "Fiul lui Dumnezeu"' cu
toate c6 acest titlu e total absent din Epistolele pastorale.l2e
Despre acest fapt nu se poate vorbi in Epistola cbtre Evrei, in
care toate afirmaliile hristologice esenliale stau intr-o strans6
legdturi. Este adevdrat c5' epistola dezvolta cu predileclie
tema Iisus Hristos - Mare Preot, contribulia originala 9i
personala a autorului la apiofundarea problemei hristologice
fiind de a grupa afirmaliile relative la credinla in Hristos in
jurul acestei noliuni, dar pentru a vorbi ins6, in mod special,
de preexistenla lui Hristos, autorul aplicd titlului de "Mare
Preot" pe acela de "Fiul 1ui Dumnezeu", 9i aceasta pentru cd
el gtia ca din calitatea de Fiu al lui Dumnezeu decurg toate
demnitAtile lui Iisus Hristos, deci inclusiv 9i cea de
Arhiereu.l3oPentru a se demonstra caracterul unic al persoanei
Fiului, se arat5, cu ajutorul citatelor din Vechiul Testament,
cd Fiul e mai presus decat toate creaturile. De altfel, intenlia
specificd a autorului epistolei e de-a evidenlia superioritatea
Iui Iisus Hristos in toatc domeniile: mai prcsus dec6t
proorocii Vechiului Testament (l ,l-2); superior ingerilor
(1,4-i4) qi mai mare decdt Moise (3,1-6)'r3'
in ceea ce privegte raportul dintre lisus Ilristos Si
proorocii Vechiului Teslament, autorul atribuie acestora, pe
t2e lbidem, p. 262
rr0 F. Biichsel, Die Chri.stologie des Hebrrierbriefes, coleclia "Beitrtige zur
Forderung christlicher 1'eologie" nr 2'7, 1922, p. 1 5, noteaza ca"arhieria este o
parle a sittLaliei Sale de Fitt al lui Duntne:eu"
'r' O. Cullman n. op cit . P- 264
PRELIMINARII
rlt: <r parte, ceva comun: comunicarea revelaliei divine (1 ,1-2),
rnsi pe de altd parte, vrAnd sd arate cd misiunea lui Hristos
e rilc mult superioard profelilor, fondeazd aceastd superioritate,
uxacl ca gi Ioan, pe unitatea dintre Tatdl 9i Fiul,t32 relalie
liirrtiald strSind profelilor. De fapt, superioritatea Fiului fa!5
rlc profeli iese in evidenld de la inceput, cAnd Iisus este distins
rlc profeli, ardtAndu-se cd El este Fi:ul'. "dupd ce Dumnezeu
rtdinioard... a vorbit pdrinyilor nctStri prin prooroci-. in
rlele din urmd ne-a grdit noud prin Fiul..."(1,1-2).Mdntuitorul lisus Hristos este prooroc intr-un sens
unic gi suprem, "Calitatea Sa de prooroc finAnd de persoana
Sa, spre deosebire de sensul cuvAntului "prooroc" din Vechiul'lcstament, unde aceastd calitate e legati accidental de o
pcrsoand sau de alta. Iisus Hristos e invdldtorul gi Proorocul
plin Sine, nu printr-un dar venit din alti parte".133
Aga cum Hristos a venit ca "Apostolul" Sdu propriu (6
dn6otol,oq - 3,1), tot afa s-a fEcut 9i "Proorocul" Sdu
propriu, cici "ludnd modul uman de a se comunica, a putut
tleveni accesibil ca Dumnezeu gi a putut intra cu oamenii in
acelagi dialog direct".r3a De aceea, revelalia fEcuta de
[)umnezeu prin Fiul, o singurd data, depd;e$te toate celelalte
revelalii fdcute prin prooroci odinioard (l.l).
t3' lbid"*.
'33 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stlniloae, Teologia Dognntica Ortodora' vol ll,Bucurcgti, 1978, p, I 15-l 16.
t1a lbidem.p 120.
'15
'76 STELIAN TOI-ANA
Superioritateafald de ingerilss e ardtatl prin aceea clEl nu este creat, precum sunt ei, ca gi creaturi, ci Fiul esto
ndscut din veci (1,5). Astfel, El este Domnul 9i impiratul
tuturor (1,2.10-l l), agezat de-a dreapta Tatllui (1, l3), in carc
calitate ingerii ii sunt duhuri slujitoare (1,14), datordndu-l
inchinare ( 1,6).
Referitor la superioritatea lui lisus Hristos tn
calitate de Fiu fald de Moiserl6, autorul o demonstreazd prin
2 argumente:
1. constructorul este mai mare decAt casa (3,2-4), ot,spre deosebire de Moise, Hristos este constructorul, El zidind
casa, adicd poporul lui Dumnezeu;
2. Fiul este mai mare decdt sluga (3,5-6).137
in ceea de privegte, insd, participarea totali a Fiului la
dumnezeirea Tatilui, se poate afirma cd este exprimatd intr-un
mod asemdndtor Prologului Evangheliei a IV-a: prin EI S-au
fEcut veacurile (1,2.10-11); El este strdlucirea (rinarj'ycropcr)
13s yezi referitor la aceasti temd, H' Windisch, cap. "Der Engelglaube im
Hebrtier brief in lucrarea " Der He brcierbrief', 1931, p. 17 .
r16 in credinga iudeilor, Moise era mai mare decdt ingerii, prin misiunea sa de
peoicrlq (Gal. 3,19-20) al Vechiului Testament. De aceea, in in;irarea: profe(i,ingeri, Moise, el vine la sfdrpitul seriei "ca ultimul termen al unei gradalii
ascendente" (Cf. F. Prat, La thiologie de Saint Paul, I-dre partie, Paris. 1924, p.
437). $iin acest caz,caqi in cel al profelilor, apare cevacomunintre Iisus 9i Moise:
amdndoi au fost credinciogi misiunii lor. ffezi in acest sens gi A. Vanhoye, Jesus
'fidelis ei qui fecit eum" (Hebr 3,2), in "Verbum Domini" 45, 1967, p 291-305
't'Asrp.u rrperiorita{ii lui Flristos fala de Moise, autorul vamai reveniintr-unuldin capitolele principale ale Epistolei. cea a compa-ratiei dintre cele 2 Testamente.considerate in raport cu mijlocitorii lor(8,6-13). In acest sens autorul mai adaugb
faptul cd Moise vorbea israelililor "pe pAmant", I{ristos vorbegte insd credincio;ilorSai "din ceruri" 112.2-5).
PRELIMINARIl
slavei Tatdlui qi chipul Fiinlei lui - 26apartr"1p rrlq0noortioeoq a0ro0 (1,3). Astfel, ca qi in Ev. Sf. Ioan, Fiulprovine din Tat6l, prin nagtere (1,5), de aceea El este "CelintAi n6scut" (6 npotritorcoq - 1,6), afirm6ndu-se astfel, inmodul cel mai evident, preexistenta din vegnicie a Fiului luiDumnezeu prin identitatea Sa de fiin1d cu Tatdl.
Prin urmare, pentru definirea slujirii arhieregti a luilisus Hristos, titlul "Fiul lui Dumnezeu" ocupd un locprincipal, avdndu-se in vedere ca posibilitatea oferirii Sale
depline ca Om lui Dumnezeu, prin jertfE, este implicatd incalitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, Care, fala de Tatdl, se
afld in veci intr-o ascultare desdvirgitd de Fiu.
4" Dumnezeu.
Utilizarea de citre autor a expresiei "Fiul luiDumnezeu", care exprimd, a$a cum s-a vdzut, deofiinlimeaFiului cu Tatdl, implicd qi posibilitatea numirii lui Iisus chiarcu titlul de "Dumnezeu".
tn afard de scrierile ioaneice,r3E singurd epistola cdtre
Evrei ii dd,, fdrd nici un echivoc, lui Iisus titlul de "0e6q". Este
adev6rat ci cuvdntul 6 0edq apare de 2 ori citat intr-un psalm
din Vechiul Testament (Ps. 44,8-9): " Scaunul Tdu,
Dumnezeule, in veaculveacului..." (1,8); "pentru aceea te-a
'38 Vezi O. Cullmann, op cit., p. 268-269 in scrierile Sf.Pavel (Col. 1. I 5; Fil2,6, IICor 12,8; Rorn 9,5; Col 2.2.l1Tes l.l2; Tit.2, l3)precumgi altescrierialeNoului Testament(F 4p20,28;llP 1.1)indicatiileinprivirr(aatribuirii lui IisusHristos a titlului de 0e dq, sunt indirecte (Cl. O. Cullma nn. op cit . p 272-273)
71
78 STELIAN TOFANA
uns pe tine Dumnezeu, Dumnezeul Tdu" (1,9), dar despre
aceste locuri autorul afirmd clar cI se raporteaza la Fiul lui
Dumnezeu: npdq 16v ui6v - (1,8)."' Folosind aceasti
numire, distincfia intre Tatdl gi Fiul rdmAne totuqi evidentd in
aceste pasaje, c[ci in interpretarea cregtindra0 a psalmului,
cuvAntul "Dumnezeu" din [,9 se raporteazL,in aceeaqi frazd,
ca subiect, Tatdlui, iar ca obiect (in vocativ), Fiului:
"Dumnezeul Tdu" (Tatel) "te-a uns pe Tine, o, Dumnezeule"
(Fiul).
$i in cazul folosirii acestui titlu se poate constata o
inrudire cu Evanghelia dupd Ioan: "6 0e6q r]v o l.6yog"
spune Ioan Evanghelistul (l,l), iar Ap.Toma il numegte pe
MAntuitorul Hristos, Cel inviat, "Domnul meu Si Dumnezeul
meu" (6 xripr66 pou rai o 0e dq pou - In. 20,28)' Afirmaliacd lisus Hristos este "Dumn ezerf' , ftcuti prin cele 2 m[rturii,una la inceput gi alta la sfdrgit,rar incadreazd, a$a cum se poate
vedea, intreagi Evanghelia lui Ioan.
Aqadar, prin maniera ei de a cita Ps. 44, epistola cdtre
'3e lbid"o,p 270.Yezi qi Hans-Friedrich WeiB, Der Brief an die Hebrcier,
Gtittingen, 1991, p. 165 u; F. Schrtiger, Der Verfasser des Hebrcierbriefes als
Schriftausleger, Regensburg 1968, p 60-66; Pi H. Kleinknecht, G. Quell, E.
Staufer, K.G. Kuhn, art. 1edEin ThWNT, Vol III, p.65-124, special p. 105.
'{ Sf. Ioan Guri de Aur spune: "Cele ce sunt ale Tatilui sunt ale Fiului"in "Comentariik sau explicarea epistolei cutre Evrei", traducere de Theodosie
Atanasiu, episcopul Romanului, Bucureoti 1V23, p.73.
''' Cf. o.Cullmann, op.cit , p.268.Iisus Hristos mai este numit in In 1,18oi ;,rovoyevflq 0ed6, dar din punct de vedere textual, expresia nu este prea
sigura, intrucAt unele manuscrise au aici cuvintele d povoyevilg ui6q (Vezi
arndnunte O. Cullmann, op.cit., p. 268-269 precum oi C.K. Barrett' IheGospel According to St John,London 1955, p- 141).
PREL|MINARII
Evrei atestd gi ea, ca gi Evanghelia dupd loan, acest paradox
al intregii hristologii, si anume ci Iisus Hristos, CuvAntul(Logosul), este "la Dumnezeu" (npdq tdv 0e6v - ln. I,l) gi
in acelagi timp este "Dumnezeu", ca sd folosim termeniiPrologului ioaneic.
Titlu-rile "Fiul lui Dumnezeu" gi "Dumnezeu" atrag,deci, atenlia asupra preexistenlei din veqnicie a lui IisusHristos. in acest sens, cele 2 titl;;i vin sd completezehristologia arhiereasc[ a epistolei gi care se referd numai laperioada de dupd intrupare a existenjei Sale. Autorul epistoleispune, dealtfel, cd orice arhiereu "e lual dintre oameni" (5,1),deci chemarea lui Hristos la arhierie s-a frcut numai prinintrupare. Dacd hristologia epistolei n-ar fi inglobat gi
preexistenta din vegnicie a lui Iisus Hristos gi s-ar fi axatexclusiv pe titlul de Arhiereu gi care insumeazd in sine maimult ideea existentei plmrintegti, ar fr rdmas o hristologieoarecum incompletd, deoarece insugi aspectul exceplional gi
unic, precum gi eficienla slujirii arhiereqti a Mdntuitorului igiau temeiul gi izvorul in preexistenla Sa din vegnicie.
Autorul epistolei it infrligeazi clar pe Iisus Hristos ca
fiind, in calitate de Dumnezeu, acelagi, aldt ca Preot, c6t gi cajertfE. El nu este Arhiereu in calitate de Dumnezeu, intrucdtarhiereul slujegte lui Dumnezeu. Dar nu e Arhiereul suprem,decdt pentru cd e gi Dumnezeu, numai astfel putdnd fiMijlocitorul desdv6rgit, eficient intre Dumnezeu qi oameni.
Titlul xripro6 aplicat lui Iisus Hristos gi semnificaliaprofundd a acestui nume, a ocupat un loc central in g6ndirealeologicd a primilor cregtini-ra2
79
'02 Amanunte in acest sens vezi ta O. Cullman n. op cit-, p 176-202
8180 STEI,IAN TOFANA
A vorbi de "divinitatea" lui Iisr.rs Hristos in Noul
Testament, inseamnd a porni de la titlul rle xriproq (Domn) 9i
de la ideea domniei universale gi absolute pe care acest titlu rr
implicd. Exprimarea divinitalii lui Hristos nu e completd, dacit
nu se pune in raport gi cu "domnia" pe care Fiul o exercitl
dupd invierea Sarn3, domnie care implicd ideea de "Dumnezeu"
adevdrat, de "Domn" ceresc, in sensul in care era inteles lahve
in Vechiul Testament. Septuaginta a tradus cu rcrjploq
termenul ebraic Adon sau Adonai. Se cunoagte, cd incepdnd cu
o anumit6 epocd, evreii au inlocuit la lecturile liturgice numele
lui Dumnezeu (Tahve) cu Adonai.'aa Agadar, xf proq traduce
in Septuaginta numele cel mai sfdnt al lui Dumnezeu.'o'
AplicAnd titlul de mai sus lui Hristos, creqtin[tatea primard
inlelegea prin acest procedeu un transfer a propriei
suveranitili a lui Dumnezeu asupra lui Iisus Hristos, dupd
invierea Sa, frrd insd a face confuzie intre persoanele Tatdlui
gi a Fiului. ln acest sens, toate pasajele Vechiului Testament,
care vorbesc de Dumnezeu, pot fi aplicate, in principiu, 9i lui
Iisus Hristos, ceea ce se intdmpld in epistolacdtre Evrei, cAnd
se vorbegte de divinitatea lui Iisus Hristos.
AruncAnd o privire asupra folosirii termenului rrlpro6
'03 lbid"*. Vezi pi p. 203.I4 Determinarea cu precizie a momentului acestei inlocuiri este dificili Ceea
ce este sigur e cd la inceputul erei cregtine ea era deja efectuata (W- Fiirster, art'
xriproq, in'thWNT, vol III, p. 1043-l045).las in legatura cu atribtrirea numelui nipLoq lui l)umnezeu in Septuaginta 5r in
iudaismul elenistic a se vedea studiile impoftante si bine documentate ale lui
L.Cerlaux- "Le nom divin rciptogdan"' la Biblie ,qrecque" si "'4donoi et Kyrios".in "Recueil L Cerfaux". vol I. 1954. p I I3 u 5i 137 u
PRELTMINARII
intr-o concordanla a Noului Testament grec, se poate observa
cd adesea Noul Testament aplicd, pur gi simplu, lui Iisus
pasaje, in care, in Vechiul Testament este vorba de Dumnezeu
Tatdl . Aga e cazul, spre exemplu, cu Isaia 45 ,23 , pasaj citat in
imnul din Filipeni 2, I 0 u, in care e vorba de intreaga creaturS,
plec6ndu-gi genunchiul gi mdrturisind suveranitatea lui Iisus
"Domnul" (rr5ptoq).
Dar exemplul cel mai concIudent, ?l gdsim in Evr. 1 ,10
- unde este citat un pasaj din Ps. 101,26 u. "Dintru inceput
Tu. Doctmne, pdmdntul L-ai intemeiat Si cerurile sunt lucrulmdinilor Tale. Ele vor pieri dar Tu acelasi eSti Si anii Tdi
nu se vor sfirSi" (1,10-12).'ou Textul biblic vorbegte aici in
mod expres de Dumnezeu TatdLl Creatorul, dar autorul
epistolei, aplicdnd acest citat Fiului, nu ezitd, prin aplicarea
titlului rf proq numelui lui Iisus, sd faci gi din Fiul, Creatorul
cerului gi al p6mAntului.raT
La fel se exprimd gi Ap.Pavel in "mdrturisirea de
credin!6" din I. Cor 8,6, unde activitatea preexistentd a luiIisus, coautor al crealiei, nu e menlionatd, decdt in relatie cu
semnificalia cuvAntului "r6proq": "-- un singur Domn, Iisus
Hristos, prin care sunt toate Si noi prin El". $i pentru cd
re Explicalii in legdturd cu sensurile acestui citat a se vedca : ICJ. Thomas, ?".he
Old T'estament Citations in Hebrews. ia " New Testament Studies" , nr. I l, 1964-
1965, p 323-324 5i H.Fr. WeiB, op cir., p. 167.
'47 Din nou se poate observa aici legitura cu Ev a IV-acare rndrturiscgte desprc
"Cuv6ntul'' cd " toate prin El s-au fdcut, Si Jdrd de Dl nimic nu s-aldcul din ce s a
/dcut" (ln. 1,3) Atributele de "Creator" 5i "Mdntuitor" (1.1 l2) strnt identice inpersoana Fiului- Aceasta estc de altfel gi g6ndirea epistolei citre Evrei lVezi O.('ullmann. op.ctt . p.210\.
8382 STELIAN TOFANA
Hristos este astdzi pentru noi singurul rr5pro6, Domnul cat't'
guverneazh peste toate lucrurile, trebuie si fi fost de lrr
inceput in relalie cu toate lucrurile (F.Ap- 3,14) in calitatc dt'
coautor la creatie. (Col. 1,16).
Titlul rrjpr,oq desemneazd inainte de toate mai alcs
puterea gi suveranitatea divinb al lui Iisus Hristos in perioaclit
actualI a istoriei mAntuirii,las dandu-I-se Mdntuitorului toatri
puterea in cer gi pe pdmAnt (Mt.28,19) prin inviere 9i inll]arcgi aqezare de-a dreapta Tatdlui- El este njpto6 intruc6t estc
Cel ce are puterea (d(ouof u) deplin6.
Titlul xf proq mai apare de 2 ori in epistold, tot cu
referire la MAntuitorul: propovdduirea Domnului" -
(.1,4)"eio0ar 6tri toO xupfou - 2,3) Si "Domnul nostru u
rdsdrit din luda" (7,14)- E de relinut aici, faptul cI al doilea
text (7,14) asociazd titlul de "Domn" siujirii arhiereqti a
MAntuitorului: Domnul nostru este Arhiereu, degi nu provine
din seminlia sacerdotald a lui Levi, ci din seminlia lui Iuda. Se
poate, deci, ugor inlelege de aici importanla 9i semnificalia
hristologicd a atribuirii acestui nume lui Iisus Hristos, in
calitatea Sa de Arhiereu, dar de Arhiereu vegnic. De altfel,
insuqi MAntuitorul Hristos s-a numit pe Sine cu acest nume,
ceea ce constituie afirmarea fErd echivoc a dumnezeirii Sale,
cdci rcripro6 este numele cel "mai presus de orice nume"
(FiI.2,9), adicS insugi numele lui Dumnezeu: Iahve, Adonai,
Domnul.Atribuirea numelui de "Domn" lui Iisus are, drept
PRELIMINARII
, orrsecinJS, faptul ci toate numirile date lui Dumnezeu, cu
t'xceptia celui de Tat5, pot sd fie atribuite gi Fiutui.tae
Dar calificativul rriproq corespunde, aga cum se poate
vcdea, qi de mnitdlii impardtegti a Mdntuitorului, intrucAt, intrerrccastd demnitate gi cea arhiereascd exista o str6nsd legiturd,rlcnrnitatea qi puterea impdrdteascd a Fiului manifestAndu-se
;;i prin activitatea de invalator (Prooroc) gi Arhiereu. Inclusiv"rnoartea, cu toate cI e un act al Arhieriei Sale, prin modul inL:are a suportat-o gi invins-o, tine gi de puterea luiirnplrdteasc6".lso
Astfel, dupd in5lf are , Iisus Hristos continu6 insd sI fie"Arhiereu in veac", dar un Arhiereu-impdrat sau un Arhiereu-Pdstor (13,20), un Arhiereu a$ezat pe tronul mdririi gi
impdrdliei vegnice (8.1). Prin urmare, este imposibil sivorbim de arhieria lui Hristos gi mai ales de etapa actuald, cea
de dupI indllare, a exercitlrii acestei arhierii, fdcAnd
abstracfie de faptul ca El este iotodati qi xriproq (Domnul),Stdp6nul a toate.lsr Pe de altd parte, insdgi calitatea Sa de
rcripro6 este, intr-un f-el, un rod al lucrdrii Sale arhiereqti, pe
care a sdv6rgit-o prin jertfa de pe Clruce, iar eficien!a fdrd.
rlargini a lucrlrii Sale arhieregti vegnice se datoreqte gi
situatiei Sale de "Domn" al Universului intreg. Agadar,
calificativul rriproq este un titlu hristologic complet care
expriml bazainfiegii lucriri a l-iului - atdt preexistentS, c6t
gi pdmAnteasci, sau, altfel spus, trecut6, prezent6 gi viitoare.
loe (ll. o, Cullmann. op cit . p 204r50 Pr. Prof, Dr. D. Stinilo ae. op cit., r,ol II. p 1 54
'5'Ci Pr. V. Mihoc. art cit.,p 183'oo Cf. O. Cullmann, op cit ,p 214.
84 STEI-IAN TOFANA
in ucest sens, "dintre toate titlurile hristologice acela de
xdproq este cel mai bogat prin semnificafiile pe care le
insumeazd. inlelesul s[u profund este un "compendium", 9i in
acelagi timp, un "repetitorium" al hristologiei
neotestamentare, parcurg6nd in mod succesiv toate gamele
titlurilor hristologice gi deruleazd in faJa ochilor no;tri drumul
care duce de la demnitatea invdldtoreascd, impdrdteasc[ 9i
arhiereascd a lui Iisus Hristos la cea dumnezeiasce".ts2 El
poate constitui o "adeviratd sintezd hristologicd al cdrei
cenlru cronologic este moartea 9i invierea lui Hristos".153
6. 6 urdq toO rivOprinou (Fiul Omului)
Expresia "Fiul Omului" are in Noul Testament o
sennnificalie strict pi profund hristologici, fiind cel mai
frecvent titlu hristologic al Noului Testament, precum 9i
denumirea cea mai frecventd pe care $i-o da insugi
MAntuitorul,rsa noliunea "Fiul Omului" aratdnd, in primul
'sz Vezi E. Stauffer, "Die Theologie des Neuen Testaments",1941, p' 94'
Rel'eritor la in ann scria:,,... le title de , ce que la
rceQo.lrj est p done, sans
pourtant en disqualifier aucun" (Cf. op.cit.,p 204)-
t5' cf. o. Cullmann, op.cit., p. 2o4.r5a Expresia revine foarte des oi aproape numai in Sf. Evanghelii- Expresia
apare de 8l de ori in Evanghelii, de 30 de ori la Matei, 14 ori la Marcu, 25 de
o.i lu Lo.u oi de 12 ori la Ioan. Exceptie fac 4 versete din alte cdrpi
neotesiamentare, dintre care 3 sunt cirare din Vechiul 'fesmment (Evr 2,6 : Ps'
8.5; Apoc. 1,13 oi 14,4 = Dan. 8,13), iar al patrulea (F.Ap 7,56) foloseote
expresia cu sensul ei comun din Evanghelii (A se vedea H- Lesltre, Fils de
I'Hontme- in "Dictionaire de La Bible", vol II, Paris, 1926, col 2258)
PRELIMINANI
rAnd, deplindtatea naturii omenegti a Mdntuitorului. DacE
expresia "Fiul lui Dumnezeu" exprimL integritatea Sa divina,atunci cea de "Fiul Omului" aratd integritatea Sa umani, fi indin acest sens intr-o stransA corelalie cu slujirea arhiereasci a
Miintuitorului.r5s
Expresia "Fiul Omului" este foarte bogatd in conlinut.Prin intrebuinlarea constanti a acestei expresii, MdntuitorulHristos vrea si atragd atenlia iudeilor ca El este "Omul" prinexcelenti, Mesia despre care vorbesc profefii, insugiintemeietorul impdraliei lui Dumnezeu pe pdmAnt. Deci, acest
nume este cel care exprimd firea omeneascd a M6ntuitorului,dar in acelagi timp qi dumnezeirea Sa, mesianitatea Sa. Darfblosirea expresiei este legat5 gi de viitorul eshatologic, depream6rirea lui Iisus Hristos, de rolul Sbu de judec[tor aioamenilor la sfArgitul veacului.rs6
Patimile, moartea gi invierea lui Iisus, a "FiuluiOmului" sunt, deci, o dovadd supremi atdt a omenitelii Sale,a identitd!ii intre "Fiul Omului" gi "Ebed-Iahve",1s7 SlugaDomnului (Is.53,ll-12; Mc.8,31; Lc.9,22), cdt qi dovadasupremd a mesianit5.lii Sale depline gi expresia cea mai inaltl
tts A se vedea aminunte O. Cullmann, op.cit. p. 131-156; L. Goppelt,Theologie des Neuen Testarwnts, vol.Il: Vielfalt und Einheit des apostolischenChristuszeugnlsses, herausgegeben von J.Roloff, G<ittingen, 1976, p. 580;Pr-V.Mihoc, Fiul Omului dupa Noul Testament, in "srudii Teologice", XXV,nr. l-2, 1973, p 34 u
1s6 Vezi O. Cullmann, op.cit , p. 135; V. Mihoc, ibidem.r57 in legatura cu identiratea dintre lisus Ilristos oi Ebed-Iahve, in Noul
Testament, vezi L. Plim5dealS, Ebed-lahv,e in lumina Noului Tesrament. inrev "Mitropolia Baratului", nr. 4-6, 1970
86 STELIAN TOFANA
a slujirii Sale arhieregti'tsE Patimile 9i moartea M6ntuitorului
incununeazd astfel activitatea Sa mesianic[' arhiereascd'
aducAnd mdntuirea neamului omenesc' 1" acest sens'
importanla jertfei "Fiului Omului" este subliniatd' de
Sf.Atanasie cel Mare astfel: "Consecinta pdcatului' moartea'
era unitd cu trupul pe care-l stdpdnea' De aici necesitatea
intrupdrii Cuvdntului in trupul stdpdnit de aceasta' Dacd
Cuvdntul s-ar fi tntrupat tn qltceva' moartea nu s-ar 'fiomordt, pentru cd ea nu era distrusd de om' $i stricdciunea
ar.fi rdmas pe mai departe in om, trupul unindu-se cu viala'
nu mai rdmAne nemuritor' ci se tmbracd in nemurire" '15e
Faptul cd Fiul lui Dumnezeu "flcAndu-se offi'
pdtimegte ca un muritor"r60, presupune manifestarea deplind
a omenescului in Iisus Hristos, dar in moartea 9i invierea Sa
vedem, totodatE, qi dumnezeirea Sa, mesianitatea Sa deplind'
intruc6t Fiul Omului nu pdtime$te pentru Sine' El n-a venit sA
puni capdt morlii Sale, ci mor{ii oamenilor' Prin inviere 9i
apoi inallare, "Fiul Omului" face trecerea de la stadiul de
"Ebed-Iahve" la starea Sa de judecdtor al lumii'
in Evrei, expresia "Fiul Omului" o intAlnim intr-un
singur text, in 2,6 rt.r6t in care autorul afirm6 superioritatea
Fiutui omului fatd de ingeri, citand astfel cunoscutul text din
"s L. Lemonnyer et L. Cerfatx, Thdologie du Nouveau Testament' Pais
t963, p. 82.r5e Sf. Atanasie cel Mare, Cuvbnt despre tntruparea I'ogosului ' 44 ' P 'G ' '
xxv, 1764.tffi Sf. Ioan Damaschin, Canonul invierii, oda VII' Irmos' P G ' XCVI'
841C
'u'Cf. Dr.Dr. C. Colpe. art.cit.,p 433'
PRELIMINARII
Ps. 8,6: "Ce este amul cd-l pomeneSti pe el saufiul omului
cd-l cercetezi pe el?" , pe care il aplicd la Hristos.
Analizdnd contextul, ajungem la concluzia cd autorul
era la curent, se pare, cu dubla semnificalie neotestamentard
a titlului de "Fiul Omului" dat Mdntuitorului Hristos:
l. pe de-o parte, apelativul "Fiul Omului" se referd la
"degertarea" de slavd a lui Hristos, prin intrupare, deci la
acceptarea condiliei umile a umanitdlii (Hristos a fost pus,
scurtl vreme, "mai prejos de ingeri" '2,7a qi 9a),
2. pe de altd parte, se referS la opera lui Iisus Hristos
cel preasl[vit ("cu mdrire Si cu cinste L-ai lncununat Si L-aipus peste lucrul mainilor Tale" - 2,7b-9b), care va culmina
la Parusie, cAnd "Fiul Omului" va veni pe norii cerului ca
Judecdtor. r62
Dacd acest al doilea aspect corespunde conceptiei
iudaice pe care o gdsim la Daniel 7,13 9i in apocalipseie
apocrife iudaice (IV Ezdra. Cartea lui Enoh, cap.37-71)
adoptati de Mdntuitorul in prezentatea operei sale
eshatologice, atunci primul aspect este gi el justificat in
Sf.Evanghelii, unde M6ntuitorui se prezintd pe Sine uneori ca
Fiul Omului - Ebed-Iahve, care in chip de rob, p[timeqte 9i
moare (Mc.8,31; 10,45).16r Agadar, folosirea de cltre autor a
'6' Cf Pr. Asist- V. Mhoc, Iisus Hristos, Arhiereu..., p 178.
'u' Ibidtm. Cu privire la aceste 2 aspecte ale nopiunii 'Fiul Omului" a se
vedea indeosebi O. Cullmann, op.cit., p. 131 u; H. Johnson, The Humanity
of the Saviour, 1962, p. 113-116; G.W. Grogan, Christ in His People: An
ExegeticaL and theological Strtdy of Hebrews 2,5-18, in "Vox Evanghelica", 6,
1969, p 54-71;P. Giles, The Son of Man in the Epistle to the Hebrews, in"Expository Times", 86, 1974-19'15, p. 328-332.
87
88 STELIAN TOFANA
expresiei "o urdq to0 av0p<ilfiou", ca titlu hristologic
aplicat lui Iisus Hristos, serve$te foarte bine descrierii slujirii
arhieregti a M6ntuitorului gi jertfei Sale depline ca Dumnezeu
qi Om petrecutd in "zilele trupului Siu" (5,7).
PARTEA TWTAT
FIUI LUI DUMNEUEU hirNUPAttupAnar ,4 ToATE
{l,t=2,18)
I. Pozifia actualS a Fiului (1,1-4)
Epistola cltre Evrei incepe cu un prolog ( I , I -4), de oinegalabild facturd teologicd gi stilistici, al cdrui conlinutdefinegte, cdt se poate de clar, poziyia actualI a Fiului luiDumnezeu, oferind in numai opt propozilii, persoanei qimisiunii lui Iisus Hristos, ca Fiu, o prezentare, care prinbogdfia sa teologicS, exegeticd ocupi un loc unic in NoulTestament.I6{
re Intenlia prologului epistolei (1,1-4), la fel ca qi cel al Evangheliei dupi Ioan( l, I - I 8), este de a preciza preexistenla din veSnicie a Fi.ului Si calitatea Sa de
de o fiinfd cu Dumnezeu Tati teaire opera de mdnfuire vepni inrat gi de Srepan al intregului in
prolog ca gi in cel ioaneic, foarte bine cele doud aspecte ale hristologiei - aspectulcosmic cu cel soteriologic. (Yezi A. Vanhoye. Situatiott du C'hrist. Hdbre*x l-2,Lectio Divina -58, Paris 1969, p.7).
90 STELIAN TOFANA
Ca Fiu qi expresie absoluti a fiinlei Tatdlui (1'3)' aga
cum e prezentat in prolog, Iisus Hristos este Revelafia prin
excelenld; El este superior profelilor qi ingerilor precum qi lui
Moise, care au tbst numai intermediari ai Revelaliei 9i ai Legii
datf, de Durnnezeu poporului S[u (1 ,1 ' 4'13)' Ca Dumnezeu-
Om, El e Preot f[rd patd qi desdv6rqit' compitimitor 9i
credincios, a Cdruijertfi are o valoare infinit mai mare decAt
toate cele savdrgite impreunI, odinioard' in cadrul cultului
vechi, de preolii seminliei lui Levi (4,14 - 10' 18)' Astfel' Noul
LegdmAnt este CuvAntul lui Dumnezeu transmis direct prin
Fiul, superior intru toate celui vechi, care i se substituie'
Ideea dominanti a prologului este marea dramd a
istoriei revelaliei 9i a mAntuirii, in centrul c6reia se g[se;te
Persoana lui Iisus Hristos: El se afl[ in relalii transcendente
cu Dumnezeu Tatll, particip[ la crearea lumii' ocupl un loc
privilegiat 9i definitiv in revelalie, curtrlind' prin jertf,a Sa'
omenirea de pf,cate, mdntuind-o' 16s
Aceste multiple aspecte ale fiinlei Fiului 9i diversele
faze alerolului Sdu cosmic ai istoric, ar putea fi grupate in trei
idei principale. AtAt in raport cu oamenii cAt 9i cu Dumnezeu'
Hristos se prezint[: 1 - cu atributele unui profet' vorbind in
numele lui Dumnezeu: 2 - a unui impdrat ceresc. care gade
de-a dreapta Tatilui gi 3 - cu ale unui preot' care sdv6rqegte
lucrarea sacerdotalS prin excelenfS: iertarea sau gtergerea
pdcatelor omenirii.'66
'6s lbid"*.p 2
t6 tbide*
PARTEA iNTiI
Faptul cd autorul incepe epistola cu un Prolog, care are
in centru Persoana lui Iisus Hristos, in calitatea Sa de
Dumnezeu adev[rat, reliefatd prin atributele definitorii ale
tiinlei dumnezeirii Tat[lui, nu este deloc intamplStor. finta sa
era de a prezenta lucrarea mantuitoare a lui lisus Hristos in
calitatea Sa de Arhiereu si efectul ei asupra omenirii, nu
numai sub aspectul sdu temporar, c6t mai ales sub aspectul ei
vegnic, netrecitor, adicd de a-L prezenta pe Iisus Hristos, nu
numai Arhiereu pdmantesc, c6t mai ales Arhiereu Mare ceresc,
vegnic, mijlocind pururea pentru noi, continudnd slujirea Sa
arhiereascd la altarul cel ceresc, vegnic' Acest lucru nu-1 putea
rcalizaautorul decdt ardt6nd de la inceput cI cel ce urma a se
jertfi pentru noi nu era un simplu arhiereu pdmintesc'
asemdndtor arhiereilor Legii vechi, ci era in primul rAnd un
Mesia-Arhiereu, superior oricirei creaturi, de aici decurg6nd
efectul vegnic al slujirii Sale arhiereqti unice'
in acest mod creeazd autorul baza viitoarei sale
expuneri despre Iisus Hristos Arhiereu Mare veEnic, slujirea
Sa gi unicitatea jertfei Sale' Acesta e 9i motivul pentru care
s-a acordat in lucrare Prologului, o atenlie deosebila'
1. " Vorbirea" lui Dumnezeu prin Fiul' Fiul
mogtenitor 9i miitocitor al creafiei'
incd din primele versete se poate intui direclia in care
autorul iqi indreaptd accentul temei sale' Afirmaliile despre
Dumnezett ( 1,1) 9i despre "vorbirea lui Dumnezeu (Tatdl) prin
Fiul" (1,2), sunt polarizatetreptat spre accentuarea "Fiului"'
trecAndu-se astfel de Ia teologie, chiar din primele versete'
ll
91
-.,-_
92 STELIAN TOFANi
spre hristologie gi, potrivit cu aceasta, interesul indrep-tAndu-se, inainte de toate, spre "titlurile Fiului", incepAnd cu(cel de) ur6q (Fiul) ( 1,2). Succesiunea de exprimdri in pdrli depropozilie relative gi participiale, in versetele l,2b-4, nureprezinta nimic altceva, dec6t un comentar asupra titluluiir5q din versetul 1,2a. in acest verset se comenteazd gi se
precizeaz\, semnificalia faptului vorbirii lui Dumnezeu "prinFiul" eshatologic-definitiv, o datd pentru totdeauna.I6? Astfel,chiar in versetul 1,3 al Exordiului epistolei este exprimatdtema fundamentald, privitd dintr-un unghi hristotogic-soteriologic, gi care trmeazd, a h dezvoltatd in amdnunt ?n
partea centralS a epistolei (8,1-10,18).Sivdrgirea "curdfirii pdcatelor" de cdtre Fiul, prinjetfa
Sa (ra0aplopdv t6v ripcptrrilv norqocipevo6 - l,3c),constituie baza qi condifia fundamentald a indlllrii gi agezariiSale de-a dreapta slavei, intru cele inalte (irriOloe v 6v6e(ta rfl6 pe ya,l,r,ro6v116 iv ur[r1,l"oi6 - 1,4d). Cele dou[lucrdri, "curdlirea picatelor" gi "gederea de-a dreapta slavei"presupun pentru Iisus demnitatea de Fiu al lui Dumnezeu, faptpe care autorul epistolei ?l exprimd in versetul l,3a princuvintele: "Care fiind strdlucirea slavei" (d.naiyaopo ctq66(nq) gi "chipul fiinlei lui Dumnezeu,,(yupurrrip rnqunoord,oer,:6 a0ro0), demnitate care ii conferd lui IisusHristos gi calitatea de coautor la actul crealiei, actiune pe careo putea realiza iardgi, numai ca Dumnezeu adevdrat.
PARTEA tIITAI
Agadar, epistola citre Evrei il prezintd pe Fiul, inchiar partea de inceput a ei, nu numai ca realizztor al mdntuiriiobiective, ci gi ca creator al lumii gi, in acelagi timp, caimplinitor al revelaliei supranaturale, prin care Dumnezeo a
griit lumii "in zilele acestea mai de pe urm" (6o1dcov rrivrlpe p6v roJrrov - l,2a), inlelegAnd prin aceastd expresie, cdtirnpul a ajuns la sorocul potrivit, adicd la implinirea lui, cares-a realizat numai prin Iisus Hristos. Cu vorbirea luiDumnezeu prin Fiul SEu a inceput un nou eon, a inceput"noul" in istorie gi timp, dar nu inleles in sensul uneieshatologii des6v6rpite, prezente, ci in sensul numai cdcregtinii tr[iesc deja, prin venirea lui Hristos, realitateatimpului profeliilor implinite in Fiul168, cu alte cuvinte, timpul"intervenfiei divine definitive"I6e (cf.Iez.3 8,16; Dan.Z,28;Mih.4,1).
Astfel, chiar de la inceputul scrierii se constatd cd
venirea Fiului marcheazd. diferen
fa de timp in care revelatia s-a dat gi s-a implinit. Dacd.inainte de venirea Fiului, Dumnezeu S-a descoperit in multerAnduri gi in multe chipuri (no,l"upepri6 xai nol"utpdn<o6),intr-un mod deosebit prin prooroci, acum, in "zilele acesteamai de pe urme" (,2a) S-a revelat, vorbind numai prin Fiul,a Cdrui acfiune asupra lumii nu se limiteazd numai Ia aceea de
coautor al creatiei, "prin care a fdcut gi veacurile" (1,2), ciexercitd asupra ei qi acliunea Sa de Pronietor, pus fiind gi
"mogtenitor" a toate (1,2), devenind astfel scopul ultim al
'ffi H.F, WeiL, Der Brief an die Hebrcier. Gottingen 1991, p
'ue lhidn*.
93
t67 Aceastd inclinalie de ta Teo-rogie spre Hristo-logre nu are ca rezultatindbp5rtarea de "primatul" Teologiei, intrucAt spre 4 (4,12 u.) segisegte un "imn" de spre Cuvdntul lui Dumnezeu in 6 cu Evrei | , I .
(Vezi o paralela in acest sens la W,G. Ubetacker, D Hebr. und tlieBedeutung von flebr I , I -4 als Lxordium. Lund I 986, p 55)
139
STELIAN TOFANA94
intregii crealii. in acest sens, odatd cu descoperirea deplina a
Iui Dumnezeu prin Fiul, timpul devine 9i un "timp din urmd"
(1,2)-"0Diversitatea tnodurilor de descoperire a lui Dumnezeu
in Vechiul I'estamentl7l autorul epistolei o exprimd prtn
cuvintele no).upe p<lq qi no)"utp6n<':q (1'1)' Aceste cuvinte
suntinleleseadeseacaexprimAndintreagabogalieqiimplinirea descoperirii lui Dumnezeu in Vechiul Testament - dupd
formi gi conlinut - qi anume manifestatd prin porunci' profe!ii'
promisiuni, sentinle de judecatd' cuvinte de mdngiiere' atdt
p.i., der"operirea directa a lui Dumnmezeu insuqi' cdt 9i prin
irg".i, viziuni, vise. acliuni simbolice' etc'r?2 Prin aceasta'
timpul trecut al Revelaliei dumnezeieqti din Vechiul
lT0Vorbireaautoru]uiesteaiciputemicmarcatddeliteraturasapienfiala.
a"-r*. t."". ;i;fj;'G;; s"to.n 7 '23;e.'t-2'A se vedea in acest sens H'F'
Weiss, [-rnters uchungen 'i'-["t*"t"g'e des helle-nistischen und palristinischen
i)""rr*t, tW 97)'i966;E' GreEer' An die Hebrrier' p' 16
lTlRevelaliavccheatbstfoartevariathinformule;iinperioacleleeideaparilie.
ofxr2"og ooQfct tori 0eo0)
r72 in privinla diversita(ii modurilot de revelare a lui Dumnezeu in Vechiul
Testament, vezi E' GrIBer, Hebrcier l'Chrisr . , P 57; F.F' Bruce, Commen
London Cimmenrory). London 196-5' p'
Commentarl' on the EPistle ttt the
1948,1958)- P l
PARTEA iNTiI
Testament ar fi caractetizat,pe de o parte, pozitiv, ca o epocd
de nelimitate posibilit6li de care S-a folosit Dumnezeu pentru
a-$i face cunoscutd voia Sa 9i cuvAntul S[u, pe de alt6 parte,
se vorbegte, ins6, cd acest mod de exprimare a diversitalii
Revelaliei, indeosebi prin cuvant, "in multe rAnduri giin multe
chipuri" ar putea exprima 9i un aspect negativ al Revelaliei,
gi anume un caracter difuz al ei care nu ar fi permis inlelegerea
perfecta a efectului mantuitor al intervenliei revelatoare a lui
Dumnezeu. t" Labaza acestei conce plii din urmd, s-ar pdrea
c5 ar sta antiteza dintre adverbul de timp nd,)"u (odinioard)
9i expresia "bn' tol6.rou tdrv rlpepttv" (zilele din urmd -
1,2a). Cu aceasta, destinatarii epistolei ar trece in antitezd cu
,l pt r, lor rdm6ndndu-le promi siunea, noui impdrtdqindu-ni-se
mantuirea. De altfel, insugi modul de transmitere a reveialiei
s-ar pdrea cd marcheaz5, totuqi, o diferenlS: acelora
("pdrinlilor" - roiq natpriorv)r7a Dumnezeu le-a vorbit prin
prooroci, noud prin Fiul (ev uiQ).t"Acest posibil paralelism antitetic inceput cu 1,1 u' i9i
95
t?3 F. Bleek Der Brief an die Hebrcier, Berlin II 1840, p' l0; O' Kuss' Der
Brief an die 8,i, Regensburg 1966, p' 29; William R'G' Loader'
SoliLn und Eine traditionsgeschichtliche Untersuchung zur
Christologi briefes, 1981, p' 63; O' Michel, Der Brief an die
Hebrrier, (KEK l3), Gdttingen 1978. p.94'
p. 4\
'" E. Grafi"., op cit.,p 206
96 STELIAN TOF'ANA
gase$te solulia in aspectul de unicitate al Celui care S-a
revelat, gi anume Dumnezeu. Cel care vorbeqte 9i se descoperl
atdt "odinioard", cAt gi "in zilele acestea mai de pe urmd" (1,1-
2) este Unul gi Acelagi Dumnezeu.'76 Diferenlaar fr doar una
calitativi, tranzitivd - de 1a mic la mare.
Ceea ce in conceplia autorului exprimd cuvintele "inzilele acestea mai de pe urmE" (1,2a),177 este prezentul inintinderea sa istoricd prin timp,176 fapt exprimat gi prinexpresia ouvtilers ttilv atr,ivt^tv (sfArqitul veacurilor -
9,26).r7eAceast6 epocd mAntuitoare prezenllrdmAne, 1a rdndul
sdu, un timp al implinirilor promisiunilor fdcute in VechiulTestament qi realizate desEvdrgit in Fiul. Raportul dintre"odinioard" gi "acum" nu este in acest sens unul de
contradic!ie, ci unul comparativ intre doud trepte: intre primulTestament gi intre al doilea Testament ( 10,9), acesta din urmd
ca "unul mai bun" ce venea in urma celui dintfli, tntrucdt era
intemeiat pe mai bune frg[duinfe (8,6), iar aceastd intorsdturdde vremi, inauguratd prin "vorbirea lui Dumnezeu prin Fiul",ne privegte pe noi (nprv), sau se referd la noi"t8o
Distanla istoricd dintre primul 9i al doilea Legdmdnt
r'6 G. Bornkamm, Das Bekenntnis im Hebrtierbrief in Ders. "Studien zu
Antike und Urchristentum", Gesammelte Aufstitze II, Miinchen 1959, p. 193.
t'1 tn' toy,lttou rcov rlpep<ilv e loculiune curentdintdlnitl des in Septuaginta
prin care se desemnneazd timpurile mesianice - D)Dr.i'l 1"1...n N-.1 (Num. 24,14;
Ierem. 23,20, Dan. 10, 14)
'" E. Lohse, Mtirtyrer und Gottesknechr, (FRLANT 64), Gdttingen 1963, p.
172 " Die Jetztzeit in ihrer historischen Erstreckung durch die Zeit" .
'7e R. Gyllenb erg, Die Cltristologie des Hebraerbrtefes, ZSTI 11, 1934, p
665.
''o lbid"*.
PARTEA .NTAI
se depdgegte printr-un pod al succesiunii neintrerupte a
"vorbirii lui Dumnezeu" cdtre lume, astfel cI "prezentul"generafiei de cregtini, cdrora autorul se adreseaz6, r6m6necalificat ca un "eshatologic of pepov" - (3,5;4,7). Structuraesenfiali e aceasta: "Acum" (c6nd auzim cuvAntul) il asigurdpe "Atunci" (implinirea ftgdduin(elor).181 in acest sens, putemnumi eshatologia viitoare o realitate deja prezentd.rt2
Astfel Iisus Hristos reprezinti ultima etapd a revelafieisupranaturale, ?ncununarea ei gi implinirea planului ei, din EIiradiind forla implinirii acestui plan cu intreaga creatie gi cutot universul.'83 Cu El timpul istoric inainteazd in realizareaacestui plan, trdindu-se, intr-un fel, incd de aici, virtualeshatologia, numai cd desf,vArgirea acestei impliniri se va faceabia dincolo de istorie, in veacul viitor.lsa
Vorbirea lui Dumnezeu prin Fiul marcheazd, de fapt,inceputul mdntuirii, care coincide cu intruparea Sa, ofe-rindu-se astfel gi posibilitatea cunoafterii depline a adevlruluirevelat (10,26),18s exprimat prin Fiul.
t8'Ibidn*.
r82 G. Theifien , {intersuchungen zum Hebrcierbriel (S]NT 2), Giftersloch,t969,p 106.
r83 Pr.Prof. Dr. D. Stiriloa e, Teologia Dogmaticd Ortodotd, vol.l, Bucureqtir978,p- 39.
'80 lbid"*.r85 in acest infeles func]ional. titlul "Fiu al lui Dumnezeu,'. de care vorbepte
autorul in acest pro.log al epistolei, amintegte de prescriptul epistolei c6tre Romani(Vezi P. Stuhlmacher, Probleme des RAmerbriefprciskripts, EvTh. 27, 1967 , p.37 4-389), gi cu care pericopa Evr. I , 1-4 ,ar avea o oarecare legf,turd de idei (Vezi J.Dupont, Filius meus es fu, RSR. 35. 1948, p.522-543) E. Grii8er e de parere ciin spatele textelor referitoare la "FiuJ", ca titlu, se poate recunoa$te aceeagi traditie,
97
98 STELIAN TOFANA
Cu venirea Fiului s-a flcut inaugurarea unel ere
mesianice caraclerizata prin plenitudinea revelaliei divine, era
Evangheliei, a vorbirii directe a lui Dumnezeu generaliei,
identificata prin pronumele adjectival toutriv.ttu in Iisus
Hristos, Dumnezeu avea sd vorbeascd nu numai prin cuvinte,
ci prin intreaga Sa viali de ascultare, prin patimi, moarte,
inviere gi indllare, descoperindu-se in El intreaga Sa bundtate
qi iubire fala de oameni ([n. 3,13; Tit. 3,4-1)'
Dar preexistenia 9i dumnezeirea Fiului, lintaprologului de fa!I, e evidenliati nu numai prin aspectul cd Fiul
e plinirea revelafiei divine, prin El "vorbind" Dumnezeu
ultima dati gi definitiv, ci gi prin scoaterea in relief a rolului
Sdu de coautor al crealiei, de moqtenitorlET 9i pronietor al ei
(rl.1pov6pov td,vttov 6( o0 rcai ito(r1oev toiq ai<ivaq
- 1,2b).188
ttu C. Spi"q, op cit,p 4
Ciauganu. Craiova, f.a., P. 13).
r88 Contextul indicd a se considera aici rolul cosmic al Fiului in calitatea Sa de
sensul in care se remarcd acest lucru in Colos'
a in Efes. 1.3-4 - Dumnezeu a mAntuit pe alegii
PARTEA INTAI
Prin El s-au creat toate (In' 1,3), iar aceasta
participare a Fiului 1a creafie privegte natura Sa divin[18e'
Lucrul acesta se explicd mai clar prin l,l0 unde Fiul e numit
Domn, Cel ce a fEcut cerul 9i p[m6ntul - deci, Dumnezeu
adevIrat. Agadar, Fiul nu e un instrument al Tat6lui, folosit la
crealie, ci Dumnezeu adevarat, cate cteazd' Sf' Ioan Hrisostom
spune: " Dupd cum Tatdl pe nimeni nu judecd zicdndu-se cit
El judecd prin Fiul, cd judecdtor L-a ndscut pe Ddnsul' tot
aSa Si creazd prin Ddnsul, cdci creator L'a ndscut pe El'
prin care a fdcut si veacurile" (ci6rva6 - 1,2b)'1e0 Pluralul
ui6vaq ar trebui sI fie inleles in text nu ca referindu-se la
depozitarea straturilor structurii universului unul peste altul
(stratificarea minerald a universului), ci mai degrabd la
"totalitatea lucrurilor pe care curgerea timpului le-a adunat in
sine, adicd totalitatea lucrurilor create, limitate in timp qi
spaliu,cutotceelecontin''.Ptin,.veacuri''(airilvaq)trebuiesf, inlelegem lucrurile care all inceput 9i care continul a fi'
lucrurile a cdror existen!6 se compune din momente succesive.
"f)evreme ce Tat6l a fdcut prin Fiul toate lucrurile supuse
timpului, Fiul insugi, agadar, nu e supus timpului ;i c6nd totul
incepea, El exista".1e1
Pe l6ng5 faptul de a fi coautor al crealiei, Fiul a fost
Sii prin tisus Hristos, inci inainte de intemeierea lumii
,t, Acest rol care scoate in relief insupirea divini a Fiului a fost atribuit in
vechiul 'festament infelepciunii, Filon il atribuie Logosului. Sf. Ioan 9i Sf. Pavel lui
Hristos (In. 1,3; I Cor' 8,6; Col l,l6)' YeziC' Spicq, op cir'' p' 5.
rm DupA A.F' Maunoury , op cit', prelucrare de Pr' G'F' Ciauganu' p l4
"t lbidn.
99
100 STELIAN TOFANA
investit gi cu rolul de a fi "mogtenitor a toate" (rl,qpovdpovnti,vtorv), adica a intregii crealii (Ps. 2,8; Gal- 4,7; Rom.
8,17),re2 investitur[ care a avut loc intr-un anumit moment al
trecutului, marcat de verbul d0r1rev. Ac{iunea marcatd de
acest verb in text, nu se poate referi decfltla aqezarea Fiului
de-a dreapta 'fatalui, moment din care viitorul lumii se
determind prin Fiul in calitatea 9i rolul Lui de Guvernator,
StapAn gi Pronietor a1 intregii lumi.res Prin expresia
x,l,qpov6pov ttivttov - mogtenitor a toate (1,2b) - autorul
pune accentul pe aspectul de domnie qi stdpdnire a Fiului,
funcliuni ce revin numai Lui, subliniindu-se astfel indirect 9i
filialia divinS.lea
Iraptul cd epistola cdtre Evrei il numegte pe Iisus Cel
indllat "stdpAnitor peste toate" (1,2b), exprimi categoric
ideea cd Iisus stdpAne$te atet peste lumea trecitoare' ce se
apropie de sf6rgitul ei firesc, cdt 9i peste cea viitoare, adicd'
veacul viitor cel nou - trlv oiroupdv4v trlv pdl"l"ouoav
(2,5).Astfel dupd ce se aratd in 1,2b cd Fiul a fost pus
Mogtenitor gi StapAnitor peste toate, 1 ,2c afirmd imediat prin
Le nd,tta gi td ndvta circumscriu intreaga crealie (inlelep. Sol. 1.7), ca qi oiairirveq.
'" Mathirt Rissi, Dre Theologie des Hebrcierbriefes, Ihre llerankrung in der
Situation des Verfassers tnd seiner Leser, Tiibingen 1987 ' p. 46
t'o Sf. Ioan Hrisostom zice'. "Fdcdnd uz de numele "clironomon" sott
mo;tenitor, doui l.ucruri invedereazd (Sf Pavel): veritatea infierii, in acelasi timp
Si nedezlipirea lui de stapanie; mo$tenitor tuturor' -ice' adica al intregii lumi".
vezi Conrentariile sau explicarea epistolei cdffe Evrei. a celui intre Sfinti,
Pdrinteltti nostnt loan Hrisostom. p. 51.
PARTEA .NTA]
expresia "prin care a fdcut Si veacurile" _ legitimitateaacestei domnii. insugi actul creatiei pune deja bazele stdrii gipoziliei de Domn, Staprin (comp. I Cor. g,6; Col. 1,16),precum gi revendicarea acestei pozitii asupra creatiei (comp.In.1,3.10), ceea ce dintru inceput (ral upyd.6 _ l,l0) iiapar!inea.
Prin scoaterea in relief a poziliei Fiului de StdpAnpeste toate, nu se urmdregte dec6t descoperirea domnieiimpardtegti eshatologice a lui Dumnezeu-Fiul,res care maitirziu va fi pusi in relalie nemijlocita cu imaginea lui Hristos-Arhiereu vegnic in ceruri (9,24), in pozilia de rc,tr,r1povdprosfid,vr,t,)v,1e6 adicd St5pan absolut al Universului. Autorulsubliniazd c5, in mod paradoxal, aceste demnitdli eshatologiceCel indllat le-a dobAndit prin patimiie, ascultarea, jertfa Sa,ardtAnd cI la pozilia supreml s-a ajuns numai prin starea dejertfr. Astfel drumul Fiului, dinspre in[lfime spre cele de josgi dinspre cele de jos spre indlfime, este calea chenoticd insdgi,prin care Dumnezeu-Fiul a dobdndit domnia Sa impdrdteascl,definitiva gi universald, gi care se glsepte in strdnsd legdturdcu calitatea Sa de Arhiereu veqnic.,eT
101
'et O. Hofius, Der Christushymnus philipper 2,6-l l,Tubingen 1976, p.95te6 lbidr*.
:#'.Tl::'f 5:ffi ,TyJi,l#?::;xl'fr",,,:jlfi i"i.Jil;Inviere 9i Indl(are. ci se va realiza deplin abia la parusie.I , I -4. Ein exegetischer Versuch. in EKK Vorarbeiten
rchen tie se sprijinape de_o,8, iar Oqr l0,l3 ingelesul8 reie Cdnd autorul in 2,5ingeri se gasefte in strAnsa
r02 STELIAN TOFANA
2. Fiul - strilucirea (crnoriyaopa) slavei, chipul
(lnpartlp) fiinlei lui Dumnezeu qi moqtenitor
al unui ttnumett.
Descrierea Fiului ca fiind chipul Ipostasului lui
Dumnezeu in veqnic raport cu El 5i cu lurnea, urmeazd
ceI rd-stignit
PARTEA INTAI
descrierii lucr[rii Sale unice de mijlocitor sau coautor al
crealiei. Participarea totald a Fiului Ia dumnezeirea Tatdlui,exprimdnd fiinla Acestuia, este exprimatd de autor magistralprin cuvintele: "6q, rlv rinadycopd"t trlq 66[rlg'n' rsilaparrqp rrtq 0noordoeoq a0t60" ("care fiindstrdlucirea slavei gi chipul fiinlei sale" - Evr. 1,3). Agadar,
prin doud expresii anaiyaopa gi lcrpartip'oo se scoate inevidenld gi se subliniazd unitateareal6 de fiinld cu Dumnezeu
pi apartenenfa reald a fiinfei Fiului la fiinla dumnezeirii
re8 Cuvdntul furaiyuopa poate fi infeles atdt in sens activ de "strdlucire","emitere", "iradiere", cAt gi in sens pasiv de "reflectare", de "reflex", de "rdsfr6ngere"a ceva. Caracterul pasiv al cuvAntului gi carc cuacterizaazd raportul Fiului cu Tat[],nu exclude in nici un fel primul sens, care, la fel, caracteraeazl,pe Fiul in raport cu
TatEl, ci, mai degrab5, in sensul hristologiei epistolei, il include. (Vezi U. Wilckens,art lapdKrqp,in ThWNT Stuttgard-Berlin-Kdln, 1990, vot. IX, p 411). in acest
sens explicafia p€ care Sf Ioan Gurd de Aur o dE la Evr 1,3 (vezi Explicareaepistolei cdtre Evrei..., p. 6l), in sensul cE "strdlucirea slavei Tatalui" e unechivalent al expresiei "Lumind din Luminf," din Simbolul credin[ei, este foartepotrivitf. Agadar, autorul incearcd sE redea prin acest cuvdnt. cflt se poate deprofund, misterul esen(ei fiin{ei dumnezeegti a Fiului (vezi gi H. Braun, DieGewinnung der GewiJJheit im Hebrcierbrief,Til,Z96 (1971), p. 321-330).
t99 rr5lurun TaElui este shtlucirea gi mErefia Celui care locuiegte in lunina cea
neapropiata, al cdLrui simbol era in Vechiul Testament splendoarea (shekinach) cme
inviluia templul (Pr.Asist V. Mihoc, art.cit.,p. 179). Cuv6ntul 66(o desemneazd
in tradi[ia biblica intdi de toate, modul apariliei lui Dumnezeu in Teofanii (Exod24,16;33,18 u-; 40,34). In F.wei cuv6ntul desemneazd luminafiinpi lui Dumnezeu(vezi ;i H.F. Weift, op.cit., p. 145)
2m Cuv6rtul Xapaxrlp il intSlnim in Noul Testarnent numai in Evr. 1,3 fiindun hapax legomenon 5i insemndnd reproducerea exact[ a originalului, insemnare,intipirire Amdnunte in leg6turf, cu semnificafia acestui cuv6nt vezi C. Spicq,L'Epitre arLx Hdbreux,ll, p. 8 u; G. Bornkamm, Das Bekenntnis im Hebrtierbrief,in Ders. Studien zu Antike und Uhrchristentum,Mlnchen 1963, p 197-200;8.Kiisemann, Das wandernde Gol tesvo lk- FRt. -5-5 ( I 957), p 6 1 -7 I ; U. Wilckens,art cit , in ThWNT, IX, p. 407-413
f
104 S'\ELIAN TOFAN,4
'tat[lui. ln acest sens, Fiul este descoperirea fiin(ei luiDumnezeu gi a slavei Sale negraite, ca Unui care in virtuteaunitelii de fiin1d, este total cuprins in -81.201
Pdrrd in 1,3 Fiul a fost desemnat, oarecum. mai mult ca
"instrument" al lui Dumnezeu, prin care El a vorbit, S-a fEcutdescoperit, a ficut veacurile, etc. (comp. In. l,1B); incepdndcu 1,3, Fiul intrd deja in lucrare, ca Unul care este Dumnezeuadevdrat. Luat in context cu 1,2, versetul 3 din cap. I prezintdaceeagi schernd a acliunii de m6ntuire ?ntreprinsa de Fiul,precum apare in Filip. 2,5-l l, Col. 1,'15-2A; I Tim. 3,16: Fiullui L)unrnezeu apare in timpul nostru prin intrupa re, realizeazd,opera de rdscumpdrare a neamului omenesc gi apoi Se intoarcela Dumnezeu, agezdndu-Se de-a dreapta Slavei.202
Frin patru calificative hristologice autorul definegtefiinla gi opera Mijlocitorului crea!iei, Mogtenitorului gi
Stipdnului Universului :
l. strdlucirea slavei (drncdyaoufl trlq 66ine )2. chipul tiinlei Sale (lapuxrrlp rrlq unoorrioe coq
suro0 )
3. suslindtor al lumii (Qdpov t,e rd. nd.vra)4. curdlitor al pdcatelor (ra0apropdv rdrv
wpaptrt^lv - 1,3).
Primele doua calificative unite prin conjunclia rai,
20r Expresia "carefii.nd strdlucirea slavei Si chipul Jiintei lui Dumnmezeu"(Evr 1,3) constituie un text de bazd al perihorezei treimice (Vezi Ei E. GriiBer,Hebr 1 ,l-,1 . p. 84: Wiliam R.G. Loader, Sohn und Hoherpriester,Neukirchener Vcrlag, 1981, p. 70).
'' E. Kese-"nn e de pirere ca stilul imnic din 1.3 gi expresiile adecvate dinlocurile paralele, citate in text, duc la ideea ca la bazd ar s1a o schemd hristologicddeja raspdadita ;i utilizatd in cregtinismul primar (Dos wandernde (ioue.srolk. p. 63;compara 5i l'. Biichscl, Die Christologte de s llebrcierbriefe.r, p. l7 u).
PARTEA .NTAI
formAnd un paralelismus membrorurn, caracterizeazi pe Fiulca preexistent, dAndu-se astf-el o definifie dumnezeirii luiIisus,203 asemdndtoare celei din Filip. 2,6-7, in care nu se
Sterge distinclia dintre El gi Dumnezeu Tat6l.20{ Fiul estenumit, una6yacpa, adici, strdlucirea, reflexia, emitereaslavei lui Dumnezeu Tatil, Care este lumind. De altfel Iisus[{ristos a qi rn[rturisit acesr adevdr: "Cel ce M-a vazut pe
Mine, L-ay6,zut pe Tatil" (In. 14,9). "strdlucirea" este instrdnsfl dependenlE de lumind, pe care o emite, o rdspdndegtemai departe, din sine insuqi, cu o forli proprie, iar',chipul',!ine de fiinf6, reflectdnd-o pe aceasta. Dacd Fiinla luiDumrrezeu este luminS, iar Fiul este chipui acestei Fiinle,atunci El nu e altceva dec6t lumina dumnezeirii ?n reflexie.2os"Tatdl este izvorul etern al luminii, iar Fiul este izvor6.reanecesari, vegnicd., precum e obArqia, izvorul insugi".206
Sensul lui anartyaoste pi XapaKrrlp, prin careautorul redi foarte bine egalitatea de fiintd a Fiului cu Tatdl,d6nd astfel o definilie completd esenfei fiinlei Fiului, se poategi mai bine explica printr-o paraleld din carrea inlelepciuniilui Solomon (7,25), unde inlelepciunea, identificala de multeori cu I-ogosul lui Filon207, este numitd "suflul puterii lui
to' Cf. Pr,Asist. V. Mihoc, art cit . p. 179
'00 lbid"*. Vezi gi T.F. Glasson. "lrlurality of Divine persons,,and theQttotcttiorts in lJebrews I ,6 u., in "New Toslme nt Studies', 12. 1965-1966, p 270-212; A.W. Wainwringt, The Trinitlt in lhe New 'Iestament_ 1962, p 189-l9l
'nt C,rmp. A. Vanhoye, "Filius est splerulor gloriae Dei",inVerbum Domini.43. 196-5, p, .52
'* A.F. Maunoury. op cir . p 14.)07 YeziC. Kelber. U. Wilckens, art lapart4p- in fhWNT. vr:l IX. p 409
r05
ll
106 STELIAN TOFANA
Dumnezeu, ... curata revdrsare a slavei Celui Atotputernic "'strf,lucirea luminii celei vegnice gi oglinda f6r5 patd a lucrdrii
lui Dumnezeu gi chipul bunatelii Sale". Cum Logosul 9i
inlelepciunea din cartea inlelepciunii lui Solomon (7,25 u')
sunt oglinda, chipul, reproducerea, reflectarea, icoana,
imaginea lui Dumnezeu prin faptul cd fiinla dumnezeiascd este
imprimatf, prin ele, strdlucind prin ele, tot aqa 9i Hristos, ca
Fiu at lui Dumnezeu, este intipdrirea, reproducerea, reflectarea
fiinlei divine (comp. Col. l,l5). $i precum Logosul 9i
inlelepciunea lui Dumnezeu sunt active in lume, tot aqa este 9i
Fiul activ in lume (Evr. 1,3).
Fiinla Sa identic6 cu fiinla divin6, pe care o reflectd 9i
o reproduce intocmai, nu confine gi nu pastreazd strdlucirea
fiinlei lui Dumnezeu numai in sine insdqi, ci o deschide, o
manifestd, atdt fa16 de universul intreg, in calitate de Stdpan
al lui, guvernSndu-l qi suslinandu-l cu "cuvdntul puterii" Sale
dumnezeeqti (1,3), cAt qi fa!6 de oameni, prin faptul c[, prin
chenoza Sa precum gi prin in[l1area Sa El a devenit pentru ei
"pricind de mAntuire vepnicd" (5,9), conducdndu-i pe toli cei
"L ii rrr*"rzd., cafra!i ai Sai, spre aceasta (2,10)'208 in acest
sens inlelesul pasiv al lui lapartrlp qi anariyoopfi se
transformi intr-un sens activ, exprimAnd acfiunea Fiului de
reflectare a Fiinlei divine.2oe
in acest inleles, in care Fiul este chipul, icoana lui
Dumnezeu Tat51, deofiinla cu El, std condilia esenliald a
intregii opere de mAntuire intreprinse de Hristos' El nu putea
lo8 lbidem. p. 471
'09 E. Kes".a nn, op cil . p 61
PARTEA INTAI
realiza opera de m6ntuire a lumii prin jertfa Sa proprie, adus5.
ca mare Arhiereu, decAt in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, de
Dumnezeu adevdrat. Arhieria lui Hristos decurge, agadar, ca
de altfel toate celelalte demnitdfi ale Lui, din calitatea Sa de
Fiu al lui Dumnezeu.2ro
Iisus Hristos este imaginea perfecta a lui Dumnezeu,
intAi de toate, pentru c5, ll reveleazd pe Acesta autentic.Aceastd idee se gdsegte exprimatd in termeni aproape identicigi in II Cor.4,4-6, Col. 1,15, unde, la fel, Hristos e numit
"chipul lui Dumnezeu", pe fala Caruia "strd.lucegte slava luiDumnezeu". Conexiunea strAnsd ce existd intre termeniibiblici "slavd" gi "imagine" relevd mai clar acest lucru. "Slava
lui Dumnezeu" nu e alta decAt Dumnezeu insugi, revel6ndu-Se
in toati mdrelia gi splendoarea atributelor Sale: majestatea Sa,
sfinlenia Sa, etc. gi mai ales puterea Sa milostivd care
mdntuiegte pe to!i. A vedea slava lui Dumnezeu pe fata luiHristos (II Cor. 4,6) qi a privi la Hristos, imaginea, chipul luiDumnezeu, e unul gi acelagi lucru."'
Referindu-se la definirea persoanei M6ntuitorului Iisus
Hristos, autorul exprimd prin cuvdntul riruriyaopcr o triplIidee: cea a originii divine a Fiului,cea de asemdnare cu
Durnnezeu gi cea de independenld personald.2l2 Aceastd
2t0 in acest sens, F. Biichsel gi scrie c6 "Arhieria este o parte a situatiei Sale de
Fiu al lui Dumnezeu" (Die Christologle des Hehrcierbriefes,p. l5).2tr A. Feuillet, Christologie paulinienne et tradition biblique, Parts 1972, p.
41.
''2 Compara C. Spicq, op.cit , p.7 in momentul controverselor teologice ale
sec- IV, acest text (Evr. 1,3), care delrnegte dumnezeirea persoanei Fiului, va fi citatmult in favoarea consubstanfialitafii Fiului cu Tatdl. a etemitatii Persoanei Sale
107
108 STELLAN TOFANA
descriere a Fiului, prezentat ca "str[lucire a slavei", presupune
cI Dumnezeu este lumind (I In. 1,5; I Tim. 6, i 6; Iud. 1,5.9),2t1
iar a spune cd Fiul este strdlucirea, reflectarea acestei lumini,
inseamnf, a exprima prin intermediul acestei metafore relalia
Sa directS cu Tatdl, Care e lumind, comuniunea Lor de naturd,
identitatea Lor de esenfd, consubstanlialitatea sau
deofiin!imea Fiului cu Tatll.2ra Precum razele nu se despart de
soare, tot aga razele slavei pdrintegti sunt inseparabile de
Tat6l, iar aceastS slavd pdrinteascd, Fiul o deline intreag6 de
la nagterea Sa, din vegnicie, din Tatdl. Sf. loan Evanghelistul
scrie in acest sens: "$i am vdzut .slava Lui, slavd ca a Unuia-
Ndscut din Tatdl, plin de har Si de adevdr" (1,14).
Conciliul de la Niceea a rlmas fidel acestei metafore,
desemndnd pe Fiul Qrirq er Qordq (Lumini din Lumin[), iar
schimbarea la Fala a M6ntuitorului Hristos qi declaralia
simultand a filialiei prin vocea cerascd (Mc.9,2-9), sunt cel
(Yezi J. Lebreton. Origine du dogme de la Trinitd. Palis 1928, p a13).2r3 in Vechiul Testament Iahve e prezentat ca imbracat in haina de lumind (Ps'
103,2),iu slava Sae ca un foc strllucind (Exod24,17; Ps. 49,3; Iez- 1,27;Hab.3,4). Aceast[ conceptie despre Dumnezeu prezentat ca un soare strdlucitor,conceplie foartecurentimai ales in sdnul iudaismului-elenistic dinAlexandri4 afostexploatatii de creptinismul primar, care il comparl pe Dulnnezeu cu un soare p€ntru
a pune ln valoare proprietatile divine, apropierea gi in acela;i timp departarea 54imposibilitatea de a fi contemplat direct, caracterizarea naturii Sale. (Vezi J. Diilger,Sonne und Sonnenstrahl als Gleichnis in der Logostheorie des christlichenAltertums, in Antike und Christenturns, Mijnster 1929, p. 27?-290)
zta in Noul Testament. cuv6ntul 6d(o insemneazd mai intotdeauna natura
divina implicdnd o nuanld de lumind strdlucitoare, radiantd (Apoc. 21,23; II Cor4,6 - "straluceascd, din intuneric. lumina! - EI a stralucit in inimile noastre, ca sa
stleluceasca cuno$tinfa slavei lui Dumnezeu (tr1q yvriroeoq fllq 66(16 t<50 0e ou),pe fala lui Hristos" (dv npoor,ino Xprorou)
PARTEA iNTiI
mai bun comentariu al acestei expresii. Evenimentulschimbarii la Fald a Fiului evoca clar spiritualitatea naturiidivine a Fiului, care n-are nimic mai mult irnaterial in ea decdtlumina.2ls
Dar formula definirii persoanei Fiului este completatide autor gi prin expresia 1apcrcc1p tfr6 0noot d,oeaqsuro0 (chipul fiintei Sale). Aceast5 expresie este strAnslegatd, de cea precedentd ("strdlucirea slavei', - &,naiyuopatrl6 66{r1q), am6ndoud fiind ata$ate frrI articol aceluiagiparticipiu prezent rilv, vrdnd sd exprime, in consecinld, doudaspecte complementare ale aceleagi idei. Cuvdntul Tgcparcc1pse poate traduce fie gravuri, semn gravat, fie amprenti ldsatdde un sigiliu. Gravura sau amprenta d6nd obiectului oreprezentare exacte, Xapaxrilp desemneazd, in acest caz,ceea ce redd unei persoane sau unui lucru caracteristica saproprie, adicl ceea ce are propriu, trdsdtura sa distincti.Astfel, cuvAntul lapoxrrlp comportl un sens mult maiprofund, gi anume de similitudine absolutd, de identitateriguroasl cu modelul, decdt cuv6ntul e ircolv, care exprima maimult ideea de imagine sau copie (II Cor. 4,4; Col. 1,15), carepoate fi mai mult sau mai pufin asemdndtoare cu modelul. prinurmare, iensul pasiv al cuvdntului exprimd cel mai bine fiinfadumnezeiascd a Fiului.216 Dar formula de definire a persoanei
Fiului mai contine pi cuvdntul in6oraotq.2t7 Acesta
'1' Cf. C. Spicq, op cit., p.8.216,,.,IDfiEM
2'7 Cuventul se gisegte in Nou[ Testament nurnai de cinci ori: II Cor, 9,4; I l,l7;Evr. 1,3; 3, 14; I l, l, insh cu sensul de naturd- fiin[d, numai in Evr. 1,3.
109
110 STELIAN TOFANA
desemneaza substanla ce nu e parte dintr-un tot, ci una
individualS, completS, existand in sine 9i pentru sine. Existand
in sine, ea e deosebita de orice alt ipostas; e felul de a fi al
naturii; e natura in forma individuald de sine stltitoare; e
proprietarul, subiectul sau purtdtorul naturii;218 e substanfa
sau esenla unei fiinfe.'f in Evrei I ,3 in6or'uol6 std in
paralel cu cuv6ntul 66(4, am0ndoud cuvintele servind
autorului pentru a descrie Fiinla lui Dumnezeu'"o in acestcLZ,
cuvantul r5nt5otaorq se poate traduce prin fiin!6' Aqadar, prin'.expresia lapartlp t116 inootd'oeroq auto0 (- chipul
Fiinlei lui Dumnezeu), pusd in paralel cu &narilaopc tqq
66EqS (- str[lucirea slavei -1,3), autorul n-a inten]ionat
altceva, decAt sd marcheze identitatea perfectfl, desIvflrgitI
de Fiinll dintre Tatll gi Fiul, reztitald din comunicarea de
c6tre Tat[l a intregii Sale fiinle Fiului prin nagterea din
vegnicie, fdrd a se inlelege, insd, cd Tatdl i-ar comunica Fiului
propria Sa persoani, ci numai fiinfa Sa, care e comund tuturor
218 Prof. N. Chi{escu, Pr.Prof. Isidor Todoran, Pr'Prof' I' Petreuftr'
Teologia Dogmaticd Si Simbolicd' Bucuregti 1958' p' 395'
2te Yezi gi C. Spicq, op cit., p.8. Cuv6rtul undotaorg a devenit termen
consacrat pentru a desemna o persoan4 echivalent lui np6o<lnov, numai in sec. IV
in timpul iontroverselor hristologice (Vezi M. Richard, L'Introduction du mot
r)n<ioicorq dans la thdologie de l'lncarnation, in M6langes Sc. R€1. 2, 19.45, p.
5-2g;243-,i70) in Epistola -atre
Evrei acest sens nu poate fi atribuit textului, sens
care a apzrut mult mai tarziu decdt epistola. Sf. Ioan Damaschin scrie: "Cuvantul
un6oraor,q, are doud insemndri: un-eori el inseamnh simplu, existen!6. conform
acestei insemnSri ouofo gi ur6otooLg sunt unul 9i acelagi lucru. Iati de ce unii
Sfin{i Pdrinli atzis naturi sao ipostase Alteori et inseamnd ceea ce exista prin sine
insuii Si in propria sa existenld Dupd aceastd insemnare el aratd individul numeric,
a"oseblt de altul. de exemplu Petru. Pavel . '' (Vezi Dialectica. C. 42,PG 94.612).
12o Vez) H. Kiister. art in6araorq. in ThWNT, vol' VIII' p' -584
PARTEA INTAI
celor trei Persoane treimice. Astfel, in virtutea perihorezei
treimice, Fiul e "chipul" (2gcpaxtrlp), amprenta Fiinlei
Tatdlui, adicd a Ipostasului Sdu, ca unul care qi El deline
Fiinla dumnezeiascd intreagS gi deodatA cu Tat[l 9i cu
Duhul.221
in acest sens, expresia "chipul fiin1ei Sale"
completeaz[ gi precize az6, mai indeaproape cealaltl expresie
"strS.lucirea slavei" din formula definirii persoanei Fiului (Evr.
1,3), accentu0ndu-se, pe de o parte, ideea de realitate
subzistentd, de persoand distinctd, excluzAndu-se, astfel, o
interpretare modalistd ce s-ar putea da termenului
d.nuiyuoltc, iar pe de altl parte, punindu-se in evidenld 9i
mai mult consubstantialitatea sau deofiinfimea Fiului cu
Tatdl.Modul in care autorul acum, la inceputul epistolei, a
ales termenii prin care sd deflneascd persoana Fiului, ca fiind
deofiinli cu TatS'I, in calitatea Lui de Dumnezeu adevirat, pe
care se intemeiazd Arhieria Sa vegnicd, este intr-adevdr
magnific, trld6nd calitdlite unui profund teolog. Prin
sublinierea in partea de inceput a epistolei, in special in
prolog, a dumnezeirii Fiului, egal in slavd 9i putere cu Tatf,l,
autortil n-a ftcut altceva dec6t sd creeze baza temei majore,
predilecte, dezvoltatd de epistol6 - Arhieria lui Iisus Hristos,
o Arhierie vegnic eficientd gi aceasta pentru cd Arhiereul
Hristos, in calitate de Dumnezeu adevdrat, este vegnic. in
aceasta conste, a$a cum s-a mai ardtat, rolul prologului in
221 yezi amdnunte V. Loichifa, Perihoreza Si eniposlasia tn Dogmaticd,inrev
"Ortodoxia", nr,1/19-58. P 12.
lll
tt2 STELIAN TOFANi
contextul general al dezvoltdrii temei epistolei - Arhieriavegnicd a lui Iisus Hristos.
Dar dumnezeirea Persoanei Fiului, este scoasl inevidenl5 de autor gi prin expresia: "... care line toate cucuvdntul puterii Sale - "Qipotv re t& n&vra tQ prjparr,tfl6 6uvripreto6 a0ro0" (1,3b). Ceea ce este de remarcat,inainte de toate, in aceastd expresie, este faptul cd. deqisubiect este Fiul, actiunea sau efectul exprimat prin verbul
$dpro vine de la cuvdnt. O aluzie aici la Iisus definit ca
Logos, este exclusd (ca gi in 4,12).222 Acest ,'cuvdnt,,,,,plin deputere" ar putea fi referit la cuvdntul creator dinfaza crealieilumii ("a zis... gi s-a fEcut" - Gen. 1,3), precum se inlelege dinI 1,3; in acest caz, ca gi in "tradilia creafiei", ',cuvdntul" din1,3b poate fi inleles cuvflntul lui Dumnezeu ca actiune. Ceeace este sigur, este cd "c[uro0" din 1,3b se referd la Iisus,astfel, cd acest " cuvdnt creator" , " plin de putere" , este inlelesca fiind cuvintul Iui Iisus, subliniindu-se astfel, din nou,dumnezeirea lui Iisus prin evidentierea insugirii de Creator.Cu aceasta gi versetele din l,l0 u. care se referd la Iisus,numindu-L direct Creator, primesc mai multd lumind.22lAstfel, relalia Fiului lui Dumnezeu cu Tatdl, rezultata dinunitatea Sa de naturS, de fiin!6 cu Acesta, implicd gi relalia Sa
cu Universul, 1in6nd in fiinfd gi conduc6nd lumea pe care a
creat-o, spre scopul ei.22a
22' A se compa.ra In. l, l; Apoc 19, l3 cu Evr. 4, l2 u.223 W. Loader , op cit , p 70
'20 Yezi R.Ch.H. Lenski, The lnterpretation of the Epistle to the Hebrews.Columbus. (Ohio) 1946, p. 38
PARTEA INTAI
Aceastd conservare gi guvernare permanenti esteexprimatd prin verbul Qdp,,t "t, care corespunde ebraicului).:,n gi care se traduce tot a$a de bine prin: a purta, a duce(Cf. 13,3), ca gi prin a guverna, a domni, a dispune.226 in acestsens, [isus este prin excelenli Cel ce sustine lumea, Cel ce oguverneazl. cu cuv6ntul puterii Sale227, in calitatea de
Cdrmuitor gi Pronietor al ei, pentru ca ea sd nu se intoarcd lanefiinla ini1ial6, prdbugindu-se astfel in golul primordial.
Astfel in 1,3b nu este vorba de un principiu atemporal,care sd find lumea veqnic tn forma prezentd., ci de Iisus insugi,Dumnezeu adevdrat, Care e activ in cer, Care domnegte gi vadomni, gi dupd trecerea lumii actuale (1,10 u. comp. 12,27 u.).Prin urmare, acliunea Fiului asupra Universului intreg implicimigcare, progres, orientare cltre un scop, suslinere a ei,lucrare ce poate fi definiti ca o crealie continud, exercitatd deFiul prin cuv6nt ca expresie a voinlei, sau ca manifestare aputerii Sale divine . " Purtdnd toate - zice Sf. Ioan Hrisostom -
22s Amanunte in legituri. cu semnificaliite acestui verb vezi H.F. WetA, artSip<,r tivcrQdpr,r..., in ThWNT, vol. IX, p. 61.
"6 Cf..C. spicq, op.clr., p. lo.221 (liprov td. ndtra exprimd un atribut al Celui preexisten! gi anume,
atotputernici4 pi care, pinh acum, nu putea fi intdlnit decdt in textele iudaice,anterioare epistolei c6tre Evrei, fiind exprimat cuvAnt de cuvdnt in forma ebraicds6bcl hak - k6l. Despre o tradilie iudaicd culticE ce ar putea stalabaza vers. 3 dincap. l, vorbegte P. Billerbeck (gi H. Strack), Kommentar zum Neuen Testamentaus Talmud und Midrasch, 1-4, MUnchen 1969, p.6-73. Cel pu{in in imnul"Malak Alj6n", care preamAre$te atotputernicia imparatului ceresc, se spune:"Imparatul celor prea inalte, fine universul pe care il schimbd gi il innoiegte gi pestecare El va domni vegnic". Amdnunte vezi: Otfried Hofius, Der ChristushymnusPhilipper 2,6-l l, cap. "Der Skopus des Christushymnus und der Hebrcierbrief,Ttibingen 1976, p. 8l-82.
113
STELIAN TOFANA
insemneazd ocarmuind Si pe cele cdzute a le indrepta' cdci
a cdrmui lumea, a o guverna' nu este mai pulin ca a o face'
ba tncd. dacd trebuie a spune ceva minunat, este chiar ntui
mare Aface, esle a produce din nimic; dar ca cele fdcute sd
setransformeinnimic,iarceledezbinateintreddnsele'sdse lege la un loc unele cu altele, acedsta este dovada de cea
mai mare putere, dovada mdreliei LLti" '228 Dumnezeu a creat
toate prin Fiul Sau, aducAndu-le la existenfd prin cuvAnt (Gen'
1; Ps. 32,9), tot Fiului revenindu-I 9i acfiunea de conservare
a lor, de a le menfine in existenla (Col' 1,77 - t& ndvta 6v
siraD ouviotqrev) 9i de a le conduce spre scopul final"e'
Astfel tot ansamblul de elemente din care se compune acest
univers, existd, subzisti qi este guvernat prin puterea
cuv6ntului divin.23o
Acela care ins6, ca "FiLI" reprezint[, reflectd fiin]a lui
Dumnezeu, pe care o posedd toatd 9i deodatd cu Tatil 9i cu
Duhut SfAnt qi prin Care Dumnezeu a creat veacurile 9i Tn
puterea cuvAntului Ciruia Universul iqi gdsegte durata'
trdinicia gi stabilitatea nu este altul, in viziunea autorului'
dec6,t Acela care a realizat 9i curdfirea, ispdsirea pdcafelor
ttoastre (xa0apropov t6v apcprriov - l,3c)'
"s Sf. Ioan Hrisostorn. Comentariile sau explicarea ' ' p' 63'
"e C. Spicq, op cit ,p 10.
"o prllro este in Evlei cuvAntul creatiei (cf' I 1,3) iar fuiyoq cel al rcvelaliei (c1'
Z.Z; +,ij - vezi C. Spicq, op-cit, p 10. Genitivul tQ priprcn t1g 6uvdpe<'rq
iotoriiO. -to., este un genitiv qLratiiatis, clesemnAncl aici fiin(a, escnla cuvAntului
ca gi putere (4,12 u.) Cin" pout" deci, cre'a veacurile (l 1,3)' are de asemcnea
put.r., ca sA gi suslind toate (td trirta) Sensul lui Qdperv insemnAnd aici "a
,r.1ir,"", are ingeles'analog celui ciin Col 1,17 - "toate prin El sunt a;ezate". (E'
(iriifler. op cit - P 21)
PARTEA INTAI
Cu versetui 1,3c, autorul introduce un nou aspect al
lucrlrii Fiului, desemnAnd opera esenlialA a intrupdrii Sale:
"curdlirea pdcatelor", care este gi ea o lucrare a puterii
dumnezeiegti, prezentdndu-se in acelagi timp 9i ca o refacere
totald a cosmosului bulversat de pdcate, ca o readucere la
unitatea initialA - miracol mai mare dec6t crea!ia insdqi gi
decAt conservarea sa: 6nof4oev toiq airilvaq,.. (a f6cut
veacurile...) ra0aprop6v... norlodpevo6 (sEvArqind
cur61irea...).23t
Autorul subliniazd puternic acum aspectul soteriologic
al hristologiei epistolei, acoperit fiind de succesiunea de
expresii care au exprimat mai inainte (l,3abc) dumnezeirea
Fiutui qi preexistenla Sa. intr-o terminologie specific culticS,
se scoate in prim plan acest "odatd pentru totdeauna"
(iQrinc(), expresie care va fi accentuat6 categoric in partea
centrald hristologic-soteriologicd a epistolei (cap. 8-10, 18)-
"Curdlirea plcatelor", a$a cum se va accentua in amdnunt in
aceasti parte a epistolei, in forma unei prezentdri tipologice
a ritualului jertfei Vechiului Testament din Ziua Irnpicdrii(Lev. 16),232 este o Iucrare preofeascd (2,17.5,1), realizatd
prin jertfa Arhiereului Hristos, Care acum e aSezat de'a
dreapta tronului slavei in ceruri, slujitor al altarului 9i cortului
cel adevirat (8,1-2), caracterul programatic al acestei
afirmafii din Exordir-rm fiind astfel, c6t se poate de evident.
Umilinlele gi patimile inrplicate in lucrarea de
'3' C. spi.q, op cit ,p lo.2:t2 Amanunte despre acest ritual pi serurificaliile lui tipologice a se vedea H.Fr-
WeiB, Der 13rief an drc Hebraer, Giiltingen 1991, p 149-
115tl4
l
tt7
i
ll6 STELIAN TOFANA
"cur6!ire a pdcatelor" (1,3c) sunt, in viziunea autorului, inmod paradoxal condilia preliminard, a "indlfdrii" qi
"preamdririi" lui Iisus: ". . dupd ce a sdvarsit curdlireapdcatelor noastre, a $ezut de-a dreapta slavei, tnlru cele
prea tnalte" (6v ur[r1i.ois) (1,3d - comp. 5,J-10).2rr Astfel,intr-un anumit sens, cheia in{elegerii hristologiei epistolei e
oferit5 numai de legdtura dintre norqodpe voq (a sdvArgit) gi
drri0roe v (a gezut). Acest fapt este subliniat prin a se ardta
cd un astfel de Arhiereu avem, Care S-a alezal in cer, de-a
dreapta lui Dumnezeu-Tatdl, fiind acolo "slujitor ul altarului
Si corlului celui adevdral" (8,1 u), "mijlocitor" inaintea luiDumnezeu pentru ai Sdi (7,25), dar dupd ce a sf,v6rqit
"curdtirea pdcatelor" noastre. Accentuarea speciald a
expresiilor referitoare Ia "indl!are" ("a gezut de-a dreapta
slavei" - 1,3) aratd incd din Exordium cI interesul principal al
autorului este acela de-a aduce in congtiinla adresanfilor pe
"Fiul" ca pe Acela Care S-a adus pe Sine jertfl pentru ei, odata pentru totdeauna, sdvdrgind mAntuirea lor, iar acum,
indlfat 9i agezat de-a dreapta Tatdlui, mijlocegte vegnic pentru
ei. "oinEl!area la cer gi gederea de-a dreapta Tatdlui
"'C""oc"e specific epistolci c5lre Evrei este ca "inallarea" lui Flristos nu este
pusd aproape niciodatl in legaturd cu invierea 5i despre care nu e vorba, se pare,numai o datE in Evr 13,20, ci mai degrabi cu evenimentul crucii, cu patimile.(comp Filip 2,6-ll;. I Tim 3,16) Comparativ cu aceast4 a se vedea qi legdturadintlelnviere,si Inaltare -inFAp.2,30u;-5,30; Rorn 8,34;Col.3,l;Eles 1,20-22;2,6
tro E. Kese-an n, Der Ruf der l;retheit, Tilbingen 1972, p 197; H.Fr. WeiB,op cit . p. 150; E. Criiller, flebr 1,1-4, p.224.
PARTEA |NTAI
reprezintl deplina pnevmatizare gi indurnnezeire a trupuluiSau omenesc, deplina umplere a lui de infinitateadurnnezeiascS, deplina ridicare a lui la starea de mediu
transparent, neimpiedicat al iubirii infinite a lui Dumnezeu in
lucrarea ei indreptatl spre noi oamenii.23s
Prin indlfarea Sa la cer cu trupul, dup[ ce prin patimd
a slv6rgit curdtirea pdcatelor noastre, gi gederea de-a dreapta
Tat5lui, Iisus Hristos se afld gi cu trupul unde se afld cu
dumnezeirea. pe tronul dumnezeiesc, pe treapta supremei
autoritili intru cele inalte,236 pentru faptul cd e plin in trup, in
mod desdvdrgit de infinitatea vielii qi iubirii dumnezeiegti, pe
care o extinde apoi spre oameni, continuAnd lucrarea de
atragere a lor gi a intregului i-Inivers spre indumnezeirea incare se afldEL. "Domnul S-a suit la cer gi folosindu-se de un
nor, ca de un car de lumind, S-a urcat in slavh gi a intrat inSf6nta Sfintelor cea neltcutd de m6nd gi S-a agezat de-a
dreapta miririi, in ceruri, fhcAnd frSm6ntdtura noastrlimpreund gezitoare cu Dumnezeu".237
$ederea "de-a dreapta Tatdlui" a Fiului intrupat, aratlcd'fatdl Ii dd Acestuia chiar primul loc in conducerea lumii
235 P.. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologict Dogmaticd Ortodoxd, vd. ll,p. 184. Vezi in acest sens gi E. Schweizer, Erniedrigung und Et'hdhwtg bei Jesus
und seinen Nachfolge.rn, (AThANT 28) Znrich 1955, p. 68 9i C. Betram, Diefiimmefahrt .Jesu vom Kreuz aus und der Glaube an seine Auferstehung. inf'cstgabe fur A. DeiBmann, TiiLbingen 1927.
'* "- l, cerul cerului". "mai presus de toati autoritatea 5i stapiinirea gi de totnumele pi demnitatea". care e numit de [saia "muntele lui Dumnezeu qi casa luiDumnezeu a$ezati pe vdrfuJ tuturor munlilor" (Ci Sf. Grigorie Palama,C'uvdntarea )l la Inaltare, PG, col. 276).
'1' Ibid"or-col 28od
STELIAN TOFANA
spre indumneze\re, in lucrarea de aducere a ei la unirea cu
Dumnezeu, la umplerea ei de inllnitatea dumnezeiascd, intr-o
relalie de iubire netrecdtoare cu Dumnezeu'"* Expresia "la
dreapta lui Dumnezeu" sau "de-a dreapta slavei", din Evr' 1,3;
70,12, poate fi explicatb 9i prin ceea ce Sf' PaveI spunea cf,
"El trebuie ,sd tmpdrdleascd pdnd ce va pune pe tolt
vrdjmasii Sdi sub picioarele Sale, iar vrdimasul cel din
urmd va fi moartea. Cdci toate le-a supus sub picioarele
Lui. Dar cdnd zice: Cd loate l-aufost supuse Lui - invederat
e.ste cd oford de Cel care I-a sttpus Lui loate" (I Cor'15,25-
27). linla ultirn[ a lucrdrii lui Iisus Hristos este sd invingd
moartea universald, adic6 sd ridice crealiunea din starea de
dezmembrare proclusd de despSr!irea de Creator'23e
Pozilia de prim rang a lui Hristos inviat 9i inal!at in
slava cereasca e confirmatd qi de superioritatea sa fa15 de
oricare alte fiin1e ale cerului, chiar gi fafi de Serafimi, pe care
Sf. Scripturd ii situeazd in pozilia cea mai apropiati fala de
Dumnezeu (ls 6,2; Apoc. 4,4), tbrmAnd sfatul Sdu (Ps' 88,7;
Ps.28,1; Iov.l.6; 2,1; 38,7)' Astfel, autorul mdrturisegte:
".fdcdndu-Se (.7evripe v oc,) cu atdt mtti presus tle ingeri, cu
cdt a moStenit nume nnai deosebit decdt ei" (1,4)' Acest
verset, cu care se ierminS exordiul solemn al epistolei 9i care
completeazS in aceIagi timp propozilia precedenti, subliniind
unul din aspectele preamSriril lui Hristos, intrat in posesia
slavei Sale vegnice, 9i anume superioritatea Sa fald de ingeri,
se rve$te ca ttanzi[ie intre afirmafiile 1,1-3 referitoare la
rr8 Pr.Prof, Dr. Dumitru Stlniloae, op cit .p
lhfient.
PART'EA INTAI
natura fiin1ei dumnezeiegti a Fiului gi la rolul Sau in lucrarea
de creare, proniere gi rnAntuire a lumii 9i demonstralia
detaliatd care incepe cu 1.5, despre transcendenla lui Hrislos
in raport cu toli ceilalli intermediari intre Dumnezeu 9i
oamenl.Participiul aorist ye v5pe voq (fdcAndu-Se) din 1,4,
referindu-se la un fapt istoric dat 9i mai ales in contrast cu
participiul rbv din 1,3, marcheazd o superioritate accentuatd
gi indica clar cd e vorba aici nu de Fiul ?n preexistenla Sa din
vegnicie, ci de Hristos cu firea Sa omeneascd preamdritS,
indllati ia rangul de divinitate.2a0 Cuvdntul rcpe fttov2al din
1,4 (mai presus, mai deosebit) care mai intotdeauna in Noul
Testament este un comparativ, indicb in text nu numai o
superioritate oarecare, ci pe aceea a puterii, a domniei, a
calitalii, o supremafie de rang gi de demnitate,z4l asa culn
reiese din context. Un prim aspect al acestei superioritdli este
faptul permanenlei posesiunii numelui, pe care autorul ilindicl prin perfectul rerl.rlpov6prqrce v (a mogtenit).
Superioritatea de nume primiti de Hristos, e evocatd
gi de Efes. l,2O-21, unde Sf. Pavel vorbegte de Iisus Hristos,
ca de C--el pe care Dumnezeu L-a a$ezat" de-a dreapta Sa in
'no C. Spi"q, op.cit ,p. 12.2al Comparativul xperttov apare de 13 ori in epistold qi la fel ca 5i toooritro -
doo - e o formuld din cele mai indr[gite de autor (comp 7,20.22; 8,6; 10'25)
Nimic nu e mai caracteristic pentru teologia epistolei cf,tre Evrei decAt aceastf,
metoclh c<rmparativ'a-. " ttume mai deosebil" , " mai hune Jdgitdumte" (8,6); " mai bune
jertfe" (9.21;10.34); "o mai bund sperantd" (7,19); "chezaSul uttui mai burt
lestanrcnt" (7.22\ Y ezi E- GrdBer. op cit . p 225
"' C. Spi"q, op cit . p 12
119118
187
t21r20 STELIAN TOI.ANA
ceruri, numele Lui fiind mai presus de orice nume, iar in Filip'
2,9, unde Apostolul, dupd ce vorbeqte de umilinla suportata de
bundvoie de Hristos, declard c5 Dumnezeu L-a preaindltat,
dAndu-i t)n " nume mrti presus decdl orice nltme" '
Este vorba aici de Lrn nume care rezumd toat5 mdrelta
divin6 gi omeneasc[ a lui Hristos, exprimdnd in particular
suveranitatea Sa biruitoare absolutd prin care El s-a ridicat
veqnic mai presus de ingeri, ca fiinle subordonate, duhuri
slujitoare ale lui Dumnezeu, caracterizate in acest mod de
insugi nurnele ior (&yye Ao6: trimis :1,7).
Frin urmare, epistola vorbeqte de un nume divin
inefabil,2a3 pe care nici o ureche nu-1 poate auzi 9i nici un duh
percepe sau pricepe, este 6vopa 6 ou6eiq oi6ev ei pn
aut6q (Apoc. 19,12). Acest nume exprimd esenla fiinlei
Persoanei la care este aplicat, care nt) e pdtrunsd' sau nu poate
fi pdtruns6, decdt de gtiinfa dumnezeiascd,2aa 9i despre care Sf'
Ioan Hrisostorn spune: "Acest nume' Durnnezeu Cuvantul L-a
avut din veci qi nu L-a rnoStenit dupd aceea Si ttici nu a
devenil mai bun otunci cdnd a sdvdrSit curdyirea pdcatelor
noastre, ci veSnic a fost mai bun Si incd mai bun fdra de
asemdnaret' .2as
Totugi, in privinfa numelui lui Hristos pe care El l-a
"mogtenit", se impune o observalie, cars nu e lipsiti de o
'ot Acest numc. spune St. Ioan l:lrisostom, Dumnezeu Cuvdntul L-a avut din
veci gi nu L-a mo;tenit dupl aceea gi nici nu a devenit mai bun atunci c6nd a
savargit curdlirea pacatelor noastre, ci ve$nic a fost mai bun gi incd mai bun fhra de
asemanare. (Sf. loan Ilrisostom. Comentariile , p 53)
"o Ci C. Spicq, op cit . p 12.
'u'Sf. Iorn Hristostom. op ut .p.53-
PARTEA iNTiI
oarecare importantd. Majoritatea exegetilor se opresc ingeneral asupra numelui de "Finl".2a6 Concluzia primei parli a
textului din (2,17), aplicd lui Hristos titlul de "Arhiereu".Dacd dezvoltdm aceast6 observatie, se poate ajunge laurmitoarea constatare: Subiectul frazei din 1,2 este "Fiul" gi
atunci ce sens ar fi avut ca autorul sd spund cd Fiul a moqtenitnumele de "Fiul"? (1,4).
Exegetul B.F. Westcott a prezentat, ca probabild, ointerpretare, pulin deosebitS, in sensul cI el afirmd cd
"numele" pe care Hristos l-a primit e cel care adunl in sine totceea ce Hristos ?nseamnd pentru cregtini,2{7 oprindu-se cu
analiza generalS asupra titlurilor de Fiul, Suveran, Creator gi
Domn.A. Vanhoye afirmd gi el ci nu cu sf6rgitul capitolului
I se terrninf, partea care trateazd "numele" lui Iisus Hristos, cicu sf6rgitul capitolului 2, aqa cum o arat5 studiul rnetodic al
structurii acestor texte.2aB
Numele lui Hristos trebuie agadar sd se defineascl prindouE genuri de relalii gi nu printr-unut singur. La unirca Sa
246 Astfbl, spre exemplu O. lVlichel. "Es geht hier im Hebrrier um rien
Sohn.enbegrifl ", in "Der Brief an die Ilebrcier", Gtittingen. 1966, p. 105; J.Duptrnt. "f-ilius meus es tu",il RSR 36, 1948, p. 530-53-5.
'o' B.F. Westcott, |'he Epistle to the Hebrews, London, 1903, p l724 A. Vanhoye, La structure litteraire de l'Epttre aw IIebreux. I,aris. 1962.
p 38 qi 69-85, PanA in momentul de fafd lucrarea amintita este sludiul cel maiaprofundat dedicat structurii literare a epistolei. Acest lucru il semnala pi StanislasLyonnel S.J. in prefata lucririi pe care el o semncazd: "Jusqu'ici nul. a maconnai-ssance, n'avait ir-rtrepris une dtude aussi fouillee, aussi minutir:use, aussicomplete" (p 8) DupA mai binc de 30 de ani de la aparitia iucrtu'ii se poate afirmagi azi acelagi lucru
t22 S7'ELIAN TOFANA
privilegiatd cu Dumnezeu, Care L-aaSezat de-a dreapta Sa in
slava cereascb (1,5-14), Hristos uneqte raporturile Sale foarte
stranse cu oamenii, cu care El este pentru totdeauna solidar
(2,5-16). A sublinia un aspect, subestimAndu-l pe celf,la1t,
inseamnd a trunchia doctrina hristologicd a epistolei qi a
minimaliza inv5fatura sa asupra "nllmelui" lui Hristos'2ae
in acest cat., o analizd atentd a versetelor incepdnd cu
1,5 pAnd la2,lB poate duce la concluzia cd numai titlul de
"Arhieteu" corespunde simultan celor doua aspecte
fundamentale ale "numelui". adic6 a exprima in acelagi timp
at6t slava cereascS l6ngd Dumn ezeu, cdt 9i solidaritatea Sa cu
oamenii. Nici un alt titlu atribuit lui l-Iristos in capitolele I 9i
2 nu posedd aceasta valoare de sintezi.
in primul capitol, epistola vorbeqte de relalia de slavd
a lui Hristos cu Dumnezeu: El este "Fiul", "primul-nf,scllt",
"Dumnezeu", "Domn", pe cdnd, in al doilea capitol, autorttl
pune accentul pe participarea lui Iisus Hristos la destinul
oamenilor: El este "Onl", "Fiul Omului", "Iisus", "incepdtorul
mAntuirii", "Fratcle oamenilor". f itlul de "Arhiereu" dd astfel
ideea unei dr-rble rclatii, atat cu Dumnezeu, cdt 9i cu oamenii,
evoc6nd, in acelaPr timp, atdt Patimile, cdt 9i slava'2s0
Este adcvdrat c[ autorul fbloseqte acest titlu pentru a
fac.e trecerea de 1a un mesianism regal 1a unul sacerdotal, al
slujirii. insd slujirea este o funclie de mediere care reclamd o
dubla relalie, intr-at6t de perfecta pe cAt e posibil, atdt cu
oamenii, cAt ;i cu Dumnezeu.
2oe A. vanhoye. Prdres ancierts
Testament. Paris, 1980. P 106
"o lbide^.
PARTEA .NTAI
Sacerdofiul lui Hristos a fost necesar pentru a duce
pAnd la capit solidaritatea Sa cu oamenii; preamlrirea Sa
finald, careL-a introdus in intimitatea Tatalui, este necesard
pentru a da relaliei Sale cu Dumnezeu perfecliunea posibili-251
Titlul de "Arhiereu" exprimd in acelaqi timp atdt ideea de
autoritate (arche), c6t gi cea de slujire (hiereus).
Agadar, in spiritul doctrinei hristologice pe care
autorul o desllgoard in epistola cdtre Evrei, numele pe care
Hristos L-a primit (1,4) s-ar putea exprima cel mai bine prin
titlul de uir56-&pXre peiq."' Acest titlu exprimd cel mai bine
atit slava Sa gi relalia Sa filiala cu Dumnezeu-Tatal, fiind
deofiinla cu Acesta (1,3), cAt gi relalia Sa vegnicd cu oamenii,
slujind gi mijlocind pururea pentru ei. ca Arhiereu veqnic, dar
gi cu Universul intreg in calitatea Sa de "Domn" pronietor.
Acest punct de vedere e conf,trmat qi de sfdrgitul pdrfii a doua
a conlinutului doctrinar al epistolei (3, I -5, [ 0) care in termeni
festivi sintetiza concluzia sugerati de 2,17: slava lui Hristos
dupd ce "a invSfat ascultarea din cele ce a patimit" (5,8) a
constat in aceea de-a fi "numit Arhiereu de cdtre Dumnezeu"
(5,1 0).
25' A. vanhoye. Prdres anciens. -, p. 108-
's' A. Vanhoye e de pdrere ci simplu titlul de "Arhiereu"
primit de Hristos tle care epistolaface amintire (1,4), op ttt 'par viza "numele"106-r08
123
Prdre n.ouveau, selon le Nouveau
24 STEL]AN TOFAN,4
3. Superioritatea Fiului fati de ingeri (1,5_14)
Dupd ce autorul anuntd schifat in 1,4, printr_uncomparativ rpefrtov, care se referd la nume, temasuperioritdfii lui Iisus fala de ingeri, dezvoltd in continuareaceastd temd intr-un aqa-zis ',comentar al exordiului,' (1,5_l4)2sr format, practic, numai din citate scripturistice. Aceastisecliune nu adaugd nici un element nou la demnitateapersonald a Fiului, dar precizeazd., numai pe bazd de doveziscripturistice din vechi ul Testament, singurele ce puteau aveaputere de argument suprem asupra cititorilor, suprematiarolului lui Iisus Hristos in ordinea creafiei gi a iconomieim6ntuirii2sa" insagi dispozitia acestor citate in text manifestdintenlia expunerii. gi anume, evidcntierea superioritdtii luiIisus fald de ingeri.:tt Comparatia cu tngerii autorul oinsereazd in text cabazd. pentru viitorur sdu excurs tematic -suprematia arhieriei lui Iisus FIristos, in comparalie cu oriceslujire preoleascd a Legii vechi. Dacd Iisr.rs Hristos e maipresus gi dec6t ingerii, atunci superioritatea arhieriei Sare fafdde preofia veche este mai mult clecAt cvidentd.
in legdturd cu ingerii, nu se gdsesc menlionate decAtdouS citate scurle (Deut. 32,43 - Evr. 1,6 gi ps. 104,4 _Evr.1,7), in timp ce cinci texte. din care trei foarte evidente, seraporteazd. la Hristos (ps. 2,7; I Cron. 17 ,13 _ Evr. 1,5; ps.
PARTEA INTAI
45,7-8 - Evr. 1,8-9; Ps.lO2,26-28 - Evr, 1,10-12 gi Ps. 110,1
- Evr. l,l3).2s6 Aceastd combinalie de citate (1,5-14) aruncdinainte de toate o lurnind asupra expunerii din prolog ( 1 , I -4).Versetele 1,5-6 ilustreazdincd o datd calitatea de Fiu a luiHristos; versetele 1,7-9 vorbesc de calitatea de mogtenitor a
Fiului; iar versetele i,10-12 Il prezinta ca Mijlocitor al
crea!iei. Toate acestea conduc spre intenlia principal5 a
autorului, aceea de a scoate in evidentd superioritatea Fiuluifald de ingeri.
O comparafie cu ingerii pare justificat5., numai daciaceast6 construclie exegeticd (1,5-14) e privitd in context cu
256 MAiestria literarS. unicdinNoul Testament a acestei epistole pi grija autorului,
pdni in detaliu, pentru compoziliascrierii, iese in evidenli aproape in fiecare capitol.Un astfel de exemplu de eleganlE a dispunerii materialului se poate observa floartebine in acest capitol ce Eateazlsuperioritatea iui Hristos fafd de ingeri. in cele treicontraste prin care^se eviden(iazd superioritatea lui lisus, se poate remiuca oaltemantd regulatd. In primul contrast 1,5-6 textele citate privesc mai int6i pe Fiul,apoi pe ingeri; in al doilea contrast 1,7-12 texkle privesc mai intdi pe ingeri, apoi peFiul; in al treilea 1,13-14 iese din nou pe primul plan Fiul pi apoi ihgerii. Aceastamiiestrie artisticd culmineazd in tehnica "inclusio" prin care autorul scoate inevidenff, temele scrierii prin delirnitarea sectiunilor. gi anume, prin reluarea lasfhrgirul unui pasaj a unui cuvdnt sau a unei formule utilizatd la inccputul pasajului.Astfel se obline un fel de incadrare care marcheazd lirnitele pasajului. Expunerea,de exemplu, a superioritAlii lui Iisus prin compararea cu ingerii, comportd douiincadriri a acestui gen de dispuncre a materialului, La inceputul prelucrarii (1,5)expresia: "$i cdruia dintre ingeri i-a zis Dumnezel .?'' iqi glsegte ecoul in formulaversetului 1,13. "oSi cdruia dintre ingeri i-a zis [)umnezeu vreodatd ?". Astfel e
delimitat primul paragraf. O alti incadrare de acest gen se poate observ4 putin maideparte, intre 2,5 Si 2,16 Fraza din 2.5 e un inceput: " Pentru cd rut ingerilor asupus Durnnezeu lumea viitoare .", iar cea din 2.16 o concluzie exprimatl intermeni asemlndtori. Fiecare din aceste formule introduce o comparalie antiteticaintre Hristos gi ingeri Astfel e delimitat un paragraf final, continuind apoi in 2, t7-l8 cu anunfarea temei pA4ii urmatoare, Vezi amSnunte in acest sens. A. Vanhoye.La struclure litteraire de l'dpitre a*x Hebreux, p 6-5-7-5 gi A. Vanhoye, Situationdu Chrisl, Epitre a*x Hebreux I et 2,Paris 1969, p 123
125
"'H.Fr. WeiB, op cit . p 156
"o C. Spicq, op.cit.. p l4. A. Vanhoye. Situation tlu Christ, Epitre ttuxHebreux I et 2.Paris 1969-p.123.
25' A. Vanhoye, I"o structure . p 70
126 ,\7-ELIAN L'UI./1Ni
"'E. G.iirJ*r, .4n die Hebrcier, p 71.2s8 Vezi A. Vanhoye, Situation , p. 94_100.
2se Yeziin acest sens amdnunte la: E. Lohse, Der Brtef an die Korosser untl an; M. Wcrner. Die Entstehung des christlichenE. GriiBer, op cit , p. 72;F. Laub, lJekennt:nisp 52,O. Hofius. op cit.. p.96 u.;H.Fr. WeiB.exclude posibilitatea unei astfel de poiemici mai
PARTEA INTAI 127
nu are in vedere speculafii cre$tine gnostice despre ingeri,260
ori de confruntlri cu vreo angeologie specific qumranite,261 ci
simplul fapt al evidenlierii superioritdlii lui Iisus,
exemplificatd printr-o primA comparafie cu fiinlele de cel mai
inalt rang - ingerii.
a)" Superioritatea lui Iisus Hristos ca Fiu
Autorul evidentiazd, acesl aspect prin subliniereatdcerii Scripturilor despre o aga-zisa "vorbire" a lui Dumnezeu
catre ingeri: "Cdci cdruia dinlre tngeri i-a zis Dumnezeu
vreodatd: Fiul Meu eSti Tu..." (1,5). Ca o dovad5 puternicd a
poziliei singulare gi a demnitSfii de Fiu, autorul citeazd.Ps.2,7
gi textul II Sam. 7,l4in 1,5b, ceea ce aratd cf, interesul sdu
este de a scoate in evidenli realitatea superioriti(ii ca Fiua lui Iisus Hristos, Cel indlfat, superioritate pe care El o
define, de fapt, din vegnicie, adevir exprimat prin cuvintele:
"Eu astdzi (oqpe pov)262 Te-am nlscut". Agadar, Fiul Cel
ales,cicel pufindupaCol.2,lS;Efes. 1,20:1Pt 3,22'. A.poc.5,8-14;19,10 22,9ar fi vorba de o aga-zisd cinstire deosebita a ingerilor prezenti in comuritalilespafiului restrdns asiatic pi chiar la iudeo-creqtinii primari.
2@ Vezi J"Nloffatt. A Critical and Lxegetical ('ommenlary on the Epistle to
the Hebrews,1957 (lCC l4), p. 62 u
'u' H. Brornn, Qumran und das Neue Teskiment, II Tiibingen, 1966, p 242-244.
262 Exegeli ca J. Dupont, "Filius Meus est Tu" L'interpretation du Ps 2,7dans le Nouveau Testament, RSR 35, 1948, p 535 u; E. Liivestam, Son andSaviaur.A Siudy ofActs 13,j2-37, (CN'I l8), Lund - Copenhaga 196t, p. 39 u.;
E. Khsenrann, Das wandernde,p 58 u, L-tc sunt de pdrere cd or]pepov s-arreferi fie la momentul indllarii, fie la Parusre Sf. Ioan Hrisostom e de plrere cdoripe pov ciin Ps. 2,7 se refer6 la momentul intrup[rii, cdnd ar fi fost inauguratd
t28 STELlAN TOFAN,,{
preexrstent nu mo$tenegte pozilia Sa de superioritate fatd deingeri numai de la o anumitE datd, limitatd in tirnp, ci dinvepnicie, fiind din vegnicie Stap6nul intregului univers. prinindllarea Sa de-a dreapta lui Dumnezeu aceastd pozilie a Sa infala ingerilor devine mai evidentd, aga cum tot a$fide evidentdse va ardta intregii lurni Ia Parusie.263 in acest sens, conceptiadebazd, hristologicd a epistolei urmeazd aceeagi schemd ca giFilip. 2,6-11, precizdnd atdt Fiinpa Fiului, cet $i funclia Sa,ca Cel inSllat gi preamIrit.26a
Superioritatea lui lisus Hristos fald de ingeri, incalitate de Fiu, e accentuati ?n continuare de autor prinsublinierea ideii actului inchinErii ingerilor cind, ,,aduce inlume (eiq tr'1v oircoupdvqv)26s pe Cel intdi-Ndscul,,: ".fi
Acelagi lucru e valabil qi pentru citatul din Il Sam. 7,14 in 1,5b, in special informulhrile Ia viitor doopar gi dorar.
263 E. Kasem, nn, Gottesvolk. . p. 6g.
'* E. Lohmeyer, Kyrios Jesus. Eine Untersuchung zu phil. 2,5-ll,Darmstadr 1961, p. 77; O. Hofius, op.cit., p.75.
hri q
ul,, aste e
referz autorul ciind spune "cdnd aduce in lume pe Cel intdi-Niscut',. Diutremulfimea de ipoteze emisc in acest sens amintim dbar trei, gi anume pe cele maiimportante:
PARTEA INT'AI
iardsi, cand aduce in lume pe Cel intdi-Ndscut, El zice; Sd
se inchine Lui toli ingerii Lui" (1,5). Aici regele davidic,Hristos, este numit fipot6-roKoq (uiriq)266 ;i anume AcelaC6ruia Ii este promish domnia gi stdpAnirea asupra intreguluicosmos. Acest adevdr autorul il exprimd in textul amintit mai
sus prin referire la Deut. 32,43 SiPs.9,6-7, ca expresie a uneigAndiri tipologice: Aga precum odinioard Dumnezeu a
introdus pe poporul Sdu in lara frgdduitd, la fel aceastiimagine e valabild gi pentru Iisus Hristos, Cel intdi-Ndscut,intrucdt oircoupdvqv de care se vorbegte in 1,6, nu e altcevadec6t oixoupdvrlv pf)t)"ovoa (lumea viitoare - 2,5) gi care
in acest inteles, inseamnl lumea cereasc6 ( I I , I 4- I 6), egald cu
"cetatea viitoare" (13,14), cu Ierusalimul cel ceresc {12,22) Si
l. Intruparea (ipoteza e suslinuti printre alfii de: H. Monteliore, ,4Commentary on the Epistle to the Hebrews, (BNTC) Londra 1964, p. 5; W.Michaelis, art. trpordroKo5in ThWNT, vol. VI, p 881; H.W. At1,ridge, TheEpistle to the Hebrews, 1989 (Hermeneea), p. 56; A. Yitti, Et cum iterumintroducit primogenitum in orbem terrcte (Hebr. 1,6),VD 14. 1934, p. 306-3 16;368-374: VD 15, 1935, p. l5-21 Aceastl ipotezd e sus[inutE qi de Sf. [oan Guriide ,{ur (P.G. 63, col. 2l u.), T'eodoret (P G. 82, col. 685) 5,a.
2. Parusia (E. Kiisemann, Gottesvolk, p. 59; F. Schr0ger, Derl'erfasser des Hebrtierbriefes als Schriftausleger, (Bibl Unt 4) 1968, p. 51; E.GrEBer, Hbr.^} ,1-1, p. 8l u.; O. Hofius, op cit .p.89
3. Indllarea (P. Andriessen, De Betekenis van Hebr. /,6, St. C 35(1960), p. 2^13; A. Vanhoye, Ibiroupdvq dans l'Epitre aux Hebrew, Bibl. 45('i964). p 248-253; F.J. Schierse, L'erhei/3ung und Heilsvollendung ZurtheologischenGruru{rage des l{ebrtirbriefes, (MiiThSt 1.9) M0nchen 1955, p 96;G. Theissen, Untersuchungen zum Hebrcierbrlel (SINT 2) Giitersloch 1969. p122;H.F.WeiB, Der Rrief un die Hebrcier, p. 163. Aceasti din urmd ipotezd se
pare cE corespunde cel mai bine contextului in care este vorba de orjpepov.26 nprot6toxoq este un titlu de onoare care stabilepte din capul locului raportul
exceptional cu Dumnezeu gi prioritatea asupraintregii creaturi. Acosta este si scopulcitdrii Psalmului de cdtre autor, si anume- dc a scoat€ in prim plan superioritateaFiului lath de orice crealura.
t29
STELLAN TOFANA
care il ridicl pe Fiul deasupra ingerilor (1,4-6 comp' cu I Pt'
3,22 qi Filip. 2,11), in care "Cel jertfit"267 a reintrat prin
indllare gi intronizare. Aqadar 1a aceastd situalie se refer6
citatul "Sd se tnchine lui totri ingerii lui Dumnezeu" (Deut'
32,43; Ps. 96,7),Dimensiunea hristologicd a acestei afirrna!ii, in sensul
precizirii in continuare a superioritelii Fiului fala de ingeri,
este tot atet de clarb ca gi cea soteriologicd: Dumnezeu insuqi
I.-a introdus pe Fiul in acea lume - "[ara flgdduinlei" - in care
urmeazi s6 intre gi creqtinii destinatari ai epistolei, urmdnd
"tncepdtorului mdntuirii lor" (2,IA).268 Aqadar, titlul de
npa:t6rorcoq luat in relalie cu ideea cd Hristos este pentru
"tialii SAi" (2,1 1), care sunt ?n acelaqi timp qi "fiii lui
Dumnezeu" (2.10), un "inainte Mergdtor" (6,20), care Ie
deschide calea mdntuirii veqnice (2,15; 4,14; 5,9; 6,2A)
marcheazd pozilia de intdietate ce revine Fiului in comparalie
cu ingerii cdrora nu li se poate atribui acest titlu' Titlul de
"Fiul" st[ astfel, in primd linie cu apX\y6c (incep[tor - 2,10;
12,2), np66popo6 (inainte Mergdtor - 6,20), notprqv 6
pfyuC (Pdstorul Cel mare - 1.3,20), care toate exprimd
267 yezisf" Ioan Hrisostom, op cit.,p- 70 u.; A. Vanhoye, Situatiott , p 248-
253. Teza e sustinut6 qi de P. Andriessen, A, Leuglet , De Brief aan de Hebreecin,
Roermond 1971,p.4-6; G. Johnstov, OXOYMENH andKOXMOX;n the New
Testament,NTs 10 (1963164). p 352-360. special p- 353 u.; W. Loader, op ci! ,
p.23-25ztr O astlel de dimensiune soteriologich a afirma{iilor hristologice din 1,6. iese
gi mai cl ductivdaePistolei l'5-2.18 co comPozitii simelrice,
precum i nPotriroxog in 1,6a.
intrebui
PARTEA iNTiI
irnpreun[ proeminenla lui Hristos fa]6 de fralii Sii, dar in
acelagi timp gi legltura Sa cu ei, cu care formeazd' acea
exrctrqofa npcorotSrcov (adunarea celor int6i ndsculi -
12,23).26e in acest sens numirile " intdiul ndscut din morli"
(Col. 1 ,18), "intdiul ndscut tntre mulli frali" (Rom. 8-29),
"tncepdturd celor adormili" (I Cor. 15,20), "Ce I tntdi tnviat
din morYi" (F.Ap. 26,23), nu sunt decAt adev[rate echivalente
ale titlutui npot6toroq (Evr. 1,6), loate marc6nd o stare de
superioritate a Fiului in raport cu orice creatur5.
O alta dovadf, scripturisticd folositd de autor in
reliefarea superioritatii Fiului fa{a de ingeri este 9i citarea Ps.
103,4 in Evr. 1,7: "Cel ce faci pe tngerii Tdi duhuri Si pe
slugite Tale pard de foc" . Superioritatea este marcatd prin
accentul pus pe expresia 6 nol<iv, din care rezultd cd
Dumnezeu dispune de ingeri ca de mesagerii Sdi, aceqtia
nefiind altceva decdt slujitori ai voii Sale (.f,e rtoupyo(), sau,
currr e afirmat in 1,14, "duhuri slujitoare". Acliunea lor se
exercitd atdt in cer, unde in prezenla lui Dumnezeu sdvArgesc
o Liturghie sublimd,2lo cAt 1i asupra lumii. CAt priveqte prima
ac{iune, in cer, lsaia face o aluzie la aceasta in cap.6 al
scrierii sale, iar Iezechiel, printr-o profunzime simbolisticS,
exprimd acest fapt intr-o manierd mult rnai impresionantd in
cap.1 gi 10. Psalmistul exprima 9i el acelaqi lucru: "Ldudali-L
pe El toli tngerii lui" (Ps. 148,1 u', cf. Ps. 103, 19 u)' Cdt
privegte acfiunea ingerilor asupra lumii, mdrturia Scripturii
aratd cd ei intervin direct in istoria popoarelor, gi, in
'u' H. Ker.-, nn, Gottesvolk. p '72 tr
"o A. Vanhoye. Srtuation - p 96
131130
133t32 STELIAN TOFANA
particular, in cea a lui Israel, transmilAnd poruncile luiDumnezeu (F.Ap 7,53; Evr. 2,2) qi acorddnd ocrotire celor
credinciogi (Fs. 34,8; 9l,l 1; Tobit 6,2) erc.27l
Dar aspectul de superioritate a F-iului in raport cu
ingerii iese gi mai clar in evidenld, dacd ludm in considerare,
in acest context, gi cuvintele textului din Evr. 12. I 8: " Voi nw
v-ati aprctpiat nici de muntele ce putea fi pipnit, nici de
/bcul care ardea cuJlacdrd, nici de nor, nici de beznii, nicide vijelie" . Autorul vorbegte aici de teofania din Sinai, iar"focul" trebuie inteles ca desemnAnd lumea material[,trecdtoare, creat[. in acest sens, ingerii ca slujitori "frcutipard de foc", aparlin acestei lumi create, materiale,272 in timpce Fiul std de-a dreapta lui Dumnezeu. intregul pasaj, de
altfel, din Evr. 1,8-12 trebuie inleles ca marc6nd o dubld
antitezS. supusi aceluiagi scop, deja, arnintit:f . ingerii sunt supz,ii schimbdrii gi, ca orice creaturd,
apar!in lumii create - pe cdnd Fiul e vegnic acelagi,
neschimbabil.
27r Concepliile cosmologice ate timpului noteazi cd ingcrii aveau rolul chiar de
a regla cursul astrelor, de rulare a anotimpurilor, dcteiminare a timpului. ghidare a
stelelor, etc (CarteaJubileelor tl,2). in "Regulacomunitatii" qunuanite sti scris cd"Dumnezeul lui Israel qi ingerii Sdi vin cu adevSrat in ajutorul fiilor lummii" (I QS3,24 o. - vezi A. Vanhoye, op.cit . p 97).
"' Se presrpune ctr ingerii au o anumitE "sensibilitate" cu totul deosebita pentru
structurile rafionale ale realit[tii materiale, o anumiti capacitate intrinsecd pentrusesizarea gi influenfarea lumii rnateriale, fbrd ca aceastd capacitate sd aj unga pAna laaceea a spiritului uman inriddcinat in trup (Prof.Dr. D. Stflniloae, TeologiaDogmaricd Ortodoxd, vol. I, p 433). Probabil cd in acest sens vorbesc unii SfinfiPrrinti ;i:;cr-iitori bizantini chiar de un corp foarlc sublire aingerilor (Sf. Vasile cel
Mare, Despre Sf. Duh, 18, P.C 32, col 152- M. Psellos, De daemonumoperdtione, P G. 120. col 836-837)
PARTEA JIvriI
2. ingerii sunt slujitoriStapdn peste toate_
Fiul e Domn, Creator gi
Ideea din urmd e reluatd apoi in l, l4 unde ingerii suntnumiii "duhuri sIujitoare", trimigi ca sd slujeascd, autorulpundnd accentul aici, in urmdrirea scopului siu, pe participiulrinootel,i,6pe va: " ingerii oare nu sunt to{i duhurislujitoare, trimi;i (tinoote,l,,l"r5peva) ca sd slujeascd,pentru cei ce vor fi moStenitorii mdntuirii?,,
Dar domnia cea netrecdtoare a Fiului, in contrast cuaspectul variabil al slujirii ingerilor, este accentuat[ gi princitarea Ps.44,7 in 1,8, unde se scoate in relief "scaunul dedomnie" al Fiului, numit fiind in vocativ, chiar Dumnezeu:" Iar cdtre Fiul: scaunul Tdu Dumnezeule tn veaculveacului; toiagul dreptdlii este toittgul Impdrdliei Tale,,(1,8). Fiul sti agadar de-a dreapta lui Dumnezeu, pozi\ie dincarerezultS, ca o consecinld faptul ci tronul Sdu, domnia SardmAne in veac. Acest lucru e exprimat prin cuvintele "toiaguldreptdfii" (1,8b - Ps.44,7), care, desemndnd in timbajul biblicsimbolul imp5rSliei Frului, definegte imp6ra!ia Lui ca"implrdlie a dreptAtii" (cf. 1,9 : Ps.44,7).
Agadar, ceea ce l-a determinat pe autor s6 apeleze in1,8-9 la citarea Ps. 44,7, a fost intentia sa de a evidenliacaracterul netrecetor al impardgiei Fiului, fapt de care nu poatefi vorba in lumea ingerilor- Dar locul de cea mai inaltd cinsteii revine Fiului printr-un alt act,9i-anume prin ,,ungerea" Luide cdtre Dumnezeu: ".. pentru aceea Te-a uns pe Tine,Dumnezeu, Dumnezeul Tdu cu untdelemnul bucuriei, maimult decdt pe pdrtasii Tdi' (1,9), act prin care, ,'Cel uns" esteprezentat ca avAnd o demnitate gi o cinste care-l deosebegte
STELIAN TOFANA
fundamental de toata creatura Sa (pet510t oou - 1,9)."'Actul ungerii Fiului poate sd fie cel al consacrErii regale (I
Sam. 10,1; 16,12-13), sau mai degrabi, cel al incoronlrii (Is.
21,3) dupa biruinla Sa asupra morlii prin inviere, cu at6t mai
mult, cu cAt "untdelemnlll" cu care s-a fEcut e numit "dAcrtov
&"ya))"r&,oeorq" gi care simbolizeazd fericirea gi slava ce
caracterizeaz[ domnia Fiului. Aceasta e o confirmare solemnla impdrf,liei Fiului care depSgegte in fericire, putere qi slavd
orice alta imp5r6lie.2'o Pe de alt5 parte, rAnduirea lui Hristos
ca Fiu al lui Dumnezeu intru putere (Rom. 1,4) presupune 9i
o ungere tainicd din veqnicie, ce corespunde calitS.lii de Fiu al
iui Dumnezeu.'Tt Totuqi aoristul 61prodv, folosit de autor, s-
ar referi mai bine la un mornent mai clar definit temporal,
decdt la exprimarea unui act ce aparline eternitIlii in acest
sens Sf. P[rin!i, referindu-se la acest text, spun cI e vorba de
"ungerea" umanitSlii lui Iisus de cdtre divinitate,2T6
constituind un aspect al preamdririi Iui Iisus, care a avut loc
la sfArgitul lucrdrii Sale mAntuitoare pe pf,m6nt. [Jngerea de
fapt, nu exprima prcamdrirea in sensul inlelegerii termenilor
"3 in context cuvdntul pe"c6^1or poate sd desemneze pe toli ceilalfi regi
pamdnteqti care au primit ungerea regeasca sau, mai bine, toatl creatura cdreia
Hristos I-a devenit participant prin firea Sa umana (2,9-13) Vezi in acest sens E.R.iggenbach, Der Brief an dre Hebrcier,Leipzig1922,p 86 Unii comcntatoriinleleg prin pe'r<i1or pe ingeri (G. TheiBen, Unter,suchungen ;un llebrrierbrief-p. 101;H. Braun, Andie Hebrcier, p.40 u.; E. GrdBer, op.cit,p.86.etc.
t'o C" Spi.q, op cit ,p. 19
r'5 L. Cerfaux. Cl'rri,stus in der paulinischen Christologie. Diissetdorf 1964,
p.294.2'6 Sf. Grigorie de Nazians. P G 16. col 132, Sf, Ciril al Alexandriei. P C
74. col.960
PARTEA iNTiI
obignuili de schimbare a unui loc, de exemplu, de pe pimdnt,
in cer, etc., ci ea sugereazd in profunzime o transformare
interioard. Ungerea penetreazd cele mai intime, cele mai
addnci ale fiinlei, de aceea ea serveqte ca sitnbol al acliunii
Duhului Sfdnt. in acest sens, "ungerea" liiului (1,9) evocd clar
transforrnarea, indumn ezeireauman itdlii Lui la sfdrgitul jertfei
Sale, cdci "puterea vielii indestructibile", (7,16) ce a revenit
lui Iisus in virtutea filia!iei divine, a invins moartea,
restaurAnd din moarte fiinla Sa omeneascd, aceastA "re-creere"
fiind patrunsd de o bucurie negrditd, astfel textul din 1,9
putdnd fi pus in raport cu locurile din epistold, care vorbesc de
desdv6rqirea lui Iisus Hristos (2'10; 5,7-9;7,28)' Ungerea Sa
L-a frcut pe E,l Hristos, verbul din Ps. 44,9 - Evr' 1,9
(dlptodv) fiind de fapt acela rlin care derivd numele de
Hristos. De altfel, _tisus a oblinut deplintrtatea demnitelii Sale,
ce revine numelui de Hristos, prin preamdrirea Sa, prin
desivArgirea omenititii Sale, prin indumnezeirea ei prin
Patimi gi inviere. Ungerea profeticd a Iui Iisus, de la inceputul
activit[fii Sale publice gi de care vorbeqte Sf. Luca (Lc' 4,18 -
cf. [s.6l,l; F.Ap. 10,38), nu e decAt o anticipare a ungerii
pascale care singurd conferd lui Iisus toatd mlrirea Sa, in
calitatea numelui de Hristos (Lc.24,26)' E ceea ce 9i Sf' Petru
a spus in primul sdu discurs dup6 invierea lui Iisus Hristos:
"Dumnezeu a inviat pe Acest lisus- - pe Care voi L-a1i
rdstignit, L-a facut Domn qi Hristos" (F.Ap' 2,32-36)' B'
adevdrat, c5 pentru prima oarl autorul foloseqte numele de
Hristos abia in 3,6. dar aici se gdseqte intr-un context
asemindtor celui analizat, a$a cd, atat de o parte. cAt;;i de alta,
este vorba de Fiut (-l,8; 3,6), preamdrit de cEtre Dumnezeu
135t{
\
136 STELIAN TOFANA
(1,9; 3,3) despre care se afirmd cd are superioritate asupra a
tot ceea ce Il inconjoara (1 ,9; 3,6).217 Agadar, in actul
"ungerii" Fiului autorul vede deja superioritatea Sa maximd nu
numai in raport cu ingerii, ci gi in calitatea Sa de Arhiereu, in
raport cu toatA creatura, cdci "ungi" erau in Legea veche numai
profelii, arhiereii qi impdratii.
b). Superioritqlea Fiului in calitate de Domn Si
Creator
OricAt de solemnd ar fi imaginea oferitd Fiului de Ps.
44, autorului nu-i este suficientd aceasta in descrierea
superiorit[!ii Fiului, intrucdt el e preocupat de a deschide
perspective mult mai largi. De aceea recurge la citarea unui
nou Psalm (101,26), care atribuie Fiului chiar numele de
''Domn", exprimdnd qi sensul puterii exercitatd de El: ".flapoi: Tu, Doamne. dintru tnceput pdmantul l-ai intemeiat Si
cerurile sunt lucrul mdinilor Tale" (1,10). Fiul e numit astfel
Domn al cerului gi al pdmAntului, puterea Sa necunoscdnd
margini, ea inglobAnd in sine actul insugi al creafiei gi
incluzdnd gi hotdrArea finalE. Deasupra efemeritEliiuniversului creat, Fiul domind in perfecfiunea imutabilitdliiSale. Titlul de "Domn" atribuit Fiului, exprimd deci un nou
aspect al numelui gi superioritdlii lui Hristos in raport cu toatd
creatura. "Domnia" gi puterea Sa apare, in text, ca avdnd un
caracter universal gi transcendent, depagind locul gi limitele
PARTEA INTAI
lumii sensibile. Fiul e situat prin cuvintele psalmistului (Ps.
101,26) intr-un alt plan decdt cel al lumii perisabile, fiinla Sa
depdgind ordinea cosmici.278 Cerul qi p[mAntul sunt destinate
trecerii; Fiul rdmAne in veci: "Ele vor pieri, dar Tu rdmdi, Si
toate ca o haind se vor tnvechi" (1,11). Numai in Fiul se
verifici, astfel, contrastul exprimat prin cuvintele psalmului
intre universul perisabil qi "Domnul" Cel vegnic. Iar acest
contrast se exprim[, pe de o parte, prin faptul cd El e
Dumnezeu adevdrat, iar pe de altl parte prin aceea cd El este
implinirea planului lui Dumnezeu cu lumea.27e
CitAndu-se Ps. I 01,26 in 1, 10, se explicS mai clar ceea
ce autorul a avut in intenlie cAnd a afirmat in prolog princuvintele: ".. prin Care a.fdcut Si veacurile" (1,2). Reluindacum aceastd idee gi intdrind-o printr-un citat din Psalmul
I01,26, aratd, cd a avut in vedere o mediafie de cel mai inaltgrad: Fiul nu e numai un instrument subordonat Tatdlui inactul crealiei, ci El insugi este Creatorul."o Legdtura Sa cu
Dumnezeu Tatdl nu se realizeaza la un nivei inferior, ci 1a unul
de egalitate. De aceea se poate spune despre Fiul, ceea ce se
spune despre Tatdl: "Tu, Doarnne, dintru tnceput pdmdntull-ai tntemeiat Si cerurile sunt lucrurile mdinilor Tale"(1,10). Cuvdntul Tatllui are in el puterea pe care o are Elinsugi ca Tatd; nu numai o putere transformatoare, ci una care
igi aratd deplindtatea nemarginitd in faptul cd poate crea dinnimic, cd poate aduce la existen!5 lucruri care nu sunt. Aceeagi
"8 tbidn*.27e A. Vanhoye. op-cit, p 203)40,,.,
I Dtlem.
131
2" A. Vanhoy e. Situation , p. 192
r39138 STELIAN TOFANA
putere ii este proprie gi Fiului. $i intru aceasta se aratdinsugirea de subiecte absolute ale Tatllui gi Fiului, cd nu
existd ceva care si nu fie obiect total al creafiei lor.28t
Fiul nu are nimic pasiv in Sine, ci este tot atAt de multa toate Creator gi Lucrdtor ca gi Tat5l, sau, altfel spus, iqiinsugegte tot ce areTatdl ca al Sdu, ca un subiect desdvArgit
egal cu El, deci gi lucrarea ?nsdgi a Tatalui. Tatdl nu face, prinurmare, nimic decdt prin Fiul, deoarece este in Fiul gi Fiul in81.282 Sub acest aspect nu se gdsegte in tot Noul Testament o
expresie mai profundd care sd defineascd actiunea creatoare a
Fiului ca gi cea amintitd in 1,10. Prologul Evangheliei a IV-ainsistd ce-i drept, asupra rolului CuvAntului in creafie, dar
rdmAne numai la prepozilia 6r& (prin). Aici autorul epistole iface un pas mai departe atribuind creatia direct FiLrlui incalitate de Dumnezeu'. "Tu, Doamne, dintru inceput pdmdntull-ai tntemeiat Si cerurile sunt lucrul mdinilor Tale" (l,10).283
Dar aspectul netrecdtor al Domniei Fiului in raport cu ?ngerii
mai este exprimat insd gi prin cuvintele din 1, I 1- I 2: " Ele vorpieri, dar Tu rdmdi Si toate ca o haind se vor invechi. Ca peun veSmdnt le vei strdnge Si ca o haind vor fi schimbate Dar7'u acelasi eSti Si anii Tdi nu se vor sfdrSi" (cf. Ps. 101,26-2B). Textul accentueazd indeosebi doud atribute caracteristicefiinlei dumnezeirii, veqnicia gi imutabilitatea care sunt insugirigi ale Fiinlei Fiului prin doud expresii: "Tu insd rdmdi"
.28r ,, . ,l0mem282 Pr. Prof. Dr. D. Stlnilo ae, Fitl Si Cuvdntul lui Dumnezeu prin Core toate
s-ouficu! Si se refac, in rev. "Ortodoxia". An XXXV. nr.2. 1983,p 112.283 A. Vanhoye, op.ti! , p 207
PARTEA INTAI
(1,11), "dar Tu acelasi egri Pi anii Tdi nu se vor sfirSi"( 1 , I 2). Aceste doud expresii vin in contrast cu aspectul efemer
gi schimbdtor al lucrurilor create, aspect ptezental de autor in
mod variat: mai intdi in l,1l - "toate ca o haind se vor
tnvechi", in sensuI de "degradare a unei haine", ;i apoi in l,l2- " ca pe un vesmdnt le vei strdnge" , in sensul de "impdturire
a unei haine", subliniindu-se, prin aceste cuvinte, totodatd 9i
faptul ci acest proces de invechire qi schimbare va avea 9i el
un sfArgit - rcai di"l.ay{oovtcrt.ztoinsagi accentuarea 9i pozilia pronumelui personal "7n2"
(oir) la inceputul versetului 1,10 : "Tu, Doamne, dintru
tnceput. - " in loc de " dintru inceput Tu, Doamne" ' ", vine sd
sublinieze contrastul dintre Dumnezeu cel veqnic (Domnul -
cum e numit Fiul), Creatorul gi aspectul ef,emer al crealiei'28s
Aceasti accentuare a lui oil apare, de fapt, in trei
versete la rAnd gi nu int6mplEtor: oir Kot upX&g"'
60epel.f<locrq (1,10a) - "Ttt dintru inceput"'"; oil 6'6ra;,rdverq (i,11a) - "Tu rdmdi.. "; oi 6i 6 a0t6e (1,12c) -
"Tn insd acelasi.. ". autorul reliefAnd, cdt se poate de bine,
prin aceasta repetilie, inten{ia sa marcant teologica: " Hristos
rdmdne in veec",insemn6nd astfel pentr.;-"ai Sdi" o veqnica
m6ng6iere.286 $i ca o incoronare a acestei argumentdri, autorul
subliniazd incd o dati in l,l2 ideea deja prezenta in 1,3 ca
2& in legatura gi in context cu Evrei 1 verbul ti'i"l"rioerv
are inlelesui speci i insrabilitare (vezi A. viigtle. Das Neue
Testoment und di , Dtissetdorf 1970' p 96 u)'
'8t E.G.efier. op cit , p 88
286 lbidem,p 92
r40 STELIAN TOFANA
toatd superioritatea Fiului fald de ingeri gi crealie in general,
se reduce la calitatea Sa de Dumnezeu adev6rat, participind [a
slava dumnezeirii Tatdlui, stdnd de-a dreapta Sa gi formdnd cu
Acesta o unitate indisolubila (ln. 10,30.38).287 Rezultantd
fiind a acestui adevdr dogmatic Ai seripturistic, superioritatea
Fiului este, deci, nedepagibila.
Citarea in continuare a Psalmului 110,1 completeazd
foarte bine descrierea inceputd in 1,8. Psalmul 44,7 a
reamintit interventia Fiului in lume, Iucrarea Sa realizatd
"pentru dreptate gi nimicire a rdului " (i,9). Psalmul 101,26
a anunlat pozilia Sa finalI in raport cu efemeritatea crealiei
intregi (1,i0-12). Trecutul gi viitorul au fost ?ntr-un fel
schilate, r[mAnAnd a fi definit[ doar situa]ia intermediard.
Aceasta o face autorul citdnd in continuare Ps. 1 10,1 in l,l3:"Si cdruia dintre tngeri zis-a Dumnezeu vreodatd: Sezi de-a
dreapta Mea pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi asternut
picioarelor Tale?". Situa!ia prezentd este caracterizatd
agadar, printr-o acliune a lui Dumnezeu in favoarea Fiului:Acesta este invitat a gedea de-a dreapta lui Dumnezeu,
proclamat in deplind putere, in timp ce, in mod progresiv,
dugmanii Sdi sunt aSeza\i, deplin supugi, "agternut picioarelor
Lui" (1,13). Astfel, intre Patirnile gi invierea Sa sldvitd pe de
o parte, qi Parusie. pe de altd parte, domnia lui Hristos,
impardfia Sa va cdpdta intreaga sa extensiune."t in acest sens,
citarea Ps.1l0,i in 1,13, constituie o incoronare a
'8'O.Cullman n, Die Christologie des Jtletten Testamenls, Ti.ibingen 1966, p
i|2--3t8,288 A. Vanhoy e, Situation ., p 209
PARTEA iNTiI
supcrioritllii Fiului faga de ingeri gi in special fa15 de toatdcreatura. Astfel contrastul intre superioritatea Fiului gi
irrferioritatea ingerilor, in raport cu El, este scoasd in relief cAt
sc poate de clar.28e
Toata aceaste demonstralie scripturisticd zugrivegte,dcci, o scend ce,reascd in care Dumnezeu L-a introdus pe FiulSau in locul cel mai de onoare- de-a dreapta Sa - analoagicelei atribuirii"numelui" dinFllip.2,1I gi mai ales viziuniidin Apocalipsd 4--5, unde Mielul injunghiat, jertfit pentru Iume
cste recunoscut de cdtre ingeri ca fiind egal cu Dumnezeu,preludnd conducerea Universului intreg.
Aceastd inscdunare impdrhteasci a lui Hristos in cer,cc demonstreazd superioritatea Sa fali de orice creatur[.urrneazd trei faze: a) proclamarea solemnd a demnitdfii IuiIlristos prin declaralia lui Dumnezeu:" Tu eSti l-iul Meu"( I ,-5) ; b) cerinla impusi ingerilor de-a se supune noului rege;
c) urcarea pe tronul ceresc, de-a dreapta Tatdlui (1,8-13),toate acestea fiind insi acte ale lucrdrii Treimice din vegnicie.
Cu aceastd sintezd scripturistica a superiorit[lii luillristos, autorul vine in ajutorul adresanliior s5i par6nd
oscilatia lor in noua credinli prin reprezentarea lui Hristos incca mai inaltl demnitate, iar prin indicagiile rpefrrrovyr.v6pe vo6 trilv tiyydi"<,lv gi prin "mogtenirea un:ui Nume
rrrai deosebit decdt ei" le-a ar[tat clar cd lumea cereascd spre
care sunt destina{i nu este sub controlul ingerilor, ci sub
r:ontrolul Impdratului Universului. Iar dac5. aceastd lume nu
t41
,0,, lbidffi
t 4') S7-ELIAN TOFANA
std sub controlul ingerilor, ci sub controlul Celui in61!at 9i
aSezat de-a dreapta Tatdlui, atunci nu mai rdm6ne loc pentru
nici o indoiald asupra siguranlei posibitritalii mdntuirii lor.2e0
Dar vegnicia gi neschimbabilitatea fiinJei Fiului, ca Dumnezeu
adevdrat, exprimata in capitolul 1 al epistolei a;a cum s-a
vizrrt, printr-o serie de citate din Psalmul l0l, va fi din nou
accentuatd in ultimul capitol 13,8 prin cuvintele: " "' ieri gi
azi Si tn veci este acelaSi", fapt ce dE epistolei Pi irrtenliei
autorului ei un incontestabil caracter hristologic'
Aruncdnd acum o privire de ansamblu asupra pdrlii
introductive a epistolei, putem sd distingem in doctrina
autorului, privind persoana Fiului, doud genuri de afirmalii:
unele ce se refer[ la prezenla Sa i'storicd 9i altele /a
preexistenla sa. Un prim calificativ dat Fiului privegte istoria
mdntuirii: El este Moqtenitorul in care istoria prezentd i$i
gasegte implinirea sa (1,2); un al doilea calificativ it situeazd
intr-un plan in care Fir.rl apare de la inceput ca 9i coautor
impreund cu Dumnezeu la acliunea creatoare a lumii
(1,2.10.11). Pe de altd parte, Fiul este "chipul Fiinlei lui
Dumnezeu", deofiinla cu Dumnezeu-Tatdl 9i in acelaqi timp
sus!inhtorul universului qi Mdntuitorul cel preamdrit
(1,3 .4.t1 .r2).Nu e greu de identificat aici 9i cele doud tradilii care
sunt utilizate in mod succesiv in aceasti prima parte: pe de-o
parte, este vorba de tradiyia sapienyiald- inlelepciunea este
reflecfia luminii divine, participd la crealie, este fauritoarea
PARTEA INTAI
tuturor lucrurilor (in!. Sol. 7,25-28); iar pe de alt[ parte, este
vrrrba de tradilia mesianicd: Hristos este Fiul 9i urmagul lui
David regele, e Preot in veac dupS r6.nduiala lui Melchisedec
;i agezat de-a dreapta lui Dumnezeu (Ps' 110,1-4 - Evr'
I ,13).2e1
Agadar, cu incheierea capitolului tr scopul exegetic al
p[r!ii introductive -acela de-a scoate in evidenl5 pozilia
extraordinard a Fiului lui Dumnezeu desdvArqit (te ,i"e f60efq)
este atlns.Titulatura de "Fiu" (ui6q), o'0€5q",'rKJptoq"'
"Creator", "Moitenitor", atribuit[ Fiului in primul
capitol al epistolei, prin care se accentueazi preexisten!a
9i dumnezeirea Sa, definegte foarte bine, de la tnceput'
bazaslujiriiSalearhieregtiveqnicealuilisusHristos'temldominant[ahristologieiepistolei.ohristologieaxatil exclusiv pe titlul de Arhiereu ar fi rimas
incomplet[, dacl n-ar fi inglobat in definilia ei
preexisten(a din veqnicie a Mflntuitorului' Mai mult, insuPi
caracterul unic qi exceplional, precum qi eficien{a veqnicl
a slujirii arhiereEti a Mintuitorului iEi au temeiul in
preexisten{a Sa din vegnicie" Reliefarea acestei pozilii
preexistenliale a Fiului, la inceputul epistolei, n-a fost fEcutd
agadar de autor intAmpldtor, ci intenlionat, pentru cd
prezentarea unei slujiri arhieregti vegnice a lui Iisus Hristos
,u, p. Iisus Hristos, Arhiereu veqnic nu putea fi conceputd
altfel decdt dacd avea 9i o bazd' veqnic6 9i aceasta este
in!eleasd ca avdndu-9i izvorul in preexistenla veqnicd a Fiului'
ca Dumnezeu adevirat-
t43
2w W. Loatler. op cil . p.222e' A. vanhoy e . op cit, P l o0.
t44 STELIAN TOFANi
II. Iisus Hristos upXny6e al mffntuirii."Micqorarea" Fiului prin tntrupare
- baza Arhieriei Sale (2,6-18)
Reprezentarea Fiului ca upyrly6q (incepdtor) almdntuirii prin patimi, suferintd 9i jertfr (2,5-18), alhturi deprelucrarea poziliei Sale in calitate de Dumnezeu adevdrat(1,1-14), este o altd laturd caracteristicd a hristologieiepistolei. Ea vine sd ldmureascl acum raportul dintre Fiul gi
"fiii".inlelegerea acestei pericope trebuie pusi, ca gi cea
anterioari, in raport cu starea de oscilalie a destinatarilor innoua lor credinfd gi cu scopul urmdrit de autor allturi de
situalia cu care este confruntat; intdrirea echilibrului religiosal destinatarilor ameninlali de trei furtuni la fel de puternice:
1. propaganda gi presiunea iudaicd;2. perspectiva suferinlei in eventualitatea stabilitdtii
qi perseverenlei in noua credintd;3. indoiala ce plana in s6nul cornunitdlii adresantilor
privind posibilitatea proprie de miintuire gi deplgire a "robieimortii" (2,15).
Scopul urmdrit in aceastd pericop6 este de-a inldturaincertitudinea gi nesiguranla ce plana in privinla posibilitaliiproprii a cregtinilor destinatari, nu numai de-a participaefectiv la opera de mAntuire realizatd. de Iisus Hristos, ci chiarde a qi-o putea insugi in mod congtient, in ciuda navalei
PARTEA INTAI
puternice a realitalii lumegti, dominatd de "robia morlii" (2,5),
greu depdgibild.Acestei stlri de indoiald, de incertitudine qi
nesiguranld in posibilitatea proprie de mAntuire, autorul ii iese
in intAmpinare prin reprezentarea lui Iisus Hristos ca
nerpco0ei6 (ispitit) intr-o profundd chenozd. Cu aceastd
teprezentare autorul leaga situa!ia destinatarilor sdi de
destinul lui Iisus prin intrebuinlarea cuvintului cheie
"suferinfi"."'Acest aspect al destinului comun este accentuat
de autor in 4 puncte:
1. drumul parcurs de Fiul spre siavb trebuie urmat 9i
de cregtini in acelagi fel;2. Hristos este Fiul, ei sunt "ftii";3. Hristos nu este numai "pricinuitorul" mAntuirii lor,
ci le este qi un inaintemergdtor (apXny6e);
4. drumul spre desdvArgire (te l.e (oo16) trece prin
patimi gi suferin16.2e3
DupI ce intr-o scurtd parenezdzea (2,1'4), ce se
prezintd ca un rezuh"at al exegezei sale din l,i-5, autorul
previne pe cititori asupra pericolului ce amenin!5, 9i anume,
"de a aluneca pe al5turi" (2,1), adicd de a pierde mAntuirea,
dac[ sunt nepdsdtori la o "astfel de m6ntuire" adeveritd de
Dumnezeu prin semne, minuni, puteri, prin darurile Duhului
2e2 Vez) E. GriiBer, Der Glaube im Hebrcierbriel Marburg 1965' p- 208-
2e3 yezi amdnunte J. Kiigel, Der Sohnwrd die Stthne, Gtjtersloh, 1904,p 22.
2ea in epistola cf,tre Evrei pareneza are doua falete: una de-a incrrraja gi alta de-a
indemna mereu la a se privi in faF, tEra a-i lrpsi accentul prerenitor (Rolf Wohlrad.Chrislologie p 2l).
145
t46
2es H. windisch. Der Hebrcierbrief, Tlbingen. 1931, p
"u tl. G.eB"r, An die Hebrcier. p I l4
STELIAN TOFANA
Sfdnt (2,3-4), explic[ mai departe in cadrele acestei inten]iiopera de mdntuire a lui lisus Hristos in 3 trepte: mai intdi se
opregte asupra problemei chenozei lui lisus Hristtts prin
intrupare, apoi l[mure gte necesitatea acestui mod de ardtare
in lume gi ca incheiere, accentueazd mdntuirea ca operd a luiHristos, prezentati ca o izbdvire din moarte gi de sub puterea
diavolului.zes
1. Chenoza Fiului prin Intrupare qi necesitatea ei.
inceputul procesului de mintuire realizat de Iisus
Hristos gi pe care epistola il explicd pornind de la cap.2
versetul 5, este fondat in starea de chenozd Ia care ajunge lisus
Hristos prin intrupare.Printr-o constatare negativS: "pentru cd nu ingerilor
a supus Dumnezeu lumea viitoare... " (2,5) se continud cicluldezbaterii hristoiogice. intrebarea: Cui aparline "lumea
viitoare"? - adicd "realitatea eshatologicd a impirdliei viitoare
(Baor,l"eia &.od),evrog - 12,28)2e6, pe care Evrei o transcrie
metaforic ca "odihnS" (4,3-l1), "casE" (3,6;10,21); "cetate"
( 1 1,10. 16;' 12,22; 13,74), "patrie" ( I 1 ,14), este de la inceput
tractandum: Fiul este Mogtenitorul Universului (1,2), Lui iisunt supuse toate, intrucdt El este introdus in "lume" ca gi
npot6rorcoq (1,6).
in aceasta parte de inceput de pericopd este vorba de
intenlia autorului de a accentua din nou domnia 9i stapdnia
Fiului, prin accasta refbcdnd trecerea spre cealaltd parte a
intenfiei sale, 9i anume, de a evidenlia faptul ci pozilia actualdr
a Fiutui, care acum domneqte ca 9i te IerolOe fq (desdv6rqit)'
este consecinla sau rezultatul stdrii existenlei Sale omeneqti
ca gi netpaoOeiq (ispitit). Acest lucru este evidenliat prin
cuvintele: "Ci pe Cel ce' scurtd vreme, afost mai preios de
tngeri, pe lisus, tl vedem incununat cu slavd Si cu cinste din
pricina morlii pe care a suferit-o"'" (2,9) 9i care explicE' in
acelagi timp, qi funclia citatului din Psalmul mesianic 8'5-l '2e'
folosit in2,5-8. Astfel, cu ajutorul citatului din Psalmul 8'5'
autorul subliniazd faptul cd cel Preaindlfat a fost pus "pulin
timp" mai prejos decdt ingerri (2,7a), dar care apoi a fost
incoronat cu slavl 9i cu cinste (65En r&i rLpTl
0ote qtivc,tooq aritdv - 2,1b2es, accentu6ndu-se, incd o datd'
spre inchei ere, pozilia Sa de StdpAn al Universului "'ri Z-ai
pu, p"st" lucrul mdinilor Tale" - "toate le-ai supus sub'piciiarele
Lui" (x6.vru '6nd'ruluq rlnortitro rCov n65ov
sutoO - 2,7b-8a). Dar cu ajutorul citatului din Psalmul 8'5-7
se marcheazd 9i faptul cd micaorarea Lui, prin a fi pus scurtl
Der Brief an Die Hebrrier, P.4l etc'
,* ,,incoro.rar"a Sa cu slavd 5i cu cinste" este o paralelS a inalldrii 9i agezarii I-ui
de-adreaptaluiDumnezeu(l.f.l0)precumgia?nchiniriiingerilor'(l'6)(CfE'Grh8er. oP cit, P. 119\
PARTEA |NTAI t47
148 STELIAN TOFANA
vreme mai prejos de ingeri (r1.tr drrr,rooq s0tdv Bpay(szee trna/ ayyd,)rouq - 2,7), trebuie inleleas[ in cadrul condiliilorpreamdririi Saleto0: "Ci pe Cel ce, scurtd vreme a fost pusmai prejos de ingeri, pe Iisus, il vedem tncununat cu slavd;i cu cinste, din pricina morlii pe care a suferit-o..." (2,9).Astfel se aratd cd Hristos a dob6ndit prin intruparea, patima,moartea gi invierea Sa, acea desdvArgire pe care cititorii Sf,iinci o agteaptS. Dar diferenla de timp insd, dintre Mdntuitorulgi cei ce urmeazd sd dobdndeascd m6ntuirearealizatd de El,prelucratd de apostolul Pavel in I Cor. 75,20-28, nu afecteazd.deloc raportul dintre "Fiul" qi "fiii" in procesul desdvdrgiriilor, ci rlmdne mai departe intre ei o permanentd qi ontologicdsol idaritate.3ol
Sf. Maxim Mdrturisitorul referindu-se la intrupareaFiului lui Dumnezeu, prin care Acesta a devenit om, fdr6 ainceta sE fie in continuare Dumnezeu, scoate in evidentl acestraport de solidaritate, de unire realizatd prin actul intrupdriiintre Iisus Hristos gi oameni: " Hristos fiind prin fireDumnezeu Si Om, ca Durnnezeu il moStenim Si noi dupd har,intr-un chip mai presus de fire, prin participarea ceanegrditd lar ca Om ne-a insuSit pe noi, fdcdndu-Se pentrunoi chipul noslru Si astfel se moSteneSte Si El lnsuSi pe Sineimpreund cu noi datoritd cobordrii Sale..."3o2
2s Cuvantul ppald din 2,7 trebuie in{eles aici nun.rai in sens temporal (scurtdvreme, pufin timp). Vezi H. Strathmann, Der Brief an die Hebrcjer, G6ttingen,1947, p.78.
3N lbidr*s' E. Grefier, op cit , p 120.302 Sf. Maxim Mlrturisitoru l. Rdspunsuri cdtre Talasie, Filocalia rom . vol.
III. Ed. a II-a. Bucure;ti. 1993, p 319
PARTEA |IITAI
in interiorul afirmaliilor despre chenoza lui Hristos
intAlnim acum pentru prima oard numele de "Iisus", cu care se
identifica toate aluziile Psalmului 8 mesianic citat:"Ce este
omul, cd-l pomeneSti pe el sau fiul omului cd-l cercetezi pe
el " (2,6), "... pusu-L-ai pe El scurtd vreme, mai preios de
ingeri" (2,7). in jurul numelui de "Iisus" se invArt toate
afirmaliile ce exprimd starea chenoticd a Fiului din pericopa
2,5-78, culmindnd cu cuvintele: "Ci pe Cel ce scurtd vreme,
afost pus mai preios de ingeri, pe lisus, il vedem incununat
cu slavd si cu cinste, din pricina morlii pe care a suferit-o,
astfel cd, prin harul lui Dumnezeu, (6naq X&.pt'u" 0eo0)'03
n y6.pwt 0eo0 sau 1opiq, 0eo0- expresii carcapar c6nd un4 crind cealaltiin
t49
_50 STELIAN TOFAN,4
El a gustat moartea pentru fiecare om" . Aqadar, patimile 9i
moartea, umilinlele lui Hristos sunt prelucrate de autor din 2
unghiuri: hristologic - ca gi condilie paradoxald a Preamdririi
gi indllerii Sale (din pricina morlii pe care a suferit-o Iisus e
incoronat cu slavl gi cu cinste) Si soteriologic - moartea Sa
fiind spre folosul fiecaruia (unip ncvtbq ye6orltc,r
Oavdrou - 2,9)."n Astfel, Iisus apare ca Cel in Care Scriptura
se implinegte gi in Care se realizeazd planul lui Dumnezeu de
mintuire al omului.Aspectul paradoxal al afirrnaliilor autorului din2,9:
" incununat cu slavd Si cu cinste, din pricina morlii pe care
a suferil-o", trebuie inleles in sensul necesitalii soteriologice:
frrd patimi, f6rd jertfl nu existi biruin![. Schema hristologicd,
familiard cregtinismului primar, MicSorare - indlyare (comp.
Filip. 2,6-11) gi care dd posibilitate autorului sI arate cd
"micgorarea" lui Iisus care merge p6na la a deveni intru toate
asemdndtor oamenilor (2,14.17), inclusiv gust6nd moartea
lopiq 0eo0 in textul unormanuscrise datdnd din secolul X se poate reduce fie la
o gregeald de copiere a cuvAntului 1d.pr"tt", fie cd e vorba de o glos5" o nota
marginal[ la2,8 pe baza informaliei datd de Sf. Pavel in I Cor 15,27: " Dar cand
zice: Cd toate i-au fost supuse Lui - invederat este cd afard de Cel care i-a supus
Lui toate". Agadar, lopig nu poate fi decAt o corecturd 9i care poate avea la bazd
explicafii de genul celor oferite mai sus- La Sf. Ioan Hrisostomul intfllnim expresia
yrltpwr ?eoi. (Comentariile.. p. 89). AmAnunte in leg[turd cu aceastd
controversatd problemd exegetici din timpul rnai vechi 9i mai nou a se vedea A.Vanhoye, Situtttion du Christ, p. 295-300; A. Harnack, Zwei alte dogmatische
Korrekturen im Hebrcierbrief in Studien zur Geschichte des Neuen Testaments und
der Alten Kirche t: zur neutestamentlichen Textkritik, 1931, p. 235-252 B.M-Metzger, Lrplicit Refereces in the works of Origen to trtariant Reading in N T.
Manuscripts, in Biblical and Patristic Studies in Memory of R.P. Casey, Fribourg.
1963, p 91.
'* E. Gre0"r, op cit .p 121.
PARTEA TNTAT
(2,9.14), acestea fiind baza qi condilia preambriri Sale (2,9),
va fi mijlocul de fortificare a credinlei rczultatd tocmai din
aceasta diastaza "Cruce-CoroanA" cu care autorul iese in
int6mpinarea stdrii de incertitudine gi de indoiald, ce bdntuia
in sAnul cititorilor sii, cu privire Ia posibilitatea proprie de
mAntuire.
Important este cA imediat dupd expresiile care afirmd
chenoza, aspectul hristologic al patimilor este legat de
expresiile centrale ce marcheazd aspectul soteriologic al
acestora gi anume, cf, El a murit pentru toli (undp navrdq -2,9). Aspectul soteriologic al chenozei lui Hristos, al
micgorhrii Sale, al faptului cd' El a primit, ca Fiu al lui
Dumnezeu, s[ fie subiect al modestelor insugiri 9i manif'estdri
omenepti305 va constitui, de fapt, subiectul versetelor
urmitoare 2,10-13. Sintactic privit textul din 2,9, se poate
constata cd are gi funclia de trecere spre o altd temd, de la una
hristologicd laalta soteriologicl, cuvdntul cheie "td nti0lpa" fiind reluat din nou in2,10 (6r& naOqpdtcov).30'
Pentru prima oari se ancoreazd aici, expresiile despre
chenoza lui Hristos cu cele care vorbesc despre premdrirea Sa'
Cu aceasta se vine in intAmpinarea situaliei religioase dificile
a adresanlilor, ardtdnd cI destinul umilinlei este str6ns ancorat
in cel al inll!5rii (2,10).
Cu constatarea'. ".. il vedem pe Iisus incoronat cu
slovd Si cu cinste, din pricina mor{ii (5td td nri0qpa to0
305 Prof. N. Chilescu, Pr.Prof' Isidor Todoran, Pr.Prof'Teologta Dogmaticd Si Sintbolicd, vol l. BucureSti 1958, p 604
106 w. Loader. Sohn . ,p.94
151
L Petreu!5,
\2 STELIAN TOFANA
0avritou) pe care a suferit-o" (2,9a) se indreaptd atenfia
spre inlelesul destinului uman al lui lisus gi se pregdtegte, de
aici, terenul pentru introducerea afirmafii1or ce privesc
calitatea de arhiereu al lui Iisus Hristos. Astfel, se reia
parenetic in 3,1 cAnd se spune: "... tndreptali privirea laTrimisul Si Arhiereul mdrturisirii noastre", teza din 2,9,
dup6 care se continud intr-o pericopd speciald (2,10-13) cu
accentuarea semnificaliei gi necesit6lii "micSordrii luiHristos". Aceastd parte de text (2,10-13) sti intr-o strAnsd
legdturd cu pericopa anterioard 2,5-9, transfer6nd exegetic
afirmaliile ficute acolo asupra inlelesului tranzitoriu gi
soteriologic a[ morfii lui Iisus.307
Semnifrca!ia pericopei respective pentru hristologiaepistolei in general, dar in special pentru observa!iile cu
privire la folosirea titlului de "Fiul" (ui6q), este
considerabilS. Doud idei trebuie remarcate in acest paragraf:
L - ceea ce deosebe$te pe Cel ce mdntuiegte, de cei ce se
mAntuiesc;
2. - ceea ce uneste pe Cel ce mdntuiegte, cu cei ce au trebuinfd
de mAntuire.so8
Necesitatea "micgordrii" Fiului prin intrupare incepe
a fi subliniatd incep6nd cu2,70 prin dezvoltarea aspectului de
solidaritate al Fiului, ca Mijlocitor al mdntuirii, cu oamenii:
"Cdci, ducdnd pe mulyi Jii la mdrire, i se cddea Aceluia
30' Yezi F. Laub, Bekenntnis..., p. 66to8 E. Gnifi.., Die Heilsbedeulung des Todes Jesu in Hebriier 2,1,1-18, in
Andriessen C.. Klein C. (HC). Teologia Crucis - signiumcrucis.FS E Dinkler.Tiibingen 1979. p 166-167
PARTEA iNTiI
pentru care sunt toate Si prin care sunt toate, ca sd
desdvdrSeascd prin pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor"(2,10).roe Astfel, textul 2,10a caracterizeazd' opera
mintuitoare a lui Hristos, care a fost deja semnalatd in 2,9b
intr-un sens eshatologic, in universalitatea sa, in cadrul unor
categorii specifice calitalii Sale de Mijlocitor al Crealiei.
Dar pentru exprimarea gi precizarea fdr[ echivoc a
confinutului gi dinamicii acestei solidaritdli (ouyyiveta)dintre cei ce au nevoie de mAntuire gi Mdntuitorul lor, autorul
introduce un nou titlu - apItly,iq"o tf 6 ocorq p(aq, (2,7A)
care explicl gi interpreteazdpe cel de ui6q, intr-un mod nou.
in continuare este precizatd legdtura strdnsd dintre creqtini
30e in c""a ce privepte limbajul Ei ideea conceptualS a pmagrafului ghsim o
paraleli in Evanghelia dup6 Ioan (comp. Evr. 2, I 1 cu In. I 7, I 9; Evr. 2,12 - In.17,2.26; Evr.2,l3 - In 6,37.39).
3r0 [n Septuaginti cuvdntul ,ipXqy6q are sensurile de: conducdtorul unei cete
(Num. 14,4; 16,2; lud. 5,2;11,5 I t; Is. 30,4; Neemia 2,9), al unei familii sau trib(semin[ie), intemeietorul unui nearn (Exod. 6,14; Num. l],3; 25,4;Deut.33,2l;lCron. 5,24; 8,28). (Vezi C. Spicq, L'Epitre atu Hdbreux /1, p. 38). Cu tip1ll<iqintdlnim in Evrei, in acest [oc (2,10), pentru prima oari un titlu hfistologic care -depi apare numai de 2 ori in epistola (2.10: 12,2) - este pentru hristologia qi
sotericrlogia epistolei de o insemnatate hotzfatoare (Vezi J.J. Scoll. Archegos in the
Salvation History of the Epistle to the Hebrews, JETS, 29. 1986, p. 47-54; G.
Friedrich, Die Verkilndigung des |-ode.r Jesu im Neuen Testament, (Biblisch-Theol-
Studien 6), Neukircheq 1982, p. 156- 175) Ceea ce desemneazE titlul tip1r1y6q in
comparafie cu cel de trplleperjq este leghtura sa cu concepfia unei comuniuni de
destin 5i de solidaritate aincepdtorului gi desdvirpitorului mdntuirii cu cei ce inc6 se
g6sesc pe cale gi ii urmeazf, in atingerea aceluia;i lel - desiv6rqirea (Vezi A-
Vanhoye, Prdtres anciens, Prdre nouveau selon le Noweau Testament, Pais,1980, p. 104).
P€ntru titlul opXny6q gi motivul hristologic de "conducere" in NoulJ'estamenl, implicat in el, a se vedea lucrarca bine documentatd: P G Miiller,XPIXTOX APXHI"OE Der re ligiotn gesc hic htlic he und the o logi sche H intergrund
e i ne r C hr i s tus p r rid i kation, Bern-Frankfurt, I 973
153
t54 STELIAN TOFANA
intreolalt6, prin desemnarea lor cu titlul de "fii" (uior),
explicAndr,r-se gi faptul cd Cel ce mfintuiegte 9i cei ce au nevoie
de mAntuire, Cel ce sfinlegte gi cei ce se sfinlesc dintr-unul (i(ivdq) sunt to!i (ntivte 6): "Pentru cd Si Cel ce sfinleSte Si cei
ce sunt sfinli;i dintr-unul sunt toli, de aceea nu se ruSineazd
sd-i numeqscd pe ei frali" (2,1 I ). Aceastd solidaritatc dintre
Iisus gi fralii Sdi este intemeiatd pe originea lor comund 66
ivdq3lt, prin e iq fiind inleles Dumnezeurrz, cdI gi pe acliunea
sfinjitoare a Fiului, exprimatI prin participiul prezent
riyrri(orv, care, ca gi titlu hristologic, (Cel ce sfinle;te) apare
numai aici in Noul Testament. riyrd(etv (a sfinli) este o
acliune, o lucrare, care poate fi atribuitd, in cele din urmd,
numai lui Dumnezeu, astfel cd prin participiul o &yrd(tov se
exprimi in acest caz, cdt se poate de intens originea divind a
Fiului. in aceastd acliune sfinlitoare a Fiului autorul vede
profunda solidaritate dintre Hristos 9i creqtini, tialii Sai, cu
care este impreund "fiu" (2,10). Dar aceastf, unitate, acest tot
unitar dintre Fiul gi fiii, nu este exprimatl numai in categorii
naturale, creaturale (2,14), ci este vd'zutd chiar in atributul
care definegte Fiinla lui Dumnezeu in profunztme, gi anume
sfin1enia.3'3 Dar, spre deosebire de sfinlenia lui Hristos, care
3rt A se vedea H. Hegermann, Der Brief an die Hebrrier, (ThHK 16), p. 75
3'2 Unii exegefi vld in 6( ivdq originea comund in Adam, alli vad aceasta
origine comundL in Avraam. A se vedea J.A. Bengel, Gnomon- Auslegung des
Neuen Testaments infortlaufenden Anmerkungen (deutsch v. C.F. Werner) II:Briefe u Offenbarung, Stuftgart, 1970, p. S3; qi (O. Procksch, G .Kuhn), arr&yroq, &1rri(c,-r. d.yt"aop6g, a"lr6tqq . in ThWNT, Vol.I, p 113; H'F' \|ei$, Der
Brief an die Hebrcier. p. 273.t't H. Zi--".mann. Das Bekenntnis der Hoffnung. Tradition und Redaktion
int Hebrcierbrie/ Koln. 1977 p. 163
PARTEA .NTAI 155
este un atribut al naturii Sale divine, sfinlenia creqtinilor este
una sacramentalS dob6ndit6 prin Botez 9i una morald, in
continu[ devenire, intr-un continuu proces dinamic, dar in
strinsd dependenld de acliunea sfinlitoare a Fiului. in acest
sens, cregtinii primelor veacuri se numeau "sfinli" (Filip. I ' I )'
De altfel, din 10,14 rezultl faptul ci cregtinii, ca 9i
&yta(Spevor (cei ce se sfinfesc), sunt sfinfili, adic[
desf,vArgili, numili chiar cu acest cuvdnt tdleror (desdv6rliti)
- (5,14). Cu toate acestea, in calitate de riyrcr(5p€vo1,
cregtinii trdiesc incI intr-o tensionat6 a$teptare p6nd la
posedarea deplinS a bunurilor ceregtii moqteniri, a desdvarpirii
sau sfinleniei depline (i,14; 9,15; 12,17). Se poate infelege
aici o variantd a dialecticii eshatologice pauline care afirml:"Cdci prin nddeide suntem mdntui[i - rrt y&p 6i'nfdldor,i01pev" - (Rom. 8,24).3r4 Prin urmare, Ayta(6p€vo1transcrie starea "fiilor" in raport cu 6 ayrri,(ov (Cel ce
sfinfegte), stare marcatd prin calitatea lucririi mdntuitoare a
Fiului, de o puternicd amprentd soteriologic6.3ls in acest sens,
cuvintele din2,l I concluzioneazd': " De aceea nu se ruSineazd
sd-i numeascd pe ei frati" (2,11b). Infinitivul medio-pasiv
6naro266veo0at (nu se rugineaza) nu poate fi infeles Pi
explicat psihologic, ci numai in sensul cuvintelor din Mc'
8,38; Lc. 9,26; (comp. cu Rom. 1,16;2 Tim. 1,8'12'16), unde
Iisus nu se rugineazd a-i numi pe cregtini frafi, aqa cum
Dumnezeu nu se ruqineazd a fi numit de aceqtia Dumnezeu
(Evr. 11,16).
"o cf. H. Kiisemann, Das wandernde , p 88 u.
t't E. G.eBer, An die Hebraer, p 135 Cu 2, I I ne gasim deja in sfera de
nofiuni cultice ce catactf.j::lzeaza lucrarea sacramentali. arhiereascd a Fiului
5(r STELIAN TOFANA
Realitatea ci Iisus s€ recunoagte pe Sine a fi frate cu
ai Sdi, nu e dovedita din cuvinte sau evenimente ale vietii Sale
pdmAntegti, ci din mdrturia Scripturii. fn acest sens, cuvinteledin Ps. 22,24 gi Isaia 8,17-18 sunt introduse de autor in modspecial in 2,72-13 gi puse in gura lui Iisus zicdnd: "Spune
fralilor Mei numele Tdu. in mijlocul Bisericii Te voi lduda.
$i iarnqi: eu voi fi tncrezdtor in El; qi \ncd: Iatd Eu Si prunciipe care Mi I-a dat Dumnezeu". Prima parte a Psalmului 22
citat in Evr.2,l2 se implineqte in patimile lui Iisus, a douaparte, care anuntd eliberarea, dezrobirea, se inlelege ca o parte
ce exprimd triumful pascal. Se poate preciza, in acest sens, cItermenii folosili in locurile citate, se regdsesc ai in cuprinsulrelatdrilor evanghelice despre inviere (cf. Mt. 28,8.10; Mc.16,10.l3; Lc. 24,9). in acest sens e de remarcat faptul cI inrelatdrile despre inviere Iisus ii numegte pe ucenici "lratiiSdi": "Duceli-vd Si vestili fralilor Mei (roiq c6eLQoiq pou)ca sd mearga in Galileea .." (Mt.28,i0), iar in alt loc Iisusspune: "... merg;i Iafralii Mei Si le spune. Md sui la TatdlMeu Si la Tatdl vostru, la Dumnezeul Meu qi la Dumnezeulvostru" (In. 20,17). Iisus cel inviat afirma astfel, intr-omanierd noud, solidaritatea Sa cu oamenii, apropieresugestivd, care vine sd sustind in acest sens punctul de vedere
al autorului din textele amintite in reliefarea raportului dintreizvorul sfinleniei gi cei ce se impirtigesc din eI.316
Schimbarea care are loc in Bvr.2,12-13 fald de citatuldebazS. din Septuaginta, este gi ea demni de a fi remarcatd: inloc de 6rrlyrloopar (a povesti, a expune amdnunlit) in text se
116 A. Vanhoy e, Situution . p 30
PARTEA INTAI
afld dnayye l.<i (spune, vestegte). Aceastf, schimbare s-ar
putea infelege in sensutr ci Iisus formeazd o unitate cu fra]iiSai gi in rugdciunea de laudd a Bisericii: ".. in miiloculadundrii Te voi lduda" (2,12). in versetul wmdtor 2,13,
citatul din lsaia 8,17-18: "Eu voi fi tncrezdtor in El: siiardsi: iatd eu Si copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu", se
aratd cd lisus se une$te cu ai Sei, nu numai in ruglciune, ci 9i
in increderea fald de Dumnezeu. Ca gi cuvinte ale lui Iisus,
acest citat prescurtat, folosit de autor, vrea sd scoatd in
evidenld comuniunea eclesiald dintre Iisus gi I'ai Sdir'.3r7
ins[, pentru ca aceastl influenld purificatoare 9i
salvatoare sd se poatd exercita, este necesar, ca arhiereul
insugi sd fie apar!indtor aceleagi firi, naturi, ca gi cei pentru
care jertfegte (5,1), 6E ivbq nrivte 6 fiind formula acestei
reguli constante.3l8'E( evdq este agadar formula prin care se
exprimd in acelagi timp qi actul intrupdrii lui Iisus Hristos,
imbrdcarea de cdtre Acesta a firii omenegti, condilie absolut
necesar[ pentru ca El sI poatd deveni 6 riyrri(ov. Astfelverbul &,yui.(etv, folosit in sensul sdu cultic original,desemneazd lucrarea preofeascd a lui Hristos. Mult mai clar
devine sensul acestui verb in contextul in care in capitolele 9
gi 10 hristologia arhiereasc5. e legatd special de tratareajertfeilui Iisus Hristos Arhiereu. Iald ce spune autorul: "... suntem
sfintiti, prin jertfu trupului lui Iisus Hristos, o datd pentru
totdeauna" (10,10). tn acest sens, verbul ayrd(erv c6gtigd
gi r-rn alt inleles, qi-anume pe cel de "curdlire" de pdcat. in
t" H. Zirn-"rmar,n. ap cit, p 163.ttt C. Spicq, L'Epitre aux Hebreu, p 40.
t57
t-58 STELIAN TOFANA
masura in care "a sfinti" gi "a cur6!i" este specificul slujiriipreo{egti, prin care poporul se curaleqte de p6cat sfinlindu-se,
atunci anticiparea in 2,ll a slujirii arhieregti a lui Iisus
Hristos, numitd categoric in2,l7, este evidentd.3re
ldeea de sfinlenie, apdrutl in2,1l, aparline, agadar,
vocabularuiui cr-rltic, iar dezvoltarea inceputd' in 2,10 va
ajunge in2,77 la o afirmare explicitd a preoliei lui Hristos. Nu
este exclus ca, vorbind in 2,10 de desdvArqirea Fiului, ac,drei
iniliativi aparline Iui Dumnezev "ca sd desdvdrseascd prin
pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor", autorul sI o conceapd
deja ca o consacrare preo!eascd,320 avdnd in vedere cI cei doi
termeni, "sfintire" qi "desdvf,r;ire" se aplicd, aga cum s-a
vd.zut, operei lui Iisus Hristos. Fdri a se confunda, termenii
amintili exprimd doud aspecte complementare: verbul
rel,ero0v exprimi ideea de transformare interioard ;i evoci
indirect aspectul defrnalizate, iar verbul &yrd(e lv expriml
valoarea religioasd a acestei transformdri punAnd-o in raport
cu Dumnezeu.r2t Astfel, atflt sfin{irea c0t 9i deslv0rqireacregtin[ este implicati 9i decurge numai din sfin{irea 9i
deslvirgirea lui Iisus Hristos ca Arhiereu, dob6nditd prinpatima, moartea qi invierea Sa."'
Definirea completd insd a rela[iilor Fiului clL "fiii",care din punct de vedere al unei legdturi specifice
caracterizeazd raportul de "fr[1ie" dintre ei, este exprimatd
ciar in 2,llb-l3, prin utilizarea a3 citate scripturistice:
"'H.F. weiB, op cit,,p.2l5.r2o A. Vanhoy e, op cit., p 326
12t Ibidem, p.3l121,,.r
I DIAem
PARTEA .NTAI
-Evr.2,l2: Ps. 22,23 - defineqte conlinutul relaliei
"frali": "... spune fralilor Mei numele tdu", datd in originea
lor comund 6E evdq (2,71a);
- Evr. 2,13a: Isaia 8,17 - definegte modul de-a fi al
de "frdfie": ". eu voi fi tncrezdtor tn El";- Evr. 2,13b: Isaia 8,18 - definegte scopul acestei
relalii "... iatd Eu Si copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu"'
Motivul pentru care Iisus nu se rugineazd a-i numi
"fra!i" pe "cei ce se sfinlesc", rezultd din cuvintele: "Cdci,
intr-adevdr nu a luat firea ingerilor, ci sdmdnla lui Avraam
a luat" (2,16), de unde reiese cd "frilia" se realizeazd numai
prin imbr6carea firii omeneqti de c[tre Iisus Hristos prin
intrupare (2,14).ln acest sens, Sf' Ioan Gurd de Aur spune:
"Cdci tmbrdcdnd trupul omenesc a imbrdcat tn acelasi timp
Si "frdfia", e$a cd s-a unit la un loc cu trupul Si frdlia" '
Acest fapt este exprimat clar prin expresia: "Eu voi findddj duindu-md tntru ddnsul" (2,8).323
Relalia de fr5!ietate dintre Hristos 9i creqtini este
exprimatd gi prin cuv6ntul nar6fa (copiii) din 2,13b'32u
rg16fa nu exprimd in text, nici pe "copiii oamenilor",32s nici
"' Sf. loan Hrisostom, Comentariile , p- 97-
32a nu,r6iov este un diminutiv al )ui tciq qi se ga;eqte de 46 de ori in
Pide3" (Evr.i" (In. 2
cregtini
naiq, narOiov, tcrr6riprov, t6rvov .' in ThWNI' vol V, p' 637)
"t Cf. E. Riggenbach, op cit - p 54.
159
t60 STELIAN TOFANA
"copiii lui Dumnezen",326 ci "copiii lui Hristos"327. adicd"copiii de aceeagi origine", in[elegAndu-se oamenii to1i.rz8
Fiul devine, agadar, in baza"Micgorbrii-indltdrii" Sale,conducdtorul "fi ilor" ctrtre mAntuire-32e
in argumentarea orientata soteriologic, calea prin careFiul ajunge la slava cereascd, devrne in acelagi timp gi caleaprin care Dumnezeu desdvdrgegte pe Fiul: "...5e cuyeneaAceluia... sd desdvArSeascd prin pdtimire pe incepdtorulmdntuirii lor" (2,10), ca incepdtor gi conducdtor spremdntuire33o. Expresia "sd desdv6rgeascd"nu trebuie inleleasdin sensul unei desf,vdrgiri morale a lui Iisus331, ci numai insensul indumnezeirii firii umane a lui Iisus Hristos prinPatimi, Moarte gi inviere. Ambele verbe din 2,10 d.yay6vta(ducdnd - participiu), gi ne l,erdrocrr.332 (sd desiv6rgeascd -
3'u J. Kiigel, Der Sahn und die Solme, p.7A32'Sf. [oan Hrisostom, Comentariile... p.9l;H. Braun, Andie Hebrrjer
(HNT14), 1e84, p. 63.328 A. Vanhoye, op cit., p. 346; A. Oepke. arr cit., p. 637.32e Specificul acestui titlu din 2,10 apare pentru autorul epistolei ca elementul
de legdturd intre ideea de conducere spre m6ntuire qi cea de mAntuire, ca ocombinalie teologich asemdndtoare celei din F.Ap, 5,31. Vezi P.G. Miiller, op.cir..p.291; H. Montefiore, A Commentary on the Epistle to the Hebrews, London1964, p.385; A. Vanhoye, op cit., p.318.
"o P.G. Miiller, op cit., p.289.33r
Ideea insa de desdv6rgire morala la Iisus, din acest text, o intAlnim la cei maimul(i exegeli modemi. Vezi in acest sens; O. Cullman n, Christologie du NoweauTestament.,1968, p. 82; F. Laub, Bekennlnis , p. 73 u.
332 Aldturi de substantive ca re l"er<irqq (6,1 ), te ,tr.ertor ie 02,2), reLei.;io4(7,11) 9i adjectivuI r(]"etog (-5,14), verbul te.i,ero0v apartine,inainte de toate,cuvintelor preferate ale autorului epistolei. in cadrul epislolei, acest verb este folositinsi in contexte d iferite: o dat'a hristologlc in sensul strict, $i anume, cdnd este vorbade actiunea lui Dumnezeu referitoare la Fiul (2,101-5,9;7.28); alm data soteriologic -privind rapornrl dintre Fiul Si "fii" (10, l4), la care se adaugZ apoi ?ntrebuintarea lui
PARTEA JUTiI
infinitiv aorist), se refere la acelagi subiect, care este
Dumnezeu gi la aceeagi lucrare a Sa: de a conduce pe fii lamirire (l0b), pe de o parte, 9i de a des[vArgi prin p[timire pe
incepdtorut'*antri.ii lor, pe de alt6 parte (10b)' in cadrul
acestei acliuni de"desdvdrSire" aFiului, in care accentul cade
pe lucrarea lui Dumnezeu, nu trebuie sd-L inlelegem pe Fiul
ca simplu element pasiv. inlelegAnd prin "desdvdrsire"
indumnezeirea firii Sale omeneEti prin purificarea de pdcat,
dar nu de cele personale, excluse datoritd unirii ipostatice, qi
umplerea de via(i dumnezeeascl ce se impdrtSgeqte trupului
lui Iisus Hristos, putem spune ce este qi El activ in calitate de
Dumnezeu adevdrat, deofiin!5 cu Dumnezeu-Tat[l' Prin
urmare, in exprimarea din 2,10 accentul cade, pe de o parte, pe
acliunea lui Dumnezeu, iar pe de altd parte, pe actiunea Fiului'
Cd nu poate fi vorba de un progres moral, sau de o desdv6rgire
morald 1a Iisus, autorul epistolei af-rrmd cu toatd claritatea
cand aratd cd Iisus era fdr[ de pdcat:". ..ispitit intru toate
afara de pdcat "(4,15) 9i cI El se ofer6 Tatilui fdrd a avea
vreo vina, ori pate, jertfa Sa fiind fari de prihan6' (7,26;9,14)'prin patimi gi inviere nafura Sa umanl suferd o transformare
interioard profundd, in sensul ci este desdvarqitd qi este
agezath astfel intr-o nou6 relalie cu Dumnezeu care o
incoroneazd cu "slavd 9i cinste" (2'9), precum 9i intr-o noud
16r
Anschauuttg des Hebr.. in ThStKr 106' p 3i3-353
162 STELIAN TOf ANA
relalie cu oamenii, cArora, de acum le este M6ntuitor (5,9;
7,25).333 in toat[ aceastd lucrare de deslv6rqire initiativaaparline lui Dumnezeu, dar serealizeazd numai in comuniune
cu Fiul. "Desdvdrgirea" care, in sens general, are semnificalia
de "a ajunge la 1el, la scop", este expresia accentu[rii
soteriologice a lucrdrii arhieregti mdntuitoare a lui Iisus
Hristos, in care legitura dintre Cel ce mAntuieqte qi cei ce sunt
mAntuili este punctul hotdr6to.. in p.ocesul "micqorare-
inallare" Fiul gi fiii se unesc impreund in acelaqi destin
soteriologic. El este cauza mdntuirii (5,9), des[vArqitorul
credinlei (12,2) gi conducdtorul care duce la scop 9i care a
atins in acelagi timp, in mod paradoxal, prin umilinfe qi
patimi, finta: desivArgirea in umanitatea Sa.33a Umanitatea
Lui, dacb n-ar fi trecut prin jertfh 9i n-ar fi ajuns la inviere,
n-ar fi umanitatea desdv6rgitd, eliberatd de afectele ;i de
moartea pdtrunsi in umanitatea intreagd prin pdcatul originar'
Numai suportdnd gi depaqind afectele 9i biruind moartea,
umanitatea Lui a intrat intru slavi.in acest sens, frrd unirea cu El, spiritualizarea deplind
sau desdvArgirea cregtinA nu este posibild, cdci Cel ce S-a
fdcut desdvArgit prin moarte 9i inviere poate sd intipdreascd 9i
in noi starea de desdvArgire, sau ne poate conduce treptat la
ea."tin acest sens, Sf. Chiril din Alexandria afirm5: "fi
Hristos a rdbdat moartea pentru a nimici stdpdnirea morlii,
r'r A. vanhoye, op.cit.,p.318314,,.,tDtaem335 Pr.Prof.Dr. D. Stdniloae, Jertfo lui Hristos qi spiritualizarea noastrd prin
intpdrtiisirea de ea in Sf. Liturghie, in rev- "Ofiodoxia". an XXXV, nr I . 1983' p
104
PARTEA .NTAI
ca sa fie sldvit de Dumnezeu. Moartea tnainteazd asadar'
spre slava lui Dumnezeu, avdnd ca lintd invierea intru
strdlucire; iar smerenia pdtimirii fiind depdsitd prin slava
supremd, dispare tn nefiin\d" 316
Mdntuirea spre care Fiul, ca 9i &p11y5q, ii conduce
peaiSdi,esteagadar''Slavacereascd''a,'Conduc[torului''lor,care pentru ei se prezintS ca un "bun" eshatologic viitor.
Astfel, des[vdrqirea incep6torului m0ntuirii lor constituie
baza obiectiv[ a speranlei eshatotogice mdntuitoare a
cregtinilor.33T
Prin urmare, necesitatea chenozei lui Iisus Hristos se
dovedegte deplin tocmai in aceastd nevoie ontologic[ de
solidaritate a Lui cu oamenii caracterizandu-se printr-o
unitate de origine (2,11) Si de rela{ie cu Dumnezeu' atdt
culticd (2,12), cdt si personala (2,13)'
2. imbrlcarea firii omenegti de cltre Fiul lui
Dumnezeu - premizl a Arhieriei Sale
Ultimul paragraf al capitolului 2 (v'14-18) dezvoltd
tocmai aceastd "necesitate" (6npenev - se cddea) a Patimilor'
t63
t64 STELIAN TOFANA
a chenozei Fiului (2,9-10). Fraza din 2,14:- " Deci de vreme ce
copiii s-au.fdcut pdrtasi sdngelui Si trupului, in acelasi felSi El a tntpdrldSit acestea, ca sd surpe prin moartea Sa pe
cel ce are stdpLnirea morlii, adicd pe diat'olul" explicd
modulin care principiul solidaritalii dintre Fiul Si "fiii" a fost
pus in lucrare in misterul intrupdrii lui Hristos. Autorul,
revine, astfel, asupra unui punct, deja evocat infraza sinteticd
din 2,10: rolul suferinlei in realizarea mintuirii.in viziunea autorului epistolei, moartea lui Iisus a fost
necesarb din dou[ motive:
a). pentru ca "copiii" apar!in6tori MAntuitorului (2,13)
sd fie izbdvili din robia morlii (2,14-16);
b). pentru ca Iisus si fie aritat inaintea lui Dumnezeu
ca Arhiereu milostiv gi credincios (2,17-18).
Agadar, aspectul de solidaritate sau aceastd
o uy y dv e r a (inrudire, frali etate) pr ezentatd in 2,7 A -13, are ca
qi consecinl6 necesitatea Patimilor lui Iisus, cdci robia rnorlii
care-i stepanea pe "ai Sdi" it determind pe Fiul sd
impirt6geascd acelaqi destin.338 Migcat fiind de "fraternitatea
cereascE",3" Iisus se face, astfel, p[rtag trupului qi singelui
fratilor Sni (2,14): "Deci, devreme ce copiii s-au fdcutpdrtasi sangelui ,si trupului, tn acelasi fel 5i El a impdrtdSit
acestea, ca sd surpe prin moartea Sa pe cel ce are
stdpdnirea morlii, adicd pe diavolul". Dar nu numai
intruparea il face pe Iisus frate cu oamenii, ci insdqi calitatea
tt* H. B.^rn, An die Hebraer. Ttibingen. 1984, (HNT l4),p 64
"e P.J. Schie.se, l'erheiJsung und HeilsvolLendung zur theologischen ()rund-
/i'age des Hebrtierbriefes, MthSt{H) 9. Miinchen. l9-5-5. p l0-5
PARTEA |NTAI
Sa de Fiu il arati frate cu cei ce sunt "fiii lui Dumnezeu" (Mt'
6,9), motiv pentru care, avand in vedere faptul ciderii "fralilor
Sii" in p[cat, in robia (6ou.l,efa) morlii, imbracd haina
condiliei omenegti, se jertfeqte, pentru ca pe "ai Sdi" s6-i
intoarcl la starea dint6i. intr-una din c6nt[rile bisericeqti, care
red6 intr-o forml poeticf, simldmdntul de recunoqtinfd a
cregtinului fald de umilinla 9i rnicqorarea asumatd prin
chenozS, prin intrupare de Mdntuitorul Iisus Hristos in
vederea mAntuirii intregii zidiri, se spune: "pe mine cel prddat
prin mdncarea cea vicleand Pi cu mintea alunecat,
asemdndndu-vd celor necuvdntdtoare, ai venit Cuvdntul lui
Dumnezeu, iardsi sd md zideSti, punte fdcdndu-te'"rao
Agadar, baza necesitelii mantuirii autorul epistolei o vede in
"fifll6f d" (copiii) 9i in trebuinla nimicirii robiei (6oul'eia)
morlii.3arin acest sens paragrafrlJ2,l4-18 vine sI explice, in ce
mod "principiul solidaritaiii" a tbst pus in lucrare in misterul
lui Hristos. Autorul revine astfel la un alt punct, deja evocat
in fraza sinteticd din 2,10: rolul patimilor lui Iisus in
realizarea m6ntuirii.Paragraful amintit are astfel o importanld
semnificativS, apSrdnd aici (in 2,17) qr ideea principald a
teologiei epistoiei: Datoritd solidarit5lii cu frafii Sdi, i S-a
cuvenit incep[torului m6ntuirii sd treaca prin suferinlE 9i
Patimi, numai astfel putAnd sd dcvinl milostiv (el'e rlpr<ov) qi
ro Mineiul lunii tlecembrie. stihirea IV de la "Doamne strigat-am" din duminica
inaintea Nagterii.ro' E. Graft.r. An die Hebrcier,P 143
165
t66
342 Yezi W.R.G. Loader, Sohn und Hohepriester, p 135 u
to' C. Spicq, L'Epitre aux Hebrerx Il, p.42.
STELIAN TOFANA
credincios Arhiereu (mrotdq aplrpe riq) pentru isp[9irea
pdcatelor poporului. Cu aceasta este desemnatd deja baza pe
care se sprijind posibilitatea Ace stuia de a veni in ajutorul
"celor ce se ispitesc" (xo1€ nerpri(op6volq).342
Aceastd sec!iune a capitolulut2 st1t deplin sub inten{ia
autorului ca pe Cel infdliqat in 1,3 ca stend de-a dreapta lui
Dumnezeu, si-L reprezinte acum stAnd tot aga de deslvArqit 9i
de partea oamenilor.ra3
Reflecfiile se pot canaliza in acest sens asupra a doud
interesante aspecte hristologice :
a). biruirea diavolului 9i a fricii de moarte, intr-un
cuvdnt, a "robiei morlii";b). introducerea titlului de "Arhiereu" caracterizat de
calificativele 6,i"eripov (milostiv) qi nrotdq (credincios).
a). Izbdvirea din robia morlii
Participarea Fiului ca!itativd, cantitativd 9i necesard
in acelagi timp, la condiiia omeneascd, este exprimatl in2,l4prin cuv6ntul nar.Sfs (copiii), cuvAnt ce exprimd mai mult
nuanla afectiva a apelaliunii.Cu expresia'. "de vreme ce copiii s-au fdcut pdrtasi
sdngelui Si trupului, tn acelasi fel (napailuqofoq) Si El aimpdrtdsit acestea" (2,14a), se ajunge la ideea cea mai
importantd a capitolului, in contextul ideilor tratate pAnd
acum, gi anume cI Iisus este Om adevirat, imbric6nd intru
PARTEA |NTAI
toate trupul nostru omenesc, expresia "sAnge 9i trup"3aa
insemnAnd asumarea intregii existenle omeneqti in toatd
profunzimea ei.3as
Dar participarea deplina a lui Hristos la existenfa
trupeasc[, nu inseamnS insd o totald cufundare in aceasta, o
identitate desivArqit6 cu ea, ce ar putea presupune participarea
la pdcat, ci ea se realtzeazd numai ?ntr-o "manierd de
asemdnare".3a6 Expresia nupun)"qofco6 pet6oyev (la fel a
impbrtigit...aluatparte-2,14)lasdtotugisdseintrevadlonuan!f, de distinclie, care se explicd mai departe in 4,15 prin
cuvintele "afatd de pdcat" (Xrpiq apaptfoq)'Aceeaqi grijd in exprimarea doctrinarb a participdrii
depline a lui Iisus Hristos la condilia omeneascd se poate
observa gi la Sf.Ap' Pavel' Astfel, in Rom' 8,3 Apostolul evitd
sI spund cd Dumnezeu L-a trimis pe Fiul S[u intr-un "trup al
pdcatului", utiliz6nd in acest sens o expresie mai complexd 9i
anume "intru asemlnarea trupului plcatului" (""- ndtr'l[cq
ev 6por<ilpatr oapxdq ripoprfa6").
167
3a f]xpresia "s6nge gi trup" se intdlnegte in Vechiul 'festament de douf, ori: Ecl-
14,18; 1i,31 pi de i ori in Noul Testament: Mt 16,17; Gal' 1,16'; I Cor' 15'50
(ordinca obignuita a cuvintelor aici e "trup 9i sdnge'')'
306 A. vanhoy e, Situation , P. 149
168 STELIAN TOFANA
Natura omeneascd a lui l{ristos, purtdnd consecinlele
picatului, dar departe de a favoriza ea insd;i proliferarea
rdului, a putut sA serveascd, in acest fel, la nimicirea pdcatului
(Evr. 9,26). Se poate observa aici o dublS exigen!6 care
condilione azi r ealizare a opere i mdntuitoare :
1). acceptarea unei strAnse solidaritali cu oamenii;
2). refuzul complicitdlii cu plcatul.Faptul de-a deveni prin intrupare Om adev[rat, stare
culminAnd in Patimi gi moartea pe Cruce, exprimd in modul
cel mai profund inlelesul soteriologic al coborArii Fiului din
s6nul Treimii gi-a imbrlcdrii firii omenegti: prin moartea Sa
a dezarmat pe cel ce avea stdp0nire asupra morlii, adicd pe
diavolul.Moartea lui Iisus ca 9i moarte m6ntuitoare,
salvatoare,3aT e inleleasd acum ca gi un act soteriologic, de
eliberare dintr-o robie, iar, in acest sens, este descrisi 9i mai
expresiv in 2,75: "$l sd izbdvea'scd pe cei pe care fricamorlii ii linea in robie, loatd viala"
DeschizAnd astfel, prin moartea Sa, un drurn care ilpune pe om in situalia de a se posta deasupra morlii, Iisus
Hristos transformd radical condilia omeneascd, in sensul cd ea
nu se mai deruleazd de acum sub opresiunea fricii de moarte.
Dintr-un obiect al fricii, moartea devine acum o necesitate de
dorit (Fil. 1,23 II Cor. 5,8), chiar dacd ea continud sd
provoace o repugnare naturald (II Cor. 5,4).'o'
Cei ce mor unili cu Hristos obiin astt-el prin moarte
3" H.F. WeiB. Der Brief an die Hebrtier,3n8 A. Vanhoye. op.cit. p 3.55
p 218
PARTEA INTA|
posibilitatea de a participa la biruinla lui Hristos sare "Q
distrus moartea Si-a fdcut sd strdluceascd viala Pi
nemurirea". (II Tim. 1,10).34e Vorbind de eficienla jertfei
Mintuitorului Iisus Hristos 9i a mor{ii Sale ca sfin}ire 9i
eliberare a firii noastre de pdcat 9i moarte, Sf. Chiril al
Alexandriei spune: "Cdnd S-afdcut Hristos Arhiereu;i prinEl am fost adu;i in chip spiritual tntru miros de bund
mireasmd lui Dumnezeu Si Tatdl, atunci ne-am invrednicit
in chip bogat de bundvoin{a Lui qi am dobdndit Si
fdgdduin{a sigurd cd moartea nu mai are putere asupro
no a s tr d, d e sfi infate fi in d ur m dr i I e b I e s t em ulu i v e chi'"35o
Rostul morlii ca pedeapsd a fost, astfel, desfiinlat
pentru totdeauna de moartea lui Iisus Hristos, pentru cei ce se
unesc cu El."Noi murim unindu-ne cu Hristos tntr-o
"asemdnare a morlii Zzi" (Rom. 6,5); murim omului vechi,
adicd picatului, rdmdndnd si suportlm, ca 9i Hristos, durerile
care ne conduc la moarte, neamestecate cu pdcatul, deci nu ca
pedepse pentru pdcat, ci ca mijloace de depSgire a morlii 9i ca
dureri ale efortului de renunlare la egoismul nostru pldcut 9i
pdcdtos.ssl
Se pot distinge in paragraful2,l4-18 doud direclii ale
morlii lui lisus, inleleasd ca gi acl' soteriologic: una
indreptatd spre nimicirea stdpdnului morlii, adicd a
349 ,,.. ,tDtdem.
tto Sf. Ci.il al Alexandriei, Glaphyrorum in Cenesim, tibr 2' P G.' 69, I00B,
in trad. rom "Glahre", in col PSB, vol 39, Buc 1992. p213s' Pr.Prof.Dr. D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd ., vol. II, p, 146-147.
169
170 STELIAN TOFANA
diavolului,tt' iar alta tndreptatd spre iertarea pdcatelor
poporului.l5'Agadar, un prim efect al morlii lui Iisus este de a
reduce la neputinti, de a distruge, tocmai prin moartea Sa, pe
st6pinitorul morli i.3sa
Acliunea lui Iisus Hristos impotriva puterii diavolului
este atestatd de mai multe ori gi in Evangheliile sinoptice. In
cadrul unei controverse cu fariseii, Iisus lasd sd se inleleagi
cI a venit pentru a pune capit puterii lui Satan (}i4t' 12,25-
30). Iar autorul Evangheliei a IV-a definegte patimile lui Iisus
ca sosind ora, sau timpul luptei decisive impotriva
"stdpAnitorului acestei lumi" (In. 12,31;. 74,30; 16,i 1)'
Aceeagi perspectivd e prezentata 9i in I In' 3,8: ""' pentru
aceasta s-a ardtat Fiul lui Dumnezeu, ca sd ,strice lucrurile
diavolului".Paradoxul distrugerii stipAnului morlii "prin moarte"
(6ia to0 Oavdtou) nu este insd explicat' Modul in care
diavolul pierde imparSlia sa prin moartea Fiului lui Dumnezeu
cel intrupat, nu ne spune autorul. "l-oarte probabil - afirmd
exegetul C. Spicq - prin expierea pdcatului, pentru cd
352 CuvAntul 6rripo,loq se gaseste numai in acest loc in Noul Tcstament,
precumtot numai aici, s
mo(ii. Altfel cuvAntul
lisus Hristos, mai cu se
Hoffnung, p. 169) qi
ThWNT, vot.IlI, 1990, P. 907.
353 H.F. Weil!, der Brief an die Hebrtier, p 218
3sa Verbul rataplefv. utilizat de autor. apa(ine vocabularului paulin unde se
gase$te nu mai pufin de 2-5 de ori El insemneaza: a distruge, a face fard putere. a
dezarma, a surpa, a elimina
PARTEA .NTAI
ltdcatu!, la baza cdruia std diavolul, este cauzct imediatd a
mortii" (Rom. 5,12; I In. 3,12)."t lar Sf' Ioan Hrisostom
spune: "Iatd ce e minunat' cd, adicd, prin ceea ce diavolul
tt stdpanit, prin aceea a fost biruit, Si arma cea mat
puternicd ce o avea cu stne, adicd moartea, prin aceasta
chiar l-a rdnit Hristos, ceea ce invedereazd marea putere a
invingdtorului" .'s6 Aceastd interpretare implica faptul cd
moartea lui Iisus Hristos este o jertfb perfectd'
Acest mod de exprimare poate fi pus in legdtur[ cu
ceea ce Sf. Ap- Pavel spune, qi anume cI moartea a intrat in
lume prin pdcat (Rom - 5,12), acesta fiind reprezentat ca o
putere personificat[ 9i care iqi exercit[ domnia prin moarte
(Rom. 5,21) qi care constituie 9i plata lui (Rom' 6,23)' Faptul
acesta e exprimat 9i in Cartea inlelepciunii lui Solomon(2,24)
unde se spune c5 ,'prin pizma diavolului moartea a intrat in
lurne".in Evrei 2,14 autorul inlelege pe diavol ca pe acea
putere personificatd, care std in spatele pdcatului, insd nu o
menlioneazd in text.
in scurta sa privire retrospectiv-eshatologici a
condiliei omenegti, consemnatd in I Cor' 15,26, St" Pavel
afirmd cd cel din urmd dugman care va fi nimicit va fi moartea'
iar in II Tim. 1,10 aratd clar, cd Hristos e cel ce o biruieqte'
AceastSideeeshatologicaanimiciriidiavoluluiinlelesca o forld satanicd opusd lui Dumnezeu, este cdt se poate de
obignuit[ gAndirii pauline (I Cor. 2,6;75,24; Col' 2,14; Efes'
ttt C. Spi"q, L'Epttre aux Hebreux,ll. p '14'
r5" Sf. Ioan Hrisostom, Comentariile 'p 92
tlt
112 STELIAN TOFANA
1,27 Il Tes. 2,8). In acest context de g6ndire gi tradilie ar
putea fi incadratd gi exprimarea din Evrei 2,14: "ca sd surpe
prin moartea Sa pe cel ce are stdpdnirea morfii, ctdicd pe
diavolul".3s1'friada moarte-diavol-frica de moarterss
caracterizeazd o sferd de putere, in care moartea, cu ajutorul
forlei sale proprii, igi exercita st5pAnirea 9i de sub a cdrei
robie oamenii nu se pot sustrage.3se
Frica de moarle este inleleasd in text, ca fiind mai mult
decdt o fricd creatural5 in fala morlii; ea este spaima, groaza
in fala unei puteri total distrugdtoare ce p6trunde pAnd in
addncul existentei.s6o
Aceastd groazd, spaimd ?i face pe oameni sclavii fricii(Rom.8,15), ai impdrSliei intunericului (.1s.9,2), iar eliberarea
din aceast[ robie nu se realizeazd decAt prin nimicirea
stdpAnului ei (2.14c).
Pentru exprimarea acestei realitali autorul foloseqte
verbul anu))"d.oa (a izbdvi) care, in Noul Testament, se
gdsegte numai la Lc. 12,58 9i F.Ap. 19,12, dar sensul de
izbdvire, ca qi de eliberare, il are numai in Evrei (2,\5): "^fi sd
izbdveascd pe acei pe care frica morlii ti linea tn robie toatd
viala" .
Lipsa de perspectivd a situaliei omeneiti de sub
"'H. Zim**.mann, Das Bekenntnis der Hoflnung, p. 165.
r58 Compara cu triada pautini "I-ege-PdcarMoarte" (Rom. 5,12u'-2 tl 6.23)
tt'Priuita moartea ca gi instrument al diavolului 9i ca putere demonica (l Cor
15,24-26). vezi W. lllichaelis. art cir.p.907.
'uo E. Gr[n.r. An clie Hebrcier- p 148
PARTEA INTAI
stdpAnirea fricii de moarte este depSgiti, agadar, prin moartea
de pe Cruce a MAntuitorului Iisus Hristos. Cel pulin douiconceplii din Tradilia crucii pot fi intrunite aici, ca fiindlegate impreunS:
l. Conceplia despre Cruce ca biruinyd;
2. Conceplia despre Cruce ca Si eliberare.sul
Aceastd nimicire a st[pAnului morlii prin moartea luiIisus Hristos este exprimatd prin imnul pascai al Bisericii de
R6sirit in care Hristos e sldvit ca gi biruitor al morlii $i
eliberator al tuturor din robia ei intr-un mod inegalabil:
" Hristos a tnviat din morli, cu moartea pe moorte
cdlcdnd...".Astfel, prin moartea qi jertfa lui Iisus Hristos ca
Arhiereu gi prin invierea Sa, in relaliile dintre puterile
Cosmosului intervine o cotiturd: puterea suverand asupra
vielii gi morlii in Cosmos o va deline de acum invingdtorul
stdpAnului mor!ii, Iisus Hristos.362
O dovada in privinla acestei schimbiri de forle ce
intervine in Univers prin Moartea gi invierea lui Hristos, ne-o
oferi cuvintele: "Cdci, intr-adevdr, nu a luat firea ingerilor,
ci sdmdnla lui Avraam e luat" (2,15).
Autorul incearcd acum, pentru ultima oard, o
comparalie cu ingerii: Nu ingerilor le revine realizarea acestei
cotituri in Univers, ci "seminlei lui Avraam".363
Acest apelativ ce se aplicd atAt posteritalii spirituale,
tu' Vezi W.R.G. Loader. Sohn und Hohepriester. p l1316),,.,
I Dtde nl .
36t Expresia "sfundnfa lui Avraam" constituie o ibrmul[ de "inctusio" literard
t73
t74 STELIAN TOFANA
ca nou popor al lui Dumnezeu (Gal. 3,29; Rom.4,16.18; 9,7),
cdt gi urmagilor dupa trup ai Patriarhului (Gal. 3,16), intr-un
cuv6nt intregii omenirir6a (Rom. 4,11.12.16), are intenlia de
a lega tntruparea MAntuitorului Hristos de f5g[duinfele
mesianice, f6rd insa a le Iimita numai la poporul lsrael'r6s
Prin expresia "n-a luat firea ingerilor" (2,16), adicd'
acelor duhuri slujitoare , puse in slujba m6ntuirii (1,14) 9i care
nu sunt supuse robiei morfii, autorul aratd cd Iisus Hristos nu
s-a ar;tat in lume cu un trup spiritual, nesupus robiei morf ii,
ci a imbrdcat trupul omenesc, natura omeneascd, cu toate
proprietd!ile ei, supusE robiei morlii, ca tocmai prin aceasta sd
invingd pe cel ce a robit-o.Agadar, cuvintele "s5mdnfa lui Avraam a luat"
(o:rdppato6 Appcrap dnr,tr'apBtivetcr), exprimd itrtrarea
clard a Celui ce avea sd devin[ Mdntuitor al tuturor in
solidaritatea de de stin comun cu oamenii356. Tdlcuind
cuvintele citate, Teodoret spune: "Arhiereul nostru Stie
neputinlo lirii noastre nu numai ca Dumnezeu, ci Si ca om a
luat cercare de patimile noastre, rtumai de pdcat rdmdne
neimpdrtdgit".36T Aceastd insuqire a naturii omenegti de cdtre
Iisus Hristos, prin participare la sdm6n{a lui Avraam, este
accentuatl de autor pentru a-i da mai multl semnificafie
'* C. Spi"q, L'Epitre attx Hebre*x,II, p. 46
\65,,.,lDktem.166 Gerhard Delling. art ),appdvr,t, dva,l'apBrivo, &vcttrr1p{tq' . in
ThWN1. Vol IV, p 9
367 Dupd Teofilac! Arhiepis. Bulgariei, Talcuirea Epistolei cdlre Evret. trad-
de Mitrop. Veniamin Costache, Bucure;ti, 1904, p. 449
PARTEA INTAI
soteriologicE printr-o dubld exprimare: mai intdi princuvintele "de vreme ce copiii s-au fdcut pdrtasi sdngelui Si
trupului, tn acelasi fel ,si El a impdrtdsit aceslea"
(petiole v riov autrirv - 2,11), apoi in 2,17 prin expresia "..
tlalor era tntru toate sd .ge asemene fralilor" (rcar& ndvtaroiq a6e l"$oi6 dporo0rlvar).
b). Ispdsirea pdcatelor poporului
Prima parte a epistolei se continud cu ultimele douiversete ale capitolului 2, in care, aldturi de ternele deja tratate
prin care s-a reliefat calitatea Fiului de a fi Dumnezeu
adev5rat, se scot in prim plan elemente noi care sunt de cel
rnai mare interes. Noutatea cea mare, care se impune atenfiei
in aceste ultime doub versete ale sf6rgitului acestei pdrfi, este
introducerea titlului de "Arhiereu". Necesitatea soteriologicd"de-a se face Iisus asemdndtor oamenilor" e pusi acum inraport direct cu sacerdofiul. Ca un progres in expunere se
poate constata de acunt clar faptr"rl cd hristologia epistolei e
una sacerdotalS.Faptul cd in definilia Arhiereului din 2,17: "Pentru
dceeq, dator era intru toate sd se asemene fralilor. ca sd fiemilostiv Si credincios arhiereu in cele cdtre Dumnezeu,
pentru ispdsirea pdcatelor poporului", intrd calificative ca
5i rrot6q (credincios) gi ei.erjpo:v (milostiv) face carelalia
175
r76 STELIAN TOFANA
cu in[elesul noliunii upXtepe{q36t (arhiereu) sI necesite o
aten{ie specia16, datoritd faptului c[, apar acum insuqiri, care,
in raport cu arhiereul Vechiului Testament, nu sunt niciodata
aduse in leg6tur[. Mai degrab6, acestea sunt atribute ce pot fi
acordate numai Iui Dumnezeu, desemndndu-L, intr-adevdr, ca
milostiv gi demn de incredere- ins[, prin acest procedeu, al
unei provocdri de insemndtate a termenilor, nu se urmSreqte
nimic altceva, decat sd se transmitl hristologiei epistolei un
nou impuls.tu' Cu aceasta este anunlatl o posibil6 nuanlare in
cadrul intenliei de ansamblu a descrierii siguranf ei
mdntuirii.3ToCuvAntul e,l.e rlpolv, care in afard de acest loc, numai
o datd se mai g[seqte in Noul Testament (Mt. 5,7) 9i care
desemneazd in Vechiul Testament, ca 9i in iudaismul de mai
tfirziu, o insuqire esenlialE a lui Dumnezeu, milostivirea Sa
indreptatd in mod special spre p6cat, se aratd acum 9i in Fiul
Sdu ca qi Arhiereu, in lucrarea Sa indreptatd spre "ai Sdi"'
Adjectivul di"eriprov nu desemneazd atdl mila care
poporutui" (2, care Prin moartea
lui Iisus sunt arte" (6,1; 9,14)'
incluzand atdt (10,26), c5t 5i cele
neintentionate (Vezi H' Braun,
An die Hebrcier, p. 28 u)t6'Rolf Wohl rnb, Christologie im Hebrtierbrief, p- 3l-t'n lbidu.
PARTEA INTAI
iartd pdcatele, cAt compasiunea pentru suferinlele gi
sldbiciuni le aproapelui.3Tr
Prin exprimarea din 2,17 autorul face un pas mai
departe in conceplia sa hristologica gi aratd cd Iisus Hristos nu
e in raport cu oamenii numai simpiu apXqydq (incepdtor -
2,10) qi riyrri(ov (Cel ce sfinlegte - 2,11) ci 9i Mijlocitorullor in relalia acestora cu Dumnezeu. Aceasta este definiliainsdqi a misiunii de preot, de arhiereu, reliefatd de epistolacdtre Evrei.372
CAt privegte calificativul nlo16q acesta insemneazd
in text indeplinirea total6, exactd a misiunii preolegti, insensul in care I Sam.2,35 menfioneazd pe "preotulcredincios", ca observdnd punctual legile sanctuarului (Jez-
44,15). Acest apelativ ar fr, deci, aproape sinonim cu
calificativele credincios, sincer, adevdrat, insugiri date luiHristos 9i de autorul Apocalipsei (Apoc. 1,5;3,14;19,17).
Agadar, s-ar putea conchide c5, prin intrupare,
Mdntuitorul Iisus Hristos devine preot pentru totdeauna, sau
altfei spus, ci solidaritatea Sa cu "frafii Sei" il pune in starea
de a exersa permanent milostivirea Sa (cf. 5,7-6,11), sau de
a-gi indeplini in gradul cel mai perfect rolul Siu de mijlocitorpentru oameni in raport cu Dumnezeu, rol ce revine numai
funcliei de Preot (Arhiereu), precizdnd cel mai bine calitatea
sacerdotald a slujirii, astfel cd increderea in El poate fidesiv6rgit[ (cf. 3,5-6). in lucrarea de restaurare a omului,
sdvdrqitl de Iisus Hristos se include astfel, de la inceput,
"' Ibid"nt" C. spicq, op.cil , ri. p. 47.
r77
178
noliunea de jertf6, incdt se poate concluziona cd ctdatd ctt
intruparea incepe Si preolia Sa' El S-a intrupat ca sd se
jertfeasc[ qi sd invie qi precum raminp intrupat permanent'
aga rimdne pentru totdeauna 9i ca Cel ce S-a jertfit 9i a
inviat... $i precum valabititatea veqnicd a jertfei Lui e
dependenti de intruparea 9i invierea Sa, tot a9a qi in
intruparea Lui e implicatl qi jertfa sau arhieria precum 9i
invierea, a9a cum ni se aratd in icoanele vechi aie Naqterii'
unde pruncul niscut e asezatpe disc ai deasupra lui steaua' ca
deasupra unui A gne!-Miel".r7'
"Compdtimind sldbiciunea Si miScat de cdderea
noastrd, ca sd nu stdpdnectscd moartea asupra noaslrd Si sd
nu piard ceect ce a fost creat Si ca sd nu se zdddrniceascd
opera Tatdlui J'a[d de oameni" 374, Mintuitorul se intrupeazd
reapezandu-lpeomdinnouinSine,astfelcdlisusHristoscaPreot, ca Arhiereu credincios 9i compdtimitor, este "zaua prin
care intreaga omenire este repusI intr-o legdturd virtuald cu
Dumnezeu, rdminind pe seama fiecdrui ins, datoria sI
contribuie la activarea acestei leglturi"'37s
Cele doud calificative "milostiv" 9i "credincios"
exprimd, deci, pe de-o parte, intreaga substanld conlinutd in
titlul de arhiereu pe care il insolesc, iar pe de alti parte'
STEL]AN TOF-ANA
i73 pr. prof. D. stEniloae, Iisus Hristos, Arhiereu inveac, in rev. "ortodoxia",
an. XXXI, Nr. 2- 1919, P 217 -
rro sf. Atanasie al Alexandriei,Despre intruparea Cuvdntului,lrad de G.
Popescu-Pietrile, Bucuregti, 1905, p. 22' Yet; 9i edilia mai noui" Sf Atanasie cel
Mire, Cuvant despre Intruparea Cuyantului,trad. Pr ProlD-t.t Stdniloae. Buc
1987r'5 Pr.Prof. D. Stiniloae, Iisus Hristos sau restaurarea , p 117
PARTEA INTAI
rezumd tot ceea ce s-a spus despre Iisus Hristos in prima parte
a epistolei.376
Astfel prirnul paragraf din partea intii (1,5-14), care
pune in lumin[ relalia lui lisus Hristos cu Dumnezeu-Tat6l, a
pre getit calificativul de "credincios" (nrordq), iar urmdtorul
paragraf (.2,5-76), care ttateazd solidaritatea lui Iisus cu
oamenii, a pregdtit calificativul de ti'e 11p<ov (milostiv)'
RezultS, deci, cd expresia final6 "milostiv 9i credincios
arhiereu" poate fi consideratl ca fiind egal5 in profunzime cu
exprimarea "fdcdndu-Se cu atdt mai presus de ingeri, cu cdt
a moStenit nume mai deosebit decdt ei" (1,4) 9i care, in
concepfia autorului, definegte cel mai bine situalia lui Hristos
cel Preamirit.377CAt privegte insd scopul "asemindrii fialilor", adica al
solidaritdlii de destin cu ei, acesta este indicat, prin propozilia
finald introdusd prin conjunclia ivct (ca sd): "ca sd ({va) fie
milostiv Si credincios arhiereu" (2,17), urm6nd aft precizat
apoi gi efectul "asemdndrii fra!ilor", asemdnare concentratd in
lucrarea Sa arhiereascd. ispdSirea pdcatelor poporului (eiq td
iLdoreo0sr t&q apcptia6 ro0 l.cro0).
Cu verbul i.l.doreo0or (a ispagi) este anunlata deja
marea zi a ispf,girii pdcatelor omenirii,378 pe care autorul o
descrie exclusiv in caPitolul 9-
Acest verb il.rioropflr, care in Noul Testament nu
mai g[segte decAt la Lc. 18,13, indica acfiunea iertdrii
r'6 A. Vanhoye, Situation , P. 378
t" Ibid"*.r'8 H. zimme.fiann, op clr , p- 168
119
SE
qi
180 STELIAN TOFANA
gtergerii totale a pdcatelor prin jertfa cea ve9nicd, in sensul
inlelegerii cf, acestea sunt qterse cu adevdrat, ch nu mai exist6,
c[ nu mai sunt socotite de DumnezetJ."n
Prin intrebuinlarea acestui verb autorul a exprimat
toatd profunztmea gi importanla soteriologicd a lucrdrii
arhiereqti a lui Iisus llristos infeleasS in sensul cd moartea Sa
a realtzat, ceea ce lucrarea arhiereilor Vechiului Testament,
n-a reugit sd oblina prin jertfa sdngelui de animale, in marea
zi a ispSgirii pdcatelor poporului: iertarea 9i curl{ireadeslvflrgitl a pdcatelor.rso
Faptut cd autorul se referl in mod sigur prin verbul
utilizat il.riorceo0ar Ia moartea gi jertfa sAngeroasa a lui
Hristos, o aratl cuvintele din 2,18: "Cdci prin ceea ce a
pdtimit,fiind El insuSi ispitit, poate Si celor ce se ispitesc sd
le ajute" . Suferinfa Sa a fost in acelagi timp 9i ispita Sa, dar
suferinla strAns unitd cu ispita, nu poate oferi cuiva
posibilitateade a-i ajuta qi pe allii in aceastd stare. Or, autorul
epistolei exprimd clar: "Cdci prin ceea ce a pdtimit, fiind ElinsuSi ispitit, poate Si celor ce se ispitesc sd le ajute" Oanalizd mai amdnunfite insi a textului ne Ya oferi solulia
explicdrii relaliei dintre suferinlele indurate de Iisus 9i
posibilitatea de a fi in acelagi timp gi ajutor pentru al!ii.Verbul a pdtimi, a suferi, folosit de autor in text la
perfect (ndirov0ev), timp care marcheazd faptul cd o acf iune
a ajuns [a termenul sdu, producAnd un rezultat durabil, nu e
"e J. H"..*rnn gi Fr. Biichsel,ThWNT. Vol lll. 1990, p 3 16
180 lbide*
PARTEA iNTi]
intAmplator. El lasd si se inteleagd cd de la inceputul
suferinlei Sale, Hristos n-a sllbit in ea, n-a cedat durerii, ci a
indurat patima Sa pAnd la sfArgit, astfel cd ea nefiind lepadatd,
a produs un fruct care rdmane vegnic - mantuirea deslvargiti
a tuturor. in acest sens, prin rezultatul oblinut de acliunea
definitd de verb se d[ acesteia un aspect de prezent, frcAnd in
acest mod legdtura cu afirma{ia din prezent, 66vctct, (poate)
expunandu-se astfel capacitatea gi posibilitatea efectiv[ a lui
Iisus de a ajuta in suferin!a pe "ai Sei".r8'
Astfel, datoritd perseverentei Sale in patimi, ?n
suferinlE, Hristos este in mdsurl de-a ajuta celor ce sunt
ispitili.El n-a fdcut prin patimd numai experienla unei
dificultili, a unei incerciri, ci luptAnd impotriva ei p6n[ la
biruin!d, a deschis tuturor calea spre triumful final. ceea ce El
a reuEit sd aducd prin patima Sa e mai mult decAt un exemplu
incurajator, este un ajutor interior eficace' Fenomenul este
aidoma unui proces intern ce se petrece cu un organlsm
puternic care lupta impotriva unei boli, lupt6 din care rezuitd
nu numai insandtoqire a, dar 9i crearea de anticorpi care pot fi
ulilizali, sau care vin in ajutor, intr-o situa[ie i'n care
organismul ar fi incercat din nou de microbii aceleiagi
maladii.382
Tocmai de aceea Iisus Hristos are puterea, ca pe cei ce
sunt ispitili in suferinld, sd ii ajute. Acest fapt e clar accentuat
de autor, ata cum s-a mai vdzut,itt2,71, unde e subliniatd
r81 A. Vanhoye, Situalion . P 385
tut lbide*.
181
art ()ea4, i)cioroltat, i)aopd; tn
r82 STELIAN TOFANA
legdtura str6nsE, unirea deplini, dintre Iisus gi "fralii Sdi":
Precum Et e d dyrri(tov (Cel ce sfin[eqte) 9i ei sunt oiri1r.a(6pevor (cei ce se sfinlesc) (2,1l), la fel este El gi
nerpao0e f q (ispitit), iar ei sunt ne rpu(6pevor (cei ce se
ispitesc).De aici, se poate inlelege motivul pentru care autorui
inlelege patimile lui lisus ca o ispit6. El are mereu in vedere,
in exprimare, legdtura strSnsa dintre "Fiu" 9i "fii", dintre
"Frate" si "frati", astfel cd suferinlele lor pentru Hristos sunt
gi patimile Lui. [n acest mod, cregtinilor destinatari, autorul le
pune in fala slSbiciunilor gi indoielilor lor, exemplul sau
modelul izbdvirii gi care nu rdmAne unul exterior, obiect al
contemplSrii, ci unul ce e strins unit cu destinul lor, purtAnd
haina condiliei lor.383
Dupd intrupare, patimi, moarte, inviere 9i indllare,
Mintuitorul Iisus Hristos nu rim6ne pentru noi numai modelul
nostru ca om, ci prin lucrarea Sa arhiereasci va fi ;isprijinitorul plinirii acestui model, prin spiritualizarea, mai
int6i a omului, ca urmare a energiilor preotiei Sale gi apoi,
prin om, a intregului univers sensibil, ca o operd de revelare
a dumnezeirii prin forme materiale. inaintarea prin
spiritualizare spre acest model ne-o prezintd', in mod plastic,
Sf. Maxim Mirturisitorul, rdspunz6nd Ia intrebarea: pentru ce
S-a fEcut Dumnezeu om? Si tot el r6spunde: fdrd indoiala clS-a fdcut om, pentru ca s6-l fach pe om I)umnezeu.'r'
Reprezentarea micgordrii lui Iisus Hristos in schema
r8t H. Zimmerma,nn. op.cit, p. 168
r8o Sf. Mrxim Mtrrturisitorul, Capete Bnostice,II, P.G., 90.
PARTEA TNTAI
trircli[ional hristologicd ' a devenirii prin intrupare Orn
irrlcvdrat, intru toate asemenea noud, afard de pdcat -
t onstituie pentru autor baza hristologiei Sale arhieregti in
toatd semnifica!ia sa soteriologicS.rss Aqadar, asumarea
rrrle gralS a naturii omenegti era o condilie indispensabild
pcntru ca Hristos sd poat6 deveni Arhiereu'
Acest fapt poate fi pus in legdturl cu pasajul din Filip.
2,6-l1 unde ascultarea, micgorarea lui lisus, p6nd la a se da
rnor!ii, este la fel o condilie a preamdririi Sale, primind un
nurne mai presus de orice nume (Filip.2,g).lnsd ceea ce in
l-'ilipeni prin expresia ''ascultarea pdnl la moarte" s-a schilat
numai, in Evrei devine tratat: Moartea lui Iisus nu este,
simplu, ultimul punct al chenozei, ci ea comportd in sine o
putere esenlial mdntuitoare, ca sacrificiu de sine, pentru
" ispAgirea pdcatelor poporului".sE6
Ca o concluzie finald a parlii I, putem spune cd lui
Iisus Hristos i-au fost prezentate pAnI aici in mod succesiv
diverse titluri. Dacd le-am reduce la dou6, arn putea spune, cd
I{ristos este in acelaqi timp "Fiul lui Dumnezeu" (l'1-1a) 9i
"frate cu oamenii" (2,5-16). Daca ar trebui sd le rezumdm
intr-unul singur, am putea sd exprim[m cd Hristos est'e
"Arhiereu deslvArgit".rsT Aceastd noliune aduce 9i un nou
argument in necesitatea intruplrii: Determinarea sluiiriiarhiereSti desdvdrSite a lui Hristos atdt pe plmdnt,
385 F. Laub, op.cit , p- 85.t*u N. W"lt"., Christologie und irdischer Jesus im HebrcierbtieJ in FS'G
Vcrigt, Berlin, 1982, p.69
'8'A. vanhoye, op cit.. p 378.
183
184
388 A. Vanhoye, La structure littdraire de l'Epitre aur Hdbreux. p. 38-40
STEL]AN TOFANA
manifestatA in lucrarea mdntuitoare sdv6rgitd prin jertfa Sa po
Cruce, cdt gi in cer, manifestatd vegnic in actiunea de mijlociropentru cei ce se aproprie prin El de tronul harului. Aceasta
este, se pare, intenfia care l-a condus pe autor sA
concluzioneze sub acest titlu prima parte. Aceasta concluzieva constitui de fapt gi anunfarea subiectului pdrlii a doua.tEl
PARTE,A A DOUA
('I IIiMAREA CEREASCA A LUI fiSUS HRISTOS
CA A.RHIERET' .E,XPRESIA
volNTEI LUI DUMNEZEU. (3,1-5,10)
I. insuEirite Arhiereului Iisus Hristos (3,1-4'16)
SfArgitul temei precedente se incheie cu anunlarea
,,rrtricctului ce urmeazl a fi tratat in continuare: "Fiul lui
l)urnnezeu intrupat, Cel care a suferit (ninov0ev '2,17) a
tlcvcnit arhiereu compdtimitor qi credincios (itre1prov"' rairLro16g apXlepefq - 2,17), in stare fiind sd ajute celor
inccrcafi (toiq nerpa(opdvorq)"' O priml parte din
:iccfiunea ce urmeazd a fr tralatd (3,1-4,76) il prezintd pe
Iisr-rs, ca Arhiereu credincios fafa de Dumnezeu (3'l-6), iar
rrrmitoarea ll prezintd pe Iisus, ca Arhiereu compdtimitor in
laport cu oamenii (4,14-16; comp. 9i 5.1-10), dar nu aI unui
Arhiereu pur gi simplu, ci ca Arhiereu Mesianic, sau ca Mesia-
186 STELTAN TOFANA
Arhiereu; slujirea arhiereasc[ a Mdntuitorului, ca centrullucr[rii Sale m6ntuitoare, fiind cuprinsd in insdgi calitatea gi
numirea Sa de Hristos-Mesia.38e intre amdndoud pflrlile se
situeazd o lungd parenezd (3,7 -4,13 ), mai intdi ameninldtoare(3,7-19), apoi incurajatoare (4,1-11) gi care, de altfel, e un
midraq la Ps. 95.3e0
Potrivit predilecliei pentru chiasme, ceea ce constituie
un element caracteristic dialecticii sale, anun!0nd deja cele
doui calitdli ale Arhiereului: compitimitor gi credincios(2,17), autorul trateazb. mai intdi prima calitate, pe cea de
nror6q. Ideea e conceputd prin zugrdvirea imaginiiadministrdrii unei case, pe care Dumnezeu a construit-o (3,4),care constituie poporul lui Dumnezeu (3,6), c[ruia Moise i-afost slujitor (3,2-5) gi peste care domnegte Iisus Hristos (3,6).
[n timp ce primele doul capitole schileazi locul qi
rolul lui Iisus Hristos in Univers gi planul divin de m6.ntuire
a lumii, sectiunea 3,1-5,10 il situeazd pe [isus Hristos inraport cu istoria religioasl a lui Israel gi cu reprezentantul ei
38e YeziPr.Asis. V. Mihoc, Mdntuirea in Hristos (prin intreita Sa slujire caprofet, arhiereu Si impdrat), in rev "Mitropolia Ardealului", nr. l0-12, 1981, p.773.
'* C. Spi"q, L' Epitre au.x Hdbreur, 11, p. 62. Vezi gi L. Y aganay, Le plan del'Epitre aux Hibreur, in: "Memorial Laglange", Paris 1940, p 269-277. DeSiaceasta parte pareneticA, intr-o privinfd formali, e caracteizatdlafel ca gi 2, l-4, destilul de adresare marcat de pronumele personal [a persoana I plural "noi" - ttp.fg(3,6.14 19:4,1.3 I I). apare totuEi vis-a-vis de aceast4 indeosebi accentuat, pentruprima oard in Evrei. modul de adresarc al autorului cdtre cititori pnn persoana a douaplural upeiq(3,1 l2)pi,irracestcontext,pentruprimaoarlapare,lafel,oexplicitiexptimare eclesiologicd (3,6) Cf H.F. Weif3, Der Brief andie Hebrrier,p 237
PARTEA A DOUA
t'cl mai semnificativ, Moise,3er prezent6nd gi instituirea Sa
('crreasc6 in calitatea de Arhiereu, ca o expresie a voinlei
tlumnezeiegti (4, I 4-5, I 0).
Un prim subcapitol ce abordeazdrema anunlatl este
1,1-6. Specificul sdu ar consta in ceea ce se s-ar puteanumi
"dublu caracter".3e2
"Dublu caracter" poate fi infeles in sensul in care
indemnurile adresate cititorilor epistolei, a$a cum sunt
lbrmulate in 3,1 gi 3,6b apar in nemijlocit[ legdturd cu partea
hristologicE a subcapitolului printr-o referire precisa Iarnanifestarea 1ui Iisus ca "Apostolul gi Arhiereul mdrturisiriinoastre" (3,2-6a).
Cu aceasta, devine evident faptul cd indemnurile
adresate cititorilor nu rdmin numai la stadiul de apel gi
atenlionare de a se fructifica posibilitatea mAntuitoare ce li se
oferd adresanlilor, ci ele iau chipul revendicdrii cerinfei de a-;i
potrivi efectiv atitudinea lor in conformitate cu linuta lui Iisus
I{ristos de "Apostol gi Arhiereu al mlrturisirii" 9i a dobAndi,
de aici, bazd gi mf,surd propriilor lor atitudini Pi
comportamente. Astfel, partea hristologicd imbrS!igeaz6, in
acest context, gi un caracter parenetic. in acest sens, acest
t'' C. Spi"q, op cit., p 63. " Moise, fondateur de la thiocratie juive et du
royaume de Dieu sur terre, exercant, autirieuremenl i Aaron, les functionssacerdotales, dtait un "type" du Messie Leurs oeuwes et m&ne leurs vertus dtaient
atwlogues, et cetle ressemblance est soulignie" (3,1-21, cf- Apoc. l-5,3: trlv tir6ilvMo0odoq. xai toO ripviou).
t'J. Thur.n, Das Lobopfer der tlebrcier Studien zum At{bau und Anliegen
von llebr /J, Acta Academiae Aboensis. Scr A 47, Abo. 1971. p. 33 u ; comp. 9iB. Klappert, Die Eschatoktgie des Hebrcierbrie-fes, Theol Exjstenz Heute 156,
Miinchen. 1969.p.45.
187
188 STELIAN TOFANA
"dublu caracter" al subcapitolului amintit nu e simpld
int6mplare, ci semnaleazd, in spiritul autorului epistolei,
orientarea necesard a hristologiei qi sple parenezd, ca qi
legatura clard a acestor pf,rli cu cele doctrinar-hristolo[ice.3e3
1. Iisus Hristos - Arhiereu credincios
Caracterul hristologic al acestui subcapitol (3'l-6)iese in prim plan chiar din versetul l. Nuanla imperativd a
versetului, marcatd de verbul rutavo{oote (a indrepta
privirea) rezultd, precum aratd conjunclia introductivd 60ev
(pentru aceea, de aceea), ca o urmare fireascd, logic necesard
din expunerea hristologicd anterioari cu care subcapitolul 3,1 -
6 este legat printr-o serie de cuvinte cheie.3ea
Cititorii sunt indemnali a indrepta privirea cu toatiatenlia (rcarovod<o)t" lu Iisus, nu numai ca la Cel inilfat, ci
in prirnul rAnd la Acel "[isus" care, a$a cum e prezentat mai
re3 E. GreBer, Der Altebund im Netten. Exegetische Srudieru zur Israelfrage
im Neuen Testamen!, (\!'LINT 35), TilLbingen, 1985, p. 291 u., spune, in acest sens,
referitor la 3,1-6; " Einerseits bleibt die Christologie in 3,l-6 Thema und wirdweiter vertieft, andererseits will der Text als Gundlegung und l"orbereitung auf3,7- I 9 gelesen werden ."
rea Pe primul loc se poate numi ca un astfel de cuvdnt cheic (Stichwort)
adjectivul trrot6g,cNeprccir,eaz\,contextul din2,17.Comp lafel "cuvinte-cheie",
ca: c6e AQriq (?,11 17), &yro-c (2,1l: dyra(r5pevor), pdrolos (2,14: pe tdle rv),66Ec. (2,7 9) gi rrprrl Q,7) Y ezi A.Y anhoye, La structure littiraire de L'Epitre aux
Hebretx, p 87 u,
3e5 xo"arod, desemneazd o atenlie deosebitS, o observafie (F Ap 7,3 I -32; Iac.
1,23-24), dal rmplicd rnai ales gi o consideratie a spiritului; el presttpune un
rafionanrent plecand de la o perceppe iniliala (Rom. 4,19). Vezi C. Spicq, op ctl.p64
PARTEA A DOUA
inainte (2,1'1), S-a frcut "intru toate asemenea fralilor"rrrdtAndu-Se pe astfel pe Sine ca "milostiv gi credincios,
Arhiereu".re6 Din aceaste luare aminte expresd la Iisus
rrrmeazd cu necesitate strdduin[a "!inerii cu neclintire a
indrlznelii mdrturisirii" 9i a "laudei nddejdii", care iEi gdsesc
temeiul numai in El (3,6). Aceastd contemplare a lui Iisus
ccrutd de autor capltd in lumina accentuf,rii omenitalii Sale,
in contextul capitolului 2, Si o dimensiune soteriologicd:
Iisus, este chiar Arhiereul care "a isp[git pdcatele poporului"
(2,17) gi care, in acest sens, este in stare sd ajute "fralilor" inorice incercare (2, 1 8).3e7
in acest context autorui scoate in evidenld una din
intenfiile sale de baz[, qi anume, de a accentua o uniformitate
existenliald legatd de natura omeneascd intre "Fiul" qi "fiii"(fra!ii). Pornind de Ia aceastd uniformitate pe tlrflmul firiiomeneqti, accentuatd cu multd insistenf a in cap. 2, l0- 1 8, se
aduce in prim plan gi un calificativ cAqtigat de cititori, acela
de u6e.l.$oi riyror (fra[i sfin!i) 9i r,i.rioeoq 6noupavfou
prdrolor (pdrtagi chemdrii cereqti)"3es in acest sens apelativul
l% Cuvantul'It1oo0g care apare singur aici, ffua alt adaos, accentueazd' ca 9i in
2.g,ntaiindeaproapedecdtin2,ll-14.27,omenitateaFiului (['-Laub, Bekenntnis
und Au"^legung. p 90, special P. 93).
'n' lbid"^.3'E Numcl" de "fra1i" (cf. 3,12 10,19; 1 3,22), dat de catre predicatorii iudei
coregionalilor lor gi de cStre esenieni membrilor comunitali lor, este frecvent uzitat
in s6nul Bisencii primare (aproximativ de 30 de ori in F.Ap., de 130 de ori la Sf.
Pavel). A se vedea Hans Freiherr von Soden, art. aEeLQ6g, ri6elQ{,aDei"$6tr1e in ThwNT vol. 1,p. 144-146. Termenul desemneazd credinla cornund
in Hristos (filip. 1,14), unitatea dragostei fi'ate;ti (1 In. 2,9-10), apartenenla [a
Bisericd (l Cor 5,11). Cf. C' Spicq, op cit ,p- 64.
189
r90 STELIAN TOFANA
&6e i.Qoi &yrot (in relalie cu 2,10-18) este clar accentuat
hristologic: "Frali" sunt adresanlii epistolei nu numai in
Dumnezeu, Fiului, devenind p[rtaqi ai lui Hristos (2'14)'
p6rtagi chemdrii ceregti,3ee cu o stare privilegiatd in ordinea
m6ntuirii.''Pdrtdgia''laHristossearatdastfelcaunrodalsfinleniei cAgtigatd prin Patima m6ntuitoare a lui Iisus'
Atributul dnouprivro6 (ceresc), ce caracterizeazd'
chemarea cregtinilor adresanli, desemneazi in acest loc nu
numai starea de a fi ceva aflltor in cer, precum in8,5;9'23;
11,26 elc., ci insdgi calitatea chem[rii lor, precum 9i originea
9i lelul strldaniilor lor.
S-a amintit mai inainte de imperativul dat de autor
cititorilor sdi de a lua aminte, de a contempla la Iisus ca
"trimis". ca "apostol", prin care a vorbit Dumnezeu' S-a
revelat gi Care, ca gi Arhiereu, a ispSgit pdcatele "fralilor Sdi"'
Folosirea cuvantului "apostol", ca 9i calificativ atribuit lui
Iisus,puneinevidenlSunaspectnouinslujireaarhiereasc[aluilisusHristos,gi-anume,celaltransmiteriicuvantuluiluiDumnezeugialautoriteliiSaleinlume.Calificativulanriotol.oq dat lui lisus Hristos, 9i care apare in text in mod
cu totul exceplional' preg[te;te comparalia cu Moise care 9i
el a fost trimis, numai ci el nu a venit din "cer" 9i a c6rui
3'Comp E. GriiBer, Der Alte Bund im Neuen , p 293o* C. Spi.q, op cit.,p.65; A. Vanhoye. Prdres anciens' p' 118 5i 128
PARTEA A DOUA
origine este pdm6nteasc[ 9i nu cereasci ca 9i a Fiului'( lalificativul desemneaz[in acelaqi timp qi faptul ce "trimisul"
llicut Om - lisus Hristos - vine de la Dumnezeu (rind toO
0co0), deci are o trimitere specialf,, complementul trlq
r'r;-tol.oy (crq np,irv (al mdrturisirii noastre) determinAnd
otriectul acestei misiuni: transmiterea apelului divin
r:regtinilor privitor la credinld 9i mdntuire. Comparalia cu
Moise aduce insl in prim plan 9i tema autoritdlii cuvdntului'
Moise care in Vechiul Testament e mediatorul cel mai
prestigios al cuvdntului lui Dumnezeu, 9i care a primit insagi
l.egea, are autoritatea cea mai inalt6. Dar autoritatea lui Iisus
Ilristos, ca Apostol gi Arhiereu, este infinit mai mare intrucdt
Ul nu vestegte un cuvAnt primit prin revelafie, ci ins69i
lJvanghelia Sa. Hristos este, a$a cum se va afirma mai departe,
Cel care "vorbeqte din cer" (12,25); Cel care, devenit obiect
al credinlei, relevd vocalia creqtind cereascd (3,1) 9i ne
cheamd a intra in "odihna lui Dumnezeu" (3,'l-4,1 l)'noo
in ceea ce priveqte demnitatea de Arhiereu, asupra
cdreia se insist6, este marcatd, aqa cum s-a ardtat, prin doud
calificative care exprimd,pe de o parte, relafia cu oamenii,
cdrora intru toate le-a devenit asemenea (2,17) - qi anume
calitatea de a fi "milostiv", reahza-td prin ins69i jertfa Sa, iar
pe de alta parte, gi calitatea de a f-r "credincios", sau demn de
crezare gi care expriml atAt relalia Sa cu Dumnezeu, in
calitate de trimis, cit qi cu cei cu al cdror destin, ca om' este
solidar.
191
r92 STELIAN TOFAN4
Calitatea M6ntuitorului Hristos de Arhiereu
"credincios" e subliniatd incepAnd cu versetele l-2 ale
capitolului 3: "... indreptali privirea voastrd la trimisul Si
Arhiereul mdrturisirii noastreaot la Iisus Hri'stos' care
credincios a fost Celui ce L-a rdnduit' precum Moise in
toatd casa lui".Ca Arhiereu, Iisus este "credincios" cu referire la
existenla Sa pdmdnteasci, ca expresie a unicului mijloc de
indeplinire a planului de mAntuire a lui DumnezeucLt lumea 9i
la solidaritatea sa de destin cu "fralii Sdi" prin ispitire' patimi
qi moarte (2,g.14.18; 5,7 u.), care s-au dovedit cale siguri
spre slava Sa, ardtdndu-se in acelaqi timp un ajutor 9i garant
sigur al mdntuirii lor.no'
Pentru a sublinia argumentativ necondifionata
credinciogie a lui Iisus Hristos ca Arhiereu 9i valoarea
cregtini, special P- 231-2)4.
PARTEA A DOUA
acesteia, autorul recurge ia o comparalie "Hristos - Moise",
astfel ci versetele 3,2-6 trebuie inlelese ca o aprofundare a
expresiei "credincios Arhiereu" (nrcr6q &plrepe riq) din
2,17. Degi versetele scot in evidenfI o superioritate in ceea ce
privegte calitatea de nrot6g a lui Iisus Hristos in raport cu
Moise, scopul argumentdrii nu e polemic, sau apologetic, ci
exc lus iv soteriologic-pareneti c. a03
Moise este luat ca exemplu de credincioqie intruc6taceasta i-a fost atestatd direct de citre Dumnezeu (Num.
72,7). El nu servegte decAt ca mdrturie pentru ceea ce vrea sd
se spun6: "Moise afost credincio,s in toatd casa Domnului ca
o slugd, spre mdrturia celor ce erau sd fie descoperite tn
viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa.-."
(3,5-6a).Agadar, superioritatea lui Hristos in comparalie cu
Moise rezultl din:l. insugirea de Creator a lui Iisus Hristos in calitate
de Dumnezeu (3,3)2. calitatea Sa de Fiu gi nu de simplu slujitor in "casa
lui Durnnezeu" (3,5).aoa
Intenlia expresl a autorului este de a evidenlia din
nou, prin aceastd antitezd, Hristos-Moise, superioritatea luiIisus Hristos ca Arhiereu, exploatAndu-se, alSturi de criteriulfidelitdlii, "metafora casei", subliniindu-se, in acelaqi timp, 9i
nivelul raportului dintre Hristos-Arhiereu qi Dumnezeu,
precum gi fundamentul autoritalii Sale sacerdoiale-aos
ao3 F. Laub, op.cit.,p.90.aB A. Vanhoye, La structure lirtdraire . p 89
{5 A. Vanhoye, Pr&res anciens. . p. I 19 Lr.; C. Spicq, L'Epitre atu Hibreat.
II, p. 66 u
193
794 STELLAN T'OFANA
Credincioqia lui Iisus Hristos ca Arhiereu exprimd tot
sensul verbului rcutavorioate (3,1), sens care pentru cititori
constd in faptul cd Iisus, in ciuda ispitirii 9i patimilor Sale' a
lumii.ao6Credincioqia Sa manifestatd fali de Dumnezeu devine
gi baza increderii in mijlocirea Sa prezentd, ca Arhiereu
vegnic, pe ldngd Dumnezeu, pentru "ai S6i"' precum 9i
certitudineadesiv6rgiriicregtinilorprininsugireaefectelor
Caom, Iisus a fost "credincios" 9i a manifestat aceastd
"credincioqie" fala de Dumnezeu ca 9i Moise' insd "plusul" pe
care Iisus tl are fald de Moise nu constd in "credincioqie"' ci
in "slav6" : "Pentru cd Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai
multd mdrire decat Moise" '" (3,3a)'408
*u E. G.afi"t, op cit., P. 164-
0? Cuvintele t<i norrjoavrr, out6v (Celui ce L-a rinduit (intr-o stare) pe El)
nu exprim6 decdt simplu situalia de " luzie la alte
evenimente, ca na$tere4 etc' Termenu a fi pus"' "a
rAndui intr-o stare", "a desemnapentru o isus Flristos'
irin i, in p".ro*a Sa divino-umnn4 de misiunea Sa
in calitate de trimis, de reprezentant al omenirii (cf. c. spicq, op cit, p - 66)
ffi in acest paralelism Moise-Hristos nu este vorba de o antitezd Moise-Llristos
in sens paulinic sau ioaneic ai nici de o colnparalre tipologic-antiteticz a.doui
informatii istolice. sau intre doud person rlitati istorice' ci e vorb4 pur 9i sinrplu' de
PARTEA A DOUA
Versetele urmdtoare 3,3-5 formeazd' lrecerea de la
irrterpretarea genuine a cuvintelor din Num' 12,7 folosite de
autor, la interpretarea hristologic6 a celor spuse in 3'6" " Iar
l{risto.s a /bst credincios ca Fiu peste casa Sa' ^$i casa Lui
.\untem noi, numai dacd Sinem pand la sfdrSit, cu neclintire'
intlrdzneala mdrturisirii Si lauda nddejdii noastre" ' Ceea ce
vrea autorul sd dovedeascd acurn este pozilia lui Iisus in casa
lui Dumnezeu care este superioard celei lui Moise, intrucit
lisus Hristos il dep6;e;te in slavd intr-un mod incomparabil'
Referirea autorului la Moise, in comparalie cu Iisus Hristos'
nu se face avAndu-se in vedere rolul pe care l-a avut Moise la
primirea gi darea Legii, ci mai degrabd, calitatea sa de
conducdtor al poporului evreu prin pustie dupd ieqirea din
robia egipteand, cAnd activitatea lui Moise a fost marcatd qi de
indoieli,faptcarel-agilipsitdeatingerealelului:intrareainpdmAntul fagdduinlei.a0e Unul este credincios ca slujitor in
casa lui Dumnezeu, celdlalt ca Fiu peste casa Domnului'
Moise nu este decdt un slujitor pus spre mdrturie a ceea ce
avea sd se vesteascd (eiq paptriprov ttiv.Iol.rlOloopdvrov). Aceasta inseamni cd Moise a vestit deja
,Cescoperirea viitoare, care s-a fEcut o datd pentru totdeauna'
r95
oon O. Hofirs, Katapausis' Die l'orstellun<;vom endzeilli'chen Ruheort im
He brc)er brief, WIINT I l, Ttibingen 1970. p 722
l(r STEL|AN TOFANA
avAnd caracter nedepdgibil in Fiul (1,2). in acest sens, Moisel--a gi vestit deja pe Hristos gi gi-a insugit "ocara" Sa
(l t,26).41o
Pentru ilustrarea acestei idei autorul recurge la o aga-
zisd parabol6: Iisus a primit mai mare m[rire decAt Moise,pentru cd cel ce zideqte casa (ziditorul), are mai mare cinste
decdt casa insdgi: "Pentru cd Acesta S-a invrednicit de mairnultd mdrire decdt Moise, dupd cum are mai multd cinstedecdt casq cel ce a clddit-o" (3,3). in continuare princuvintele: "Cdci orice casd e ziditd de cdtre cineva, iarziditorul a toate e Dumnezeu" (3,4) se precizeazi, clar sensul
acestui mod parabolic de a se vorbi, ardtdnd cd Creatorul gi
Ziditorul a toate este Dumnezet).4lt Or, in lumina intreguluiefort de a se dovedi gi ilustra in primele doud capitole c[ Fiuleste Dumnezeu adev5.rat gi, in aceastA calitate, creator a toate(1,2), sensul modului indirect de a vorbi al autorului in 3,4 nu
e decdt un nou argument ce subliniazd acelagi adevlr:dumnezeirea Fiului.ar2 Agadar, faptul cd Iisus S-a invrednicitde o cinste mai mare decdt Moise este logic argumentat:
Dumnezeu are mai mare cinste, decdt intregul univers creat de
El.
410 Expresia paulin[ despre Evanghelia lui Dumnezeu care a fost vestita maiinainte prin profelii Sai, in Sfintele Scripturi (Rom 1,2), are aici in text o paralelSevident5. Pentru sensul textului din Rom 1,2 a se vedeaWilckens, Ekk VI, l, p.63.
o" Autorul foloseqte aici metoda tbrmei argumentului comparativ prin aralogie(vezi arninunte H.W. Attridge, The Epistle to the Hebrews- Commentarv on theEpistle to the Hebrews (Hermeneia). Philadelphia 1989. p. I l0
o'' C, spicq. op cit ,p 68
PARTEA A DOUA
Scopul acestui dificil argument este, fdrl indoiald,
pretucrarea, totuqi, a unei diferenle in ceea ce privegte modul
de a fi "credincios" (ntot6q): Moise nu e ziditor al casei
Domnului, ci simplu slujitor in ea. lar daca totuqi Moise ca
slLrjitor in casa Domnului a dovedit o mare credinciogie, cu c6t
mai mult atunci Iisus care este Fiu peste casa lui Dumnezeu?
(comp. 10,21).413
Comparalia dintre Iisus 9i Moise privegte, deci, rolul
jucat de cei doi in raport cu unica iconomie religioasd, care
cuprincle at6t iudaismul, cat qi cregtinismul 9i in care Iisus
Hristos, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, este fondatorul
adevdrat, at6t al vechii, cit 9i al noii Alianle (11,26), in timp
ce Moise, cu toate c6 merit[ pe deplin titlul de fondator al
Alianlei religioase a israeliliior Vechiului LegdmAnt, nu
posedd acest titlu, decAt ca titlu subordonat, fdcand parte el
insugi din aceastd iconomie a cirei origine igi are r6ddcina la
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, intruparea 9i Moartea lui Iisus
Hristos igi intind efectul mantuitor de la Adam p6nd la ultimul
om, pdnd la ultima zi a timpului istoric de dupd intrupare'n'a
Ceea ce-i important acum este schimbarea de
exprimare in 3,6 - trecdndu-se de la una cu sens pur
hristologic la alta cu sens eclesiologic: Iisus Hristos a fost
credincios ca Fiu pesle casa Sa, iar casa Lui suntem noi"''
adicd "fra,tii" Sei, cregtinii, cei ce sunt "pdrtaqi chemdrii
cere$ti" (3, I ). Ideea se gdsegte intr-o continuitate exegetic6:
in locul poporului lui Israel, ca 9i "casa Domnului", (Numeri
t't E. Grii0e., op.cil ,p. 161
o'o C. Spi"q, op.cit., p. 67
t97
STELIAN TOFANA
lz,J), trece acum noul Israel, cre$tinii, ca "noua casd a
Domnului".Caracterul hristologic al acestei eclesiologii devine
insd evident din context. "Casa Domnului "de care este vorba
in text este casa peste care domnegte Iisus I-Iristos ca
Fiuals,astfel ci membril acestei "case" sunt in acelagi timp
"plrtagi lui Hristos"(3,14)4t6,iar pdrtdqia la Iisus Hristos Sf.
Ap. Pavel o explicd eclesiologic in imaginea Bisericii ca gi
Trup a lui Iisus, cregtinii fiind mddulare ale acestui Trup
(Efes.1,23; 3,6;5,30). Aceasta idee corespunde insd
inten!iilor parenetice ale autorului, care sunt urmdrite inintregul context 3,1-4,1 3,numai in mdsura in care aceasti
indicativd asigurare "noi suntem" sti sub indeplinirea unei
condirii:" Si casa lui Lui suntem noi, numai dacd linem pdnd
la sfdrSit, cu neclintire, tndrdzneala mdrlurisirii Si lauda
nddejdii noastre". (3,6) Cu alte cuvinte, acum este reliefat
o's Gramatical oJ din 3,6 poate fi referit atdt la Dumnezeu (cutoi),cdt gi la Iisus
Hristos. in nici un caz insa nu poate fi vorba de oixoq lprotou ca de o a doua casd
alanri de cea a lui Dumnezeu (oirog 0e o0)."Casa Lui" (a lui Iisus Hristos) poate
fi numai o specificare a uneia qi aceleeaSi case a lui Dumnezeu in misura in care noi,
ca qi cregtini, apar,tinem Iui Iisus Hristos, care este Domn peste oirog 0eo0 (E.GrERer, opcit.,p. 168). Unii exegeli ca gi G. Bornkam, Das Bekenntnis imHebrcierbrief, in Studien zu Antike und Llrchristentum, Ges. Aufsiitze ,II,Beitr.Z.Ev Theol. 28, Miinchen 1970, p. 191, considerd oixoq 0eo0 sau oixo6 lpwr6gnumai in sens eshatologic; " Haus Gottes" ist die eshatologische Gemeinschaftjener "Gemeinde der Erstgeborenen" von 12,23, die im llimmel eingeschrieben
ist, weil sie aufgrund gleiclrcn Ursprungs (2, I I u ), gleichen irdischen Geschick(2,14 u ) und gleichen Zieles (2,10) zur Genossenschaft von Sohn. und Sohnenzusammengeschlossen lsl So lsf dann auch keineswegs zufallig daJJ dem o oi,t
oir6q dopev nSteqvon 3,6, das pdtolor io0 Xprotou yel6vope v von 3,14entspricht"
''6 E. GrfrBer, op cit , p 168
PARTEA A DOUA
ocea ce noi am dobindit deja prin Iisus Hristos o datd pentrLr
lotdeauna: statea cre$tin6 de participare la efectul lucrdrii
arhieregti, gi care, a$a cum se indica, nu este una pasivS' ci
una activA, dinamic6, manifestata intr-o permanentd dovedire
a relaliei de fidelitate fald de cel ce e stepanul "casei".a17
AsfellisusHristos,CelceinintreagaSaactivitateafostintrutoate credincios Celui ce L-a trimis,apare acum in fala
cititorilor ca un Exemplu de urmat, ca o mdsurA de
credincioqie a intregului comportament creqtin fa!6 de
Dumnezeu.Prin urmare, acest comportament 9i atitudine cerutd de
autor cregtinilor in propozilia condilional6 din 3'6b' amintitd
mai sus, stf, sub un puternic indiciu hristologic-soteriologic
strdns unit cu consecinlele ce de curg din acest imperativ' fapt
ce se vede clar din 3,14, care intr-un fel interpreteazf,
cuvintele din versetul 3,6'
Astfel "p6rt69ia la Iisus Hristos" se menline numai
plstr6nd cu tdrie inceputul "st6rii in El"' stare ce se
caracterizeaziiprinf inerea cu tirie a "indr5znelii m[rturisirii"
(napprlo(o) 9i "lauda nidejdii" (xariplpa rflq il'nf6oq)ar8:
199198
ut' H.F. W eiL, op.cit., P- 250'
200 STELIAN TOFANA
mdrturisirea in dumnezeirea Sa qi nddejdea de-a fi impreunb
cu El (4,16) qi-a dobAndi ajutor in ispite (2,18), intr-un
cuv6nt, intdrirea increderii in El prezente 9i viitoare.ate
2. Iisus Hristos - Arhiereu comp5timitor
FdcAnd o privire de ansamblu asupra analizei pericopei
3,1-6, care scoate in evidenld ca insuqire - "credinciogia" lui
Iisus Hristos ca qi Arhiereu, s-ar putea concluziona
urmitoarele: Chemarea cereascd a cre$tinilor adresanli iiobligd atdtla o hdelitate fald de "Apostolul" 9i "Arhiereul
mdrturisirii" 1or, Iisus Hristos, care 9i El a fost credincios, la
rAndul Sau, Celui ce L-a trimis, cAt qi la pdstrarea increderii
gi speranlei in El, pentru a putea r5m6ne pAnd la sfArgit "Casa
Domnului" (3,6) in "Casa Domnului".Prima consecinfi deci a chemdrii cereqti a cregtinilor
(3,1a), care constituie de altfel, tema capitolului urmltor,
caracterizat parenetic (3,J -4,1 3 )a2o este aceea cd ei formeazd
"Casa Domnului" (3,6b). Realizarea acestei stdri depinde insd,
pornind de la "argumentum a tempore", de o condilie, care
lar in ceea ce privegte sensul expresiei xarilqpa trlq il,ni6oq, vezi E. Griillerop.cit.,p l7; O. Michel, Der Brief an die -. ,p.179.
o'' F.J. Schierse, L'erhei/3ung und Heilsvollendung. Zur theologischen
Grundfrage des llebrcierhriefes, p.I66 u.: J.W' Thompson, The Beginings ofChrisrian Philosophy. The Epistle to the Hebrews- (CBQ.Sl3). Washington 1982.
p 124a20 K. Nissilii, Das Hohepriestermotiv im Hebrtjerbri"f.p 57.
PARTEA A DOUA
pusd mai int6i sub egida lui "tempus generale" 1: 1p5voe)n"ar fi urmetoarea: ". dacd linem pdnd la sforSit, cu
neclintire, indrdzneala mdrturisirii Si lauda (mdndria)
nddejdii..." (3,6bc). Aceastd condilie devine insd completat[consecutiv (brri - 3,7)0" prin indemnul in "tempus speciale'l(: ratp5q)a23'. rttrrl (oripepov) dacd veli auzi glasul Lui, nu
tnvdrtoSali inimile voastre, ca la rdzvrdtire ..." (3,7b-83 :Ps.9 5,7c-8a).424
A doua consecinld a ceregtii chemdri a adresanlilor
este cd ei au devenit"pdrtasi ai lui Hristos" (3,14). Acestei
realitdli afirmate ii urmeazl la fel o condilie, ce merge paralel
cu cea din 3,6bc gi anume: "cdci ne-arnfdcut pdrtaqi ai luiHristos (pdtolor y&p toO lprotoO yel6vcpev), numai
dacd vom pdstra temeinic, pdnd la urmd, (pdXpt til,oug),inceputul stdrii noastre in El" (3,14), condilie ce devine clar
pusl in lumind in 3,15-19 prin "exemplu contrarium", adicd
prin exemplul neascultarii qi rl,zvrdtirii pdrinfilor in pustie,
explicdndu-se in acest sens Ps- 95,7 u.a2s
Privitd in confinutul ei, aceastl chemare dumnezeiascd
a2l Amdnunte in privinqa acestui mod retoric de argumentare vezi H. Lansberg,
Elemente der literarischen Rhetoric -Eine Einfiihrung fiir Studierende der
classischen, romanischen, englischenund deulschen Philologie, Mtinchen, 1971,
p. 385u.422 in privin(a locului pi funcliei lui Otti a se vedea F. Schriiger, Der Verfasser
des Hebrrierbriefes als Schriftauslegea p. 104.
a23 H. Lansberg, op cit., p 388.a2a in privinla modului de citare gi analiza a Psalmului 95 in Evrei 3.7 u-'teziF,
Schriieger, opcit,p. 101 u.pi S.Kistemaker,TlrcPsalmCitationsintheEpistleto the Hebrews, Amsterdam, 1961, p 107 Lt.
425 Amanunte vezi F. Schriiget, op cil, p. 105
20t
,r( ).t STELIAN TOFANA
cstc o tEgdduinl6 (6nay y e)riu) gi anume, promisiunea intrlriiin odihna lui Dumnezeu (rat&.nuvatq).426 Dar chemarea
cereascd gi realizarea ei, provoacl o tensiune insb, ce se face
simlitd in special la nivelul intensit5lii de trlire a relaliei
dintre !el, scop gi efortul de atingere al lui.
Tocmai aceastd tensiune dintre chemarea cereasc6 Pi
peregrinarea piminteascd a "poporului lui Dumnezeu" indrumul spre atingerea obiectivului ei, - "Odihna luiDumnezeu" - formeazd baza conlinutului hristologic al
pericopei ce urmeazd a ft analizatd, (4,14-16),427 in care
autorul puncteazd o alt[ calitate a lui Hristos ca Arhiereu, qi-
anume aceea de a fi compdtimitor, tn stare sd sufere, cu
"frafii sdi", sa pdtimeascd impreund cu ei.azt Scopul
426 in privinla conlinutului noliunii rctdnauorg vezi amtulunte: O. Hofius,
Katapausis.., Tilbingen, 1970 J. Frankowski, Requies, bonum promissumpopuli
Dei in VT et in Judaismo (Hebr.3,7-4,11), VD 43, 124-149;,225 u' 9i E.
Kiisemann, Das wandernde Glottenolk, p 40 u.; C.Spicq, L'Epitre aux llebreux,II, Excurs ll, "Le Repos de Dieu et des chritiens'i p. 95-104'
ar Conlinutul pericopei 4,14-16 este str6ns legat de confinutul contextului 3,1-
4,13. Statura marelui Arhiereu face referiri la Moise gi Josua (lisus ca al ll-leaJosua) care n-au putut conduce poporul la odihna deplini (3,16; 4,8). Iisus,
dimpotrivd, a stabatut cerurile. Combinagia aga-ziselor motive "Arhiereu"-"Fiu" qi
apelul la{inerea "mirnrisirii" (opoi"o1(o) gaseste corespondenta in 3,l'6. Ispitirea
5i p[timirea Arhieteului Hristos (4,15) std in sh6nsd leg[tur6 cu 2,18. Necesitatea
de-a primi mila pi har (4, l6bc) rezultd at6t din imaginea sumbr[ a peregrinarii prin
pustie (3,16 u.), cdt qi din imaginea cuvdntului lui Dumnezeq ca gi putere dep.lin5.
prezentat cajudecitor aJ inimilor oan:enilor (4,12 u). (Vezi IC Nissilii, op.cit,p.60-6 l) in privinla categorisirii analogiilor intre 4, 14 u. $i 3. I u. precum pi 2.17 -18 vezigi G, Friedrich, Beobachtungen zw messianischen Hohepriestererwartung in den
Synoptikern, in ZThK 53, 1956, p.26-5-311; W. Schenk, Die Partinese Hebr.
1 3, l6 im kontext des llehrtierbriefes, in STL 39, 1985, p. 244 u028 A, Vanhoye, La structure litterarie, p 39,104; Ders Bib.55 (197a). p. 356
u ; J. Swetnam, Form antl Content in llebrews l-6 in Bib 53 (1972), p, 368-385;
F. Laub, Bekenntnis itnd .4uslegttrtg, p. 106; J. Thuren, Das Lobopfer der
PARTEA A DOUA 203
orientdrii con[inutului hristologic al pericopei respective fiind
rrringAierea qi imbErbdtarea adresanlilor in starea de
incertitudine pi nesigurant, ?n noua credinla imbrdligatd in
care gi ei pluteau.a2e
in ceea ce prive$te structura pericopei axatd total pe
tcma hristologiei arhiere$ti, se poate observa cd ea se imparte
in doui afirmafii legate de temd, care, apoi' fiecare, la rdndul
ci, e legatd de un cuvdnt de indemnare ce se prezintd ca o
concluzie fireasc[ la cele afirmate-A. prima afirmalie
" Drept oceea, avdnd Arhiereu mare, care a strdbdtut
cerurile, pe lisus, Fiul lui Dumnezeu" '" (4,14a)
a). primul indemn.. sd linem cu tdrie mdrturisirea" (4,14b)
B. a doua afirmatie"Cd nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi cu noi in,slabiciunile noastre, ci ispitit tntru toate dupd asemdnareo
nctastrd, aford de Pdcat" (4,15)
b). al doilea indemn",sd ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului":
(4,16) - scopul:l. ca sE ludm mili2. sI aflim har, spre ajutor, la vreme potrivitS'a3o
in privinla rolului pericopei, deja menlionare (4,14-
l6), in cadrul intregii hristologii a epistolei, se poate remarca
clar nu numai funcfia ei de legbturd cu cele anterioare, ci 9i
Hebrcier Sndien zum Aufbau und Anliegen von Hebrrier l3 (4"4"q6.H *r, l),Abo. 1973, p 4l-45 u.
"'H.F. weil, Der Brief an die Hebrder ' p 291
o3o Y czt K. Nissilii, oP cit, P- 55-56
204 STELIAN TOT-ANi
aceea de a avea un profund caracter de sintezd a celor dejamenlionate, indeplinind astfel gi rolul de trecere spre cele ceurmeazS,a3r gi anume spre dezvoltarea in amdnunt ahristologiei arhieregti in 5,1-10, dar in special in 7,1_10,1g.
Baza hristologicd a incercdrii autorului de_a intlricredinla destinatarilor prin dezvoltarea slujirii arhieregti a luiIisus Hristos gi a efectelor ei este dat6 in aceastd pericopd, inaflrrmafia de la inceput "Drept aceea. svilnd Arhiere, mare,care a strdbdtut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sdlinem cu ldrie mdrturisireo,, (4,14) gi care exprimi posesiafundamental5 a cregtinilor, gi anume, un "Arhiereu mare,,Qtdyae ripXre peiq).
in contextul celor afirmate mai inainte in cap.3 gi 4,acestui 6Xov"reg (av6nd) din 4,14 ii corespunde obiectivcaracteristica cregtinilor de-a fi "pdrtagi chemErii ceregti',(3,1), respectiv de-a fi "pdrtagi ai lui Hristos" (3,14) ca"Arhiereu mare". Dar cregtinii posedd un "Arhiereu mare,'numai in mrsura in care ei s-au facut pdrtagi acestuia prinbotez, dAnd astfel curs prin comportamentul lor in credinfa piin mdrturisirea confinutului ei, chem[rii lor cerepti.a32
Verbul dlovreq (avAnd) folosit de autor in textinclude in sine mereu ideea "pdrtigiei" la ceea ce ,,Arhiereulcel mare", lisus Hristos a realizat inainte de toate ca gi
PARTEA A DOUA
Pricinuitor, lncepator (2,10) 9i Realizator (5,9) al unui bun
eshatologic netrecdtor: mdntuirea veqnicd 9i definitiv6' Ceea
ce e important de la inceput in incercarea de a se pune in fala
adresanlilor imaginea obiectului credinlei lor - pe Iisus
llristos, ca Arhiereu - este apelativul "mare" (pdycq), ce
insoleste cuvAntul AP26rePeir6.
Privit in ansamblul expunerii hristologice, p6n6 inacest punct, apelativul prdya6, ce apare pentru prima oard
acum, se va inscrie in suita incercdrilor autorului de a scoate
in eviden!6 superioritatea lui Iisus ca Arhiereu, in comparalie
cu arhiereii Vechiului Legdmint (comp. cu cap.9).433
Caracterul transcendent al "mdrimii" 9i superioritd!ii
lui Iisus ca Arhiereu este pus in prim plan acum prin
accentuarea a doud lucruri: cI El a strlbdtut cerurile,a3a deci
nu e un Arhiereu circumscris categoriilor puterilor imanente,
limitate, omenegti 9i cI este Fiul lui Dumnezeu (4,14)' Cu
alte cuvinte. superioritatea Sa reiese din calitatea de
Dumnezeu adevirat pe care o deline, de aici indemnul de a line
cu terie mdrturisirea (rcpatrirpev rr16 6po'l'oyfaq), pri-
mindu-gi deplina sa insemndtate'a3s
205
mmcrmann, Das ng, p. 169: Der Abschnittauc'h einen ilber ,'Er will die bisherigendes Verfasser,s Jo zu dem Folgen"den
432 H.F. .Wei},
Der Brief an die Hebrcier,p 292-293:,,Es ist ein,,Haben,,gleichsam im ch; tm Modus des"Ergreifens" de kenrttnis...,,. in ,."riscns. acest "noi'rlpeiq eclesial.
poate fi in[eles ca un
a" H. Zimmermann, Das Bekenntnis der Hoffnung, p' 769'
Hebraerbriefes lhre Verankerung in der Situation des llerfassers und seiner
Zeser, WTINT 41, f i.ibingen, 1987,p-39,56.o,t O intr.bar" care a smuts exegezei moderne diferite rdspunsuri a fost: Ce
trebuie inleles prin expresia 6po ),o1iain 4,142 in domeniul celor mai noi cercetari
exegetice expresia "opol.oyfo" a czlpdtat urmdtoarele rdspunsuri: o mdrturisire
206 STELIAN TOFANA
lmportant de observat aici e faptul, gi nu f6r6 intenfie,ce de la expresii prin care s-a subliniat superioritatea gi
grandoarea lui Iisus ca Arhiereu, exploatAndu-se calitatea Sa
de Dumnezeu adevdrat se revine direct asupra aspectuluichenotic al Arhieriei lui Iisus, la omenitatea Sa, evidenfiindu-se capacitatea Lui de a suferi impreund cu "fralii Sdi", de aimpirtaqi ispitele, suferinlele gi incercdrile ior, cu alte cuvinteaccentu6ndu-se, insugirea Sa de compdtimitor cu fralii Sdi:"Cdci nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi tmpreund cunoi in sldbiciunile noastre, ci ispitit tntru toate asemeneanoud, afard de pdcat" (Xrrpiq apapr(aq - 4,15).
Prezenfa acum in text a unei carcteristici a persoaneiumane a Arhiereului Iisus Hristos - cea a lipsei de p5cat - nue intAmpldtoare. Cu ea autorul creeazd. incd un element debazd.a condiliei eficacitalii depline a slujirii arhieregti a lui IisusHristos pe care o va evoca complet in partea cheie ahristologiei epistolei, cap. 8-10, 18. Lipsa de pdcat aMdntuitorului Hristos nu trebuie inteleasd ca o stare
culticd, care cheamd poporul lui Dumnezeu la urmarea lui }lristos (H. Kjisemann.op.cit, p. 110); oformuld liturgicd sub forma unei mdrturisiri, carc confineadiferite insugiri akibuite lui }lristos pi care sub o formd imnicd se rostea in cadrulserviciului divin (S. Nomoto, Die Hohepriester - Typopogie im Hebrrierbrief lhretraditionsgeschichtliche Herkunft und ihr religiongeschichtlicher Hintergrund.Theol Diss , Hamburg, 1955, p. 44); "o mdrturisire scurtd de la Botez,,prin carecel botezat il mdnurisea pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu (G. Bornkamm, DasBekenntnis im Hebrtierbrief,TltBl 21, 1942. p. 58; O. Kuss, Der Brief an dieHebrcier, ad loc; o " expresie a omogenitdtii credinlei cregtinilor in antitezd cucArtirea pi razvratirca Pdrin!ilor in pustie" (K. Nissilii, op cit.. p. 70), ca s6 citimastfel numai cateva Pdrereanoastrd. in lurninaintregului context al capitolelor l-4,este cA prin dpol.oyia nu trebuie sd infelegern nimic altceva decdt obiectulcredinlei primilor cregtini (intre acegtia numdrAndu-se gi destinatarii) gi anumemdrlurisirea lui lisus Hristos ca;i Fiu al lui Dumnezeu intrupat, care a adusmdntuirea tuturor prin patima Sa
PARTEA A DOUA
rezultantd dintr-o constrangere venite din partea naturii Sale
dumnezeiegti, ci aceasta constd in insdgi acliunea 9i fapteleSale, in ascultarea Sa deplind fa\dde Tatdl ca un rezultat al
armoniei perfecte dintre firea dumnezeiascd 9i cea omeneasca
in virtutea unirii ipostatice in persoana Fiului lui Dumnezeu
intrupat (Rom. 5,19; Filip. 7,8).Exact pe aceastd linie ainlelegerii "lipsei de pdcat" a lui Iisus, se inscrie 9i exprimareadin Evrei 4,15 in care biruirea ispitei 9i a incercdrilor prinascultarea desdvArgitS de Tatdl in ducerea la deslv6rgire a
slujirii Sale arhieregti devine un bun soteriologic in care
adresanlii epistolei pot g6si un punct de sprijin in ispitele 9iincercdrile lor.a'6 Expresia Xopi6 upapt(ug (inafard de
pdcat) este agadar de o insemndtate deosebita in exprimareaumanit6tii lui Iisus Hristos, cabazlL a arhieriei Sale, dar a uneiumanitdli in deplin acord cu firea Sa dumnezeiascd in lucrarea
unicE mAntuitoare a Arhiereului Iisus Hristos.Pentru a putea inlelege toatd profunzimea
semnificaliei expresiei 1<opiq d.papriuq, ea trebuie cititdintotdeauna in contextul inceputului versetului in care se afla:"Cd nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi cu noi lnsldbiciunile noastre, ci, Unul ispitit tntru toote dupdasemdnarea noctstd, in afard de pdcat" (4,15). Cu siguranfd,
autorul nu are in vedere aici numai ispitirea Mdntuitoruluirelatatd de sinoptici (Mt.4,l-l l; Mc. 1,72:.Lc.4,l-13). unde
este vorba de o ispitd specific mesianicla3T cdreia numai lisus
singur ii putea fi supus, CAnd autorul epistolei afrmd' cd "a
aft in legatura cu aceasta idee a "lipsei de pacat" a lui Iisus. E. Riggenbach, Oer
Rrief an die Hebrcier. KNT 14, Leipzig, 1922, p. l2l, face o rcmarcd important6,
ardtind c6 interesul autorului in Evrei fald de istoricrtatea Iui Iisus, pus6 in legiturS
cu lipsa sa de pacat, constituie principala diferenld alaturi de exprimanle paralele ale
lui Filon in legf,turd cu Logosul, Acesta poate constitui un argument impotriva
concepfiei unei putemice influenle filoniene asupra continutului epistolei gi care e
reprezentat de C. Spicq, RB 56. 1949, p- 20,
t3'Cf. o. Cullmann, Christologie du .p.84.
20'7
PARTEA A DOUA 209208 STELLAN TOFANA
fost ispitit tntru toate cele dupd asemdnarea noastrd"(nene rpdop€vov rqt& ra0' dpordrrlta - 4,15), nu are invedere prin folosirea verbului "nenerpd.op€vov" : ispitit,exclusiv ispitirea amintite, nici pasajele din evanghelii in careIisus apare "ispitit" in dezbateri doctrinare (cf. Mc. 8,33;12,15; In. 8,1 u.), ci ispitirea generald, datoratd sldbiciuniiumane gi careia toli ii suntem supuqi prin firea umand din noi.Expresia "dupd asemdnarea noastrd" nu apare in text una purformal5, ci incdrcati aqadar, de un sens profund hristologic.
Aceastd declaralie a epistolei cdtre Evrei, gi caredepSgegte toate mdrturiile sinopticilor referitoare 1a
omenitatea lui iisus, este poate afirmalia cea mai incdrcatl desens dintre toate cele ale Noului Testament care vorbesc delatura absolut umand a persoanei lui Iisus, adicd deumanitatea Sa profund6.{3t In acest fel participarea totald aArhiereului Iisus Hristos 1a umanitatea noastrS, inteleasf, cabazd a Arhieriei Sale, este afirmatl c6t se poate de evident..
Dar prin exprimarea ideii "lipsei de pdcat" a
M6ntuitorului nu se subliniazd o superioritate glaciarl, denaturd transcendenll, a Arhiereului Hristos, care ar puteaindepirta gi ar ldsa sd se simtd o distanld intre El 9i cei pentrucare mijlocegte,ase ci una imanentS, care apropie. E vorba deo migcare de apropiere la![ de "ai Sdi" paradoxal5: cu cAt seinalld mai mult, cu at6t devine mai aproape: Iisus, Fiul luiDumnezeu, care a slrdbdtut cerurile... ispitit intru toate dupdasem5.narea noastrd.... poate sd sufere impreund cu noi (4,14-1 5).
Trasltura specificd a sacerdotiului lui Hristos, acelade-a fi "compdtimitor", iese gi mai clar in evidenld dacdaruncim o privire asupra Arhiereului Vechiului Testament.
41R ,,- lbtdefilo3e
Vez.i H. Strathmann - Der Brief an clie flebrrier.NTD 9, Gdttingen, 1963.p98
Nicaieri nu e specificat in Vechiul Testament calitatea
rrrhiereului de-a fi asimilat fralilor sii, ci dimpotrivf,'
cpararea de ei. in binecuvintarea datd lui Levi, sacerdofiul e
lirnrlat pe ruptura totald fafd de farnilie (de exemplu Deut'
}j,9).MersulistoricalevenimentelorVechiuluiTestament;rratd cdmilostivirea fa!6 de picdtogi pare sE fie inconciliabi16
cu preolia. in virtutea unei fapte pline de violenld' spre
"*emplr., i se acordd tribului lui Levi preolia (Ex' 32,26-29)-
Fiii l;i Levi, care la porunca lui Moise, ucigAnd pe toli cei
cdzu!i in idolatrie, aud din gura acestuia cuvintele:
" Afiirosili-vd astdzi mdinile voastre Domnului' fiecare prin
/iul sdu sau prin fratele sdu, ca sd vd trimitd El astdzi
hinecuvdntrr"1I.r.32,29)-I)ncazasem[ndtors-aintdmplatcu Fineas, care, strdpungind cu lancea un israelit infidel 9i pe
."u "o*pii"e
cu el ta plcat, a primit promisiunea sacerdoliului
(Num.25,6-14).Aceste cdteva exemple aratd clar cd in ceea ce priveqte
preolia Vechiului Testament, atenlia se punea numai pe relalia
rlirectd dintre preot 9i Dumnezeu (cf' Ies' 32-36; Num' 25'11)'
or,acestlucruducelaideeacSoastfelderelaliepretindeairJepdrtarea totala a preotului fald de pdcatele oamenilor 9i
refuiul oricdrui fel de mil6.aar
Vorbind insl de superioritatea lui Iisus Hristos' ca
Arhiereu autorul o zugrdvegte ca fiind una capabila de a
impirtdgi condilia umand: Avem Arhiereu care poate sd sufere
i-p."ura cu noi (ouprna0e iv) in . sldbiciunile noastre'
compitimire manifestatd ca o consecinli a imbriclrii intru
toate a firii noastre omene$tlCeea ce se inlelege concret prin expresia "in
sldbiciunile noastre", devine clar dintr-un context mat
afropiat sau mai indepdrtat: e vorba de "sldbiciunea"
iinpulinerii ascultarii adresanlilor de cuvantul lui Dumnezeu
*o Vezi A. Vanhoye, Prdres anciens . p 134-13'5
STELIAN TOFANA
(3,1-4,11) sau "slSbiciunea ispitirii in credin!5", adici"sISbiciunile" tipice care rezultd din situafia criticd relrgioasda lor" trn sldbiciuni de acest fel datorate firii omenegti gi, ca dealtfel, in toate, MAntuitorul Hristos este compdtimitor cu noi,compdtimirea Sa rezultAnd din solidaritatea deplina de destincu oamenii generatd de asemlnarea des5.v6.r9itb cu acegtia, a;;a
cum s-a subliniat deja in 2,17 prio expresia "tntru tome sd seosemene fra;ilor".aat Numai in acest sens se poate vorbi de oispitire a Arhiereului Hristos "intru toate dupd asemdnareanoastrd" (xu6' 6por6tqta), dar afard de p5cat.
Acfir-rnea verbului ouprnuOe iv (a suferi impreunl cunoi) din text, nu trebuie agadar infeleasd intr-un modpsihologic, ci deplin existenlial: Cel indllat poate gi suferdreal impreund sldbiciunile cu cei incercali, dar exceptdndimplicarea firii Sale in pdcat.aa2 In acest sens verbuloupnaOeiv nu exprimd, aqadar o simpli atitudine, ci inprimul r0nd o faptd,a{3 o actiune a lui Hristos de implicaredirectd in destirrul "fraJilor Sdi",precum nici nu poate firestrins inlelesul celor exprimate prin el numai la trecut, [aviala pimAnteascf, a lui Iisus, ca realitate istorici trecutd, cevain sensul: El insugi a fost cAndva om 9i in viafa Sapdm6nteascd a cunoscut slSbiciunile omeneqti, de aicipdstr6nd sentimentul de compatimire cu sldbiciunile
*t 0. Cullman n, Die Christologie des,\,!eunen Testamenl.p 944. Linia careconducein aceastdprivintiin Flvrei, incepdnd2,l8 hecdnd prin 4,15 gi -5,7 u pdnain 12,2 t. arat4 destul de clar, in ce mod tabloul lui Iisus cei pimdntesc, ispitit gisuferind, e pus in tala ochilor adresantilor ispitifi in credin{d gi increderea inDumnezeu, pentnr ca acegtia sd se poati indrepta spre "ascultarea" Lui (5.7 u ), spre"ribdarea" Lui dovedita in patimi 1,12.2 u.) ca contemplAndu-L (3,l, 12,2) sA cdqtigeincrederea gi siguranta lor in crcdintS, depdgind ispita (Vezi H.F. Weil!, op_cit , p296).
oot O. Mich"l, Der ltrte/an die Hebrrier,p 207-*1 H. Zr-mermann, op cit . p 170
PAR EA A DOUA
noastre-444 Acest mod de a gAndi este cu desavArgire exclus,
intrucAt autorul vorbe;te in text de Iisus Hristos ca Arhiereu,desfEgurAnd lucrarea Sa arhiereascd, nu numai pe pimant, in
la altarul cel aclevdrat in Sf0nta Sfintelor din ceruri.Aceastd modalitate de abordare a insugirii de
"compdtimitor" a lui Iisus Hristos ca Arhiereu, ii di astfelposibilitate autorului sd prezinte raportul dintrei'.lIbi"iuoe" gi "ispit5" in persoana lui Iisus Hristos prin aardta cd El "a fost ispitit inlru taate dupa asemdnarea
noastrd, du afard de pdcat" (4,l5). Ceea ce vrea se spuna
prin aceste cuvinte, e faptul cd ispitirea de care Iisus a fost
cuprins nu numai ch nu a avut puterea si-L impingd spre
pdcat, dar nici mdcar sd nascd in El ideea de picat, careztiltatal copleqirii totale de slSbiciune.
Este interesant de remarcat cb autorul epistolei llprezintd totu$i pe Hristos in viala Sa p6minteascd qi ca
1r€r€rpfiopdvov (ispitit), dar niciodata insd ca avdnd vreo
legaturd cu pdcattli" E,l nu se referd niciodatd la oarecare
ispitiri ale lui Iisus Hristos izolate, de care vorbesc
ztl
!44 ,, tI Dtdenl.
a indepartarii de Dumnezeu (comp Evrei 3.7-4,11). (H' Zimmermann' oP cit ' p
r7r).
.rl.l STELIAN TOFANA
l:)vangheliile, ci inielege in starea de "Tr€Tre rpuopdvov"intreaga existenli pdm6nteascd a Fiului,aou departe de a firedusd cumva vreodatd numai la un simplu proces anamneticde genul fiind cdndva Om, trdind ispitirile gi incercdrileomenegti, le cunoagte pe acestea, le inlelege, intrucit le-aexperiat personal, si in acest fel, in virtutea deplinei saleinlelegeri, ce ar putea veni dintr-o trdire a unei experienletrecute, poate sd ajute celor "ce se ispitesc" (toi6nelpu(opdvorq).
De acest gen de reflecfie poate fi vorba intrucAt El, caDomn gi Stdpdn indlfat, r5mAne in continuare gi azi acelagiHristos istoric, ispitit,aaT in aceeagi relalie directd, actuald,,dinamici cu "ai Sdi", ca gi "altddata". Acest fapt se daloreazdfirii Sale omenegti, care, in virtutea unirii ipostatice, rimdnevegnic unite de cea dumnezeiasc[, gi astfel Iisus Hristos, caArhiereu In6lfat, rdmAne gi va rdm6ne in continuare, pentrude-a pururi, ca Cel ce suferi impreund cu ai Sdi.a{8 AceastainseamnS, cf, prin inlllare Hristos nu s-a dezbrdcat deomenitatea Sa, cu toate particularitdlile, trdsdturile existenleiSale pdmdntegti, ca de o haini, in locul cdreia sd imbracehaina slavei dumnezeiesti, ci El a pdstrat omenitatea Sa prininlllare gi a agezat-o de-a dreapta Slavei cu absolut toateproprietilile sale, cu tot ce a apartinut existenlei Saleomenegti.aae
Acest lucru se strdduiegte autorul sd arate inparagraful hristologic amintit gi anume: carui fapt se
M Il.Zim-urfiianr., ap ctt , p.771.*' O. Mi.h"l, Der Brief an die Hebrcier, p.207 . " Nur wenn cler erhohte Herr
auch der geschichtliche und versuchte ist, kann seine lVilrde uns in derAnfechtung helfen"
*tt C. Spi.q, L'Epttre aux Hebreux.lI, p 94*n H. Zim^ermann, op cit.,p 173
PARTEA A DOUA
datoreazd calitatea Sa de Arhiereu compdtimitor actual
precum gi posibilitatea gi capacitatea Sa prezent1, de-a veni in
ajutor "frafilor Sdi". "Mila pi harul" sunt, agadar, o
manifestare a insugirii Sale de compatimitor actual, calitate
fondatd pe experienfa directd a tuturor incercArilor omenegti
gi verificatd in toate punctele aseminirii cu oamenii. Acest
fapt e ardtat magistral prin intrebuin!area verbuluinerpa(eiv (a ispiti) care, dupd ce in 2,18 a fost folosit la
participiul aorist pasiv gi desemna ispitele suferite de Iisus, ca
evenimente ce aparlin timpului trecut, reapare acum in 4,l5laparticipiul perfect (nenerpaopivov) exprimAnd rezultatul
durabil al acliunii trecuteaso. Mdntuitorul Iisus Hristos posedd
de acum inainte experienla incercirilor omenegti, cunoagte din
interior condilia umand nemijlocit, cAqtigAnd de aici profunda
Sa capacitate de compasiune. Capacitatea de "compdtimire"
vine aqadar din experienla directd a pdtimirii gi, in cele din
urmd, din experierea morfii. Con]inutul jertfei lui Iisus
Hristos, ca jertfl indreptatd spre Durnnezeu gi cu mare efect
pentru umanitatea Sa, este o total5 predare a Sa, ca Om,
Tatdlui. Iar motivalia suferinfei implicatl in ea din cauza
legdturii Lui cu oamenii instrdinali de Dumnezeu este addnca
gi totala compdtimire a Lui pentru oameni. Compdtimirea
aceasta dusd pdna la moartea pentru ei, ca predare totaliTatdlui, pentru a-i face gi pe ei sd se predea Tatdlui, este ea
insagi o forfd eficienta asupra Ior, dar gi asupra umanitdlii
Sale.asl
aso A, vanhoye, Pr€tres anctens., p 132
a5' Pr,P.of. D. StEniloae. Teologia Dogmatica. vol ll. p I32-133
2r3
214 STELIAN TOFANi
prin patimd 9i suferinlA din dragosre gi mila fatd decreatura cdzutd,,',afost ridicat _ spune Sf. Grigore de Nazians- cel irnpdtimit, iar pentru sufletul Si trupul no.\tru au fostdate pre! de rdscumpdrare ,suJletul Si trupul Celtti ntaipre.rus cle noi,.4s2 puterea arhieriei lui Hristos a fost mereusustinuta de puterea dragostei cea pentru noi gi_a marei Salemilostiviri: ,,ne-a vdzut aruncali la pdmdm _ ztce Sf. IoanGurd de Aur - tiranizati de moarte Si I_a fost mild de noifdcdndu-Se pentru noi Arhiereul milostiv Si credincios,,.as3
Pornind de aici, autorul face, aqadar, referire Iasituafia religioasi criticd a adresanf ilor sdi" Dacd Iisus Hristosa fost intru toate ispitit asemerea nou5, tlrd ca starea deispitire sE-L conducd spre ,'p5cat,,, atunci situalia precard desl6bire gi i.spitire a creciinfei destinatarilor sri nu trebuie sd_iconducd in mod expres spre pdcat, spre lepddarea increderii inEl, spre indepdrtarea de Dumne zeu. F,a, mai mult, se face unpas mai departe: tocmai fiindcd Hristos a trecut prin aceastistare de ispita 9i parimi, depdgind_o pi biruind_o, poate siajute "celor ce se ispitesc".
Agadar, intrucAt El nu e departe de ,,ai Sdi,, clatoritdfaptul ui cd r6m6ne pentru vegniJie ,,Om,, gi ,;ci n, ,"indepdrt.eazd prin superioritatea Sa de slibiciunile ii ir;,t"1;incercdrilor cre;tinilor, acegtia au posibilitatea sd ,; "p;;;;i;
PARTEA A DOUA 215
de El cu incredere (pe c& nappqof a)nsa
rimp potrivit" (4,16).sa afle "ajutor la
Pornind de la aceasta realitate existenliaid. invitatiaassde-a se apropia de tronul harului (0p6voq trlq ldprtoq),as6I'dcutd adresan!ilor Sdi (4,16), iqi prime$te deplina putere 9iincredere de-a fi urmatf,.
a5aCuvdntul nappnotaintAlnitininteriorul epistoleiin3,6;4,16; 10,19.35 sta
intotdeauna intr-un context parenetic. nuppqoia nu desemne'aizd numai simplu oatitudine subiectivd, ci are un caracter specific propriu. Un pas mai departe ininlelegerea sensului acestui cuvAnt ni-l oferd o comparafie intre 3,5 gi 3, I 4, unde
ruappqofo e strAns legatd de il n6otaotc,: daca se pdstreazdincredere4 se pAsreazaatunci gi inceputul stirii in El. Astfet ea devine calea de acces spre o realitate gi
punctul de spr iiin al acestei realitali ce se confundd cu a fi " pdrtasi ai lui Hristos"sanr "membru al irupului Sdu" :rappqofa devine deci "die [rreiheii des Zugangeszu Gott, die Macht, in das Heiligtum einzutreten, die Oflenhcit flir den neunen,lebendigen Weg den Jesus uns erneuert hat" (10,19). (H. Schlier, Art. xapploiu.in'l'h\\trlT. V. 1990, p 882)
o-t'H. Zirnmermann, op.ci!,p. 169, vede in acest mod de a scrie a[ autorului,ca dupa o constatare (4, 14- 15) sa umeze un indemn privit ca o concluzie a cevaconstatal, o asemanare cu scrisul Sf, Pave| "Wie Paulus aus ,seiner Feststeliung alsFolgerung den Zugang zu der Gnade ableitet (Rom. 5,2), hei.f|t es hier inahnlicher i{'eise: LaJ3t uns zum Thron der Gnade hinzutreten (4, I 6) Der vergleichmi! Paulus knnn noch v'eitergefihrt werden LI/ie Jilr Paulus aus dem lndikatitt derltnperaliv folgl (comp Rom 6,3 u.), so verhall es sich ahnlich ttuch hier: Da wireinen gtalJen Hohenprei.sler haben, laJ3t uns das Bekenntnis ergreifen Ds wirdalso zu etwas aufgen{en, das uns geschenkt isl' - in incercarea noastrSL [a incepututlucrdrii, de a nu instriina cu totul epistola de gfudirea gi teologia Sf. Pavel, o astfclde constatare nu poatc fi lipsita de in-semnitatc (n n).
056 Fara tcmei apare insa controversa cxegetici (r'ezi H. Zirnrnermann, op.cit ,
p. I 73 gi H. Windisch, Der Hebrtierbrrel fDiT 14, Tiibingen.l93 I . p. 40) in jurutexpresiei 0p6voq trlq ldplroq: tronul lui Dumnezcu sau tronul lui IJristos?
intrucdt autorul, cAnd vorbegte dc Iisus Hristos ca Cel [nil(at, vorbe$te ca dc Fiul ce
sta de-a dreapta Tatllui, deci il calitatea Sa dc Dumnezeu atlevarat (1,3.8; 8,1;12,2), ni sc pare foartejustihcalh pi potrivita. cu elortul autorului de a prezenta
supcrioritatcir F'iului prin sublinierea dumnezeirii Sale. interpretarea lui O. Michel,op c it . p 209, care leagi cele doua conceplii impreunf,. "Tronul hanrlui " este aiciin Evrei o transcriere ebraicd a lui Dumnezeu insugi. prin faptul ca ne apropiem de" fron". nc apropiem de Drrmnezeu, dc Ilristos inallat" (Flvr 1,13 : Ps. 1 10,I).
's2 Sf. G.igore de Nazians. I)cspr.e preolie. trad. de I)nr l-2- 1968. p t-i6.
a5rv-ezi N. Chitescu. int,-,tprrrt si rascumpdrare. in rev
t'n 4. 1956, p 362.
Fecioru. in rev. B.O.R
"Oflodoxia", an. VIII,
J ltr STELIAN TOFAN{
ConcluzionAnd, apropierea de ',Tronul harului,, pentrua afla "mil5 gi har" (dl.eoq rci ltiprv) (4,16) presupune 2aspecte: unul obiectiv qi artul subiectiv. obiectiv: esteposibila apropierea de "tronul harului" intruc6t Hristos caMare Arhiereu pi Fiu al lui Dumnezeu in acelaqi timp, astrdbltut cerurile (4,74a), agezdndu_se de_a dreapta luiDumnezeu pe tronul cel ceresc (comp. 1,3cd), unde se gisegtein prezent, gi pentru totdeauna. Subieetiv; up.opi"."ucre$tinilor de tronul harului pentru a afla milE gi har e posibildin virtutea calitalii lui Hristos de Arhiereu compdtimitor cu"slSbiciunile noastre", insugire condilionatd de omenitatea Sagi de realitatea ispitirii Sale ca om "intru toate asemeneanoud".4s7
Prin aceastd insugire a Arhiereului Hristos de a ficompdtimitor cu suferinlele "frafilor Sdi", tronul ceresc a luiDumnezeu devine un tron al harului, un tron al mileidumnezeiegti spre dobdndire de ajutor la vreme potrivitd (e i6er5rccrrpov Borj0etav - 4,16). La ce se referl autorul prinaceastd expresie "ajutor ra timp potrivit", rezuhd din context."Timpul potrivit" in care e nevoie de ajutor, mili gi har, estetimpul ispitirii in credinld al destinatarilor, e timpul decldtinare in increderea fa[d de Dumnezeu, in cuvantur Siu giin propriile forre, e timpul in care destinatarii sunt confruntaticu grele i.cercdri in credin16. Iar "ajutorur" nu poate fi altui,dec6t acela necesar spre a nu pierde acel ,,asld,zi,, din 3,13 incare poate fi depagita situatia de indoiali, de ambiguitate, deillcercare. as8
Agadar, insugirea arhiereasc5 a lui lisus Hristos de_a
4'7 K. Nissile, op cit - p. 61.ot'H.F.
WeiB, op ril , p. 300.
PARTEA A DOUA 21',7
fi compdtimitor in suferin!6 cu "ai Sdi" autorul o exemplific[
pornind de ta situalia religioasd a destinatarilor sdi'
Ca Arhiereu credincios Si compatimitor, gi in acelaqi
timp gi Fiu al Iui Dumnezeu, Iisus este infali9at cregtinilor
destinatari " exemplum fidelitatis" qi in acelagi timp
"exemplum totum simile" , adicI un exemplu solidar'
desdvirgit, in contrast cu " exeruplum contrarium" al
poporului necredincios din pustie (3,7 -4,71)'45e
II. Chemarea 9i deslvflrEirea lui(5,1-10)
Iisus Hristos Arhiereu
1. Structura 9i rolul pericopei (5,1-10) tn contextul
hristologic al epistolei. Aspectele de bazd ale
Arhieriei.
Pericopa 5,1-10 se leag[ nemijiocit de pericopa
anterioara 4,14-16 explicand-o, intr-un fel 9i deschizdnd in
acelagi timp girul reprezentSrilor lui Iisus Hristos Arhiereu,
care vor continua Pdnd in 10,18.
in ceea ce priveqte con!inutul pericopei 5'1-10'
majoritatea exegelilor sunt de pdrere cd ea se poate impdrli in
doua pdrfi principale (5,7-4 9i 5,5-1O),nuo diversitatea de
pireri intervenind numai cdnd e vorba de a stabili elementele
45e K. Nissile. op cit.,P.754m K. Nissilfi- op.cit.,P.79
218
5,4
$i nimeni nu-gi ia singur cinsteaaceasta
Ci daca e-ste chemat deDumnezeuprecum Aaron
STELIAN TOFAN{
comune care Ie unesc: sunt ele gapte, cinci, trei, douE?a6l
Prima parte prezintd trdsdturile caracteristice ale arhiereuluiVechiului Testament (5,5-10), iar a doua, pe cele aleArhiereului Iisus Hristos (5,5-1 0).462
in ceea ce privegte aspectele d,e bazd, ale Arhieriei,autorul le reduce in ambele pericope la:
a). Fiinla Arhiereuluib). Funclia de a jertfic). Chemarea de la Dumnezeu.
Av6nd in vedere aceste caracteristici, pericopa 5,1-10are urmdtoarea constructie:463
Kt yeziin acest sens: M. Dibelius, Der himmlische Kuh nach dem Hebrrjer-brief, p.8 u.; G. Friedrich, Das Lied von Hohepriester im Zusammenlrang vonHebrcierbrief,4,l4-5,10, in ThZ l&, 1962, p. 98; A. Vanhoye, La structureliteraire..., p. 114; Situation et signi/ication de Hdbreux 5,1-10; NTS 23, 1977, p.445 u.; Th. Lescow, Jesus in Gethsemane bei Lukas und im Hebrcierbrief, D,lW58, 1967, p. 225; H. Zimmermann, Die Hohepriester-Christologie desHebrrierbriefes, Paderbon, 1964, p. ll.
62 A, Vanhoye, Siluation et signification.., p. 445:,, . description dusacerdoce" (5,1-4) en precise ensuite l'aplication au Christ (5,5-10),,.
nu'C.1.3 aspecte debazir ale Arhieriei nu sunt totu$i simetric impi(ite.
Accentul cade insd pe chemarea dumnezeiascd a Arhiereului care incadreaz6ambele plrfi gi care, de fapt, le gi leagd:
55
- a c, - la fel 9i Hristosa, - nu S-a preasldvit pe Sine
- b insuEi, ca sf, se facE Arhiereu- c b, - ci Cel ce a grdit cltre El.
arhieregtiin prim ; 6ab,l0).Centrul chemareaarhiereascd, fapt cc devine evident prin citatele din Septuagintd(ps 2.7.110,4 -5,5) Vezi anZnunte K. Nissilii, op.cit ,p.81.
PARTEA A DOUA
A. Arhiereul Vechiului Testament (5,1-14)
l). Chemare4: de cdtre Dumnezeu dintre oameni ( I ab)
(Aaron-5,4)2). Func{ia: de a aduce daruri qi jertfe pentru pAcate
gi nemijlocit, avdnd in vedere sldbiciunea fiin1ei omene$ti, sA
jertfeascd nu numai pentru popor, ci 9i pentru sine insugi
(5,3 ).3). Fiinla Sa: omeneasca $i cuprinse de sl5biciune
(5,2).B. Arhiereul Iisus Hristos (5'5-10)
a). Ca Arhiereu Pltimitor (5,5-8)
1. Chemareo: de la Dumnezeu (5,5a) interite printr-o
dubla specificatie:- indicarea calitalii de Fiu: "Fiul lv{eu eSti Tu"'" '
- ardtatea cd preo{ia este ''dupd randuiala lui Melchisedec,':
"Tu eSti Preot tn veac dupd rdnduiala lui Melchisedec" '
2. Func1ia: a aduce lui Dumnezeu rugeciuni 9i cereri
(5,7-8), inlelese in sensul general al cuvdntului, cajertfe'
3. Fiintra: privite sub latura umane - petimitoaret "A
invdlat ascultarea din cele ce a pdtimit" -
b). Ca Arhiereu Preamdrit (5,9-10)
l. Fiinla: desdvArqita (5,9): "$i desdvdrSindu-Se"'" '
2. Funclia: de a se face pricini de mdntuire vegnicd
tuturor celor ce il ascult[ (5,9).
3. Chemareo: numirea de cdtre Dumnezeu - "Preot
dupd rdnduiuala lui Melchisedec" (5,10)'a6a
219
aa Amanunte a se vedea [a A. Vanhoye, Prdtres anciens '' p l4l-142
STELIAN TOFANA
Privita in context se poate observa cd se revine inaceasti pericopa la ideea omenitatii depline a lui Iisus, cabazda arhieriei Sale, amintitl in 4,1 5, devenind acum punctul deplecare in zugrdvirea gi precizarea Arhieriei vegnice a lui IisusHristos.a6s
Comparalia dintre arhiereul Vechiului Testament gi
Cel al Noului Testament este conceputd in aceastS pericopd,hristo logic,a66
Astfel arhiereul Vechiului Testament "tngdduitor cucei neStiutori Si rdtdcili, de vrente ce Si el este cuprins de.sldbiciune" (petplono0eiv 6uvdpe vo6 - 5,2) poate ficomparat, in viziunea autorului, cu Arhiereul compdtimitor(Suvripe vo6 oupna0froat) din 4,15a.461 Aici devin evidentegi diferenfele dintre Iisus gi arhiereuI Vechiului Testament: intirnp ce Iisus ca Arhiereu este prezentat ?n 4,1 5 ca flind ispititintru toate asemenea oamenilor qi de aceea putAncl sa aiba miligi sa sufere impreuni cu noi, in slabiciunitre noastre, calitateaarhiereului Vechiului Legdm6nt de a fi ingaduitnr cu "ceineStiutori fi rdtdcili" este o consecinld logicd a faptului cd elinsugi este cuprins de sl5biciune (rue p(r€1rdtr aoOdve rav)."Sldbiciunea" este agadar. o caracteristicd pe care oamenii o
au comund cu arhiereul Vechiului Testament.a68Astfel, pentru inteiegerea pericopei 5,1-10, referirea
la 4,14-16 este tot atAt de importantl ca pi ref'erirea la Ps.
o6'Pericopa 2,16-18 este doar o scurta anticipatie a desthgurdrii argumentaliei
din 4,14-5,10. Cf. J. RolofI, Der Mitleiderule Hohepriester Zur Frage noch derBedeutung des iridist:hen Jesus fir clie Christologie des Hebraerbriefrs, in Fs. H.Conzelrnann, Tiibingen. 1975, p. 160. Vezi pi A. Vanhoye, Situation etsignification ,p 446u.
t* J, Roloff, art cit.. p 149.a6' Dupa A. Vanhoye, autorul accentueazd aici "solidalitatea" cle destin a
arhiereului cu poporul (Sinotion et sigtri/ication . p 446)a6E K. Nissitfl. op cir -p 85
PARTEA A DOUA
i I0,4 pentru in{elegerea capitolului 7. Privitd in sine, in
contextul intregii hristologii a epistolei, pericopa 5, I-10 nu
reprezintd o unitate de sine stdtdtoare, ci are mai degrabl o
funclie tranzitorie spre cele ce urmeazd a fi dezvoltate in 7,1-
10,18. Astfel, Arhiereul dup6 "rAnduiola lui Mechisedec"
(Ps. I lO,4 - 7,75.77) nu va fi altui decAt Iisus Hristos cel
intrupat, care in "zilele trupului Sda", prin patimile Sale, "a
invdlat ascultarea din cele ce a pEtimit". in aceastd privin{d nu
se lSmuregte aici numai condilia debazd, generald a Arhieriei
lui Iisus qi anume participarea Sa la condilia umand, ci
inrleosebi cea specificd pentru epistola. qi anume
".solidaritatea" Sa deplinl umani cu "tiafii Sdi", aqa cum
programatic, s-a anunlat deja \n2,17 u. 9i 4,15-a6e
Privitd in contextul hristologic al epistolei, intreaga
pericopd (5,1-l 0) are agadar furrclia de a prezenta aspectele de
bazd ale Arhieriei lui Iisus Hristos, fapt ce se realizeazd cu
aj utorul Vechiului Testament'
in logica argumentdrii autorului se eviden(iazd. mai
int6i, in rnodul de abordare a temei, o conceplie specificd unor
"corespondenfe" tipologice, urmatd, apoi, de una caracteristic[
"de depdgire". Ca Arhicreu, Iisus Hristos nu numai cd a
implinit toate normele aaronitice specifice arhieriei (5,1-4),
dar 1e-a qi depdgit (5,9-10). implinirea, cAt gi depa;irea, s-au
realizat in"zilele Trupului Sriu", adicd in lucrarea 9i slujirea
Sa artriereasc6 " dupd rdnduiula lui lvlelchisedec" (5,9u)-
Priviti in amdnunt, pericopa incepe prin descrierea
22t
au' FI"Fr. W eiL, op.cit , p 302
STEI,],IN TOFAN4
institutiei omenegti a Arhierici, prezentatd integral la"prezeat", adicd explicat, ceea ce in mod general, potrivitprescriptiilor Legii, este valabil pentru orice arhier eu,, luatdintre oameni', (i( &v0ponr,iv).
Astfel, in fruntea pericopei std o sci;rtd descriere afelului gi funcfiei arhiereului :,'Cdci orice Arhiereu, "fiind luatdintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele cdtreDumnezeu, ca sd aducd Si jertfe pentru pdcate,,(5,1 ). El esteinstituit "... spre cele cdtre Dumnezeu,, (rri npdq 16v 0e6v),adicd, spre a rdndui gi reglementa toate in raportul Ior cuDumnezeu, sintetizat exprimat in cuvintele ,,pentru
a qducejertfe" (ivc ttpoo0dpn). inainte de toate, se accentueazdcaracterul jertfei adusd de arhrereu _ pentru pdcate _ (undptipuprrriv) gi pentru oameni (unip ri0pr6ruov). c."u
"" "rmportant de subriniat in acest context este unitatea de scopdintre actul instituirii arhiereurui gi iucrarea sa. astfeijertfirea "pentru oameni" st5 intr-o str6,si. reg[tur5 cuinstituirea arhiereuluj, tot,'pentru oameni,,.
Cu aceste expresii sunt scoase in evidenfd indeosebidoul lucruri: preocuparea deosebiti a Iui l)umnezeu pentruomenire, qi trrsitura specific urnanr a fiin{ei arhiereutrui,care, fiind luat dintre oameni, nu este astfel desparfit $i strainde ei: "dintre" oameni gi ,'pentru" oameni..r,
Punctul central al "pdrtii vechi testamentare,, (5,1_4)
PARTEA A DOUA 223
a pericopei il reprezintd descrierea din 5,2. unde se marcheazd
o caracteristicd a umanitefii arhiereului, gi anume aceea de a
fi cuprins de slSbiciune: "El pocte sa fie ingdduitar cu cei
neStiutori Si rdtdcili, de vreme ce Si el este cuprins de
sldbiciune". $i ca urmare, a acestei "slSbiciuni" el poate fiingiduitor qi cu sldbiciunile altora (comp. -5,2a cu 4,15a). Din
acest punct de vedere el trebuia sa aducd in acelagi timp jertfe
atAt pentru pacatele sale, cdt gi pentru ale poporului, din
mijlocul cdruia a fost ales: " Din aceastd pricind dator este,
precum pentru popor, aSa Si penlru sine sd iertfea.scd pentru
pdcate" (5,3).
intre afirma!iile hristologice din 2,17 1i 4,1,5, pe de-o
parte, gi cele generale despre arhiereul din 5,2, pe de altd
parte, exi std un evident paralelism: expresiei "6uvdpe vov
oupna0rtrocr" (poate impreunh suf-eri) din 4,15 ii corespunde
acum petptonaOeiv Duvripevoq (poate fi ingiduitor -
5,2).n"Dar afirnialia din 5,2b despre "sldbiciunea" arhiereului
vechi testamentar, este pusd insd in opozilie cu ceie afirmate
in 5,9 qi anume cE Iisus I{r-istos este, in contrast cu primul, un
Arhiereu desdvdrgit: "Si desdvdrSindu-se S-a fdcut pricind de
mdntuire veSnicd" (teAelr,l0eiq d1dveto... cirtroq
orotqpfaq aic,lvfou).Diferenla hotdrdtoare dintre Iisr.rs Hristos gi arhiereul
Vechiului Testament constd in aceea, cd pentru arhiereul
Vechiului Leg[mAnt "omenitatea" insemneazd" a.fi cuprins de?n evidenla. daca ludm in considerare gi29, I numegtc slu-iirea lui Aaron ca gi
zeu. Comp. A. Vanhoye, Situation etntnis urul .4uslegung. Die [,arcinetische
(BUl.5), Rcgcnsburg. 1980, p. I t3 u o'' H.F.. weiB, op cit ,p 304
224 STELIAN TOFAN{
sldbiciune", in timp ce Iisus Hristos, tocmai in virtuteaomenitalii Sale, poate sd sufere impreund cu fraiii Sdi, insldbiciunile 1or: "Cd nu ayem Arhiereu care sd nu poatdsuferi cu noi in sldbiciunile noastre, ci ispitit intru toaledupd asemdnarea noastrd, afard de pdcat,, (4,75).4i1
in ce sens, insd, este vorba in text de ',sldbiciunea,,arhiereului omenesc, se aratd in continuare.. ,'tlin eceastdpricind datar este, precum pentru popor, aSa Si pentru sinesd jertfeascd pentru pdcate,,(5,3). Agadar, prin cuvdntul"sldbiciune" autorul are in vedere propria stare depdcltogenie a arhiereului.',Sldbiciunea" acestui arhiereucorespunde "sldbiciunii noastre", sau stdrii noastre deplcdtoqenie (4,i5), stdnd astfel in opozilie cu Iisus HristosArhiereu, care, degi "tntru toate dupd asemdnarea noa.strdfiincl ispitil", totuli nu a fost cuprins de pdcat (fopiqapapr(ug - 4,15).
Din acea.stl "slAbiciune" a arhiereului pdmdntescdecurge, astfel, cu necesitate, trebuinta (6 r' aritrlvoQef,l,e l)473 ca nu numai pentru popor, ci gr pentru sine insugisd aducd jertfd pentru iertarea pdcatelor.aia
Al doilea punct de vedere esential, referiror la analogiadintre arhiereul vechiului Legdmant gi Arhiereul Iisus Hristos,il aratd clar textul din 5,4: "$i nimeni nu-Si ia cinstes aceusta
PARTEA A DOUA 225
singur, ci numai dacd e chemat de Dumnezeu, dupd cum Si
Aaron". Instituirea, sau chemarea la arhierie de cdtre
Dumnezeu este accentuatd aici printr-o negalie, care apare
inaintea afirmaliei, tocmai pentru a intdri mai mult faptul, cd
gi preolia pSminteascd aaronitS a fost o institulie instituitd de
Dumnezeu insugi. Acest procedeu, de-a pune negalia inaintea
afirmagiei, ii va servi autorului, foarte bine, pentru a scoate in
relief superioritatea preoliei lui Iisus Hristos, in sensul, c6 ea
depdgegte nu o preolie de instituire omeneascl, ci una voitd 9i
instituitA chiar de Dumnezeu.
Pronumele nehotdr6t tiq din 5,4 (rcai our iaut6 trql.apBriver trlv trprlv) nu desemneazd un sirnplu arhiereu
"oarecare", ci arhiereul in succesiunea legitimd a lui Aaron
(ru0cione p rci Aap<,iv - comp' Exod' 28,1; 29,4u; Lev'
8,1; Num. 3,10-16-18), adica voit 9i chemat de Dumnezeu'
Astt'el, aspectele de bazd" ale arhieriei vechi erao alegerea
dintre oameni, prin aritarea participdrii depline la destinul
comLln uman, caracterislicile naltrii umane Si chemarea
directS gi voitd in acelagi timp de Dumnezeu. Aceste aspecte
generale, dar qi particulare, ir-r acelagi timp, ale arhieriei,
definesc clar gi contureazd 9i Persoana, cit 9i slujirea
arihereascS a lui Iisus Hristos. Prin urmare, accentele
sernnificative ale definilie i Arhiereului cad pe doua
caracteristici speciale ce definesc in acelaqi timp 9i rolul Pi
implicarea divina in existenla gi slujirea arhiereascf,: alegerea
gi chemarea directd de la Dumnezeu'
41' C:f. lL Nissilii, op cit.. p 96
a'3 Expresia paralell din 7.28 aratE cd o$ef).er nu inseamnd o obligafie, oconstr6,gcre prevazuti de Lege (cf o. Michel . op cit , p. 2lg) ci, analog iui oixdyer . avd.yxrlv -1-27. r) necesiratc logicn(cf. H.Fr. WeiIl. op cit .p.-306)
t'* O. Michel. op.c'it . p 306
STELTIN TOFANA
2. Chemarea pi deslvArgirea umani a lui IisusHristos Arhiereu.
Potrivit schemeixaOrione p - oiltolq (dupa cum... a$a
gi... - 5,4) se incepe cu textul din 5,547s indicarea analogieiintre cele dou6 preofii, sub aspect hristologic, printr-oanalogie nemijlocitl cu arhieria aaronitd potrivit afirmafiilorfrcute despre ea in -5,4.
In lumina celor exprimate se arati ca nici Iisus Hristosnu $i-a luat singur cinstea aceasta, adicd demnitateaarhiereasc5, ci Dumnezeu insugi L-a instituit in ea princuvintele: "FiuL Meu eSti Tu, Eu astdzi te-am ndscut" (Ps.2,7-5,5), Si "Tu eSti Preot tn veac, dupd randuiala luiMelchisedec" (rcar& 11v rti(rv Mel,lroddex - 5,6 - Ps.
I 10,4). Agadar, chemarea arhiereascd a lui Iisus vine direct de
la Dumnezeu gi e intlritd cu citate din Psalmi (Ps.2,7;110,4).476
Frin faptul cf, de acum inainte conlinutul chemdrii enumit in mod expres nemijlocit "adresare dumnezeiasci",exprimarea divind "Cel ce a grdit cdtre El" (6 ),il"r1ouqfipdq ctrjr<iv - 5,5b), corespunz6nd lui " chemat de
o's R.ferito, la structura 5i construc(ia pericopei 5, l-10, unii exegeti sunt depirere ca incepand cu -5,5 panl in 5,10, autorul ar folosi aici un imn creqtin gataprelucrat (Cf. C. Schille , Erwagungen :tu' Ilohepriesterlehre des Hebr , in ZNW ,
l9-5-5, p 8l-109; G. Friedrich e de pdrere cd acest imn a lost folosit de autor numaiincepAnd ct 5,7 " Das Lied von Hohepriester im Zusammenhang von Ilebr. 4,14-5,10", in ThZ. 1962, p 95-l l5) Dupa E. Branderburger. 5,7-10 nu ar fi dec6.rcontinutui adoudtexte liturgice distincte ("Text und lt'orla.qenvon Hebr 5_7-10.Ein Beilrag zur Christologie des Hebr" , in NI', I 969, p 190-224)
o'o F. Schriige r- Der l,'erIas.rcr . p I I6.
PARTEA A DOUA 227
Dumnezeu" (ral,orSpre voq ufib toO 0e o0 - 5,4), primegte in
text, o semnificalie aparte. Abia de acum intrA qi autorul
deplin in tema sa.
Din acest llloment devine clar, c[ de fapt, nu mai este
vorba aici de o indicare exegetica a unui paralelism' ci'
simplu, de superioritatea nedefinitd a arhieriei lui Iisus
Hristos in comparalie cu toli arhiereii vechi-testamentari, a9a
cumcurAndsevadezvoltaincapitolulT,insensulunuiparalelism expres: "dupd rdnduiala lui Melchisedec" qi nu
"dupd rAnduiala lui Aaron" (7,11)'
Ambele citate scripturistice introduse in 5,5 9i 5,6 ca
adresarenemijlocitlaluiDumnezeu,nuconstituieinconceplia autorului o "dovada scripturisticd" ulterioard pentru
teza din 5,5, ci expresia nemijtocitd a instituirii lui Iisus
Hristos ca ArhiereuaTT gi legatura indisolubil6 intre filiafie
("Fiu! Meu esti Tu" - Ps.2,7) Si arhierie ("Tu esti preot tn
veac" - Ps. 110,4) in lucrarea 9i slujirea preoteasce'
mdntuitoare a lur Iisus Hristos. Mdntuitorul Hristos nu putea
fi Arhiereu, dacd n-ar fi ftrst om, dar nici nu putea mAntui
neamul omenesc prin j ertfa Sa ca Arhiereu, dace n-ar fi fost 9i
Dumnezeu a.devdrat. Accentuarea proftlndd a acestei idei se
pare c6 o va fi avut ?n Vedere autorul prin combinarea acestor
clouS citate in inrerval de douI versete (5,5-6), pe fondul in
careelvorbeadechemareagiinstituireadirectddecatreDumnezeuaIuilisusHristosindemnitateaqislujireaSaarhiereascS. in faptul c5, Hristos e sfinfit qi chemat ca Preot de
t" cf. H.Fr. w ei[l. op-cit , P 3 1o
228 STELIAN TOFAN,i
citre Dumnezeu se aratd nu numai iniliativa Fiului in a Se
aduce jertfd lui Dumnezeu pentru oameni, ci gi initiativa lui
Dumnezeu-Tatal. Iniliativa Fiului e mai degrabf, un rdspuns
simultan al Sdu la iniliativa 1'at6lui, constituind impreuna
implinirea sau "sfatul cel vegnic" al Sfintei Treimi. in baza
acestei iniliative, Tatal trimite pe Fiul Sdu in lume pentru a Se
aduce jertfd ca om (In. 3,16) pentru mdntuirea lumii 9i
imp6carea ei cu Dumnezeu.
Astfel, iniliativa lui Dumnezeu-Tatdl se intdlnegte cu
rdspunsul simultan gi total al Fiului inainte de intrupare, iar
dupd intrupare cu rlspunsul Sdu ca Om, desf,vArgind intr-odeplind disponibilitate aspiralia umanl spre preo!ie.
in acest sens, la iniliativa Tatdlui qi la iniliativa Fiuluiinleleasd ca rdspuns la necesitatea Intrupdrii qi a devenirii
Arhiereu deplin, se adaugd asocierea firii Sale umane, care
face rdspunsul Siu sd fie gi un raspuns uman ce vine inintAmpinarea iniliativei Tatdlui.
Astfel, iniliativa Fiului lui Dumnezeu de a Se aducejertfr ca Om, care se conjugd ca rdspuns cu inifiativasfinlitoare a Tat5lui, face ca Hristos, Fiul lui Dumnezeuintrupat, sd personalizeze umanitatecr asumati de El prinIntrupare, destindnd-o jertfei.
In acest sens, chiar de la inceputul existenlei Sale caom, inifiativa sfinlitoare a Tatdlui se intdlnea cu pornireaFiului ca Om de a Se aduce jertf6.478
in lumina celor exprimate trebuie sd rispundem acumla 3 intrebdri:
418 yezi in acest sens Pr.Prof.Dr. D. Sthniloae-p 139-140
Teologia Dognaticd. rol. ll
PARTEA A DOUA 229
l. De ce este fundamentatd chemarea dumnezeiascf, a
lui Iisus Hristos la arhierie cu Ps. 2,7,n" care conline ideea
lilialiei divine?2. De ce este intemeiatd chemarea arhiereasci a lui
lisus cu menlionarea preoliei lui Melchisedec, din Ps' 110'4'
in tipologia Aaron-Hristos?
3. De ce sunt intrebuinlate impreuni aceste doud citate
din Psalmi? (Ps.2,7 9i Ps. 110,4)'
l. in legaturS cu chemarea lui Iisus Hristos la slujirea
gi demnitatea arhiereasc6, termen de comparalie este Aaron ca
arhiereu al Vechiului Testament' Deosebirea fundamentald
intre Aaron gi Iisus Hristos constd in aceea, cI Aaron a fost
chemat de Dumnezeu ca om din r6ndul oamenilor (5'1a)' pe
cdnd MAntuitorul Iisus Hristos a fost chemat de Dumnezeu
direct la preolie, din calitatea 9i din starea de Fiu al lui
Dumnezeu. Cu acest motiv al filialiei divine este scoasl in
prim plan de autor, partlcularitatea specificd 9i unici a
dumnezeiegtii chemdri a lui Iisus Hristos la sluj irea
arhiereascS. Dimensiunea. arhiereasci a acestei chemiri are un
aspect dublu: Fiul lui Durnnezeu a primit chemarea Sa la
Arhierie de la Dumnezeu, dar in calitate de Dumnezeu'
Acest fapt constituie primul pas argumentativ in scopul
dovedirii pi r-eliefrrii particularit[1ii caracterului unic al
chemdrii dumnezeiegti a lui Iisus Hristos la slujirea
arhiereascd.a80
a7e Amanunte in legdtura cu
irnplrdtesc a se vedea F. Schriigerae.I. Roloff. Der mitleidende'
intrebuinfarea vechi cregtind a Psalmului
Der L'erfasser des Hebr , P 215 u
, p I52
230
2. Rdspunsul la cea de-a doua intrebare ar viza
valabititatea celor doua slujiri arhieregti: cea a lui Aaron 9i
cea a lui Iisus.Arhieria lui Aaron nu era ins[ suficienti pentru ca sd
poatd fi un arhetip pentru preolia lui Iisus Hristos, intrucdt
durabilitatea ei nu era vegnicd (ei6 rdv aidlvc), a$a cum era
preolia dupi r6nduiala lui Melchisedec. In acest'sens autorul
epistolei considerd aceastS preotie, dupd rAnduiala lui Aaron,
ca existdnd numai atdt cdt este in via1i.a81
O astfel de limitare temporari a unei preolii,
marcheazd trecerea de la existenla ei dintr-un tempus
speciale (e iq erirarpov poriOetcv - la vreme potrivitd -4,16) lo existenla unei alteia intr-un tempus generale (eiq
tbv oiiova - in veac - 5,6).ot'
3. A treia intrebare s-ar referi Ia scopul urmdrit de
autor prin combinalia dintre Ps.2,7 qi 110,4. Combinalia
citatelor conduce, mai intAi, prin evidenlierea filialiei divine
a lui Iisus Hristos (Ps.2,7), spre o aprotundare a preoliei
vegnice a lui lisus Hristos aga cum o m[rturiseqte Ps. I10,4.483
Cu ajutorul acestor doud citate se fundamenteazdapoi,
in al doilea r6nd, conceplia hristologicl a autorului, care se
481 K. Nissile, op cit ,p 107.a2 Nuanle in legaturd cu raportul dintre tempus speciale 5i tempus generale a
se vedea H. Lansberg, Elemente der literarischen Rhetorik. Eine Einfihrung
fiir ,p 385u43 Amfinunte in legdtura cu raportul dintre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu
qi Dumnezeu. a sc vedea in lucrarea bine documentatl a lui E. Liivestan, Son and
Saviour A studyof Acts 13,32-57 Cu un apendice:"Son of God" in the SynopticGospels, CN XVIII. Lund 1961, p 34 u
PARTEA A DOUA
sprijinS, ala cum se poate observa, pe o cornbina(ie dintre
invtr{Itura despre filialia divinl 9i arhieria veqnicl a lui
lisus Hristos:a8a Iisus Hristos n-ar fi 9i Arhiereu vegnic dacd
rr-ar fi qi Fiul lui Dumnezeu' sau, altfel spus, arhieria veqnicd
ir MAntuitorutui Iisus Hristos are ca fundament filia1ia divini'
Raportat la aceste afirmalii teologice fundamentale
tlcspre instituirea 9i chemarea Fiului Ia slujirea arhiereasc[
potrivit cu 5,5-6, urmdtoarele versete din 5,7-10 sunt de o
i rrsemndtate esenlialS.Chenoza Fiului prin intrupare, asumarea deplind a firii
[lmaneinlpostasulSdudumnezeiesc,imbrdcareaintrutoatea umilei noastre condilii omenegti, constituind in conceplia
autorului, in mod paradoxal, condilia fundamentald a
l,reamsririiSaleqifiirrdelementesenlialalviziuniisalelrristologice, este explicatd in amdnunt in versetele urmdtoare'
in 5,7-10.Acest "Fiu" qi "Arhiereu ve$nic" nu este altul' decAt
Acela care in zilele trupului Sau "a adus cu strigdt tare si cu
lacrimi cereri gi rugdciuni cdtre Cel ce putea sd-L
rndntuiasca din moarte' Si care din cele ce a patimit a
ittvdlat ascultarea. . Si de'savdrSindu-Se' S-a fdcut tuturor
pricind de mantuire veSnicd'" (5,'l-9)' in locul prezentului, care desemna vechea institulie a
arhieriei (5, 1-4), apare acum aoristul, zugrdvind un eveniment
unio in istorie care depdgeqte prin claritatea faptului in sine'
tot ceea ce s-a spus p6na acum despre chenoza' starea de
umilinla, condiiia umand a Iriului asumati prin Intrupare
("intru toate asemanAndu-se lralilor" - 2,17; "ispitit intru
toate dupd aseminarea noastr6" - 4,15 etc)'
231STELIAN TOFANA
o'o Ibidr*. Vezi 5i K. Nissilii, op cit . p 107
232 STELIAN TOFANA
de teama sa de moarte (rind tqq e ul.ape(46), si desi era
Fiu, a tnvalat ascuktrea din cele ce a pdtimit" '
Omenitatea lui lisus Hristos, a$a cum e intdlnitd in
text, este caract erizatd, prin urmare' de doud trdsdturi
principale: eul.dpela (team[) qi unarcorl (ascultare)'
intrucit versetele amintite (5,7-8)' foarte importante
pentru hristologia epistolei, comportd unele dificultali de
interpretare, pdrerile exegelilor in a oferi o explicalie
Situation et significatiotz' '. p 445-446 etc'
PARTEA A DOUA 233
tlcllnitivd sunt foarte impdrlite. in acest sens, o scurtd analizit
Ir acestor versete se impune, totuqi.
Prima problemd o ridicd expresia rcsi eiostcouoOeiq
tino rrlq e ul"apefcr6 (5,2)o'u care reptezintd, de altfel, pentru
cxegezS, sunt de p6rere majoritatea exegelilor o "veche crux
interpretum",a8T
Dificultatea de infelegere a expresiei rezultd din
inIetesul substantivului eul.apefc, pe de-o parte, 9i din
in{elesul prepoziliei rcci, pe de altd parte.
Pornindu-se de la sensul originar al cuvdntului
"culapefa": "prudentd","pdzire de ceva", "atentd bdgare in
seamd la ceva", "pd.zire de sine" (1. Sirah 78,27;22,22), s-a
ajuns in greaca clasicd sd se dea cuvAntului inlelesul de
"fric5", "teamd" (de ceva, de cineva), pe de-o parte, 9i "teamd
de Dumnezeu", "evlavie", "pietate", "respect", P€ de altd
parte.a88 AvAndu-se in vedere aceste sensuri sunt posibile
rrumai doud traduceri:
a). Dacd se in{eiege prin "eul'crBefc'" - "teami de
inainte de patimi), aceste traduceri sunt .justificate numai gramatical. nu 9i
contextual, iapt ce se va vedea pe parcursul analizei expresiei
t8'Ci J. Jeremias. Hebrcler 5.7-10, in ZNW 44, 1952-19-53' p' 107
6s Vezi R. Bultmann, art. ei)'o,Bng. eu.l"cpdopar, er)l"dpe ra in-lhWNT'
vol 2, p 749-751
234 STELIAN TOFANA
Dumnezeu", "pietate", "evlavie", atunci trctfid"ase ar trebui sd
indice motivul, canza, traduc6ndu-se prin "din cauz6", "ca
urmare a faptului", "din", etc., gi atunci sensul expresiei s-ar
putea traduce caluzal'. "ascultat pe baza (din cauza) evlavieiSale",Aeo inlelesul hind acela cd rugdciunea Lui de a tr izbirvitde patimi gi de moarte a fost ascultatd: "Pdrintele Meu, de
este cu putinld, treacd de la mine paharul acesta" (Mt.26,39).
Agadar, "auzirea", "ascultarea" Tatdlui nu s-ar fi putut
referi, decit la izbdvirea lui Iisus de patimi gi moarte, fapt ce
nu s-a intdmplat, traducerea amintitd nefiind justificatd, inacesl caz, decit gramatical-
b). Dacd se inlelege, dimpotrivd, cuvdntul
"e ril,aBe icr" ca "teamd", "fricI" (de ceva)ael atunci avem
4e Vezi toate sensurile tui srd in diferite contexte, la W. Bauer, Wcirterbuch
zum Neuen Testament, Berlin-New York, 1971, p. 173 u.o* O **" parte a exegef ilor modemi inclind spre aceasta traaduc€re . Vezi: 0.
Michel, Der Brief an die f{ebrcier, p.22 u.; J. Jeremias, Hebr 5,7-70, p. I l0; M.Rissi, Die Menschlichkeit Jesu nach Hebr 5,7-8,inTt:rZ I1.155, p. 38
aer Pentru inlelesul cuvintului e0,l.cpefa in sensul de "frica", "teame" putemic6
de cev4 se exprimd exege[i ca: M. Dibelius, Der himmlische Kultus nach dem
Hebrcierbrief, in ThBl 21, 1942, p. l-ll; J. Hering, L'Epitre aux Hebreux,(CNTNI2), NeuchatellParis, 1954, p. 53-54. E. Brandenbuger, Text undVorlagen , p. 190-224; P. Andriessen, Angoisse de la mort, p.282-292.
Adolf v. Harnack. infelegdnd prin erl,l,aBefa - fric4 teerna de moarte,pi prepozilia oad in sen^sul de "din", "din ceva"... (aus, von-weg) conshta simplu cA
rugdrciunea lui Iisus, de-a fi izbdvit de patimi 9i moarte (" treacd de la Mine Paharulacesta" ,Mt.26,39), nu a fbst implinita Fi presupunand ca existAnd, in textul originalun o0r (nu) inaintea lui eioaxouo0eiq haduce: " El nu afost izbdvit" . Dacf, textuls-a deteriorat exact in locul care ar Ii continut un our este pufin probabil, dar felulin care Flarnack in[elege traducerea expresiei qi sensul ei, ni se pare corect
F. Laub, in lucrarea sa Bekenntnis und Auslegung,p 132 este de p6rere
ca expresia eioarouoOeiq an6 riq, eu,l"aBefa ar trebui tradusd linAnd cont de
PART-EA A DOUA 23s
lraducerea expresiei: "a fost ascultat", in sensul c6"afost
iz.bdvit de (&.n6)ae' teama (euLripeta) Sa" (de moarte)'
scns care se potrive$te cel mai bine contextului temporal al
tlramatismului anticipat al momentului Patimilor Sale (Mt.
26,39).in cele mai multe edilii ale Noului Testament, apare
prima versiune a traducerii ) care, gramatical, e adevhrat, este
cea mai bund, dar in contextul sensului expunerii nu este
potrivitd. intregul context al faptelor ne arat[ ca este vorba de
frica, de teama puternicd de moarte, de starea de angoasi pe
care Iisus a trlit-o in Ghetsimani, in rugaciunea puternicd cu
sudori de s6nge, in care cerea ca "paharul" sE treacd de ta El
(Mt.26,39).4e3Acetaqi lucru ni-l aratd $i informaliile Sf' Evanghelii:
"$i ludnd cu Sine pe Petru Si pe cei doifii ai lui Zevedei' a
inceput q Se intrista {i a Se mdhni. Atunci le-a zis: " intristat
ttus ge sI ande n hat t e, erh Orl" .
unct de
Bauer,
P 282-n cazul
substantivului eul.dPero.oe3 p.J. Bonsierven, Saint Patl. Epttre aux Hebreta (Introduction, traduction,
commentaire), Pais,1942,p.209 scrie: "Lesyersetes 5,7-8 contiennl une allusion
d la vie de Jesus et plus piobalemenl, suivanl le sentiment presque unonim de
commenlaleurs, d un mctment desici[: L'Agonie A Gethesemani" '
236 STELIAN TOFANA
este sulletul Meu pand la moerte" (Mt.26,37-38a; cf. Mc.14,33-34); "$i fiind in zbucium, cu mai mare stdruin;d se
ruga. Iar sudoarea Lui s-a fdcut ca picdturi mari de sdnge
care picurau pe pdmdnf" (Lc. 22,44).
Dar alternativete referitoare la clarificarea exegeticd
a textului nu sunt de cea mai mare importanfd. Important insieste un lucru: Moartea ameninldtoare a cdrei apropiere Iisus
o simtea, a fost insolitd de o teamd atdt de puternicd, de oadevirat5 "angoas5" gi care a marcat profund natura
omeneasc[ a iui Iisus. $i cum de izbdvirea de Patimi gi de
moarte nu poate fi vorba, rdmdne, ca o consecinlI togicd,numai concluzia cd Iisus, dupfl rugiciunea Sa, nu putea fiizbdvil dec0t numai de teama Sa teribilS de moarte, de
angoasa din fala morlii, de zbuciumul SIu din fata ei.aea
o% O traducere in acest sens gdsim gi in "Noul Testament" al Mitropotitului'Iransilvaniei Simion $tefan. tip[rit la 1648 "Carele in trupul zilelor Lui, curugdciuni Si cu rugdri Si cu strigare mare Si cu lacrimi, ducand la Acela care-L,poarc mAntui pe El de moarte, Si fiind ascultatd rugdciunea Lui, mdntui-Sd din
fricd" {F.vr 5,7) (Citatul e luat dupd "Noul Testament" reeditat. Alba-Iuli4 1988,p. 541) Acelagi sens il dau cuvintelor amintite (5.7);i traducatorii Bibliei lui$erban Cantacuzino din 1688: "Corele in zilele Trupului Lui, rugdciuni Si rugicdtre Celo ce putea sd-L mLfiuiascd pre El din moarle cu strtgare tare Si lacrdmiaducand Si ascultdndu-Se de teamere" (Evr. 5,7) (citat dupd Biblia de la 1688reeditata "Biblia adecd dumnezeiosca Scripturd", Bucuregti, 1988, p. 904. Vezi opronunfale expres5 pentru acest mod de traducere gi infelegere a textului 9i O.Cullmann, Christologie.,, p.85: "Aussi je ne comprends pas bien comment, enprisence des deux traductions possibles de eioaxouo0eiq crnd tqq eu.l"apeioq:"exaucl et dilivrd de son angoisse" ou "exaucd a cause de sa pidtd", on peutdecider enfaveur de la seconde Toul le contexte pousse i donner d ei)uapeia lesens d' "angoisse". C'est justement li la lentation de Jesus, c'esl ld que se montreson ao0dvera. comme toul homme, il a peur de mourir. ll4ais Dieu a exauci sapriere puisqu'il a surmonte son angoisse et qu'il peut dire "non pas ce que jeveu-r "
PARTEA A DOUA 237
Faptul ch Iisus ca Om s-a inspaimAntat in fala
lnlenintAtoarei morli, reiese clar din Rugdciunea Sa din
(ihetsimani . "Pdrintele Meu, de este cu putinld, treacd de la
Mineaes acest pahar" 9i indatl a adAugat: "insd nu precum
voiesc Eu, ci precum Tu voieSti" (Mt. 26,39)- Aceste cuvinte
nle rugdciunii confin o caracteristici a Arhieriei Sale, 9i
lunume, legdtura puternicd cu aiutorul $i puterea prin care El
putea parcurge panE la sf6rgit, pentru "fralii Sdi", drumul
rnAntuitor al crucii.ae6 in Ghetsimani, lui Iisus ii este fricd de
[toarte, dar compdtimirea pentru oameni ii dd putere se
invingd frica, degi, pe de alte parte, gi ea ii produce
suferin!6.4e7 Dar Iisus a gustat in acel ceas unitatea Sa cu noi
pdnf, in ad6ncurile negrdite. De fapt, aceastd intensitate de
trdire nu a inceput numai in acel ultim moment pe cruce, ci
mult mai devreme. De mai inainte a apdrut Tatdl, Cdruia El se
ruga acum sd fie izbdvit de chinuri, ca Acela care se gase$te
intr-o leg[turE cu pacdtosul, a clrui soartd ;i-a insuqit-o acum
Iisus ca pe a Sa. "in acel ceas Stiin(a despre vina omului Si
.suferinla pentru pierderea lui a luat un caracter atdt de
oes Noul Teslament, versiune revizuit[ redactatd de Bartolomeu Valeriu
Anania, Bucuregti, 1993, consemneaza in acest loc "treacd pe-aldturi de Mine
pahantl acesta..." (Mt 26,39).ae6 in acest sens M. Rissi spune tezer\at: "Probabil cd putem sd vedem in
rugdciunea lui lisus un sens si mui profind: Dacd tntreaga e\tstenld a lui lisu.t in
zilele Trupului sau o putem priti sub auspiciile unei lucrdri cultic-preolesti, atunci
se poate ofirma cd El a trdit, a gdndit, avorhit, a activat ;i s'a rugat, deci, nu
ltentru Sine Si inlavoarea Sa. ci avind in vedere Si faptul cd toate analogiile cu
arhiereul L'echiului Testament le-a depdsit, a aclional in primul rdnd "ixipcv0pcinov" (Die Menschlichkeit Jesu- , p 40)
ae Pr.Prof-Dr. D. Stiniloae, Teobgia Dogmaticd. vol II, p 133
238
tnfricoSdtor, tncdt frdmdnlarea vdzutd Si spaima lui lisus'
rugdciunea "mai cu stdruinld" Si sudoarea, care "ca
picdturi mari de sdnge picura pe pdmdnt" (Lc' 22,44) n-au
fost decat ultimul semn ce a ajuns la noi - aSa cum furtunade la suprafaya mdrii e semnul cel mai dinafard al unei
cataslrofe, ccre s-a produs pe fundul ei Si a cdrei proporlie
depdseSte puterea noastrd de tnchipuire" -otr
in aceasta a constat ceasul din Ghetsimani: inima
omeneascS gi spiritul omenesc a lui Iisus Hristos a p[;it inaria experienlei extreme a ceea ce inseamnd pdcatul inaintea
felei judecitoare a lui Dumnezeu 9i indepdrtarea omului de
Dumnez-eu prin el"
Aceastd teamd 9i intristare de moarte era o "ispitd" (cf'
Lc.22,40), pe care MAntuitorul Iisus Hristos a biruit-o prin
ruglciune. El s-a rugat cdtre fatdl "Cel ce putea sd-L
mAntuiascd din moarte" (Evr- 5,7; cf .Ml 26,39 u. 9i loc'par')
gi rugdciunea Sa a fost ascultatd (eiouxouoOeiq), cdci cum
ar putea un arhiereu sI mij loceascd pentru al1ii, dacd
Dumnezeu nu-l ascultd?nee Dar aceasta ascultare nu trebuie
infeleasa in sensul cd a fost izbd'vit de moarte, ci in sensul ca
a fost eliberat de teama de ea, sau de "intristarea pdnd la
moarte", cum o calificd primele doud Evanghelii sinoptice, de
starea de nelinigte gi tulburare cauzatd. de o teamd puternicd,
pe care vocabularul modern o nume$te "angoash"'s00
ae8 Prot.Dr. D. Stiniloae, Iisus Hrislos sau restaurarea , p 279'
oee Pr.Asist. V. Mihoc, art cit ,P 191
sm vezi gi T. Boman, Der Gebetskampf ./esa, in "New Tesiament Studies"'
1963-64, p 261 u gi O. Cullman n, op cit , p 84
STELIAN TOFANA PARTEA A DOUA 239
Rugdciunea Sa, deqi a fost foarte puternic marcatd de
instinctul specific omenensc de conservare a vielii proprii, a
lost totugi pltrunsE de un profund respect, pietate fa]d de
l)umnezeu, astfel cI nu voia s5-i prezinte Acestuia o solulie
proprie de mAntuire a Sa, ci, dimpotrivd, s-a exprimat ca intru
toate sd se fac5 voia lui Dumnezeu: "..- dar nu precum Eu
voiesc, ci precum Tu voiesti" (M1.26,39).
Ceea ce iese in prim plan din acest context, nu este
atAt continutul rugdciunii, cdt mai degrabd relalia Sa profundd
cu Dumnezeu, care putea s[ producd in natura Sa, puternic
marcatd de suferinld, o transformare total6.sor
in acest sens am putea traduce cuvdntul e0Lripeto cu
"fricd de Dumnezeu", "pietate", fEra ca s6 ne indepdrt[m de
sensul conferit cuvantului de contextul dramatismului
faptelor, ala cum s-a vdzut. Astfel s-ar putea afirma ca Iisus
a fost izbdvit, eliberat de frica Sa de moarte, datoritd "pietalii
Sale", "evlaviei Sale", profundului "Sdu respect" fala de
Dumnezeu.O astfel de rugdciune nu putea fi decAt ascultatd,
deoarece manifestarea lui Dumnezeu in a asculta rugdciunea
lui Iisus nu a fost int6mpinatl dec6t cu profund respect, cu
deslv6rgitd "pietate" gi "credinciogie", Iisus neopunAnd
bunit[!ii lui Dumnezeu, generozitalii Sale, nici cel mai mic
obstacol.Astfei, " ascultarea"
textul n-a insemnat Pentru
"eliberarea" de cate vorbegte
Iisus o evadare din isPitS, din
to'Cl A. Vanhoye, Pr€tres anciens - ' p 149
240
502 A. Vanhoy e.. op ci.t, p 150
STELIAN TOFANA
suferint6, ci, dimpotriv[, o adeviratd transformare a
suferin[ei, a patimilor, a ispitei in durere, intr-o cale demf,ntuire,so' intr-o trecere de la teamd, la capacitatea de-asuporta, de-a indura moartea, ba mai mult, de a o intelege cafiind mdntuitoare.
Aceastd putere transformatoare a patimitor aclion6ndasupra naturii omenegti a lui Iisus, este scoasd in evidenldfoarte clar in versetele urmitoare 5,9-10, unde aspectulsuferinlei, de putere transformatoare, se prezintd ca o sintezda consecintelor Patimilor asupra lui Iisus, ca Om. O frazd dinprima parte a epistolei qi care amintegte clar de des6v6rqire,confirmi aceastd interpretare, vorbind explicit dedeslvflrgirea prin pltimire: "... ca sd desdvarSeascd prinpdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor,' (2,10).
Agadar, versetele 5,7-8 men!ioneaz6, o ispitireconcretl pe care MAntuitorul Iisus Hristos a trdit-o, 9i anumeagonia din Ghetsimani, inainte de Patimi.
Aceste versete, de o rnare insemnltate pentruhristologia Noului Testament, se opun oricirei forme dedochetism; Iisus a fost Om cu adevdrat gi ntr un Dumnezeutravestit in om. Expresiile ',strigdt" gi "lacrimi', sunt atAt deconcrete, incAt omenitatea lui Iisus Hristos apare in totrealismul ei. Sf. Maxim Mdrturisitorul spune in acest sens ci:"in agonia din Ghetsimani, Iisus gi-a ldsatfirea omeneascd,privatd de lucrarea Lui, ca sd-i arate sldbiciunea Si sd-iadeyereascd realitatea Altddatd o acoperd, ca sd a/li cd nu
PARTEA A DOUA
(ru om simplu" .sot Cuprins de zbucium, in intristarea Sa de
rnoarte, Iisus a strigat gi a plAns, dar n-a considerat moartea
in maniera unui stoic resemnat, ca o trecere naturali de la o
stare la alta: El avdzrtt in ea ceva teribil, ceva ce Dumnezeu
tlctestd: "ultimul vrdjmag", a$a cum spune Sf. Pavel (I Cor.
15,26)soa: "Vrdjmagul cel din urm5, care va fi nimicit, este
rttoartea".
Singura explicalie a acestui sentiment de pdrdsire
totalf, gi de spaimd trdit de Iisus, este cf, dumnezeirea Lui s-a
relinut in El de la manifestarea puterii Sale intdritoare. Dar
aceasta nu inseamnd c[ Dumnezeu - Omul nu era activ prindumnezeirea Sa in nici un mod. Probabil c[ prin durnnezeire
susfinea in natura Sa omeneascd iubirea fald de om, aga cdzut
cum era gi in virtutea cdreia suporta chinurile gi pdrdsirea.'locmai in acele clipe a atins iubirea lui Dumnezel fa!d. de om
punctul culminant, intensitatea sa de trdire gi manifestare cea
rnai profund6.Tot la firea omeneascd a Mdntuitorului se refera gi
afirmaliile epistolei cE El "a inv6{at ascultarea din cele ce a
petimit" (6pa0ev rir[' 6v dna0e v trlv unarcoriv - 5,8), ca
S-a desdvirgit (tei.e roBeig - 5,9) sau cd a fost desivdrgit de
Tatal (rel.erCoocr - 2,10; cf. 7,28) sau cd "se sfinleqte"
(ayra(6prevor - 2,11).Sf. Grigorie Teologul referindu-se la dualitatea firilor
503 Opuscula theologica et polemica. P.G. XCI, pMihoc, -Iisus Hristos arhiereu. p.l9l, nota 7-5bis.
l'lenschlichkeit Jesu , P 28 u504 Vezi O. Cullmann, Die Christologie . p, 85.
164, dupa Pr. Asist VVezi qi M. Rissi. Die
24r
242
t0' Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntarea XXIX teologica ll.P.G 26,100
STELIAN TOFANA
existente intr-unul gi acelagi ipostas dumnezeiesc, Persoana
Fiutui lui Dumnezeu intrupat, spunea: "Hristos afost botezat
ca Om, dar a biruit pe ispititorul ca Dumnezeu, afldmdnzit
ca Om, dar a sdtural ca Dumnezeu mii de oameni Si e pdinea
vietii... Se roagd ca Om Si Arhiereu, dar ascultd rugdciunile
altoro. . . "sos
Aceastd stare de maximi chenozi, ca Om, completatd
in acelagi timp cu cea de maximd mdrire, ca Dumnezeu, este o
rezultantS a consecinlelor unirii ipostatice. Agadar, temeiul
eficiengei absolute a slujirii ariheregti a MAntuitorului este
unirea desdv6rgitd, in Persoana Sa, a firii omeneqti cu firea
dumnezeiascd in unul gi acelagi Ipostas, cel al Cuv6ntului lui
Dumnezeu intrupat.Astfel, paradoxul patimilor "Fiului" - "de;i era Fiu a
invdlat ascultarea din cele ce a pdtimil" (5,8) - nu este in
viziunea autorului numai condilia "desdvArqirii Sale" (5,9), ci
gi condilia instituirii Sale in slujba de Arhiereu: "Iar de
Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupd randuiala luiMelchisedec" (5, l0).
Se ridicd acum intrebarea: "in ce sens a invdlat
M6ntuitorul Hristos "ascultarea" gi ce trebuie se inlelegem
prin aceasta"?
Umanitatea M6ntuitorului a invalat ascultarea in
sensul ca El s-a pdtruns tot mai mult ca Om de firea
dumnezeiascS. Este vorba deci, de o cregtere a firii omene;ti
asumate de MAntuitorul spre desivArgita implinire a voii lui
PARTEA A DOUA
l)runnezeu.s06 Astfel, intre situalia Sa de Fiu qi faptul c6 a
rrrvf,!at ascultarea nu este nici o contradiclie, a$a cum o aratd
rrrsdgi exprimarea epistolei: "$i deSi era Fiu, a tnvdlat
,t.srultarea..," (5,8).Punctul culminant al acestei ascult6ri a
lirst atins prin jertfa ispEqitoare (5,8b)-so'
Natura umand in Hristos trebuia sb invingd prin
Irscultarea desdvArgitd gi iubitoare de voia Lui dumnezeiasca
una cu voia Tatdlui, sau prin conformarea cu ea 9i prin
suportarea morlii pe cruce, afectele inrobitoare intrate in firea
rroastr[ prin pdcat, ca tot atdtea slIbiciuni, ;i moartea ca
rrltima consecin![ a lor.sot SfAntul Maxim Mdrturisitorul vede
rostul morfii Mantuitorului in eliberarea firii omenegti de
altctele care s-au introdus in ea dupd cdderea lui Adam' E
vorba de o eliberare a firii de aceste afecte, nu printr-un act de
atotputernicie divinS, sivdrqit asupra ei din afari de ea' ci
printr-o biruire a lor de cltre firea omeneascd ins69i'
dinduntru in afard, se inlelege nu fErd lucrarea lui Dumnezeu'
care este neapirat necesard, pentru a face firea omeneascd in
stare de un asemenea act. caci ele reprezintd starea de
slabiciune in care a fost aqezatd ea dupd ctrderea in pdcat' Deci
scaparea firii omenegti de ele trebuie si se arate ca o tdrie a
irrii fa15 de ele. Si numai intr-un act de biruire a lor de cltre
5tr in acest sens gSsim o par.aleld in cuvintele Evangheliei dupf, Luca carc spune
cit,,Iisussporea(xpo€xonrcv)cuinpelepciuneasicuvdrstasicuharullaoameniSi la Dumnezeu" (2,52;cf.2'41).
5m J. Coste, Notion grecque et notion biblique de la soufronce dducatrice,ln
" Revue des Sciens Religieuses",43, 1955' p 48I u
508 Cf. Pr.Prof.Dr. D. StEniloae, op cit ' p 219
243
244 STELIAN TOFAN{
firea omeneascd, se arati tdria ei efectivd fa16 de ele-soe Unuldin aceste afecte era frica de moarte. Dar biruinla acestei fricide moarte nu o putea arita firea omeneascd a Domnuluiocolind moartea, ci primind-o, biruind frica ce face aceastd
fire sI fugd de moarte. Aceastd fiica e cel mai puternic afect,
e cea mai mare sldbiciune a firii omenegti. De aceea, inbiruirea ei se manifestd cea mai mare tdrie a firii. Si de aceea
ea este ultima pe care a invins-o Mdntuitorul. trnvingAnd astfel
cu firea Sa omeneascl aceasti ultimd sldbiciune a ei, a fostinvinsd moartea insdgi ca punct final al slabiciunii firii umane.
Acesta e paradoxul cregtinismului: prin primirea morlii se
invinge moartea.sro in felul acesta ni s-a deschis posibilitateaparticipdrii noastre la infinitatea vielii dumnezeieqti: "Cdci amurit Ernanuel, ldrgindu-ne noud intrarea in Sfanta
Sfintelor Si deschizdndu-se uSile Bisericii din ceruri. noud
celor ce credem in El".s)1
Verbul 6pa0ev (a invdfat) din 5,8 lamuregte qi sensul
cuvAntului rel,ero0v care apare in versetul urmdtor 5,9: ",fidesdvdrSindu-Se (rui tel"et<,lOeiq) s-a ficur tuturor celorce-L ascultd pricind (a[troq) de mdntuire veSnicd" .
Termenul r,d)retog, care evocd deopotrivd ideea de
desdvArgire, ca gi pe cea de impliniret" $i expresiile inrudite
s'e Vezi Pr.Prof.Dr. D, Stiniloae, Legdrura interioard dintre moarteet Siinyierea Domnului, in rev. "Studii Teologice", nr. 5-6, I956, p 281
t'o lbid"*t" Sf. Chiril din Alexandria, Glaphyr4 P.G. cit, col.54-5D.5'2 Din acest rnotiv C. Spicq face o apropiere intre rei,e rouv din Evr -5.9 gi
cuvdntul de pe cruce al Mdntuitorului tetd.)teora (SavAr'5itu-Sa) (In. 19,30).(L'Epttre aux Hebreux, II, p. 39).
PARTEA A DOUA
( u el ocupd un loc important in cugetarea autorului
l',pistolei.sliExegelii bibligti au subliniat, pe bunf, dreptate,
r:aracterul cultic Ai sacral al "desdvArgirii" umane a lui Iisus
llristos, de care este vorba in text, care se aduce pe Sine lui
l)urnnezeu, fiind at6t Arhiereuljertfitor, cdt 9i victima.sta
Des[vArgirea lui lisus Hristos de care se amintegte in
loxt pune in lumind clard ideea cd lucrarea Sa m6ntuitoare se
indreaptd gi spre firea Sa omeneasci asumate, pe care,
ir<lucAnd-o ca jertf6, o umple de dumnezeirea Lui 9i o
clibereazd de afectele, p5timirile 9i moartea de pe urma
pf,catului strdmogesc.t'5 Se indreapti, apoi, chiar prin ele spre
noi toli, pentru ca prln participarea la dumnezeirea
rrranifestati in puterea pe care o transmite prin firea Lui
rrmani sI ne elibereze gi pe noi, in aceastd via1d, de pEcat, sd
ne sfinleasc5, iar in cea viitoare, de afecte, de coruptibilitate
245
t'1 Vezi J. Kdgel, Der Begrilf rei.ero0v im Hebrrierbriel in "'fheologische
Studien, M. Kdhler dargebracht", 1905, p. 3-5 u.; A.A. Hoekema, The Perfektion
,tf Christ im Hebrews, in "Calvin Theologicat Joumal" (Grand Rapids), Michigan,
e , 197 4, p. 3l-37 .
"o O. Mi"h"l, Christliche tiollendung im sakta!-kultischen Sinn in " Der Briefttn die Hebraer",p.225-229;5i mai ales C. Spicq' opcit.,p 214 u' unde ddin
iicest sens gi o bogaE bibliografie Vezi pi A. Feuille! Le sacerdoce du Christ et de
.\ e s minis te res, P ais, 1972, P.172 u.
a $i protestantd - eliminlnd efectul slujirii'ailrieregt omeneqti 9i socotind-o numai ca o lucrare dc
satisface nume le oamcnilor care L-au jignit cu pdcatul
Ior. a elinrinat toata Preo
llri s 9i Prin aceasta 5i in
rot ezeiror al -iertfei 9i ircd afie.iuridioi, exterio
Pr.Prof.Dr. D. Stiniloae, op cit ,p. 129).
246 STELIAN TOFANA
9i de moarte.sr6 Rostul ontologic al mAntuirii in Iisus este,
agadar, gi sfinlirea noastrd: "S-a sfinlit cu noi Cel ce este maipresu.t decdt toatd zidirea,ri Cel ce Se sfinleSte c{t
Dumnezeu cdnd S-a fdcut om Si S-a sdldsluit intre noi, S-a
fdcut frate al nostru, dupd umanitate, sfinlindu-Se impreundcu noi Trebuinla de a sluji ca preot Si de a Se sfinli Si
desdvdrSi tmpreund cu noi, line, deci, de iconomiaintrupdrii" .sr?
Prin urmare, desdvArgirea lui Iisus Hristos, de care
vorbegte autorul poate fi infeleasd ca un act transformator,de reinnoire radicald a firii umane asumate de Hristos pentrua o face aptd de comuniunea perfect5, vegnicd cu Dumnezeu
(9,24). in acest sens, se poate spune c[ Hristos a fost izb[vitde moarte, intruc6t ea n-a fost altceva decdt ceea ce L-a fEcutpe El, prin firea Sa umand, mai mult dec6t era inainte de
gustarea ei. "Transformarea"srs lui Iisus Hristos prin patimi,moarte gi inviere inseamnd in acelagi timp gi o transformare a
lucririi prepascale intr-o lucrare reald,, prezentd a lui HristosCel viu, de sfinlire gi desdv6rgire a cregtinilor pi-a lumiiintregi, supugi deci acestei transformdri prin lucrarea prezentiarhiereascf, a lui Hristos, Care se afla plin de viafddumnezeiascd de-a dreapta Tat5lui. insugirea firii umane de
cdtre MAntuitorul Iisus llristos prin intrupare, constituie, aga
cum s-a mai spus, baza devenirii Sale ca Arhiereu (2,17), dar
deslvArgirea firii Sale omenegti, prin patimi, moarte, inviere,
516 lbidem, p. ll2.5'' Sf. Chi.il al Alexandriei, inchinare in Duh si Adevdr. P C . 60, I 1 l -5
5'8 Cf. Pr.Prof. D. StEniloae. Teologia Dogmaticd, vol, ll. p. l-51
PARTEA A DOUA
rrnll;rrc ai penetrarea ei de energiile Duhului SfAnt, devine
t rttttltlia perpetudrii lucrdrii Sale arhiereqti vegnice in ceruri
(').t4)Astfel prin jertfa Sa adusd lui Dumnezeu Tatdl, dar in
irr t'lrr;ii timp qi Siegi ca Dumnezeu, Iisus Hristos se
rlcshvArgegte pe Sine ca Om, dar sfinleqte 9i des6vArgeqte, in
rrr:t:ltrgi timp, 9i pe "fralii Sdi", adicd pe cregtini'sre
El se face astfel, pentru toli cei ce i! ascult6, aitlo6rrr^rtqpfc6 aitov(ou - "pricinl de mdntuire vegnicd" (5,9)'t'o
O astfel de pozilie 9i slujire arhiereascd se leag[
rt:rnalic de pozilia Fiului de-a dreapta slavei (1 ,3d) 9i conduce,
rrrrri cleparte, in derularea confinutului epistolei, spre cealaltd
rr,risltur6 arhiereascS a Fiului, cea de " Miilocitor al wnui mai
lt u n Te stament" (8,66) -
Apadar, toatd semnifica!ia 9i importan{a soteriologicd
247
5te lbidem,p. 132.
r,0 Expresia cifloq oorrlpfaq ai<ovfou (5,9) e inleleasd de excgeli in diferite
rrrrduri, din care ne refine atengia doua: f,te in sensul de ap11"1dq tflq ot'rtrlpictq -;i,r".pa,-a*Antuirii'-2,10,(veziinacestsensE.K5semann,DasWandernde.-.,
1r. 79j lre ca scop, finalitate a lucririi arhieregti (veziK. NissilS, op.cil., p. l0l- 102).
i lin contexnrl in care e folosit5 9i in raport cu expresia: "incepdtor al mdntuirii" se
rxll lraqe urmdtoarele concluzii:' -- -'-c-
ln tun"tiu de "incepator al mdntuirii" (alrroq) Iisus [Iristos sta la
irrceputul lucrarii Sale mAn oq) de mdntuire vepnicd"
it.giria i"ta la sfhrqitul ei un atribul al lui Iisus in
starea Sa de chenozd; ca a Sa de Ia shtitul slujir.ii
Sate arhieregti pe pAmant, precum 9i in starea SaactualS de Arhiereu puureave$ruc
in ceruri. Cuv6ntul ,ipXnVOe defineqte un calificativ al Fiutui intrupat, avdnd
misiunea de a aduce mantuirea tuturor pi de a nimici puterea morlii Prin patimi,
-""'..liinviereacestrolm6rrtuitor.s-aimplinitintr-unplanimanent(2,10).lbflnenul aiT1"ogreprez.intl, dimpotrivE, un atribut al Fiului Preamarit, dar in stare
A" i".tft, ca Arhiereu vegnic cerisc (8.1) (Vezi K' Nissil:i' op cit 'p 102-103)
248 STELIAN TOFANA
a capitolului cade asupra expresiei "pricind de mAntuire
vegnicS" (5,9).
Unii exegeli,s'l au inleles prin desdvArqirea lui Iisus,
de care vorbeqte autorul epistoiei, ca fiind una moralS' Dar
faptul cd desavdrqirea credinciogilor este implicatd in
desdvArgirea lui Iisus Hristos (Evr. 5,9; 9-13-14;10,10:14),
aratl, cbnu poate fi vorba de o des6v0rgire morald a Sa, ci de
desdvdrgirea firii umane, pe care a asumat-o qi a indumnezeit-o
prin Patimi, Moarte gi inviere.s2? in acest sens putem sd
socotim gi cuvintele M6ntuitorului, consemnate de Sf' Ioan
Evanghelis trtl: " Penlru ei Eu Md sfinlesc pe Mine insumi' ca
Si ei sd fie sfintili intru adevdr" (In' 17,19; cf' 17,17)' E
vorba aici de caracterul cultic al sfinfirii sale, de o sfinlire sau
o consacrare a victimei pentru jertfr'in sens liturgic ai cultic, ca victimX destinat6 jertfirii,
El a fost sfin1it incd inainte de naqterea Sa, de aceea e numit
"sfAnt" incd inainte de a se na$te (Lc' 1,35)' De altfel,
MAntuitorul spune: "Despre Cel pe care Tatdl'L-a sfinqit Si
L-a trimis in lume, voi zice{i; Tu hulesti" " (In' 10,36)' E
evident, deci, faptul, cd st-tnfirea lui Iisus s-a frcut incd inainte
de trimiterea Lui in lume-s2'
Sfinlirea de care se impirtEgeqtc Hristos vizeazd, prin
urmare, firea Sa omeneascd- "Aceasta e puriJicarea de pdcat
Si umplerea de viald dumnezeiascd' ce se impdrtdSeSte
lrupului lui lisus Hristos de El tnsuSi ca Dumnezeu, pentru
t2t Yezt 0. Cullmann. oP cit.' P 82.
t" Pr. Asist. V. lvlihoc, art.cit , p- 193
t" P.. v. Mihoc, art cit.p 193
PARTEA A DOUA
r'tt l)rin miilocirea Lui safie sfinliti toli cei ce cred"'s2a Dar
Irt'cast6 sfinlire a trupului inseamn6 sau pregdtirea
lcrtlltorului pentru a se jertfi lui Dumnezeu, sau un efect al
rrt'tLrlui de jertfr. Aceasta implica direcfia jertfei spre
l)rrrnnezeu gi spre insugi, Cel ce Se jertfeqte't" E'l Se sfinleEte
;rcntru jertfr gi ii sfin!eqte pe ai Sdi prin aceastd iertfd's26 "El
rtttlizeazd astfel prin jertfa Sa (npoo$6u) sfin[irea celor ce
tt' .sfinlesc (10,10.14), sdngele Sdu fiind mijlocul de impdcare
(10,29 13,32) pentru toli creqtinii: "Penffu aceea Si lisus, ca
,tt'i .;finfeascd poporul cu sdngele S,iz (1va rilldorl 6r& to0
i6fou &rpcrtoq rdv l"a6v) a pdtimit afard de poartd"
(13,12). Legdtura intre terrninologia impdcirii gi cea a sfinlirii
cste aici cit se Poate de clara
in acest sens, Sf. Chiril al Alexandriei spune: "Cel ce
ra afla in chipul si egalitates Tatdlui, cdruia ti stau inainte
,si Serafimii de sus, Cdruia ii liturghisesc (ii aduc slujbd
sfintd) mii Si mii de ingeri, cdnd S-a golit pe Sine se spune
t.ti s-a si ardtat liturghisitor al celor sfinte si al cortului
ttdevdrat. Atunci s-a qi sfin{it cu noi Cel ce-i mai presus de
toutd zidirea. Cdci cel ce sfinyeSte Si cei ce 'se sfinlesc, dintr-
ttnul sunt toli. Pentru care pricind nu Se ruSineazd sd-i
numeascdpeeifrali,zicand'"Vesti-voinumeleTatdlui/ialilor Mei" (Evr. 2,11-12; Ps 21,23)' Deci, Cel ce sfinleSte
ca Dumnezeu, cdnd S-a fdcut om Si S-a sdldsluit intre noi Si
rr .fost frate dupd omenitate cu noi' atunci se '\pune Si cd S-a
52a Pr.Prof.Dr. D' Stlniloae, op cit .p- 135-136'
'lbtdem
526 yez.iKuhn Procksch, art d.yrcq,ayr'd'(<t" in ThWNT, vol I, p' 113
249
250 STELIAN TOFANi
sfinlit. ASadar, trebuinla de-a fi preot Si de-a fi sfinlit linede cabordrea ln trup".s21
Despre aceastd noud situalie creatd pentru to!i oameniivorbesc concluzional versetele 5,9-l0: " $i desdvdrSindu-Se,S-a fdcut tuturor celor ce-L ascultd, pricind de mdntuireveSnicd. Iar de Dumnezeu a fost numit; Arhiereu dupdrdnduiala lui Melchisedec" .
Aceste yersete exprimd in 3 expresii str6ns legate intreele, consecinlele Patimilor asupra persoanei lui Hristos:
a). re i,e r.o0e fq (S-a desavdrgit)b). S-a ftcut pricind de m6ntuire vegnicl pentru toli
cei ce-L ascultd
c). a fost numit de Dumnezeu ,,Arhiereu dupdrdnduiala lui Melchisedec"s2s.
Agadar, tot ceea ce El a realizat prin ',ascultarea" Sa,ca Cel umil, in stare de chenozd, de micporare sau restrdngerea modului dumnezeiesc de manifestare a slavei pe care a avut-oinainte de intrupare, gi anume nimicirea morlii gi desfiinlareapdcatului, nu rlmdne numai ca efect asupra Sa, ca nigte"consecinte limitate la un episod trecut, ci devine "acum"tuturor celor ce-L ascult5, "pricind de m6ntuire',. ,'A ascultaLui" nu inseamni nimic altceva dec6t a fine cu t6riemdrturisirea gi credinfa in El ca Arhiereu vegnic. tn acest fel
t2' Glaphyrorum in Genesim,libr. II, p G,, 69. 1008.528 AmEnunte in legEtura cu semnificalia hristologich a cuvintelor ,, _ Arhiereu
dupd rdnduiala lui Melchisedec" (5,10), vezi J. Bonsierven, Le sacerdoce et lasacrifice de Jesus-(lfuist d'apres l,Epitre aw Hebreur, in ,,Nouvell RevueTheologique", 6, 1939, p. 6-57 u
PARTEA A DOUA
rlt'vine totul clar, de ce osteneala pentru El nu este zadarnicd.
Cine "ascultf," lui Iisus, qi pe Iisus ca Arhiereu, devinelrlrcr de toate vechile gi intinatele legituri, fiind transpus intr-ot'xistenfd fundamental schimbati de cea veche,s2e gi aceasta
rrrlrucAt Iisus, prin patima Sa, n-a devenit numai
rt:prezentantul exemplar al unor noi posibilitdli de existentd,
t i insugi intemeietorul, F[uritorul prin Sine insugi a realitiliirroii existenle, care este deja la indem0na oricui.
"Ascultarea" care se cere adresanfilor in 5,9, nu-gi are
;rsll'el in viziunea autorului, in "ascultarea" lui Hristos, numaipropria-gi mdsuri, ci, in acelapi timp, gi inainte de toate,irrsdEi baza sa.s3o
Dacd Dumnezeu il nume$te de-acum pe Fiul "Arhiereu,lupd. rdnduiala lui Melchisedec" (5,10), aceasta inseamnd cIl:l a intrat, gi prin El "tofi ai Sdi", in posesia a ceea ce a
rcalizat prin slujirea Sa arhiereascd - mdntuirea.s3r Hristos
icrtfindu-Se ni se face astfel pricind de mdntuire vegnicd,t:onducdtor spre Dumnezeu, gi aceasta prin ridicarearrrrranitd{ii Sale, aqa cum s-a vdztt, la un nou mod Ce existen}d,
tleosebit de cel de dinainte de moarte gi inviere, la o stare de
slavd, de penetratie prin Duhul, intr-un fel deosebit de cel de
rlinainte de moarte gi inviere.ssz In acest sens moartea
"'J. Roloff, Der Mitleidende , p 158tro H.Fr. WeiB, op.cit., p.320.53' Vezi J. Roloff, op.cit , p. 158tt'Sf. Ciril din Alexandria, CILAPHYRA in Exod, P.G. 69, col, 517. "S-a
ldus pe Sinejertfr nepatata pentru noi lui Dumnezeu;i ardere de tot spirituald- cum;r preinchipuit iar\i dumnezeiescul Moise, conducdndu-se prin lumina duhului spret unogtinla celor viitoare"
251
2s2 STELIAN TOFANA
MAntuitorului Hristos se prezinta pe de-o parte, ca o jertfd
adus5 lui Dumnezeu, ca o renunlare la tot ce este ca om' pe de
alta, ca o sdltare pe un plan de existenla superioard' se
infelege ca om, dat fiind cd modul de existenld sfinlitd este un
mod de existengh mai inalt[, fiind imparte$it6 de Dumnezeu'
izvorul vielii.Dacd numai in stare de jertfE se poate pdtrunde la
Dumnezeu, atunci ea are doud sensuri:
a). inca chiar in starea de jertfE pe cruce' Hristos e
ridicat ca orn intr-un mod nou la Dumnezeu;
b). Hristos rdmine la Dumnezeu in stare de jertfr 9i
dupd inviere, pentru cd numai insuqindu-ne 9i noi aceastl stare
a Lui, ne putem transpune in starea de jertf6' avAnd prin
urmare intrare la Dumnezeu'
Faptul cd chiar actul de jertfire este o sdltare
ontologicl a celui ce se jertfe$te pe un plan superior de
existen!6, se vede din faptul ci Mdntuitorul intrd cu jertfa Sa
in Sfflnta Sfintelor. Sf. Ciril spune ca prin insagi jertfa Sa'
Iisus Hristos se oferd ca un dar de bunl mireasmd lui
Dumnezeu, iar prin Sine, 9i pe noi'ss3
in concluzie, din oricare din cele trei laturi am privi
moartea M6ntuitorului Hristos :
a). ca desfiinlarea p5catului, sau a sldbiciunilor din
firea lui omeneascd;
"'Sf. Citil, comentAnd cuvintele ua
tor" 1li. ti.z-lj. ,prn.' "Cdci a Pdtr rn
inr, )i ,a ne va'duie si Pe noi, nu se v cu
tatiiiuiai Sicuaieitsangealsdu ol
-5ls)
PARTEA A DOUA 253
b). ca renunlare a voinlei omeneqti la orice fel de
autoafirmare gi ca supunere ultiml a ei voii dumnezeiegti, gi
c). ca jertfd curatd a umanit5lii Sale, adusl luiI)umnezeu pentru a se sfin1i, ca prin ea apoi sd ne sfinfim gi
noi - laturi care, privite in fondul lor, sunt una -moartea Luiirpare ca un drum spre inviere.t'o in acest sens putem se
afirmf,m cI moartea nu e despdrfita de inviere, intre aceste
doul acte ale iconomiei mdntuirii exist6nd o indisolubiliunitate. Dar aceastd unitate trebuie vdzttld nu numai ca osuccesiune necesarE a celor doud mornente in opera mdntuirii,ci ca o anumitd prezen[d a fiecirui moment in celSlalt.Moartea M6ntuitorului cuprinde astfel in sine inceputul
invierii, iar starea de inviere a Sa nu e goiitd de o anumitdprezenld a crucii. Acest lucru il exprimd foarte bine Sf.Ap.Pavel prin cuvintele: "Nebun ce eSti! Tu ce semeni nu dd
viald, de nu va fi murit" (I Cor. 15,36). insd este clar cd bobul
semdnat nu moare mai intdi de tot, ca abia apoi pe urmd sirdsard, ci incd in timp ce moare, incepe viala cea noud in el.
Sf.Ap. Pavel revine adeseori asupra acestei idei, afirmdnd cd
in fiecare zi moare dupd omul din afard ca sh invie dupl cel
dinduntru (I Cor. 15,31; II Cor.4,l6)-Existenla faptului tainic cd moartea lui Iisus Hristos
cuprinde in sine inceputul invierii Lui ne-o adeveresc deplinsfinlii plrinfi, iconografia, c6ntlrile bisericii. Nu e ftrdsemnificalie faptul, cd in acest sens, iconografia ortodoxdin{Eliqeazd invierea Domnului prin scena coborArii Lui in iadintru slavd, ardtAnd ci viafa invierii incepe in El incd din clipa
t'o P..Pr,Dr. D. Strniloae, art.ctt., p. 285-286
STELIAN'TOFANA254
morlii, ca lAqnind din iad' Dar pe ldngi faptul cd sufletul
cobordt in iad s-a umplut anticipat' inci de Vineri' de slava
,i"liiinri"rii, trupul rdmas pe cruce are qt el o putere de via!6
fEcdtoare care, desigu', '" 'u dezvolta deplin de-abia din clipa
invierii Lui. Scriitotii bis"r"eqti risdriteni cred ci acest lucru
se arat[ in faptul cE din coasta Domnului curge' dupa moartea
Lui, sAnge cald 9i ap[ caldd' ceea ce e o minune aqa de mare cd
evanghelistul Ioan line sd o adevereascd prin intdrirea sa de
martor ocular (1n'20,23)' in aceasta^vld ei motivul' pentru
care biserica foloseqte cdldura la Sf impdrt[qanie' De aceea
ii. puri.tfi din r[sdril numesc Trupul Domnului de pe cruce' pe
de-o parte mort (vexp6v), iar pe de altd parte de viaJa f[cdtor
f<-."r".0,)"'' O fot*uiu'" ciata a ideii c6 Trupul Domnului
pe cruce, degi mort din punct de vedere natural' prin absen[a
sufletului, e de vialil1tuto,.' prin Duhul Sf6nt prezent in El'
o g6sim la Sf' Simion din Tesalonic: " Toarnd cdldurd tn
potir. Iar aceasta o face mdrturisind cd Trupul Domnului
devenit mort' prm dlspdrlirea dumnezeiescului Sdu su/let'
a rdmas totuSi de viayi fdcdtor' intrucdt dumnezeirea nu s-a
iliii"tii or'gy'l.'so In acelaqi sens se exprimd 9i Sf' Teodor
Studitul: "Cdntdrile mele laudd rdstignirea Si rana pe care
sulila a deschis-o in coasta dumnezeiascd' Din ea sorb Si eu'
o. Hristoase, infiecare zi' bdulura care md sfin;eSte" 'si?
Ideea vielii celei noi' rdshrith in umanitatea
Mdntuitorului Hristos incd in timpui morlii' cit 9i ideea despre
starea Lui de jertfd de dupa inviere, este exprimatd in
53s Vezi H. Grondijs, L'lconographie byzantine clu Crucrfid mort sur la cro-a'
Bruxelles, 1952, P. I 18-l 19
"u Erminie despre locagul bisericii' cap 94. ta H' Grondijs' op cit' p 126
s3' Triod- Miercurea I-a a Postului Mare'
PARTEA A DOUA 255
rre rrrrnrdrate randuri in cuvinte din cele mai sugestive in
r lirrlirile Bisericii: "stdpanirea morlii ai zdrobit cu moartea
l'tt, Puternice, cd de Tine S-au cutremurat portarll
rtrtlllui"s3}; "Puindu-Te in mormdnt, pe cei ce locuiau in
t,,t)rmant Tu i-ai lnviat, nestricdciune si viayd ddruind
,(Ltmului ornenesc"sle; "Inoitu-ne-ai pe noi prin crucea Ta'
rlitrttindu-ne noud viald Si nestricdciune" '54o
MAntuitorul Iisus Hristos nu putea rupe insd leg[turile
aceasta prin faptul cI moartea Lui e afundarea desivdrqitd a
ornenescului in dumnezeiesc, prin faptul ci omenescul soarbe
l)cntru, in gi prin acest act, putere din dumnezeire' Iar aceasta
,, poate face Hristos ca Om pentru cd e totodatd 9i
I )umnezeu.sn'lar puterea acestei morli 9i a stdrii Sale de jertfi
538 Sedealna I, glas l, dupd Catisma I la utrente
t" Stihi.u all-ula Stihoavn4 glas 4, vecemie'
'oo Stihira a v-a- glas 7, veccrnie
5al Pr.Prof.Dr. D. Stiniloae, art'cit 'p 280
5a? Ibidem,p 286.
2s6 STELIAN TOFANA
ve$nice in fala Tatllui ne-o comunicd 9i noua unindu-Se cu noi
in dumnezeiasca euharistie, pentru ca murind cu noi 9i in
momentul morfii noastre, sd nu ne fie moartea spre moarte, cl
spre trecere 1a via!d, spre identificare deplind a voii noastre cu
voia Tatilui aga cum a fost 9i moartea Lui'sa3
s$ Ibidem, p.284 54 yezi A. Vanhoye, Pr&res anciens ,p' 161-170'
PARTEA A TRtsiA4
IISUS HRTSTOS - A.RHIE,REU CERESC (7,1=9'28)
Al doilea mare expozeu doctrinar al epistolei cEtre
lrvrei (7,1-10,18), prezentdnd Arhieria lui Iisus Hristos, ca
It:md preferenfialI a scrierii, diferd mult de primul' Acest
cxpozeu cuprinde trei secliuni care se succed una pe aha, fdrFt
ir mai fi intrerupte prin expuneri parenetice' cum a fost cazul
crr cele precedente (3,7-4,14 9i 5,11-6,20)'
Una din primele caracteristici ale acestui expozeu este
cll autorul, in expunerea temei, trece acum de la raportul de
ttsemdnare, demonstrat in pdrlile anterioare, la cel de
diferenliere Si depdsire in ptezentarea elementelor de
cornparaliesaa referitoare la Arhieria lui Iisus Hristos. Astfel,
;lrin acest nou procerleu, el incearcd sd pund in lumind
caracteristicile preotiei gi slujirii lui Iisus Hristos. intrucat
rrutorul nu considerd cd e suficient faptul de a fi amintit numai
ca cregtinii "au un Arhiereu mare" (4,14-15), trece acum sd
cxplice gi ce fel de Arhiereu este Acesta: "Un astfel de
.4rhiereu se cuvenea sd avem. sfffnt, fdrd de rdutate, fdrapatd, osebit de cei pdcdtosi Si fiind mai presus decdt
STELIAN TOFANA2s8
ceturile. El nu mai ate nevoie in fiecare
sd aducd iertfe, intdi pentru pdcatele s
poporului, cdci a fdcut acedsta o datd'
5us A. Vanhoye. Prdres onctens ' p' 168
PARTEA A TREIA
rrou, superior, cel al realizdrilor divine in lisus Hristos.sa6
Accasta este intenlia predilectd a autorului in prezentarea
',lrrlirii arhieregti a lui Iisus Hristos. Felul in care o face este
rrragistral. Accentuarea raportului de diferen{iere dintrellristos gi Aaron, pentru a se scoate in evidentd superioritatea
Arhieriei lui Iisus Hristos se face numai cu argurnente scoase
rlirr datele concrete oferite pind acum' Cuvintele Ps. 110,4,( irre au servit mai int6i in 5,6.10 pentru a demonstra o
rrscrndnare fundamentald intre Iisus Hristos qi Aaron, sunt
lirlosite acum, in cap. 7, printr-o abilitate dialecticd, in scopul
tlovedirii in mod antitetic, cd preolia lui Iisus Hristos diferdtotaI de cea a lui Aaron, fiindu-i intru toate superioard.soT in
;rrimul caz autorul citeazd cuvintele psalmului frrd o analizd;r acestora in detaliu, ci numai pentru a artrta cd 9i Iisusllristos a fost chemat 9i numit preot de citre Dumnezeu.
Astf-el apare un raport de asemdnare intre Iisus Hristos 9i
Aaron in al doilea caz, cuvintele psalmului sunt supuse unei
;rrralize precise: fdrd. a inceta de a exprima aseminarea, ele
rc:levd acum accentuat diferenlele semnificative, care
ntarcheazd o schimbare de valori.sasAceasta nu este cazul, spre exemplu, numai cu Ps'
I 10, ci in modul cel mai evident, exprimi acest lucru 9i textul
tlirr 5,9-10. CAnd autorul deciar6 cd la sfArqitul patimii Sale,
llristos "desdvdrSindu-Se, S-a fdcut tuturor celor ce-L
,t;;cultd pricind de mdntuire veSnicd. lar de Dumnezeu a fostttttntit Arhiereu dupd rdnduiala lui Melchisedec" (5,9-10),
to6 lbid"^. Vezi in acest sens dez.voltarea ideii ;i la Pr.Prof'Dr' Dumitru
iRltdu, intreita slujire a Mdntuitorului,in indrumf,ri misionare, Editura Instifutului
Bihlic, Bucuregti 1986, p.342U. Pr.Prof.Dr. Dumitru stlniloae, lisus Hristos,
'Ir hiereu in veac, in "Ortodoxia" Nr 2, 1979, p.2l7u'547 Vezi amanunte A. Vanhoye, op cit.,p 169
to'Ihrd"-
259
STELIAN TOFANA260
inlelegem concluzia pirlii precedente (3'1-5'10)' care a
demonstratraportuldecontinuitate:tota$acaqiAaron'IisusHristos a fost numit preot de citre Dumnezeu'
Darcuvintelecitatecon}intreiafirma(iicarepunlnluminl, in primul rdnd, superioritatea lui lisus Hristos in
comparalie cu Aaron, pe acest fond de asemdnare' Prima
afirmafie reprezinti miqcarea ascendenti' exprimAnd
desdvirgirea prin jertf6: "Hristos S-a des6virgit prin jertfa
Sa". ,4 doua corespunde miqclrii descendente' exprim6nd
eficacitatea salvatoare, m6ntuitoare a jertfei: Iisus Hristos
deschide "celor ce-L ascult[" calea spre Dumnezeu' frc6ndu-Se
pentru ei "pricin[ de mintuire veqnic6" ' A treia afirma[ie
exprim6, in sfdrgit' momentul central: numirea ca Preot de
cltre Dumneze:u.sae
In acest fel se anun96 9i partea urmltoare (5' 1 1- 10'39)
care va sublinia diferenlele dintre cele doud preolii' dovedind
gi insistdnd asupra superiorit[lii lui Iisus Hristos ca $r
Arhiereu.Procedeul de a anunta partea urmdtoare prln
cuvintele-concluzie a p5r[ii precedente' este' de altfel'
specificul 9i caracteristica principalS a modului de lucru al
autorului in tratarea subiectului epistolei' procedeu unic in
Noul Testament' Astfel, Ia sf6rqitul pdrlii parenetrce
preliminare (5,11-6,20) autorul' reamintind a treia afirmalie
din 5,9-10: "Iisus Hristos e Arhiereu desf,vArgit dupi
rAnduiala lui Melclrisedec'' (6,20), vine sd anunle tema
to'Ibid".,p, 169-l7o
PARTEA A TREIA
secliunii urmitoare care urmeazd, sd 1ualeze tocmai acest
s ubiect: Iisus Hristos Arhiereu, dup[ rdnduiala luiMelchisedec (7,1-28). Termin6nd-o pe aceasta, prin alegerea
cuvintelor din ultima frazd, anunld terna urmEtoare gi cea mai
lungd (8,1-9,28), qi anume cea a des[vArgirii sacrificiale a lui
Iisus Hristos,.exprimatdinT,2S prin acelagi verb ca gi in 5,9a
- te l"er<^l0eiq. DupI analiza acesteia, autorului nu-i mai
rdmfine sd dezvolte decdt ultima tem6 de cuprins doctrinar,
aceea a valorii m6ntuitoare a jertfei lui Iisus Hristos. Pentru
aceasta autorul foloseqte din nou acelagi procedeu: plaseazd
la sfArgitul secliunii (9,28) un cuvdnt ales din ultima fraz6' din
5,9b, 9i anume, cuvAntul ot^ltqpf a. Astfel va pune in contrast
neputinla soteriologicd a preoliei vechi, cu eficacitatea
perfecta a jertfei celei unice a lui Iisus Hristos ( l0,l - 18).tt'In acest sens, fiecare secfiuue are tema ei distinctd:
pozilia personald a lui Iisus Hristos ca Preot (7,1-28);
activitatea Sa mdntuitoare (8,9-9,28) qi roadele acestei acfiuni
m6ntuitoare (10,1-18). Ceea ce este iardgi caracteristic aici, e
faptul cd autorul, tratAnd o temd, nu pierde din vedere pe
celelalte doud anterioare, ci dimpotriv5, pune in luminitaporturile strdnse dintre ele, creind astfel utt schelet puternic,
care dd o viziune coerentd trdsdturilor specifice slujiriiarhieregti a lui Iisus Hristos.ssr
tto lbid"*.55r
Vez.i. in arndnunt, prezentarea fliintifica a acestor procedee folosib de autor
lr structura lor literard la A- Vanhoye, Za s tnrcture littdraire , p. 53-59, Idem, Ieslt'retres anciens ., p. 170-171
261
STELIAN TOFANA262
I. Iisus Hristos - Arhiereu dup[ rAnduiala
lui Melchisedec (7'1-10)
Caracteristica principald a epistolei cltre Evrei este'
a$a cum s-a putut vedea, aceea de a demonstra' in toate
domeniile 9i planuriie, superioritatea lui Iisus Hristos fatd de
orice creaturd: El este mai mare decAt proorocii (1'l-4); mai
mare dec6t ingerii 9i dec6t Moise (1,5-14; 3,1-6); este Fiul lui
Dumnezeu, Domn 9i impdrat veqnic al Universului (1'3)' Dar
Iisus Hristos mai este desdvdrgit 9i ca reprezentant al un^ei
preo{ii cu mult superioare cetei din Vechiul Testament' In
acest sens, Epistola cdtre Evrei este singura carte a Noului
Testament care are meritul de-a fi constituit o hristologie
completd,axat[ pe demnitatea arhiereasc6 a Mintuitorului'ss2
desfdguratd cronologic de la intrupare 9i durdnd in veac' Iar
locul central in aceastd desfrgurare il ocupl jertfirea de Sine
a Mdntuitorului pe cruce, in care El a fost in acelagi timp atAt
Arhiereul jertfitor, Jertfa sau victima' cdt 9i primitorul jertfei'
"" rra"areu.tt'in acest sens noliunea de "Arhiereu" aplicatd
Iui Iisus Hristos e mult mai completi decdt aceea de profet sau
slujitor al Domnului (Ebed-Iahve)'intrucdt ea nu se taporteazd'
exclusiv numai Ia opera terestrd a lui Iisus ci se continud 9i in
cer. Acest lucru il J"r.rolta magistral epistola cdtre Evrei'
Dar Epistola cdtre Evrei nu este totuqi singura scrlere
a Noului Testament care-L prezinti pe Iisus Hristos in calitate
"2 O. Cullman n. Cltristologie clu Nouveau Teslament' p 92
ttt P..Asirt. V.Nlihoc. art cit .p 184'
PARTEA A TREIA
rrcavind nic[ieri, coeziunea pe cale o gdsim in Epistola cltre
l,vrei.
1. Melchisedec - prototip al lui Hristos'
Figura biblicd a lui Melchisedec (7'1-3)'
AxAndu-se pe textul din Fac' 14 9i Ps' 110'ss7 autorul
cpistolei dovedegte cd Iisus Hristos este adevdratul qi vegnicul
Arhiereu, ,'dupI rdnduiala lui Melchisedec"' Aparilia 9i
263
5so',/ezispre exemplu: O' Cullmann' op'cit ' p' 77'79' 93' G' Friedrich'
tiestererwartung in den Synoptikern' \ne Pesterelev6
ent-
555 Vezi C. Spicq, L'origine johanni Prdre
dans t,Ep n ienne"'
"Melange P- range' E
.lean, Par E' eceden[s
'fheme im arl ' 1941 'P'Priestertum Christi in N Testament ausserhalb des Hebraerbriefes' \n
:'rir."i"ei t.t . Literaturzeitun g",'l 9 47' 1 3 3 5 -3 3 8.
,ru Sf. Chi 7,9. cl Iisus Hristos Se
roagd aici in "lxi*ff,;11'"TH;arhiereascd" a
iumatarc a sec (O' Cullmann' oP'cll '
p 93)
"'P, 110 este pasa-iul din Vechiul l'estatnent cel mai des cital in Noul
l-est2nDent insu;i Mdntuitonll citeaza cuvintele acestu i Psatm (Mc' l 4'62)' marcdnd
.onpriir;u Sa ca indeptine;te o nrisiune arhiereascd
2,64 STELIAN TOFANA
dezvoltarea acestei idei, in capitolul 7, a preoliei lui Iisus
Hristos "dup[ rAnduiala lui Melchisedec" (Ps' I10,4), nu este
o noutate, ea fiind amintitd deja in 5,6'10 9i 6,20' Dacl
autorul o reia in capitolul 7, nu face altceva dec6t sd o
dezvolte pe fondul invS!6turii despre propria jertf[ a
Arhiereului Iisus Hristos, de care vorbise deja in 5,1-10' Dar
pentru c6 cititorii s6i "s-au Iacut lenegi 7aauzit" (5,1 I) in ceea
te privegte aceast[ inv[!dtur6, intrerupe meditalia doctrinarl
profund hristologice (5,1-10) 9i intercaleazi o parte
pareneticd, tip "advertisment" (5,1 1-6,6), prevenindu-i de
pericolul cdderii din nou in "faptele cele moarte" (6'l)' incazul indepirt6rii de starea de "iluminafi" (6,4), dobAnditd
prin Sfrntele Taine: Botez, Euharistie ("gustarea darului
ceresc", impdrtdgirea Sfdntului Duh, punerea m6inilor - 6'24)'
prin "cuvflntul cel bun al lui Dumnezeu" 9i gustarea puterilor
veacului viitor (6,5)."'I)upi aceastd parte parenetic6, se revine acum asupra
inv[fdturii despre Arhieria vegnicd a lui Iisus l{ristos, urmSnd
a fi dezvoltate in profunde gi inalte "noliuni hristologice"sse
incepdnd printr-o comparalie cu Melchisedec'
Noul excurs doctrinar-hristologic, 9i care diferd mult
de primul, este dezvoltat acum, in cap' 7, in patru subcapitole:
| - 7,7-3 - istoria lui Melchisedec din Genezd 14 9i
caracteristica semnifi ca{iei persoanei sale'
2 - 7,4-10 - comparalle intre Melchisedec ai Avraam'
,tt Sf. Ioan Gur6 de Aur infelege prin "gustarea puterilor veacului virtor" viala
ereascd. (Sf' Ioan Hrisostom, Comentatiile sau
ei, p. 152). Vezi 9i A.F- Maunoury. Comentariul
cdtre Evrei,P.72.tje M. Rissi. Die Theologie , P- 82.
PARTEA A TREIA
3 - 7,ll-25 - Aaron qi Hristos.
4 - 7,26-28 - refleclii ce caracterizeazd scopul
p ropus.suo
Autorul face practic din acest capitol pivotul intregiisule epistole,s6r cele gase capitole precedente nefiind decdt o
lrregdtire pentru cele ce urmeazd a fi expuse in cap. 'l , iar cele
iase care urmeazd nu sunt decdt o explicafie gi o consecinld a
ircestei doctrine centrale.s62
Prezentarea figurii lui Melchisedec cu care incepe
ircest expozeu doctrinar, are darul de-a deconcerta realmente
pe cititor. Acestui personaj mentionat numai in doul textelirarte scurte din Vechiul Testament (Gen. 14,18-20; Ps.
I I 0,4) i se face o descriere in care apare ca o frinldrrristerioas6: "fdrd tatd, fdrd mamd, fdrd spitd de neam, a
t'itrui zile n-au inceput Si a cdrui viald nu are sfdrSit", el
"rdmdndnd preot veSnic" (7,3).
Melchisedec, preot-rege, apare ca o "cotnetd
trecdtoare"s6r pe scena istoriei Vechiului Testament inperioada patriarhului Avraam, mai precis, in momentul
intoarcerii acestuia victorios dintr-un rdzboi contra regelui
lilamului qi alialilor acestuia:s6a "Iar Melchisedec, regele
sn lbidem, p.82.s61 Vezi A,F. Maunoury , op cit , p 82
'u'C. Spi.q, L'Epttre a:aLx HebrerLx,Il. p I79.u6' D., Mircea Chialda, Melchisedec preot-rege din Salem, Caraasebep 1946,
p55s Din cartea Facerii cap. 1 4 se cunoagte cd patriarhul Avraam a avut un rdzboi
cu regcle Elamului, Kedarlaomer pi cu cdgiva aliati ai acestui4 pentru a scoate dinrobia lor pe Lot, nepotul sau. Rizboiul se poarth in localitatea Dan (Laip-Lesem) pe
265
266 STELIAN TOFANA
Salemului, i-a adus pdine Si tin Melchisedec era preotul
Dumnezeului celui Preatnalt. $i a binecuvdntat Dumnezeu
pe Avraam Si a zis: Binecuvdntat sdfii Avraam de Dumnezeu
Cel Preainalt, Ziditorul cerului 9i al pdmdntului' ^$l
binecuvdntut sdfie Dumnezeul Cel Preatnalt, Care a dat pe
vrdjmasii tdi in mdinile tale! ^!i i-a dat Avraam lui
Melchisedec zeciuiald din toate" (Gen. 14,18-20)'
in ceea ce prive;te celdlalt text: "Juratu-S-a Domnul
Si nu-l va pdrea rdu' Tu eSti preot tn veac, dupd rdnduiala
lui Melchisedec" (Ps. 110,4), cuvintele, dupd sensul lor
literal, sunt adresate regelui, cdruia ii sunt atribuite funcliuni
sacerdotale de cel mai inalt ordin 9i care erau inserate in
ritualul slrbdtorii iudaice a intronizdrii.s6s
"Vaterlos, mutterlos, ohne Geschlechtsregister", p' 261-262)
t6t Cf. O. r, "Die Psalmer", (ATD) 19-50,
p. 459 u. in p ezi H'H' Rowley' " Melchizedek
and Zadok,,. . 461 u.
PARTEA A TREIA 267
in timpul lui Iisus Hristos, la inceputul erei cregtine,
;rcest psalm era interpretat deja mesianic, cercetdrile mai noi
rlovedind pe baza unor speculafii teologice nu numai cb
cregtinii au interpretat mesianic acest psalm, ci chiar cd
irrdaismul il identifica pe Melchisedec insugi, dacd nu chiar cu
Mesia, cel pulin cu alte figurl eshatologice.s66
Astfel, cap. 7 din Evrei, ca de altfel gi literaturapatristicI posterioard,tu' care vdd in Melchisedec un tip, oprefigurare a lui Hristos, implicd existenta unei tradilii iudaice
asupra importanlei eshatologice a figurii Rege-Preot.tt* Prin
rtrmare? ideea unui Mesia-Arhiereu nu este strdind cugetdrii
iudaice tfuzii.Pe baza apropierii textelor din Maleahi 3,1 .23-24 Si
2,4-5, acest arhiereu mesianic a fost identificat uneori cu
proorocul Ilie.s6e Tot aga, in unele specula!ii, regele-preot
Melchisedec este prezentat cu trasaturile lui Adam, considerat
t6 O. Cullman n, op cit., p.75 ls67 Yezi G. Bardy, Melchisedec dans la traditionpatristique,in "Revue
triblique", 1926,p.496 u. gi 1927.p.25 u.; G. Teillen, Untersuchungenzumt tabrrierbrief, p. 33-48. Aici se gAse$te o bogatd analizd a evolufiei tradilieiMelchisedec in I Clement qi la Sf. Ignaliu. O. Michel, Melchisedek ausserhalb des(.hristentums. ,in Der BrieJ an die Hebrcier, 1966, p 257-258
t6 Astfel, intr-un midra;. mai tdrziu, la CAntarea Cdntiirilor. R.egele-Preot nu era
th:paftc de a imbrdca haina funcfiunilor unui mediator mesianic. Tot aga "Ilierr:divirrs"apare uneori in literaturd sub dublul aspect de Profet $i Sacrificator inire:cla$i timp. (cf. J. Jeremias, arr. "Hi.(e)fcrq", in ThWNT, II, p 934; Strack-llillerbecli, Der I I 0 Psalm in der altrabbinischen Literatur, IV, p. 452 u . articol-crcurs in H.L: Strack gi P. Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament austtlmud und Midrasch,4 vol , Miinchen 1922-1928 P. Teiflen, op cit., p l6-20),
56e J. Jeremias , art cit , p.932
268 STELIAN TOFANA
ca om ideal.s70 Pe de alt6 parte, apare 9i ca un arhiereu
eshatologic, in calitate de Kohen Zedek, aldturi de Ilie.s7l
Filon din Alexandria asimileazd Logosul cu Melchisedec 9i-lnumegte "Preotul lui Dumnezeu",s72 identificAndu-l cu
Mesia.s73
intr-o scriere tiagmentard descoperitd la Qumran
(notatd I I a Melchisedec)s74, rolul central in planul
eshatologic, de a elimina puterea lui Veliar qi de a executa
judecata lui Dumnezeus", ii este rezervat lui Melchisedec.sT6
Se poate aminti in aceastd direclie 9i "inv6ldtorul dreptAtii" al
sectei de la Qumrafi, care, pe de o parte, prezinti caracteristici
eshatologice, iar pe de altd parte, cum se vede gi din
t'o Cf. F.J, Jerome, Das geschichtliche Melchisedek-Bild und seine
Bedeutung im IJe brcierbr ief, 1920.s7 I Strack-Billerbeck, op.cit., p. 463-464t" Filo, din Alexandria, Legum alegoriae,lll,T9; vezi 9i J.J- Petuchowski,
The Controversial Figure of Melchizedek in "flebrew Union College Annual", 28
(1957), p. 127-136; R Le D6aut, Le titre de Summus Sacerdos donnd iiMelchisedec est-il d'origine juive?,in "Recherches de Science Religieuse", 50
(1962), p.222-229; O. Michel, art pe)'Xroeddx, in ThWNT, vol IV, p. 573 u-
573 in acest sens, A,T. Harson apira ideea potrivit c6reia "Melchisedek dtait [e
Christ preexistant" in"Jesus Christ in the Old Testament", London 1965, p- 65-72.
574 Aceasta scriere fragmentard a fost publicatd pentru prima dat6 de A.S. von
der Woude, arl. "Melchisedek als himmlische Erkisergestalt in den
neugefundenen eschatologischen Midraschim aus Qumran lIdhle XI", in"Oldtestamentliche Studien", l4 (19-56), p 354-373.
575 A. Vanhoy e, Prdres anciens , p. 172.
s'u Vezi in acest sens gi M. de Jouge 5i A.S. von der Woude, 1/ QMelchizedekand the New Teslament, in "New Testament Studies", l2 (1966), p.
301--326: J.A. Fitzmyer, Further Light on Melchizedekfrom Qumran Cave I I .in"Joumal of Biblical Literarure", 86 (1967), p 25 u Alte indicafii bibliografice in
aceasta problemd vezilaC.spicq, L'Epttre aux Hdbrettx. II' 1953. p 213 t
PARTEA A TREIA 269
(lomentariul la Habacuc (II,3)s77, el este preot, jertfitor. in"Regula comunitetii" de la Qumran (lQS 9, I I gi lQSa 2, l2u.), precum gi in "Scrierea din Damasc" (D 12,23; 14,19;19,10; 20,1) gi in apocrifa intitulatd "Testamentul celor l2patriarhi" (Rub. 6,7 t.; Simeon 7,2;Levi 2,8; Juda 2l;Dan.5 etc.), se distinge un Mesia-Preot $i un Mesia-Rege politic,un Mesia din Levi gi un Mesia din Juda, "Mesia lui Aaron" gi
"Mesia lui Israel", Mesia-rege fiind subordonat lui Mesia-p reot. s78
Agadar, e evident cd cel pulin in anumite cercuri dincadrul iudaismului, speranla venirii unui arhiereu mesianicdesdv6rgit era totu$i intrelinut6, misiunea sa prinz6nd conturin opozilie gi in comparatie cu arhiereul mozaic. Astfel, chiarinaintea scrierii Epistolei cdre Evrei, in unele cercuri iudaicecxistaserd speculafii cu privire la Melchisedec, in care acesta
era asimilat cu diferite personaje eshatologice.s?e
ln acest sens, meritul deosebit al Epistolei cdtre Evreieste acela de a fi demonstrat cE speranla iudaicd a unei preoliideslvArgite s-a impiinit in Iisus Hristos. Existenla acestei
t" K. Ellig"., Studien zum Habakuk-Kommentar vom Tolen Meer, 1953, p.
| 68.5" ICG. Kuhn, Die Geiden Messias Aarons und Israels, in "New Testament
Studies" I (1965), p. 168 u. Probabil ca St Ipolit al Romei, care vorbegte despreMesia din Juda gi Mesia din Levi, unifi amdndoi in persoana lui Iisus Hristos,cuno$tea tradi[ia raporta6 de "Testamentul celor l2 patriarhi", de textele de la
Qumran gi de documentul din Damasc, a$a cum o dovedepte studiut lui L. Marids,Le Messie issu de Ldvi chez Hippolyte de Rome, in "Melanges J. Lebreton", vol, I,"Recherches de Science Religieuse", 195 I , p. 381 u, Vezi pi Pr. V. ][{ihoc, art cit.,p. 185-186, O. Cullmann. op cir., p 76-7 .1
5'e o. Cullman n, op cit , p.76
210 STELIAN TOFANA
speranle arate cd demonstralia epistolei nu e frrd un scop Ei un
obiect, ci cd ea era necesard 9i se inscria pe linia efortului
general al cregtinilor veacului apostolic de a dovedi cd Iisus
este Hristos-Mesia 9i, in acelaqi timp, Mare Arhiereu
vegnic,sso dup5. r6nduiala unei preolii veqnice'
Punctul de plecare al autorului in aceastd demonstra{ie
de prezentare a lui Hristos Mare-Arhiereu, il constituie
cuvintele Ps..110,4. El recurge la istorisirea din Genez5 14'
l8-20 pentru a confrunta aceste date cu cele ale Psalmului'
numai dup6 ce citeazd de trei ori cuvintele acestui Psalm
(5,6.10; 6',20)' Agadar, se porne$te in dezvoltarea temei de la
contemplarea lui Hristos Cel preamdrit, slavd pe care autorul
o vede in Ps. 1 10 ca fiind una preoteasci, de un gen particular'
Doud expresii ilustreaz[ acest fapt: "dupd rdnduiala lui
Melchisedec" li "in veac". in acest sens, cititorii sunt invitali
mai intii la observarea 9i contemplarea lui Melchisedec ca
personaj biblic, 9i apoi sd recunoascf, in el o prefigurare a lui
Hristos preamdrit "Arhiereu in veac": " Cdci acest
Melchisedec, rege al Salemului, preotul Dumnezeului Celui
Preainalt, tntdmpind pe Avraam, care se intorcea de la
infrdngerea regilor $i-l binecuvinteazd Melchisedec -
cdruia Avraam i-a dat zeciuiald din toate - se tdlcuieSte mai
intdi rege al rlreptdlii, apoi el este rege al Salemului' ceea
ce irr"o*nd regele pdcii- Fdrd tatd' fdrd mamd' fdrd spild
de neam, neavdnd nici inceput al zilelor' nici sfdrSit al
vielii, ci fdcut fiind a,semenea Fiului lui Dumnezeu' el
rdmdne preot Pururea" (7,1-3)'Acest mare preot "al Dumnezeului Celui Preainalt"
'* P.. V. Mihoc, art-cil., P. 186
PARTEA A TREIA
posed6 doud mari caliteli, precum insuqi numele ni-l aratd'
l)entru aceasta, nu intdmpl[tor autorul epistolei se ople$te
irsupra sensului pe care il oferd acest nume' Melchisedec, de
la evreiescul "Malki-tsedec", se t6lcuieqte "rege al dreptdlii",
iar dupd numele regedinlei sale, cetatea Salemului, ce se
tlilcuiegte pe evreiegte cetatea pdcii, este 9i rege al pdcii' Sf'
loan Guri de Aur, interpretdnd acest text, vede o mare
asemdnare intre numele lui Melchisedec ai cel al Mdntuitorului
Iisus Hristos: "Ce om poate fi impdrat al dreptdsii Si al
pdcii? Nimeni altul decat numai singur Domnul nostru lisus
I'{ristos" .s81
O observalie gramaticald aici nu e lipsitd de
importanfd pentru cele ce urmeaz6. a fi tratate. Aceste trei
versete, amintite mai inainte, nu formeazd decdt o singurd
f-razd al c[rei subiect se glseqte la inceput, iar verbul la
sfdrgit. Redusi la aceste elemente principale, fraza conchide:
"Cdci acest Melchisedec ... rdmdne preot pururea"' Toate
celelalte elemente intermediare nu servesc dec6t pentru a
pregiti afirmalia final[. O conjunclie "ytip" (o0ro6 Y&p -
7,1) pune frazain raport cu concluzia cap. 6, 9i care proclam[
preofia vegnicd a lui Iisus Hristos: " Unde Iisus a intrat pentru
noi ca inaintemergdtor, fiind fdcut Arhiereu tn veac
(ap26re pe iq yev6pevoq eiq tdv airiva), dupd rdnduiala
tui Melchisedec (rata trlv td(rv pel'26lod6ex)"'s82 Cele
doua specifi cdri ale profeliei "in veac" 9i "dupa randuiala lui
Melchisedec" (Ps. 110,4) din 6,20, sunt puse in legdturd cu
5*' Sf. loan Hrisostom, oP-cit-,P 177
s8'vezi A. Vanhoye, op cit.,P 174-
2'n
272 STELIAN TOFANL
textele din Geneze. 14,18-20, in felul acesta cele dou[
precizdri explicAndu-se reciproc, astfel ci introducerea in
temd e fdcut[.Preotul "dupi rAnduiala lui Melchisedec" trebuie sd fie
"preot in veac" (6,20'), intrucdt Melchisedec din Genezd e
prezentat ca fiind "preot pururea" (7,1-3).s83 Calificativul "ei6
16v ai6va" (in veac) extras din Ps. 110,4 9i aplicat in 6,20
preoliei lui Iisus Hristos pream[rit, i;i are ecoul in 7,3 in
calificativul "eiq td 6tqverciq" (pururea) fondat pe textul din
Genezd gi aplicat preoliei lui Melchisedec. Dar cele doud
calificative nu sunt insd identice: sensul calificativului care ilcaracterizeazd pe Melchisedec eiq td 6111ver66 e mai pulin
profund; el nu exprimd eternitatea , ci doar simplu absenfa
intreruperii. Aceastd diferen!6 aratd clar c[, pentru autor,
Melchisedec e numai o prefigurare a preotului veqnic' o schi!6
care il reprezenta pe acesta intr-un mod sugestiv, dar
imperfect.s8a
O altd expresie pune in lumind 9i mai clard acest punct
de vedere: Melchisedec "a fost fdcut asemenea Fiului lui
Dumnezeu" (ri$<,lpotopdvoq 6ts ttir uiCo to0 0eo0 - 7,3)'
Astfel Melchisedec nu reprezenta decAt o icoand a Fiului lui
Dumnezeu, un prototip al Modelului, 9i nu pe Fiul Insugi, el
fitnd fdcut potrivit prototipului. De fapt, acest personaj
58sUnparalelismde pozigiesubliniazdraportulintreexpresia din6,20 5i ceadin
7,3; aflr' una, cAt 5i cealaltd se gasesc la sfhr5itul frazei-
58a A. vanhoy e, op cit , p 175
PARTEA A TREIA
rrristerios, Melchisedec,s" care apare 9i dispare din Sfdnta
Scripturd ca un meteorit, tl intereseazd pe autorul epistolei
numai in semnificafia sa de tip al lui Hristos.ss6
Din referatul biblic despre Melchisedec, atenlia
irutorului epistolei este relinutd, aqa cum se poate observa,
doar de trei am6nunte: etimologia numelor, comportarea h\Avraam fala de preotul-rege al Salemului 9i tdcerea
Scripturilor cu privire la originea sa(7,1 u)' in acest sens,
cxaminarea numelor gi a titlurilor lui Melchisedec e suficientd
l)cntru a ardta cd acest personaj reprezenta pe Hristos, Mesia-
rege gi Preot. Numele lui Melchisedec se traduce "rege al
dreptelii" (Bcroti,eil6 Drraroorjvng - 7,2), iar titlul s6u "rege
al Salemului" (paor.,Leirq Eulf p - 7,2)tfi inseamnd rege al
pacii (BaorAetrq eiprivqq - 7,2).Or, aceste calificative -
<Jreptatea gi pacea - erau daruri care se agteptau numai de la
Regele-Mesia.s88 Iar dacd addugdm 9i celdlalt titlu "preotul
Dumnezeului Celui Prea Inalt" (iepeirq toO 0eou ro0
urfif otou - 7 ,l), se obline astfel unirea clard a preoliei cu
t&5 Numele lui Melchisedec apare de 8 ori in textul original al Epistolei: 5.6.10;
6,20; 7,1.10.1 l.l5.l7 - in unii codici 9i in 7,21.5e ,,Nulnai in aparenld cugetarea autorului merge de la Melchisedec la Hristos
(7,1-10), cici numai Hristos ii permite autorului s6 atribuie acestui personaj
rrristerios din vechiul -festament semnificafia sa profunda Ei definitiva", scrie A.
!'euillet in Le Christ s(lgesse de Dieu, Paris 1966, p. 108'
s87 Aproape toli scriitorii identifica Salemul cu ora.gul lerusalim Excep[ie face
rrurnai Fcr. Ieronim, care e de par.ere cf, Melchisedcc ar fi fost rege al Sichemului,
ora$ czne s-ar fi numit in vechime Salim sau Salem. Vezi: A. Maunoury , op cil ,
p gS in legdtur6 cu toate ipotezele privitoare la identificarea oragului Salem cu
r,reun alf orap vezi; Dr. M. Chiald a. op cit-. p 6 u
"8 cf. Is. 9,5-6,2,1-9; Miheia 5.4; Ps 4-5,8 citat in Evr. l'9:'Ps 72,7
273
STELIAN TOFANA274
5s Autorul sugereazi aici toate aceste apropieri Pi asocialii' dar nu insistd asupra
autoritElii pe care o por.aa ft.irtos, asieci suhcient dezvoltat intr-o secliune
anterioard 3,1-6'5q CarteaEzdraistorise$e cum' la reintoarcerea din exil' un numdr oarecare dc
preoti evrer, neavand ta ei "cun"o it famitie" cu care sa aEste originea preofeascd'
I;;;;i;".lusi de ta slujirea preoleasca (Ezdra2'6r'63)'
so'Pentru exegeza acestui verset vezi E' Griitler' An die Hebrcier' II' p 18-221
O. IVlichel, op.cil' excurs: 'VutJo'' mutterlos' ohne Geschlechtsregister"' P 261-
262.se Yezi A. VanhoYe' oP'cit ' P 116'
PARTEA A TREIA 275
inceput al zilelor, nici sfdrSit al vielii" (Ltnte opXn'
rlpe p6v, p(te (o116 t{)'oq 6yov - 7,3)' Dar cuvintele
acestea "n-au inlelesul ci Melchisedec "nu s-ar fi niscut 9i n-
ar fi murit ca orice om, ci trebuie infelese in sensul cA na;terea
;imoartealuisuntnecunoscutenouS,datoritdt[ceriiSf'Scripturi ".se3.
Intr-o inlelegere duhovniceascl a lui Melchisedec' Sf'
Maxim Mdrturisitorul socotegte c[ expre sia "fdrd tatd' fdrd
mamd, fdrd neam" (Evt.7,3), rN "tnseamnd altceva decdt
lepddarea deplind a trdsdturilor naturale, produsd in el de
Itarul suprem din pricina virtulii"sea Iar cuvintele "n-avea
inceput al zilelor, nici sfdrSit al vielii" mdrturisesc "
cuno$tiinla care crcumscrie timpul Pi veacul' 'si
cctntempla{ia ce depdseSte existen{a a loatd -fiinla materiald
si nemateriald" .sss Era ridicat, aqadar, prin contemplalie peste
cle, iar prin aceasta insuqi spiritul biruise sfArgitul 9i se
intinsese inainte de inceputul existenlei lui pdmdnteqti' Se
intindea peste timp 9i veac, dar nu desfiinfa insd faptul de a fi
inceput sd existe. Tot Sf. Maxim M[rturisitorul afltrm5' mai
departe, cd descrierea lui Melchisedec, ca "fdrd tatd' fdrd
rramd, fdrd neam, neavdnd nici tnceput al zilelor' nici
,t/arSit al vielii" (7,3) nu s-a {Zcut din "pricina firii celei
t'reate Si a celor din nimic, dupd care a inceput Si a sfdrSit
de a fi. ci din pricina harului durnnezeiesc Si necreat care
t* D.. I. Olariu, Lxplicarea epistolei cdffe Evrei, Caransebeq' 1913' p 38-5
5eo Sf. Maxim Mtrrturisitorul, Ambigua, trad' de Prproldr Dumitru
Slrlniloae, Bucure5ti 1983. pag 137'
"'Ibid.m, pag. 138.
276 STELIAN TOFANA
existd pururea mai presus de toatd firea Si tot timpul, din
pururea existentul Dumnezeu' har dupd care se cunoa$te ca
fiind ndscut tntreg cu totul prin alegerea voii Sale"se6 '
"Fdrd tata gi fErI mami" mai poate insemna gi cI
Melchisedec s-a ridicat mai presus de materie 9i form6, cdci
forma era consideratd in filosofla gteacd veche (la Aristotel)
qi ca un principiu care d6 materiei form6 qi prin aceasta aduce
la existenld o nou6 individuafiune. Deci sfantul s-a niscut ca
ftptura noud altfel decAt prin aceastl lege a naturii, in care se
intdlnesc doi factori. El s-a ndscut prin virtute, care reprezintl
ridicarea peste aceast[ Iege. Dar in general existenla naturall
se produce printr-o intalnire in timp intre materia consistenttr
gi forma gAndita gi se desface dupd un timp, materia scipdnd
de sub forma care a organizat-o. Sf6ntu[ insd nu s-a ndscut ca
atare prin aceastd intalnire in trup intre materie 9i formd si nu
va inceta sd fie sf6nt printr-o despdrlire a materiei 9i a formei.
Ridicarea mai presus de materie 9i formd mai poate insemna
insd qi ridicarea peste orice opozitie a trupului fala de sufletul
umplut de har. Sfinfenia nu are un inceput temporal, ci vine
din vegnicie cel ce se impdrtSge9te de ea; 9i nu are sfArqit
pentru cd sfdntui nu mai iese din ea.se7
s% Ibidem, pag. I 41 . Aici este afirmat, cu mult inainte de Palama, caracterul
necreat al harului, Subiectul uman indumnezeit se caracterizeutdntmat din harul
prezentpi dupaprin vonatur5-mamd dupd naturd. (Ibidem, Vezi nota 164)
t" Ibid...
PARTEA A TRETA 277
Omisiunile Scripturii amintite mai sus au ca rezultat.ilatura biblicd de a fi "fbcut asemenea Fiului lui Dumnezeu"
( 7,3 ) a Cdrui existen!5 e vegnicd (1,8' l0- 12). Astfel absenra
licnealogiei umane gi absenla limitelor temporale ale
t:xistenfei lui Melchisedec dau caracteristica principald a
prco[iei sale tipologice, unice.seE Cand autorul spune cd
Mclchisedec "rdmAne pururea viu" (7,3), el se g6ndeqte, de
l'apt, ta Hristos gi preofia Sa,see care va purta aceleagi
caracteristici.Melchisedec se bucurd astfel de o "veSnicie negalivd"
rnarcatd de t6cerea Scripturii asupra genealogiei 9i
tlcscendenlei sale. Sf. Ioan Gurd de Aur scrie cd "Melchisedec
c lhrl spil[ de neam, nu in sensul cd n-ar fi avut str6mo$i, ci
"pentru cd Scriptura nu aratd. Cdci precum, adicd, aceluia
nu i se raporteazd genealogia sau spi\a neamului, tot aSa $i
Ilristos prin insdsi firea lucrurilor. Cdci acela este tip Si de
ttceea s-a pus faplul despre inexistenta genealogiei lui de la
ldcerea Scripturii pe cdnd Acesta nu penlru cd nu s-a scris,
t'i pentru cd nu existd".600 "Hristos rdmdne preot in veac'spune Maxim Mdrturisitorul - ca unul ce nu tnceteazd de a
tnr lbid"*.5'9 in acest sens nu avem nici un temei si credem cd el avea in vedere un
Melchisedec redivivus, a5a cum acesta apf,rea in concep[iile ezoterice ale cercurilOrp. 188). La baza acestei
laFac. 14 qi Ps. I 10,4 (cf-profunddr Iisus Hristos,
ii levitice. dar a gi implinit
nceastd preolie in persoana Sa (Vezi 0. Cullmann, op cil . p 80 u)
* Sf. lorn Hrisostom, Comentariile sau erplicarea epistole i cdtre Evrei, p'
l 78.
218 STELIAN TOFANA
vind prin moartea lui Iisus Hristos'
Prin aceste dou6 trdsdturi menlionate mai sus' asupra
cdrora autorul nu va inceta sd revin6' se descrie figura unei
preolii vegnice, care se indepdrteazd mult de ideea tradilionalI
a preoliei, aga cum o exprtmd Vechiul Testament' unde se
menlioneazd moartea naturali a arhiereului 5i inlocuirea sa
printr-unul din descendenlii sdi' Se poate spune' in concluzie'
"5 p" u.r,o, il intereseazd,in mod deosebit' nu atAt persoana
lui Melchisedec-istoric, cat caracteristicile ei 9i care sunt
exploatate in scopul evidenlierii veqniciei arhieriei lui lisus
Hristos, incomparabilitatea Sa cu o preolie pdm6nteascd'602.
Agaclar, personalitatea lui Melchisedec prin insuqi
numele sdu, regedinia 9i funclia sa dubla de preot-rege' ne
apare ca o adeviratd prefigurare a marelui Arhiereu'
MAntuitorul Iisus Hristos' Cele doud chemdri' de preot $l rege'
mr Sf. Maxim Mlrturisitoru I' Ambigua' trad' de Pr'Prof'Dr' D' Stiniloae'
Bucure;ti 1983. P 142-l 43
@ veziH'Fr. WeiR' Der Brief an die Hebrcier'p' 375-317
PARTEA A TREIA 2'79
l)Lr care le-a intrunit Melchisedec in persoana sa' vor r[mine
,l"osebite in Israel pentru c6, pdnd la MAntuitorul Iisus
llristos, nirneni nu va mai intruni in persoana sa calitatea
tlubl6 de preot 9i rege. Preolia lui Melchisedec apare astfel ca
,,,p"rioa.a celei a lui Aaron, de aceea' <lespre MAntuitorul
lisus Hristos nu se spune c[ este preot in veac dup[ rdnduiala
Iui Aaron, ci dup6 rAnduiala lui Melchisedec'60' Ca preot' el a
prefigurat acea preolie ideald, a unei r6nduieli spirituale 9i nu
,rrp"gri, ca cea leviticd, gi anume, preolia care nu avea sd
irrceteze niciodat6.Punctuldecisivinafirmareavegnicieipreo}ieilui
llristos e raportul dintre preolia qi filiatia divind intrucAt din
filia{ia divind rezultdeternitatea preoliei'60a "Fdrd tatd' fdrd
mamd, fdrd spild de neam, neavdnd nici tnceput al zilelor'
nici sfdrSit al vieyii, ci fdcwt fiind asemenea Fiului lui
l)umnezeu, el rdmdne preot pururea" (7 '3)'
Filialia divinf, ocupd aici o pozilie cheie: una la
?nceput (7.3), pentru a l[muri persoana lui Metchisedec' 9i alta
la sfArqit, pentru a defini preolia lui Hristos' Astfel' ptecizatea
03 J. Bonsirve t, Le sacerdoce et le sacrifice de Jesus-Christ d'apra I'Epitre
uu, Hdbr"*,in "Nouvelle Revue Theologique' nr' 6' 1939' p' 659'
uoo A..rt raport nu e unul nou in epistoltr. Aurorul ,fflrllff::?;tj;,#iHristos: El e credincios
departe concluziondnd
Arhiereu, autorul a atras
lui Dumnezeu" a lui Iisus Hristos (4'14)'
temf e solidaritatea Sa cu oamerul ;r care
totu;i de doui ori cf,
.de9i era Fiu..." (5.8),
(Vezi in amanunt A. Vanhoye, Ia '' p' 86-117 ;i J'
ii"*"n.r* O as GroJ3e Priestir ilber a m Hause Gortes ' p 93-94) '
280 STELIAN TOFANA
raportului care se face intre filialie gi preo(ie e foart!
importantA pentru inlelegerea justd a doctrinei epistolei'
Se ridicd acum o intrebare: atunci cdnd autorul spune
cd Melchisedec "a fost lEcut asemenea Fiului lui Dumnezeu"
(7 "3) a avut in vedere pe Fiul lui Dumnezeu tn preexistenla
Sa veSnicd, tn existenla Sa umand, sau in preamdrireu
oblinutd la sfdrSitul patimii Sale?
La prima vedere, insistenla asupra perpetudrii preo[iel
ar inclina spre un raport al preogiei lui Hristos cu calitatea Sa
de Fiu a[ lui Dumnezeu in preexistenta Sa veqnicd. in acest
caz, Melchisedec ar reprezenta preolia CuvAntului lul
Dumnezeu, a$a cum il concepe, spre exemptru, Filon,60t
"CuvAntul" e prezentat de autor ca qi mijlocitor intro
Dumnezeu gi crea1ie,6tr ca Acela prin care Dumnezeu a f[cutveacurile, deci Dumnezeu adevdrat, coautor al crealiei (i,2).In acest sens, preof ia ar aparline lui Hristos, inaintea
Intrupdrii ins6gi, ori momentul consacrdrii Sale ca Arhiereu
coincide cu Intruparea Sa. Sf. Ciril din Alexandria scrie in
acest sens: "Cel cefiind tn chipul Si in starea lui Dumnezeu
.. cand s-a golit pe Sine, se spune cd S-a;i ardtal
liturghisitor al celor sfinte Si al cortului celui adevdrat".601
"El a venit tn lume Arhiereu, a fost ndscut Arhiereu, cdci
lntruparea So a fost tn aceeasi vreme ,;i o ungere
arhiereascd" -6ot
De altfel, in unele pasaje ale scrierii, se 9i vorbeqte
05 Vezi A. Vanhoye. Prdtres anciens , p' 178-
$i6 ,' . ,lotaem.* Sf. Chi.il din Alcxandria., Glaphyrorum in Genesim.libr 11. P G. LXIX'
100 Vezi 5i trad, rom Col, PSB. vol 39,p 28lu*' A. Mrunou ry. op cit , p 126-
PARTEA A TREIA
rlcrlul de clar de faptul cI Hristos ,'a devenit" Arhiereu (2,17;1,\; (r,20). Ca Fiu, El este Fiu din totdeauna, na$terea Sa fiindrlrn vegnicie, intrucit Tatdl, Care e vegnic, n-a putut exista or lilra ca Tatd fdri Fiul. In epistold nu spune niciodata ci Fiulrr rlcvenit Fiu, dar se afirmd in schimb gi se repetd, cd El a,lcvcnit Arhiereu "fiind fdcut Arhiereu in veac" (6,20).( ':rlitatea gi rolul de preot al lui Hristos nu se confundd, agadarr rr rolul Fiului in raport cu crealia, ca gi Creator direct, sau( oirr,rtor direct cu Dumnezeu la actul credrii lumii (1,2). Ca gitrr loan l, descoperirea lui Dumnezeu prin Fiul Sdu esterrs.ciatd aici cu crearea lumii, afirmAndu-se relatia vegnicdirlre Fiul gi Dumnezeu Tatdl.6oe
Sa mai remarcdm c,d, fraza insdgi din 7,3, care',rrlrliniazd aserrdnarea dintre Melchisedec Ai Fiul luil)rrrnnezeLl, comportd un calificativ care exclude aplicarearrecstui text la Fiul in preexisten[a Sa. Despre Fiul luil)rrrnnezeu preexistent nu se poate spune cI e "fErd tatd.,,. Elru.c pe Dumnezeu de Tatd deriv6nd din vegnicie din Tatdl, prinnir$tere (1,5) gi de aceea El este gi "Cel intAi ndscut" (orr lrr^lr6 roxoq - I ,6).u'o
Dar nici a doua ref'erire - cea Ia Fiul intrupat inr'xi.stenfa pdm6nteascl - nu poate fi aplicatd lui Melchisedecirr sensul intrebarii pusd la inceput gi aceasta pentru cd
ooe Se poate observa cZ prologul epistolei (l,l-4) unegte strins cele doudI.r spective hristologice: cosmic6 qi soteriologicE, 9i face oarecum trecerea intre col.I l5-20 gi Prologul Evangheliei dupa Ioan. vezi amdnunte: A. Feuillet, op.cit.. p'/1. O. Cullmann,op.cil.,p. 178.
uto Yezt A. Feuillet, op.cit , p.273
281
282 STELIAN TOFANA
celelalte calificative ale lui Iisus Hristos atribuite vielii lui
omenegti (genealogie, origine matrimonialS) ii sunt lul
Melchisedec inaplicabile' De aceea, cdteva versete mal
departe, se va gi spune cd "Domnul nostru a ieSit din ludatl
(7,14), precizdndu-se astfel cd El are o genealogie' Se poatc
afirma, agadar, cf, viala Sa terestrd are un inceput gi un sfArgit,
ceea ce din datele Genezei 14 9i Evrei 7, l-3 nu se poate spuno
despre Melchisedec.Prin urmare, singura interpretare care convlne e aceea
care aplicd textul 7,3 la Hristos preamdrit'611 Acesta, intr'
adevdr, se descoperd in acelagi timp atAt ca Om nou, cAt 9i ca
Fiu al lui Dumnezeu vegnic, c6t 9i ca Arhiereu vegnic' Despre
Iisus Hristos Inviat se poate spune cu adevdrat ca e un Om
"frrd tat6, fErd mamd, frra genealogie", cdci invierea Sa a fost
cu adev6rat o "noud nastere" a naturii Sale omeneqti in carc
n-a intervenit nici tat[, nici mami omeneascd, 9i care a fdcut
din El un"intdi ndscttt" cu totul fEr[ genealogie'
Daca Sf. Petru poate spune despre cregtini cd"aufosl
ndsculi din nou prin Invierea din morli a lui lisu.s Hristos"
(I Pt. 1,3). atunci aceeaqi afirma!ie se poate aplica cu 9i mai
multd putere lui Iisus Hristos insugi inviat'
De altfel, acelagi mister va fi evocat de autorul
epistolei gi in alli termeni, cind va vorbi de "cortul cel mai
mare gi mai desiv6rgit" care a permis lui Hristos intrarea in
"prezenta" lui Dumnezeu (9,11). Despre acest cort, in care se
poate recunoagte o descriere simbolicd a naturii umane a lui
61r in acest sens vezi A. Vanhoye. op cit , p- 718'
PARTEA A TREIA 283
llrisLos inviat, se spune sd "n-a fost fbcut de mAn5, adici nu
rriic din zidirea aceasta" (9,1 I ; Cf. Mc. 14,18; II Cor. 5,17).612
Referitor la comparalia dintre Melchisedec ai Iisus
llristos pe baza celor afirmate de autorul epistolei despre
vc;nicia negativd a lui Melchisedec "fdrd tatd, fdrd mamd"'
Ir'it'ul fiind asemenea Fiului lui Dumnezeu" (7,3) Sf' MaximMirrturisitorul referind la Iisus Hristos cele spuse de cdtre
Mclchisedec afirmI: "Cdci singur Domnul Si Dumnezeulrro.slru lisus Hristos este prin fire Si tn adevdr fdra tatd Si
l|trd mamd Si fdrd neam Si n-are nici inceput al zilelor, nicitlrirSit al vielii. Fdrd rnamd, pentru caracterul nematerial,,t(trupesc al nasterii Lui dinainte de veci de sus din Tatdl'
l,ird tatd. dupd nasterea de jos, temporald. din mamd Si tn
t,'up, care n1t s-a produs datoritd zdmislirii prin sdmdnyd'
liird neam, intrucdt modul ambelor Lui nasteri e luturor cu
totul inaccesibil Si necuprins- Si n-are nici inceput alilelor, nici sfirsit al vielii, fiind fdrd tnceput, fdrd sfdrsit
yi cu totul nemdrginit, ca ,-el ce e prin fire Dumnezeu' Si
r imdne preot i.n veac, co un exista,
1,,:'in o moarte care pune sfi fiindcd,' Dumnezeu gi ddtdtorul a fire sir;irtute."6t3
Aceste determindri negative corespund, intr-un alt
rcgistru, acelora care ii sunt atribuite lui Melchisedec in 7,3
pcntru a se face din el o prefigurare a lui Hristos 9i, astfel, ele
confirmd cd autorul inlelege atunci a vorbi de Hristos
;reamdrit prin Inviere.6ra
"" yezi pi la A. Vanhoye, op cit.,p' 179-
6rr Sf. Maxim Mlrturisitoru), Ambigua, pag-142.
u'n Sf. Ioa, Hrisostomul infelege acest "cort" ca fiind insuqi trupul M6ntuitoru-
lrri. dar nu insistdasupra ideii avansatemai sus (Sf. Ioan flrisostom, op cit.,P ,
vcz-i 9i A. MaunourY, oP cit ,P. 127)
284 STELIAN TOFANA
Cf, Acesta trebuie sd fie recunoscut ca Fiu veqnic a luiDumnezeu, epistola o spune cu toatd limpezimea in altepasaje, in special atunci cdnd Il proclamd pe Hristos, ca Ce[ cea creat cerul gi pdmdntul gi care va rdmdne vegnic dupl cetoate acestea vor pieri (1 ,70-12;4,14).
Aceasta este, deci, perspectiva in care se situeazdevocarea lui Melchisedec, adici, exact aceea fixatd la sfdrgitutcap.6, inainte de a se incepe expunerea privind aceastd temd.Agadar, preotul pe care tl prefigureazd Melchisedec nu enici Fiul lui Dumnezeu in preexistenla Sa, nici lisus tn vialaSa pdmdnteqscd, ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, preamdritprin patima, moartea Si Invierea Sa. Din perspectivaautorului nu era suficient numai faptul, cd Hristos era Fiul luiDumnezeu pentru a poseda dintr-o datd preo!ia vegnicd gi nicifaptul de a fi numai Fiul lui Dumnezeu Intrupat. Otransformare a umanit[lii Sale prin patimi, moarte gi Inviere,in sensul unei spiritualizdri depline a ei, era, din aceastdperspectivS, nec€sard, adicd o consacrare preoteascd de un gencu totul nou care L-a frcut "des[vdrgit". De aceea, cAnd lasf6rpitul capltolului se revine asupra titlului de "Fiul,,, se arein vedere legarea acestei menliuni de aceastd ',deslvdrgire":Acela care a fost rAnduit Arhiereu este cu siguranla Fiul, darFiul "desdv6rgit" (7,28, cf . 2,10; 5,8-9).
Dupi ce a fost astfel, prezenlat un raport alasemdndrilor dintre Melchisedec gi I{ristos preamd.rit, semutd acum atenlia stpra deosebirilor care existd intre preolialui Melchisedec i preofia leviticd. Acest fapt formeazdtemaunei a doua subdiviziuni a capitolului 7 a cd.rei func-fiune este,evident, aceea de a pregdti confruntarea dintre preo!ia leviticdgi cea a lui Iisus Hristos.6rs
u't in ce"u ce privegte o tematizare a capitolului pe sectrunr pi o sintetizaredoctrinard a lui. vezr: M. Rissi. Die 'fheologie.
, p. 8l-90: E. Grd}er, An dieHebrrier- II, p 1-65.
PARTEA A TRETA
Dacd Melchisedec se relevd pe sine ca fiind deosebit
;ii in toate superior preofilor levili, atunci Hristos "preot dupf,
riinduiala lui Melchisedec" se va g6si intr-o posturd
rrsemdndtoare, de diferenld Si superioritate, atestald de insf,;i
Vechiul Testament.
Dificultatea constf, in a face aici o comparaf ie intre
ccle doud preolii ale Vechiului Testament - cea a lui
Mclchisedec Ei cea levitic6, intrucAt Vechiul Testament nu le-a
confruntat niciodatE de-a lungul secolelor. Cu o abilitate
rabinicd, autorul reu;egte, totugi, aceastd comparafie, utilizdnd
rlatele oferite de Vechiul Testament privind istorisirea
irrtAinirii dintre Melchisedec gi Avraam.
Primul fapt comentat este darea zeciuielii din "toate"
tlc cltre Avraam, patriarhul, lui Melchisedec (Gen. 14,20).in
rrceasta autorul g6segte un prilej de a face o comparafie cu
;rrcotia leviticd care gi ea percepea zeciuiald: " Vedeyi, dar, cdt
tl(' mare e acesta, cdruia chiar patriarhul Avraam i-a dat
:t,ciuiald din prada de rdzboi Cei din /iii lui Levi, care
ltrimesc preolia, au poruncd, dupd lege, ca sd ia zeciuiald
,lr la popor, adicd de lafralii lor, mdcar cd Si uceStia au
tt';it din coapsele lui Avraam lar Melchisedec, care nu-si
tt'dge neamul din ei, a luat zeciuiald de la Avraom--." (7,4-(riI).
Comparalia determind reluarea succesivd a doul
lriisdturi care, dupd excursul precedent, caracterizeazd pe
lrleotul Melchisedec; absen[a genealogiei Si existenla
vt.ynicd (7,3). Problema genealogiei e evocatd, in primul rdnd,
l)cntrLr ci, constituind legdtura intre levili 9i Avraam, ea
grcr-mite surmontarea separaliei lor in timp. Situalia preolilor
285
286 STELIAN TOFANA
levili, care iau zeciuiald de la ceilalli frali ai lor israeli[],
descinzand gi ei, ca gi aceia, din Avraam, este cornparata decl,
cu cea a lui Melchisedec, care, fir[ a avea aceastd spitl
genealogicS, ia totugi zecitiall'de la Avraam insuqi' Diferenfr
evidentd in acest sens, scoate in evidenla posibilitatea
existenlei gi a unei alte preolii, care nu e legatd de o
genealogie, las6nd sd se inleleagd astfel cd ea e de ordin
superi o r.616
Fdrd a intra in amdnunte in aceastd problem[, autorul
o pdrdsegte pentru pulin, recurgAnd la un alt fapt semnificativ,
acela al binecuvdnldrii, in vederea confirmdrii evidente a
raportului de superioritate. Melchisedec l-a binecuvantat p0
acela care avea frgdduin(ele, iar faptul cI l-a binecuvantat po
Avraam inseamnd ch el este mai mare decAt el' "Cdci fdrdindoiald - spune autorul - cel mai mic se binecuvinteazd de
cel mai mare" (7,7). Este un principiu bine stabilit cl
binecuvdntarea coboarfl de la pdrinte la copil, de la rege la
supus, intr-un cuv6nt de la superior la inferior, ceea ce
epistola nu omite sd preclzeze.6'7 De aici se trage concluzia
justa c5, fiindu-i superior lui Avraam, este superior 9i
urmagilor lui. Acest lucru e confirmat prin cuvintele: "Vedeli
cdt de mare este acesta, cdruia Si Avraam palriarhul i-a dat
zeciuiald din cele mai bune prdzi" (7,4). Interpretdnd aceste
cuvinte, Teofilact al Bulgariei spune: "El covdrsea pe
Avraam, cd de nu l-ar fi covdrSit, nu l-ar fi blago'slovit pe
Avraam Si nu ar fi luat zeciuiala de la ddnsul, Si fiindcd din
u'u Cl A. Vanhoye, op. cit ,p 181 .
u'' Pr.Atist. V. Mihoc. art cit ,P 187
PARTEA A TRE]A
,lvruam se trdgeau preolii Legii Vechi, ardtat este cd Si pe
ttt't,ia ti cottdrSea Melchisedec, fiindcd, blagoslovind el pe
rlrtimoSul lui Avraam ,si ludndu-i zeciuiald, totodatd
l,lugoslovea si lua zeciuiald si de la preolii cei ce se trdgeau
,lin Avraam. $i daca, inchipuind pe Hristos, Melchisedec
rttit tntrecea pe preolii Legii, cu mult mai mult ii covdrSea
1tt: ei Hristos, tntdiul chip al lui Melchisedec si Melchisedec
,'t'L adevdrat" .618
Inleleasl in adevdratul sens al cuv6ntului,
lrirrecuvAntarea este cuvantul care asigurd transmiterea darului
rlivin, in special acela al unei vieli fericite 9i prospere. Aceasta
c absolut necesar sE coboare, intrucAt toatd darea cea bun6 9i
tot darul desdvArqit vine de sus, cobordnd de la pdrintele
Irrr-ninilor (Iac. I ,17).Binecuv6ntarea coboard, agadar, direct de la
Dumnezeu Insugi sau printr-un reprezentant al S6u atfiorizat,
tatel familiei (Evr. 11,20-21) sau printr-un preot'
llinecuvdntindu-l pe Avraam, Melchisedec se descoperd pe
sine astfel, ca fiind superior lui Avraam, strf,mogul preolilor
lt:vitic i.61e
Dupi aceastd men(iune, autorul revine Ia problema
ddrii zeciuielii gi la raportul de diferenli, lu6nd in considerare,
de aceast6 datd., a doua caracteristicd a preofiei lui
Melchisedec Ai anume, existen{a fIrI sfflrqit a zilelor: "Sl
uici iau zeciuiald niSte oameni muritori, pe cand dincolo,
unul care e mdrturisit cd e viu" (7,8)' Contrastul e exprimat
6rE Teofilact al Bulgariei, Erplicarea Epistolei cdtre Evrei. p
u't lbidr* ,
287
168
288 STELIAN TOFANA
evident, cu ajutorul textului biblic, care nu atribuie vielii lui
Melchisedec nici o limite, dar menfioneazd insd clar, in mod
indirect, moartea lui Avraam (Num. 20,24-29) pi-a tuturor
preolilor levili 9i a arhiereilor lor (Num. 35,25'28'32),
scolandu-se prin aceasta in eviden{d rolul limitat in timp pe
care l-au avut in exercitarea funcfiunilor sacerdotale. Moartea
intrerupe continuitatea slujirii sacerdotale a acestora, ceea ce
nu e cazul cu Melchisedec, cel m[rturisit pururea viu'
in finalul reflecfiilor concentrate in aceste versete,
autorul reulegte, oarecum, sd-i puna pe preolii levili, inconfruntarea cu Melchisedec, intr-o atitudine de subordonare:
"$i ca sd spun aSa, prin Avraam a dat zeciuiala Si Levi, cel
ce lua zeciuiald, fiindcd el era in coapsele lui Avraam, cdnd
l-a tnt[rmpinat Melchisedec" (7,9- 10), Vorbind de
superioritatea lui Melchisedec fald de Avraam, accentuatl de
acest verset, Sf. loan Guri de Aur zice: "$i n-a zis "levilii",ci "Levi". Ai vdzut superictritate'? Ai vdzut cdtd deosebire
este lntre Avraam Si Melchisedec cel care poartd tipul
Arhiereulu[ nostru? Iar superioritotea o aratd ca avdnd-o
prin puterea sa, Si nicidecum din vreo necesitate, cdci acela
a dat zeciuiald, ceea ce este o preotului, iard acesta a
binecuvdntat, ceea ce este a celui mai mare Aceastd
superioritate trece si la urmasf".620 Aqadar Melchisedec este
arhiereul prin excelenld. Preofia aceasta 9i-a gdsit insd
implinirea absoluta gi definitivd in Iisus Hristos care este
Arhiereul adevdrat, vegnic pururea mijlocitor intre Dumnezeu
gi oameni,
u'o Sf. Iorn Hrisostom, op.cit ,P 180
PARTEA A TREIA
Acest mod de argumentare a superioritdlii preoliei a
lrri lisus Hristos, fala de cea levitici. prin accentuarea faptului
hinecuvAntdrii ca element principalin raportul de diferenliere
intre cele doul preofii, are la bazd o conceplie profund
tcoIogic6: Iisus Hristos, adevdratul Arhiereu nu a impins
rrrrrnai spre sfdrgit, prin venirea Sa, preolia veche, ci a 9i
irnplinit-o in Persoana Sa.62r
Raportul de subordonare este realizal, in chip cit se
poate de logic, prin afirmarea faptului cd insuqi Levi,
"rcprezentantul preoliei Ievitice" qi care primea zeciuiald622 (d
6crcri'rcq l.upprivov) adat chiar el zeciuiald lui Melchisedec(6e 6e rcdtotar) prin Avraam, in coapsele c6ruia era incd in
rrromentul intAlnirii istorice dintre acegtia.
Astfel, Levi qi urmagii s5i trec in raport de
subordonar e fa!d, de Metchisedec.62s
Cu aceasti argumentatie a raportului dintre cele doud
u'' Yezi O. Cullmann, op cit , P 80
6" E. Gr6Ber, op.cit., p. 32
u" E. G.ARer, opcit., p 32 e de pdrere cdin spatele acestui raport de
subordonare a lui Levi qi, prin el, a urmaqilor sai lui lvlelchisedec, exprimat de
rrutorul epistolei prin 7,9-10, std concepfia iudaicd despre strimo;i in care destinele
rrrnragilor sunt prehotirdte, determinate: "Das Geschick des einen das Geschick aller
rlr:terminiert". Veziin am5nunt acea-sEproblemA ataltzatdla. M-W' Robinson, The
llcbrews'Conception of Corporate Personality", 1936 (BZAW 66), p. 49-62.Aceasti concep{ie el o gasegte exprimata in ahe texte ca: I Cor. 15,21 u'; II Cor.
1,14; Rom. 5,12.15-I9; R Scroggs, The Lost Adam, Oxfad 1966, p 4l-46Aceastl conceplie a st6mit ins6 disculii incepAnd de la Augustin, dacS nu cumva 9i
I lristos, Care apar!ine acestei succesiuni strdmo$e$ti, ar fi dat gi El zeciuiald luiMclchisedec gi, astfet, sd fie pi el subordonat lui Melchi"sedec Versetul 7,3c eliminarr irstfel de conceplie, intrucdt spune limpede: Melchisedec e fhcut asemenea F-iului
lrri Dumnezeu Cf. E. Gr?iBer, op cit . p 33. nota 94.
289
290 STELIAN TOFANA
preolii, se termine aceaste etapi intermediard a demonstrafiei'
Ea a fEcut si apar6, a$a cum s-a vdzut, intre Melchisedec' ca
preot, qi preolii levili, in special raporturi de diferenld 9i
superioritate. ceea ce e cu totul interesant insd este modul in
care autorul a gtiut sd giseascd, in insuqi textul revelat'
argumente in mdsurd sI zguduie convingerea tradilional[
iudaicd care atribuia preo!iei levitice valoare absolut[,
demonstrdnd cl incd inainte de na;terea lui Levi' textul
Scripturii evoci existenla unei preolii diferita de cea levitictr
qi infinit superioari ei. Astfel autorul preg6teqte, intr-un mod
foarte subtil, continuarea argumentafiei sale'
Itr. Superioritatea preofiei celei noi
"dupf, rflnduiala lui Melchisedec"
fa(i de "preotia vecherr (7'11-28)
1. Necesitatea schimbErii preo{iei
incepAnd cu acest paragraf autorul rnutd centrul de
greutate de pe persoana lui Melchisedec, pe preofia "dupd
rAnduiala lui Melchisedec", menfionatd in Ps' 110, in
confruntare cu Preolia leviticS'
ParagrafuI se imparte in doua subdiviziuni"6zo prima
(7,11-19) insista asupra raportului de diferenlf, dintre cele
uro Li-it.l" subdiviziunilor sunt marcate de procedeul "inclusio" folosit de A'
Vanhoye. cf. La structure littiraire . p 128-136'
PARTEA A TREIA
dou6 preolii gi exploateazd doud expresii ale Ps' 110: "dupd
runduiala lui Melchisedec" Si " tn veac"; a doua subdiviziune
(1,20-25) insista asupra raportului de superioritate 9i atrage
rtenlia asupra jurhmantului lui Dumnezeu, menlionat in Psalm
;ii apoi, din nou, asupra expresiei "in veac"'
Rapor.tul de diferenld dintre cele doud preofii, cea
lcviticd gi cea "dupd rAnduiala lui Melchisedec"625 e scos in
cviden![, in primul rand, prin ardtarea necesitdlii schimbdrii
ltreo[iei. un prim motiv care st6 labazaacestei necesitali este
imposibilitatea celei dintAi de a aduce desdvdrgirea
(tel.e(roorq): " Deci dacd desdvdrSirea ar fi fost prin
ltreolia levililor (cdci legea s-a dat poporului pe temeiul
preoliei lor), ce nevoie era sd se mai ridice un alt preot
tlupa rdnduiala lui Melchisedec, ;i ntt se zice dupd
rdnduiala lui Aaron?" (7,1 1)'
Agadar, desdvArgirea (tei.e fr^rorq - 7,1l) n-a fost
ttinsl de preolia levitic6, de aceea, Ps' 1 10 anun!6 un nou
preot, o noul preolie care va reugi realizarea ei' Aparilia
acestui nou preot rdspunde deci, unei necesitSli (Xpefa) care
s_a ftcut simfitd prin intermediul unei preo!ii nedes6v619ite.
Acest nou preot (6te poq - 7 ,17)t'u n' aparlinea liniei
291
292 STELIAN TOFANA
succesorale a lui Aaron, ci era dupd o altd rinduiald (tri(r6),de o naturd cu totul diferita fa![ de prima. Cele doua specii de
preolie Levi-Melchisedec sunt in viziunea autorului epistolei
strdine, eterogene, incompatibile, astfel cE prima a fost abolitlde institulia divind a celei de-a doua. Prin urmare, prima n-a
avut decdt un rol tranzitoriu, avAnd in vedere ra$iunea
imperfec!i unii sale.t"Cuvdntul te l.efootq (desivdrgirea) exprimAnd o stare
infeleasd ca rod al lucrdrii preoliei, nu e folosit decAt aici in
epistold. Acest termen folosit in Vechiul Testament gi av6nd
doar o valoare culticd62s poate preci za c6. jertfele qi intregul
ansamblu de ceremonii religioase din Israel au fost
neputincioase in a aduce iertarea cu adevirat a pdcatelor
(10,1.4), cur[lirea conqtiinlei (9,9), deci, cdgtigarea dreptSlii
L'Epitre aru Hebreux,Il,p 188- 189. Vechiut Testament foloscgte termenul pentru
a exprima diferenfa intre lahve gi alti dumnezei (Deut. 4,28; 5.7; 11.16 etc.). Vezi
9i H.W. Beyer, art 6tepo6, in ThWNT, vol.ll, p. 701.621 Yezi in acest sens Drd. Emil Cornifescu, Prolelii Vechiului Testamenl
despre preolie. in rev. "Studii Teologice", u. 7-8, 1967, p. 491 u.
628 Vezt amS.nunte in acest sens C. Spicq, op.cil., Excurs, p, 215 u. gi A.Ytnhoye, op.cir, p. 189. in Levitic, cuvdntul te l.e foor6 apare de 7 oi (Lev.7 ,37;8,22 26 28.29.31.33) mereu in acelaqi context, cel al sfinlirii preotului. Cuvdnruldesemneazd.iertfa adus6 cu ocazia sfinlirii preotului. In acelaEi context intilnimacela;i cuviint pi in Exod de 5 ori in spa{iul a 13 versete (Exod 29,22.26.27.31.34etc) ln afard de aceste locuri. acest cuvant nu mai apare niciodatd pc tot spafiulPentateuhului. Citdnd aceste texte se poate constata ca se vorbea- exista tel,ef<oorqin Vechiul 'l-estament, dar avdnd o nuan[a cultica, legata de r,ur singur eveniment gi
privind o singurd categorie de oameni -preotti, fErd insi ca sfera Ei acliunea sa sf,
cuprindi infreg poporul av6nd eficacitate deplind in a sfinfi qi des5vdrqi (Vezi A.Vanhoye. op cir . p.189)
PARTEA A TREIA 293
irrterioare, acea transformare radicalI a fiin;ei, accesul $i
ilpropierea cu adeverat de Dumnezeu.62e
De altfel, pe plan moral, viala sub Legea veche ilrnenlinea pe om intr-un stadiu de stagnare spiritual[, intrucdt
lcgea gi preolia ei nu puteau oferi omului posibilitatea unei
rnaturizlri spiiituale, a unei desdvAr;iri, ceea ce se va atinge
abia in iconomia cregtind (cf, Iac. 1,25 - v6po6 tdleroq)'53o
Nici Moise, nici Aaron n-au posedat harul care sd conduc[
spre r€l"€(ootq (desdvdrqire), har rezetvat numai lui lisus
llristos (12,2) "incepdtorul gi plinitorul credinJei" (tdv tfrqnfote<oq rip26qydv rcci te.i"e rotrlv). De aici a rezultat
necesitatea ivirii unui alt preot, cu totul diferit, care sA fie el
insugi desdvArgit pentru a putea oferi cu adevdrat sfinlirea 9i
desdv6rgirea; un preot deci, nu avAnd o sfinlire ritual[cxterioard, ci una care sd ofere intreaga sa existenfd acfiunii
recreatoare a lui Dumnezeu, introducdnd umanitatea sa
reinnoitd in infinitatea veqnicd a lui Dumnezeu.6rr Realizarea
acestui fapt l-a oblinut real Mdntuitorul Iisus Hristos ca
Arhiereu prin patima- jertfa 9i invierea Sa. Acest contrast
puternic intre preo!ia veche 9i cea a lui Iisus Hristos, intre
62e Ceremoniile prescrise de pgea lui Moise n-aveau in nici un fel posibilitatea
unei transformari interioare a fiinfei. Nu erau decdt sacrificii de animale, rituri
cxterioare, care simbolizau numai transformarea, tbrtr a o putea realiza. Apadar
"re l.e ioor6" din Vechiul festament nu insemna desivhrqirea nimdnui, omul
ramdnAnd pe mai departe in stadiul sdu trupesc $i aceasta pcntru cE nici preotul nu
poseda o veritabilA consacrare sacerdotald.610 C. Spicq, op cit ,p 189. Vezi 9i Sf. Ioan Hrisostom, Comenlariile sau
explicarea epistolei cdtre Evrei--, p 185-189-
63' A. Vanhoye, op cit, P. 190-
294 STELIAN TOFANA
eficacitatea uneia gi eficacitatea celeilalte va fi scos inevidenf d in 7,28.
Termenului te l,e foorq i se poate conferi gi o nuanfleshatologicS: preolia leviticd n-a fost in mlsurd sd-i ducd pe
credinciogi pind la #),oq (1intd), la odihna cereascf, (cf. l1;12,23). Dar preo!ia 9i legea veche permiteau totuqi o apropiere
de Dumnezeu prin jertfe, cel pulin in congtiinld, insd aceasta
nu era dec6t o etapd in apropierea maximd de Dumnezeu, care
era firesc s[ revind atunci unei alte preofii, in mdsurl sd poatd
oferi desiv6rgirea.Agadar, dac[ preolia veche era inlocuitS, indirect
cddea cu ea qi Legea, care s-a dat prin intermediul ei, pentru
un singur popor gi pentru un timp determinat (Rom. 10,4; Gal.
3,24-28).611 Reliefarea acestui raport de interdependen!6 intrepreofie gi lege, legea neavAnd existenld gi sens decdt in
632 l!,fenlionarea schimbrrii preofiei, a$a cum o prezinti autorul epistolei prinivirea unui nou Preot dup6 o altd r6nduiala gi care a atras dupd sine gi anulare4schimbareaLegii Vechi (7,12.18.19), face camulliexegefi siseintrebedacdnucumva aceasta are vreo oarecare legiturd cu concepfia paulini despre ineficacitateaLegiiVechi(Rom l0,4gitexteparalele,Gal.3,24,sauGal.l3,19cuEvr.2,2).VeziHans Fr. WeiR , Der Brief an die Hebrder, Excurs "Das "Gesetz" im Hebrlierbrief ',
p. 403-405; U.Luz, Gesetz @iblische Konfrontationem), Stultgart 1981, p I 12-I 16; H. Riiisiinen, Paul and the Zaw, (WNNT 29), Tubingen 1983, p 207-210;G. Bornkamm, Ll/andlungen im alt - und neutestamentlichen Gesetzverstcindnis.Ders., "Geschichte und Glaube" 2 Teil.Ges Aufs.Bd. IV (BEvTh -53), Mtnchen197 I, p. 73-ll9,special p I l6 u.; L. Goppelt. Theologie des Neuen Testaments,Grittingen 1975,p 589 u LIn capitol demn de a fi luat in considerafie in ceea cepriveEte raporml de similitudinc intre gdndirea paulinl gi cea a autorului Epistoleic5tre Evrei referitor la cap "Lege", vezi W. Gutbrod, art. \t61oe, in ThWNT, vollY, p 1072 u., subcap.: "Die Zeit nach dem Kampf um das Gesetz", p. 1071-1073.Intrebdrile devin importante pentru teologia exegeticd gi biblica in a stabili in cemSsura se poate vorbi de ur raport de similitudine intre Evrei gi gdndirea paulindL,
o problemh mult controversala-
PARTEA A TRELA 295
virtutea funcliondrii celei dintAi, il va determina pe autor sdoonchidd logic, ardtAnd cd inlocuirea uneia antreneazdautomatschimbarea celeilalte: "Iar dacd preolia s-a schimbat,trrmeazd numaidecdt Si schimbarea Legii,' (7,12).633
$irul acestei argumentalii se continud cu 7,13, unde se
arati cI MAntuitorul Hristos, vizat de Ps. i l0 gi Care urma al'i preotul dupa rdnduiala lui IV{elchisedec, de care s-a vorbit in7, 11, nu Se va nagte dintr-o seminfie sacerdotale, cu toate cdva fi preot, ci din Iuda, adicd "dintr-o altd seminlie, de undenimeni n-a slujit altarului" (7,13): "Prea Stiut fiind cdl)omnul nostru a rdsdrit din luda (e( 'Iorl6a &var6ral.xe vr) rc6proq rlpniv), iar despre seminlia aceasta, cu privire Ialtreo{i" Moise n-a vorbil nimic', (7,14). Frin acest rnod derrbordare a originii preoliei lui Hristos, autorul face apel lat,uno$tinlele pe care destinatarii sdi le aveau cu privire la viafaistrrricd a lui Iisus. Ei cunosc promisiunile (Gen. 49,lO),rlocumentele evanghelice (Mt. 2,6 cf. Rom. 1,3), psalmii (ps.ll0 - David il numegte xripro6 po0), care toate vorbesc devcnirea Domnului din Iuda. Agadar, Mdntuitorul Hristos nu/rvca o genealogie leviticd, sacerdotiul sdu nefiind fondat pe o
t'rr ln viziunea autorului epistolei, Legea este o institufie de mediere gi, din acestIrrrrct de vedere, partea sa decisivf, trebuie sd fie organizarea preoliei, pentru cAlrrrrc[ia principall a preoliei este exercitarea rolului de mijlocire intre Dumnezeu qi
' 'r r. A tncerca si determini valoalea Legii, inse amni automat a verific4 inainte de
I.,rtc, cficacitatea preoliei sale. in acest raport de interdependen(a vede autorul,rlrogarea Legii prin inlocuirea preoliei vechi nedesavdrgite. (vezi A. vanhoye,l'r riras anciens , p. 188; W.RG. Loader, Sohn und Hohepiester, p 146: ',DieVt'rirnderung des Priestertums bedeutet ltrner Verdnderung des Gesetzes (7.12).l),r: wird durch die Abstammung Jesu aus Juda - und nicht aus Levi - bestiitigt( / I l). Ils geht hier also nicht um das Priestertum_ sodern um das ganze ,,alte
'i1,;lt:rn". den alten Bund"
296 STELIAN TOFANA
apartenenli genealogica sacerdotal6, realitate din care autorul
va scoate superioritatea gi particularitatea specifici a preotiei
lui Hristos fald de cea leviticd. Preofia Lui urma deci, sd fie de
o cu totul altd naturd, vegnicd, dupa o rAnduial[
deosebitS:" Cdci mdrturiseSte despre el; Tu eSti preot in veac
dupd rdnduiala lui Melchisedec" (7,17).
Autorul face acum un pas mai departe in preocuparea
sa de a marca diferenla dintre noua preolie a lui Hristos gi cea
veche. Numai trdsdtura negativS, aceea a absenlei unei
genealogii sacerdotale, nu oonstituie, evident, un titlu invirtutea c6ruia sd posezi preo{ia. "Eternitatea" preoliei este
ins[ o trdsdtur6 pozitivd, care face trecerea de la o simpl6
clasificare exterioard
- preot dupdrdnduialalu Melchisedec - la o ?mplinire reald -
preot "dupd asemdnarea lui Melchisedec" (rcatd rqv6por5tqtc pel"ltod6e rc -7,15).634
Schimbarea expresiilor care se remarcd intre 7,11
"Kcrr& rrlv tri(rv" (dupd rdnduiala) gi 7,15 "ratri tqv6por,6tr1ta" (dupd aseminare) nu formeazd o simpld varialie
de stil, ci indicd un progres in argumentare. Preofia iudaicl era
reglementatd potrivit legii unei porunci trupeqti, adica potrivit
unei legi a succesiunii ereditare, care o lega de genealogie gi
deci, implicit, de limitele unei existenle trecdtoarc- Preolia cea
nou[, dimpotrivd, a fost fondatd pe puterea unei vie[i
indestructibile, venitd din Hristos Insugi 9i care-i conferd
6to Cf. A. Vanhoye, Pr&res anciens, p. l8-5; vezi qi E' Grfrfler. op cit-, p- 43:
Sf. Ioan Hrisostom, op cit, p 188 9i Hans Fr. Wei0, Der Brief an die flebrcier,p. 398-399
PARTEA A TREIA 297
cxisten!f, vegnici: "El S-a fdcut nu dupd legea unei poruncitrupeSti (o0 rcatri v6pov ivtol"rlg ocpxfrrlq), ci cu
[)uterea unei vieli nepieritoare (rcctd 6rjvaprv (alrlqdrcatal"rjtou)" (7, I 6).
Sf. Ioan Hrisostom mdrturise$te in acest sens: "...dupd puterea vielii celei nepieritoare, adicd, prin puterea:;a, prin viala Sa cea nestricdcioasd, desi nu era acessta
urmarea expresiei "care nw dupd legea poruncii celeitrupe$ti s-afdcut", cdci urmarea logicd era sd zicd "ci dupdlegea poruncii celei duhovniceSli". insi prin legea porunciilrupegti el a invederat temporalul, efemeritatea, dupd cum mai
departe zice: " tndreptdri ale trupului, erau puse pdnd lavremea tndreptdrii" (9,10). "Dupd puterea vielii", adicd,
vieluieSte prin propria lui putere...".63s Iisus Hristos intrdapadar, ?n posesia preofiei Sale, de la nagtere.636
Dar schimbarea preofiei atrage dupd sine nu numaischimbarea legii (pe tti0e orq v6pou) (7,12), ci chiartlesfiintarea ei: "Astfel porunca datd intdi se desfiinleazd(&gdtqorq) , pentru neputinla Si ne.folosul ei" (7 ,18).u"
in locul acesteia, concluzioneazd autorul, igi face
63s Comentariile sau explicarea , p 188.
u'u Cf. C. Spicq, op.cil,p. 194 Vezi pi Rolf Wohlrab, Christologie imI lrbrderbrief, p. 36.
nt' Sf. Io* Gurh de Aur spune cd'. "desfiintare - ri0drrlor6 inseamn5 scoatere
;r I ru'X, aruncare. Scoaterea celor ce dej a au putere, este desfiinlarea lor, aruncarea lorlr o parte, a;a cd apostolul a artrtat prin acea-std expresie ca ea (legea) stipAnea, darl:r rrrmd a fost disprefuiti- de vreme ce nimic n-a folosit "Cd nimic n-a sdvdrSit/r'.r;czl", aceasta insemnare are. adica. toate erau tipuri, toate umbra... n-a avut putererle a phtrunde in suflet, pi de aceea s-a dat in laturi, a hcut loc alteia" (op cit , pI t{())
298 STELIAN TOI'-ANA
aparilia o nddejde mai bund (dneroayoYTl 6i xpe itrovoq
il.n(6oq) prin care ne apropiem de Dumnezeu (7'19)'
Schimbarea Legii 9i a intregii or6nduiri cultice vechi-
testamentare semnalizaldinT ,12, este acum prudent transcrisE
ca introducere (tneroayolrl ) a unei "nldejdi mai bune"
(rpe (tr<ov el.nfq). Aceasta trebuie insl s[ fie un "bun"
obiectiv, asemdn[tor lui ratrinsuolq din 4'9 9i nu ceva
subiectiv. Acest bun obiectiv era implinirea promisiunilor
fdcute prin jurdmdnt inci lui Avraam in Vechiul Testament ;i
care s-au realizat acum prin np66popoq'Ir1oo0q (6,13-20)'
Precum cuvdntul v6po6 din contextul nostru este un alt
cuvAnt pentru timpul lui 6lrarc6p&xc oepK66 9i care se
referd la randuiala cultic[ pdmAnteasc[ a Legii vechi' a;a
Dumnezeu (3,6; 6,1 1.18; lO'23; 7,79)'u'8 intrarea in
comuniune cu El. Referitor la aceastd "rnai bund nddejde" Sf'
loan Hrisostomul spunea: "Avea Si Legea nddejde' insd nu
aSa. Ndddjduiau Si ei. mulyumindtt'se a avea pdmdntul
fdgdduin;ei, Si netntdmpindnd rele - noi insd acum
ndddiduim, mul;umind lui Dumnezeu' nu pentru a stdpani
pdmdntul, ci pentru a sfipAni cerul, sau mai bine zis - ceea
ce este cu mult mai principal - noi ndddiduim a stq aldturea
u" Cf. E. GriilJer. op cit ,p.49; Idem, Der Glaube
op cit . p.273: H.Fr' Vtteit, op cit , p' 400-402, p. I l-5-l l7; O. Michel'
PARTEA A TREIA 299
cu Dumnezeu, de a a.iunge chiar la tronul pdmdntesc Si a-Isluji impreund cu ingerii..." -63e
Ideea de superioritate a preofiei lui Hristos fald de cea
veche in incercarea de a se argumenta necesitatea schimbdrii
preofiei levitice gi cu ea automat qi a legii, pentru
ineficacitatea lor, e continuatd prin a se arlta cd ivirea noului
Preot dupd rdnduiala lui Melchisedec, prin jurlm6nt divin, nu
a insemnat doar aducerea unei mai bune nadejdi (7,19), ci El
s-a fEcut chiar chezagul (Eyyuoq)640 unui testament mai bun
(7,22). Raportul de diferenliere e accentuat qi de faptul cE
acest chezag al unui testament mai bun e intdrit prin jurdmdnt
dumnezeiesc. JurdmAntul divin asigur[, intr-adevdr, o
validitate indefectibili preoliei 9i mijlocirii lui Hristos: "Ciincd a fost la mijtoc Si un juriimdnt (6prapoof aq), cdci pe
c'dnd aceia s-au fdcut preoli fdrd de iurdmdnt' El s-a fdcutt:u jurdmdntul Celui ce i-a grdit; Juratu-S-a Dornnul Si nu se
ve cdi; Tu eSti preot tn veac, dupd randuiala lui
Melchisedec". (Evr. 7,20-21).
Jurdm6ntul este agadar, punctul forte al superiorit6lii
preotiei lui Hristos, fiind o mdrturie ireversibil6. Diferenfa:
"cu iurImffnt" (petd 6px<,rpoofaq), "fIrI jurlmint"
u'n Co*entariile sau explicarea, p 190-191.
@ Eyyuoq este un hapax legomena in Noul Testament 9i se mai intdlneqte in
300 STELIAN T'OFANA
(X<opiq opx<opooiaq) servegte, cAt se poate de bine,clasificErii preoliei vechi gi noi din perspectiva a doud
caracteristici: "veqnic" gi "trecdtor".tal Aceasta este de altfelgi trdsdtura principalS a capitolului 7 - superioritate-inferioritate gi consecinlele acestui raport - dezvoltate pe
baza mdrturiei Ps. I 10,4.
Preferinla autorul u i pentru preo[ia mel ch i sedechi and
a c6rei valabilitate e intdrite prin jurdm0nt dumnezeiesc este
evidenliatI in 7,22, sub forma unei concluzii chiar: "Cuacesta, (cu acest jurdmdnt) Iisus s-a fdcut chezasul(dyyuoq) unui mai bun testament" (rpeirxovog 6ta0rirnqydyovev).
Acest "mai bun testament" nu e altul decAt testamentul
iertS.rii p5.catelor,6a2 in care Dumnezeu a realizal prin Fiul Sdu
definitiv mAntuirea din pdcat, in timp ce, din acelagi motiv,primul testament invechindu-se, este aproape de pieire,nerealizdnd nimic in aceste hotir6toare puncte (8,13).641
Ca gi "nddejdea mai bund" la fel gi "Testamentul maibun" este o parte a bunurilor eshatologice prezente gi viitoare,precum "odihna" (4,1 1), "patria" (I l, 14), "cetatea stdtdtoare"(13,14), aparlin6nd astfel gi el cultului celui ceresc, ca unulcare a fost realizat prin singele Arhiereului celui pururea viu(8,6; 9,14;' 12,24).
*t Cf. E. Grfl0er, op.cit., p. -54, H.Fr. WeiB, op.cit. p. 404 u
u2 Exact la fcl vorbepte gi sL Pavel in Rom. 11,27 , fapt ce poate constitui unpunct de sprijin in presupunerea unei legdturi care ar putea exista totugi intre Sf.Pavel ;i Evrei (n.n)
*t E. G.efie.. Der olte und der neue Bund, p. 329
PARTEA A TREIA
Raportul de diferentiere intre cele doud preofii,accentul fiind pus pe superioritatea preoliei lui Hristos,intdrita prin jurdmdnt, fafd de preolia levitica, este continuatapoi prin evidenlierea unor alte aspecte caracteristice in acest
sens. in versetele 7,23-25 se aratd ci preofia leviticd eraformatd dintr-un gir de preoli pe care moartea ii impiedica sd
diinuiascl (7,23), pe cdnd preolia lui Hristos e nemuritoare invirtutea calitelii de Fiu gi de Dumnezeu adevdrat, veqnic viu.
Aceastd preocupare predilectd de a se ardtasuperioritatea lui Hristos, ca preot, in toate planurile, fafd de
preofia veche, va trece in continuare de la linia orizontalS de
confruntare a celor doud. preolii (cap. 7), la cea verticall incap. 8-10, unde accentul va cldea pe durabilitatea preofiei luiHristos, pururea liturg in cer, mijlocind ca Arhiereu cerescvegnic: acolo deci, o preolie a cdrei slujire s-a incheiat,dincoace una a cdrei slujire mijlocitoare continuud in ceruripentru de-a pururi: "Pentru qceasta Si poate sd mdntuiascddesdvdrSit pe cei ce se oproprie printr-insul de Dumnezeu,
cdci pururea e viu ca sd mijloceascd pentru ei"(dvtuy26rive rv 0ndp a0rdrv - 7,25).
Agadar, preofia leviticd avea nevoie mereu pentru a
continua, de regenerarea prin noi gi noi membri, succesiunelimitati totugi, corespunzdtoare unei legi pe care epistola o
numegte "legea unei porunci trupegti" (7,16). Preofia dupa"rAnduiala lui Melchisedec" are existenta ei "extra legemmandati carnalis",6aa in virtutea puterii unei vief i nepieritoare
301
to Cl E. Gr?ifjer. op.cit , p 60
302 STELIAN TOFANA
(7 ,16), de aceea nici nu se caracteri zeazd ptin continuitate de
succesiune de persoane, ea dlinuind prin Unul care e pururea
vitt. "Aici, insd, Iisus, prin aceea cd rdmdne in veac' are o
preolie ccre nu mai trece la altul" (anapd'put'ov) (1'24)'
Multiplicitatea e astfel trecdtoare, unicitatea ddinuie'6as Pentru
u "*pri**
caracterul netrecltor qi neschimbdtor al noii preofii'
duparAnduialaluiMelchisedec,autorulfoloseqtedeci'uncuvant rar folosit in limbajul vremii, 9i anume &,nup&,puroc,
(netrecdtor)6a6, adicI ceva ce aparline lucrurilor dumnezeiegti'
vegnice. ln acest fel caracterizeazdepistola preolia lui Hristos
ca fiind veqnic[, netrecltoare, iar pe Iisus, ca Mare Preot'
pururea Mijlocitor Pentru ai SEi'
2. Fiin{a 9i slujirea arhiereasc5 deslvflrqiti a lui
Iisus Hristos 9i raportul dintre ele'
RidicarealuilisusHristoslademnitateagipoziliademare Arhiereu cer€SC; depagind slujirea pimAnteascd' a fost
numitd deja proleptic in 5,9 u', fficutd mai clar in 6'20 prin
expresia "np66popoq" (inainte-mergdtor), ca apoi' prin
imaginea lui Melchisedec in 7,1 u' sd fie deja pecetluita' Titlul
*t lbid"*ffi &napii$atoq este un cuv6nt rar, cafe nu se mai intalnegte in sl Scripturd
si era folosit in mediut elenistic pentru a exprima caracterul neschimbabiI al
i;i;rili. .*; ce imapdpatoq eite' apa4ine lucrurilor care nu se schimbz' ceva
care apa4ine l,rcrurilor cereqti, 'e;nice,
dumnezeie$i chiar' "Was &raprigotoq ist'
g"h#li, a", Dingen, Oie'sici nicht wandeln, also himmlisctr' ewig oder
i*ottfr.ltfi.fr" sind"I(Vezi M'A' Williams. The Immovable Race A Gnostic
6nrig^"tio" and the Ttme of Stabitiry in Late Antiqltity, 1985, (NHS) 29 9i E'
Grii$er, op,crt,P 6l
PARTEA A TREIA
"np66popoq" prezintd aqadar, un nou aspect al operei
sacerdotale a lui Iisus: acela al slujirii arhieresti a lui Iisus
Hristos preamdrit.P6nI irr 6,20, s-a putut vedea cf, Iisus Hristos, gralie
vielii Sale pdmAnteqti, care culmineazdin moartea ispdqitoare
a picatelor ornenirii, a devenit autorul (citroq, tipXqy6q -
Evr. 5,9) mAntuirii oamenilor. Pltrunzdnd apoi "dincolo de
catapeteasme", El antreneazil cu Sine 9i pe ai Sdi ftcdndu-i
p5rtagi consecinlelor lucrf,rii Sale arhiereqti. Cu siguran![, cd
acest al doilea aspect este intru toate subordonat primului,
pentru c6, in acest capitol, no(iunea Iisus -Mare Preot, intrd in
categoria termenilor hristologici care se taporteazd, inainte de
toate, la opera pdm6nteascd a lui Iisus. in 9,12 se afirmd, cd
"El a intrat o singurd datd, in Sfdnta Sfintelor"'cu tnsuSi
.sangele Sdu ." Scriind acestea, autorul se referea, cu
siguran![, la actul invierii lui Hristos, cazin care expresia
rp66popoq indicd o apropiere de afirmalia pe care o gdsim
la Sf. Pavel (Rom.8,29;Col' 1,18; I Cor. 15,20: rincplil trirvK€Kotpopdvr,rv) 9i in Apocalipsa Sf. Ioan (1,5): Iisus a
devenit prin inviere npot6toroq rtiv vercprirv' Astfel
relalia intre invierea lui Iisus gi a noastrd este analoagi celei
stabilite de Sf. Pavel in I Cor.l5,l2 u.641
Expresiile din7,26-28 oferi in continuare o zugrdvire
o fiinlei lui Hristos ca Arhiereu ceresc mai presus de Arhiereii
t,egii vechi: "(Jn astfel de Arhiereu se cuvenea sd avem:
.,;fant, fdrd rdutate, fdrd patd, osebit de cei pdcatoSi Si fiind
303
*' O. Crll-aon, Christologie ., P. 89
304 STELIAN TOFANA
mai presus decdt cerurile. El nu mai are tnfiecare zi nevoie,
ca acei arhierei, sd aducd jertfe, tntdi pentru pdcatele Sale,
apoi pentru ale poporului, cdci a fdcut aceasta o datl(e$dno(), aducdndu-Se iertfa pe Sine insusi Legea pune ca
arhierei oameni care du sldbiciune, pe cdnd cuvdntuljurdmdntului, venit tn urma Legii, pune pe Fiul deslvffrgit(te re l"errop6vov) tn veacul veacului". (7,26-28).
Aspectul de superioritate al Arhieriei lui Hristos incomparalie cu arhieria Legii vechi, atinge acum punctul
culminant.Contrastul metafizic6aE dintre levilii vechi gi Iisus este
adus acum la expresie in modul cel mai evident.
Analiza textelor 2,10 gi 5r9 au ardtat o nuan!tr
soteriologic[ a desdv6rgirii lui Hristos: Potrivit planuluidumnezeiesc de mdntuire Fiul ca 9i incepdtor al mAntuirii(ripXqyde rqe otorrlpfaq) a dob6ndit de la Dumnezeu, prinpatima Sa, desdvdrgirea (6rri nc0r1pritov tel"etriost -
2,lO). in acest sens, patima Sa e conceputd cao condipie sau
ca o bazd a realizarri Sale soteriologice deslv6rgite. Apoi cu
cele exprimate in 5,7-9 autorul face un pas mai departe inconceplia sa soteriologicS: Desdv6rgirea Fiului gi ArhiereuluiIisus Hristos este prezentatd ca un rezultat al ascultdrii (5,8)gi slujirii Sale arhieregti in "zilele Trupului,Sdu", aducAnd
"rugdciuni Si cereri" (5,7), des[v6rgire care L-a fdcut sIdevinE pentru loti "cei ce-l ascultd, pricind de mdntuireveSnicd" (rofrro6 oorrrlpfaq criarvfou : 5,9) Si ArhiereudesdvdrSit dupd "rdnduiala lui Melchisedec" (5,10).
'' A. K5r"ma nn. Das wandernde Goltesvolk . p 85
PARTEA A TREIA 305
Noua menlionare insd a desdvArqirii lui Hristos in 7,1 I
u. std sub semnul unui aspect nou, 9i anume, a legdturii frcutf,
cu faptul "chemdrii divine a lui Hristos ca Arhiereu" ," dupd
randuiala lui Melchisedec". in necesitatea acestei chemdri
divine autorul vede un argument al nedesdvArgirii
soteriologice'a preoliei levitice vechi, chemarea lui Aaron
fiind fhcut[ dupd cuvAntul unei Legi, care n-a adus
desdvirgirea (7,19). in contrast cu aceastd chemare, std
chemarea lui Hristos prin cuv6ntul jurdmAntului lui Dumnezeu
care l-a instituit Arhiereu pe Fiul desdvArqit in veac (7,28).64e
Particularitdlile specifice ale Arhiereului desdvdrqit
Hristos sunt sintetizate clat in 7,23-25 urmAnd ca apoi in
7 ,26 u,. sd fie des6vdrgite:
- in 7,23 Arhiereului Legii vechi i se opune Hristos
Arhiereu "dupi rAnduiala lui Melchisedec".
- nedesivirqirea preoliei Legii vechi se arate in aceea
cd existenla ei era limitati prin moarte.
- in contrast cu caracterul efemer al acestei preofii,
arhieria lui Hristos e netrecdtoare (d,tr,upd.patov dler' rrlv
ie poor5vqv - 7,24).
Acest caracter netrechtor al Arhieriei lui Hristos e
exprirnat apoi in 7,25 in 2 moduri:
1. Din 7,24-25a reniltd cd Hristos poate sd-i
m6ntuiascd desdvdrgit pe cei ce se aproprie printr-insul de
Dumnezeu, deoarece El este gi rdm6ne Arhiereu in veac.
6aeNissilii, op,cit., p 13 l, n. 56 " In 2,10 we learn about God's purpose to
perfect Christi, in 5,7-9 we learn a K, bout the actual process where by He was
perfected and in 7,28 we read about the final result of this perfecting of the son"
306 STELIAN TOFANA
Trisdturii hristologice "pricind de mdntuire veSnicd"
tronul harului (4,16).
2. Caracterul netrecAtor al Arhieriei lui Hristos rezultl
cei pacdtoSi Si fiind mai presus decdt cerurile" '
u5o cr. o. Michel. op ct,P ?76
6st Vezi K, Nissill, rtP cit-, P 132
PARTEA A TREIA 307
Dac[ pdnd acum autorul s-a oprit mai mult asupra
fiinfei qi laturii umane a Arhieriei (2,14; 3,1-6; 4,14-16),
analiz6nd-o dintr-un unghi etic-parenetic,6s2 de aici atenlia
lui se indreaptf, asupra fiinlei gi persoanei arhiereqti a lui
l{ristos privitd dintr-un unghi cultic-teologic.653 in acest nou
mod de prezentare a fiinfei gi persoanei arhiereqti a lui Hristos
nu va fi scdpat din vedere primul aspect care va servi ca motiv
de comparalie. in ce mdsurd Hristos este pentru noi Arhiereul
potrivit, care se cuvenea sd-L avem, este ardtat de autor
printr-o salbd de cinci atribute, unele privind latura
dumnezeiasci a Persoanei Sale, altele privind latura
omeneascd a acesteia.
Latura dumnezeiascl a lui Hristos Arhiereu indllat
c scoasd in relief de autor prin atributele "sfdnt" (6oloq) 9i
"mai presus decdt cerurile fiind" (ur[r1l,5tepoq rOv
oupav<iv), iar cea omeneascl prin insuqirile "ftrd rdutate"
(&rccxo6j, "tErd patd" (ap(avto6) qi "osebit de cei pdcdtoqi"
(K€r(optopivoq rtnd trirv cpaprroi.riv) (7,26)-6s4
Atribuirea calit'rcativului de "sfAnt" (6oro6)
Arhiereului Iisus,6ss inseamnd recunoa$terea nemijlocitd 9i
deplind a calitalii Lui de Dumnezeu adevdrat-6s6 Era unul din
62 K. Nissilii, op,cit.,p. 133.$' Ibid"*.usa Vezi 9i O. Michel, op.cit.,p.270-281.-t Despr" calitatea'lui Iisus de a fi "sfhrtt", Noul Testament vorbegte numai in
l) .Ap 2,27; I3,34pi Evr.T,26.inceeaceprivestesensulqi confinutulnoliuniiiirrroq vezi Fr, tlaucli, art. 6orog,6oio6, av6oroq. 6ot6tqq. in'fhWNT. V' p.
488-491656 yezi gi E. GriiBer. An die Hebrrier, p 68-
308 STEI-IAN TOFANA
atributele care-L deosebeau pe Hristos in mod inconfundabil
de arhiereii vechiului Testament a cSror stare de pacdtogenie
evidenta se exprima in primul rand prin faptul cd trebuiau s6
aducd jertfe de curSlire 9i pentru ei ingigi'
insugirea supremd a fiinfei Arhiereului Iisus, cea de
Dumnezeu adevS.rat, exprimatd prin cuvdntul "sf6nt" est€
intirite apoi qi de expresia "mai presus decdt cerurile"
(7,26), qi care se prezintd ca o paraleld a exprimdrii din 4,14a
"Arhiereu mare care a strdbdtut cerurile" (6lel1Lu06tu
toirq oupcrvoriq) unde "4 intrat pentru noi ca inainte
mergdtor" (np66poproq unip tip,ix eiol'l'Oiv - 6,20),
expresii care toate aveau acelagi rol: sublinierea calit[1ii
Fiului de Dumnezeu adevirat -ut' " Mai presus decdl cerurile
fiind" exprimd locul SEu de-a dreapta lui Dumnezeu, pe care
L-a preluat prin in61larea Sa la cer. Acolo rdmAne vegnic 9i ca
Fiu al lui Dumnezeu 9i ca Arhiereu mare ceresc ' " Ca sfdnt tn
cele sfinte, mai presus decdt toate cele pdmdnteSti intru
totul aparlindnd lumii lui Dumnezeu, fdrd de pdcat, fdrdpatd, osebit de domeniile lumii pdcatului, este preolia Sa
mai presus decdt toate preoliile" .658
ln ce.a ce privegte latura umani a fiintei lui Hristos ca
Arhiereu, aceleagi atribute intrebuinlate de autor pentru
evidenfierea calitalii de Dumnezeu au aceeaqi putere in a
evidenf ia superioritatea gi desSvdrgirea lui Hristos in raport cu
preolia veche gi sub aspcctul uman al Persoanei Sale'
6s' Cf. K. Nissilii. op cit, p 136 9i H. Zimmermann, Das Bekenntnis der
Holfnung, p.97 u.
u5* Cf. E. GrAIler. op.cit . p 69.
PARTEA A TRE|A
Astfel calificativul "fdrd patd" (&pf crvtoq)6se
subliniaza inainte de toate curf,tenia gi desavArgirea religios-culticd a lui lisus, exprim6ndu-se prin aceasta faptul cd IisusHristos exercitd slujirea Sa arhiereascd in "sfdnta Sfintelor"din ceruri ?ntr-o desdvArgitd integritate culticd.660
Celelalte doud calificative privind latura umand a
fiin1ei 9i persoanei lui Hristos dxarcoq66t (adic[ fErd rlutate,fbrd a avea nimic fals in Sine, nevinovat, gi "osebit de ceipdcdtoqi'' (xeloplopdvoq tind r6v drpaproll"<iv), adic6lipsa oricarei legdturi cu pdcatul), evidengiazd la feldesdv6rqita vrednicie gi integritate culticd, sacramentald a
Arhiereului Iisus Hristos, in raport cu arhiereii Legii Vechi.Aceastd expresie din urml "osebit de cei pdcdtogi" exprimd gi
raportul dintre Hristos Arhiereu inalfat gi oameni, insdaparilia ei acum, dupi ce la incepului epistolei (2,14 u gi 4,15u) se aratd egalitatea intru toate a Arhiereului Iisus cu poporulSdu, este cu totul surprinz6toare.
"Osebirea" de cei pdcdtogi trebuie infeleasd ca o formd
65e Cuvfintul apare de 5 ori in Septuaginta, iar in Noul Testament, afard de Evrei7,26 Si 13,4 mai apare la I P 1,4; lac. 1,27. Vezi aminunte la Fr. Hauck, nra;.rrofvtl, prriao;ra, pr"aap6g, dpfavroq, in I)WNT, lY, p. 647-650.
#n -.* Cuvflntul riprfcvtoq, face o aluzie la legea veche, care cerea de la preoti ooarccare curifie trupeasca in timpul oficiilor sacerdotale. Iisus Hristos e singurulpreot care e cu destrvArgire curat (vezi G.F. Ciauganu, op cit.,p 99)
trl Cuvdntul e prezent de l-5 ori in Vechiul l-estament mai ales in literaturasapienfiald: Iov 2,3, 8,20 gi loc. paral , iar in Noul Testament se geseste numai laI(om 16,18. Cuviintul apare de 3 ori gi in lireratura pseudo-epigrafE veche Veziconfigurafia cuvAntului gi semnificatia lui in literatura clasicd elenistd la W.Grundmann. art Ks,K66 drcroq, xcrrfc, xaro0pyoq^ etc_ in TnWNT, III, p.483
309
310 STELIAN TOFANA
speciale de sfinlenie,uu'"u o paralelS a despdrlirii spaliale a
arhiereului Legii vechi de cei pacdtogi inainte de oficierea
ritualului slrbdtorii impdc[rii de la Templu, precum 9i ca o
paralelI la Evrei 9,28, in sensul, deci, a unei sfinfenii
deosebite gi care revine numai Arhiereului Hristos, spre
deosebire de preolii pi arhiereii Vechiului Legdmflnt. Pentru
adresanlii epistolei aflali in situalia de regret dup5 fastul
cultului de la templu gi "obositi" in noua credinfd, aceste
calificative atribuite Arhiereului Hristos au fost hot5rAtoare
in a face deosebirea intre ceea ce au avut gi ceea ce posedtr
acum. "Osebirea" de cei pdcatogi, ca trdsdturd esentiali a
Persoanei Arhiereului Iisus Hristos, trebuie inleleasd in primul
rdnd ca un calificativ al sfinfeniei lui Hristos in calitate de Fiu
al lui Dumnezeu, ca o lipsd totald, desavdrgitd a pdcatului in
El in virtutea cdreia El se deschide cdtre cei picltoqi, st[ in
legdturd cu ei, mijlocind pururea pentru ei ca 9i Arhiereu
vepnic. in acest sens trebuie inleles modul paradoxal de a
vorbi al autorului: "in acelasifel Si El a tmpdrtdsit acesleo"
(2,14) Si " Un astfel de Arhiereu se cuvenea sd avem... osebit
de cei pdcatosi" (7,26).
Pdcatul e o inchidere a omului fala de Dumnezeu, ca
sursd infiniti de putere, o voin!6 de a nu mai line seama de El,
de a uita de EI; e o dugmdnie fafl de El. Dar pacatul e o
inchidere gi fa!5 de semeni.6ut in Iisus Hristos, ca om, nu putea
exista insd pdcatul care sd-L inchida fald' de Dumnezeu 9i fafa
62 yezi O. Michel, op cit , p.279-280. K. Nissil?i, op cit , p. 134.
61 Yezi Pr.Prof.Dr. D-tru Stiniloa e, Teologia Dogmaticd ortodoxd, vol 2^
p 89.
PARTEA A TRE|A 311
de semeni. ca Arhiereu EI trebuie s5 fie deschis mereu atdt
falit de Dumnezeu, in fala cdruia mijloceqte, c6t 9i fa![ de
semeni pentru care mijloceqte
Trdsdtura lui Iisus Hristos de a fi "osebit de cei
p[cdtogi" trebuie insd inleleas[ num-ai in virtutea unirii
ipostatice a firilor Sale, potrivit cdreia firea Lui umanf, iqi are
subzistenla reala, deci actualizarea concret[ in Ipostasul
cuvantului. De aceea, cuvdntul dumnezeiesc ipostaziind in
Sine firea noastrd "curdlind-o pe aceasta chiar prin asumore
de toatd intindciunea, a indumnezeit firea intreagd prinintrupare". El pune firea noastrd prin insuqi acest fapt indeplin[tatea libertetii de patimite pictrtoase 9i in actualitatea
puterilor ei.66a
StrAns legatd de prezentarea fiinlei arhieregti
desdvargite a lui Hristos, este qi slujirea arhiereasca a lui Iisus
Hristos, care se prezinta in eficacitatea 9i insugirea ei ca o
consecinfd directa a naturii desf,vArqite a lui Hristos'Lucrarea arhiereascd a Mdntuitorului Hristos este
astfel determinatd la incheierea capitolului aqa-zis
"Melchisedec" in modul urm[tor: "El nu mai are tn fiecare zi
nevoie, ca acei arhierei, sd aducd iertfe, intdi pentru
pdcatele Sale, apoi pentru ale poporului66s cdci a fdcut
@ Ibirtem,dupl Sf. Maxim Mirturisitorul, Opusa theol et polem ' p' 91' 157'
Vezi gi G.F. Ciauganu, op.cit.,p-99.ffiAutorul face aluzie laritualul cuttic din ziualspalirii, ziin care intreg serviciul
de la templu era sdvargit de marele preot 9i cutmina prin sacrificiile de isp6gire pe
care Arhiereul le aducea mai intdi pentru sine 5i pentru familia sa' apoi pentru introg
*O-r, (Lev. 16,l-34; 23,26-32; Num ' 29.7-'11 cf' Ies' 30'10; Lev' 25'9)' (Vezi
ivf. Cnl"tOr, Sacrificiile Vechiului Testoment, Caransebeg, 1941' p' 383)'
cura[indu_se maiinthi pentrupacatele saleprin jertfireaunui vi(el (Lev 16,3 tl),arhiereul lua rolul de mijlociior pentru popor. Degi in aceastd zi nu se realiza o
curi(ire reala de pacate a poporului'jefifele aduse f,rind numai tipuri 9i umbre ale
celoi viitoar.e (g, i; g,23 ; iO, r ), .iertru acesrei zile prefigura cel mai b ine jer-tfa lui
312 STELIAN TOFANA
aceasta o datd, aducdndu-se jertfd pe Sine insuSi" (7,27).
Autorul vorbegte aici de Iisus Hristos ca Arhiereuin[lfat. Aceastd arhierie transcendenti este pusd in paralel6 cu
Arhieria pdm6nteascd a levililor, in mod polemic.
in primul rdnd, pentru Hristos e anulatd necesitatea
de a jertfi pentru Sine insugi, aga cum ftceau levilii pentru ei.
Cauza directd a acestui fapt este puterea Sa cereasctr,
desdvdrqitd (7,26bcd) 9i sfinlenia deplind a fiinfei Sale
dumnezeieqti.in al doilea rind, este anulatd gi trebuin(a, de ajertfi
continuu pentru pdcatele poporului, cauza pentru aceasta,
fiind propria jertfr de Sine, adusf, o datd pentru totdeauna(b$&ns.il pentru ispdgirea pdcatelor tuturor. Argumentepentru deslvdrqirea acestei jertfe proprii le gdsim enumerate
in 7,26b: El este sfAnt, fard pdcat, fdrd patd..666 Agadar, fiinlaSa deslvirgiti devine automat gi baza deslvArgirii slujiriiSaIe arhieregti precum pi a efectelor ei soteriologice.Calitatea lucrlrii Sale arhieregti este o urmare, o
consecinfi directi a naturii Sale deslvArgite.Prin urmare, ideea centrall a textului citat este cd Iisus
Hristos, datoritd desdvdrgirii Sale, nu trebuie sd se jertfeasclpentru Sine insuqi gi nici cregtinii nu mai au nevoie de jertfe
Hristos. Totugi in text e vorba de o jertlE zilnicd (xc0' tlp6po) cu caracteristicilecelei amintite din Ziua Ispdpirii E o inadvertenld aici ? Nu, ci expresia rca0' rlydpatrebuie infeleasd in sensul de "tot mereu", "in fiecare an" ("imrner wieder"), adicd insensul de repetare continud a ei Comp 3,13; 10,1 l, ca gi I Cor, 15,31; 2 Cor.I 1,28. (Vezi Th. Zahn, Einleitang in das Neue Testament,Il, p 159; N. Rissi, DieTheologie des Hebr.,p 73).
666 K. Nissilii. op.cit . c. 138
PARTEA A TREIA
zilnice in sensul celor din Vechiul Testament gi nici de o altdjertfr de mdntuire universalS, din moment ce ea a fost adusa
o datd pentru totdeauna (eQrina().6u'in ce constd insd aceastd
jertfE proprie a lui Hristos nu ne dezvdluie autorul aici. Abiain 9,1 I u. se va dezbale amdnunlit semnificalia hristologici gi
soteriologicd a jertfei lui Hristos adus[ "o datd pentrutotdeauna" at6t ca Cel ce aduce jertfa, cAt gi ca Cel ce se
jertfegte, fiind in acelagi timp gi jertfitor 9i jertflin acest sens, prin influenfa imaginii lui "Melchisedec"
(7,1 u), corespondenla tipologic[ dintre Aaron qi Hristos dinpericopa 5,1-10, se transformd acum la sfirgitul capitolului"Melchisedec" intr-un contrast. Acest contrast dintre Arhierialeviticd gi Arhieria lui Hristos, avAndu-se in vedere funcliajertfei, are un dublu as'pect:
l. rsO' rlpdpav - tS&,na( (in fiecare zi - o datd
pentru totdeauna)2. 0uofa6 &va$dperv - iautdv npoo$dperv668
(aduc6nd jertfe - aducdndu-Se pe Sine jertft).Primul contrast e de naturd temporald. Aceasta
loculiune adverbiald ra8' rlp6pav e folositd de autor, se pare,
pentru a scoate in evidenfd, in mod deosebit, jertfa Iui Hristosgi unicitatea Sa.
tr7 Compard 7 ,27 cu 9,12.26-28 ca pi consecinli hristotogici a lui (dQ)rinu{ gi
6,4;10,2-10. ArnEnunte in legdturi cu semnificafia qi consecingele hristologice alecuvdntului iS-6.na( yezi: A- Winter, Anal t$d.ta( im Hebrrierbrief, Eineexegetisch - bibeltheologische Studie zur Theologie der EinmaIigkeit, Rom4 1969;D.J.C. van Wylt" Die betekenis van hapox en e/hapax in die Hebrcierbrief,HTS23, 1972, p. 153-164; H.Fr. Weifl, op cit., p.425-426.
668 Vezi K. Nissilii, op cit..p 138
313
I
3t4 STELIAN TOFANA
AldoileacontrastconstEinnumIruljertfelor:
sens se subliniazd prin contrast 9i celSlalt aspect al jertfei
celei unice a lui Hristos qi anume: eficacitatea sa des[vflr$itE,
Hristos I unica 9i singura jertfr' adusl o
datd pe u iertarea p[catelor poporului'
i Iisus Hristos e Pusd incl odatd
in evidenld de autor la sfirgitul capitolului 7' in ultimul verset
28, prin acela;i procedeu de comparalie 9i confruntare intre
modul de instituire al arhiereilor in Legea veche 9i caracterul
trecdtor al oficiului lor pe de o parte:,,Legea pune ca
arhierei, oameni cctre au sldbiciune" (7 '28a) 9i caracterul
netrecdtor, vegnic al instituirii prin cuvdntul jurbm6ntului
dumnezeiesc (Ps. 2,7;110,4) 9i al lucrlrii Sale arhieregti de
(te te Ie r, opdvo v)66e tn v e acul v e aculu i" (7'2 8 b)'
Agadar, ultima frazd a capitolului 7'28 exprimd un
contrast complet intre preolia reglementatd de Lege: "Legea
MeVezi semnificalia ac estui cuvdnt in amdnunt ta Gerhard Delling' art
d),.oq, te)"e.;,.,.. tdleroq, te le r'rit1q , in ThWliT' VIII' p' 84 9i A' Vanhoye'
irir'", ttncienes , p. 188-192. cap "La question de la tdtdidsis"
PARTEA A TREIA
pune ca arhierei oameni care au sldbiciune" 9i pe care
prescripliile rituale ale Legii n-a reugit sf,-i transforme total,
neputAnd niciodatd a fi in mdsurl sd se ridice pAn[ la
Dumnezeu gi acolo sd exercite cu adevirat slujirea de
mijlocire,670 gi preolia afirmat[ de cuvdntul jurdmintulrti" "Tu
eSti preot in veac dupd rdnduiala lui Melchisedec" (Ps'
I 1 0.4), preolie vegnicf, 9i desdvdrqitd'
Astfel preolia lui Iisus Hristos e catacterizatd ca fiind
definitivd prin unirea a 3 termeni, din care primul exprimd
filialia, iar al treilea, desdvdrgirea Sa. Acest al treilea termen
e luat in acelagi timp at6t in sensul sau general, "desdvdrgit",
c6t gi in sensul sdu tehnic, "consacrat preot", qi aceasta,
deoarece in cazul lui Hristos consacrarea preoleascd s-a
efectuat clar prin intermediul unei transform[ri in sensul de
desivirpire reald anaturii Sale umane (Evr'2,10; 5,8), pentru
a putea fi 9i Om desdvdrqit, precum este ;i Dumnezeu
desivirgit, perfect unit ca Om cu Dumnezeu 9i total deschis in
acelaqi timp fralilor S[i-67r
Aceasth desdvAr;ire a Sa, trebuie inleleasd deci, in
sensul unei depline comunicdri a insuqirilor firilor, a unei
perihoreze la nivelul firiior, in virtutea unirii ipostatice.6T2
Fiul lui Dumnezeu copleqegte cu puterile 9i cu darurile firiiSale dumnezeiegti firea Sa omeneasc5, dar nu ca sd o
6" VeziA. Vanhoye, Pr€tres anciens. ,. p- l9lu" rbidr*6'1 Vezi Pr.Dr. D. Stlniloae, Teo logia Dogmaticd ', vol' II, p 57-64
315
316 STELIAN TOFANA
desfiinleze, ci ca s-o desivArgeascd.6T3 Singurd numai o astfelde consacrare sacerdotala, putea institui un Arhiereuadevdrat.6Ta De o desf,vdrgire la Fiul se poate vorbi agadar, aga
cum s-a mai ardtat, numai in privinfa firii Sale omenegti, care
prin comunicarea insugirilor se indumnezeiegte, frrd insa a se
desfiinfa, sau a inceta sd mai fie fire umand. indumnezeirea,deslvdrqirea ei va fi deplinl insd numai dupd inviere. Dar gi
atunci, prin cugetare, se va cunoa$te ce e indumnezeit pi ce
indumnezeiegte, adicd firea omeneasc[ in deosebirea ei de cea
dumnezeiasc[, degi, in realitate, nu se poate despdrfi qi nicichiar distinge una de alta. in mod paradoxal are loc, pe de-oparte, un progres continuu in indumnezeire, iar pe de alta, o
neiegire a firii omenegti din definilia ei, din specificul ei, gi
din faptul cd ea are nevoie totdeauna sd primeasci, pe cdndfirea durnnezeiascd r6m6ne o rezervd, mereu nesecat[ de viatlgi lumini.6Ts
Faptul cd desdvdrgirea, de care vorbegte epistola, nuse referd la Fiul lui Dumnezeu dup[ firea dumnezeiasci, a fostprecizat clar in 5,7-9. Autorul n-a ezitat s[ afirme zici cdpentru a fi proclamat Arhiereu, Hristos a trebuit sd meargi pe
o cale care nu se acorda cu demnitatea lui de Fiu: "Si deSi eraFiu, a tnvdlat ascultqrea din cele ce a pdtimil" (5,8).
Agadar, in 7,28 se regdsegte o dubld implicare a
preoliei: relalia cu Dumnezeu gi relalia cu oamenii, exprimatd
u' Ibirl"-,p.63.Yezipi Hans Urs v. Balthasar, Le lrbtst*e Pascal,Ed,. duCerf,7972, p.79.
6'n Cf. A. Vanhoye. op cit . p l9lt" Cf. D. Stiniloae, op.cit,p 6l
PARTEA A TRE|A
intr-o formul[ de o densitate extremd:ulu " Legea pune arhierei
oameni care au sldbiciune, pe cdnd cuvdntul jurdmdntului..-
pune pe Fiul desdvdrsit ln veacul veacului".intre primul termen, "Fiul", gi al treilea, "desf,vArgit",
autorul a inserat expresia, care in Psalmul I l0 caracter\zeazd
pe noul Preot: "in veacul veacului" 9i care std intr-o relalie
strinsd cu ceilalfi 2 termeni care o incadreazd. Ea definegte, pe
de-o parte, valoarea consacrdrii preole$ti pe care a primit-o
Hristos: "Tu eqti preot in veac", iar pe de altd parte, raportul
intre acest aspect al preoliei Sale gi filialia divinS' Dacd Iisus
a putut sd fie instituit Arhiereu pentru velnicie, e pentru cd El
era Fiul lui Dumnezeu.
in acest context, cuvintele din 7,28 au nu numai
func!iunea unei "concluzio" a capitolului qapte, ci 9i
funcliunea unei tranzifii, a unei legdturi cu tema centrald
urmdtoare (8,1 u) in care se va expiica in amdnunt, prin
acelaqi procedeu de eonfruntare antiteticd, consecinlele jertfei
lui Hristos ca Arhiereu 9i funclia Sa sacerdotald actuali instare de tecel.erorpivoq de-a dreapta Tatalui.
Baz6ndu-se pe Vechiul Testament, autorul a
demonstrat cdpozilia personal6 a lui Hristos, mare Arhiereu,
este incomparabil superioard celei a arhiereului Vechiului
Testament, alSturi de care, aceasta din urmi nu-gi mai are
raliunea de a fi, punctul decisiv al argumentdrii fiindatribuirea Iui Iisus Hristos a unei preolii veqnice.
Interpretand cuvintele Psalmului I l0 in lumina
3t7
6'6 Yezi A. Vanhoye, op cit , p 192
318 STELLAN TOFANA
preamlririi pascale a iui Hristos" autorul le-a atribuit
plenitudinea de sens, putAnd sd arate, in consecin![, ce aceaste
preamirire implic6 o rupturl cu preo{ia levililor, transmisd
prin succesiune genealogich umani [a capltul clreia' ca
finalitate, std moartea.677
S-a ardtat, apoi, pe de altd parte, cd modul in care
Geneza l4 prezintd pe Melchisedec, permite a descoperi in
acest personaj biblic prefigurarea unui preot definitiv'
convergenlele observate astfel intre Genez6 14 qi cuvintele
Psalmului 110,4, pe de o parte, 9i pozilia lui Hristos
preamdrit, pe de altd parte, ddnd demonstraliei o for![
deosebit6.678
Aspectul de confruntare prin metoda paralelismului
antitetic folosit de autor in epistold pentru a scoate in relief
superioritatea lui Hristos in toate planurile, dar mai ales in cel
al pozifiei Sale de Mare Arhiereu, se poate observa foarte clar
Ei in cdteva puncte de vedere adoptate in aceastd secliune 9i
care apar diferite fa[[ de cele ale capitolului 5:
- in cap. 5, autorul exprimd un paralelism intre preolia
lui Hristos gi cea a lui Aaron; in cap' 7, autorul subliniazd'
dimpotrivd, distanla care separd cele doud preolii'
- in cap. 5, autorul descria intr-un mod afectiv
participarea lui Hristos la suferinfa uman6, menliondnd jertfa
Sa dureroasd, calea consacririi Sale preoleqti; in cap' 7'
autorul aratd dimpotriv6 grandoarea noului Arhiereu, deja
consacrat. Astfel spre deosebire de cel vechi, El n-a rdmas
ut'Ibide^.
618 lbide^.
PARTEA A TREIA
inchistat in situalia Sa de sldbiciune umand, ci a fost inm6suri sd se ridice mai presus de ea, atingdnd chiar prin ea
desdvdrgirea. Din texte anterioare (2,17;4,15;5,7-9) se poate
apoi cunoagte cd suferinla insaqi a constituit elementul
fundamental in atingerea desavArqirii.6Te Pozilia Sa apare
acum ca una inconjurat[ de slavd de-a dreapta puterii,
mijlocind pentru ai S5i gi mAntuind desdv6rgit pe cei ce se
apropie printr-ingl de Dumne zett (7 ,25), ca Unul care este
pururea viu. Cu aceasta autorul a atins culmea excursului s[u
in incercarea de demonstrare a superioritelii lui Iisus Hristos,
ca Mare Arhiereu, in raport cu arhiereii Vechiului Testament:
Iisus Hristos este Arhiereu ceresc - vegnic viu-
III. Stujirea arhiereasci a lui Iisus Hristosin "Sfflnta Sfintelor" din ceruri(8,1 - 9,28)
incepAnd a doua sectiune (8,1-9,28) a marelui sdu
expozeu central, autorul anunla cd a ajuns deja in punctul
central al expunerii sale doctrinar tematice: Iisus Hristos
mare Arhiereu ceresc. "Lucru de cdpetenie (reS&,A.uov)
din cele spuse este cd avem astfel de Arhiereu Care S-a
osezat de-a dreopta tronului slavei din ceruri" (8,1)'
Termenul grec xesdl"arov (lucru de cdpetenie, lucrul cel mai
de seamd) folosit de autor la inceputul capitolului 8 nu
319
67e lbidem, p. 193.
320 STEL]AN TOFANA
desemneazd numai punctul cel mai important atins, ci gi acela
care permite o intreagd recapitulare, o privire de ansamblu
asupra tuturor celor expuse. De aceea, secfiunea se prezintl ca
o sintez6680 a tuturor celor expuse gi in care autorul igi
continud metoda sa de lucru, de a face permanent o
confruntare intre cele "vechi" gi cele "noi", in scopul relieliriisuperioritifii celor din urm5.
Se reia acum imaginea agezdrii lui Hristos de-a dreapta
lui Dumnezeu Tatdl, se prezintd apoi noua Lui slujire,continuAndu-se cu amintirea de jertfe gi prornisiuni, de noul
Legdmint qi curdlirea congtiinlei etc., in toate aceste puncte,
autorul confruntdnd situatia veche, trecut6, cu cea nou6,
inauguratd de Hristos.Asupra importantei fundamentale a celor ce urmeazd
a fi tratate in aceastd secliune centralS se atrage atenlia inc6
de la inceput (8.1) prin expresia accentuat asezatd in fruntea
secliunii6st: "lucru de cdpetenie din cele spuse..."
(reSdl.arov 6ni toiq Ae lopdvorq).Cu aceasti expresie este deja tras semnalul de alarmi
corespunz[tor pentru destinatari oscilanli in credin[d, gi
anume cI aici urmeazd a fi tratat in am[nunt, in mod special,
ceea ce s-a anticipat mai inainte, concentrat in expresia:
"yenirea unei nddejdi mqi bune" (7,19). Ceea ce este
important pentru ei de acum, e faptul ci aceastd "mai bund
speranyd" este sintetizaldin realitatea cd ei au un"astJbl de
Arhiereu" care concentreazd in Sine aceastd "mai bund
u'o Cf. A. Vanhoye. Prares anciens , p,1.94
68' Vezi H.F, WeiB. Der Brief an die Hebrcier. p 428
PARTEA A TREIA
speran{d" gi al cdrui loc este "de-a dreapta tronului slavei lui
Dumnezeu" (8,1) unde este pururea viu, mijlocind pentru ei
(7,25).
Cu aceasta se trece de la o contempla{ie staticl,abstractd, a Arhieriei lui Hristos, specificd epistolei pAnd in
acest moment, la o orientare dinamicE a slujirii lui
arhieregti.6s2
Autorul pune in lumind de acum drumul trasat de
Hristos, cel al jertfei, care a efectuat o desivArqire, o
tranformare in umanitatea Sa, gi pe care suntem invitali a-l
urma gi noi, transforrnarea produsd in El urmAnd a activa
9i in noi o transformare asemdnitoare -desdvdrsirea-683
Acesta e punctul capital al expunerii ce urmeazd a fi tratatd.
Pentru a anunla aceast[ sec]iune, autorul a utilizat in
5,9 gi repetatin7,28 un verb inc6rcat de mult sens 9i anume
tel.etrio (a desdv6rgi), (in text te.tr.etr^rOeiq - 5,9;
te re l,e rorpevov - 7,28) care definegte expresiv modul in oare
autorul concepe subiectul sdu.
in secliunea precedenti, s-a accentuat imposibilitatea
Legii in a transforma real pe om. in contrast cu aceasta, s-a
ardtat c6 Fiul, proclamat Preot prin Ps.1l0, a cSgtigat prin
682 in acest sens A. Vanhoye, op.cit.,p 195-196 spune: " Celle-ci prdsente
plus d'un avantage. Elle est d la fois plus stimulante e! plus eclairante La
ddmonslration du ch 7, il faut l'avouer, itait reslie assez abslraite La positionglorieuse du pritre idtial suscite, assurdment l'admiration, rnais elle risque de
paraitre fort dloignde de l'existence hummaine ordinaire Pour corriger cetle
impresion, il importait de montrer le dynamisme qui rend compte de laglorification el qui en ddfinit la portde concrde (.-.'est ce que l'auteur fail en cette
secli.on-ci".ot' Ibidr^
321
322 STELIAN TOFANI
jertfa Sa aceastd schimbare, transformare (7,28 - cf.7,11,7,18). Autorul dezvoltE acum aceastd afirmafie gi
explicS, intr-un mod mai complet, diversele aspecte ale
desdvdrqirii lui Hristos gi ale slujirii Sale arhieregti.Cdteva dintre aceste aspecte au fost deja exprimate in
textele precedente. in textul din 2,10, s-a relevat cI este vorbade o transformare profundd efectuatd de Dumnezeu asupra luiIisus prin petimire. ("sd desdvdrSeascd prin pdtimire"). in5,7-9 desdvdrgirea lui Hristos este un rod al jertfei gi patimiriiin cursul clrora Fiut a "invdyal ascultarea". in secfiunea careurmeazd acum a fi analizati, autorul e preocupat sI pund inlumind alte dimensiuni ale evenimentului decisiv.6Ea
in aceastd schild de intentie, autorul compard misterulpatimilor gi al preamdririi lui Hristos cu derularea cultuluivechi, structura generala a secfiunii ardtdnd clar aceastdorientare a gdndirii. Dlpd,fraza de introducere, se disting doudmari paragrafe, din care primul (8,3-9,10) se ocupd mai alesde cultul vechi, gi al doilea (9,11-28) de misterul lui Hristoscel pream[rit.68s O expresie marcheazd. Iimitele primuluiparagraf " Ca sd aducd daruri ,si jertfe" (8,3-9,9),caracterizdnd cultul vechi prin multiplicitatea gi exteri otizareaprestaliilor sale. in al doilea paragraf, intdlnim o expresieasemdndtoare, care corespunde primei, dar cu care std incontrast: "S-a adus pe Sine jertfd" (9,14.25), expresiasubliniind jertfa lui Hristos caracterizatd. ca unicd gi
personald. Agadar, raportul dintre preolia lui Hristos gi ceaveche este gi sub raportul jertfei unul de diferenliere.
u8o lbid"*68s tbidem. p 197
I
PARTEA A TREIA 323
Acest raport de diferenliere 9i corespondenli in acelagi
timp, se poate observa mai bine dintr-o analizd a structuriicelor dou[ paragrafe.
Fiecare din cele doutr paragrafe ale secliunii confine 3
subdiviziuni, a cdror limite sunt marcate cu grijE prinintermediul. procedeului .numit "inclusion".686 Privite sub
aspectul confruntdrii dintre vechi gi nou, dintre pdmAntesc qi
ceresc, schema generalE a secfiunii se prezinti astfel:
A. Nivelul cultului vechi 8,3-6
I. B. Problema Leglm6ntului Vechi 8,7-13C. Descrierea cultului vechi 9,1-10
tI.C'. Descrierea noului cult 9,11-14
B'. intemeierea Noului Legdmdnt g,l5-23A'. Nivelul final al cultului celui nou 9,24-28.6E1
u8u Vszi amfinunte laA. Vanhoye, Le mesage de l'Epitre aux lldbreux, inCahiers ivangile, Pais, 1977 , p. 23 u.
n7 in centrul primului paragraf, autorul pune problema Leg6m6ntulLri vechi (B'),acdruiinferioritateomarcheaz6 ax6ndu-sepecuvintelelui Ieremia(31,31;32,37;31,33), care anunie un nou Legdmdnt. in mijlocul paragrafului doi (B') Hristos e
proclamat "Mijlocitorul unui nou testament" pi pune in paraleld intemeierea nouluitestament, cu ce€a ce lui Moise i s-a dat pe Sinai.
De fiecare parte a acestor expuneri care privesc testamentele, celelaltesubdiviziuni preiau ca tem6 organizarea cultului. Faptul apare evident insubdiviziunea C a primului paragraf, consacrati in intregime descrierii cuttuluivechi Autorul vorbegte mai int^ii de cortul mdrturiei gi impl4irea sa in doua ptrli(9,2-5), apoi de reglementarea ritualului (9,6-7) li termind printr-o apreciere critic6(e,8-r 0).
Un contrast e exprimat imediat in subdiviziunea urmdtoare C', prima acelui de a doilea paragrafl Aceasta descrie cu solemnitate intervenfia decisivd a luiHristos in lume, prezentAnd-o ca o liturghie nou[ a cErci elemente diverse se opununul c6te unul cultului precedent.
lr
324 STELIAN TOFANA
in lumina unei simetrii concentrice,6s8 accentulprincipal cade evident in interiorul acestei compozilii chiasticea subdiviziunilor centrale C C'(9,1-10 - 9,1 1-14) 9i aceasta inprimul rdnd, pentru cd autorul scoate in evidenfi, inainte detoate, pozilia soteriologic-hristologici a lui Hristos, mai alesin subdiviziunea C' (9, 1 l-14).68s
Astfel in expresia lprotdq 6E de la inceputulversetului (9,11), in relafie cu d$rinc( din 9,1i-14 este defapt concentrat "mijlocul", punctul decisiv al hristologieiepistolei.6eo
In centrul intregii secjiuni existd doud subdiviziuni antitetice C 9i C' aclror temd comund c cea a descrierii achrlui culfului- Aici se poate vedea confirmat,cd perspectiva adoptatd e dinam icd gi nu staticE. inainte de toate atentia e concentratAasupra unei acfiuni unice, cea ajertfei lui Hristos
Subdiviziunile iniliale A gi A' dezvolta de asemenea tema cultului.Raportul de diferenf6-inferioritatc-suprioritate apare aici evident: dar (8,j4) qijertfr(8,3; 9,26), cort (8,5) 9i ternplu (9,24 2-5); rdnduirea unui cult (8,5) ;i liturghie (8,6)Se poate ob:;erva gi prezen+a unor termeni care nu au mai apbrut pdna acum: autorulvorbegte de "plmrint" (8,4) 9i de "cer" (8,5; 9,23-24), apoi exprimI raporturi inrre"modele" flinoq (8,l5) gi dvrfturo6 (9,24), intre realitEli cere;ti (8,5; 9,23) pipreinchipu^iri (Uro6e (ypc - 8,5; 9,21) sau umbr6 (orclr&).
In aceste doua subdiviziuni atenfia se pune deci, mai prccis asupranivelului la care se situeazE cultul: terestru 9i figurativ pe de o parte (A) gi ceresc gi
autentic pe cle cealaltd parte (A'). Vezi in amdnunt schema pi dcz.voltarea ei [a A.Vanhoye, [.il structure litteraire . , p 161 u. Prima prezentare a structurii centralea epistolei vezi A. Vanhoye, La structure centrale de l'Epite atu Hdbreilx, in RSR47, 1959. p" 44-60. O scnrtE privire de ansamblu asupra modului in care aparestructura pdrlii centrale, inainte de aparitia lucrlrii lui A. Vanhoye, La structurevezi la cxegeti ca: B.F. Westcolt, O. Michel, J.Bonsirven, etc. [a A. Yanhoye, Laslructure , p. 138.
ut* Co,rp A. Vanhoye. La slructure, , p. 16l u.
ffie Vezi H.F. WeiB, op cit . p. 430.6m Aceastd concluzie este gi rezultatul "analit-ei structurale" a epistolei ficutd cu
multe compL:tentd de L. Dussant, Synopse structurelle cle l'Epitre a.ux Hdbre*xApproche d'analyse slructurelie. Parr-s. 1981, p. 73
PARTEA A TREIA
De aici, din acest "miez hristologic"6et rezaltd, tot ceea
ce este analizat mai departe in epistold, qi anume atatconsecin!ele soteriologice corespunzetoare, cum suntconcentrate in 9, 14, "Cu atdt mai mult sdngele lui Hristos,care, prin Duhul cel veSnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine,jerffifdrd prihand, va curdli cugetul nostru, de faptele celemoarte, ca sd sluji(i Dumnezeului celui viu?", cet $i cele cevor rezulta din partea parenetica dupd sfiflrgitul pdr(iidoctrinare (10,18).
1. Hristos "leitourgos" Ia "altarutr gi cortul celadevflrat" gi mijlocitor al unui "Testamentrnai buntr
Dupd curn s-a observat, in cap. 7, autorul descriepersoana lui Hristos, dar incepdnd cu 8,1 pdnd la 10,18prezint6 o bogatd zugrdvire a lucrlrii arhieregti a lui IisusHristos (Ae rroupyfa - 8,6) in ceruri.
Pericopa (8, I -6) ocupe in contextul secliunii B,l-9,28o pozilie centralE, dovadd fiind cuvAntul rceQd,l"crov din8,1, care a fost inleles de comentatori atdt ca o concluzje6e2 cdtgi ca "crown" sau "crowning affirmation",6e3 ori ca o sintezd
6nt Cf. H.F. V*teifr, op cit . p. 450.6" C. Spicq, op cit (Il Commentaire) , p.233.6e3 Cf. R. Williarnson, Philo antl the Epistle to the Hebrews (ALGH 4),
Lei<ien, 1970, p. 127
325
326 STELIAN TOFANA
concentrat[ a tot ceea ce s-a spus pAnd acum,6'o ori ca
argumentul principal,u's sau esenlialul6e6 tuturor celor spuse.
in acest din urmd sens, expresia re$til.urov 6d 6ni
toiq l"eyopdvorq (lucru cel mai de searnd din cele spuse -
8,la) leagd pericopa 8,1-6 cu contextul ei, adicd cu cele
enunlate pAnd acunr, in 3 moduri:a). in primut rdnd ca expresie retoric-greceascd,6eT ea
este o caracteristicd a structurii retorice a epistolei'
insemndt.atea deosebitd a acestei pericope in intregul context
al epistolei consti in faptul cd in relalia ei cu Exordiumul
(1,1-4) reprezinti al doilea punct de vdrf al epistolei: Tema
curdlirii pdcatelor efectuatd de Fiul qi gederea de-a dreapta
tronului slavei in ceruri, prezentd in Exordium, e dezvoltati
mai departe acum in "capitulum" (re$til,arov) printr-o
amdnunlitd analizd a faptului agezirii lui Hristos Arhiereu in
ceruri.b). Actul gederii de-a dreapta Tronului slavei in ceruri
este conceput ca o urmare, ca o consecinli a jertfei Sale
proprii prin care s-a realizat curdfirea pdcatelor poporului
6* Cf, K. Nissih, op.cit , p. 151. "Here tt refers no1 only to the discussion
in chapter seven, but to the very beginning of the book"ut W. Hartor,, The Epistle to the Hebrews A Historical and Theological
Reconsideration, London, 1966, ad.loc.u'u O. Mich.l, op cit , p 287 . E. Riggenbach- Der Brief an die llebrtier,
(KNTl4), l.eipzig, 1922,p.2l7.inacestsensreQdl.arov(esenlialulaccva)aparedes in literatura elenisticd gi iudaic-elenisticd. (comp- Platon, Phaidon 95ts; Leges
I643D; Epiktet. Diss I,24,20; Phillo, All-II,202' etc)' Folosit cu acest sens in Papiri,
vez.i J.H. Moultin, G. Milligan, The Vocabulary of the (ireek Testament
illusiratetl front the Papvri and other new literam Soarces' I-ondon, 1952- p- 342'
6e' cf o. Michel. op cit . p 287
PARTEA A TREIA 327
(l,3cd; 7,27). Aceastl gedere de-a dreapta lui f)umnezeu-Tatii aratd, in fond, 2 lucruri: intiri suficienla jertfei adusd de
Iisus, ne mai fiind astfel nevoie de o altd jertfd, apoi valoareagi eficacitatea inegalabild a ei pentru toli oamenii. Astfel cd
starea de mdrire gi putere de-a dreapta slavei in care se gasegte
noul Arhiereu este o dovadd a eficacitigii jertfei Sale unice. In
acest sens rceQril.clov reprezintl esenIialul hristologieiepistolei.
c). Expresia xeQdl"arov 5d 6ni roiq l.eyopdvotq(dar lucrul cel mai de seamd in cele spuse - 8,1a) se referlnemijlocit gi la cele spuse anterior in pericopa 7,26-28, 1i
anume in sensul cI expresia "s-a apezat de-a dreaptatronului Slaveiin cerurt" (8,1b) se leagd str6ns intr-o unitate
de infeles de expresia "fiind mai presus decAt cerurile"(7 ,26d).6e8
Aqadar, acest esential - "luotul cel mai de seam6" -
este reliefarea func(iei gi poziliei lui Hristos Arhiereuindl{at qi agezat de-a dreapta tronuiui slavci cereqti. Estc
sinteza invaldturii autorului expus[ pAna acum referitoare lapreolia lui Hristos in comparalie cu cea veche, comparafie
care, va constitui, de fapt, subiectul de analizi al autorului 9i
in acest capitol.Trei sunt motivele care scot in evidenld aceastd
superioritate:1. - primul izvorhgte din ins69i persoana lui Iisus
Hristos: "El este atdt de sldvit incdt a Sezut de-a dreapta
Slavei tn Ceruri" .u" (8,1)
6eE Amanunte in legSturd cu aceste reflectii expuse mai sus vczi K. Nissila.
op.cit ,p 157.u'e Cf. A.F. Mannoury, Comentariul asupra epis'tolei Sf.Ap. Ptuel cdtre
Evrei, p 101
328 STELIAN TOFANi
2. - superioritatea Sa izvordgte gi din atribuliilefuncliei Sale: El este Arhiereu al cortului celui adevdrat,celvechi nefiind dec6t o umbra a acestuia (8,2-5)
3. - El este Arhiereu al unui mai bun Testarnent, incomparafie cu cel dintAi (8,6).,r0
Dar faptul cd autorul vorbegte acum de Iisus ca fiindun astfel de Arhiereu (roro0rov, Elopev apftep{,a) Cares-a a$ezjat de-a dreapta slavei in ceruri (B,l), slujitor alaltarului gi cortului celui adevlrat (8,2a) gi Mijlocitor al unuimai bun Testament (8,6a), ridicd 3 probleme spre analizd:
a). Cum trebuie inleleasd aceastd ,,agezare,,a lui Iisusde-a dreapta lui Dumnezeu in cer, in raport cu functia Saarhiereasc[ de liturg la "altarul gi cortul cel adevdrat"?
b). Cum definegte acest "sessio" caracteristjcaarhiereasci de "Mijlocitor al unui mai bun Testament"?
c). ln ce raport se gdsesc insugirile arhiereqti de"Liturg" gi "Mijlocitor" impreund? Asupra acestora e
important a stdrui in continuare, pe scurt.
a). Hristos Lertoupy6q
Compararea expresiei in care vorbegte de agezareaArhiereului Hristos de-a dreapta tronului slavei in ceruri (g,l )"Lucrude cdpetenie din cele spuse esle cd avem un astfel deArhiereu care s-a a$ezat de-a dreapta tronului Slavei tnceruri", cu cea despre funcfia Sa liturgicl la ,,templul gi cortul
'* rbidu,
PARTEA A TRE|A
cel adev6rat" (8,2): "slujitor la altarul si cortul cel adevdrat,
pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul", ridicd o problemd
spre analizS, nu numai in ce privegte raportul dintre sessio 9i
slujirea activl a Arhiereului, ci 9i in ce privegte relalia dintre
imaginile "tron" pe de-o parte 9i "cortul cel adevdrat", pe de
alt6 parte.7o' Vom incepe cu ultima, intruclt aceasta o
definegte gi pe prima.
in lf,murirea infelesului dublei expresii: "al altarului
Si cortului celui adevdrat" (t6rv cyfov-.' xci tr16 or4vqq
rrlq dl,r10rvr1q) pdrerile exegelilor sunt impdrlite: dupd unii
exegeli, Hristos este "the priestly minister of his Eucharistic
body"To2, dupi alEii, acest Sanctissimum (ttirv dyf<ov)
reprezinta insuqi cerul: cortul cel adevdrat tnsemn6nd noua
slujire a mintuirii in care Hristos a intrat prin jerta Sa
cauz6nd o m6ntuire vegnic6; 9i intrucdt prima slujire la cort a
avut loc in pustie, a doua slujire a mdntuirii se numegte tot
"cort",703 dar avAnd loc in cer. Alli exegeli v6d in aceastd
expresie o deosebire "betweenn heavenly sanctuary and the
heavenly regions" ,7oa slujba lui Hristos cuprinzAnd at6t
?or Cf. K. Nissilii, op.cit.,p. 155.ru J. Swetnam , Christologt and the Eucharist in the Epistle to the Hebrews.
in Bib.70, 1989, p. 74-95. Amanunte in legdrurd cu alte semnificalii simbolice in
acest sens vezi E.P. Hughes, The Blood of Jesus and His Heavenly Priesthood in
Llebrews, BS 130, 1973, P.305 u.
18 Veziam5nunte la L. Sabourin , Liturge du sanctuaire de la tente viritable,
in NTS 18, 197111972, P. 87-907s Th. Haering, Gedankengang und Crundgedanke des Hebrcierbriefes,
ZNW l8,l9l7-1918, p 84 Vezi ideea 9i la C. Spicq, op cit ,p 234'235;
329
331330 STELTAN TOFANA
funcfia Sa in insugi templul din ceruri (t& ciyra), cAt qi
strlbaterea cerurilor 1: q orrlvi).70tAltarul gi cortul ceresc din 8,2 nu sunt deci - dupd unii
exegefi - decAt arhetipurile cele p[mAnteSt\ (9,24) 9i pe care
profetii le-au putut contempla uneori (Is. 6,1; Mih. 1,2; Apoc.
I l,l9; 21,2-3.10).'o'
lnteresul principatr al autorului nu se opre$te totuqi
asupra imaginii templului in incercarea de delimitare 9i
incadrare spa!ial5 precisE a lui, ci interesul e pus pe descrierea
qi eviden!ierea slujirii arhieregti a lui [{ristos, in acest
"templu", indl!at de-a dreapta slavei.707 Realit[1ii unui
Arhiereu ceresc ii urmeaz6 in mod logic ai existenfa unui cultceresc precum gi a unui altar ceresc (8,2; 9,23). Sf.
Ambrozie nu inlelege preolia gi lucrarea arhioreascd a luiHristos numai in jertfa de pe Golgota, ci mai ales incontinuarea ei in SfAnta Sfintelor din ceruri, la "altarul" cel
din ceruri: "Dupd ce Dumnezeu respinsese sdngele taurilor
'ot Unii exegefi. referindu-se la t& dyra au in vederc imaginea cosmicd a
constructiei templului ceresc, care dupdFilon, "Sfenta Sflntelor" reprezint6 cerul, iar
"Sfhnta" lumea (Vezi ['ilon, All 2,56 - dupd E. GriiBer, op cit . p.88; C. Spicq,
op cit . p.231'-K. Nissilii, op.cit.,p. 158); O. Michel, op cit , p 290.7ffi S-a invocal de catrc mulli exegeli, pentru lSmurirea acestui text, conceplia
platonicd dupd care toate realitalile materiale nu cxista deciit in funclie de ideea
divina= gfurclitd de supremul Arhitect, dar care nu reprezinti decAt imperfecf iunea
(Cf. C. Spicq, op cit , p. 2)4) Rabinii credeau ca templul din Jerusalim era
imaginea terestra a templului ceresc qi a cultului de Ia el Amindoua sunt intr-ocorespondenta; cel din cer fiind locagul lui I)umnezeu, a fost instituit inainte de
crearea lumii. $ i cum nu se poale concepe paradisul fird Jerusalim 5i templu, aceste
copii p6mAntegti trebuie sd fie reinnoilc pentru impdratia vepnich (Cf. C. Spicq'opcit,p214)
'o'O. Mi.h.l obserr,i at6t de bine ca templul sti in Evrei in umbra Athicrettlui
Hristos (op cit . p 290)
PARTEA A TRELA
Si al boilor. trebuia ca acest preot (Hristos) sd inlre cu
propriul Sdu sdnge in Sfdnta Sfintelor din ceruri, ca jert.fd
vesnicd pentru pdcatele noastre".lot Sf. P6rinli aprofundeazd
qi spiritualizeazd aslfel inlelesul acestor noliuni, privindu-ledintr-un unghi hristologic - soteriologic, inlelegAnd in cortulgi templul cel adevdrat templul trupului Sdu inviat ;ipreamerit. in acest sens, Sf. Ioan GurI de Aur spune: "e cort
Si templu pentru cd are inlduntrul Sdu Dumnezeirea Si
fiindcd acolo e preotul slujitor",70e iar Teofilact al Bulgarieicomenteazd mergdnd pe aceeagi idee: ".9e nume$le trupulDomnului cort pentrtt cd s-o sdldsluit intrdnsul Fiul luiDumnezeu, cel Unul Ndscut. S, se mai nume$te pi
catopeteasmd, .fiindcd ascunde inlduntrul Sdu pe Dumnezeu.
De asemenea, nume$te cu aceste cuvinte Si cerul (8,1)
fiindca acolo locuieSte adevdratul Arhiereu Hrislos larcatapeleasmd, pentru cd tn mijlocul cerului se inchidsfintele ce sunl in ceruri Si nu- se t,dd de cei de pe pdmdnl".lto
Agadar, acesta e " lucrul de cdpetenie din toate cele spuse"
pdnd acum (8,1), cd avem uu astfel de Arhiereu slvflrqindLiturghia cereascl in Sfdnta Sfintelor din ceruri gi incortul cel adevdrat infipt nu de orn, ci de Dumnezeu. Dar in
Sf6nta Sfintelor El celebreazd la altarul care este cel mai inaltloc in ea, $i care nu poate fi altul, decAt El ingugi. Astfel,altarul bisericii devine chipul vazut al lui Hristos pe care sau
intru care El ingugi oferd jertfa Sa, prin preot, Tatalui Sdu,
daruindu-Se gi noua pentru a ne ridica impreund cu El ca jertIE
'ot Sf. A*b.ozie, Dc fide. XL,87,P.L, 16. G32.
'0e Sf. Ioan Gurtr de Aur, Episrolo cdtre Evrei, Omilia a Vlll-a, p, 63.697r0 Teofilact al Bulgariei, Epistola cdtre Evrei, p 125,258.
332 STELIAN TOFANA
la Tatil. Iar Sf. Ignatie de Antiohia zice. "Alergali tolipentru a vd reuni in acelasi templu al lui Dumnezeu, lapicioarele altarului, adicd ale lui Hristos!".71' Sf. Chiril dinIerusalim spune gi el:. "Altctrul este Hristos, cdci Hristos este
piatra cea din capul unghiului, piatra de mare prel"."'Interpret6nd apoi cuv6ntul din Iepire cap.20,24-26, Sf. Chirildin Alexandria mdrturisegte: "Alter de pdmdnt numeSte aicipe Emanuel. Cdci "Cuvilntul s-a fdcut trup (In. 1,14)
'sifirea trupului este tot din pdmdnt Apoi tn Hristos este oferittot ceea ce noi oferim" .1ti Astfel, Hristos este altarulnepieritor gi jertfa nepieritoare, care n-are trebuinld si fierepetatd, pentru cd trupul lui este nestricdcios gi nesupus
morlii, avAnd pe Fiul lui Dumnezeu ca ipostas gi put6nd fioferitd in El toatl crealiunea. Datorit6 aceluiagi fapt, Iisus
Hristos este cel mai ?nalt altar, aga cum s-a spus, altarul prinexcelenfd, deasupra intregii crealiuni, in fafa Tatdlui. inaceastl stare, El poate desdvdrgi toati creafiunea, ridic6nd-ola cea mai mare apropiere de TatII, in stare de jertfd vie,singura stare in care crealiunea poate veni gi persista inaceastl apropiere maximd de Tatdl.Tra
Apadar, prin dubla expresie "slujilor al altarului sicortului celui adevdrat" (8,2) autorul exprimd nu numai
7rl Sf. Ignatie de Antiohia, Ad. Magnes,6, citat dupd Pr. Prof. Dr. D.Stlniloae, Jertfu lui Hri.ttos Si spiritrnlizarea noastrd prin impdrtdsirea de ea tn
Sf Liturghie, inrcv "Ortodoxia" , an XXXV, nr l, 1983, p 110.
"' Sf. Chi.il al Jerusalimului, op cil., P.G 68. col. 592-593 9i 647, dupa
Prof. D-tru Staniloae, art cit p.Il0.
''3 Sf. Ciril al Alexandriei - Adoratio in spiritu et veritate,libr IX, P.G 68,
col- -592. dupd D Stdniloae, lbidenl1to yezi Prof. D. Stlniloae. art cit ,p- ll0.
PARTEA A TREIA 333
diferenla spafial5 intre prima slujire a lui Hristos ca Arhiereu
;rr: pdrnAnt, slujire conceput6 la templul trupului SEu prinjcrtta Sa, gi a doua slujire,de data aceasta vegnicS, in ceruri,tlc-a dreapta slavei dumnezeiegti ca mijlocitor pentru noi, ci gi
calitatea Sa de Dumnezeu, locuind in trupul Sdu dumnezeirea,
a$a cum remarci Sf. Pdrin!i, decurg6nd de aici superioritatealirnc!iei sale sacerdotale, slujitoare, in comparalie cu cea
veche.
Astfel, in viziunea autorului, in aceastd perioaddactuald ("azi"), adicd intre prima gi a doua venire a Sa,71s
MAntuitorul Hristos este le rtoupy6s"u (8,2) in ceruri, ceea
cc inseamnd c5 El este in stare de jertfl; cdci intrdnd inlrlanul existenlei netrecitoare "S-a tnveSnicit acolo cu
:tAngele Sdu preacurat, datoritd jertfei prin care s-aturdyit" - Starea Sa de jertfb vepnicd in ceruri inseamnd gi
prezentarea veqnici a umanit5lii Sale jertfite Tatdlui, tntr-uncontinuu act de oferire ce constituie dimensiunea jertfelnicl a
"' Cf- Pr. V. Mihoc, art (:it , p. 197.
''u G*pul de cuvinte Lertoupyiro (l0,ll). trelroupyfc (8,6; 9,21) li).c Lroupy6q (1,7:8,2) folosite de greaca clasicd mai cu seami in sens politic, suntrrrlrebuinfate in Septuaginla (aproximativ 100 de ori) pi in iudaismul elenistic incontexte cultice, ca termeni tehnici pentru descrierea slujbei preofegti. Cu aceste('uvinte s€ desemneazi slujba savirgitii de preot, inaintea lui Dumnezeu la cort saulir tcmplu, sau chiar de Arhiereu in Sfinta Sfintelor in ziua impicdrii (Exod 28,35;.2(),30). Verbul l.e rroupye iv are in Septuagint4 pe care autorul o citeaz.5, infelesult'xclusiv de slujire cultica preoteascd; orice altd "slujba" se red5 prin alte cuvinte.lrvrci rdmAne complet in cadrele Septuagintei. (Vezi Strathmann,Meyer, artit ttoupydto, )'ewovpyia,lerroupy6q, l"erroupyrrri6, in ThWNT, vol IV, p.,).ll-239 (pt nota p 232-233)
334 STELIAN TOFANA
Liturghiei Sale ceregti.TtT Prin slujirea ca Arhiereu in Bisericd'
Hristos igi infrfigeaz[ neincetat trupul SEu jertfit Tat6lui, dar
odatd cu acesta ne infrliqeaza 9i pe noi ca jertfe benevole de
buni mireasmf,, din puterea trupului Sau jertfit din care noi ne
imp[rtagim.Fiind acum "Arhiereu care s-a a$ezat de-a dreapta tronului
slavei in ceruri" (8,1), demnitdlii Sale arhiereqti i se asociaztr
gi demnitatea de impdrat a toate ( I 0, l2).718 in aceastd dubl6
calitate de Arhiereu qi imp6rat, st6nd de-a dreapta tronului
slavei in ceruri, Hristos este 9i Pdstorul cel mare al oilor( 13,20).71e
Aparent autorul combinl faptul urclrii 9i agezirii lui
Hristos pe tronul ceresc cu ritualul sdvArgit in marea zi a
impdcarii. in aceastd zi Arhiereul intra inaintea felei
Domnului (ivavtr rcupfou - Lev. 16,13), care, potrivit Ps.
11,4, are tronul Sdu in ceruri. Autorul epistolei cunoagte deci
din Septuagintd nu numai cd Domnul locuieqte in ceruri (I
Reg.22,l9; Is. 40,22), dar gisegte in ea 9i expresii potrivitcdrora ctLivotul Legii reprezintd tronul Domnului care gade
intre Heruvimi (I Sam. 4,4; I Cor. 13,6).
Aceastd imagine il aj utd sd facd legatura intre
reprezentarea arhiereului care jertfea inaintea chivotului 9i
imaginea lui Iisus Hristos Care troneazd in cer ca Dumnezeu-
''' J. Bonsierv en, La sacerdoce et le. sacrifice de Jesus-Christ d'npres l'Epitre
au:c Hdbre*x, p.780-
'tB Cf O. Hofius, Der Vorgang vor dem Thron Gottes,Tobingen. 1972, p.77.
7rq Aceasta expresie relevd o apropiere de cugetarea ioaneicd (ln l0). Vezi V.
Mihoc. art.cil , p- 197.
PARTEA A TREIA 335
LI lcagd aceastd imagine a zllei impdc[rii, de realitatea jertfei
t clci unice adusd de Hristos (7,27) o datd pentru totdeauna 9i
('rrro cu propriul SEu sAnge (9,12) a intrat in SfAnta Sfintelor
rlirr ceruri, unde, ca "slujitor la altarul 9i cortul cel adevdrat",
rii\vfir;egte stropirea cultici a St-rntei Sfintelor (Lev' 16,14)'
Toati exprimarea autorului are deci sens tipologic'
"Altarul" pi "cortul sfdnt ceresc" la care Hristos e slujitor, nu
irrscamnd decdt implinirea deslvdrgitd in trupul Sdu 9i
t';rracterul de permanenla a ceea ce odatd s-a sdvirqit in cortul
pi tcmplul pdmdntesc, ca umbrd a celor viitoare, m6ntuirea
tlcsirvirgitd a lumii prin Jertfa Sa. Astfel, prin expresiile
irrrrintite, Iisus Hristos este prezentat ca Arhiereu in ceruri,
irrlr-o stare de jertfa permanent[, iar permanenla aratl
irctualitatea ei.
tn acest sens, expresiile dxrl0loev (s-a aqezat) 9i
l"crroupyoq (slujitor) (8,1-2) se gdsesc intr-un raport de
tlornplementaritate, ardtAndu-se cd Iisus Hristos Arhiereu nu
poate fi .l.ertoupy66 vegnic, adicl reprezentantul mijlocitorTzo
;rl cregtinilor, decdt stdnd veqnic, in calitate de Dumnezeu
irtlevdrat, in nemijlocitul prezent veqnic al lui Dumnezeu (6v
or(f a toO 0p6vou tf q pe yal.<^rorlvr1q - 8,1), prezent6nd-ne
yi pe noi vegnic, ca liturg, prin umanitatea Sa, ca jertfe
lrcnevole Tatllui in cadrul vegnicei Liturghii ceregti' De fapt,
in aceasta qi consta Liturghia cereascd la altarul cel adevarat:
rrr vegnica mijlocire pentru noi 9i in ptezenlarea noastrl prin
rrrnanitatea Sa, in fala Tatdlui, ca subiecli in permanentd stare
"'t Yezi E. GriiBer, op cit.,P 82-83.
336 STELIAN TOFANA
de jertf6. Dar "gederea de-a dreapta TatElui", sau "de-adreapta Tronului slavei in ceruri" este $i o prezentare a slujiriiimpir[tegti prin care se dovedegte cd "Tatdl ii dd chiar primulloc in conducerea lumii, spre indumnezeire, in lucrarea de
aducere la ulnirea cu Dumnezeu. Expresia "la dreapta mdririisau la dreapta lui Dumnezeu" (1,3, 8,1; 10,12) poate fiinleleasd ?n sensul amintit de Sf.Ap. Pavel in I Cor. I 5,25: " cd
El trebuie sd tmpdrdleascd pdnd ce va pune pe toli vrdjmasiiSdi sub picioarele Sale, iar vrdjmasul cel din urmd va fimoartea".72r
Prin aceastd aSezare a Mintuitorului de-a dreaptaTatdlui s-a plinit in chip desdvdrgit indumnezeirea firiiomenegti in Iisus Hristos qi, totodatS, $i a firii noastrerecapitulatl in firea Sa omeneascd, dar s-a plinit qi
comuniunea in sdnul Sf. Treimi, comuniune ce a schimbat,intr-un oarecare fel, realitatea Treimii, cireia I s-a addugatintr-o fericitd comuniune firea omeneascd a lui Hristosindumnezeitl in ce1 mai inalt grad.
Astfel, orizontul tipologic privind indeplinireanormelor cultice vechi, s6vdrgite odinioard prin slujireaarhiereasci de la altarul cel pdm6ntesc, igi gdsesc deplinaimplinire in slujirea liturgicd a Arhiereului Iisus la altarul celceresc, adica in ceruri, adicd in propriul Siu trup.722 Acestlucru il exprimf, autorul astfel: "Apoi orice arhiereu este pussd oducd. daruri Si jertfe, de aceea trebuincios era ca Siacest Arhiereu sd fi avut cevq sd aducd" (8,3).
72r Pr.Prof. D. Stlniloae. Teologia Dogmaticd.vol122 Yezi C. Nissil5, op cit , p 159.
II, p 230
"'Cf. A. Vanhoye, Prdres - , p.203
PARTEA A TREIA 337
Vertical tipologic privite cele cultice vechi, se poateohserva in spusele autorului o superioritate a celor sdvdrgiterlc ilristos Arhiereu, in 2 moduri:
a). Hristos indeplinegte funclia Sa arhiereasci liturgicdrrrr pe pdmdnt, ci in cer, la altarul trupuiui Sdu'. "Dacd ar fi pe
ltrimant, nici n-ar fi preot, fiindcd aici sunt aceia care aductlururile potrivit Legii, Si care slujesc inchipuirii Si umbreitclor cereSri... " (8,5a).
b). in timp ce Aaron, ca arhiereu, dup[ sdvArqirea
r itualului in Sfdnta Sfintelor din cort se intorcea inapoi intab6ra poporului (Lev. 16,23 u.), Hristos prin jertfa Sa
ploprie unici, adusl o dat6 pentru totdeauna, s-a aqezat de-arlrcapta slavei in ceruri, intorcdndu-se astfel gi El de unde
vcnise, loc unde nu mai era nevoie de o repetare a jertfei Sale.
Curajos in polemicd, autorul se pdzegte, totugi, de atlcveni unilateral. Departe de a nega toate meritele instituliilorl.cgii vechi, le recunoaqte o dublS valoare: pe de-o parte,aclmite cd ele constituie imitalia omeneascd a unui ritualpreexistent, pe de alt6 parte, le acordd o funcfie profeticd,;rceea de a prefigura realizarea planului lui Dumnezeu de
rndntuire a lumii. Cuv6ntul uno6eiypa (inchipuire - 8,5)cxprimI acest al doilea sens "..." care sluiesc lnchipuirii sirtmbrei celor cereSti, precum a primit poruncd Moise, cdndrra sd facd cortul. Ia seama, zice Domnul, sd faci toate dupdrhipul ce li-a fost ardtat tn ntunte" (8,5). Iar pulin mairleparte autorul spune cdLegea avea numai umbra bunurilorviitoare, iar nu insugi chipul lucrurilor (10,1). Cele vechi au
rrvut totugi o valoare, dar una trecdtoare, nedepSgind insistadiul Ior pur figurativ gi insuficien!a indeplinirii uneildevdrate mij lociri mflntuitoare.723
338 STELIAN TOFANA
,,Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atdt mai deosebitd,
cu cdt este Si mijlocitorul unui testament mai bun"'" (8,6)'
Iar valoarea unui legdm6nt depinde direct de actele de cult
care il fondeazd.
b). Hristos - Miilocitorut (peoiq)72s unui
"testament mai bun"
Calitatea de "Mijlocitor" a lui Iisus Hristos, aia cum
e prezentata de epistola cdtre Evrei, se datoreaz[ persoanet
"o lbide*.
Epistle to the Hebrew.s, WThJ 40. 197'7-1978, p 89-ll5
PARTEA A TREIA
Sirlc divino-umane, astfel Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu (1'1-
,11;i Om adevdrat (Arhiereu omenesc) (2,14-18) se gdseqte la
rrri.iloc, intre Dumnezeu 9i ottt' in pozilia Sa de mijlocitor intre
l)rrnrnezeu gi om, Iisus nu este un "neutral" in sensul elenistic
rrl cr-rvAntului peo(t11q,726 intrucdt in virtutea unirii ipostatice'
l)crsoana Sa'este in acelagi timp atAt divind cAt 9i uman6'
llristos luAnd parte in acelaqi timp, atAt la dumnezeire' cAt 9i
lir umanitate, in mod dePlin'
Reliefareaacesteipoziliide.'Mijlocitor,'estepreg[tit6inca de la inceputul epistolei prin expresii care vorbesc at6t de
l'iinta divind a Fiului (1'3), cdt 9i de cea omeneascd a
A rhiereului Hristos (2,1 4-18)'
O slujire defectuoas[ nu poate realiza un leg[mAnt
solid. Stabilirea unei alianle intre cloud pdrli distanlate una de
alta nu se poate realiza decflt printr-un act de mijlocire' iar
cAnd e vorba de oameni 9i Dunnnezeu, medierea se efectueazd
ct-ectiv gi in mod necesar in cult' Problema e numai de a g[si
acte de cult in m[sur[ sd surmonteze loate obstacoleie unirii
dintre Dumnezeu 9i om' Prin Hristos 9i jertfa Sa s-a intocmit
un astfel de legdmdnt (mai bun) cu o slujire deosebitS'
capabili sd.realizezeunirea dintre cer 9i pdmAnt'727
Ca Fiu al lui Dumnezeu, Iisus este "crnodyaopa tf q
65(qq" (i,3a), adicd strdlucirea, reflexia slavei dumnezeieqti'
revf,rsarea mdreliei, a str6lucirii lui Dumnezeu' chipul in care
se aratd Dumnezeu' a$a precum razele soarelui sunt strilucirea
"6 cf, A. oepke, art cit-,P.603'
"' Co-p cu A. VanhoYe, Pr€tres ' ', P 202
339
340 STELIAN TOFANA
soarelui sau lumina, reflexia luminii.728 Acest mod de
manifestare reflectd o trdsdturi activd.Tze a fiinlei Fiului.Expresia "strdlucirea slavei" este insd strdns legatd de
"chipul Fiinlei lui Dumnezeu" (1,3) exprimdnd astfel complet
fiin1a Fiului preexistent gi raportul Sdu cu Dumnezeu. Hristos
este astfel revelalia deplina a realitalii dumnezeiegti
trans c endente. Tso
Agadar, in aceste trisituri ale Fiinlei dumnezeiegti a
Fiului, care il aratd ca fiind vegnic viu (nrivtote (rirv - 7 ,25),vede autorul condilia gi posibilitatea funcliei Sale de
mijlocitor. "Mijlocirea" lui Iisus Hristos care - in virtuteaoperei Sale mdntuitoare realizatd o datd pentru totdeauna -
este pururea eficace pentru "ai Sii", se prezintd ca un abt
autentic sacerdotal. in calitatea Sa de nctvtote (6v (vegnic
viu), El nu mai mijlocegte pentru noi de o manierf, colectivd,
ca odinioard prin jertfa Sa, ci acum mijlocegte, infEfigAndu-Se
inaintea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi, in parte.
Se poate observa, din nou, cum cele 2 aspecte ale
slujirii arhiereqti a lui Iisus, opera m6ntuitoare gi mijlocitoareslv6rgitd o datd pentru toli qi opera mijlocitoare care se
continud, sunt strAns legate intre ele intrucAt "Iisus Hristos
este acelagi ieri qi azi gi in veci" (Evr. 13,8)73I.
Al doilea aspect al poziliei sale de mijlocitor,
"t O. Michel spune in acest sens. "Der Abglanz ist vom Licht abhr)ngig,strahlt jedoch von sich aus we iter" . (Der Brie{ an die Hebrrier, p. 98).
"n lbid"., E. GriiBer, An die Hebrtier, vol l, p 60-61.13o Vezi gi J. Swetnam , op cit., p 378u.
"' O. Crlt.a na- Christologie ., p 90.
PARTEA A TREIA
t)rt(:nitalea,presupune intruparea Sa (5,2 u.) care e 9i condilia
Arhieriei Sale (2,14-18). Dacd Hristos Cel viu mijlocegte 9i
ire rrm incd pentru noi, se datoreazi faptului ci El este gi azi
rrccla;i care a trf,it pe pdmAnt, cd pistreazd pentru totdeauna
rrr ipostasui Sdu dumnezeiesc omenitatea asumatd de El prin
Irrlrupare, cd este de-a dreapta slavei nu altul, dec6t Acela care
ru lbst ispitit intru toate dup6 asemdnarea noastr6, dar afard de
piicat. in acest sens El este pentru de-a pururi compdtimitor cu
rroi. "Comp6timirea" este deci gi ea o bazd a acliunii Sale
rrri.ilocitoare, a calit6[ii Sale de pe ofrr1q.732
Astfel, umanitatea asumat[ de El prin intrupare n-a
lirst necesar6, gi n-a fost numai condifia pentru a putea sdvdrqi
ycrtf-a Sa unicd mdntuitoare, ci gi pentru a putea qi azi mijioci
1i a se inlziliga lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ideea
rrnei mijlociri continue, prezente a lui Iisus Hristos in lume,
cste astfel o trdsdturd din cele mai importante a hristologieicltistolei.Aceastd trecere treptatd de ia tema Fiu la cea de Arhiereu, cum
s-i:r vdzut in contextul analizei cap. 2,14-18, poate fit,onsideratd o pregdtire a temei despre Hristos Arhiereu,
Mijlocitor intre Dumnezeu gi oameni, pe care autorul o va
tnaliza in continuare.
Dar particularitalile trdsdturii de pe ofr116 qi posibilatlr:osebire dintre ea gi 61yuoc se pot llmuri numai din context
yi anume din caracteristicile atribuite lui rpe(ttov66i) r a0rirrlq (7,22; 8,6).
34t
'3' Ibide*.
342 STELIAN TOFANA
"Noul Testament" este mai bun dec6t Vechiul,
deoarece Noul este intemeiat pe mai bune ftgdduinle
(rcpefttoorv inoyyel.farq vevopoOitrltcr - 8,6b). Aceste
"mai bune f5gdduin!e" autorul epistolei, (8,8-12) le-a g[sit in
cuvintele lui Jeremia 31,31-34, unde, ca indicii ale unui
"testament mai bun", se dau in primul rAnd 4 fEglduinle:
l. legile "Noului Testament" sunt scrise direct in
cugetul gi inima oamenilor;i nu pe table de piatrd (8,10b)'
"Acesta este testamentul pe care il voi tntocmi casei lui
Israel, dupd aceste zile, zice Domnul: Pune-voi legile mele
tn cugetul lor Si tn inima lor le voi scrie---"
2. o noul rela{ie cu Durnnezeu: "Si voi fi lor
Dumnezeu Si ei vor fi poporul Meu (8,10c)-
3. toli vor cunoaste pe Dumnczeu: .-. cdci toli Md
vor cunoaste, de la cel mai mic, pand la cel mai rnare a lor"
(8,1 I c).
4. inainte de toate "testamentul mai bun" insemneazl
o relafie de iertare, de impicare cu Dumnezeu: "Cdci voi
fi milostiv (ii"eoq Soopar) cu nedreptdlile lor, Si de
pdcatele lor nu-mi voi mai aminti"(8,12)' inscris deci, in
inimi, acest testament este universal, fiind o transformare
interioard gi unirea cu Dumnezeu (8,10), cunoagterea lui
Dumnezeu (8,11) gi iertarea pdcatelor (8,i2), iar intrucAt
acestea presupun un preot gi ojertfr, se accentueazdfaptul cd,
intr-adevdr, toate acestea s-au oblinut prin Preolia 9i jertfa lui
Hristos.Noul Leg5m6nt se caracterizeazd astfel, ca 9i cel vechi,
prin promisiuni fEcute de Dumnezeu celor ce sunt credincio9i
prescrip{iilor lor. Sf. loan Hrisostom opune in acest sens,
PARTEA A TREIA
lrrrrcIacerile temporare promise printr-unul (Deut' 29-30),
rlirlurilor spirituale ale celuilalt (7,10-71;19 9'5)'Er i'rrt:t:asta constd superioritatea noului LegdmAnt f'a!d de cel
vr:chi, iar nuanla de stabilitate 9i securitate a acestei
.;rrlrcrioritd!i (7,20-22) autorul o sugereazl prin folosirea
rt:putatd a comparativului xpe fttove6.73n
Aqadar, potrivit acestora, miezul "Noului Testament",
" ittld vin zilele, zice Domnul, cdnd voi face cu casa lui Israel
si t'u casa lui luda, testament nou" (8,8), ar fi implinirea
llrglduinlelor in Iisus, despre mila lui Dumnezeu 9i iertarea
1ri\catelor poporului,T3s iertare realizatd pe pdmdnt prin jertfa
rnicl a Arhiereului Hristos.736
Pentru autor primul testament instituie un raport
jrrridic al iertdrii,T3? "testamentul mai bun", dimpotrivd,
irrscamnd deja starea de iertare, starea de "mai bun", adicd
starea reald de completd gi vegnicd iertare a pacatelor. in acest
scns, fiinla celui din urmd e inleleasl tot intr-un cadru cultic,
concentr6ndu-se in cAqtigarea iertdrii depline a picatelor 9i
t;urdtirea congtiinlei, ceea ce primul n-a fost in mdsur[ sd
trbtinS.: "dacd cel dintdi era fdrd de prihand, nu mai cduta
"' Sf, Ioan Hrisostom, op,cit., p. 197-207 -
'14 vezi C. Spicq, op.cit.,volll, p.239,1t yeziF. Schriiger, Der Verfasser des HehraerbrieJbs als schrlftausleger,
1r 165 u qi O. Michel, oP.cit,P 295.
"u Di" .perrroveg Enolyel.(ot von 8.6 werden in 8,8-12 und dann noch
t:rnmal in tO.l6f niiher bestimmt als die irdisch schon erfirllte, Zusage der
siindenvergebung. (Vezi G. Friedrich, J. Schniewind' art tr-ayy{)"}lo'r:rcry1e,l.fo, ir,dyyd'pa,in ThWNT, vol lI, p 581
"' cf. K. Nissil5.
343
344 STELIAN TOFANA
loc pentru al doilea" (8,7). Astfel, numindu-l "nou" pe cel
viitor, proorocul l-a declarat "vechi" pe ceI anterior. De aceea,
ce este vechi gi batr6n este aproape de sfdrgit: "$i zicand unul
nou, Domnul a tnvechit pe cel dintdi lar ce se tnvecheste Si
tmbdtrdneSte, aproape este de pierire" (8,13).7r8
ExploatAndu-se acest cuvdnt "nou" din cuvintele lui Ieremia,
se scoate din el un argument pentru superioritatea nouluiLegdm6nt fala de cel vechi, pe cdt de just, pe atit de
nea$teptat.
Dar de un testament (legdmdnt sau lege) se vorbegte gi
in Sf.Evanghelii gi in unele epistole pauline ( 26,28; Mc.14,24;Lc.22,29; I Cor. 11,25; II Cor. 3,6), numai cd Evreieste singura epistola care ii mai atribuie acestui legimdnt gi
calificativul de "vegnic". Astfel, Evrei 13,20 este singurul text
neotestamentar unde acest legdmdnt este numit "vegnic",
aceasta inseamndnd cd "noul" testament nu mai este expus
pericolului invechirii, ci posedd o noutate permanenti.Tse
Astfel epistola cdtre Evrei vede in acest "xcrvil6lcgrjrq" "calea cea noud gi vie" prin care ne apropiem de
Dumnezeu (7,19), cu adevErat innoita de Arhiereul nouluiLeglmAnt (10,20). Pentru aceastd cale "noul testament"
insemneazd intruparea "puterii vielii nepieritoare" (7 ,16), care
738 Acest citat fi aceasta argumentarc dovedesc atenlia cu care autorul urmare$te
Scriptura precum $i cuno$tinlele sale scripturistice, deoarece Jeremia 3 1,3 I este
singurul loc din Vechiul Testament in care legim5ntul ce va fi incheiat prin Mesiaeste numit "nou" (cf. A.l-. Maunoury, op cit, p. 113).
13e VeziA. Vanhoye. De instauratione novae Dispositionis (Evr 9,15-23), in"Verbum Don.rini", 44, 1966, p 113-130 pi R.A. Harrisville, The Concept ofNewness in the New Testament, 1960, p -51 u
PARTEA A TREIA
rr rir'()s [n afara puterii acea v6pog 6vtoArlq oapxfvq6 (legea
;rorrrncii trupegti - 7,16), intruparea Vechiului Leg6mAnt.
Pretutindeni in epistol6 acest adjectiv ratvriq (nou)
rrrlc subliniat, in mod deosebit, in contextul ideii de
"lcsirment", "legdm6nt", ca insemn6nd intruchiparea a ceva cu
lolrrl deosebit, a ceva minunat, mai presus de exprimare, gi
r irrc aduce cu sine "timpul din urm6 al mdntuirii"Tao prinprrrticiparea cregtinilor la viafa lui Iisus Hristos, jertfit dar gi
lrrvilrt. Astfel cunoa$terea lui Dumnezeu va veni ca un rezultat
nl t:onruniunii dintre El gi popor, a relafiei vii dintre Creator
9r crcaturd, dintre Tatd gi fii, cunoagtere caracteristicl pentru
"t'rrsa Iui Dumnezeu" (8,8): "$i nu va mai invdla fiecare pet't'r'inul sdu Si fiecare pe fratele sdu zicdnd: Cunoaste pe
ltrt11111ylt - cdci toli Md vor cunoa;te, de la cel mai mic pdnd
Irt t t'l mai mare al lor" (8,11).
Unor astfel de realitili caracteristice timpului din
rrrrrrl al mdntuirii ( 1,2) s-a frcut Hristos Arhiereu - Mijlocitory rrrrrnai in acest context trebuie ?n(eleasd in epistold relafiarlrrrtrc pteofrqq gi rarvq 6ra0rirr1.
Acestui din urmd testament Iisus Hristos S-a fdcut gi
r lrcza;;ul (6yyuo6) adic6 garantul, cind a fost chemat
A rlricreu pentru vegnicie, dup[ rAnduiala lui Melchisedec, in',r.rrsrrl cd toate cele propuse gi implinite in El vor dura -rlrrr;rbilitatea gi continua valabilitate pentru cregtini fiindl,iriurtatA de cel ce le-a mijlocit, prin implinirea lor in
'''(' Vezi amanunte J. Behm, art. rut"v6q, rar.v6rr1toq, &vaxar,vf(r,r,,,r'rrr..rrtv<i<i. in ThWNT, volIII, p.45I. " xalv<ie ist der lnbegriffdes ganz\lrllrt'n. Wunderbaren, das die Endheilzeit bringt"
345
346 STELIAN TOFANA
Persoana Sa.'ol Ca peoirrlq, Iisus Hristos Arhiereu a ff,cut
posibild implinirea promisiunilor fdcute de Dumnezeu prin
glasul proorocului din vechime, IIcAndu-se intermediarul 1or,
mijlocul de realizare al lor. Odati realizale 9i implinite,
garanteazd apoi ca peoftrlq existenfa, valabilitatea 9i
actualitatea lor. Deosebirea dintre peoftqq (mijlocitor) 9i
6yyuoq (chezag) este doar de nuant6: primul este instrumentul
prin care se realizeazd gi se implinegte in sine voinfa 9i
raportul lui Dumnezeu cu lumea, concentrat in fhgtrduinlele
mesianice, aduc6nd la realitate aceste fhgdduinle, impli-nindu-le, al doilea (iyyuo6) garanteazd, chezSguiegte,
intdreqte ceea ce s-a implinit. intr-un anumit fel, "6yyuoq" se
afld intr-un raport de dependen[i de peoftlq, gdsindu-gi
rafiunea de a fi numai intruc8t Hristos s-a fbcut intdi
"Mijlocitor" (pe of tr16). Daca nu era mijlocitor, nu era nici
chezag, neavdnd ce garanta. El este "chezagul" intrucdt e vorba
de frgdduinlele lui Dumnezeu, ori acestea numai Iisus le poate
garanta.Ta2
Pozilia Sa de mijlocitor, Mdntuitorul Hristos a
dobdndit-o prin funclia Sa arhiereascd de iertare a plcatelor,
iertare oblinutl prin Jertfa Sa unicd, implinind astfel in Sine
fdgdduinlele lui Dumnezeu despre un "testament mai bun".
Astfel numai in acest cadru al Noului Testament, de implinire
in El a fEgaduinlelor lui Dumnezeu (Ies. 31,31-34: Evr. 8,8-
12) poate fi numit Iisus "mijlocitor".Dar pozilia de Arhiereu ceresc preaindllat a c6gtigat-o
1at Vezi Max Thurian, Sacerdoce el ministse,Taize,p. 17
1a2 yezt H. Priester, art cit. (Eyyuoq) in ThWNT, vol.III, p. 329
PARTEA A TREIA 347
lrsrrs, in viziunea autorului epistolei, in mod treptat: printlltitsireap adusSo datd
1rt:rrtru totd ea" liturgicdrr Sl- Sfinte aPta tronului'ilrrvci in ceruri (8,1), ca Arhiereu desdv6rqit (7,28)-
intr-o astfel de pozilie ca Fiu al lui Dumnezeuprcaindllat este Iisus Arhiereu in veci, dup[ rdnduiala luiMclchisedec, atdt mijlocitor, cAt mai ales garant al unui mai
lrrrn testament.T4lAqadar, in lumina lui "sessio" funclia de "mijlocitor"
;r lui Iisus se referd la:a). participarea la impiralia cereasci a lui
l)umnezeu, clci tronul slavei este tronul imp5reliei Sale
t:c lcgtt.b). dovada pentru ispdgirea definitivi a pdcatelor -
ciici tronul slavei este tronul harului (4,16)-c). slujirea arhiereasci prezent - eshatologicl a lui
llristos pentru cregtinii de pe pdmAnt, cu care e solidar prinrrrnanitatea asumatd (2, I 8).
in acest context liturgic, domnia Fiului lui Dumnezeu
inseamnd superioritatea lui Iisus ca Arhiereu, in comparalie cu
prcolia leviticd a vechiului Legamdnt, scop permanent urmdrittlc autor in scrierea sa. El poate se mintuiascd deslvirgit pe
cci ce se'apropie printr-tnsul (6t' a0co0) de Dumnezeu
17,25a), sau, cu alte cuvinte: El este vegnic viu ca Arhiereu,
lrcntru ca sd mijloceascl veqnic pentru ai Sdi (7,25b;
comparativ cu9,24; Rom. 8,34; I7n.2,1), tocmai pentru cIposedd o preolie vegnicd, superioar[ celei vechi.
in virtutea jertfei Sale arhieregti, calitatea de
"Mijtocitor" primegte qi o altd dimensiune - pe cea de
'03 Cf. H. Fr. WeiR, ap cit. p. 441-442. Yezitlundesgedonke im Neuen Testament, in Ev'Ih 3-5,
gi F. Lang, Abendmahl und1975. p 524--538
348 STELIAN TOFANA
mijlocire nu numai a mdntuirii prin mai bune fEgiduinle, aga
cum s-a vdzut, ci gi pe aceea de mijlocire tnsensul oferirii de
ajutor pentru, obyinerea mdntuirii Mdntuirea n-a fost adusd
numai prin mijlocire, ci ea se Si dobdndeSte prin mijlocire.Prin propria Sa jertIE arhiereascd.Iisus a fEcut valabil
(9,5) gi eficace (12,24) "noul testament", noul legdm6nt, iar ca
cel Preainllfat se gdsegte pentru ai Sdi pentru totdeauna innemijlocita apropiere de Dumnezeu, garant6ndu-le efectulmijlocirii acestui nou Testament - iertarea pacatelor.
Astfel, calitatea de "Mijlocitor" rezultS, in viziuneaautorului, din expresia 5r' orlro0 (prin EI) gi din verbuldvtuyXd..v<,t (a rnijloci). Sensul profund al acestor doudexpresii se concentreazd,in dou[ calit[fi ale lui Iisus: cea de
Fiu al lui Dumnezeu, numai in acest sens putdndu-se oblineceva "prin El", ca Unu[ ce e vegnic ai av6nd puterea deplind,gi cea de Arhiereu rre$nic, chernat de Dumnezeu prin jurimdntvegnic.
Tipologic vorbind, funcfia Sa de "mijlocitor", incalitate de Arhiereu ceresc, corespundejertfelor zilnice aduse
in vechime de preolii Ievili. Expresia "mijlocitor al unui mai
bun Testament" inseamnd insl o spiritualizare a funcfieijertfelnice a acestei preo[ii, prin care continuitatea gi realitateaprezent-eshatologicd a actiunii mdntuitoare a ArhiereuluiHristos este astfel asiguratl in s6nul comunitdtii cregtine a
Noului Legdml,nt.7aa
'oo S.C.K. Barrett. The Esc'hato[ogy of the Epistle to llrc Hebrews TheBack:ground of lhe Neu, Testdment and its Eschatologt in llonor of C D- Dodd.Cambridge, 1956, p 363-393
PARTEA A TREIA
Relevarea acestei teme rezultatd dintr-o combinalie derl.r'i caracteristici importante ale lui Iisus - cea de "sessio"(lrrrsiva) in calitate de Fiu al lui Dumnezeu gi cea de pe ofrq6(;rclivd) ca Arhiereu qi care derivd din prima, era exl,rem der.rportantd pentru cregtinii destinalari in situalia oscilaliei lorrcligioase.
Ca "Mijlocitor", care, in virtutea misiunii Salerrrlricregti, a suportat suferinlele ,,din zilele trupului Sdu,,(),7) li a fost "ispitit intru toate dupd asemdnarea noastrdttfttri de pdcat" (4,15), gtie deci cum sd ajute celor ispitili inprrt'rrlitile qi ispitele lor actuale (2,18).Iar faptul cd 9i poate,.t' rlirloreazd puterii ce o are ca cel a$ezat de-a dreapta slaveiIt(, I ).
Acest dinamism al acliunii Sale arhieregti va firlczvoltat in continuare in capitolul 9.
2. Iisus Hristos - Arhiereu al bunitltilor viitoareintrl cu propriul SIu s6nge o dati pentru tot_deauna (i$&.nal) in "sfinta Sfintelor" (9,1_2g)
Cele doua idei mari ale capitolului g referitoare la',lrriirca preofeascd a lui Iisus Hristos in ceruri (,i.erroupyfa);,r l;r Noul Legam6nt (xarvrl 6ra011rcq) sunt reluatc succesivrrr rrrod detailat in capitolul 9 comparAndu_se cele "doud, rrrtrrri" (cel vechi gi cel nou) gi slujba ,'zilei Ispdgirii',',,ivrir'gitd at6t intr-una, c6t gi in alta din cele doud Alianle.\,tlcl se va stabili o comparafie, care va urma apoi p6nd in,,rlr I0.18. intre jertfa lui Hristos - act esential al slLrjirii Sale
349
350 STELIAN TOFANA
preoiegti gi jertfele levifilor' Scopul comparaliei este acelaqi:
reliefarea superioritalii lui Hristos in toate.Tas
in acest sens se va ardta mai int6i cd curifirea
cugetelor prin jertfa sangelui lui Iisus Hristos Arhiereu e mult
mai eficace gi profund6, dec6t curdlirea cf,utatd prin slujba
cortului pirndntesc.
Descrierii cortului pdmdntesc, cu tot ceea ce el
cuprindea (9,2-5), precum 9i a slujirii arhiereului din ziua
Isp[girii (9,1-10 cf.8,l-5), accentul punindu-se pe
ineficacitatea amflndoura, autorul ii opune acum, in
continuare, slujirea lui lisus Hristos, adevdrat Arhiereu a cdrei
valoare curdlitoare gi m6ntuitoare este inestimabil d' (9,11-14)'
ldeea centrald a primei pArfi (9.1-15) a acestui
expozeu din capitolul 9, ce urmeazd a fi dezvoltat, este
exprimatd in versetele I l-12 prin verbele rucpayev6pevo6"'
eior11,0e v... eirpripevoq: venind..., a intrat -. dobdndind Ta6
Relalia internd a ac{iunilor simultane este implicat6 in
timpurile verbelor deliberat alese, verbul principal asupra
cdruia cade accentul aici fiind eiorll"0ev: Iisus Hristos a
intrat o singurd datd in Sf6nta Sfintelor prin propriul Sdu
sAnge, dobAndind astfel o veqnicd rdscumpdrare 9i curElirea
cugetelor celor chemali si ia fdg6duinla mogtenirii veqnice
1a5 Vezio bibliografie ilustrativd in acest sens: A. Vanhoye, fixpialionancienne
et sacriJice du Christ, \n " Assembldes du Seigneur" , 1964 p l 8-9-5; O, Hofius,
Das "eiste" und das "zweite" Zelt. Lin Beitrag zur Auslegung von Hebrcier 9' J -l0'in "Zeitschrrfr fir die neutestamentliche Wisseruchaft" , 61 . 1970.p.271-277 ' T'G'Stylianopoulo s, Shctdow and Reality: Re/lexions on Hebrews, 10, I - l 8, in " Greek
Orthodox Theological llettiew", 17 - 1972, p 215'230.
'ou C. Spi"q, compara aceste verbe cu - veni. vidi, vici 'vezi op'cit , p 246
PARTEA A TREIA
1rt,l4-l-5). Astfel, aceastd primd Parte a capitolului 9 se
grrcziuta ca un comentar a lui ii.eoq de la sf6rqitul citatului
rltrr lcrremia (8,12; cf. il.cotriprov - 9,5; &'yt6"(er, - v.l3;lrt()rrpei - v.l41.,l,utpr,lot v - v.12).
Dar verbul eiorll.0ev igi primegte insd deplinul
Irrlclcs numai.dacd il privim ca fiind intr-o strAnsd legdturl cu
r rrviintul aipa (s6nge) pe care autorul pune un mare accent 9i
rlrrr c,rrre scoate apoi gi comparalia intre sdngele animalelor de
1t'rllii ale Legii vechi gi sAngele lui Hristos, din care reniltdrrrlrr:r'ioritatea jertfei lui Hristos in raport cu cele vechi.
Pornind de la principiul din Levitic 17,11 c6: "Viala
It rtltttlui este tn sdngb-.. sdngele oferind ispdsirea prin vialo
t tu t' (tste in el", autorul dovedegte faptul cd s6ngele lui
I lr rstos e superior sdngelui animalelor de jertfE ale
I t'llrirndntului vechi din considerentele:
- in Iisus Hristos se jertfegte viala unei persoane 9i
irurirsttr persoand e Unsul Domnului.- El este in acelagi timp 9i jertfr 9i jertfitor.
- in sanctuarul ceresc El este preot 9i slujitor.
- Viala Sa oferitd ca jertfr este fdrd patd nu numai din
;rrrrrtlde vedere trupesc, ci gi sufletesc;i aceasta pentru cd e
rrrrrlri cu dumnezeirea Sa, in calitate de Dumnezeu adevdrat.
- Propriul Sdu sAnge e vdrsat de voie 9i oferit lui
| )r r rrr rrczetr etc.7a7
Agadar, diferenla capitald intre intAiul I'estament
I r 1r<^rrq 6tu0rirq - 8,13; 9,1-10) gi al doilea Testament
351
352 STEI,IAN TOFANA
(ravfl 6ra0rjrq - 9,11-22in special 9,15) autorul o rezumd
in cele doud corturi gi cele doui feluri de s6nge.7a8
tn lumina celor spuse, capitolul 9 conJine astfel doua
pericope (9,11-15; 24-28)74e in care autorul dezvoltd
invd!5.tura sa despre Hristos Arhiereu, accentul pundndu-se,
cu o mdiestrie literard rar intAlnitS, pe consecinfele slujiriiSale arhieregti:
A. Htistos, venind Arhicreu al bundthlilor eelor
viitoare (9,11-14), a intrat cu propriul Sdu sAnge, o datlpentru totdeauna @$d,nul) in Sfinta Sfintelor (l l-12) din
ceruri.Ideea e dezvoltatdde autor analizdnd-o din 3 unghiuri:
a). comparativAceastl SfAntI a Sfintelor este mai mare decAt
prima gi nu este IEcut[ de mdnd omeneascd, insemndnd cd nu
aparline acestei crealii: "a trecut prin cortul cel mai mare Si
mai desdvdrSit, nu fdcut de mdnd, adicd nu din zidirect
aceasta" (9,1 l bc).
b). antiteticNu cu s6nge de lapi gi de vi1ei, ci cu propriul
Sdu singe (9,l2ab).c). cancluzioncl, consecinfa acestei acfiuni este
dobAndirea unei vegnice rdscumpdriri (12d).
Autorul lSmuregte in continuare antiteza ardtAnd gi
consecin(a ei (9,1 3-14):
148,,.,lDtaem?ae O impa4ire tematic6, amiaunlita a capitolului vezi A. Vanhoye, La structu-
re. ,p 149 u pi 16l
PARTEA A TREIA 353
a). a minoreSdngele acestor animale de jertfd sfinlegte spre
turltirea trupului; "cdci dacd sdngele lapilor Si al taurilor,tri cenuSa junincii, stropind pe cei spurca{i, ii sfin[eSte sprer urilirea trupului" 99,13).
b). dd maiusSdngele lui Hristos curi[egte cugetul nostru: "cu cdt
nui mult sangele lui Hristos ... va curati cugetul vostru ... de
liplele cele moarte..."c). consecinla: "..
ll rr " (9, l 4).
B. Pentru aocasta
ca sd sluiili Dumnezeului celui
El este Mijloeitorul unui "Nou'l'estament" (9,15)
1. Cauza: gregelile sdvirgite sub intdiul testament,rrrol"iv pentru care prin moartea Sa s-a cigtigat mdntuirea.
2. Scopul: - ca cei chemali si ia ftgaduintd mogteniriivcsnice. Tso
Astfel concepe autorul jertfa lui Hristos gi
t orrsecinfele slujirii Sale arhieregti in raport cu ineficientavt:chiului Legdmdnt.
Pericopa primd (9,11-15) constd deci din 3 giruri delrropozilii antitetice (9,11 u.; 9,13 u.; 9,15): Primul gir (9,11rt 1. "Iar Hristos, venind Arhiereu al bundtdlilor viitoare, atrrt'ul prin cortul cel mai mare Si mai de:sdvdrSit, nufdcut derrttind, adicd nu din zidireq qceasto..." , incepe cu particula,rtlversativ6 6i, care marcheazd,reliefarea Arhieriei lui Hristosrrr contrast cu preotia vechiului Testament (9,6 u).
"0Am5nun[itdezbatutdstructurapericopei vezi gi laK.Nissilii, opcit,p. 169-
354 STELIAN TOFANA
Prima componentd a antilezei este expresia "cortul cel
mai mare gi mai desdvflrEit" (9,1 1b), prin care a trecut Hristos,
iar a doua este jertfa propriului Slu sdnge caracterizatS prin
unicitatea ei (6$rina(), care este prezentatd antitetic, atAt
negativ (oubd), cdt 9i pozitiv (6i) in raport cu vdrsarea
repetatd a s6ngelui animalelor jertfelor vechi (61& lavt6q&.naf roi 6vlcuto0).
Al doilea rflnd de propozi(ii incepAnd printr-un
explicativ y&p (9,13 u); "Cdci dacd sdngele lapilor si al
taurilor Si cenuSa iunincii, stropind pe cei spurcali, iisfinleSte, spre curdyirea trupului, cu atdt mai mult sdngele
lui Hristos. ." este constituit comparativ (n6orp pa'tr"1'ov)
dup[ schema a minore (9,13) ad maius (9,14)' A doua parte
a acestei comparalii este suslinuti de explicativa propozilie
relativl din 9,14b "... care prin Duhul cel veSnic (6q 6ld
nve dpatoq) s-a adus lui Dumnezeu pe Sine"-" 'Al treilea rind de propozi(ii (9,15) face trecerea
spre tema despre "Mijlocitorul unui Nou Testament"' Expresia
"rci 6rd ro0ro" st[ intr-o strinsd legdttlrd cu propozilia
finald introdusd prin 6ntlq - 9,75 in care se explicd cauza 9i
scopul poziliei lui Iisus ca Mijlocitor al Noului Testament'7st
Intportanla acestei pericope priviti in intregul
conlinutului general al epistolei este, agadar, cov6rgitoare'
Majoritatea exegelior cred cd autorul cu aceastf, pericopd a
151 Vezi amanunte in acest sens la H.F' WeiR- op cit , p' 474 u' Dacd expresla
6rd touto indici spre inainte, spre cele ce urmcaza sau spre cele spusepdnd la ea-
este o intrebare exegetica controversatL Pdrerile exegefilor sunt impa4ite in acesl
sens Vezi amanunte E. Grflfler, op cit., p 161-171.
PARTEA A TREIA
rrlirrs "punctul central" al hristologiei epistolei,752 "punctul de
Iot)",753 ''un adev[rat rezumat esentd",7s4 al tuturor celor
r\l)use.
a). Superioritatea cultului lui lisus Hristos
in rtPort cu cel vethi
Pentru a se inlelege motivul profund al imperfecliunii
vr:chiului Aqezdmant qi necesitatea inlocuirii sale, idee cu care
,rc incheie capitolul 8, este examinat in continuare cultul
rr('L:stui Agezdmdnt, ptezentindu-se de data aceasta locul
crrltului - cortul qi slujbele care se sdvdrqesc in el, inr orrrparalie, cu cele ce vor urma ale noului Aqezdmdnt'
Autorul igi incepe excursul prin a evita sd foloseascd
r rrviintul "testament", ca 9i in 8,7 9i 8,13, c6nd vorbeqte de
rrr:rlitufiile vechi, spundnd simplu "l npcitq" (intAiul) : "Este
tttl(t)drat cd Si "primul" (T1 npcitrl) avea ordnduiri pentru
tlrtjhct dumnezeiascd si un altar pddntesc" (9,1 )' Aceastd
re licen{d aratdclceea ce s-a statornicit pe Sinai nu meritd din
grlrrr cuv6ntul de 6ra0rircr1, tot ala precum nici sfinlirea
rrrlricreului levit nu meritd numele de rel.efcoo(g' Legdmdntul
"' "Was der Vf. hier iiber die hohepriesterliche Funktion Christi sagt "das
rrrrrrrrrt lauter Tcine auf, die im Kapitel 7 und 8 schon angeschlagen srnd und weiter
l rr,, l 0. l 8 wiederkehren- ln dieser Perikope sei die Lehre "tiber das Hohepriesterhrm
rrrrrr tlroologischen und Grundfrage des tlebrzierbriefes". PIThS, H9, Mijnchen,
li)\\, l). -54; Fr Laub, Bekenntnis und Auslegung, p. 185-
'"' (l[ Fr. Laub, "Einfilr allemal hineingegangen in das Allerheihgsle", (Evr'
', 1.,)- Zum Verstiindnis des Kreuzestodes imHebriierbief,BZ,6-5, 1991, p' 67
''"r K. Nissile, op.cit , p 172.
355
356 STELIAN TOFANA
stabilit pe Sinai poseda simplu ceea ce ii era necesar pentru a
funcliona: "un loc sfdnt", care, in principiu, constituia punctul
de intAlnire cu Dumnezeu gi "rAnduielile" care trebuiau sd
permitd preotului de a intra in contact cu Dumnezeu.
Valoarea real6 a acestui cult autorul o precizeazd, dincapul locului prin calificativul "lumesc": locul sfAnt era dinaceastd lume (xooprrc6v : 9,1). Or, acest calificativ nu era
cel mai bun pentru a desemna ceea ce pretinde a fi "templul luiDumnezeu".Tss
Fdrd, a insista, pentru moment, asupra acestui punct,
autorul amintegte pe scurt modul cum era amenajat acest locsfdnt:7s6 "Cdci s-a pregdtit cortul mdrturiei. in el se aflau -
mai intdi - sfeqnical Si masa Si pAinile punerii tnainte;partea aceastq se numeSte Sfdnta. .Apoi, dupa catapeleasma
a doua,7s7 era locul numit Sfdnta Sfintelor. Avdnd altarul
"t Cf A. Vanhoye, Prdres anriennes ...p.206;Vezi pi Fr. Laub, Bekenntnisun"d. ., p. 186
"6 Amanunte in legaturi cu fiecme lucru ce se afla in corr precum gi-o scurtdprivire asupra originii gi lnsemnatalii istorice a lor vezi E, GrdBer, op.cit., p ll8-127 gi H. Fr. WeiB, op.cit ,p.453-454.
'57 Autorul vorbegte aici de douZ catapetesme (per& 6i rd Oerirepcxurax{.raopa - dupd catapetea-sma a doua - 9,3a), pe cAnd Vechiul Testamentvorbepte numai de una pi-anume cea clte desp64ea Smnta de Smnta Sfintelor(Exod. 26,31-33) Ce trebuie infeles prin aceste douI catapetesnre? TrecAnd peste
toate speculafiile exegef;lor referitoare la infelesul cuv6ntuiui ratcr"6taoya (veziin acest sens documentata lucrare a lui O. Hofius, Der Vorhang vor dem ThronGones, Tiibingen, 1972, in special cap. I al lucririi: "Concepfia desprecatapeteasma cereasca in iudaismul antic", p 4-28 gi cap 3 "Concepfia desprecatapeteasma cereasci in epistola cltre Evrei", p. a9-95), trebuie sd spunem simpluce autorul vorbegte in Evrei de doud catapetesme, inlelegdnd prin prima pe cea dela upa din afarA a cortului (Cf. Exod. 26,36 t - "Apai sd faci o perdea la uSa
cortului, de ntdtase violetd ")- iar prin a doua, pe cea care despa(ea Smnta de
PARTEA A TREIA 357
tfruiierii de aur Si chivotul Legii ferecat peste tot cu aur. int lttvttl cra ndstrapa de aur, care avea mana, era toiagwl lui7tt,'(tn c€ odrdslise Si tahlele Legii. Deasupra chivotuluitt rttt hcruvirnii mdririi, care umbreau tronul impdcdrii - dar,lrtltt't, ocestea nu putem sd vorbim acrtm cu deamdnuntul',(,,t,.,-5).7s8
ttlllrrtrr Slintelor (Exod. 26,31 u). Vezi in acest sens Fr. IL WeiB, op.cit., p.453, O.lf rrflrrs. op.cit., p. 57-61; F. J. Schierse, Verheifiung und.... p. 29 u; A.F.Mnrrnrrury, in Comentariul asupra .. scrie: "La intrarea in tabemacol era pus6 o;rrrlcir, apoi dupd aceasta una care desparte SfAnta de Sl6nta Sfinteloq apoi vine;r'rrlnrrrir a doua"
"* in ceea ce privegte descrierea fEcutd de autor a ceea ce conlinea conul, aIrtr rrrrikrr din el, existl o deosebire fa(a de relatarea Vechiului Testament. Ellrrrl('ilc, spre exemplu, ca in Sf6nta se aflau sfeqnicul qi masa punerii pAinilorIrrrrrrrtt: (crxnp. cu Exod. 25-3A), iu altarul tarnAierii (respectiv chdclni;a de aur) ilrurrtti t'rr ltrcrind parte din Sfinta Sfintelor (gi nu din SfEnta cum arata Exod 30, I-6).I rrrrr cxcgcfi vorbesc ci ar fi vorba aici de o omisiune (o greSeal6 chiar ??) din parteartrrlrrrrrlui (vczi IC Nissilii, ap.cit.,p. 173). Aceastd gregeald ar fi fost corectatd delrrri'r Vaticanus gi de traducerile etiopiene (ibidem). Iata cum explica A.F.Merrrorrry aceasta inadvertenfi intre supusele autorului epistolei gi mdrturiaVr r lrrrrlrri ['estament: 'Nicdieri in Vechiul Testament nu vedem scris cd in Sfhnta'ilrrrrt'krr ar fi fost vreun altar al timdierii. De altfel Ia ce ar fi slujit? Marele preot nulillrll Ir(:r rlccdt o datd pe an, litl,efld in lndna o cddelnitfl pe care o umple de cdrbunilrrrrlr ,k' 1rc altar; el punea in ea mirodenii 5i din ea se ridicl fumul in chip dc nori, 'rr ,r( ()l)crea cele din Sfanta Sfintelor (comp. Lev.16,12 u). Apoi Apostolul nurilililrl( slc altarul trm6ierii, care cu siguranla era in primaincapere a tabemacolului.lrrrr rrrlrrrc/it acest altar era alituri de a doua perde4 norii inmiresmafi pe care iiifllrr',lt':r accst altar, prin arderi de mirodenii - -se rdsp6ndeau pi in SfEnta sfintelor -ltrx rr ,rtr-rn fel ;;i de Sffinta Sfintelor (Exod. 30) De aceea Ap. Pavel zice ca Sfiinta',llrrl.lr rr irvca altarul tam6ierii... (op cit., p. I l8-l l9). De altfel, termenul grecescllr,trur riprov desemneazd in greaca clasicd (Thucydidg VI,46) gi in cea biblicdrlr ll,ll, IV Mac. 7,1l) o cadelnipsau o casoletd. I.l Cron.26.19 distinge in mod, *p11', 5iv 0uprrcotrjprov ro0 0uprdoar dv to vor,t de Ouoraotriprov rtivll'lrrr,rlrrirriv ("cadetnila pentru tdmAiere" de ''altarul t[m6ierii"). probabil cd
'. rt,r rrl, irverd mereu in vedere ziua IspaSirii pi slujba de la Templu din acea zi Ei maiah . rrr,rrcntul intr5rii Arhiereului in slhnta Sfintclor, vrand sd scoatE in eviden(d.r, lrrr-ir lrri, va fi in[e les prin 0upraorrjprov cidelnita cu care el intra in Sfdnta
358 STEL|AN TOFANA
FondAnd descrierea sa pe Legea lui Moise, autorul
vorbepte aici de "cort" 9i nu de "templu", remarc6ndu-se
sistemul de separdri rituale care caractetizeazd intr-adevar
cultul vec;hi. Divizarea "locului sfant" in doud par1i, din care
una e numitd "Sfanta" gi cealaitd "sfanta Sfintelor" nu e numai
menlionata, ci gi accentuatd, gralie unei facilitali gramaticale
oferite de limba greacd: in loc de a spune "prima parte a
cortului", autorul spune literar "primul cort (r1 npdlrrl orc1vi1
- g,2.6), frcdnd acelaqi lucru c6nd vorbeqte de a doua parte,
prezentdnd-o ca un al doilea cort (perri 6E td 6e ftepovrcuraxdraopa oxqvil 11 l.eyopivq Aytc Ayforv - 9,3)'"'
Dupd ce s-a fEcut o schi![ a cortului, se zugrlveqte in
continuare concis func(ia preotului in prima parte a cortului
(Sfinta) (9,6) qi pe cea a Arhiereului in "al doilea cort" (9,7)
tn care acesta intra numai o datb in an, in ziua Ispigirii, a
impacdrii sau a cur[lirii' (Iom hakippurim)'
Aceste rinduieli ale slujbelor sacrificale sunt
prezentate ca fiind numai "o pildd pentru timpul de fatl"(rcarp6v tdv dve or1rc6t u - 9,9).760 Pentru a se arSta
ineficacitatea gi caracterul trecStor al acestui cult vechi, este
acest sens C, Spicq, Commentaire,Il, p 249-251)'
"n Co.p. A. VanhoYe, oP-cit , P 201 .
?m Expresia ratpdq o eve ot4x<,5q in Noul Testament se gdse;te numai alci in
Evr. 9,9 in legatura cu scnsul de "timp soteriologic prezent gi viitor" vezt E.
GrABer. op.cit..P. 134-135 (Ex ).
PARTEA A TREIA 359
r orrliuntat cu eflrcacitatea iucrdrii arhieregti a lui Iisus Hristos
prcz.entatd in pericoPa 9,11-15.
Slujirea arhiereascd a lui lisus Hristos este comparate
rn continuare, cu cea a preotului Legii vechi (9,6-10) din 3
ptncte de vedere: local, temporal 9i modal.76r
Local9,6-ta 9,llbc
" Astt-el intocmite fiind aceste "... prin cortul cel mai mare 9i
irrcirperi, preofii intrau mai desivdrqit (rqq pef(ovoq
trrtrlcauna in cortul cel dintdi, xci rele lox€ptrq orrlvrlq),rivirgind slujbele nufdcutdem6nd,adicinudinrlrrrrrnezeiegti, irc cel de-ql ziditea aceasta (or5 raftrlqrlttilea insd numai arhiereul, o
"nq xtfoe orq).
rlrrlr"r pe an... "
Aici in g,Tadevine clar faptul c[ prin acest "al doilea
t'olt" autorul inlelege Sfinta Sfintelor.Temporal
9,7 a
r"tna( 'ro0 6vr,auto0(o tlatd pe an)
in contrast cu jertfa anuald (&nc( toO dvrcuto0)t'';lc pusd acum jertfa cea unica, adusd o singurd datd
1r'rprina() de Iisus Hristos. Astfel, in timp ce, sistemul cultic
vt'chi testamentar era "pentru timpul de fa!d" (9,9) qi "pdnd la
vrcnrea indreptdrii" (9,10b) Iimitat, slujirea arhiereasc5 a lui
llristos, frrd astfel de limite, are in contrast cu vechiul cult o
9,12ae$rina( e iq t& riyrc,(o singurd datd in SfAnta
Sfintelor).
"'' A se vedea amdnunfit tratata ideea la K. Nissil?i, op cit , p 174-176
360 STEL|AN TOFANA
valabilitate vegnicd, dob6nd ind o vegnicl rd.scumpirare(aiovfav l"rlcpoorv eupripe voq).
Modal1).9,76
"... nu fIrI de sflnge (ou
Iopiq oiparoq) pe care iladucea pentru sine insu;i gi
pentru gregelile poporului".
Ceea ce este comun, deci, arhiereilor eelor douEAgezdminte, cel vechi gi cel nou, este faptui cI numai prinefectul ispdgitor al sdngelui ei au avut acces la SfdntaSfintelor. Dar, in contrast cu jertfa de animale a ArhiereuluiVechiului Testament, adusa atdt pentru sine, c6t qi pentrupopor, jertfa proprie a lui Iisus Hristos - Arhiereu s-a adusexclusiv pentru iertarea pdcatelor intregii omeniri.
2). e,eb"... darurile gi jertfele ce se
aduceau n-aveau putere si
9,l2ab"... nu cu singe de (api gi de
vi{ei, ci cu insugi sdngele sdu
(6r& 6i ro0 i6fou ciparoq).
9,14
"... s-a adus lui Dumnezeu pe
Sine, jertfd fird de prihand,d e sdvdrgeascdinchind.torului "
cugetu I (icrurdv np oorlveyxe v
dp<,rvov rQ OeQ) va curdlicugetul vostru de faptele celemoarte, ca sd slujiliDumnezeului celui viu (eiq rdl.crpeilcr, v 0e<i (rivrt).
Confruntarea jertfei lui Hristos gi efectul ei - curltireacugetelor de faptele cele moarte - cu jertfele vechi, care n-aurealizat acelagi efect, este accentuatS, gi ad6nciti in 9,13-14a:"Cdci dacd siingele yapilor Si al taurilor Si cenuSa junicii,stropind pe cei s:purcati ti sfinleste spre curd{irea trupului.cu cdt mai mult sdngele lui Hristos?"
PARTEA A TREIA
Agadar, confruntarea celor expuse in pericopa 9,11-14r rr t:cle spuse in cea care ii premerge (9,6-10), scoate cit se
;rorrlc de bine in relief superioritatea slujirii jertfelnice propriirr lrri Iisus Hristos gi eficienla ei deslvArqitd in raport cu
1r'r I lcle Vechiului Testament, trecitoare gi ineficiente.Dar ineficacitatea cultului vechi mai rezultd gi dintr-o
rrlt;i rcflecfie a autorului. in 9,8 el spune: "Prin aceasta,lltthul Sffrnt ne ldmureqte cd drumul cdtre Sfdnto Sfinteloruu t'ro sd fie ardtat, cdtd vreme cortul intdi mai std tn
Itir'lt tttrett.
Pentru a inlelege textul din 9,8 trebuie frcutb leglturar rr cxpresiile "primul cort" $i "al doilea cort". "Cortul intAi"urrrrir, in mod logic, sE fie drumul spre Sf6nta Sfintelor, darrlr t'sla nu era decat "al doilea cort", ftcut tot de m6ndnrrrcrrcascd. Prin urmare, drumul spre Sfenta Sfintelor nuprrlcrr fi ardtat de ceea ce era omenesc.762
Autorul nu scrie numai cd "drumul spre Sfdntatilrrrlclor "n-afost deschis", ceea ce ar l6sa sd se inleleagdcdrlrrrrrrrrl era cunoscut, dar era interzis, el aratd simplu cd" acest
'lt rtttt lncd n-a fost ardtat"; Dumnezeu nu l-a descoperit, nuI ir rclcvat incd. De altfel, felul amenajdrii locului sfdnt gi a
rttrrrrlrrrilor care se practicau in el constituiau, intr-un fel, o
, l. vrrtli-r a non-relevdri i.763
Un cort care introduce intr-un alt cort, evident nu erar rrlr';r spre adevlratul sanctual'. Ritualul vechi insugi confirmal,r r;rrrrlul lui aceasti stare de ignoranfd, de necunoaptere.
A.F. lVlaunoury, op.cit , pre lucrare de G.F. CiauEanu, p
t'1. A. Vanhoye, Prdres onciens , p. 208
361
124
362 STELIAN TOFANA
Arhiereul in ziua ispigirii pSgea in Sf6nta Sfintelor, dar ofEcea anual, in mod repetat, marc6nd prin aceasta oinsuficienld a actului sdv6rgit.
insugi acest ritual conlinea o ingrddire: arhiereul
trebuia sd aqtepte un an intreg p6nd sd aibd din nou
permisiunea de a repeta ritualul. Toate aceste prohibifiidemonstrau cd medierea adev[rati intre Dumnezeu gi popor
incd n-a fost stabilitd gi cI drumul spre Stdnta Sfintelorsfirgea intr-un impas, intr-un neajuns.T6o
Dar faptul cd legile qi prescripliile liturgice ftceauparte din insugi textul revelat al Legii, inspirat de DuhulSf6nt, autorul e indrept[fit sA spune cd Duhul Sfdnt era acela
care ardtaprin aceasta cd drumul spre adevlratui sanctuar incln-a fost descoperit. Astfel, intregul sistem liturgic vechi s-a
dovedit ineficace.'6s
Deplas6nd pulin mai departe analiza, autorul
limuregte acest neajuns. Ritualul vechi constituie, spune el "opildd", o reprezentare figuratd care se aplicd "timpului de
fa!d" (9,9). Prin aceastd expresie nu se inlelege insd timpulinaugurat de Hristos766, ci dimpotrivd, "timpul lumii incd
nerdscumpdratd", pe care Ap. Pavel il numeqte "acest veac
viclean" (Gal. 1,4). Iisus Hristos a inaugurat insd "timpul
7* Sf. loan Hrisostom spune in acest sens: "Pentru aceea, zice, au fostintocmite acestea in ctqafel, ca sd aJldm cd Sfinta Sfintelor, odicd cerul, este tncdnepdtruns. Dard daca nu putem pdlrunde incd tntrdnsul sd nu ne inchipuim cd nueste, fiindcd nu ne ridicdm in Sfdnta Sfintelor care era pildd pentru vremea deatunci" (Ci A.Vanhoye op-ctt, p 210)
'ut lbidem. p.209-2lo166 lhidem
PARTEA A TREIA
viilrrr" (cf. Evr. 6,5;9,11; 10,1), cel al bundtafilor viitoare,
rrtcla al noii creafii. in acest sens Sf. Ioan Hristostom se
trrtroabd: "Ce se tnlelege prin "vremea de atunci"? Adicd
v re mea cea mai dinainte de venirea lui Hristos, pentru cd dupa
vt'rrirea lui Hristos nu mai este "vrelnea de atunci", cdci, cum
rrr putea fi, venind El, gi avdnd sfArgit?". Indicdnd apoi inca
r t'vr, el zice' " care era pildd in vremea de atunci" , adicd, cl,r (lcvenit tip.'o'
"Timpul prezent" continud, totugi, s5 se deruleze, de
rr nranierd provizorie. El corespunde unui nivel inferior,
rrrrperfect de existenf[, tn care cultul vechi, tocmai i;irlcscoper6 limitele: "darurile Si jertfele ce se aduceau
n (^)eau puterea sd desdvdrSeascd cugetul inchindtorului"(').9). Este vorba deci, de "legiuiri pdmdntesti despre
rttincdruri, despre bduturi, despre felurite spdldri care erau
lt()runci pdnd la vremea indreptdrii" (9,10)'
Sensul acestui text este clar, ap6rAnd din nou problema
lrri te .l.erfoorq (a fi desdvdrgit) intr-o ftazdnegativ[ ca gi in
/, I 9. Totugi, spre deosebire de 7,19, care constatd simplu un
l;r;rl ce privea Legea: " Legea n-a desdvdrSil nimic" , in 9,9 se
r'xl)rimA ceva mai mult, fraza atest6nd o imposibilitate:
u (r)eou putereq sd desdvdrSeascd..." Pe de altd parte, se
ytrccizeazd apoi gi mijlocul folosit in atingerea desdvdrgirii:
"tlaruri gi jertfe", precum gi scopul care trebuiau s5-l atingd:
, transformare profundd a persoanei,768 in care e vorba de
rleslvArgirea congtiin!ei, a cugetului.
,,,, Ibidem
'u8 (--[ A. Vanhoye, op.cit., p 270
363
364 STELIAN TOFANi
In analiza sa, aga cum se vede, autorul a utilizatsuccesiv dou[ moduri de exprimare. Preludnd, mai int6i, in 9,gun "vocabular de spaliu gi migcare",76e el lasd sd se inleleagdnevoia care se arati de a gdsi adevd,rata cale pentru a ajungein apropierea Iui Dumnezeu, PreluAnd apoi in 9,9 un vocabularce vorbegte de o transformare personalf,, el lasa sd se inleleagdnecesitatea unui act de cult eficace, proporlional cu acest nivelce trebuie atins. El va relua aceste dou[ formul[ri inparagraful 9,1L-14, in care se va arlta raportul foarte strdnscare existd intre ele. Deosebit prin jertfa Sa, Hristos a
devenit El insugi adevdrata cale gi pe care creqtinii trebuie sd
o urmeze, desdv6rgindu-se astfel prin El gi ei, la rdndul lor.770
AjungAnd in acest punct, dacd facem o privireretrospectivS, incepAnd chiar cu capitolul 8, observdm cd in 3
etape succesive autorul igi indreaptd atentia asupra cultuluia;a cum era practicat "dupd Lege": El a definit nivelul cultului(8,3-5); a apreciat Agezam6ntul care ii corespundea (8,7-13),descriind apoi locul sf6nt al vechiului Agezdm6nt gi riturilesale (9,1-10). De fiecare datd s-a exprimat insa o judecatdcriticd:- nivelul cultului vechi a fost terestru qi figurativ.- Legdm6ntul imperfect qi provrzonu.- Iocul sf6nt - neautentic, iar ritualul lipsit de eflcacitate.TTr
Trebuie sE remarcdm insi gi faptul cd de fiecare datd
16e lbidem,p 2ll?10,,.,lDnem17) Vezi amenunte C. Spicq. op cit . Com II, p. 285-29g. Excurs ',Les deur
al liarces".
PARTEA A TREIA 365
dlrccicrea criticd e fondata pe marturia Vechiului Testament:
Irr unca primitd de Moise (8,5) in a construi cortul; profelia
Irrr leremia (8,8-12) referitoare la inlocuirea Vechiului
It'sllment, mirturie inspiratd din ritualul prescris de Lege
I') 8 ).
Ceea ce se poate constata deci, e faptul cE autorul nu
nrc taftr de vechiul Testament numai o pozilie exclusiv critic6.
I I ii recunoagte valoarea permanenti, revelatE, in care el
r nrrl]1, de altfel, solufia. Constatarea la care el ajunge este c[Vtchiul Testament, ca revela(ie, anunf[ sfffr9itul Vechiului'l'r.s(ament qi ca institu{ie.zz Scopul urmdrit nu era numai de
n critica, ci de a ardta cd revelarea adevdratelor limite ale
Vcchiului Testament trebuie s6 conducd la ideea implinirii lui
rrr ct:t nou, implinire care se realizeazd,numai in Iisus Hristos'
Arlcvlrata eficacitate a cultului este realizat6 aqadar, numai in
r rrltul noului Agezlmdnt, cel al lui Iisus Hristos-
b). "Cortul cel mai mare gi mai desdvArSit" -
cale de pdfiundete in "Sffrnta Sfintelor"
Dupi ce autorul prezintd, a$a cum s-a vdzut in prima
pirr te a cap. 9, cultul vechi, 9i ritualul specific lui, ca punct de
r onlparalie cu cele ce urmeazd in paragraful aqa-zis "pozitiv"
r't. I l-28)773, ardt6nd c[ toate cele descrise erau porunci numai
1r;ind la vremea indreptdrii (9,10), spune in continuare: " Iar
tt) vezi A. Yanhoye, op cit ,p.211ttl lbidem,p.2l2-
366 STELIAN TOFANA
Hristos,l|n venind Arhiereu (nupayev6p€vo6
ap26te peilq)"t ol bundtdlilor viitoare (tfov yevopdvorv
rty a06v), a trecut prin cortul cel mai mare Pi mai
desdvdrSit, nu fdcut din mdnd, adicd nu din zidirea, aceasta;
El a intrat o singurd datd, in Sfdnta Sfintelor, nu ctt sdnge
de {api gi de vilei, ci cu tnsuSi sangele Sdu' dobdndind o
veSnicd r ds cumpdrar e" (9,1 1 -12).
Fraza prezintd o structurd concentric[- La inceput e
numit personajul care intervine "Hristos", iar la sfir9it,
acliunea efectuatd de El "intrarea in Sfanta Sfintelor". Un titlu
ii dd un calificativ lui Hristos, "Mare Preot", iar un participiu
precizeazd rezultatul lucrdrii efectuate: dobdndind o veqnicd
rSscumpdrare" (aiov f av l"6t poo I v e ri p ripevoq)."u
inainte de a se analiza lucrarea mdntuitoare 9i
rezultatul ei (9,11-12), se atribuie autorului ei, Mantuitorul
Iisus Hristos, calificativul de "Arhiereu al bun6t6lilor
viitoare" (9,1la). Expresia constituie o problemd de criticd
textuald gi exegeticd, de aceea se impune o ldmurire a ei'
77a ,'Hristos" este primul cuvani cu care incepe aqa-zisa pericopd "pozitiv["
(g,ll-28) ori- Cuvdntul ctura,
marcdnd (9,1 1- 15) qi ce lei
precedent VanhoYe, Ia 231)'
op.cit,p. 126)
"u Cf. A. Vanhoye, op cit . p 237 u
PARTEA A TREIA
tinele manuscriseT?7 conlin expresia t<ilv yevopdv<'lv
fi yrr()rirv (al bunntililor deja sosite), alteleT?8 conlin expresia
;rr,\ii,rivtr,rv &ya0riv (al bundtalilor viitoare).77e Care ar fi
rlr,r r st:nsul corect al exPresiei?
Complementul participiului final (o vepnici
tHrr rlnpdrare - air,lv(a,v ,l"6tptoolv) fixeazd sensul
erlrcsiei: rdscumpdrarea fiind vegnic[ qi bundtdlile sunt
vcirrice Ei viitoare in acelagi timp'780 Cei mai mulli exegeli
nrloplir acest inleles al expresiei lindnd cont de faptul cd
lrrrrl'tr[[ile soteriologice inaugurate 9i dobandite prin jertfa lui
llrisros constituie implinirea {Eg6duinlelor mogtenirilor
vr';inice, care sunt gi viitoare.T*' Avend in vedere tensiunea
rlrrrlt:cticii eshatologic-soteriologice traite de creqtini intre
36',1
)t' 1,.46, B.D 1739 pc, sy, etc.
'/r NAD'precum gi multe minuscule 33, 81, 88, 104, etc'
"' nmanunte in legf,turd cu aceasta problemE de critica textual* varianta
Ir,,1,465
"n CL A. Vanhoye, Prdres anciens."..p.2l3.
'*' Sf. Ioan Hrisostom adopti traducerea "bunuri viitoare"' avdnd in vedere
l,rzrr dcplind de trf,ire a lor esha 2) Ca Arhiereu, Iisus este
rr,lr1l,rciiorul, sprijinitorul nostru entru a dobdndi pentru noi
l,rrrirrr-ilc duhovnice$ti de care ne veacului ce va sd fle" (Cl,\,1.. lvlaunoury, op cit , p 126)
368 STELIAN TOFANA
"deja" gi "nu inc5"7t2 bun6t[1ile venite sunt qi prezente, n0
implrtdgim de ele, dar trairea lor deslvargitd se va realtza abia
in viitorul eshatologic (Cf. I Cor.2,9).183
Ca sd vinl Arhiereu al bun6t6lilor viitoare, Flristos a
trebuit si treacd insd prin "cortal cel mai mare Si mai
desdvdrsit", nu frcut de m6nd, adicd nu din zidirea aceasta
(9,1 I ).Pentru infelegerea sluj irii arhiereqti a lui Iisus Hristos,
expresia "prin cortul (cel) mai mare 9i mai desdvArgit" (6rd
trlq pe((ovoq rof tele rordpaq orr1vr16) este de mare
insemnState in contextul hristologiei 9i teologiei epistolei.
Pentru exegeli expresia constituie gi ea un punct dificil de
interpretare. Tsa
incercdrile de interpretare qi inlelegere a expresiei se
impart in doud grupe principaleTss:
l. Din prima categorie fac parte exegefii care
reprezintd punctul de vedere al unei interpretdri
'P V ezi K. Nissilii, op.cit , p. 180: "Fiir die Christus-Gemeinde ist das Heil
(dagegen) eine fi:tUrisch - eschatologische Grrisse, das Ziel ihrer christlichen
WiiitJnwunO"rung. Die Gemeinde lebt in der Spannung der eschatologischen
Dialektik "schon-non nicht"'78 in legaturd cu pepe irq T tiv yevopdvt'rv
d,1c06v (9,11), vezi n ThWNT,I, p' 12 u' Ei H'
Zimmermann, Das u'; H'Fr' WeiB, op'cit ' p'
464-465.78a Vezi detalii in acest sens A' Vanhoye, "Par la lente plus grande el plus
parfaite. " (Hebr 9,tt),in Bib. 46, 1965. p 1-28. Articolul o completat in 1976
intr-o nota din La structure littdraire..., p.267-268.785 Amanunte ilt [egdt.r6 cu intelesul cuvAntului "orr1vri" vezi la W. Michaelis,
art oKn.vi, in ThWNT. vol 7. P 378u
PARTEA A TREIA
rrrrrrrologice?86, 9i-anume cd "prin cortul cel mai mare 9i mai
rlcriiv.lrgit" prin care a trecut Hristos, s-ar inlelege cerul, dar
rrr cor inferior,TtT pe care Hristos a trebuit s6-l traverseze
grrnlr rr a ajunge in cel divin.Al!i exegeli7EE au recurs la o distinc!ie mai subtilS:
Irrlrt: cerul coimic, care aparline acestei crealii, 9i cel divin,
rrrr.lc locuiegte Dumnezeu, ar exista un cet intermediar, nici
r'rrsrnic, nici divin, gi anume "certtl ingerilor"Tse acesta fiind,
Er l)irre, cel pe care autorul il numeqte "cort" 9i care nu e din
rrrlirca aceasta. in sprijinul acestei ipoteze, exegelii aduc ca
nrllrrrnent o seame de texte din tradilia iudaic6'7e0 Adepfii tezei
Irrtcr pretdrii cosmologice, sunt de plrere cd, concepfia
"llrirtraterii cerului ingerilor", inleles ca 9i "cortul mai mate",
purr care a trecut Arhiereul bundtdtilor viitoare, s-ar putea
rrlr:rrtifica in cdteva locuri paralele: 4,l4,lexl care se g5segte
t'rlrlicat in 9,17; 6,20 - in imaginea "pentru noi ca inainte
369
'*" Vczi C. Spicq, op.cit.,Il,p.256tt.', K. Nissilii, op.cit,p- l8l.
'*' Cf. A. Vanhoye, op.cit., p. 13 Si Pr&res anciens---, p- 215.
'** O. Michul, Der Brief an die Hebrtier, Gottingen 1966, p 3 I l-3 12; O.
Mirhcl, Der Brief an die Hebrder, Gdttingen 1966. p. 3ll-312-
'*" P. Andriessen, op.ci , p.76-92.
''{' "Conform tradifiei iudaice - spune Andriessen - autorul epistolei ar avea in
r,'rlerc concepfia i ceresc se impafie in douE pdr{i: I
;r,rr lt:;r iu "*. lo", nlelor) ;i 2. partea unde sunt ingerii
, ,rr t' li slujesc (: S cea mare a imphcarii intra in Sffinta
',lrrrtclor, in fafa Chivotului Legii, et strdbdtea cerul ingerilor, utmdnd si se gdseasci
r1r,r irr cerul propriu-zis, unde troneazd Dumnezeu. Sf- Sfintelor" (op cit., p.85).'irtrrrul aceastfi imagine cultice la baza epistolei cdtre Evrei, ac[iunea arhiereului
r cr lri cste o prefigurare a acfiunii Arhiereutui bunatA[ilor viitoare. -" (Comp. K.Nrrsild. op cil ,p. 182)
370 STELIAN TOFAN,I
mergetor"; 7,26d - "fiind mai presus dec6t cerurile,', expresiainsemnAnd ca Hristos ca Arhiereu este mai presus de cerulingerilor; B.l I u.7el
AvAnd in vedere aceste interpretdri, problema care sepune gi care trebuie analizatd este, dacd, prin expresia ,'pri ncortul mai mare gi mai desdvArgit',, autorul epistolei a avut invedere aceastd reprezenta!ie analizatd mai sus, sau nu.
a). O primd precizare care ni se oferd se interpuneexact impotriva acestei conceplii. Despre "cortul mai mare",autorul afirmd c5. nu era din zidirea aceasta (9, I I d). Or, in altedoud texte (1,10-121, 12,26 u.), cerurile fac parte din crealia(zidirea) aceasta gi c[ vor pieri odat6 cu ea. "Cortul" nu puteadeci sd se confunde cu cerul.
b). Distincfia propusa a unui cer angelic, care n_ar finici cosmic, nici divin, nu este atestat[ in nici un pasaj alepistolei sau al Noului Testament.
c). A recurge la tradilii iudaice cosmologice este iardgirnoportun, pentru cd autorul tocmai afirma cd "drumul spreSfinta Sfintelor n-a fost incd ardtat" (9,8).
d), Tradilia specrfic cregtinf, nu dd nici o importanldsoteriologica cerului ingerilor, autorul, mai mult chiar dec6tallii, igi incepe epistola combdtdnd opiniile ',prea favorabile',ingerilor {Evr. 1,5- 13; 2,5.16).
2. Cu acestea am aj unge la a doua categorie principald
'er Cf, P. Andriessen, op.cit.,p.87-g9;vezigi K. Nissilii, op.cit.,p.lg2-lg3gi o. Michel care constaE in Evrei 3 ingelcsuri ale cuv6ntului cer.. L cerul car.eapartine acestei creatii, de aceea fiind qi accesibil (1,10-12), 2. cerul prin caresrAbate Hristos (4,14; 9.10-12\;3 cerul ca jocuintd propriu-zisd a luj Dumnezeu(e,24)
PARTEA A TREU 371
rlc cxegeli, care dau expresiei "cortul mai mare gi mairlcsdv619it" o cu totul artd interpretare gi care poartS in sine1'lrcutatea teorogicd a hristorogiei arhiereqti gi a soteriorogieit'p istolei.
Paralelismul strAns pe care il fixeazd,autorul in trazasir intre "cort" gi "s6nge", ortenteaz6, deci, spre o altl,rcrpretare care e mai bine inrSddcinat irin cateheza cregtintrprirnard.Te2 $i pentru cd sAngele este propriul sdnge al Iuillristos (9,12), nu ar putea fi loc pentru o aluzie la un raportspc:ciai dintre "cort" qi Hristos sau ,,propriul Lui sAnge;t,r't lit"?
Pentru a preciza un astfel de raport, trebuie sf,ulrscrvdm cE autorul e in curs de a evoca tema ,,Templu,,tttll rn context in care vorbeqte de "distrugere" gi ,'redresare,,
{rirlrnvropo0 - disparigie in g,l3 gi 6ropOciroeoq _ indreptarcr)' l())' Aceastd temd se prelungegte intr-un mod nou qi foarte
',r'rrrniljcativ in cateheza evanghelici primara.Te3 Aici ea eIt';i;rtii direct de misterur patirniror gi al Invierii Iui Iisusllrirlos, atAt la sinoptici, c6t gi la Ioan (Comp. Mc. 14,5g;| " .l().38; Mt_ 26,61 27,40.51; In. 2,lg_22).
[ntr-un context oarecare, Iisus vorbegte de distrugerealr'rrr;rlrrlui: "Ddrdmali templul acesta Si tn trei zile il voit t,ltr'tt" (1n.2,19). Iudeii crezdnd cI vorbegte de templul dinlrrrr.i;rlirn ii replicd ironic: ,'in patruzeci Si Sase de ani s_ut,lrt ttmplul acesta! $i Tu il vei ridico in trei zile/,,(In.
, "'' i,, ceea ce privegte,raportul dintre traditia cregtin it prtmardtgi conccp(ialr rrlrr1,1, ;i ;r ;rutorului epistolei, vezi: A. Vanhoye, prAr"s anctens.. , p.216_217'" tl",lr'^. o. UrU-
372 STELIAN TOFANA
2,20); dar evanghelistul face imediat precizarea cd" El vorbea
despre ternplul trupului Sdz" (In. 2,21). Tradilia evanghelictr
a pus aceasti profefie in raport cu patimile gi Invierea Sa.7ea
O cunoagtere generald a catehezei evanghelice primare de
cdtre autor e atestatA in mod explicit de mai multe texte ale
epistole i (2,3; 4,2; 5,12 etc.) qi una din afirmaliile precise ale
acestei cateheze, foarte aproape de tema despre care este
vorba, joacl un rol fundamental in teologia pi concepfiahristologici a autorului epistolei. Este vorba de agezarea luiHristos de-a dreapta lui Dumnezeu, vestitd solemn de Marcugi Matei irnediat dupd evocarea temei "Templul" (Mc. 14,58-
62; Mt. 26,61-64) gi cu care are o legdturd biblicd foartestr6ns6: Acela care urma a sta,de-a dreapta puterii este intr-adevdr Mesia, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, a cdrui oper[trebuia sE constea in (re)clddirea "templului lui Dumnezeu" (IISam. 7,12-14; I Cron. 17,ll-14).
in epistold, afirmaliile despre gederea de-a dreaptaputerii aparde 5 ori (1 ,3.13;8,1;10,12;12,2) 9i in special lainceputul cap. 8, l: "Lucru de cdpetenie din cele .spuse este cd
ayem astfel de Arhiereu care s-a asezat de-a dreaptatronului .:lavei tn ceruri". in acest context se poate afirma cu
siguranld cI atributul in comparativ dat "cortului" de autorulepistolei, ca fiind "mai mare, mai desdvdrgit", corespundeexact celui pe care il primegte templul in Mc. 14,58 sau in In.2,21, pe care Iisus urmeazd a-l (re)construi in trei zile: atAt
despre unul, cAt gi despre altul se spune cd "nu sunt tlcute de- 'r 7Q{mana omeneasca '.' '
"o lbidt*. Vezi gi A.F. Maunoury. prelucrare G. Ciauganu, op cit.,p 127
195 -'" Termenii grecegti sunt edificatori in acest sens; tile rponoirlrov (Mt. 14,58)gi ou XerporoLritou (Evr 9. I I ) Ambii se traduc literal: "nefEcut de mdnd"
PARTEA A TREIA 373
Citite gi inleleasd in lumina celor expuse mai sus,
lr rrza clin 9, 1 l, dimpreunl cu expresiile analizate, i;i primeqte
rrrlrcgul ei sens.
Cortul "mai mlre si mai desdvarSit" (9,11) este
Ir'rrrplul construit in trei zile, "nefdcut de mdnd omeneasce"Te6
,rlrcli dumnezeiascS realiza't'd in patimile 9i Invierea lui
li:itrs.7e7 Paralelismul "cort"-"sAnge" se explic6 acum frrdtlil-icultate, pentru c6 "cortul mai desdvdrlit" nu este altul
rlcr:iit trupul preamdrit, indumnezeit al lui Hristos, noua
r lcafie realizatd.intrei zile graliejertfei "singelui" lui Hristos
1'.': cruce."tin acest sens Sf. Ioan Gur6 de Aur zice: "cortul mai
tttttre si mai desdvdrrrif este Trupul Lui. Bine l-a numit
Alrostolul mai mare Si mai desdvdrEit, daci este 9i Dumnezeu
( 'rrvdntul gi dacS toati energia Duhului locuiegte intr-Insul; cd
t,u cu mdsurd dd Dumnezeu Duhul..- il numeqte cel nou,
rlcsdvArgit, ca fiind ftrd de hula 9i ca cele mai mari
'* A"est templu implrdtesc n-a fost fhcut de m6nd omeneasca, precum era
rrrlrr:macolul tui Moise. Apostolul tdlmacegte acest termen, prinfi-un al doilea: adica
rrrr al acestei zidiri (dcatuiri), ldsand s6 se infeleaga c6 nu numai acest cort nu este
lricut tle mdn6 omeneasca, fiindc[ el a fost zamislit de la Duhul SIEnt in s6nul
prt:acurat al unei fecioare. Adicd n-a fost frcut dupd legile acestei firi, ca toale
t clr:late corpuri pe care le vedem" (Cf' A.F. Maunoury, op'cit , p' 127)'
,n La o primd vedere s-ar putea obiecta cf, nici unul din termenii folosili in
lccasta frazd nu se refera Ia Invierea lui Hristos- Dar trebuie sI precizim cI ultimul
Vanhoye. op.cit., P 217 -218)
"t Cf. A. Vanhoye, op.cit-, p- 217 . Dit ace ast6 profunzime de idei decurge 9i
lrrscrrndtatea acestei subsectiuni constituind "centrul intregii epistole". (Ibidem).
374 STELIAN TOFANA
sdvirgindu-le - "adicd nu al acestei zidiri". Iatd cum este mai
mare, cd nu ar fi fost din Duh, dacl l-ar fi intocmit pe el omul.
"Nu al acestei zidiri" zice, adicd nu al lEpturilor acestora, ci al
celei duhovnicegti, cdci prin Duhul Sfdnt a fost intocmit. Aivdzut cum numelte gi cort gi catapeteasmd gi cer? "Prin cortulcel mai mare" zice "qi mai desdvdrgit" qi "prin catapeteasmE,
adicl prin trupul Siu", qi iardgi "in cea mai dinlduntru acatapetesrnei" gi "intrat o datd in cele sfinte" ca sf, se prezinteinaintea fefei lui Dumnezeu. Dard pentru ce oare face aceasta?
Voind a ne invila pe noi, insernndnd intr-un fel gi in altulacelagi cuvdnt, sau, mai bine zis, aceea;i idee. De pild6,catapeteasmd este cerul ; iar precum catapeteasma desparte
Sfintele, tot aga gi trupul Lui ascunde dumnezeirea; de
asemenea trupul Lui este cort, avdnd in[untrudumnezeirea...".1ee Acest cort era mult mai mare dec6t cel al
lui Moise, nu prin dimensiuni, ci prin demnitatea sa; cdci era
loc de sdldgluire al Cuvdntului.s00Agadar, nimic nu ne impiedici si recunoagtem in 9,1 I
o aluzie la tradilia evanghelicd asupra templului (re)construit
"'Cf. Sf. Ioan Hrisostom, Comentariile sau explicarea.., p.2ll-212.Aceea$i idee o ghsinr gi la Teodoret de Clr, Interpretatio Epistolae ad Hebraeos,P.G. 66; J. Swetnam. The greater and the More Perfect Tent. A Contribution to the
Discussion o/ Hebrews 9. I I ,B1b 47 (1966)- p. 9l-106 vede in cortul "mai maregi mai desdvdrgit'' trupul euharistic al lui Iisus Hristos (in special p. 104-106). Alteamanunte de nuan[e dualistice 9i cosmologice ale interpretdrii expresiei "comrl maimare gi mai desdvdrqit" vezi gi Ph.E. Hughes, The Meaning of lhe "True Tent" andthe "Greater and More Perfect Tent", BS 130 ( 1 973), p. 305-3 l 4, special 3 l l u.,
W. Michaelis, art. aKnvi, orr;vo6, in ThWNT YIl, p. 317; O. Hofius, l)erVorhang vor dem Thron Gottes, p 65-67; E. KAsemann, Das wttnderndeGotte.svolk, p. I 48; F. Laub, Bekenntnis und Auslegung, p 1724
t* CI. A. Maunoury, op cit . p. 127 Compara\ia trupului omenesc cu un
"cor1" apare 9i la Sf.Ap Pavel (ll Cor. -5,4) 9i la Sf.Ap Petru (II Pt. l,l3-14).
PARTEA A TREIA 375
rlr llristos. Ceea ce trebuie scos in evidenfd insd, in mod
rh.,r:ic:bit, este cI autorul nu se multumeste numai sh se inspire
rlirr lradilie, ci igi di chiar osteneala sd o aprofundeze,
Irrlr o<luc6nd in aceasta o distinclie care avanseazd refleclia sa
rlrrt tr inard. Evangheligtii vorbesc global de edificiul templului,
lolusind pentru acesta cuvdntul vdoq, fd,rd, a distinge parfile
rnlt' componente. Autorul distinge insd intre "Sfdntd" gi
"\llirrta Sfintelor", intre "cort" (ox1vr1) qi Sf. Sfintelor (td/ly tn) precizAnd, astfel, problema care se punea in privinlarnpoltului dintre om gi Dumnezeu. Nu era vorba de a construi
rrrr "srrnctuar", o locuinfi lui Dumnezeu, pentru cd un astfel de
qrrr('luar exista dintotdeauna: singurd sfinlenia lui Dumnezeu
r*rlt' ceur care constituie singurul sanctuar veritabil - sf.lilrnlclor, iar pentru a-i exprima transcendenla, limbajulrnr('ncsc o situeazd in cer.tol
Problema pentru oameni era mai degrabl de a gdsi un
Irrr;lrrc de contact cu sfinfenia lui Dumnezett, sau altfelvorhind, de a construi un locag, Lln "cort" care sd-i introducd
irr Slanta Sfintelor dumnezeiascd. Un astfel de cort, sau o
ir,,lli:l de "Sf6nt6" care sh fie proporlionald cu Sf. Sfintelor,lrrrrrrrczeiascd, sd poati fi unitd cu ea gi prin care omul sd
;rr,rlii intra cu adevdrat in intimitatea lui Dumnezeu, lipsea in
Vcr lriuI Testament. Pentru Vechiul Testament aceasta
r .rr';tituia o problemd insolubilS. NeputAnd sa producd el
rrr',rr5i un astfel de mijloc, omul rdmAnea mereu intr-orrr',rr('icien{5 in raport ctt Dumnezeu, neput6nd sd se transpund
""' Vczi A. Vanhoye, op cit., p 218
776 STEL]AN TOFANA
in comuniune cu Dumnezeu. Unica solulie era ca Dumnezeu
Insugi sI le ofere un astfel de mijloc, iniocuind "primul cort"
printr-un altul, care era o crealie divinl gi nu una omeneascl
(8,2). E ceea ce s-a realizat efectiv prin patimile gi Invierea lui
Iisus Hristos, dupd m[rturia Evangheliilor.Hristos, transformdnd propria Sa moarte intr-o jerttd
suprem6, a depdgit "aspectul distrugator" pe care il comporta
evenimentul ca atare, trecdnd prin Inviere la construirea in
trupul Sdu a unui nou templu divin, "nefEcut de mdnlomeneascd". Aceastd transformare in trupul lui Hristos va
insemna inceputul gi izvorul unei noi vie1iE02 a unei noi
omeniri, transformatl total prin prezenla ei in noul cort, ce nu
mai aparlinea acestei zidiri. Rezultatul a fost, inainte de toate,
cd prezenla in acest cort il ftcea pe om de acum capabil de o
comuniune perfectd cu Dumnezeu. Natura umand reinnoitddevenea nu un "cort" care conducea spre "Sf. Sfintelor", ci un
"drum nou gi viu" care permitea a se ajunge la Dumnezeu.803
Invierea n-a insemnat o simplS intoarcere a viefii intr-un om
ce fusese mort, ci ea a insemnat o transformare care a
schimbat radical situalia existenfiald a tuturor oamenilor,
deschizAndu-le noi posibilit6li de fiinfare, fEcdndu-se izvorul
vielii celei noi gi vegnice.8o4
8@ Cfl Pr.Prof.Dr. C-tin Cornitescu, lnvierea Domnului si tnsemndtatea eipentru viala creStind, rev. "Ortodoxia",nt 2,1983, p. 2l I
8ot Cf. A. Vanhoye. op cit., p 279.
'* S[. Iorn Guri deAur, Omil 43,1 Ia I Cor.,P.G. 61, 368; Sf. Antonie cel
Mare, Trei cuydntdri tmpotriva arienilor, P.G 26, 100 c; Sf. C rigorie de Nysa,Cuvdnt catehetic, 16, P G 45. 1260 A., Sf. Iustin Martirul. Ouestiones christianead Graecos, P.G 6, 1477 c (dupd Pr. Prof.Dr. C-tin Cornitescu, art cit.. p. 2 I I ).
PARTEA A TREIA 377
invierea se prezintd ca o reinnoire completd a fiinYei
t,tutne in Hristos, reinnoire a;a de profundi, cd trebuie sl
vorbim de o "noui creafie" 9i de un "om nou" (lI Cor' 5,17;
( irr I . 6, | 5; Efes. 2,15; 4,24; Col - 3, tr 0).uo'
Expresia "nefrcut de m6nd omeneascI" exprimd faptul
r n n0ul cort este real propor!ional gi adaptat "sanctuarului"
rrrrtcntic (Sf. Sfintelor) "nef,[cut de mAna omului" (9,24)'
Aceasti transformare, deslvargire a naturii umane in Hristos
,i n produs prin patimile, moartea 9i Invierea Sa (5,7-9)' La
r rrpf,tul acestei ,'desdvirpiri", "cortul" meritd calificativul de
"rrrai desdvArgit" (tel.eroxdp&q - 9,11), precum 9i Hristos cel
, lt: re.tr.ero0eiq (5,9).806
Referindu-se la expresia "cortul cel mai mare 9i cel
rrr:ri desdvargit", Teofilact al Bulgariei, comentAnd-o, spunea:
",\t: numeqte trupul Domnului "cort", pentru cd s-a umbrit'
tttlicd a sdldsluit intru Ddnsul Fiul lui Dumnezeu, cel Unul
Niiscut, Si pe Acesta il numeSte Si Catapeteasrnd, fiindcdtt.\(:undea i.nlduntrul Sau dumnezeirea De osemenea numeSte
t'u uceste numiri Si cerul, fiindcd acolo locuieSte adevdratul
.'1 r'hiereu, Hristos. Iar catapeteusmd, pentru cd in miilocul
t ct'ului se tnchid sfintele ce sunt tn ceruri Si nu se vdd de cei
t'( .\unt pe pdmdnt".so7 Dar autorul mai adaugd acestui cort Ei
rlllficativul de "cel mai mare" (pe f(ovoq)' Calificativul
e xprimd pi un alt aspect al misterului "cortului", acela care
tn pr.Drd. Stelian Tofand,Invierea Mdntuitorului Hristos. chezdsia iwieriir(\$lre, in rev. "Ortodoxia", nr.3, I986, p. 136 u'
'ou A. Vanhoye, op.cit., P- 220807 Teofilact al Bulgariei, fs.plicarea Epistolei dupd Evrei P'G CXXV' col'
loi, citat dup6 M. Suparski, art cit-, p 298
378 STELIAN TOFANA
prive$te relatia lui Hristos pream6rit cu oamenii. "Noul cortrl
nu este deschis numai spre partea "sfintei Sfintelor'l
dumnezeiascd, ci gi inspre partea unde se g[segte poporul,
Capacitatea sa de primire nu mai este de acum supusf, unol
restric!ii, limit6ri, care reglementau intrarea in vechiul cort 9l
in care numai preolii singuri gi arhiereul avea acces, poporul
rdmdndnd afard, in curtea Cortului, in afara lui. in "Noul cort'l
sunt invitafi sd intre toli oamenii accesul in el aparlinind do
acum tuturor (Evr. 5,9;6,20; 10,19-22).808
Astfel, prin patima gi Invierea Sa, MAntuitorul Hristola dobindit puterea de a reuni intr-un organism unic, care c
trupul Siu indumnezeit, pe tofi oamenii care cred in El, llurmeazd pi se impdrtdgesc cu El, unindu-se deplin.s0e Tof l
devin astfel "participanli la Hristos" form6nd "casa sarl
(3,6.14), pe toli acegtia El ii introduce in intimitatea luiDumnezeu, intruc6t pe toli ii poart6 in firea Sa umantr,
indumnezeit6, care nu inceteazd de a fi pe mai departe fireuman[ dar vegnic nedespdr{itd de cea dumnezeiascd qi caro
cuprinde in Sine toate ipostasele umane, astfel cd toate so
gdsesc prin ea in intimitatea lui Dumnezeu. in aceasta consttr
taina "noului cort" prin care a pdtruns Hristos, o singurd datd
(60rins{) in Sf. Sfintelor prin propriul Slu s6nge (9,12).
Numai in acest sens se poate spune cd El a dobAndit o"vegnicl rdscumpdrare", de aici decurg6nd, agadar, importanta
gi semnificafia pe care o acordd autorul locului central incadrul epistolci in care el plaseazd tema "cortului".
8013 ,, . ,lDMem.
"'' Pr.d.d. Stelian Tofand. art.cit.p 135
PARTDA A TRE|A 379
c). Sdngele jertfei lui llristos - drum spre "SfdntaSfintelor" gi mijloc de dobfindire a unei veSnice
rdscumpdrdri Si a iilstituirii unui "Nou Testament"
Imediat ce autorul incheie tema "cort", numegte"slirrgele" url alt mijloc, o altd cale care permite intrarea inSliinta Sfintelor: "El a introt o singurd datd in Sfdnta
,\'linlelor, nu cu sdnge de lapi Si de vilei, ci cu insuSi sdngele
,\'rtrr, dobdndind o veSnicd rdscumpdrare" (9,12).s10 inr trntinuare este ardtaid gi eficacitatea acestui mijloc,nlirrndndu-se cd e vorba de "sdngele lui Hristos, care, prinl)uhul cel veSnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jerffifdrd1n ihund" (9,14).
Prima noutate, pe care o comport5 aceste expresii, este
luracterul personal al jertfei.sri Mdntuitorul Iisus Hristosrr ir imitat pe arhiereii Vechiului LegimAnt, care aduceau jertfe
rlirrgeroase exterioare gi daruri, vdrsdnd sdnge de !api gi de
vr1ci, ci El S-a oferit pe Sine Insugi, servindu-Se "de propriulSlirr s6nge".
Aceastd afirmalie curajoasi nu este lansatd fErd sd fie
lrrccedatl de o pregltire, sprijinitd pe cele afirmate mai inainte
^'o O p.irire retrospectiva in conccafiile antice gi iudaice cu privire la ideea de
,,irry:,c ca rnijloc de ispdqire, vezi: F. Riische, Blut, Leben und Seele. Ihr Verfuiltnistnt, lr Auffassung der griechischen und hellenistichen Antike, der Bibel und der,tlrr'n alexandrinischen Theologen Eine Vorarbeit zur ReligionsSieschichte desr )1'lrrs,1930 (SGKA.65), H,J. Hermisson, Sprache und Ritus im altisraelitischenhtrlt l.ur "Spiritualisierung" der Kultbegrifle im AltenT'estament,l965 (WMANT1,r1 p.92 u.
^r I Vezi A. Vanhoye, op cit., p 221
380 STELIAN TOFAN4
in descrierea patimilor lui Iisus Hristos (5,7-8). Astfel in 5,7
s-a afirmat deja c[ Hristos "a jertfit", aritdndu-se prin aceastl
gi direclia jertfei Sale indreptatd spre Dumnezeu, dar
conlinutul acestei jertfe se limita doar la "rugdciuni qi cereri",
Afirmaliile lasd totugi sE se inleleagd' cd intreaga fiinla a lul
Hristos a fost angajatd in aceast[jertfr de rugdciune gi cererc,
marcatd de o angoasd teribila in faia morfii, rezultatul acestcl
jertfe fiind supunerea Sa acJiunii transformatoare a lul
Dumnezeu prin suferinfd gi patimi. Acest zbucium trdit dc
Iisus in momentele anterioare jertfei, gi in care a fost angajatl
intreaga Sa fiin!6, poate fi socotit "o jertfire de Sino
anticipatd".812
Afirmalia autorului din 9,14 mai scurt6, concisa gi
profundd: "..- Hristos, clre prin Duhul cel veSnic S-a adus
lui Dumnezeu pe Sine ierffi fdrd prihand" , are avantajul do
a face sd reiasl mai bine in evidenld raporturile de asemdnarc
gi de diferenld dintre jertfele arhiereilor vechi qi jertfa lui
Hristos.AtAtde o parte, c6t gi de alta, existl jertfr, qi incd una
s6ngeroas6, dar in cazul lui Iisus Hristos, este vorba de o
jertfd personald, existenfiald, gi nu de un simplu sacrificiu
ritual.in expresia "s-a adus pe Sine", autorul sintelizeazd
doud elemente ale catehezei Noului Testament:81' prezentarea
lui Hristos ca victimd de j ertlE (cf. I Cor. 5,17; I. Pt. I , I 9), pe
de o parte, gi aspectul jertfirii voluntare, benevole ce
8lt ,,. ,tDtaem
81r Vezi amAnunte la A. Vanhoye, op cit., p 222
PARTEA A TREIA
r Hrrt:tcrizeazd patimile lui Hristos, pe de alt6 parte. SubstanfarrlirrrrirIiei nu este nou6,8r4 dar expresia "S-a dat pe ^!ine" esten lrca[ie exclusivd a autorului. Cdnd e vorba de aceastd'rrrlr'r'ire de Sine", "jertfire de Sine" realtzatd de iisus, nicievrrngheligtii, nici Sf. Pavel nu utilizeazd verbele ritualen pooQdpe rv sau &vcQdpe rv,8rt precum face autorulrlrrstolei (7,27;9,14.25), ci verbele ,'a da", "a pune", "a se
rlrr".tr6 in ceea ce privegte ritualul cultului vechi, in care verbul"rr icrtfi", "a oferi" revine foarte des, nu vom glsi niciodat6rxprcsia "a sejertfi pe sine", cdci in acest context ea ar evocalrlt:ca sinuciderii rituale, idee completamente respinsd dinpclspectiva cultului israelit. in cazul lui Iisus Hristos o astfelrlt' itlee nu poate fi sugerat[, intruciit Hristos a fost condamnat
lr cxccutat, crucificat. Existd deci in patimi o oarecare nuanldrlc pasivitate,ErT, dar, tocmai aceastd aga-zisd pasivitate arlt:venit in mod paradoxal ocazia unui dinamism, a uneirrctivitS,fi cum nu poate fi alta mai efrcace: prin felul S6u de a
8ta in special acest din urme aspect s-a putur observa in cuvinte, fapte,rrrstituirea Euharistiei, in mod deosebit in aritudinea din Ghetsimani (Mc. 10,45;lrr 10,18; Mt.26,26-28, etc).
t't Despre caracterul ritual al terminologiei in care autorul concep€ hristologia-
816 r'a da{ - Mc 10,45; Mt. 20,28; Gal, 1,4; I Tim. 2,6; Tir 2,14;',a pune"ln 10,15-18; 15,13; "a se da" - ncpiSoxe v - Gat.2,2O;Efes 5,2.25
8'' A se vedea A. Vanhoye, op.cit., p. 222.
381
382 STELIAN TOFANA
suporta suferinlele gi moartea, Iisus Hristos a fost extrem dl
activ in Fatima Sa, realizand in ea o operd de transformart
pozitiv6, care dep69e9te in valoare crealia primd'8r8 Aceastl
oper6 este o jertfd in sensul deplin al cuvAntului, adicd 0
transformare prin punerea ei in relalie cu Dumnezeu, in sensul
de sfinlire deplind prin ea a naturii' Sale omenegti, o
impregnare deslvArgitd a firii de sfinlenia lui Dumnezeu 9i do
iubirea Sa. inlelegerea cea mai cuprinzdtoare a jertfei lul
Hristos este aceea care vede at6t direclia ei indreptata sprG
Dumnezeu, cAt gi direcfia ei indreptatl spre firea omeneascl
asumati de Hristos gi, prin ea, spre ceilalli oameni' Faptul clt
prin jertfa adusd Tatilui, Hristos restaureazd 9i
indumnezeiegte gi firea Sa omeneascd, prin aceasta sfinlind 9i
desdvarqind pi pe ceilal{i oameni, da pi direcliei indreptato
spre Dumnezeu un alt sens decdt acela al unei simple
satisfacfii adus[ onoarei Lui jignite."e Prin jertfa Sa, Iisus
Hristos indreapt[ starea de dugmdnie a firii omenegti fafa do
Dumnezeu, c6gtigAnd chiar prin aceasta iubirea lui Dumnezeu
pentru aceastd natur[. Altfel spus, jertfa Sa servePte
restabilirii comuniunii intre Dumnezeu 9i ofl, iar
"comuniunea restabilitd tnseamnd atdl firea omeneascd
restabilitd din egoismul ei, cdt si iubirea lui Dumnezeu
manifestfrndu-se netmpiedicatd in voin{a ei de a tmpodobi pe
om cu darurile ei".82o
I\46ntuitorul Iisus Hristos S-a jertfit agadar pe Sine
"'8 Ibidn*8r' Pr.Prof. D- Stlniloae. Teologia dogmatico 'vol [I, p920,,.,
l Dtqem
l3l
PARTEA A TREIA 383
;i, rrrlcrind patima in acelagi timp at6t pasiv, c6t qi activ,
ntltl ('el care Se oferfl cit 9i Cel care oferi, victimd 9i
lllilr ('rrltuIui vechi aceast[ posibilitate ii era totalmente
('iun ",?r,r existd preot fdrd jertfi", nici jertf[ fEr[
tr "umdndoud se condilioneazd una pe alta, fiindt,u,tit lemei in iconomia mdntuirii"E2l, trebuind a se jertfi
rllrr rrtAntuirea lumii, "Hristos tnsusi s-a fdcut preotulttrri ,\ale iert/b"822, fiind Acelaqi Care oferd jertfa
rrrlrilii Sale ca Om 9i o primegte in acelagi timp, ca
trr('zcr.r impreund cu intreaga SfAnta Treime, atit pe
grrlrr, c6t qi in Euharistia Bisericli " Cei ce zic cd jertfurlrtttltti Trup Si Sdnge din vreruea Pcttimii lumii'spre -
Irtirt a Domnului qi Dumnezeului nostru lisus Hristos,
tli tt/aritd de El penlru a noastrd mdntuire in calitatea'l u, ,,,' lrhiereu lucrdnd pentru noi potrivit umsnitdlii Sale 'Ittlr ttrttl marelui tn teologie Grigorie, Insugi este 'litttt t tlit'rtlrtr Si victirna -'(Fiul) a oferit-o lui Dumnezeu
Ittl,tl, tlttr nu a primit-o ca Dumnezeu impreund cu Tatdl
tttt t t'u Cel Unul Ndsr:ut, nici Duhul Sfdnt, intrucdt prin
t,t r'tt,\lLt exclud pe tnsuoti Dumnezeu Cuvantul Si pe Duhul
llrlttlitiie trtrul, Cel tle o fiin1d Si o cinstire cu El, de la de-o'
ttn\lit'L'a Si egalitatea cuvenitd lor ca Dumnezeu, sd fieitltllt'm0.
n'' (lf. Sf. loan GurI de Aur, Comentariile sau explicurea- , p' 199;
I r,rrlilrrct a € Evrei, r:ad'cit. p'453' Vezi 9i Pr'
I ltu (jale doctorat, Bucure;ti, 1973'p' 112-
l lr,. lrlcrn, turi si Sf Tradilie' in rev' "Studii
l, r,l,rgice". an XXIX, nr 1-2, 1977, p 5' l0-11
"'' Sf. Ciril al Alexandriei,Comenturiu la loan, P'G, LXXIV,969'
STELIAN TOFANA
Cei ce nu admit cd jertfu adusd in fiecare zi de c
cei ce au primit de la Hristos puterea ierurg
(sacramentald) a celebrdrii dumnezeeStilor misterii e
oferitd (intregii) Sfintei Treimi, ca unii ce contrazic
s.fin{ii Si dumnezeestii Pdrinli Vasilie Si Ioan Hrisostom clcare impreund gldsuiesc (tofi) ceilalli cu Dum
purtdtori Pdrinli ai noStri tn cuvintele Si scrierile lor, sd
anatema"$23. Agadar El insugi "a fost Si Preotul jertfitor
victima de ierffi, Mielul adevdrat... iertfit pe cruce, n
altar. Acelasi a fost Si iertfi Si preotul jertfitor. FireSll,
jertfd dupd trup si Preot dupd Duh. Acelasi a adus li S-a lladus .iertfd\2a, insd dupd trup".82s Astfel, jertfa lui IiHristos face ca "centrul intreitei Sale slujiri sd-l constitull
lucrarea arhiereascd, prin care a impdcat pe om clDumnezeu, celelalte doud demnitd{i fiind mai mult miiloacl
spre " scopul r dscumPdrdr ii" .826
823 Cf. "synodiconul Ortodoxiei",traducere 9i prefagl de drd'I'IcI' ln
"Mitropolia Ardealului", nr 7-8 ,1985, pag.450.
respective la drd. I. lcd, art cit pag-449-450.).
"t Sf. Ioan Gur[ de lrur. Omilia I si II despre cruce Si tdlhar,P G' XLIX,
399-400 9i Omilia /1, col.408-826 yezi Hristu Andrustos, Dognnlicct, tlad de Dr. D. Stiniloae, Sibiu, 1930'
p 212
PARTEA A TREIA
Acest caracter voluntar al jertfei Arhiereului Hristos,Irrri irr prim plan de Epistola c6tre Evrei:,'El S_a adus pefrlttt ltrsuSi" (7,27), are un paralelism totuqi in VechiulIt,.rtrrrrrcnt, gi anume in imaginea lui Ebed-Iahve (Robulllrrrrrrrrrlui) din proorocia lui Isaia. caracterul voluntar al
f er ll.r lui Ebed-Iahve este bine evidenfiat in textur profetic din
f rnrrr (53,7.10.12).821 De aitfel, ins6gi ideea cE Iisus HristosFctl Arhiereu, implica notiunea profeticd a "RobuluilIrrrrrr.lui"; funcliunea arhiereului este de a aduce jertfE, iarll,irs llristos este El Insuqi victima gi dacd El este gi jertfitor;l vit'lirni, atuncijertfa este posibil6 numai in sensul ci selrlrr.c jertfE pe Sine Insugi. in logica slujirii arhieregti a luillr,it.s este inscrisd, deci, identificarea Sa cu Ebed-Iahve, celr t' rre ccpt5. si sufere gi sd moard de bund voie pentru popor.srs
Dar Hristos a putut sE fie in acelagi timp atdt victimdr fll ;ri icrtfitor intrucdt se prezenta pe Sine ca victimd, demndrlr' l)rrmnezeu, ''lird prihand" (ripopog - g,l4),Eze in sensulnlrr.rr[ci totale din El a pdcatu.lui gi a oric[rei complicitdli cutilul (4, 15,7,26). in acest sens, El nu trebuia sd caute victimaIrr rrlura Lui, ci ea exista in stare perfectd in propria Luilrcr sonn5.
"" (lI A. Vanhoyq Le parfait Grarul-pr€tre (Hebr. 7,23-2g). in',Assembldesrlrr St:igneur", 1970,p.46 u DupaOrigen (Exhortatio ad MarB,rium, 30), cregtinii"rrnl Prcoli sub conducerea ArJriereului l:lristos, pentru cd gi ci (fiind supugirr,r tr iului, pe wemea perseculiilor) se aduc jertfh pe ei ingigi lui Dumnezeu, ca gillrr',tos (c[. gi De Oratione, 28,9).
n" O. Cullman n, Christologie du Nouveau 'I.estament, p gl.
" "' t-la qi I Pt 1,19, autorul imprumutA acest calificativ din pentateuh, in care se
r r;rr rrrln saf gsnfa ce reglementeazd alegerea animalului de -iertlh (Exod 2g, I ; Lev.IIt0)
385
STELIAN TOFANi
Eficienla dublei sale calitdli, de victimd qi jertfitoracelagi timp, s-a datorat gi Duhului Celui vegnic (nve ripcrai<ovfou - 9,14)830 care ia locul pe care il delinea lEsacrificiile vechi "focul venit din cer" sau "focul lui Ia(Lev.9,24; I Rg. 18,38; II Cron. 7,1, etc.), foc indispensab[tmplinirii j ertfei.
Prezenla "Duhului vegnic" in jertfa proprie a lui IiHristos Arhiereu determini faptul ca El nu acfiona hdomeniul lui "od,p('', ci al lui "T[v€lip&,'. Jertfa Sa n-a foltdeci un rit trupesc, ci o oper6 spirtuall, cu consecinftspirtuale, in care lucra Duhul Sf6nt. prezenla Duhului celulvegnic in acliunea sacrificiald a lui Iisus Hristos insemna,aqadar, "puterea viefii celei nepieritoare" (7,16) cu care lucrgIisus Hristos Arhiereu-Omul pentru dobdndirea unei viefinepieritoare pentru cei pentru care EI Se jertfea, exprimAnd inacelagi timp permanenta Sa comuniune cu Dumnezeu gi inpatimi gi jertfr.83t
830 Expresia nveriparog oir,:vfou este unicd in Sf. Scripfurd, iar sensul s&u
831 K. Nissilii, op cir .p 189
PARTEA A TREIA 387
, Dimensiunea spirituald a jertfei proprii a lui Hristos,16riilrrir astfel eficacitatea rezultatului ei - vegnicallrr'rrr,pdrare din robia prcatului (9,r2) -imprim6nd in acelagilirrr;r singelui Sdu, prin care a intrat in "Sfanta Sfintelor',,rrlr.n i, trupul Sdu spiritualizat prin patimi, moarte gi Inviere,tArrlit:le constituind mijlocul acfiunii Sale transformatoare inllrrc, putereade a acfiona tot atdt de profund gi in oameni,rfrrrlii SIi" (2,12), curdlindu-le cugetele (.. rrletttrvr f 511orv)t" d" faptele cele moarte (9,14)s33, ca sdllrr;t'asci Dumnezeului Celui viu, stabilind in acest mod ot,lrrrrrniune vegnicd cu El.8ra
" " in noua situa;ie istoric-soteriorogicd vechiul rituai cultic se aratE ca ,,faprerrrrr,rrro". in raport cu cultul slu.lirii adevdrate a lui Dumnezeu. Astfbl curitirearrrrr.,'rirntei de faptere cele moarte inseamnd dobdndirea noii congtinle;rlGelrlx'.rld de povara unui cult vechi. imb[tr6nit, aproape de pieire 1cr. t. Nissita,,,t" tt .p 190-l9l).
"'' A. vanhoy e, op.cit., p. 225.
388 STELIAN TOFANA
Ideea asupra cdreia autorul insist6, scolAnd in evidenflprintr-un paralelism din Vechiul Testament eficacitateas6ngelui lui Hristos, adus ca jertfd pentru noi, o va fiimprumutat din concepgia vechi-testamentari despre singe-suflet-viald gi pe care o va fi corelat cu propria sa concepliehristologicd.
Autorul pune in paraleld astfel superioritatea cur6lieicultice absolute, dob6nditd prin sAngele lui Hristos, cu curdliacultic-religioasd veche.
9,13 9,14
l. dacd sdngele [apilor gi al 1. Cu cdt mai rnult sdngele lultaurilor qi cenuSa junincii Hristos
2. sfinleSte pe cei spurcali 2. va curdli cugetul vostru ca
spre curdlirea trupului sd slujili Dumnezeului Celuivtu
Afirmalia cd numai s6ngele lui Hristos curdleqte qi nu
gi cel al animalelor, poate s6-gi aiba bazain Levitic l'7,11,unde se spune: "Pentru cd viala a tot trupul este tn sdnge Sipe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca sd vd curd{ilisufletele voastre, cd sdngele acesta curdteSte tot sufletul".
intr-un anumit sens, efectul sdngelui jertfit al lui Iisus
Hristos (9,14), trebuie inleles in spiritul "teologiei jertfei"Vechi ului Testament.s3s
Aqadar, dupa ce autorul aprezentat eficacitateajertfeilui Hristos spun6nd cS,"sdngele lui Hristos, care prin DuhulCel veSnic, s-a adu.g lui Dumnezeu pe Sine, jertfd fdrd de
prihand, va curdyi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca
835 Vezi K. Nissilii. op cit , p 187
PARTEA A TREIA
rd slujili Dumnezeului Celui viu" (9,14), leag[ aceastd ideeirnediat de tema "testament", concluzionind: "Pentru aceastac,ste El Mijlocitorul unui nou testament (peoi.trlq 5raOrircnqrcrvr1q), ca prin moartea petrecutd spre rdscumpdrarea(&noi,rirptrorv)836 greSelilor de sub intdiul testament, ceirhemati sd ia.fdgdduin{a" (9,I5).
Numirea lui Hristos ca Mjlocitor al unui "noutcstament" reprezintd punctul culminant al funcliei Saletrhieregti prezent-eshatologice. "Testamentul cel nou"constituie un semn al punctului final al actelor cultic-ritualevechi gi caracteristica desdv6rgirii legilor cultice vechi-tcstamentare in Persoana gi opera lui Hristos.837
in "omparalie
cu 8,6 u., funclia de Mijlocitor alArhiereului Hristos este reprezentatd in 9,15 u. dintr-o altdperspectivA, gi anume din cea a legdturii cu evenimentul morfiilui Iisus.
Din perspectiva temei "testament", jertfa lui Hristos,sAngele Sdu vd.rsat, a fost necesar pentru sfintirea (comp.L.xod 24,8) noului testament, promis de Dumnezeu (Ier.
816 dnofuitpr^rorq este un cuvdnt desful de rar intrebuinlat tn Sf Scripturd (osingurd datd in Septuagint4 Dan. 4,34, ;;i de l0 ori in Noul Testament -Lc.2l,2B;Itom.3,24; 8,23;lCor.l.30; Efes. 1,7.14;4,30;Col. 1,14; Evr.9,l5; 11.35) ginut:ste nici o nofiune specificd propovdduirii cregtine primare. Inigial avea sensul decliberare a celor arestali gi condamnaii (Plut.Pomp. 24,4), a sclavilor (Jos.Ant.12.21) sall a celor condamnali la moarte (Evr. I 1,35 - comp. cu W. Wilckens,l{(im. I, EKK, VI, I, p. 189) in schimbul banilor de rEscump[rare (i"rirpov). incpistola cdtre Evrei are sensul expres de iertareadesAversitE a p[catelor gi nu de orrcsocotire a lor, obfinutdprintr-o simplS intermediere (vezi amdnunte: O. procksch,l,r. Biichsel, art. Ltiro, i.ritpov, 1urp6v, in ThWNT, IV, p. 357)
"' Cf. K. Nissilii, op cit., p. 192.
389
3m STELIAN TOFANA
31,31-34 : Evr. 8,8-12). ConsideratS din acest punct de
vedere, moartea lui Iisus nu igi primeqte numai sensul de a fi,
ci devine logic necesard: un testament devine temeinic numai
dupd moartea celui ce a ficut testamentul (9,16 u).
Deplasarea punctelor grele tematice analizate pdnd
acum asupra temei "Mijlocitor al noului testament" transfer{
girul de idei doctrinare ale autorului epistolei, din planul
reprezentdrilor prototipice (8,16) asupra consecinlelor
soteriologice pe care tema respectivi le reclamd pentru
destinatari, gi anume, in urmdtorul mod:
Iisus a murit --:-->I
IIisus este Mij locitorulNoului Testament
pentru rdscumpdrarea
gregelilor de sub intdiul Testament
-----> pentru ca cei chemati sd ia
flgiduinta mogtenirii vegnice6rt
Agadar, moartea lui Iisus insemneazd iertarea gi
riscumpdrarea gregelilor sdvdrgite in timpul primului
testament, dar qi cauza noii pozi{ii a lui Iisus - de Mijlocitoral noului testament gi care se prezintl, in acelagi timp, ca
semn al situaliei soteriologice a adresanlilor (cregtinilor),
inleleas[ in dimensiunea ei prezenl-eshatologicd. Astfel,
moartea Mdntuitorului Hristos capdtd in aceastd luminS 9i o
dimensiune viitoare-eshatologici, vizdnd in primul rdnd
urmaqii adresanlilor, adicd cregtinii din toate timpurile, pAnd
8t'rbid",
PARTEA A TREIA
ll slArgitul veacului, chemali sd ia f[gdduinla mogtenirii
vc;inice. Agadar, moartea lui Iisus realizeazl implinireallt g[duinlelor din noul testament.8se
A.ceastd mogtenire prornisd gi care urmeazd a fi primitd
cslc in primul rdnd mflntuirea ("roLq p6)")"ovruq
r*lqpovo;reiv ocltr1pfdv" - I ,14),'no adusd gi realizatd de
llristos prin patima Sa. Valabilitatea acestei mogteniri este
rrsiguratd prin testament, iar puterea testamentului e garantatd
ii pecetluitd prin moarte, care, in lumina acestei teme
lr'ologice, devine o "necesitate mdntuitoare":841 "Cdci acolottttde este testament trebuie sd fie vorba despre moarteat'rlui ce a fdcut testamentul. Un testament ajunge temeinic,lttltd moarte, fiindcd nu qre nici o putere, cdtd vreme
tt iie;te cel ce l-a fdcut" (9,16-17).842
"' Vezi E. GriiBer, op.cit., p. 168: "in 8,6, 6la0rirq (testarnent) se intemeiazd
lx cuvintele frgdduinfelor vechi, pe cdnd in 9, 15, 6ta0rixq devine condi{ie pentrupr r nirca bunurilor tdgiduite. [n ambele locuri insd cuvAntul 0ra0rjxq std in strdnsd
k'1itrturd cu expresia de nuanld eshatologicd 6ravyye,lia ca gi cu ideea de slujiregrrculeascd, astfel ca se ajunge la concluzia: F[gdduinlele gi slujirea preo(easca
{1e r tla) lormeazd fiinfa lui 6tc0rirq. Vezi amdnunte la F.J. Schierse, VerheiJ3ung
uttl Lleilsvollendung.., p 138.
'oo Cf K. Nissilii, op.cit..p. 193.ro' lbid"*, p. 194 Vezi gi E. GrflBer, op.cit.,p. 172.
*42 6ra0rjrr1 in sens gencral insemndnd "dispozifie", a primit in limbajul curent',r sr:nsul tehnic de "testament"- Departe de a se crede obligat de a adopta un sens
creluzAndu-l pe celalalt, autorul epistolei exploateazd simultan atdt pe unul, cdt gi pe
{ rli'rlalt (9,15-17).Yezi A. Vanhoye, op.cit., p.229', C. Spicq, op cit.,ll, p.286-)r)(). lixcurs IX. Acesta din urmd, scrie, intre altele: "in definitiv, 6rcrOrirrl dupa
r ;rslola catre Evre i este "une manifestation glatuite de l'amour divin,rrr:rlitutionalisde dans une "6conomie", dont la stabilit6 et la consommation sont
t,,ururties par une ratification cultuelle - la mort du Christ immold - le trdsor de la
1,r,rr:r st l'hdritage c6leste. Ainsi xcrvl 6ra0rixq et tel.e f<,ror6 sont corrdlatives.
39r
392
Prin urmare, intrebuintarea cuvdntului 6ra0r1xr1
infeles ca un "statut al fagdduinlelor"Ea3 - oferl autoruluposibilitatea de a scoate in relief, pe l6nga o laturdflgaduinlelor qi o altl dimensiune a morlii lui Hristos, ca
deja s-a implinit - iertarea picatelor8aa, gi anume aceea Iraportului sdu cu o moqtenire care poate fi accesibilS tuturol,mogtenire specificd. "noului testament". Testamentul videci, comuniunea definitiva cu Dumnezeu, iar aceasta este 0mogtenire vegnicd.8as
posede toata valoarea unui testament gi cum un testamedevine vaiabil numai prin moartea celui ce l-a fEcut, nou!Alianfa trebuia sd se intemeieze gi ea pe un singur evenimentireversibil, pentru a-gi cdpata intreaga valabilitate: moa
O confirmare a acestei necesitdli este vdzutd in modulin care primul testament (aliantd) a fost instaurat, qi anumoprin sdnge: "De aceea - spune autorul -nici cel dintdi n-a
fost sfinyit fdrd sdnge. Intr-adevdr Moise, clupd ce a rostil/'ayd cu tot poporul toate poruncile din Lege, ludnd sdngelecel de vilei Si de lapi, cu apd Si cu land roSie, Si cu isop, a
stropit Si cartea Si pe tot poporul. $i a zis. Acesta esle
L'alliance dans le sang du Ckist est un "arangement, une disposition" providentielpour faire parvenir les hommes a leur fin, l'union divine". G.D. Kilpatrick,Ara0rirrl in Hebrews, ZNW 68 (1977), p. 263-265: ders. The Principles andPractice of New Testament'fextual Criricism, 1990 (BEThL 96), p. aa8-452.
803 Vezi E. GriiBer, op cit , p. 168.*Cf.E-Gr5fler, opcit.,p l68Ei J.Schierse, opcit,p. 141.*t A .. vedea amdnunte la A. Jaubert, Lo notion d'alliance dan.s le judoismet
aux abords de l'se chrdtienne- Seuil I 963, p 3 I 1-3 15.
STELIAN TOFANA
Noul Leg6mant, numit 6rcr0rixq, trebuia decl
PARTEA ATREIA
tttttgele testamentului pe care l-q poruncit voud Dumnezeu-
,\'l tr .slropit la fel cu sdnge, cortul si toate vasele pentru
rlu jhd" (9,18-21).
Astfel se prefigurase evenimentul , adicd moartea care
Irr'huia sd fondeze alianla-testament definitiv5, a clrei valoare
rrl vegnicd (.13,20), intrucdt ea dddea acces la "mogtenirea
vc$nice".
Dar intrarea in mogtenirea Ye$nicA pretindea evident
rr ;crtfb de cea mai mare valoare, alta decat cea care servea
r rrltului terestru. E ceea ce autorul remarce in continuare
(rrrcheind secliunea respectivd): "Dupd Lege, aproape toate
\1, (urd{esc cw sdnge Si fdrd vdrsare de sdnge (Xorpiq
nilrarerluo(u)Ea6 nu se dd iertare. Trebuie dar ca chipurile
,,,lrtr din ceruri sd se curdteascd prin acestea, iar cele
r'r'r-t,{ti insd-Si cu mai bune jertfe decdt acestea" (9,22-23).
Aceastl frazd care preg6te$te subiectul ultimei.,rrlrdiviziuni a capitolului (9,24-28), pare destul de curioasd,
rrrrrucAt ea afirnd necesitatea unei cur[tiri a realitSlilorrt'r cgti.8a7
Paralelismul indicat de autor intre realitdlile ceregti a
rroii alianle gi "prefigurdrile" (0no6e (ypata)848 acestora din
*nn l)esp,e sensurile cuvintului aipcterluofct (vdrsare de singe) 9i legdtura
lrr r',lologicf,ain{elesului cuvdntului cu moartealui Hristos jertfelnica, vezi J. Behm,
,rtr aipa, aiporerluofa, in ThWNT, l, p. 176 u. C. Spicq, ap cit-,11, p.283,r rtlc in oipotexluoict "!e fruit de la contemplation de ['auteur de l'Epitre aux
llclrcux".*
' ' Unii exegeli imagineaza aici o ceremonie expiatoare carc s-ar desftqura chiar
r r r ' cr (vezi A. Vanhoye, op cit. , p 231).808 Pentru sensurile cuvdntului u:td6erypro vezi C. Spicq, op cit ,11, p 908.
393
STEL]AN TOFAN{
Vechiul Testament sugereazd cheia unei interpretiri.contextul precedent (9,19-21), "chipurile" curdlite cu s6animalelor au fost "cartea gi tot poporul", precum gi cortultoate vasele pentru slujbd: "Intr-adevdr Moise, dupd cerostit fa;d de tot poporul toate poruncile din Lege, Isdngele cel de vilei Si de gapi, cu apd Si cu ldnd roSie Siisop, a stropit Si cartea Si pe tot poporul, Si a zis: Aceeste sdngele testamentului pe core l-a poruncitDumnezeu. $i a stropit lafel cu sdnge, cortul Si toate vapentru slujbd" (9,19-21).Eae Pentru a determina care surealitalile care urmau a fi purificate prin sdngele lui IHristos, este suficient a cduta care din acestea corespundNoul Testament "chipurilor" vechi. Este vorba deciEvanghelie gi Bisericd, "Cortul mai desdvdrgit", precumSfintele Taine ale Bisericii. Aceste realitlli noi sunt ,'ceregti'r,
nu numai in sensul cd ele ar fi existat dintotdeauna in cer, clin sensul cd ele se definesc prin relafia gi raportul lor cu cerul,gdsindu-gi in cer implinirea lor desdv6rqite.sso
PARTEA A TREIA 395
Cazul fundarnental este acela al ,'cortului mairlcstrv6rgit" (reLeroripaq - g,ll) realitate cereascd princxcelentf,, fiind in raport direct cu prezenla cereasci a luil)rrrnnezeu. Am vdzut cd acest ,'cort', nu e altul decAt trupullrrcamf,rit, indumnezeit, spiritualizat al lui Hristos gi c6,grcrrtru atingerea acestei indumnezeiri. a fost nevoie de jertft.I rupul lui Iisus, solidar intru toate umanitdlii pdcltoase (2,14;llorn. 8,3), a avut nevoie aqadar, pentru a se indlfa de-atlrcapta lui Dumnezeu gi a putea implini rolul sdu ceresc, de oI r lrnstbrmare sacrifi cial-culticd.
intre "cortul mai deslvdrgit" gi creqtini, relafia este c6t,it: poate de stransA qi tinde sd devind identificatoare (3,6),rrrtrucdt cregtinii formeazd trupul lui Hristos, care estelliserica (cf. Efes. 1,22-23). Cregtinii nu sunt fiinle ceregti, in,icnsul obignuit al cuv6ntului, dar ei iau insd parte la chemareat crcasc[ (3,1) pi gustd deja "darul ceresc" (6,4). "poporul luil)rrmnezeu" cdruia cregtinii aparlin, este o realitate cereasci,8sre lrrc, pentru a prinde consistent5, a avut nevoie de a fi cur6litJrrintr-o jertlE, alta decAt rituala: ,,. Iisus pentru ca sdt/inleascd poporul cu sdngele Sdu, a pdtimit afard de
Itourtd" (13,12, cf. Efes. 5,25-27).Jertfele Vechiului Testament au unit poporul gi
verset o referire evidentd [a Euharistie (tez-i J. Jeremias, Die Abendmahl,yworte-/esu, Gdttingen 1963, p. 162 u)
850 Vezi A. Vanhoye. op cit., p.2lt; A.F. Maunoury, op cit . prelucr. G.Ciauganu, p I34-13-5,
*'' "Cele ceregti" insemneazd Biserica lup6toare; caci ea este un tabernacolI eresc, care este lrupul lui IisusI e duce o viaf6 ingereasci, caret al doilea r6nd- este BisericaIrrrrrnhtoare, ai cErei membri au fost curdfifi prin sangele lui Iisus Hristos, inainte,lc rr fi primifi in aceasti cetate preafericitd, (A. Maunoury. op.cit.,prelucr G.( iauganu, p. 135; Sf. Ioan Hrisostom, P.G 63. 12.5).
396 STELIAN TOFANi
"Legea" care cuprindea "toate poruncile lui lahve" (Exod
24,4). Noul Testament este expresia unei revelalii mult mal
intime gi mai transcendente decdt cea veche, fiind insugl
cuvAntul lui [isus Hristos, venit de sus, adicd Hristos Insugl
(cf. 12,25;8,10; 10,169- Cu toate acestea, pentru a cap[ta
toatd forla sa cereascd, acest cuv0nt a avut de asemenea,
nevoie de o cur5.tire sacrificial6.Es2 Or, aceast[ forf Imdntuitoare a fost conferitl cuvAntului lui Iisus - gi intregiiScripturi - de patima cea sfinlitoare gi indumnezeitoare a lulIisus Hristos.ss3 Glasul care vine din cer, de acum, este cel al
singelui lui Iisus, "sdngele stropirii (aipatr pavtropo0)care grdieSte mai bine decdt ul lui Abel" (12,24).
Pe lAngi Evanghelie, Noul Testament mai conline apoi
gi alte mijloace carc realizeazd. unirea cu Hristos gi anume
Sfintele Taine. Eie merit6, de asemenea, calificativul de
"ceregti", pentru fiecare din ele, verific6ndu-se necesitatea
curalirii exprimata in 9,23; iar ceea ce le-a conferit valoare
supremd, este numai jertfa lui Hristos'. "Trebuie doar ca
chipurile celor din ceruri sd se curdlea.rcd prin acestea, iarcele cereSli inseSi cu mai bune jertfe decat acestee".854
"' Cf. A.. Vanhoye, op.cit., p 23285t lbidem.
8to Cf A. Vanhoye, op.cit,p 232 inprivinlain{elesului expresiei inoupdvro(cele din ceruri - 9,23) gi-a necesitalii "cru'dtirii celor ceregti". parerile exegelilorconfin coloraturi din cele mai diverse: de la imaginea apocaliptici a curd.tirii celordin ceruri de intinarea "i necuripia czuzatl de cEderea lui Satan (comp Apoc.12.7-9 qi Isaia 14, i2-21 - O. Michel, op cit., p. 323 u.), pdnn la a intelege prinL.notp6.vta "patria ccreascd", "lucrarea lui Hristos pe pdmdnt", "congtiilaomeneascd", etc (Vezi amanuntc la. F. Laub, opcit,p 124-126. F. Schierse,VerheiJJung. . p 48; Loader. Sohn und . p. 169 E. Griiller. op t'it - p 188-189;
PARTEA A TREIA
Astfel inleles textul gi intregul context, nu face decdt
ii rt' ;rprofundeze, pe baza unei comparalii cu cultul vechi,
fttlrrcrlriul revelat in Evangheiii: "Nu trebuia oare sd
Itillttrt'oscd Hrislos, ca sd intre in slava Sa?" (Lc. 24,46).
Ajuns in acest punct, autorul conchide aceastd sectiune
"r nlrillld" a expozeului sdu, atrdg6nd atenlia asirpra relevanlei
ir llrlui jertfirii proprii a lui Iisus, fapt care va constituirrlrrcctrrl de analiz5 a paragrafului urmdtor (9,24-28).
d). Efectul soteriologic al slujirii arhiereSti
lonli,lnice a lui Iisus llristos
Avind in vedere aspectul concluzional ce
r ir r ir t: I e ri zea zd p ar agr aful care urrne azd spre analizd (9,2 4 -28),
rrr tr;ta se prezintd ca o exegezd a expresiei xpe(ttoorvtlrrrrfarq ("mai bune jertfe" - 9,23b).Ess C6gtigul soteriologic
rl,lr:irrdit de crestinii din aceste "mai bune jertfe", apare invllrunea autorului epistolei intreit: intercessio pro nobis
t't ,1,1); destructio peccati (9,25-26) si consummatio salutis
r 't, .17-2 8). Es6
Semnificalia slujirii jertfelnice arhieregti a lui Iisus
I I r rs los este subliniatd in paragraful 9,24-28 in mod
,rrrlrlctic,ssT
I I t, r . Wcill, op.cit , p. 482-485).
"" ('L E. Grii8er, op.cit , p. 190
"'" Vczi detaliat E. Griitlcr, op cit , p. 190-200.
"''' Vezi spre comparagie A. Vanhoye. La structure litteraire , p. 154-161
397
lrrq398 STELLAN TOFANA
A. Antiteza pe plan vertical - intercessio pro nobis
(24)l. Hristos n-a intrat intr-o Sl6nta a Sfintelorsss facut[
de m6ini - inchipuirea celei adevarate.
2. Ci chiar in cer (&1.i"' e i6 aurdv rdv oripav6v) cu
intenlia ca acum (v0v) sd se infdligeze (i4t|avro04vcl)(24b) pentru noi tnaintea lui Dumnezeu (rQ :tpoociro toO
0eo0).B. Antiteza temporal-modall - destructio peccati
(2s-26)l. Si nu ca sE se aducd (Hristos) pe Sine insusi jertfll
de mai multe ori (no.X".X"tiK1q) - ca Arhiereul care intra in
SfAnta Sfintelor, tn fiecare en, cu sdnge strdin, (cipattilJ.orpia), astfel ar fi trebuit sa pltimeasc6 de mai multe
ort.2. Ci acum,la s.fdrsitul veacurilor (ouvtel.efa t<iv
airivorv) s-a ardtat odatd (&.tcuE-.. me$avdprotar).- cu .scopul: spte stergerca pdcatului (e iq &0dr1orv
(rnq) apaptfoq) prin jertfa Sa (6r& trlq 0uof aq autou).C. Paralelism intre moartea oamenilor si jertfa lui
Hristos - consummotio salutis (27-28)
1 . Si precurn este orAnduit oamenilor odatd sd moard, iar
dupd aceea sdJie iudecata. (27)2- Tot a9a;i Hristos, dupd ce o singura data aJost adus
j"rt-fo, ca sd ridice pacatele multora, a doua oard, fdrd de
858 O araliza detaliata a ceea ce desemneazd "sfinta Sfintelor" in epistola cdlrc
Evrei vezi A.P. Salom- ra Ayra in the Epistle to the Hebrews. Al'JSS 5, 1967' p
184
PARTEA A TREIA
fllrul, Se va ardta celor ce-L asteapld spre mhfiuire(}8).tsul'rirnul paralelism antitetic-vertical (9,24) este ob!inut prin
r rrrrrp;rratia cuvintelor "nu frcuti de mdini", "ci chiar in cer".
Ar t'rrs(il antilezd este insl aprofundat5 de opozilia dvrf runar r,r v dl.n0tv<iv (inchipuirea cetrei adevdrate).
I r ccerea de la antiteza verticald spre cea temporal-modald,
r orrstruitd, pe de o parte, prin paralelismul dintre cuvintele:
"rrol.l,drt6" (de mai multe ori) gi "iirEd.f" (o singurd datd), gi
rlrrr 1l:rralelismul dintre "Kcr' ivlflur6v" (anual) gi "itiurrv 11:l"efa rdv &irirvov" (la sfdrgitul veacurilor), pe de altl
;rirr lr:, este indicatd in textul din 9,25 prin construclia finaldrrr'rii'Ivcr. Aspectul modal al antitezei e oferit qi de
grnrrrlclismul expresiilor dv alparl riLlotpfro (cu sAnge
rtrrrirr) qi 5r& trlq 0uofa6 durou (prin jerfa Sa), fiind apoi
rr,lrrrrcitf, de conjuclia cauzald enei (deoarece - 9,26a).
Incheierea acestei pericope o formeazd paralelismul
rrrrlit:ut prin raO Soov (precum) pi or5t<og xai (tot astfel),rlrrrtrc sfdrgitul oamenilor qi jertfa cea unicd a lui Hristos gi
I nr(' al)are in expresiile: "este rAnduit oamenilor odata sd
rrr;q1-1-1 't ;i "Hristos a fost adus o singurd datd jertfl".Itrdecdlii (oamenilor), care urmeazd, dupd moarte (9,27),
rr ( (,r cspunde apoi antitetic ardtarea lui Hristos spre mantuirea
r rlor ce-L a$teaptd (9,28b). Prezentarea antiteticd a acestei
'r "' ( lonrp A. Vanhoye, La structure , p. 154 u
r l,, rcopei gi la K. NissilS, op.cit ,p 197-lS8Vezi o prezentare antiteticA
STELIAN TOFANA
pericope (9,24-28)86' pune in lumind clard agadar, intenfllconcluzionalI a autorului de a sintetiza in cAteva verseta
importanla soteriologicd pentru adresanli a slujirii arhieregtla lui Iisus Hristos, concentratd in jertfa Sa unicd gi in urmdrihei temporare gi vegnice: "mijlocitor" al unui mai bun
testament, mijlocirea Sa vegnicd la Dumnezeu pentru "ai Sf,i",
precum gi cea eshatologici, a ardtdrii lui Hristos in lume (l-lloard). Sintetizatd aceastd idee, autorul o inftligeazd.astfel."tdse infdliSeze pentru noi tnaintea lui Dumnezeu" (9,24b); "clacum, la sfdrSitul veacurilor, s-o ardtat odatd spra
Stergerea pdcatelor" (9,26b); " a doue oard fdrd de pdcat slva ardta celor ce cu stdruinld il asteaptd" (9,28b).161
Concluzia soteriologici a celor exprimate mai sus se poa,tt
rezuma astfel la 3 idei:l. Prin expresia vOv 6pQovfo0rlvcl (acum sI sc
infrligeze - 9,24b) autorul are in vedere insemndtatea prezent
eshatologicl a "ardtdrii" lui Hristos intr-un plan transcendentprototipic. Ca punct de plecare in acest sens serve;te antitezaintrdrii arhiereului Vechiului Testament in SfAnta Sfintelorp[mdnt'easc6 in marea zi aimpdcdrii (9,24a).
2. Cu aceasti imagine autorul continud a insista
80 [n contextul de idei al capitolului 9, pericopa 9,24-28 se prezinti ca o paralelfimai dezvoltatii a pericopei 9,11-15: locativ (9,llbr-12g:9,2!); modal(9,12aF25b-9.26b) Ei temporal (9,12cH25a-9,26.28) (Cf K. Nissilii, op cit.. p.201)
861 O dezvoltare a acestei paralele, intre prima curifire a lui tlrjstos "incdrcat ou
pdcatele oamenilor" gi a doua ardtare "fhrd a mar fi incdrcat cu pdcatele oamenilor"(cf, Bartolomeu Valeriu Ananta, Noul Testament (comentat), nota 3, p 398), vezila K. Nissilii, op ct . p.201
PARTEA A TREIA
I +r r r r ir I i c asupra insemnitdli i prezent-eshato lo gi ce a " ardtSrii "
Irrt llr istos in lume, cAnd prezintd in 9,25 a doua oard, intr-unplrrrr inranent-concret, ardtarea unicd a lui Hristos la sf6rgitul
vnrt trrilor cu scopul ridicdrii pdcatelor (9,26b), ca paralele la
Irrlrrrrea repetate in fiecare an a arhiereului vechi in Sfdnta
llirrtclor.3. De la prezentul istoric miintuitor - autorul trece la
vlrl()rul eshatologic; de la "ardtarea" unicd a lui Hristos avAnd
r rr scop $tergerea picatelor, prin jertfa Sa, (9,26b comp cu
1,,') la "ar6tarea" lui Iisus Hristos de la Parusia Sa (6x6r rrrdpou... 6$0rioetcr - 9,28b).
a). intercessio pro nobis
Prin ceea ce se mArturisegte in9,24: "Cdci Hristos n-a
trrtt ut intr-o Sfdntd a Sfintelor fdcutd de maini - tnchipuirear'tlci adevdratesGz - ci chiar in cer, cs sd se tnfdpiSeze pentrutt,'i inaintea lui Dumnezeu", se revine din nou asupra
lrrrrrctului de vdrf al exprimirii din 8,1 u., c[utdnd sd se pund
,r, rrur rnai degrabi accentul pe caracteristica mdntuirii de a fi"vcqricI", decdt pe aspectul ei de unicitate. Caracteristicii de
"rrrintuire vegnic6" i se atribuie gi un sens prezent, infeleasb
, ;r o realitate prezentd, care se deruleazd chiar acum. Ea este
prt:z.ent5, intrucdt este vegnicd, gi este vegnicd, intrucdt e
s62 in legitura cu crvtftunoq care, aici, std in paralelf, cu uzrtide rypo din 9,23
rrr lirrn6.nd o exegezd tipologicl in explicarea tcrmenului, vezi C.T. l'ritsch, to,\N'I'ITYtrON, in Studia biblica et semitica Theodor) Christiano Vriezen,l,,ltruto (FS Th.Ch. Vriezen), Wageningen, 1966 p.100-107, spec. p I03 9i F.J.\r'lriersc, VerheilSung und Heilsvollendung, p 28.
401
402 STELIAN TOFAN{
mereu prezenll'prin eficacitatea ei' Acest fapt se dator(
MAntuitorului Iisus Hristos care se in{E!i9eaz6 acum in
inaintea lui Dumnezeu mijlocind pentru noi' Dacd n-ar m
Ei prin arfltarea, cd aceastd acliune se desfrqoari acum' in
pentru noi, slujirea Lui arhiereasci n-ar mai fi qi prezent!'
doar trecut6. Verbul ipSavro0rlvar precedat de adverbul
timp v0v exprimd clar slujirea arhiereascd a lui Hristol
avAnd pentru cregtini o insemndtate prezentd
eshatologic6.863 ,A.cest prezent continuu al lucrdrii arhieregtl
cer a lui Iisus Hristos in favoarea cre gtinilor - de mijlocirc'
inff,ligare, pentru ei inaintea lui Dumnezeu' este scoi
evident[ prin intrebuinlarea adverbului de timp v0v (9'2
(d,Ll.' eiq... tdv oupav6v), unde Hristos este deja a$ezat
inallarea Sa, dupi ce s-a adus pe Sine jertfa ltrd de pri
(g,14), de-a dreapta tronului slavei lui Dumnezeu (8' l )'
intrebuinlarea acestui adverb se exprimd ideea cd i
mdntuirii este un ve$nlc prezent's6a 'dsociat acest adverb
timp v0v (acum) cuvAntului oupav6v (cer)' mintuitea' ca
al slujirii arhieregti unice, primeqte 9i o greutate eshatolo
in sensul de "a fi vegnicS"'86s Astfel prezentul cregtinilor
determinat ca fiind un timp eshatologic, ce se deruleazl i
jertfa Iui Iisus Hristos de pe Golgota 9i Parusia Sa''66
86r Vezi antdnunte in acest sens la J' Schlosser' La mddiation du (
d'apra l'Epitre aux Hibreux, in ngvS^\llr^1989' p 19;'lll' I )r'l]"ti#,ili",i"")in',i-i" cn i'r, Ht' s,24-28' A' Seign 63' telr'p' 41-52'
8& yeziH.Fr. WeiR, op cit , p' 487-488 9i H' Zimmermann' Das
der llolfnung P 200t6t Cf. K, Nissilii' oP cit ,P 203'
*uu Cf. H.Fr. Weill, oP cit-- P 488
PARTEA A TREIA
"A se inf61i9a Mentuitorul Hristos pentru nol acum
lttrv) inaintea lui Durnnezeu", inseamni a exersa mereu
r ruca specificl preoliei Sale de mijlocire pentru popor'
Itlirrclu-Se astfel mare Arhiereu activ prezent: "1iszs Hristos
1r ,'tt Arhiereu, ieri, azi Si tn veci - este acelasi (13'8);
crtslu inseamnd a trasa un drum care face posibild
ilirea unei rela[ii efective Si mereu prezente intre om Si
lllnn<'zeu" .867
DarmareainsemnStateaactului,'intrdrii''luiHristos
Il rt:rttl propriu-zis (ei6 aurdv tdv o0pcv6v)' accentul
FErlttrd in expresie pe pronumele aritbv' Agadar' locul unde
l,l, cstc subliniatd prin expresia"ca sd se tffi{iseze pentru
itttt ittuintea feyei lui Dumnezeu" (9,24)' in acest sens Sf'
I lrrril al Alexandriei spune: "Dupd ce S-a sculat din morli
I ttt,tttttel, noul rod al omenirii intru nestricdciune' s-a suit
Itt ' r't. ca sd se arate acum pentru noi fe{ei lui Dumnezeu St
l,ttrtlrti. nu aducdndu-se pe Sine sub vederea Lui' cdci El e
ltut ut ((t cu Tatdl, ca Dumnezeu, ci aducdndu-se pe Sine sub
"''' ('l A. Vanhoye, PrEtres anciens ,p 233'
""" Vczi E. Grii8er, oP.cit ,P l9l
403
STEL]AN TOFANA
vederea Tatdlui mai vdrtos pentru noi care eram in
felei Lui Si sub mdnia Lui din pricina neascultdrii. Ain Hristos cdstigdm putinla de a veni tn.fa@ lui Dumnlnvrednicindu-ne de acum privirii lui Dumnezeu,patima Sa cea mdntuitoare".s6e
Nemijlocita apropiere de Dumnezeu in rr
Sfintelor" din cer, Iisus Hristos a realizat-o prin strdba
"cortului" trupului Sdu cu dumnezeirea Sa, cdreia i se
datoreazd aqezarea de-a dreapta tronului slavei. Lucarhiereasc[ a lui Hristos este transpusi acum, de autor, de
plmdnt in cer gi inleleasd ca o continuare gi
actualizare a ei, prin "inftfigarea Sa pentru noi (undp rlprilinaintea lrui Durnnezeu".ETo
Expresia "ca sd se infr1igeze pentru noi inainteaDumnezeu" (9,24)87r se explici gi mai bine, daci se inleca o paraleld a expresiilor "slujitor al altarului gi cortului cadevdrat" (8,2a) gi "a dobAndit o vegnicd rdscump6r(9,12d),87"]' prin jertfa Sa unicd.
l. Prin jertfa Sa proprie adus[ pentru
ffi Sf. Ciril al Alexandriei , inchtnare in Duh si Adevdr,P.G.,68, cartea 17,
citat dupa Pr.Prof. D. Stlniloae, Liturghio comunitdlii, in rev "Oftodoxia", an,XXX, nr. 2,1978.p.379.
to Sf. [o^n Hrisostom, op.cit ,p.22687r Expresia cnrespunde exprimirii vechi testamentare "a vedea fata lui Dumnu
zeu" (Ps. 42,3) pi care in foa-rte multe texte inseamndint6lnirea cultici cu Dumnezcu(Ex. Exod 23,15.17 34,23; Dett 16,16a). Cf. E. GriiBer, op.cit., p. l9l; J.Reindl, Das Angesicht Gottes im Sprachgebrauch des Atlen Testaments,EThSl25, t910.
PARTEA A TREIA
grf,eirtelor poporului, gi prin efectul ei asupra firii Sale
rrnrcne$ti, Iisus Hristos ca gi Arhiereu trece din sfera
;rf,rrrantescului, in cea a cerescului. Datoritd dimensiuniiIrnrrscendente a jertfei gi morlii Sale ii este rezervatd, ca gi
Arlricreu, nu mijlocirea intr-o SfAnta a Sfintelor pe pdm6nt, ci
Irrlr-una cereasc5, adicl prin trupul Sdu indumnezeit, agezat
rlr l dreapta tronului slavei in ceruri (8,1 ).Slujirea Sa ca Arhiereu impdciuitor, El o realizeazd, ca
Slrriitor ceresc (8,2). Astfel, numai in acest sens, ca Arhiereu,
r r rr rcalizat qi realizeazd mereu pentru creqtini "imp6carea cu
lrrrrnnezeu" (cf.2 Cor. 4,19), se infSligeazd El acum (v0v)ltrrurrtea lui Dumnezeu pentru noi.873
Dar Sf. Chiril al Alexandriei vede in actul "iffilisdriilttttlru noi" a lui Iisus Hristos ca Arhiereu, Tatdlui (9,24) qi
rr ,rllt dimensiune soteriologica a slujirii Sale arhiereqti, pe
lflrr1lii cea de Mijlocitor. Sf. Chiril dezvolt[ ideea cI noi nu
frrrtcrn intra la Tatdl (7,25), dec6t ca.iertfE curatd. Dar noi
Irr,rrrrc nu ne putem transpune in aceastl stare de jertfl curat6,
r[' irccea a acceptat Hristos starea de jertfa curate, pentru ca
trrtrlirrd la Tatii in aceasti stare sE ne introducd gi pe noi
rrrlrrurti in Sine, sau sel6$luit El insugi in noi.87a
tdeea de jertfr qi de inlltigare ca Arhiereu prin jertfE
I'r lirtril, presupune in mod tainic gi o altd idee qi anume pe cea
rlr. r omllniune. Intrarea lui Iisus Hristos ca om la Tatdl,
"" ('1. A. Vanhoye. L'intervention dec'isive..., p. 49 Cornp. gi E. Lohse, art,'t,,,,r,,)r:()v , in'l'hWNT. VI, p.778.
" " sl. (liril al Alexandriei , inchitare in Duh si Adeldr, P.C , 68, cartea a XI-r , ,rl i I A. vezi trad. rom.,Col PSB, vol.38, cartea XI. p.37.ju.
405
872 Amanunte vezi K, Nissilii . op cit . p
STELIAN TOFANA
condilionatf, de starea de jertfl curati, care poate fi in!
gi ca o deschidere a omului pentru intrarea la Tatil,
restabilirea comuniunii intre Hristos ca om 9i Dumne
prin Hristos, gi intre noi qi Dumnezeu."El se infrligeazd
noi intruc6t starea Lui de jertlE a realizat-o numai in favo
noastrd, ca o int[rire a comuniunii Lui cu noi' Cdci El intr[
Tatdl ca jertft curatf,, sau restabileqte comuniunea Sa
Tatdl, pentru a ne introduce 9i pe noi in comuniunea
Tatdl".87s tn acest sens, realizarea comuniunii noastre
Tatll poate fi socotiti ca un rezultat, sau efecl
"infdli$drii" Lui penttu nol [a Tatdl (9,24)' "Cdci El nu
prezintd fnfapa Tatdlui numai pe Sine insuSi, ci Si pe nol
Sine, care am cdzut departe de lafaya Si din ochii Lui"'
Hristos noi am dobdndit apropierea Si indrdznirea
intrarea tn Sfintele" .876
Astfel, iertarea p6catelor 9i impdcarea cu Dumne
conceputd de autor intr-un sens prezent-eshatologic,
pentru cregtini, o "realitate mAntuitoarc continu["'877
Slujirea cereascb a lui Hristos oferd cregtinilor'
urmare, in viziunea autorului epistolei, posibilitatea "ca
lulm mil6 9i sE afldm har, spre ajutor, la timp potrivi
(4,16b), ori, toate acestea se c6gtig5 "acum", in timpul de fr
Privita acfiunea lui Hristos, de infrfi;are a Sa pentru
inaintea lui Dumnezeu, in contextul exprimirii din 9,2
(vuvi 5i), putem afirma cd toate acestea sunt deja daru
8'5 Pr.Prof. D. St5niloae, op cit ,vol lI. p 136
"6 Sf. Cirll al Alexandriei, op ci!-, col 672-
"' Cf. K. NissilS, op cit-,p 207 qi A. Vanhoye. art cit ' p 50
PARTEA A TRE|A 401
lologice, triite gi primite intr-o eshatologie deja
prrrrtl. De la intrarea lui Iisus Hristos in "SfAnta Sfintelor"
lrlcrrt6 de mdnd omeneascd (9,11-12), timpul trdit de
eTtirri este determinat de acest "acum eshatoiogic" al
ltrrlrrlrri de mAntuire, adicd roadele mAntuirii realizate de
tlrlos, prin jertfa Sa, se impropriazd de cdtre creqtini
Irrrrrr". ir"t acest sens, eshatologia este deja ptezentd,
hAlrrtl rt-se deja anticiPat.878
2. Prin moartea Sa, Iisus Hristos a nimicit moartea qi
prrt(.rca diavolului, izbdvindu-i prin sAngele Sdu pe cei ce frica
flrrrf ii 1ii puterea diavolului ii linea in robie toatd viafa (2'14-
Ity in lumina acestui fapt, Iisus Hristos Arhiereu este acum
Itrlnligat pentru noi inaintea lui Dumnezeu (9,24b),ca veqnic
Mftrrluitor (9,12d).Astfel, calitatea de Arhiereu se
ltrtr,'pirtrunde cu cea de Mijiocitor - peoftrlq - (comp' 8,6b;
1,,'\t 9,1-5a),E?e amdndoud reclamdnd permanenta stare de
lertlil a lui Iisus Hristos Cel agezat de a dreapta slavei 9i
rlrlrrrind in acest mod permanenla arhieriei Sale'
b) destructio Peccati
Pentru amarca mai bine valoarea realitalii ce trebuie
"" Vczi H. Zimmermann, Das Bekenntnrs tler Hof.fnung. p' 200 9i H'Fr'
11 tlll, rY., cit , P. 488-n"' Veziin acest sens qi A. Cody, Heattenly Sanctuary ond Liturgy in the
I t,|t1,. to tlrc Hebrews. The Achievment of salvation in the Epistle's Perspectives,.,t N.l,.,nracl 1960, p 193. Cea mai mare pafte insa a exegetilor vxd in functia
I I r' r,,(:r a lui Hristos douf, aspecte: 1. cea de Liturg la altarul ceresc qi 2 - cea de
Urrl,tr rr()ralNouluiTestament (cf K' Nissilii, opcit 'p'206)'
408 STELIAN TOFAN,I
recunoscutd slujirii Sale arhieregti sacrificiale,
subliniazd in continuare aspectul decisiv 9i definitlV
acesteia. intruc6t Iisus Hristos a atins prin jertfa Sa
lntrupdrii Sale, el nu mai are nevoie sd repete jertta Sr,
cum frceau arhiereii Vechiului Legdm6nt' repetend $iiin fiecare an jertfa lor: "Si nu ca sd se aducd pe Sine
jertfd de mai multe ori - ca arhiereul care intrd in
Sfintelor cu sdnge slrdin, infiecare an" (9,25)'
Concluzia autorului epistolei in acest sens,
marcheazd de altfel superioritatea 9i unicitatea jertlbl
Hristos in comparalie cu cele vechi, esle'. "Altfbl, ar fisd pdtimeascd de mai multe ori, de la lntemeierea lumlll
acum, la sfdrSitul veacurilor, s-a ardtat o singurd dald.
$tergerea pdcatelor, prin jertfa Sa" (9,26)'
Prin urmare, jertfa Sa nu se situeazi intr-un si
ciclic, in care aceleagi procese sd se repete in mod peri
(9,26a) Ei in care transformarea obtinutd sd fie mai m
iluzorie decdt reald. Jertfa Sa, se prezintd, dimpotrivd, ou
eveniment unic gi irepetabil, care il elibereazd pe om
repetarea perpetud a acelor procedee vechi fErd eficacitt
definitivri. Ea aduce ctt sine "sfflr;itul veacurilor", in sensul
timpul a ajuns prin Hristos la plinirea lui. Astfel, jertl'a
unicd este un eveniment eshatologic , care introducc
existenla uman[ o schimbare radicald.8Eo $tergerea pdca
inseamnd eliberarea de robie 9i posibilitatea maxi
apropieri de Dumnezeu, 1-apt ce nu putea f,t realizat Iimperiul plcatului.
in accst sens, primul efect al jertfei Sale a
880 Cf. A. Vanhoye. Prdres artciens ' p 233
PARTEA A TREIA
tErrcrr pdcatelor omenirii gi impdcarea ei cu Dumnezeu,ri t'c ofensa adusd Majestdtii divine prin pdcat a fostrlitn Sf. Chiril al Ierusalimului inva1d, in acest sens, cd
rrB llristos gi-a vdrsat scumpul Sdu sAnge pentru noi,lptlrrrlu-ne de pdcat88l; cd El a murit pe cruce incdrcat cu
alr.lc intregii lumi, intreaga lume fiind rdscumpdratd prinl'rrrc S-a dat pe Sine pre! de rdscumpdrare,Es2 prin sdngele
l)t: f1ggs, El impdcAnd cele din cer cu cele de pe
lrtlrrt.ssr lar Sf. Grigorie de Nyssa afirmd cL"El a luatrttlcle pdcatelor noastre asupra Sa, desfiinldnd
tttrilc morlii. Avenit in lume in trup pe.ntru ca diavolul,modelul peStilor nesdlioSi, ndzuind dupd natura
t'nt'tt.\cd a lui lisus Hristos sd se prindd tn aceasta ca,t undild" .88a
Pentru a se inlelege mai bine ce inseamnd aceastdr[f rlt:, itergere a pacatului (1,3c; 9,26c), ca rezultat al
ttlr'i Sale pentru omenire, e necesar a se arunca o privireIrrr lclminologiei utilizatd de autor ?n redarea noliunii de
f ertl/1"Autorul folosegte 3 expresii pentru redarea noliunii de
tln D6pov ffertfh 17rI sdnge - 5,i; 8,3 l.; 9,9);0uofsertlrl singeroasd - 5,tr; 8,3 9,9.23.26;10,1 u.; 8,1l; 11,4) 9i
ft1r,',rrlrurpri (exprirn.And atAt jertfh sAngeroasd, cdt 9i
ffFilrlicroase - 10,5.8.10.14.18; comp. cu 5,1.3.7;8,3 t.;I l4 ?-8; l0,l u).88s
'l'oate cele 3 expresii joaci un rol important in
'ut ( ,ilelrcza mistagogicd II, S, P.G., 33, col. 1081A-
'\' ('rtteheza XIII, P G., 33, col. 7734.u" l!,t,lem, cot. 773B.n"' t ,,illra lui Eunomiu V, P G, 45. col 680,4.
"o' Vczi amdnunte in acest sens W. Stott, lire Con<:eption of "Olfering" in the
,rl, t,t the Hebrews, NTS 9, 1962. p 62-67
409
STELIAN TOFANA
inlelegerea slujirii arhiereEti a lui lisus Hristos, rep
qi un criteriu pe baza caruia se poate face o diferenfiere
"diferitele,' jertfe ale lui Iisus. AstfeI jertfa lui Iisus po
Sine insugi, in "zilele trupului S[u", e desemnatl prin e
6rirpov, infeleg6ndu-se prin aceasta jertfa nesingeroall
"rugiciunilor gi cererilor" c6tre cel ce putea s6-L mantui
din moarte (5,7); jertfa Sa proprie, unicd, este jertfirea
sdngeroasi (0uo(a), oferitA in moartea Sa pe Cruce'
expresia npooQopri conline at6t noliunea de 6fopov, clt
pe cea de Ouof o (comp. i0,5-8'10'14'18)'t'u
Acest intreit rnod de exprimare a noliunii de
se susfine prin 9,26, cate reprezinth 9i un argument I
unicitatea jertfei lui Iisus Hristos' in acest sens, a
confruntd expresiile: "trebuia sI p[timeascd de mai multe
(66er, no,l.l.d,xt6 na0etv) 9i "o datl S-a aratat prin jertfa
(iina(... 6td trlq Ouofaq crrirori ne Qavipotcr) (9
Aceast[ comparalie de expresii duce [a ideea cd prin Ouof c
desemneazi, inainte de toate, moartea Sa jertfelnicd, jertfa
'* Cf. W. Stott, op crt. p. 65 5i K- Nissilfi, op cit .p88' A. Vanhoye. l.'inlervention decisive' .p 50'
PARTEA A TREIA
grr t'u pdcatului, prin jertfa Sa", pteciz6ndu-se apoi 9i
rrl t:i unic: "suntem sfinliti priniertfu trupului lui Iisus
dnlll pentru totdeauna" (t,$d"xal - 10,10).t88 Aceastd
lrrle a jertfei lui lisus Hristos, subliniatd de autor cum nu
frrrrrlc nrai bine prin intrebuinlarea celor doutr adverb e ixxa(
lrlrrtna(, se gdsegte intr-o opozilie totaid cu necesitatea in
e rc gdsea jertfitorul Vechiului Testament de a repeta
orr icrtfa sa. Din acest punct de vedere Iisus n-a implinit
rrRr lrrin jertfa Sa unicl sacerdoliul sacrificial al Vechiului
r{int, ci a $i eliminat, in acelagi timp 9i toate
rlcctiunile lui. Acesta este motivul pentru care autorul
tolci insistf, atdt de mult asupra cuvdntului 6$tira(.88e
n profundd exprimatd prin acest cuv6nt este ci jertfa
!r,t'r)es(i, m6ntuitoare a lui Iisus Hristos nu s-a mai repetat
rrrr sc mai repetd sub aceasti forrnd niciodatd 9i de catre
lrcrri. nici chiar de El insuqi, fiind unicd in sine, prin
llrrrrca gi efectul ei r6scumpdrdtor 9i mdntuitor.E'o Ea se
'lu,tlizeazd mereu pe Sf. altar, dar nu se mai repetd sub
4t1
Sine a lui Hristos pe pdm6nt887 prin care s-a realizat 9t
p6catelor omenirii (1,3a; 9,26)-
rrrir ci sdngeroasd: "o datd" 16<[rirrai) insemnind in text "o
Irgrrrir datd pentru totdeauna" (9,12-261. 10,10).
Caracterizarea jertfei lui Iisus Hristos, a morlii S Agadar, evenimentul istoric, unic, nerepetabil al jertfei
ca jertfi unicl, apare pentru prima oar6 in 7,27: ""' cdcl I lrsrrs Hristos, posed6 o valoare mdntuitoare unici, decisiv5
fdcut aceasta o singurd datfi (tS6'naE) aducandu-Se ie fl rtllnite, constituind, in acest sens, centrul istoriei
firltrrrrririi gi al timpului istoric. intregul cult creqtin estepe Sine insuSi", apoi, a doua oard in 9,12" ""' a intral
singura datd (t,$d.na() tn Sfdnta Sfintelor " 9i acum
g,26 " .. s-a ordtat o tlttd (adica o singurd datd - tixaE)n{" in lcg6turi cu semnificalia profundh a adverbelor daa( 5i 6Qrira( vezi 5i
I r ',t;tlrlrn. orr &nul, n|d'nuE, in fhWNT I, p- 381 u
no'( l' O. Cullmann, Christologie , p 87
"'^'llridem
20'7
STELIAN TOFANA
centrat de acum inainte pe acest eveniment istoric unic, cc
vielii gi existenlei umane perfecliunea sa deplind.
Acesta este gi motivul pentru care se insistl in
atdt de mult asupra faptului cd Iisus, in calitatea Sa
Arhiereu, este gi Mijlocitorul unei "noi alian{e" cu Dum
" $i pentru aceasta El este qi Mijlocitorul unui
testament..." (9,15). Astfel, pebazajertfei Sale unice,
devenit Ei "incepltorul" (ttplnydC) unei noi umanitdli
unei noi existenle umane.
Din felul in care e prezentatl jertfa lui [isus Hristortextele ce vorbesc despre ea, se poate observa cI aceasta
doud proprietagi, doud dimensiuni - una ternporall gi
modaftr,8er care eviden[iazd.in acelagi timp gi importanfapentru adresanlii epistolei, pentru cregtini, in general.
l. - Prima dimensiune, cea temporall, e prezentatE
7,27 prin anriteza dintre menlionarea jertfelor zilnicelevifilor, 9i jertfa unicd a lui Iisus Hristos. Acest con
temporal autorul l-arealizatin7,27 cu ajutorul combinaf
dintre prezentareajertfelor zilnice ale Ievililor cu cea din zi
Isp6;irii, sav6rgitd de Arhiereul Vechiului Testament.
Ln9,25-26 contrastui temporal e restrdns la imaginjertfei zilei Isp5girii: procedura intrdrii anuale a arhiereul
Vechiului Testament in Sfdnta Sfintelor cu singe strdin,
conduce pe autor la ideea c5, datoritd faptului ch Iisus Hristol
S-a jertfit pe Sine insugi, intrAnd in SfAnta Sfintelor, nu cU
sAnge strdin, ci cu propriul Sdu s6nge, a fost suficient sd Sl
PARTEA A TREIA
fertlcirscd o singurd datd, intrucAt, dacd jertfa Lui n-ar fi fost
llrrlr Il, ltunci ar fi trebuit sd Se jertfeascd de mai multe ori ?n
llrrrp tlc la intemeierea lumii, ceea ce nu s-a intdmplat.
l'lrrtr';rsluI temporal al expresiilor Kor' 6vtsutbv (in fiecare
rrr)qir vuvi 6ts &nsE (acum o datd) reliefeaz6 at6t aspectul
lnr( rli'rtii iertfei lui Hristos, c6t 9i aspectul s[u de jertfE
drrllvffrqitS.Ee2 Timpul determinat de acest adverb de timp
vrrvi 5i este, a$a cum s-a mai afirmat, timpul prezent al
ttrflrrttririi gi care a inceput cu actul propriei jertfiri a lui Iisus
llrlrlos. Agadar, prin intrebuinlarea acestor expresii
lrrrrrlrrrrale, autorul ii incredinleazdpe adresanli 9i prin ei pe
llli crcgtinii, in modul cel mai convingitor posibil, de
irrrrt ilulea, desdvirgirea gi actualitatea jertf,ei alhiereqti a lui
lltt';los.2. - A doua caracteristici - cea modald, a jertfei cele
rrr('(: a lui Iisus Hristos Arhiereu, o constituie Stergerea
ltirttlclor (9,26). Acest rezultat concret al jertfei Sale -
ltlrt.icrea pdcatelor - este reliefat gi de verbul ne$avdprotar
lr rr rrrltat - 9,26), care exprima timpul concret, istoric al
lr I r rt' t: ri i j ertfe i qi desfi inf area pdcatului. 8e3
Privit in context, verbul ne<f avdp<otar std in legiturd
'r"' { 'omp .I. Swetnam, Sacrifice and Revelalion in t}rc l)pistle to lhe llebrews:
t tlr ,r'r vations and Surmise s on Hebrews 9,26, CBQ 30. I 968, p' 221-234; W.lllrr lr:rclis, art fid.o1ro, na01r6q, npontioy,o, oupx&oya, in ThWNT V, p. 917
"'" Vezi H. Fr. WeiI], op cit ,p 491 9i J. Swetnam, art-cit.,p.228. R Gyllen-
f rrr g ..t:ric: "Christus. der uns verborgen in Himmel was, erschien uns zu einen
l,t \tutnttt(,n geschichtlichen ZeitStunJ<t und gab diesem Zeitpunkt eine einzigartige,
, ut\t lt(.kle nde Bedeuturtg".Yezi { Die Christologie des Hebrcierbriefes'Z.STh ll'I'tll P (162
4t3
8e) Vezi K. Nissilii, op cit .p.208-2 l0
4t4 STELIAN TOFANA
cu verbul ipQavro0rlvar (sh se infEliqeze) din 9
Arnbele exprimd ceva din "ardtarea" lui Hristos, reliefdnd
acelagi timp insemn dtatea prezent-eshatologicd a acesteia.
verbele comporte in sine gi c6teva nuanle de diferenliere: lntimp ce verbul dpQavro0rlvor marcheazd planul
transcendent-prototipic al aritarii lui Hristos, adiclinfEligarea Lui in cer, inaintea lui Dumnezeu pentru nol,
ne Savdpr,ltd,r reliefeaza planul imanent-concret al "ardtlrilrlui Hristos pe pdmAnt, prin Intrupare, caracterizatd' de jert
Sa m6ntuitoare.sel
Nuanla de diferenf d. rezultl gi din sfera tipologictr
care autorul le intrebui nleazd:.In 9,24 se folosegte o tipologllverticall pentru a se zugrdvi infdligarea lui Iisus HristolArhiereu inaintea lui Dumnezeu, in cer, in contrast cu intrarolarhiereului vechii Alianle intr-o SfAntd a Sfintelor pe pdmAnt,
Idcutd de mAnd omeneascd. in9,25 este pusd unicitatea jertfol
lui Hristos in paraleld cu jertfele repetate ale levililor. Aceastl
antitezd are aspect modal-temporal gi e prelucrate gi ea dG
autor cu aceeagi multd grijdca gi cea din9,24:l. Arhiereul iudaic intri in l. Hrislos ca Arhiereu s-lSf6nta Sfintelor2. anual (in fiecare an)
3. cu sAnge slrdin.
ardtat2. o datd la sf6rgitul veacu.
rilor spre $tergerea picatelor3 . prin jertfa Sa (9,25-26).
in timp ce expresia [va npoo$f pq (ca s[ se aducd),
din 9,25a, are in spate verbul e ior1l.0e v (a intrat) din 9,24,marc6nd planul transcendent-ceresc ai ac!iunii Arhiereulrri,
8" Cf. K. Nissilii. op cit . p 210
PARTEA A TREIA
tprt:sia 6l& tr16 0uo(46... ne$cvdpotar (S-a ardtat... prin
rllrr Sa) se referd la aspectul concret-imanent istoric al
fertltri lui Iisus Hristos pe pdmdnt.8" La aceasta se mai adaugd
lfror ;ii adverbialul "[a sfArgitul veacurilor" (dni ouvtel.e td
tov nidrvov)t'u $i intrebuinfarea absolutd a noliunii lopiqtlrr(a,q (ftr6 de pdcat) ddnd toate astfel, jertfei lui Hristos,
e pcrspectivd istorico-soteriologicl.teT Folosind apoi inperlcct (neQovdpotaq) verbul $avep6o (a se ardta) care
llA irr str6nsS leglturd cu expresia eig ri0dtqor,v ttlq
lprtJrrfaq (spre gtergerea p[catului),EeE autorul scoate clar in
Fvirlt'rrId gi importanla gi semnificalia istorico-soteriologicd a
ferllci lui Iisus Hristos. Jertfa Mdntuitorului Iisus Hristos a
1111;1it:it pdcatul, anuldndu-i puterea sa, subliniindu-se astfel,
Irn cchivoc, eficacitatea sa soteriologicd. Ceea ce mai trebuie
t+,rrrirr cat este folosirea cuvdntului apapr(u (p6cat) la
tlrrpirrlar. Prin aceastd expresie autorul inlelege toate pecatele
lltrrror oamenilor ca exprim6nd o unitate, astfel pdcatul, fiind
n'" B.F. Westcott scrie in acest sens: "Cftrislus isl erschienen. um von den
Itr,rtt rtller Menschen sein menschliches Leben zu fiihren, dem Tod zu begegnen
)trnl Lrrt sichtbares opfer (als Gegenteil zu dem im Dunkel des Allerheiligsten
ty,lt r tulnenjildischen Hohenpriester) fur die Siinden der Menschen darzubringen"
I l, r,r r rrr:cntar, ad.loc).0""
n manunte in legifura cu ceea ce exprimd cuvdntul ouvtdlero vezi E'
f rr rlllrr. op cit.,p. 196.n"' lhdem Vezi gi H.Fr. WeiB, op.cir ,p 491.
""n Substantivul dOdqorv insemneazd anulare, $tergere, distrugere Pentru o
lrrlr h'1it:r'c clard atermenului compar6 9i 7,18 ca li 6,16 (Amanunte vezi: J.H.Alrrrrllon; G. Milligan, The Vocabulary of the Greek New'festament, p 12. A'll+,rrrrn:rnn, Bibelstudien. Beitriige, zumeinst aus den Papyri und Inschriften zurtI,,, lrrchte der Sprache, des Schriftums und der Religion des hellenistischen
f rr,lr rrlrrrns und des Urchristentums, Marburg, 1982, p 228 u-
415
STELIAN TOFANA
intr-un oarecare mod, chiar personificat. Ca Arhiereu,
Hristos std la polul opus pdcatului, care se arit6 ca un du
al Siu gi pe care a trebuit s6-1 infrunte personal in trupul
prin lucrarea firii Sale omenegti, incdrcAndu-se astfel
p6catele intregii omeniri. MAntuitorul Hristos S-a in
tocmai pentru ca sd invingd acest dugman gi tocmai in I
lui proprie, cea a umanului, unde el aclioneazl gi stdp
cu putere. imbrdcarea firii omenegti insemna a
cdmpului de luptb cu pdcatul, urmdnd ca acesta s[ fie itn chiar tabdra sa.8ee
Doud caracteristici strdbat, deci, tematic slujiarhiereascd a lui Hristos'. tndepdrtarea, anularea, $tergpdcatelor, pe de-o parle Si jertfirea de Sine a lui Iisus
pdcatele noastre, pe de altd parte. In capitolul 9, se imbl
aceste doui concepfii prin formuldri paralele: "spre gte
pdcatului" (9,26b) gi "a fost adus o datd jertfE, ca sd ri
pdcatele multora" (9,28a).eoo
c). consummatio salutis
Continudnd girul argumentdrii ehcienleisemnificaliei prezent-eshatologice a slujirii arhieregti a I
Iisus Hristos, autorul analizeazd, in continuare, aceastd slujidar dintr-o altd perspectivS, pi anume, din perspectiva mortil
sub a cdrei ameninlare se afld permanent existenfa umantr.
gee Vezi H. Fr. We i0, op cit , p 492
* A ," vedea H.F'r. 'WeiI!, op-cit , p 492-495 gi J. Jeremias. art no\)'oi,ThWNT VI, p 54.5
PARTEA A TREIA
Din aceasti perspectivd, autorul pune in paralel6e0r
llnnllca oamenilor cu jertfa lui Hristos Arhiereu care gi El a
ller rrl prin moarte.
4t7
9,27blte,
'rrn cste ordnduit oamenilor
irtl'rln :ih moari (&no( drno0uverv)
lrr rlrrgri aceea (perrit 6d to0co)
Itrrh'r irla (xpfor.q).
9.28abTot aga gi (oriroq rai) Hristosdupd ce a fost adus o datf,jertfh (rft rc( npooe vel0eiq)ca sd ridice p6catele multoraeo2
a doua oard (irc 6eutipou) ff,ri de
pAcat se va arita ce-L aqteapti
spre m6ntuire (ei6 ootrlpiav).In acest paralelism, morlii ii corespunde jertfa cea
uu('ii, proprie a lui Iisus Hristos Arhiereu, adusl pentru
;rAr;rlcle ornenirii (9,28b comp. 9,26b), \ar iudecdlif ii std in
;rrrrirlcl.{ Parusia lui Hristr:s, care va oferi oamenilor starea
lrlcrr;rrd a mAntuirii c6gtigate in sensul gustdrii ei depline.e03
Ceea ce se rernarcf, in acest context este ci autorul
e;rnlolci nu folosegte niciodatd verbul rino0vrior<,r, cdnd
vorlrcgte de moartea lui lisus Hristos, ci constant verbul
'" irr amdnunt vezi K. Nissil?i, op cit., p.212.'r)' "$i de ce spune cd ale multora pi nu ale futuror - se intreaba Sf. Ioan
llr trostom? Pentru cd nu tofi au crezut. Pentru tofi a murit, desigur ca to(i si se
rrilrtuiusc5 - ca din partea Sa - cf,ci moartea Lui a fost in locul morlii tuturor, iil* rrlr rr lrxcatele tuturor, ins6 dacd nu s-au ridicat ptrcatele tufuror este pentru ca nu
1rr;r irrr voit..." f)ar ce va sd zicd "a ridicat pdcatele?" . .Adic[ a ridicat pScatele
'rru rr'rrilor gi le-a inilfat la Tatdl nu doarh spre ahotlii ceva asupra lor, ci simplu spre
,r lr rcrlir . " (op.cit.,p.227-228). Referitor la folosirea cuv6ntului nol,trof in Evrei,r r, l.r! rir sa cu ceea ce se inlelege Ia sinoptici (comp. Mc. 10,45 pi loc paralele) veziI ,ltrr,rnias, a/t.cit , in ThWN-T, 6,p.537-544.
'^" Sf. Ioan Hristostom, op.cit ,p 227.
STELIAN TOFANA
nd.oyto.noo El nu recurge insi la acest procedeu fdrd un s
Aceasta se poate observa din corespondenla indirectd d
"unicitatea" faptului morlii oamenilor (iituf aruo0cveiv
dat[ sI moar6 - 9,27 a) gi patima lui Hristos (na0eiv - 9,
pe de o parte, gi unicitatea jertfei Sale (rima{ TTpoo€v€
- a fost adus o singurl datd jertfr -9,28) pe de altl"paralela dintre tino0aveiq (9,27) pi ns0eiv (9,
prelucrdnd specfficitatea morlii lui Hristos".eos
Prezenla verbelor n6.oya (a pitimi - 9,26a)
npoo$ipo (a se aduce jertf[ -9,28a), ambele exprim
faptul rnorlii lui Iisus Hristos, scoate in prim plan caracto
funclional al specificitdlii morlii lui Iisus: Prin moartea
Hristos S-a dat pe Sine jertft pentru pdcatele poporului;
moartea Sa a fost ispitit gi a pltimit pentru ca celor ce
ispitesc si le ajute (2,18); in moartea Sa, in jertfirea de Si
El arealizat ceva, ce nu s-a rcalizat prin nici o altd moarte
jertfr - iertarea pdcatelor qi dobdndirea mdntuirii tuturor.Dar insemnStatea hotdrdtoare a morli1 lui iisus pen
omenire, autorul o vede ardtdndu-se in actul Parusiei I
Hristos, care va insemna implinirea gi desdv6rgirea viitoa
eshatologicd a
mdntuirii adusl prin jertfa Sa.
Dacd la prima ardtare Iisus Hristos s-a {Zcut "chezagrr
* Cf. W. Michaelis, ort 'nd.oyra., nc,0ur66. ., in ThWNT. vol V, p, 916 ui
E. Griiller, op.cit , p. 194-19-5.%5 lbidem, p 917
PAR'|EA A TRE|A
nrilnluirii gi realizator al ei, la a doua arltare se va face
v;rr;itor" al ei, in sensul cd dupd judecata final5, cei ce
:flu rf r()l)ial- prin El de Dumnezet(7,25), se vor imp[rtdgi de
ltr rrrotl deplin.(ld "a doua ar[tare" va avea un caracter deosebit se
r' ,,,r rlin felul in care e descrisd venirea a doua a lui Hristos:
rrrlrir, (ttro,ptfuq(fdrd de pdcat - 9,28b). Expresia se inlelege
rlrrr, tlacd se face o combinalie a functiei "primei" ardldti a
i lrsrrs Ilristos cu a celci "de-a doua", 8$? cum sunt
fltrrt'rrtrrte in 9,26b gi 28b:utr rrrrr irl;ii, la sfdrqitul veaourilor
i rr rr jllirl o datir spre $tergerea
!lr rrlrrltrl
Este vorba aici de opozilia dintre cele "realizate"
f rr,.'{r);i cele nerealizate (9,28b). intre eshatologia prezentd
lr r ('u viitoare, $tergerea pdcatelor aparlinend categoriei
e rIrrr I t, I ogiei realizate.I)acd "prima ardtare" a lui Hristos ca Fiu al lui
l)rrrrrrrczeu gi Arhiereu avea ca scop, gtergerea p6catelor, "a
rlrrrlr Sa atdtare", ca Fiu al lui Dumnezeu, se va intdmpla frrd,t JrVCil Vreo leg[turd cu pdcatul, intrucdt pdcatul a fost anulat
lrr "l)r.irna Sa aritare".eo' $tergerea pdcatelor se limiteazd deci,
'"" xrpiq d"pupt(,aq nu exprimd ideea din 4,15, ci se referd aici la laptul";tlrgtrrii" pEcatului, care s-a realizal o dat6 pentru toldeauna (9,26) (Cf. E.(,r illler, op cit , p.199. nota 1l). Vezi 9i A.F. Maunnoury, oP cll , prelucrare
l'r (i. Ciauganu, p 138.r)oi
'rwa.r er das erstemal erschienen. um die Siinden vieler zu tragen, so wird er
lr I \(inem ztveiten Kommen aufJer Beziehur-rg ziir Siinde stehen, weil er nicht melu'
,lr,'Aufgabebesiut,dieeinfurallemal beseitigteSiindevonneuenzusiihnen Seine
I r:tlrcinung hat.ieZr nur noch den Zweck. denen die endgliltige Reftung vom
Vr rrlcrben und den Besitz des cwingen [,ebens, also die orotqpfo im
+r9
"a doua oarl ff,rd de Pacat(Xr,rpig clropriaq)s7 se va arita...)
nou Co-p K. Nissilii, op cit . p
npooQdp<o.'in ThWNT. lX. p. 63 uK. Weill. art. Q{.p,,o, &vaQdpo,
420 STELIAN TO.ANA
la dimensiunea eshatologicd a prezentul ui,inlelegAndu-se
aceasta timpul slujirii jertfelnice m6ntuitoare a evenimenlul
Crucii.Slujirea arhiereascd indeplinitl de Iisus necesitd 1l
ca "prima Sa ardtare" sd devind argument pentru ParullaDacd [isus s-a ardtat prima oarl ca sd poarte, gi apoi
curdleascd, si gtearg[ pbcatele poporului, atunci a doua
se va ardta spre mdntuire desdvdrlifd celor ce-L agteaptlstiruinfd spre mAntuire.eo'
Expresia rix Oeutdpou (a doua oard), din acest v
se referi in mod clar la Parusie, eare caracterizeazd,,
opera eshatologici a Arhiereului Hristos,etu tot aga
i$d"nal caracterizeazd. opera Sa terestrd $i, eiq6rrlverdq, lucrarea Sa actuald. Totuqi nu ni se spune ni
acum cu privire Ia lucrarea specific arhiereascd a lui Hrila Parusie, aparAnd nurnai indicalia, cd a doua ardtare a LuiFr "fErd de picat", adicd "frrE raportul cu pdcatul", in s
ci, aqa cum s-a ardtat, venirea a doua a Lui nu va fi pcn
ispdgirea pdcatelor, cum a fost cea dint6i, ci pentru condu
noastrd finatd spre plenitudinea sfinleniei gi a unirii definitivlcu Dumnezeu.ell
urnfassendsten Sinn (ci 10,39) zu vermitteln, ." (K. Nissilii, op cit , p.214\eoe cner0dlopar (a aqtepta) este folosit in text in inteles total pflulln
determindnd atitudin€a cregtinilor in raport cu a$teptarea trf,irii celor viitour{,eshatologice, dotermindnd o calitate prescrisE a "'a;teptdrii" (Comp. Rom,
8,19.23.25; Filip.3,20' Gat.5--5 - Vezi gi W. Grundmann., art 6i1o;.rot,rino6dlopcr..,inThWNT, II,p 55)pi inspecial atrdirii desavArgiteastariidlnrAntuire (J. Schierse, VerhetJ|ung und Heilsvollendung, p l2'I-130; B. Klappcrl'Die Eshatologie des Hebraerbrief,Nlitchen. 1969, p 4i u
e'o G.C. Berkouwer, The Return of Christ, 1972. p 89
'" o. Crlt., nn. op t'it . p 91.
PARTEA A TREIA
De altfel, existi gi o altd indicalie in acelaqi sens:
ttl'rntt'tt cd nu tngerilor o supus Dumnezeu lumea viitoare
lt,t1,t,' t'ure vorbim" (3,5), "lumea viitoare" fiind impSrllia
Felrrrlologicd a tui Hristos, "cetatea stet5toare" ce va s[ fie( t l,l,l),"'' $i care nu a fost supusf, ingerilor de Dumnezeu, ci
Mnrrlrritorului Hristos. in continuare, aga cum s-a vd,zut (2,7'
Itl), lisus Hristos este infEli;at "incununat cu slavi 9i cu
t,in,rtt:" (2,9), agteptind s[-i fie supuse toate Ia Parusie,
llr,nirrt:cc "acum incf, nu se vede cd toate i-au fost supuse'i
l,'H), astfel c6, la inaugurarea lumii viitoare, El va apare
ltrtrrriri in calitate de Arhiereu "al bundtalilor viitoare". in acest
terri , ll sl619itul lumii omenirea va avea nevoie incl o datd de
rlrr ; r r,'rr Arhiereului Hristos.el3
I'}rin urmare, importanla qi semnifica!ia slujirii
arlrrcrctrti a Mdntuitorului Hristos pentru cre;tini, se arat[ in
urrrrl p,radat. Autorul porneqte de la insemn6tatea prezent-
et lrrrtologicd a slujirii cereqti inaintea lui Dumnezeu (9,24b),
er, oprt';itc asupra importanlei prezente, a gtergerii picatelor
1u..)(r). trec6nd apoi la insemndtatea viitoare-eshatologicd a
1ertl,'lnice. era
Ajungdnd astfel la sfdr;itul acestei secliuni, care a
f rrrrr;rl crbiectul de analizd a capitolului 3 a parfii a III-a (8,1-
', rl(), sc poate observa cu claritate care a fost obiectivul,rrrtrrrrrlui: ideea pe cate a vrut sd o aprofundeze, a fost
"' ,\. Vanhoye, L'oikoumene dttw l'Epitre atLx Hlbreux' p. 248 u
''r ' ('l Pr. V. Mihoc, art cit , p. 199
' ' Vczi K. Nissil5, op cit , P.215
42t
STELIAN TOFANA422
valoarea sacrificiale a ceea ce noi numim "Pagtile Hristosrr'
inlelegAnd prin aceasta doud aspecte ale. evenim."*'I":l ::::form"aza ounitate indisolubil[: patimile 9i invierea' Crucol
gi invierea se presupun t"cipro"; je1tf1 ti:i t"t":." 11.q
fost fEri rost, iar invierea flri iertf[ ar fi fglf
t-nr.*rU.ers rri, crucea sau moartea luiHristos t^: *l']y;:virtual qi invierea Lui, iar in invierea Lui' continud sd
prezentd puterea biruitoare a crucii' Nu s-a ajuns la invi
fdra cruce, invierea fiind ardtarea deptin ^actualizatllmanifestatf, de Hristos in suportarea crucii"el6 in concepfll
rdsdriteand "crucea lui Hristos este ea ins5$i biruitoare' c
Hristos murind, sufletul Lui s-a dus plin de dutnnezeire la i
unde nu a putut fi 1inut, ci l-a biruit, ridicdnd apoi truput S
care nici "l
.r,, .ru tipsit de indumnezeire 9i nici llsat sd in
in stric[ciune".el7Datorita acestui fapt, degi se pare cf, noltunea
arhiereu ar fi legata oarecum numai de jertfS' totuqi Ii
Hristos continud sa fie 9i in inviere 9i dupa inviere Arhi
care se oferS pe Sine jertfr continuE' invd![torul ca
propagl invdldtura despre Sine qi despre mAntuirea in Stne
Conducdtorul nostru spre mAntuire' in felul acesta El rdm8
mereu cu noi intr-o continu[ innoire 9i actualizare' lar
continuitate in El nu este determinatd de succesiunea ttm
care imp[ici distanla, ci de o no]iune a timpului determinat
o comunlune.O comparalle cu cultul Vechiului Testament
er5 Vezi Pr.Prof.Dr. C. Corni{escu ' art cit ' p' 209 '
er6 Pr.Prof'Dr. D. StSniloae' Crucea in teologia Si cultul Bisericti
in revista "Ortodoxia". nr'3, 1975, p' a05-406
nt'Pr.Prof.Dr. D. Sttrniloae' Teologia Dogmaticd' vol 1t' p 166
PARTEA A TREIA 423
f t rr rlrrbla constatare. Pe de o parte, trebuie s[ recunoagtem cd
lrAtrna gi pream6rirea lui Iisus prin inviere au constituit un
lsr r rliciu autentic, corespunzAnd exact la ceea cejertfele vechi
llt, ,'r, ,ru sd realizeze: o jertfr inaintea lui Dumnezeu, sivArgitdlur ()m, care sd depSgeascd obstacolul pdcatului, care il
lFlrrir;i indepdrta de Dumnezeu, un cult demn de a fi oferitl)rrrnnezeu gi de a stabili un agezdmAnt care sd-i deschidd
r;rorrrlui intreg posibilitatea ajungerii la comuniunea cu
rr rr tr: zeu.9l8
Pe de alt[ parte, se observ[ cd patima gi preamdrireai lrsrrs Hristos au surclasat de o aga manierd sacrificiiler lrr, irr propria lor structurd fundamentald, cd ele, de acum,
rrrrri pot fi considerate ca jertfe valabile. In acest context,llr'lc vechi nu apar decdt ca tentative ineficiente, formelr. sinrple prefiguriri ale adevdratei jertfe.ele
A;adar, ceea ce are specific, cu adevf,rat, jertfa luiu'r llristos este plenitudinea realitd[ii sale. Dep[gind stadiulIrrrlur exterioare, incapabile sI curdleascd cugetul (9,1l-
{1, lrsrrs l]ristos se jertfeqte pe Sine insugi prin Duhul celrr , viirs6ndu-$i propriul Sdu sAnge, oblindnd astfel
itlrlrrrrrrarea sacrificial6 a umanit6lii Sale, care a devenitrrtrrl t:cl mai desdv6r;it", adaptat adev6ratului sanctuarI I l,l). Depagind apoi stadiul primei alianfe, imperfectl gi
rrvr/rric din cauza ineficientei cultului (8,7-13), Iisuslntrr',, lirafie eficacitdlii ireversibile a morfii Sale, a devenitlllnr rlortrl unui testament, a cirui valabilitate este totalS $i
Irrr ii ((), l5-23). Depdgind, in cele din urm6, nivelul cultuluilF:,,trr, cirre nu a fost decAt figurativ (8,3-5), MAntuitorul
''' \, .r A. Vanhoye, Pr€tres anciens. , p.234
424 STELIAN TOFANA
Hristos a stabilit efectiv o comunicare perfectd qi defin
intre om gi Dumnezett (9,24-28). Astfel, lisus Hristo!devenit, este gi va rdmAne vegnic Arhiereul cel marG
des[vdrgit. e2o
Astfel prin patima gi invierea Sa, Iisus Hristospostat, cu adevdrat, intr-o alt[ forml de relalie cu omul'
totul noui gi la care aspirau, de fapt, toate jertfele Vechi
Testament.Din acest punct de vedere toate expresiile 9i titl
aplicate lui Iisus Hristos, ca spre exemplu cel de "MArhiereu", sau patimii Sale preamdrite, rle "jertfl unicd",
umplute de o substan!iald plenitudine de confinut,
elimindndu-se astfel orice acuzd adusd autorului de uzi
unui limbaj metafizic.el2 in misterul lui Hristos, aceqti te
ca de altfel gi al1ii, iqi gdsesc sensul lor, cu adev5rat
intr-o plenitudine desdv6rgitd.
E20 il -,tDtoem.
t' Ibid"*.e22 O incercare de acreditarc a unei astfel de pdreri a inccrcat J. Smlth
lucrarea sa"A Priestforever",London, 1969.El tinde si reduch, in scrisul sdtl,
un sens metaforic, afirmaliile epistolei privind preo{ia 5i .iertfa lui Hristor,
Delorme in articolul siu"sacrifce, sacerdoce, consdcralion" in RSR 63, 1971,
343-366, nu e destul de convingltor in a combate teza lui Smith. A. Vanhoyo,
schimb, scrie: " .. on doit se garder de dire que l'auteur de l'Epitre usc
"mdtaphores" lorsgu'il applique au Christ [e titre de "grand prOtre" et d Ia
glorifiante du Christ le nom de "sacrifice" Saperspective cst exactement I'i
c'est dans I'Ancien Testament que sacerdoce et sacrifice etaient pris en un
m6taphorique, car ils s'y appiiquaient ii une figuration symbolique impui
tandis, que, dans le mystere du Christ. ces termes ont enfin obtenu leur sans
avec une pldnitude insurpassable" (Pr€tres anciens , p 235)
PAR.THA A PATRA
EFtrCA.CITATEA. JERTFEI CELEI UNICE$t t)EFTNITM A tur rrsus HRIsTos ARHTEREUqt C0NSECINTELE EI PREZENTE $I \riIToA,RE
110,1-25; 13,7=iV)
I. Jertfa lui lisus Hristos superioarltuturor j ertfelor vechi
Transformate in jertfr supremd perfectl, suferinlele gi
rrrrlea lui Iisus Hristos, care au incoronat slujirea Sa
hrcrcascS, au oblinut pentru El insugi intrarea in sanctuarulr rlrrbil, unde, ca o consecin[[ a acestei intrdri, Se infEfigeazdrrlrrr rroi, inaintea lui Dumnez-eu, Cel ce L-a incoronat cu
tllvir ;;i cu cinste. Aceastd valoare flra egal a jertfei lui Iisusllrr';los este pusd din nou in relief nu numai printr-o;rrrrrpuratie cu ceremoniile zilei Iom Kippur, asupra clrora s-a
Irr:r',lrrt pAnd acum, ci chiar cu toate sacrificiile Legii vechillll I 4). Jertfa proprie a lui Iisus Hristos a fost primita de
llrrrrrrrt:zeu Tatal, iar ca o dovadi a acestei primiri. Fiul e
a1r'.,;rl tle-a dreapta lui Dumnezeu, imprimind acestei jertfe
426 STELLAN TOFANA
eficacitate proprie maxim[, ceea ce va face ca ea sd nu so
repete, avAnd caracter de jertfr unicf,. Roadele ei, aga
sunt prezentate de autorul epistolei in cea mai mare partt
capitolul 10, sunt: "cur[firea spiritual6" (rera0aproprd
10,2; "sfinlirea" (r'lytaopdvov - &yia(opdvoue - 10,10,1
iertarea pdcatelor ( 10,4.6.1 1 .12-17 .l 8); unirea cu Dum
(10,1.14); curalirea inimilor (10,22), etc.
Evenimentul jertfei nu se poate reduce agadar' llsimpld reugitd individuali, in care caz n-ar mai fici dimpotrivf,, intinde consecinfele ei decisive asupra i
existenfe umane. Acesta este aspectul pe care autorul Iine
sublinieze in aceastd secfiune (10,1 -8) 9i care concluzi
marele sdu expozeu doctrinar (7,1 - 10, 1-18).
Fidel orientdrilor din sectiunile precedente, aul
procedeazS. qi aici, in reliefarea ideilor sale, pentru ulti
oard, prin ef'ectul contrastului. Ineficacitdlii jertfelor vechi,
opune eficacitatea perfectd a jertfei lui Hristos, intemei
demonstralia sa pe texte din Vechiul Testament:Ps.40
Evr.l0,5-9; Ps.l10 in Evr.1O,12'13; profelia lui Ieremia
Evrei 10,16-11 .
Ca revelatie nedesdvdrgitd, Vechiului Testament
anun[e in aceste texte, incl o dat5, propriul sdu sfdrgit gi
institulie. e2s
Secliunea ce urmeazd a fi lratatd 10,1-18, se prezi
ca o concluzie a temei doctrinar-hristologice - Iisus Hri
Mare Arhiereu - inceputa in 5, i. Dar ea exprimd, in acel
e21 A. Vanhoye. Pr&res anciens ,p.236.
PARTEA A PATM
llrrrp ;i concluzia finali asupra preoliei levililor gi a Legii care
rr ()pune noii Alian!e, precum umbra, realitdlilor; efemerul,
velrricului (10,1); ineficacitatea, eficacit6fii (10,4);
lrrrltiplicitatea, unitelii.eza Secliunea nu dezvoltd, prin urmare,
u lcmb noud, ci se prezintd doar ca o reca-pitulare
rorrcluzionali a temei slujirii arhieregti a lui Hristos, Mare
Arhicreu pdmAntesc gi ceresc, temd incheiatl practic in 9,28.
Irrsii ea subliniazi, totugi gi ceva nou, dupd cum reiese din
tnrrrpara!ia dintre jetfa repetabilS a sdngelui de animale 9i
lrrtll r-rnic[ a sdngelui lui Iisus Hristos: valoarea proprie,
rlrsllvdrgitd a jertfei Sale, concentratS in efectul ei unic,
trtllrrtuitor - rele f<oore (10,14).
1. Abolirea jertfelor Legii vechi (10,f -10)
Jertfa lui Iisus Hristos este prezentat[ in Epistola cltre
l'vrci prin comparalie cu jertfele Vechiului Testament.e2s
""t {lomparaspreexempluexpresiile: "in fiecare an", "an de an" (10,1.3); "in
ller rrrc zi" (10,1 l), "de multc ori" (10,1 1), cu "o singur[jertfr" (1 0,1.12.14), "o datA
1*,rrlrrr krtdeauna" (10,2.10), pfa Ouofa, pfa npoo$opd (10,12.14) etc. C. Spicq
ertr rlt: pdrere c5 aceastd insistenfl a autorului de a sublinia at6t de radical
!trr lit,rrcitatea sacrificiald a jertfelor mozaice in comparalie cu eficacitatea jertfei
lrrrr;rri ir lui Iisus tlristos, cireiaii acordd valoare incomensurabild,ttddeaz1, furh
tr'lnrrlri, o inlenlie polemlcd. Aici el vede un argument, care ar vorbi de fapful c[r pr,,toLr rr-a fost adresatd numai cregtinilor dintre iudei, ci 9i (sau mai ales) preo[ilor
r rrrr rrliciau Ia Templul din Ierusalim. Autorul voia sd le dovedeascd inconsistenfa
1r , h ',liin[area cultului vechi: "Desfiin1eazd deci, pe cel dintdi, ca sd statorniceascd
1r ,l ,htilca" (10,9). (Aqa privitdipotez4 constituie 9i o dovadi a dat5rii epistoleitrrirrrtc (lo anul 70, deci inainte de distrugerea Ierusalimului, n.n.). Vezi C. Spicq,I I 1,1171' atr Hibreux,lI, p. 300
'"' Vczi in acest sens s. Lach, Les ordonttnces du culte israilite dans la lettre
,,r', Il,tltretLr,in "studiaPatristica", Il, 1959, p 390-a03.
427
428 SI'ELIAN TOFANA
Autorul epistolei amintegte de mai multe feluri de jertl'l
levitice: daruri (6rilpti - 8,3) sAngeroase, prinoase sau punerl
tnainte (tpooS6paq - 10,5), arderi de lot (6i.oxaur<ipotc,'
10,6), etc.e26 Asupra acestora autorul nu insistd, ci ia ittconsiderare, aga cum s-a v[zut, jertfa cea mai insemnatd Icultului mozatc ai anume, pe cea din Ziua impdcdril,
Semnificativ este insugi numele de "Iom hakippurim" (rllrdpa
ii.aopo0 sau d(rl.aopo0), care inseamnd "ziua ispdqirii, IimpEc[rii sau a cur6!irii". Aceastd zi a impdcdrii de Ia 10 Tigrl
era cea mai mare gi mai insemnati dintre sdrbdtorile mozaico
(Lev. l6,lll). "Celelalte sdrb6tori ale mozaismului, degi au la
bazalor evenimente istorice, clipe solemne din viala poporulul
evreu, nu s-au bucurat de o cinstire gi o evlavie aqa de mare c8
Ziua Ispapirii".e2T Ea era "slrbltoarea sirbdtorilor" - Sabbnl
Sabbaton (Lev. 16,31) gi cea mai insemnatd'zi de odihntr.
i.rt."g serviciul de la templu era s[vArqit in aceastd zl
de Marele Preot gi culmina prin sacrificiile de expiafiune (sau
de ispagire) pe care arhiereul le aducea mai intdi pentru sinc
gi pentru familia sa gi apoi pentru tot poporul (Lev. 16,1-341
23,26-32; Num. 29,7-l l; cf. Ie;. 30,10; Lev. 25,9)-e2E
Prin aceste jertfe se realiza ispdqirea tuturor picatelor
pe care poporul le-a sdvArqit in decurs de un an, de la ultima
q26 O clasificare a jerttblor Vechiului Testament cu implicafiile lor in Noul
Testamcnt, din difclite puncte de vedere, vezi: Pr.Asist. Stelian Tofan5, Sensurile
jertfei Mielului Pascal. in rev "Studia", 1993, p. 20 u.
'' P..D.. Mircca Chialda. Sacri,ficiile Vechittlui Testament, p 177 -
28 Vezi ir amlnunt desct'ierea ceremonialului de Ia femplu rJin Ziua Ispagirir
la Pr.Dr. M. Chialda. op cit . p 383
PARTEA A PATRA
rr a impdcarii. Dupa ce mai intAi se sivArgea cur[lirea
;rrlcatelor proprii prin jertfirea unui vilel (Lev. 16,3.11),
nrlriereul lua apoi rolul de mijlocitor.Ep i sto I a c Stre Evre i pr eci zeazd cd, la Ziua Ispag iri i, n u
rc realiza o curdlire reald de pdcate, ci jertfele aduse erau
rrrrrrrai tipuri qi umbre (8,5; 9,23; 10,1 ), fiind sdvArgite numai
r;rre "curdlirea trupului" (9,i3). Totugi, nici o altd sdrbdtoare
1r rrici o altd jertfE a Vechiului Testament nu prefigura mai
lrrrrc jertf,a lui Iisus Hristos.e2e
Acesta e scopul pentru care autorul epistolei prezintd
1rt' larg rAnduielile Vechiului Testament referitoare la Ziua
l,,pllirii, aga cum s-a vdzut in 9,1-10, stabilind apoi raportui
trlric care existd intre Ziua impdcdrii din Vechiul Testament 9i
/rrrl impdcdrii din Noul Testament, cAnd Mdntuitorul S-a
,rrlrls pe Sine "jertfE lir[ de prihand" (9,14) pe crucea de pe
t iolgota.ero fn acest sens, curtea templului unde erau,,rrt litlcate animalele reprezenta p6mdntul, iar Sf. Sfintelor, inr ir c arhiereul aducea sdngele vilelului qi al fapului,;,r,'inchipuia cerul, o Sf6nta Sfintelor "nu frcutd de m6nd"
'rnr(:neascd (9,11), unde Hristos a intrat cu propriuI Lui SAnge,
'"" Cf. Pr.Asist. V. Mihoc, art.cit.,p 195
'"" in privinta raportului tipic dintre jerrflele vechi gi cea a lui Iisus Hristos, vezi
1 \/:rnhoye, Expiation ancienne et sacrifice du Christ, in "Assemldes du'', rl,rrcrrr'", 1964, p. l8-35; O, Hofius. Das "erste" und das "zw'eite" Zelt Einlt, tttttr aur Auslegungvon I{ebr 9,1-10, in "Zeitschrift fur die neutestamentliche\\ r,,,t'nschaft", 6l (1970), p. 271-277 qi T.G. Stylianopoulos, Shadow andt',,ttrtr lleflections on Hebrews l0,l-18, in "Greek Orthodox Theologicallr, r r,'rv". 17 (1972), p. 215-230. Unul din sacrificiile cu profi.rnda insemnitaterr1,,,lrr1,rcI mesianicd de care face arnintire Vechiul Testament este 5i sacrificiull f r, lulLri l']ascal (leg 12) (Yezi Pr.Asist. Stelian Tofani, art cit ,p 24rt)
429
430 STELIAN TOFANA
adicd in stare de jertfa, pentru a obline impicarea oamenil<tl
cu Dumnezeu. Arderea resturilor de carne de la jertfele pentru
pdcate afard din cetate sau, in timpul exodului, afard din
tab[r61, preinchipuia moartea ispEqitoare a Mantuitorului in
afara cetd[ii lerusalimului (13,11-12). Dar autorul epistoloi
nu-gi propune sd epuizeze semnifica(iile ritualului ispdgirii,erl
care ofer6 ins6 un vast domeniu pentru orice interpretarc
alegoric6, spiritualI sau misticS.o" in pericopa 10,I*I0,
autorul opune pentru ultima oara, in cadrui unei antitezo
viguroase ineficacitatea qi sterilitatea jertfelor mozaice,
eficacitalii jertfei celei unice a lui Iisus Hristos'
Repetarea infinittr a jertfelor de animale in Vechiul
Testament putea sd contribuie, frrd indoiald, Ia splendoaren
cultului gi inviorarea credin{ei poporului, dar, in realitate, elc
nu dovedeau prin repetifie, decdt neputinla ior in a indepdrta
pdcatrrl gi necesitatea unei alte jertfe care sd le depSgeascd 9i
inlocuiascl, ceea ce s-a gi intamplat prin moartea lui Iisus
Hristos. St-. loan Hrisostomul se intreabd" "De ce trebuiau
multe, spune-mi, dlcd una ,singurd era de aiuns? Astfel cd
fiind multe Si pururea sd se aducd, era dovoda cd niciodald
ei (preofii, poporul) nu se curdleau - Si tocmai pentru cd
sunt multe, sunt neputincioase" .e33
Autorul demonstrea zd aceasla pri ntr-un s i I o gi sm 1o gi c :
'' Co u. exemplu in accst scns, Epistola nu spune nimic desprc lapul ispf,Eitor'
numit "1apul pentru Azazcl" (Lev. 16,10.20-26), in care unii autori patristici au
vdzur un iip ul Mantuirnrului (vezi Prof.Dr. M. Chialda. opcit,,.4l0-41l).et' Ct. P..Ari.t. V. Mihoc, art cit ,p- 195
ott Sf. lo"n Hrisostom, oP cit , P.229
PARTEA A PATRA
superior - general - Dacajertfele ar fi fost eficace, ar
li rrrlr:lirt (10,2).inferior - particular - De aceea (6rd - 10,5) Hristos
tr r lt'rtfit pe Sine, inldtur6nd cr-rltul vechi (10,5-10).Pentru abrogarea sacrificiilor mozaice, autorui aduce
rrr,rr rrrt0i ca argument Legea, ineficace in toate institu!iile ei,
;t ,rpoi un argument hristologic axat pe revelalie. in treitiltr(luti, pe parcursul a l0 versete, autorul denunldi l,' I r t acitatea j ertfelor gi institu!i ilor vechi, nemullumin-du-serrrlni sd constate aceasta ca o realitate, ci prezintd abrogarealrrr t ;r rrn fapt inevitabil.
a). Insuficienlu Legii - cauza abrogdrii j*tfelor
in cadrele procedeului literar inclusio ou6inoteAlr,1v.r,,r, (nu poate niciodatd -10,1), dl66varov ycrp (c6ci e
r rr rrt'pr-ltinfd - 10,4), pericopa l0,1-4 formeazl o unitate in.rn, "'lr Reludnd subiectul "jcrtfele vechi", punctul central alpr r rr'opei este concentrat de autor in ideea acestor jertfe, a
t r r', r r I i oienlei cultului mozaic, ins ufi cientd concentratl in insig i
lrrrrl;r Legii. Jertfele ce se repetd an de an (rcr'Bvrau16vlll l)'''s n-au puterea sd dobAndeascd ceea ce ar trebui
"' A. Vanhoye. La.slructure liffirait"e, p. 162 u., vede un inclusio dat in, lir,.r;r "r<c,t'ivrourou" Se pare totugi ca aspectul ccrncluzional al v.4 ar',,rr,r/r('c parerea lui Vanhoye (Vezi tl.Fr. WeiR. op cit . p 499)
"'l:rpresiaxcr'dvrcutov lace leferire din nou la.jerlfa clin Ziua irnpdcarii| ,,rrl):lil 9.7.18 25 cu 10,1.4: "SAngele de tauri gi de lapi" cstcjertfa specificd din
lr.r Itrrpacdrii
431
SA
432 STEL|AN TOFANA
ob1in6: desf,vdrgirea acelora ce se apropie de altar. Motl
ineficacit6lii lor, autorul il vede in "Lege", care, in vi
lui, nu e decAt "umbra bunurilor viitoare":"intr-adevdr, Legea avdnd umbra bunurilor vl
(oriov... 'Etov pel"l,6vculv cryo0rilv), iar nu insusi
Iucrurilor (t?1, eircdva ttirv rupaypritov), nu
niciodatd - cu aceleasi jertfe, aduse (neincetat) tn fiecarl- sdfacd desdvdrSili pe cei ce se apropie" (10,1).e36
Perspectiva autorului nu e aici cea specificd filplatoniene care distinge "ideile ve$nice" de "ima(e irc<irv) sau umbrele lor (oxia) materiale.e3T I)up6urmat in acest punct de Filon,e38 ideea, anterioartr ticorporale, ii rdmdne superioard in perfec{iune. Aulepistolei adopti insb o perspectivd diferitd, care e a
implinirif planului lui Dumnezeu potrivit Scripturii.EX distinge prefigurdrile imperfecte (orcic) de ex
definitivd (e irrirv) a "bunurilor viitoare". In loc de a se
la inceput, cel mai inalt grad al realitalii, acesta vine la s
in realizdrile eshatologice (comp. II. 15,46 u). Venind ilui Hristos, Legea nu-i este superioard, ci, dimpotri
e36 intelesul expresiei tpd.ypeta (lucrul in sine) de care e vorba aici, eslo
context identica cu in(elesul expresiei gdll,ovta ayald. Agadar eixdvnpdyparov insemneazi lucrurilc in sine, realita{i intrupale, madfestareamantuitoare eshatologice de carc s-a mai vorbit (vezi G. Maurer. .lrl- ,lnpd.ypa, xpaypateia. in ThWNT, VI. p 639).
"' Plrton, Republica, VII, 514,e38 Comentiind Gen. 1-2. Filon afirmd cd Dumnezeu a creat mai intai idcsl
perfecta de om gi numai dupd acee4 in a[ doilea plan, l-a creat pe omul terestru,
mai pu{in per.tbct (De opi{ mund i. p 1 3 4- trad de R. Arnaldez. Cerf I 96 I, p, 23 I ),
PARTEA A PATRA
Ea nu aduce cu sine decit "umbra" realitdtilor
$i aici, ca gi in 9,9, scopul atribuit cultului sacrificiallr, lransformarea omului, deslvdrgirea lui (te l"e foor6).llr tci ce se apropiau de altar gi aduceaujertfa, trebuiau siIrrrii aceasti desdvflrgire, ca gi cei pentru care se aducea
llrr ;i care apoi le permitea s6 se apropie de DumnezetfdrdI Aceasta implica, evident, faptul ca "desivdrgirea" sd
llrrgll $i congtiinfa, elimindnd din ea p6catul, obstacol inrrrniunea cu Dumnezeu. Odatd curAlit de picat, omul nu ar
I'i trebuit sI aibi "congtiinla pdcatului" (... ouve(6qorv
lrrrlrrr<,3v - 10,2).e3e Insistenla cu care autorul vorbeqte de
irl in aceastd secliune (10,1-1S)eoo manifestS o diferenld
lerrrrrificativd intre desdvdrgirea oamenilor 9i cea a lui Iisus
llrr,,tos. Cdnd vorbegte de desdvArpirea lui Hristos in 2,10 gi
i,,), rru face nici o aluzie la faptul eliminirii curdlirii de pacat.rrrliunea e simpli - Hristos a fost frrE de pdcat.e4r CAnd
'"" l)espre infelesurile profunde ale cuvAntului ouvei6rlotq in spa{iul gi inlltr-rrrtrrra iude+elenistic4 in special la Filon pi Sf.Ap. Pavel, a se vedea: pentru
lrrrlrrnruul elenistic, compard Filon Imm 100; Det. 146 Spec. Leg. I, 235; IV,6; Ioslr't l)ccal 87. AmEnunte in acest sens, vezi: Chr. Maurer, arl. orivorDo,rrlr,, i6r;orq, in ThWNT, VII, p. 908-910. f)espre infelesul termenului la Sf.ApI'rr!('1, vezi: A.J. Eckstein, Der Brief "Syneidesis" bei Paulus, (WUNT 2 B l0),Ill'trtBcn 1903, P. l2l u.
''") n utorul menlioneazd de 9 ori cuvdnful pacat (t1 tipoptia) intr-un spatiu de
rrrrrrr,rr I 8 versete.
''''r I',vrei 4,15;7,26;9,14 Muit mai curajos, Ap. Pavel nu se tbregte de expresiii rll, ri orbesc de o relaqie strAnsd intre Hristos gi p-acal, ca spre exemplu in Romrt lll "('itci ce a muril, a murit pdcatului o datd pentru toldeauna, iar ce tt'dieSle,tt,tt ,\1., lui Dumnezeu" sau Rom. 8,3. "- Dumnezeu lrimildnd pe Fiul Sdu tntru:t\tuttnroreatrupuluipdcatului. ",dar deaicinudccurgecf,SfPavelaraveain
433
STELIAN TOFAN4
vorbe$te acum de "desdvArqirea" ce urma a fi atinsl
oameni, autorul revine flri incetare asupra problemei
p6catului. Nu numai cdLegea n-a reu;it si inlIture
dar ceea ce a adus constan{a repet6rii jertfelor, potrivit
mozaice, a fost tocmai reversul faptului: an de an ami
pdcatelor (&vdpvqol6 dpoptrtiv): "Ci prin ele an de aiface amintirea pdcatelor" (70,3). Astfel, Legea 9i car
repetativ al jertfelor ei, n-a inlSturat pdcatul, ci l-a licutevident (comp. Rom. 7,7-9). Prin urmare, ins[;iconstituie, pe de o parte, cauza ineficienlei jertfelor
de ea, declardnd in acelagi timp, pe de altd parte, olconsecin!5 a ineficienlei ei, inlocuirea sa printr-o altd Lego,
un cult qi ojertfr care sd inlocuiascd inef,tcacitatea ei. A
idee, ca Legea veche ins6gi s[ reclame prin ineficienfa ei o
Lege, total superioard ei in eficacitate, constituie unul
argumentele forte ale preocupdrii constante a epistolei
sublinia superioritatea Noului Legdmdnt, a preoliei celei
a necesitdgii unei noi pi alte mijlociri arhiereqti decdt
mozaicd a Legii vechi.
Mergdnd pe aceastd linie criticd a jertfelor m
autorul conchide girul argumentdrii cu ideea-tezd din 10,4
care se aratd,cd"sdngele de tauri Si de yapi este cu neput
sd tnldture pdcatul" .
Ca punct final al argumentdrii din 1O,l-4, afirmafi
vedere pe Iisus Hristos ca fiind cuprins de p6cat Pentru el, dimpotrivS" Mdntu
Hristos e Acela " care n-a cunoscut pdcatal" (II Cor. 5,21 ), Conditia de
a lui Iisus Hristos uneqte paradoxal absenta completa a pacatului din Sine
solidaritatea profunda intrup, cu umanitatea pacltoasd" (Vezi A. \/anhoye,
anciens. p 237)
PARTEA A PATM 435
10,4 sunt in realitate cea mai categoried 9i puternic5
rc de pin[ acum a Legii, precum 9i a jertfelor a cdror
rrial6 cultic6 se sprijindpe ea-eo'
[oate rflnduielile cultice ale jertfelor vechi,
r'zt:ntate in epistola cdtre Evrei prin ritualul jertfei din
r irnpEcdrii, cunosc ca mijloc de curdlire 9i de iertare
rri "s6ngele de vilei 9i de lapi". Din aceasta reztitd pentru
or', antiteza propriului sAnge a lui trisus Hristos v6rsat ca
tl'r1. cnunlatd clar in 9,12: "El a intrat o singurd datd, in
ltttu Sfintelor, nu cu sdnge de {api Si de vilei, ci cu tnsuSi
ttyitle Sdu..." (6rri 6i toO i6o0 cripacoq)' Singur acest
rli(: poate cu adevbrat 9i in mod eficace sd curele 9i sE
lRtrrre pdcatele.Cu aceastl inlelegere a afirmaliilor categorice din 10,4
lt ( ()ntextul cap- 9, este datd deja trecerea de la sublinierea
lirrtivd a cultului 9i a jertfelor vechi, avAnd ca bazd a
rrctcrului lor negativ, Legea, spre prezentarea celuilalt
filrrrct cle vedere in argumentarea necesitafii indepertlrii Legii
Vr,lri Ei jertfelor ei, 9i anume fundamentul hristologic al
tlcslci idei din 10,5-10.
b). Fundamentul hristologic al abrogdrii
iertfelor mozaice
Continudnd ideea de inceput al capitolului 10,
;rrczentatd pAnd acum, doud aspecte ale jertfelor sunt in
ulrccial imPortante Pentru autor:
l). Propria revocore din partea lui Dumnezeu a
"n' Co-p. C. Spicq, op cit,ll'p. 303, dupa care cuvintele v
,,,rrrtunnation la plus radicale de I'ancienne Loi et de son culte"10,4 sunt "la
STELIAN TOFANA
tuturor telurilor de jertfe ale cultului vechi, aduse pot
Legii (10,8).
2). Propria voinld lui Dumnezeu exprimatl ld
aceasta ( 10,9).e41
Legdtura dintre ideile celor doui paragrafe care tlconcentreazd intr-una singurd - necesitatea abrog[rii Legll
vechi - necesitate rezultatddin insigi fiinla Legii, argumentatl
de autor din dou6 puncte de vedere diferite, este rezolvatl dl
acest 5ub - concluzional, ce introduce paragraful 10'5-10e41 llcdrui conlinut se catacterrzeazf, printr-o evidentd nuanll
teologic5 de abordare a problemei'
Privitor la propria revocare ajertfelor vechi din partc3
luiDumnezeu,insuqiVechiulTestamentm[rturiseqteaceBtlucru. (Comp. Is. l,l1; Ier. 6,20; 7,22; Osea 6'6; Amol
5,22.25; Ps. 39(40),7-9; 50,13-15, etc')' Autorului nu'l
rdmdne astfel decit sd aleagd dintre aceste citate pe cel mal
recunoagte o profelie, care 9i-a gasit implinirea in existenfa
umand a lui Hristos: "Drept aceea, intrdnd tn lume' zice:
Jertfi Si prinos n-ai voit' dar mi'ai intocmit un trup' Arderl
PARTEA A PATM 437
rlt tol ,yi jertfe pentru pdcat rut fi_au pldcut, atunci am zis;Irttrt v,in! (tn sulul cdrlii - ev rce QaA(6r BrB,l.fou _ scri.s estelt(utt'u mine) ca sq fac voia Ta, Dumnezeule,' (Evr. 10,5_/ l's l9(40),7-9).00,
Cu aceste cuvinte autorul ne introduce intr_un orizont;rropriu, hristologic al ideii sale: este vorba de propriaIrrlrtturare a Legii de cdtre Dumnezeu pe care El insugi at,hl)nrrat-o, gi anume prin gura Aceluia, Care $i_a adus;rrrrP'iul Sdu trup ca jertfE. Este vorba de Iisus Hristos in aI ilrrri venire in iume - eiodpleo0al ei6 t6v rc6opov autorulv.rlc deja unul din scopurile acestei veniri - inldturarea Legiifl ir tuturor jertfelor ei, ineficace in a deslvdrgi pe cel ceIt'tllcgte sau pe cei pentru care se jertfe,ste, prin propria jertfEn lrLrpului Sdu.ea6 prin expresia "intrdnd in lume,,1r irrrlp1e o0sr tbv x<5opov) referirea este ciard la intrupareaIu lisus Hristos in sensul hristologiei epistolei, adicdItrlr rrparea Celui Preexistent.eaT Semnificatia acestei ,,veniri inltrrrrc", a intrupdrii este concentratd intr-un singur punct a.l
*t H.Fr. WeiB, ap cit ,P- 507.
forma unui MidraS la Ps'
meMa o aEa-zis6 exegez!
ser des Hebr., P. 116; S.
e Hebrews.P.88.
'''"'Cf. H.Fr. Wei0, opcit,p. 5ot3
"" ('uvdntul oopa din textul ps. 39.7 se referd l}rd indoialh ra tmpur phmantesc'r
lrrr I l'istos f uat din Fecioare prin intruparea Sa istorica (comp. H.Fr. w eil, op cit ,l,1l)8)
STELIAN TOFANA PARTEA A PATRA
existenlei plmAntegti a lui Iisus Hristos: proprla tl un llrrrs Hristos, prin care Cel intrupat a implinit voia lui949
439
jertfd a Celui intrupat. in acest punct concepe deci aut'
fundamentul hristologic al abrogdrii jertfelor vechi' inle
astfel cuvintele psalrnului, se deschide prin Evrei necesit
principiutui hristologic al interpretarii 9i inlelegerii corecto
Vechiului Testament. Dar jertfa lui Hristos este
corespondenld perfectd cu perspectivele exprimate
psalmist. Ea nu este un simplu rit exterior, ci Ei un act
asculterii personale de voinla lui Dumnezeu exprimatl
aceasti jertfi: "Iatd vin.' sd fac voia Ta, Dumne
(10,7).Spre deosebire de jertfele vechi pentru care Dum
"nu-gi gdsea plicere", jertfa lui Iisus Hristos nu putea sd nu fll
acceptatd, intrucat in ea se "implinea voia lui Dumnezeu'l
Rezultatul sdu a fost rea$ezarea lui Iisus Hristos de-a drea
lui Dumnezeu ". aducdnd o singurd jerffi pentru pdcate'
Sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu" (10'12
Astfel, jertfa Sa este conceputd in epistold ca fiind
intruchipare a voinfei lui Dumnezeu, implinit[ in ascul
lui Iisus Hristos.Privitd din acest punct de vedere jertfa lui Ii
Hristos, suntem conduqi spre concluzia urmdritd" " "' Jer
(0uof flq) si prinoase (npoo$opde ) ,si arderi de
(6l"oxouttirpato) si jertfb pentru pdcat (nepi ripaprio6)
n-ai voit, nici nu li-au placul" (care se aduc dupi Lege 'oitrve6 rat& v6pov npooQdpovtar). Adaugd dupd aceeal
"... iatd vin sd fac voia Ta. Dumnezeule"' Desfiin{eazI decl
"pe cel dintiri, ca sd statorniceascd pe al doilea" (10'8-9)'
Acest "al doilea" nu e nimic altceva decat propria jertfa a lul
l)rtrnnezeu'o8 Ei-anume voia lui Dumnezeu mdntuitoare''"'
ATntlar, in acest mod se argumenteazd hristologic inlocuirea
1o,rt.to. vechi, prin jertfa cea unic6 9i definitivE a lui Iisus
ll,ir,o* adusd pe Golgota, dar nu numai a 1or' ci qi a Legii'
riei in criticareajertfelor, autorul inglobeaz[ 9i Legea'
in acest sens, implinirea voii lui Dumnezeu nu
gornportd in sine numai un aspect hristologic' ci 9i unul
rult:riologic.AruncAnd acum o privire de ansamblu asupra jertfei
lrri Iisus Hristos gi asupra jertfelor levitice' pe care autorul
Irrr: rnai le-a confruntat, putem afirma ch epistola relevf, trei
gcrruri de relafii intre jertfa unicd a lui Hristos 9i celelalte
irrrrt mozaice: de asem6nare, de diferenliere 9i de
rr r 1lc ri oritate: eso
1. asemlnare: Jertfa lui Hristos se aseamdnd celor din
Vr.chiul Testament: ceva este de adus (8,3), necesitatea rno4ii
vre timei (9,15-16), rolul isp5gitor al sdngelui vSrsat
11,.7.14.18.22),intrareaintr-oSfdntdaSfintelor(9'7'12)'2. diferen(ierea este esen{ialI: arhiereul Vechiului
'* Cf. tr.F.. WeiB, op.cit., p' 509 pi A' Vanhoye' op'cit-' p' 239; A'F'
llf rrrnoury, op.cit.,p- t+S: 'Zicana afa: Iat[ Eu vin si fac' o Doamne' voia Ta"'
illltir. ^
l"#rn1ai prima jertf[, pentru a statornici pe cea de-a doua" '
Gottes",
rlt r stimmt -
Wrl rn zuglei
llr Willen"'
lttl, t tl.. P. 510)'
"'" Vezi W. Harringto o, Nouvelle Introduction i la Bible' trad din englezi de
I WinandY, Paris 1971, P 897-898'
440 STELLAN TOFANA
Testament aducea "daruri qi jertfe" (9,9), pe c6nd I
Hristos "S-a adus lui Dumnezeu jertfd pe Sine" (9,1
primul aducea singele victimelor, iar al doilea propriul
sdnge (9,12.19.25); primul intra in Sf6nta Sfintelor inan (9,7 .25), Iisus Hristos intri o singur6 datl (7,27;9,12prima SfAntd a Sfintelor era numai "inchipuireaadevdrate" (9,24).
3. superioritate: Jertfa lui Iisus Hristos
superioard intru toate: El a adus "j"rtf, mai bune" (9,23)i
trecut prin cortul cel mai mare Si mai desdvdr$ir" (9,I I
eficienla jertfei sale nu se limiteazd numai la o purifiritual6, ci ea curdfeSte "cugetul" (9,13-la) qi dobAndegte
v e Snic d r ds c ump dr ar e" (9, I 2).tt'Aceastd jertfd comportd un raport profund cu i
congtiinja uman6, cu propria natur[ a omului. Ea co
intr-un act uman, congtient gi liber, fiind oferitd pen
iertarea pdcatelor oamenilor, conform6ndu-se voii I
Dumnezeu. De aici rezult6 eficacitatea ei pentru sfinfinoastri: "$i intru aceastd voinld suntem sfinli[i, prin jertrupului lui lisus Hristos, odatd pentru totdeauna" ( 1 0, I 0)'
Ajung6nd in acest punct, exprimarea din versetul l0,lconstituie gi concluzia intregului context. Importanffconcluziei reiese gi din faptul cd, prin aceste cuvinte, se mul
centrul de greutate din cAmpul hristologic al argumentdrii, [n
cel soteriologic, ardtAnd efectul jertfei lui Hristos - sfinlireanoastr6, sfin!ire ce n-a fost atinsd intr-o asemenea profunzim€,
es'Vezi 9i Pr.Asist. V. Mihoc, art cir ,p. 195
PARTEA A PATM
f rn (:um va fi prezentatd in continuare (10,11-25), prin
llclt: Legii vechi.Comparati cu riyla(Spevot (cei ce se sfinlesc - 2,11;
lll,l,l). expresia "rlyrcopivor iopdv (suntem sfin1i1i -
Iil,trt;. igi primegte in acest context sensul deplin: "Noillrrrlerrr sfin1i1i..,1", adicd "noi - acum", "noi" cei din prezent
nF liisim sub efectul soteriologic, istoric, ptezent 9ihntologic in acelagi timp, al actului jertfei celei unice de
Srlttr roard.in acest sens, acest 6Stina( asezat chiar la sfirqitul
frrupoz-iIiei, gi care pdnl acum a apArut accentuat pe parcursul
F;rr'itrrlei din perspectivd hristologici (7,27; 9,12.26-28),prrrrlrrrcazd qi o perspectivl soteriologicS, de aceeagi
tltrrrt'rrsiune gi profunzime cu prima gi care se deschide in fala
u r'ltirrilor prin jertfa unic[ petrecutd odinioar[, o datd pentru
Iutrlc;runa, ei devenind sfin1i1i pentru totdeauna.es2
Tocmai perspectiva acestui aspect hristologic ai
tlte r iologic in acelagi timp, a lui 6$tina( va fi pus din nou,
ftr ( ('ntuat in mod expres, in fala ochilor crePtinilor destinatari,
ltr rrlrnltorul paragraf 10,11-18, care va qi incheia expozeulrlor lrirtar al epistolei.
2. Eficacitatea vegnici a jertfei celei unice a luiIisus Hristos gi consecinfele ei prezente ;i vii-toare (10,11-25; 13,7 -17)
Paragratul 10,1 1-18 constituie sinteza intregii analizelrr r,,tologico-soteriologice,'s3 atdt a paragrafelor 7,1-28, cAt 9i
"'tlf. P.H.E. Hughes, The Bloodof Jesus and His [leavenly Priesthood in
tt, I't, n,.s, p 399; C. Spicq, op cil, II, p. 306
'' '('f. H.Fr. Weitl, op cit,p.5ll.
441
STELIAN TOFANA442
8,1-10,10, prin st6ruinla expres6.asupra jertfei lui lisul
Hristos, petrecute "o Juta pentiu totdeauna"(60ritaE) precunl
qi a efectului ei corespunz6tor' ve$fllc',
Pentru a evidenlia din nou' qi pentru ultima
superioritatea sacerdoliului lui Hristos qi a jertfei Sale
autorul schileaz6, prin metoda comparativS' in aceste v
dense,ceconlinconcluziadogmaticigiapologeticaalisus Hristos -Mare Preot,esa caracteristicile slujirii nu nu
ale Arhiereului, ci chiar ale preotului Legii vechi' Astfel
aduc, in comparalie cu jertfa lui Hristos' toate jertfele Lc
vechiess qi caracteristicile lor de exprimare:
l. pozilia slujirii jertfitorului (in picioare);
2. timPul stujirii (in fiecare zi);
3. valoarea stujirii (nu in mdsurS de a inl
pdcatul).Antiteza intre slujirea 9i jertfa preotului levit 9i ccr
lui Iisus Hristos Arhiereu este realizat[ de autor in verseto
10,11a: plv - l0,LZa:6d - accentul cizdnd pe contrasl
dintre aspectul repetativ al jetfelor preolilor leviii 9i aspect
de unicitate al jertfei lui Hristos' Acestui contrast i se adau
un "suplirnent" in 10,13 qi o "explicalie" in 10'14' Autot
realizeazdintenlia sa in pericopa l0'1i-14 dupd urmato
structurd antiteti cd:es6
A. Orice preot (nuq Pdv ie Pe6q)
1. sld,rl sluieSte in fiecare zi
eto Cf. C. Spicq, oP cil , II, P 308'
ett Ibrd",net6 \ezi A. Vanhoyc, La slruclure littdraire
v. llv. l1a
oa
uni
PARTEA A PATRA 443
.) aducind aeeleagi jertfc de tflaimulte ori
rttluos a). pe cele ce niciodatEnu pot inldtura pdcatele
It llristos (oicoq 6i)' ;rducind o singurE jertf6
pcntru pf,cate
I tt ,yezut in vecii vecilorrlc-a dreapta lui Dumnezeu
rrrlrtrrs b) $i asleaptd pdnd ce vrdjmasiilui vor fi puSi asternutpicioarelor Lui v. 13
t r1tl11's71r'. C[ci printr-o singur6.iertffiadusd, a adus laveSnicddeslvirgire, pe cei ce se sfintesces? v. l4
L.a o privire atentd asupra desflagurarii ideilor dintr r';r,ilil pericop[, se poate constata cd ele stau intr-o str6nsIlrli,ilrrrl cu cele din pericopa anterioard (10,1-10) explic6ndu-le rrrtr-un fel, de unde gi aspectul concluzional al lor lalrrr lrt'icrea par!ii doctrinare.'s8 Ideea centrald, permanent
''" ,\rrirlizatd in amAnunt pericopa, se poate obsewa c[ ea consti din urmdtoarele| 1,,;rtr tt cc definesc caracteristicilejertfblor vechi in raport cu cea a lui Iisusllrt t,,,
v. llb
v. llcv.12-14
v. 72a
v. 12b
dotqrev - dxriOroev (6v 6e(r& ro0 0povou)ro0'r]pipav - ei6 rd 6r1vexi6taq a,ricriq no.tr.i"rirr6- picv une p apapr<ovnpooQdpov0uofaq rpooevdyxagOuofsv
('orrp A. Vanhoye, op cit ,p 167 u
'n I ,,rr) spr-Lr exemplu: 10,4-l0,llc, l0.l-10,14, in acest din urmiexemplu se1r, t,,l( ;r ( a argumentarea trece de la dovada negativf, a lipsei de eficacitate al. l,r1 11-1 l1i. Iaargumentul pozitivaleficacitdtii deplinealertf-ei cclei unicealui
l) modal)1 temporal -ll numeric -
, p. 167-172 :rr llrr,ro., Arhiereu. (Vezi gi K. Nissilfr, olt.cit .p.222-22j)
444 STEL|AN TOTANA
urmeritA $i argumentatd, apare gi-n aceastb din urmd
a expozeului doctrinar ca o concluzie finald: Jertfelevechi, aceleagi aduse in fiecare zi (ale preo!ilor levi!i).aceeagi in fiecare an (a arhiereului dtn Ziua Ispdgirii)putut sd inldture plcatele (10,1 1), pe cdnd jertfa cea un
adusl de Iisus Hristos Arhiereu, o datd pentru totd(10,12) a deslvArgit vegnic pe cei ce se sfintesc (i0,14),insistenta gi accentuarea din nou, in final, a acestei
central e a hristo Io giei sale arhieregti-superioritatea j ertfb I
Iisus Hristos-autorul vine sd sublinieze at6t conseci
prezente, c6t gi cele viitoare ale jertfei celei unice:
a). biruinla asapta vrdjmasilor
Ca punct de plecare in tratarea gi inlelegeproblematicii ridicate de biruinfa vrdjmagilor lui Hristos,constituie abordarea acesteia in strAnsd legitur6 cu dcalitate a Lui: cea de Arhiereu gi cea de Fiu al
Dumnezeu.ese Vrdjmagii Arhiereului Hristos sunt, potri
concepliei autorului epistolei,moartea si plcrt(comp.2, 1 4.1 7 -I Cor.7 5,26).
Ca Arhiereu desdvarSit, in toate ispitirile rd
neatins de pdcat (4,15), Hristos a invins gi dep6git person
puterea pdcatului, nimicind apoi moartea inteleasa ca gconsecinfa a pacatului, prin moartea Sa. Dovada acestol
misiuni arhieregti implinite, a biruinlei pdcatului gi morlil,
ete A ,. vedea o dezvoltare a acestei ide i la K. Nissilii, op cit.. p 232-211
PARTEA A PATM
lulolrl o vede in apezarea Arhiereului Hristos la sf6r;itul
n;rrci Sale mintuitoare, de-a dreapta tronului ceresc' ca Fiu
rl lrri l)umnezeu. Biruinfa lui Iisus Hristos ca Arhiereu prin
lerllir rii moartea Sa asupra pdcatului 9i a morfii, este, deci,
rlllrrritiv6, intrucAt in Hristos starea de jertft nu mai este
lr,;luth cu moartea. El a murit o singuri datd pentru a birui
[r]iulca, prin puterea dumnezeiasc6 9i prin libertatea Sa de
;rnlirni, o dat6 pentru totdeauna. Sf. Chiril din Alexandria
rlunc, in acest sens: "Cdci Unicul Ndscut, fiind Dumnezeu
tlttlti .fi7-s, a fdcut trupul Sdu nestricdcios Si imbrdcdndu-L
Itt viula de sus L-a ridicat deasupra stdpdnirii mor;ii".e6o
Toate cele trei direcfii ale jertfei lui Iisus Hristos -
rprc Tat[], spre firea Sa umand gi spre lume - 9i prin aceasta
r,lrt'ienfa ei ca sfinlire qi eliberare a firii noastre de picat 9i
rro;rrte, ni le infl{iqeazd Sf. Chiril al Alexandriei cdnd spune:
" l)r,ci cdnd S-a f,dcut Hristos Arhiereu Si prin El am fost,t,ltt,si tn chip spiritual tntru miros de bund mireasmd lui
ltttmnezeu Si Tatdl, atunci rue-am invrednicit tn chip bogat
,1,' hundvoin1a Lui qi am dobdndit si fdgdduinla sigurd cd
tttttttrlea nu mai are putere qsupra noastrd- S-au destrdmat
tt t'(le qle mdniei Si au Jbst desfiinlate urmdrile blestemului
vr't'lti Cdci am fost binecuvdntali tn Hristos".e6r
Ca Fiu al lui Dumnezeu, dulmanul Sdu este inleles de
''*' Sf. Ciril al Atexandriei , Adoratio in spiritu et veritate,libr XI, P G , 68,
,,1 744 In trad. rom. Inchinarea Si slujirea.. Col. PSB, vol.38, cartea XI-,r ltrrr; 1991, p.373u.
'*' ldem, Claphyrorum in Genesim,libr Il, P'G , 69, col 73A; in trad rom''t ,h1lira", Col. PSB, vol 39, P.314,
I
445
446 STELLAN TOFANA
autor ca fiind diavolul (2,14), a cdrui invingere definitivA
avea loc la Parusie, cflnd diavolul, cu toate puterile sale, v8
pus a$ternut picioarelor Fiului. "$i a$teapfi pAnd
vrdjmasii Lui vor fi puSi asternut piciourelor Lui" (l0,l3lr
Aceastd biruinfd a Fiului lui Dumnezeu asupra diavolulul;
inleleasd ca fiind deplind, are un aspect viitor-eshatologic'
Prin jertfa Sa ca Arhiereu, puterea diavolului a
considerabil redusa, el ne mai avind putere asupra c
sfinlili pi m6ntuili obiectiv prin Patima Sa, dar biruirea
finalh va avea- loc abia la Parusie. Acest aspect vl
eshatologic al invingerii diavolului este evidenliat de autor
cuvintele - "agteptAnd de acum inainte pdnd ce "'" (10,1 3e
Acest adverb de timp (Iorru6v), pe lAng[ particip
medio-pasiv d16e 16pevoq aratd "timpul de aqteptare"
la Parusie, in sensul cI timpul prezent e incI un "timp
agteptare" a "timpului Parusiei", venit "deja" prin Hristos
jertfa Sa, gi totuqi "nu inci".e63
$i in aceastA imagine a biruinlei vrijmagilol
imprumutatl din Ps- i 10,1, se vede o superioritate totalI Ieficacitaliijertfei lur Hristos Arhiereu, in comparatie cu cela
vechi. De la un argument negativ conceput intr-un plan
concret-imanent, referitor la ineficacitatea jertfei preolilol
levili (10,1 l), ajungem intr-un registru prototipi0
transcenden t, la zugrdv irea vrdj mapilor Arhiereulu i Hristos cl
*' Cf. H.F.. WeiB, op cit ,P- 514.
e61 Yezi E. GriiRer. op-cit-' p.230., G. Thei8en' Untersuchungen zunl
Hebrtierbrie.f, p.91.94 u.; H.Fr. Weit!, op'ut'' p 5I3; B' Klappert' Dtr
Eschatologie des Hebrtierbriefes, (TEH 156)' Miinchen 1969' p' 34 u'
PARTEA A PATM 447
Irr rrl lui Dumnezeu, indlfat 9i alezat de-a dreapta Tronului
vci. Ca antitezd a preolilor levitici, care stau zilnic 9i
Itrlcsc, aducAnd jertfe, a$ezarea 9i inillarea de-a dreapta
rtfllrri a M6ntuitorului Hristos cuprinde in sine o agteptare a
rrrrcrii vrdjmagilor lui Hristos ca un eveniment viitor-
lologic, dorit a se realiza.e6o
Jertfa cea unicd a Arhiereului Hristos are ca 9i
urrrr:cinfd o biruinli totald: nu numai jertfele zilnice sau
tlrr anuald a Arhiereului mozaic au fost anulate de jertfa lui
lrrrs llristos, ci chiar pi vrdjmagii S[i, ca pdcatul, moartea $i
svolul care au fost nimicili 9i biruili. In aceasti putere
tologici se implinesc promisiunile mesianice ale Ps' 8,7
I 10. Le65 Astfel, e interesant cd, in insugi actul agezdrii lui
llqIr llristos Arhiereu de-a dreapta slavei, autorul vede un
ttgunrcnt al jertfei celei des6vArgite, in comparafie cu
ltrrrrtiirrca slujirii zilnice a preolilor levitici aducand jertfe, care
hlr rotlirtd nu pot sd inl6ture plcatele (10,11)'
Aqadar, biruinla vrdjmaqilor lui Tisus Hristos este
trrl(cputd de autor ca o consecinld atdt prezenld', cdt 9i
Frlrrrtologic-viitoare a jertfei desSvargite a lui Hristos-
Ar lrrcrcu.
b). desdvdrSirea "celor ce se sfinlesc" (10'14)
Pentru a exprima agadar, opera mAntuitoare
rlrrrliloare a lui Iisus Hristos 9i eficacitatea ei deplin6,
"'''( 1. K, Nissilfl, op.cit.,P 156.
""' Ihirle*, Comp qi Maurer, op-cit,p 156
$r
1n
448 STELIAN TOFANA
contrast cu ineficienla Legii vechi, autorul utilizeaz[ tlltlgi nu int6mpl6tor, in 10,14, verbul te l.e 16or : a tlenl
pentru a sublinia urmdrile acestei opere rdscumplrlll[n timp ce Legea nu putea "sd facd dcsllv
niciodatd pe "cei ce se apropie" (10,1), Hristot
desdvArgit'' pentru totdeauna pe "cei ce se sfin1esc" ( I
Aceastd ultimd intrebuintare a verbului rel.er6or mttrc
o etapd importantf, in expozeul doctrinar al epistoloi
preo1ia. e66
PAnd in acest punct, autorul folosegte acest vorb
ori in raport cu Legea veche gi cu cultul ei, gi de fiecura
in expresii negative (7 ,19; 9,9; l0,l ). Cele trci
referitoare la Iisus Hristos au adus precizdri progresivc,
prezentdndu-L intr-un rol receptiv, ca supus unui
transformare a firii Sale omenegtt.
Dupd 2,10, cel ce urma a produce translbt'
exprimatii prin verbul la conjunctiv relerriroo,ldesdvdrgeascd), era Dumnezeu, gi anume prin intcrln
"p5timirii", in schimb in 5,9 verbul este folosit in pasivl
des[v6rgindu-Se"-rccri te i,e rc,r0ei6 Eyive to, accentu
astfel implicarea Sa personald in actul deslvdrgiriiContextul pune aceastd transformare in raport dircol
suferin(ele, cu patimile lui Iisus Hristos, ca gi in 2,1(1,
textul din 5,9 exprimd mai mult relaliile lui Hrisltu
suferinfa- cu cei ce-L "ascultd", ardtdnd pe de altlraportul evenimentului cu instituirea preoliei Sale (5,10): rl
eft Amanunte in legiturA cu contribu[ia hristologicd a intrebuinldrirr:eJ"e 16o de citre autor in epistola. vez-i A. Vanhoye, Prdres anciens ,1t 1
PARTEA A PATM 449
ltttmnezeu a fost numit: Arhiereu dupd rdnduiala luiItt.scdec" . S-ar putea inlelege din context cd experienla
r,rrrsi a patimilor, cdreia Hristos a fost supus, a constituit
rtrrr lrl insuqi o jertft a instituirii preo[egti, jertfh nu ritual6,
eristcnliald, o transformare profundd a umanitElii Sale.e67
Ir orte astfel, in prim plan, unul din aspectele esenliale ale
llri tLri Hristos Arhiereu, cel ontologic, de intlrire, sfinlire
Irrtlunrnezeire a firii umane proprii a lui Iisus, gi prin ea a
r'1iri naturi umane.'ut Astfel, infelegerea cea mai
nzltoare a jertfei lui Hristos este aceea, care vede
I rlirec{ia ei indreptat[ spre Dumnezeu, cit 9i direclialnrlreptatd spre firea omeneasci asumatd de Hristos 9i
Ir ur spre to{i ceilalfi oameni. Apostolul Pavel exprimd
rrt lrrcru atdt de clar ?n Efes. 2,6: "...5i tmpreund cu El ne-a
tlttl .yi tmpreund ne-q a$ezat intru cele cereSti, intrultto:; [isus" . Prin urmare, natura umand a lui Hristos devine
irr rnoarte qi inviere un bun vas comuRicant al energiilor
Irrrrrczeiegti spre noi, deschiz6nd larg fluviile de har,
vnrsrindu-le spre noi.
in 7,28, verbul retrer6<o e intrebuinlat din nou la
iar contextul il pune intr-o rela[ie 9i mai evidentd cu
'r" Ihtdem.,p.243.i'n
I ;rplul acesta reiese a$a de ctar gi din viala liturgicd a Bisericii. mai precis din
trrpl{ r r rclr de la impdrtaSirea credinciogilor, cAnd se spune: "se imp5rt(segte robul
hrt I trr r ruzell spre iertarea pdcatelor" (adicd spre impZcarea sa cu Dumnezeu n.n-)
Er ,l,rr vraladeveci"(adicdspreocontinuiridicareincomuniuneacuDumnezeu).I I rrt , r r',lr;rlirc, in c6ntarea bisericeasci sub formi de rugEciune exprima:"intireqte-ne
1,, r,,r rrtnr sfinlenia'I'a, toata ziua s5 ne invaldm dleptatea I-a"
450 STELIAN TOFANA
preolia, fraza vorbind de "punerea" Fiului "desdvdrsll
veacul veacului" (xaO(ot1orv... uidv eiq tdv a
tere.l.er<opdvov). Patimile gi suferinfele lui Hristos nu
sunt menfionate in acest pasaj, fiind evocate totuqi in
mod indirect, pulin mai inainte, gralie unei ex
sacrificiale'. "... aducdndu-Se iertfd pe Sine InsuSi" (7,21
Aceast6 expresie nu se mai g[seqte in pasiv ca gi in 7
("desdvdrgit"), ci in activ, sau, mai exact, la ref'l
reflectAnd contribufia personald a lui Hristos la desdvdrgi
Sa proprie sacrificial6 gi compieteazd, de asem
coordonate le evenimentului. e5e
Exprimarea din 10,14 merge pulin mai departe:
atribuie lui Iisus Hristos insugi, acliunea "de a desdvArgl
autoruf dAnd acestui rol un nou cdmp de aplicare: "celor ce
sfinlesc". in timp ce pdnd in acest punct Hristos a f,
prezentat de autor ca primind desdvArgirea (5,9; 7,29), ac
se afirm[ cd El o gi comunicd, sau, mai bine zis, cd
"acum",din momentul jertfei, El a 5i comunicat-o prl
intermediul naturii Sale omenegti ( l0,l 4). Aspectul
pasivitalii ac!iunii i se atageazd acum aspectul unui dinamis
in acelagi eveniment al desdvArgirii pentru totdeauna a celor
primesc sfin[enia prin jertfa cea unicd. Astfel, in viziu
autorului, patimile preamdrite ale lui Iisus Hristos au produl
un dublu e.fect. prin ele umanitatea lui Hristos a folldesdvArgita, permilAndu-I astfel, in acelagi timp, sA'l
transtbrme, la fel, pe fralii Sdi, desav0rgindu-i.e70
969,,.,lDtAem
e7o lbidem. p 244
PARTEA A PATRA
lndumnezeirea umanitelii lui Iisus Hristos este o
lflrrlirc sacerdotalf,, un tetreicJotr6, transformarea operati
prtrr lisus Hristos in fralii SAi fiind de asemenea un
irl, Iuror6, o sfinlire, dar una prin participare la propria Lui
lftrrlirc,eTr gi care se rf,sfr6nge apoi asupra intregii fdpturi'
f rr.itrrl ontologic al mantuirii in Hristos este, a$adar, sfingirea
ltrrrr:rtri gi care se datoreazd faptului cd "S-a sfinlit cu noi cel
sF rstc mai presus dec6t toati zidirea 9i Cel ce se sfinlette ca
lhrrrrrrczeu cAnd S-a frcut om 9i S-a sElaqluit intre noi, S-a
fir rrl lrate al nostru dupd umanitate, sfinfindu-Se impreunl cu
Irur 'l'rebuinla de a sluji ca preot qi de a se sfin1i impreun[ cu
Irrrr, line, astfel, de iconomia intrupIrii.eT'Dar nu numai omul,
r I ti ltrptura intreag[ se impirt[ge;te de sfinlirea adus[ de
llr rstos: "toald firea vdzutd Si nevdzutd se impdrtdseSte de
llt tltos. ingerii Si Arhanghelii Si cei mai presus de ei Si
llt'rrrvimii, nu sunt sfinlili decdt numai prin Hristos Cel
1tr tlit ca Arhiereu,' .sr. Prin urmare, consecinlele sfinlirii lui
llrrstos ca Orn se r[sfrAng asupra intregii crea]ii, avdnd efect
rrnivcrsal. Cdnd se vorbegte de desdv6rgire in 10,14 este
lrrlosit cu precddere trecutul: "a desivirgit", dar nu lipseqte
lt( r exprimarea in prezent: "pe cei ce se sfinfesc"' Iisus
llristos "a desavdrgit", pentru c5 cei pe care i-a desdvdrgit "Se
ilrrtcsc", sau au in ei virtual de pe acum desdvArgirea, care
rrrrrinteazS prin imp5rtagire continua de jertfa lui Hristos, in
., lrrrlire. Prin urmare, efectul jertfei lui Hristos Arhiereu n-a
'"'Ihidem.
'"r Sf. Chiril al Alexandriei, lnchinare in Duh si Adevdr, P G 60'l115
"'r Pr.Prof. D. Stiniloae, Legdtura dintre Euharistie ' p 20'
45t
452 STELIAN TOFAIIA
fost numai trecut, referindu-se la Hristos numai, ca Ccl
ci gi prezent, inglobdnd pe toli cregtinii. In accnt
demonstreazd autorul creqtinilor adresanfi, cd participarol
la Hristos qi la efectul jertfei Lui este un fapt al prcu efecte veqnice, printr-o participare vegnicd lajertlu llllui Dumnezeu, devenit Om.
Se poate observa aici diferenla capitalI"desdvdrgirea" Legii vechi gi a celei noi, idee majord, c
urmf,ritd de autor in epistola sa. in Vechiul Testam
sfinfirea sacerdotald, aSa cum s-a vdzut, nu era eficace,
pentru cel ce o primea. Dupd jertfa consacrdrii
sacerdotale, arhiereul avea el singur numai permisiuneu dlintra in Sf6nta Sfintelor. Nici o altd persoand nu-l putea
(cf. Lev. 16,17). Dimpotrivd, in cazul jertfei lui Iisus Hri
un unic sacrificiu are valabilitate atAt pentru preot, citpentru popor. Intr-un singur gi acelagi act al jertfei, t-lri
obfine desdv6rgirea naturii Sale omenegti, asociind
desivdrgiri in mod foarte strdns, pe to!i cregtinii.eTa As
dacl noi ne mAntuim gi ne sfinlim intrucdt ne insugim
dejertft gi vialinoud la care a ajuns prin eatrupul lui Hatunci acest trup jertfit gi inviat capdtd o im
permanentd in m6ntuirea noastrS, in!eleasd ca fiind curifiroieqire din plcate gi participare la viala dumnezeiascd. In acoll
fel, trupul indumnezeit a lui Hristos mort gi inviat devinlinelul incandeseente7s prin care ni se transmite tuturor focul
dumnezeiesc care a tnlSturat in El moartea pi din El se intindo
e'o lbid"*-e'5 (lf. Pr.Prot D. Stlniloae. Teologia Dogmaticd, vot II, p 133
PARI'EA A PATRA
Irr rroi pentru a ne indumnezei 9i topi puterea morlii din
I r7tl
Importan{a centralS permanentd a trupului sau naturii
Irrl llristos indumnezeite prin patimi, moarte 9i inviere, intr-un
1.rrviint prin jertfr gi inviere, depinde de identificarea Lui ca
Arhicreu cu calitatea Sa de jertf[' Se poate spune, ciArlricreul este una cu Jertfa, sau Jertfa este una cu Arhiereul'
lrrirrrind sE se faci om, Fiul lui Dumnezeu a primit sE se facd
pl Arhieteul supreln al nostru 9i Jertfa suprem[ pentru noi,
hrlrcir a prirnit sd ofere trupuI Sdu intru totul lui Dumnezeu 9i
;rrrrr aceasta s6-L invie pentru a-L dlrui ca un aluat al invierii
lurri'r oameuilor prin unirea noastrd cu El.
Efectul invierii lui Iisus Hristos asupra naturii sale
rrrrrcnegti s-a extins, agadar, la to!i. Cauza acestei extinderi stilrr lrrptul cd "Hristos ca ipostas dumnezeiesc al naturii Sale
unrilne, este in rela{ie nemijlocitd cu noi, cd El, oferindu-ne
nrrtura Sa uman[ spre imp6rtf,gire, intri El Insuqi in relalia cea
rrrrri intimd cu noi, ca ipostasul fundamental al nostru"."7 Prin
lrtrpul inviat al lui Hristos iradiazd, neimpiedicatd, puterea
('clui ce a frcut acest trup nestricdcios, conducdnd astfel, pe
to(i cei ce se vor impdrtfti de El, la inviere 9i nestricdciune, ba
r orrclucAnd intreaga crea!iune spre incoruptibilitate, la maximl
triursfigurare, la o totalS personalizare a cosmosului in Hristos,,;i in oameni, pentru ci existd o continuitate ontologicd intre
rrrirteria trupului gi materia cosmosului . " Cdci dupd na;terea
,lrn trup, este frate acestara provenind din Adam; dar odatd
"'6 lhid"*.
"' Ibidu*,p 147-148
153
454 STEL|AN TOFANA
ce, prin inviere, trupul Sdu mort $i l-a fdcut duhovniceld
ni-l oferd noud spre mdncare, sddeSte Si in noi prla
puterea vivificdrii spre invierea dupd moarte .. devttn
cauza stdrii noastre nemuritoare $i incorultllh
viitoare. . ." -e78
Explica!ia acestei nout5!i nea$teptate se gdscAta
natura foarte diferitd a jertfei sfinlirii preoleqti. Pentru p
Legii vechi, era vorba de un act al sfinfirii prin sep
rituald. Pentru MAntuitorul tisus Hristos, este vorba despro
act, care L-a unit in acelagi timp atdt cu Dumnezeu, cdt gl
"fralii Sdi"; patimile Sale sunt in acelaPi timp at6t ascul
fa!6 de Dumnezeu, cdt gi solidaritate extremd cu oamenii (
2,14-18;4,15; 5,7-9\. Din acest motiv, deslvirgirea ob[i
de El in patimi qi Inviere nu are efect numai asupra Sa I
ci are in acelagi timp efect asupra intregii omeniri partici
la des6vdrqirea gi sfinfenia Sa.e?e Dar, desdvdrgirea lui Hri
gi deci, gi desdvdrqirea care ne-o comunicd noud treptat
vegnic, constd nu numai in faptul cd EI nu mai moare 9i clafl5 in locul cel mai inalt gi cel mai apropiat de Tatdl, ci 9i
faptul c5, in calitate de jertfa atotcuratd este Sfint 9i
sfinfegte gi pe noi, ajutdndu-ne sa participdm la starea Lui
jertfa. Sfinfenia este deci gi ea o componenta a desavdrgirll
spiritualit[1i i cregtine. e8o
AEadar, in 10,14, se afirm[ clar participarea tuturof
q8 Cf. Leontiu de Bizan!, Adv. Nest , libr V, P.G 86,1, col. 1774D-174111,
citat dupd Pr.Prof. D. Stiniloae, op cit , p 180-181e'e YeziB. Klappert. op cil.. p 55 u.
e80 Cf. Pr.Prof. D. Sthniloae, Jertfu tui Hristos si sptritualizarea ,p lll
PARTEA A PATRA
eTlirrilor la preoJia lui Hristos, ca o consecin(d a propriei
nlr icrtfe arhieregti, participare cate a schimbat radical
rirlia raportului omenirii cu Dumnezeu.
in asocierea cre$tinilor la preolia lui Hristos,se poate
lerlc:r implinirea profeliei lui Ieremia referitoare la noul
f 5czrlnrdnt: "Cdci printr-o singurd iertfd adusd, a adus la
Vesnicd desdvdrSire (ei6 tb 0rqvexd6) pe cei ce se sfinlesc;
Nt si Duhul Sfdnt ne mdrturiseSte aceasta, cdci dupd ce a
llr ,4cesta este ASezdmdntul pe care tl voi tntocmi cu ei,
tltt1,,i ,tc'ele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile
ltrt si le voi scrie tn cugetele lor apoi adaugd: Iar de
lttlr'ttlale lor Si de fdrddelegile lor nu-rni voi mai aduce
ttntittttt" (10,l4-17 - Ierem. 31,33-34).e9r
Prin expresia oi &yr.cr(6pevor (cei ce se sfinfesc -
ll),14), autorul desemneazd noua staturd a poporului lui
l)rrrrrnczeu oblinutd prin jertfa lui Iisus l{ristos'e82 Ceea ce
lirrrs Hristos a realizat prin jertfa Sa o datl pentru totdeauna,
ltrrBcrea definitivl a pdcatelor gi imp[carea cu Dumnezeu,
srlrcil mAntuirea obiectivd, in viziunea autorului epistolei -
lrrdvdr$iiea are ca gi corespondent a fazei iniliale a acestui
lur)cos pentru cregtini, sfinlirea. in a""st sens mulli exegeli
vflrl irr re .l.e to0v o nofiune ce exprimd o stare eshatologicd,
rlrrti se inlelege desdvArgirea in starea sa plenard ca o realitate
'8r I'entru a se vedea cu cata profunzime a infeles autorul implinirea
lrrlrrrrsiunilor divine, este suficient6 o privire retrospectivh a ceea ce el a exprimat
1,r.r't'rlcnt despre jertfa arhiereascd a lui Iisus Hristos (comp. 10,9 u. cu 9, l4; 5,7-9),
n82 Vezi K. Nissilh, op.cit., p. 235 P'16 consentneazd in acest loc
ri \,rrrr1;(9;1fv6uc in loc de rilra(opdvoug- Aceasta e doar o simpla variarta de
rr rr lira consecin(e exegetice semnificative (vezi H.l-r, V,/ei0. op cit ,p.514\
455
456 STELTAN TOFANA
eshatologicd, iar in &1td(elv o expresie a unei rcol
prezente in rdndul cre$tinilor, ca o fazd incipicn
desdvdrgirii cAqtigatl de M6ntuitorul Iisus Hristos prin
Sa unic6, gi anume sfintirea.e8r Prin jertfa cea unicd a lui I
Hristos desdvArgirea eshatologicl devine o realitate dc
pentru toli cregtinii, pentru cd iertarea pdcatelor s-a reall
datd pentru totdeauna pentru toli. in acest sens expresil
td 6rrlvexiq nu inseamnd numai cI jertfa lui Iisus lladusd pe Golgota este atdt de valoroasa cd pentru ea vol
iertali toli cei ce vor pdcdtui, sau vor fi sfin1i1i to$i cei co
crede in valoarea ei, ci gi cd din ea iavor5ste o puterc
poate sfinfi pi deci ierta pentru totdeauna, vegnic, pe cei
primesc. Expresia e iq td 5r11ve rcd6 arati astfel o eon
de efieieri[6, de putere iradiantd, nu de simpl6 echival
juridica cu toate pdcatele viitoare. Altfel n-avea ro$t
Hristos sI mai rdm6n[ "Arhiereu in veac", sau si ni se mal
curaj de a ne apropia de Dumnezeu, cu incredinlarea cd "
Preot mare" (Evr. 10,21), adica pe Cineva care mijlpentru noi in veac. EI este Arhiereu in veac, pe "tronul sl
in ceruri (8,1), dar nu fdrd noi, ci prin mijlocirea Sa pentru
la Tatal, pururea lucrdtor, agadar, asupra noastrd, vegnic
noi. Autorul incheie expozeul siu doctrinar subliniind incldatd unicitatea jertfei lui Iisus Hristos: "unde este
iertarea acestora (a pacatelor) nu mai este iertfd ('
"'D,E. Peterson, Hebrews and Perfection An Lxamination of the ('of Perfecrion in the Epistle to the Hebrews. (SNTS MS 47). Ciambridgc l()t12,
I 49 u., special 1-5 I - I 53
PARTEA A PATM
l\lt',\ nu trebuie sd se mai iertfeascd) pentru pdcate"
l(,,ltt).Aqadar, jertfa cea unicS a Arhiereului [isus Hristos are
r,lcct durabil gipermanent in viala creqtinilor dintotdeauna.
[,luirlca Mdntuitorului, urmatd de inviere, "este totodatA o
{elirriiivare in aceastf, stare de renunlare la Sine, de sfinlire 9i
{e r ornuniune cu Tatdl"."n in aceast6 comuniune veqnicd cu
'lntnl Ill rdmAne gi Arhiereu vegnic qi in aceastd calitate El
Frtr incep[torut (&p11y69 - 2,10; cf . 12,2),ets dar 9i autorul, rrItroq, 5,9 - mdntuirii creqtini-lor, intrucdt intrdnd o
llrr;irrrf, dat6 in Sfdnta Sfintelor din ceruri, cu insuqi sdngele
lirr, lrl a dob6ndit o ve;nicd rdscump[rare (9,12). in acest
ltrrrrl cre;tinii se impirtdgesc permanent de roadele multiple ale
Irrtlt:i Sale, dintre care autorul epistolei enumerd:
tf,rcumpdrarea gregelilor de sub intAiul testament (9,12.15);
lerlrrrea (10,18); curd{irea cugetului de faptele cele moarte
lr),14); curE{irea inimilor (70,22); sfinfirea (10,10.14;
I t, I 2); veqniea desivffrgire (10, 14; 2,25)-e86
Prin urmare, poporul Noului Legdm6nt este prin
lrrr ticipare la preofia iui Hristos, un popor sfinlit, un popor
lrr('otesc, consacrat (comp. I Pt. 2,9; Apoc. 5,10 - Exod
lt).')u.; Deut. 7,6; ls. 62,12). Dar intre sfinfirea preoleascd a
"80 Pr.Prof.I)r, D. St[niloae, op cit .p- 145
''8' in legdtura cu sensul hristologic al termenului irpXqyde vezi qi P' Miiller,
I I' I (, rdq,i p Xn f .5S D e r reli gio ns ge s c hi c ht li c he untl t he ol o gis c h e H int e r grand d e rr ltt t:tusprcdikarion, Bem-Frankfurt 1973, p- 279 u
'''" O dcscriere a efectului aclului mAntuitor ai jertlei lui Iisus Hristos' vezi la M'llrssi. Die Theologie des Hebrcierbriefes,p 93-114.
457
458 STELIAN TOFANA
lui Iisus Hristos gi participarea cregtinilor la aceastd sll
qi preofie, existd o diferen!6, 9i inc[ una nu lipsitlimportan![. in timp ce Iisus Hristos a oblinut aceast[ sfi
direct, frrd intervenlia vreunui mediator, sfin!irea cregti
ca seminfie preoleascd, este total dependentd de jertfa lui
Hristos. in ce priveqte preolia despre care se vorbegte, t
sd se disting[ doud aspecte: acela al cultului oferit
Dumnezeu, al aducerii de jertfd, 9i acela al mijloo
(medierii). Primul aspect al preoliei este caracteristio
cregtinilor; acegtia, gralie MAntuitoruliu Iisus Hristos fljertfei Sale rnAntuitoare gi sfinlitoare, au posibilitatea de Iprezenta pe ei ingigi gi de a prezenta, in acelagi timp,
Dumnezeu, jertfele lor (cf. i0,19; 9,14;12,28; 13,15
Autojertfirea noastri e plind astfel de autojertfirea
Hristos.esT Jertfa noastr[ constd dintr-o vieluire curatl,
rugdciune gi in alte daruri pentru semenii noPtri lipsiIlpentru intre{inerea slujirii Bisericii in vederea mAntuirii.
noastrd constd, in esen[6, in renunlarea la noi, pentru a i
?n relatie iubitoare cu Dumnezeu Cel infinit.e88
Pdtrungi de Hristos ca ipostas fundamental al n
ne umplern de dispozilia Lui de jertfitor 9i suntem atragi 9i
in actul Sau de autojertfire. Sau "dacd nu murea Hristos
noi, n-am fi fost primili gi noi spre miros de bund mireas
"' "Du, gi noi ingine suntem uniti cu Tatdl, c6nd se ridica din noi bunl
mireasmi a mirelui Hristos" (Sf. Chiril din Alexandria- inchinare in Duh 1l
Adevir, cartea a X-a P.G 68, 664; in trad- rom. Col PSB, vol-38.cartea a- X-a, p,
32-5 u
e88 Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae- op.cit., p 234
PARTEA A PATRA
l)rrrrrrrczeu gi Tat[|. Dar odatd ce S-a desdvdrgit El (ca om)
lr piilimiri, venim dupa El indatd ca dar sfinlit a luirrrrr'/cLr Tatdl gi ne oferim pe noi ingine jertfE cu adevdrat
ltrrvtriccascS".es9(lel6lalt aspect insd, a/ mijlocirii, este rezervat cu
s=r nrlcrc lui Hristos (cf, 8,6; 9,15; I Tim. 2,5). Nimeni nu
fllnlt' :r jlrnge la Dumnezeu gi sd fie in comuniune cu El, frri sd
rrrrliii lrrin Hristos gi prin comuniunea cu El (cf.7,25;10,19-?t tt.15.21; In. 14,6). Mijlocirea, f,rind deci trasdtura cea
ftirr ,;pr:cificd preoliei, se inlelege de ce autorul epistolei n-a
llrilrrrrt cregtinilor titlul de "preot". Unicul Preot, in sensul
lle;rlrrr al cuvdntului, este pentru autor, Iisus Hristos. Acest
Itrr rrr I a demonstrat autorul, cu sucses, in epistold.Apadar, plenitudinea preoliei lui Hristos se manifestd
ltlrt lrimbarea radical6 a condifiei umane, in raportarea ei larllv rrr i tate.
c). noua existenld cregtind qi sttuclura eitnrrumentald
Termindnd expozeul siu doctrinar, autorul pune in
Irrrrrrrrd, in continuare, schimbarea intervenitd in situa{ia
rrlrliioasd a cre$tinilor destinatari, schimbare conceputd de
rurtor oa un efect al jertfei lui Iisus Hristos Arhiereu,
rrr ( c:r)tuend in acelagi timp gi indemnul dat creqtinilor de a se
459
'""'sf. Chiril din Alexandria, op cit, cartea XVI[, coil" ;l l, vol.38, cartea a-XVII-a,p.573u
1089: in trad. rom Col
460 STELIAN TOFANA
face vrednici acestei noi existenle. Fdrd a analiza in amE
acest subiect, vom aminti doar cateva din elementclc lrtl
importante, reunite in paragraful 10,19-25 9i care ex1
conexiune puternicd intre opera sacerdotald a lui Iisus Il
gi noua existenld cre$tine- Primele trei versete cx
situalia religioasI creatd de Hristos, ultimele patru invitl
manifestare a unei atitudini corcspunzltoare acestei st
1. Tonul cu care incepe autorul e triumfal,
existenld cre;tind apdrAnd ca o stare privilegiatE' Ctrv
care o caracterizeazl' este napploia 9i care exprirrtl
numai un sentiment de siguranlS, de indrdzneald,
sinceritate, de trecere in fala lui Dumnezeu, ci mai degruhl
drept recunoscut, un mod de a fi al cregtinilor-eet Dre ptUl
care se bucurd de acum creqtinii, este acela de a se apropll
toatS siguranfa, indrhzneala, de Dumnezeu Insuqi' de tacces la El: "Drept aceea, fralilor, avdnd intru sangall
Iisus indrdzneala (dreptul) sd intrdm tn 'sfdnta Sfinlalol'
(10,19). in conlinut, "nc'pplofd" ca 9i caracteristicd tt
existenle este libertate in a ne apropia de Dumneze u, pu
de a intra in SfAnta Sfintelor cereasc[ 9i cuget deschh
calea cea vie qi nou5, pe care, pentru noi, Iisus a in
(lo,1g).ee2
w Yezi in acest sens A. Vanhoyc, op ci! . p.247 1i K' Nissilii, op L:il ' lt256.
er in legiturd cu sensurile multiple alc cuvAntului napprlof a vezi H' I
art TTappno(d,tn ThWNT, vol -5. p 869-884, special pentru Evrei' p li
Vezi gi b.'P"t"rror, Zum Betieutungsgeschichte von I'arresia.in IS I
1929.p 283-291
"' H. S"hli".. art cit , p. 882
PARTEA A PATM:
Aceastd ruppqoia ne-a fost oferitd de sdngelertrritorului Iisus Hristos, vd.rsat pentru noi (10,18)
Arrrlrr-gi intregul fundament in slujirea Sa arhiereas cd,(4,14)-Noutatea menlionatd este ftrd precedent: barierele
Irt' oameni gi Dumnezeu sunt ridicate, drumul spre Ella Sfintelor din ceruri) este liber. Prin aceasta. autorul
rrrr;1. implicit, un contrast complet intre situalia cregtinilorrlr Alianle gi cea a celor de sub vechea AlianlI, aga cum a
rlcscrisS, c6nd domnea sistemul separirilor rituale a cdrorrrl'icicn!6, autorul a demonstrat-o. Sfintirea sperati rimAneaalrrla realiz6rii. intre Dumnezeu gi popor n-a existat nici orlrcrc eficace. Singurul rezultat efectiv a fost domniarrrrirrilor.ee3 Poporul rdm6nea separat de preoli, neavAndIrrrrsiunea niciodatd sd intre in edificiul templului" preolii,lrl, r.ru aveau permisiunea sd-l inso[easci pe arhiereu in
lrrrr lspdgirii, c6nd acesra intra singur in Sf6nta Sfintelor.l)rnirtia se impunea 9i intre preot gi victim6: preotul nullrr si se jertfeascd pe sine insugi, iar victima nu era inrrrll s5-1 elibereze pe preot de p6cate, ea insf,gi neintr6ndr o111sni9619 reald cu Dumnezeu.
Cu Hristos, separarile sunt inldturate; o cale noud gi" ,;lrrc Dumnezeu este deja inauguratl: ". ..calea cea noudt,tt' le care pentru noi a tnnOit-o, prin catapeteasmdeea,
" " A. Vanhoye, op.cit., p. 248.*r
A rt:i prepozilia "prin" nu are conotafia instrumentald, mediatoare. din versehrl
461
r rl rrl. ci pe cea circumstantiala, Qum ar fi "a deschide un tunel prin stdnc6".rrl ,* cstui text devine gi mai limpede, daci-i asociem taptul cA, in clipa morfii
hr lr ,,r , "catapereasma templului s-a slfuiat in dou5, de sus pan[ jos" (Mt 27,5 l).tr.r \,,irl fL,stament - comentat, Edit. ln:titutului Biblic, Bucure;ti 1993, p. 399.F,r,r l)
462 STELIAN TOFANA
adicd prin trupul Sdu" (10,20)- ?ntregul sistem al s
a fost abolit, astfel, in lisus Hristos:- intre victimd qi preot - El fiind in acelagi
victimi gijertfitor.- intre preot Ei popor - c[ci in patima Sa, in jert
Hristos a asimilat complet gi pe "fralii Sdi", act ce a l:
noud solidaritate intre El gi popor. Hristos e prcot
asociazd preoliei Sale 9i poporul (10,14), prin tsl
avind acces gi drept la Sanctuarul ceresc, Sfdnta Sfin
ceruri, unde El a intrat mai int6i cu propriul SIu sdngc,
care in Vechiul Testament revenea o singuri datl
arhiereului, gi acestuia numai o datd pe an, intrdnd
Sf6nth a Sfintelor fhcutd de mAnd omeneascd, din
aceasta (9,1 I ).ees
2. Un alt privilegiu oferit creqtinilor de
arhiereascd a lui Iisus Hristos, este posibilitatea
a aduce, de acum, iui Dumnezeu ei inEigi jertfe. Intru
sancluar gi darul cle jertfr sunt doud activitdti strdns I
intreolaltd, adic5, altfel spus, doud maniere diferito
exprima aceasti realitate existenliala, 9i anume actul
care il introduce pe om in comuniune cu Dumnezeu, s
giumanizindu-I, in acelagi timp, c[ci ate sfinfi insem
a te umaniza gi orice fel de adevdratd umanizare este
fel pi sfinfire.ee6Jertfele cregtinilor, evident, nu pot fi cele din vcc
Cultul cregtin, radical diferit de cel al Vechiului Tes
ry5 A. Vanhoye, op cit . P.248-249.% yezi Fr.Prof. D. StEniloae. Dumrwzeu este lumind.in rev
t. 1974, p 92.
PARTEA A PATRA
rc sI se modeleze, potrivit jertfei lui Hristos; el trebuie
rr, r:onstituie intr-o transformare a existenfei insdpi prin
rrrcdiul milei gi dragostei divine , adevlrat o'foc din cer".
Astfel, jertfa lui Iisus Hristos prezintd doud aspecte
rrabile, care se realizeazd unul prin celilalt- Unul
vrptc relafia cu Dumnezeu: este aspectul ascultdrii, al
[rii personale la vointa divin5 (5,8; 10,7-10), iar celllaltvr')tu raportul cu oamenii: este aspectul solidarit[(iir,7li dusi p6nd la o ddruire totald (2,14-18; 4,15)' Ambele
r.nsiuni, cea verticald (raportul cu Dumnezeu), 9i cea
,rrrrtald (raportul cu oamenii) se intAlnesc in Intruparea
rr. fbrmdnd crucea. Unirea acestor dou6 dimensiuni
*ttrizeazd cultul creptin, care realizeazd deslvAr-girea
rlr rril a existenlei.eeT
Aceeagi expresie "a face voia lui Dumnezeu", care a
rr l rnai int6i j ertfa lui Hristos, caracterizeazd in continuare
rrf iir cregtini (10,36; 13,21): ea se aplicd atAt atitudiniiglinc in incercare - "oveti nevoie de rdbdare ca, dupd ce
lit'rtt voia lui Dumnezeu, sd puteli dobdndi ce v'a fosti,lttit" (10,36), c6t gi activitdfii cregtine pozitive "sd vd
rlrtttSCd tn orice lucru bun, ca sd faceli voia Lui--'"
1,,, | ).
Pe de altd parte, grija de-a se face ceea ce este pldcut
r | )rrrrrnezeu, ii pune pe cre$tini in situalia asemdndtoare lui
Iri,,l,rs, de-a se ddrui unii altora jertfelnic: "iar facerea de
463
rr,. r,;i ddrnicia nu le dali uiterii, cici cu jertfe ca acestea se
464 STELIAN TOFANA
multume$te Dumnezeu" (13,16). in aceast[ frazd.,
folosegte termenul tehnic al jertfei (0uof a)ee8 pe care ilvielii caritative frf,fegti, ceea ce inseamnd cE, cultultrebuie sd preia intreaga viald ca dar sacrificial li l[transforme in jertft generoasd a ascultarii de Dumneza[dlruirii fr6!egti.eee
3. Un punct esenlial insd nu trebuie trecut cu
o asemenea desf,vArgire a existenlei cregtine nu e poidecAt grafie mijlocirii arhierelui Hristos, care.comcreqtinilor forfa purificatoare gi reinnoitoare a Duhului $De aceea, viala creptin5. se situeaz6 continuu in atmoiinrduritoare a acliunii harului.to00 in sfera acestei inllcre;tinii sunt invitali sd aduci printr-insul pururc0Dumnezeu "jertfd dc laudd (Ouo(,a aivdoe oq), adicdbuzelor, care preasldyesc nttmele lui" (13,1-5). Acesta esl6alt aspect esen{iai al "jertfei" creqtine ql care se realizeazlnumai prin Hristos, paragraful 10,19-25 ardtilnd clarfapt. Autorul e preocupat sd demonstreze in acest paragraf,la inceput, cd pentru a se apropia de Dumnezeu, omului iinecesarl o tripld condilie gi care, se gdsegte realizatd in liHristos.rool
Pentru a fi admigi in prezenfa lui Dumnezeu,
ry8 Amf,nunte in leglturd cu semnificafiile cuvdntului 0uofo in texf vczi ll,IfiW ei0, op.c it., p. 7 42-7 44
eee lbiclem, p.25(t.
't* D"spr. rapornrl dintre har 5i fapta bund. carezultatal actiunii harului. vsdM. Rissi. Die'fheologie, . p. 95-96
rm' Vczi pe lalg A. Vanhoye, op,cit , p.250-252
PARTEA A PATRA
ltr rrt'voie inainte de toate, de un aga-zis "drept de trecere",
ftHrr'lc permite sd inainteze ftrd teami; apoi de o cale, cate
lF i conducd spre Sfenta Sfintelor cereasce, gi nu in cele din
llrrrrir, de un preot, care s[-i introduc5 ia Dumnezeu: " Drept
ttt'r'r'u,.fralilor, avdnd tntru sdngele lui lisus, tndrdzneala sd
ittlr itrn in Sfdnta SJintelar, pe calea cea noud Si vie pe care
lwttru noi a innoit-o, prin catapeteasmd, adicd prin trupul,lrll, pi avdnd marc prcot peste casa lui Dumnezeu, sd ne
illtropiem cu inimd curatd, intru deplindtatea credinlei..."
lto.t9-22).Aga cum reiese din text, cel care oferd acest drept de
ltct'cre este [isus, care, intrdnd in Sf6nta Sfintelor "prin
lrrrrpriul Sdu sdnge", a dobdndit o veqnicd rdscumpirare
l',,12). Prin urmare, "dreptul de trecere" este dat in "sdngele
lrrr IIristos", inc6rcat prin moartea sa de putere gi de
elie ;rcitate.roo' Caleo spre sanctuarul ceresc este datl tot inIlirrs, care a inaugurat-o pentru noi, trecdnd prin"t ,rtapeteasml".
Precizdnd cd aceastd cale e "noui gi vie" gi cd are
lr'liriturd cu trupul lui Iisus,1003 autorul vrea sd-i ajute pe
t'o' Vezi M. Rissi, op.cit.,p.98-99.
'(Dr Funclia gramaticali precisf, a cuvintelor "adic[, prin trupul Sdu" (to0t'il L Lv T {q ocpr6q orirorl - 10,20) este dificil de determinat. Am putea vedea aici,, i rplicafie a cuv6ntului "catapeteasm6", care precede cuvintele amintite: ". .prin, rrt:rpcteasmS, adic6 prin trupul Sau". Trupul lui Hristos este, deci, comparat cu
r ,rrrrpcteasrno Templului prin carc se trece pentru a intra in Sfanta Sfintelor. Tot ap.a
rh lrrrre am putea atatagenitivul "trupului Sdu", termenului principal al propoziliei, ;rlc" pr sf,infelegem: "calea fupului SEu". ajungindin acest sens la ideeade lnvierer r lrsiivdrqire atrupului Shu prin Patimi gi Inviere, cxplicAndu-ne astfel mai clar ceea
, , \ ir spus in analiza lui 9,1 I Alte ipoteze vezi: J. Jeremias, Brachyologie und
46s
cititorii sdi sd infeleagd cI aici, ca gi in 9,11, vorbegtomisterul invierii lui Hristos,rm4 care a frcut din umanitatolo noua umanitate. Si dac5 trupul celui ce se aflI in comuncompatimitoare cu allii, este transparent acelora, cu atAtmult trupul lui Iisus llristos, mai ales dupd ?nviere. inplind de compdtimire comunicatd noud, sdngele SducurAllt de orice preocupare egoisti care ar putea impiaceastd comunicare- prin Trupul S6u gi prin viafa Sa sela Tatdl insugi. Sf. Chiril din Alexandria, comentdnd cuvirdin Evr. l0,lg-22 spuner ,,Noi spunem cd C,uvdntulDumnezeu s-a ascuns, pentru cd Et a luat asupra Lulacoperdmdnt pentru iconamie Si a asezat timpul prolpenrru a se ardta. $i acest timp in care s_a ardtat turur.fost invierea Sar .loos "Calea cea noud gi vie,, nu este, deci,dec6t umanitatea preamlriti a lui Hristos, devenitltofi oamenii unica cale de acces la Dumnezeu. in 9, I l,umanltate preamdriti a fost prezentatd ca gi ,,cortul
celpi mai desdv6rgit", care conduce spre Sfdnta Sfintelor,9,8, autorul pregategte aceastd idee fdcrind sd se inleleaglrolul cortului consta in a fi o cale de acces. Marele Arhiclnu trecea din Sfdnta in Sfdnta Sfintelor dec6t printr_o perdcare despdrtea cele dou5 ?ncdperi ale cortului. Tot agtHristos a trecut de pe pdmdnt la ceruri, prin pe
lnkonzinnitat im prtipozitionsgebrauch, in ZNW 62, lg7l,p. 13l; O. Hofiut,Vorhang vor dem Thron Gortes. p S t _A:
'* Cf. A. Vanhoye. op.cit ,p.251
PARTEAA PATM 467
lrupului SIu, Care a fost sfdqiat pe cruce; prin aceeaqi perdea
rrrptd ne face El qi pe noi sd intrim in Sanctuarul ceresc; clci
l)rccum perdeaua ascundea tronul lui Dumnezeu, tot aga 9i
prrrdeaua cdrnii tui Iisus Hristos ascundea ochilor lumii
rlivinitatea Sa.1006
Expresiile "cale" Si "indrdzneala sd intrdm" nu sunt
tlccAt expresii impersonale 9i care de fapt nu pun tn luminl
nspectul cel mai important al mijlocirii: intervenlia personald
ltcntru noi, a Mdntuitorului Hristos' De aceea autorul este
l)rcocupat sd afirme cd avem deja "un mare preot peste casa lui
l)urnnezeu" (10,20), deci mijlocitor adevarat pentru noi
irraintea lui Dumnezeu, garant al unui mai bun testament
(1,22)- PrecizAnd cE acest "preot" este pus "peste casa lui
l)umnezeu", autorul face referire la tema dezvoltat6 in alt
(:xpozeu mai de la ineeput (3,1-6) 9i aproape cu aceleaqi
txpresii: preotul este omul sanctuarului 9i el este vrednic de
ttcz.are; el are autoritate Si putere in a mijloci pentru noi la
l)umnezeu, care formdm "casa sa" (oiroq a0to0)'1007
Toate aceste aspecte qi dimensiuni ale noii existenle
t rc;tine sunt o consecinld directb ajertfei celei unice adusd de
lisus Hristos, o dath pentru totdeauna prin slujirea Sa
rrr hiereasc6.
Cu acestea, se introduce a doua parte a paragrafului
rrrrrintit (10,19-25), in care autorul indeamnh pe creqtini in a
lrrir atitudini corespunz;dtoare noii lor situalii create prin
,,lrr,j irea arhiereascd a lui Hristos: "'Sd ne apropiem cu inimd
'tsCf- Sf. Ioan Hrisostom, op.cit,p' 2l l; A'F' Maunoury, op cit' p 149
t(n'' Ibidem,p.252.
STELIAN TOFANi
'm5sf. Chiril de Alexandria , op ctt ,cartea X. col 6gl;in tracl ronr (a-X-a, p.32-5u.
468 STELIAN TOFANA
curatd, tntru deplindtatea credin[ei, curdgindu-ne
stropire inimile de orice cuget rdu, qi spdldndu-ne trupulapd curatd, sd linem mdrturisirea nddejdii cu neclinlpentru cd credincios este cel ce afdgdduit, Si sd ludm
unul altuia, ca sd ne indemndm la dragoste Si la faptefdrd sd pdrdsim Biserica noastrd, precum le este ob
unora, ci indemndtori fdcdndu-ne, cu atat mai mult, cu
vedeli ca sd se apropie ziua aceea" (14,22-25).
Atitudinea fundamentald const6, deci, in ata
prin credin(i la Iisus Hristos, Mare Preot. Agezat
dreapta lui Dumnezeu, Hristos este pentru cregtini "ArhiMare, demn de ctezate". Prima condilie de a inainta
Dumnezeu nu e deci implinirea unei legi, ci recurgerea
credinld la mijlocirea preoleascd a lui Hristos.1008 Gisimdoctrina paulind ce respinge cuvintele Legii gi pune la
tuturor credinla, doctrind ldmuritd de o "noud zi" ce-;iraliunea de a fi gralie reflecfiei asupra sacerdofiului lui lllHristos. Ceea ce motiveazl respingerea Legii, in viziautorului, este neputinla ei de a stabili o preolie valabilA,
mijlocire et'ectivd intre Dumnezeu 9i oameni, pe cdnd, ceea
fondeazd recurgerea la credinla, este eficacitatea unicljertfei gi preoliei lui Iisus Hristos care introduce realmentc
oameni in comuniune cu Dumnezeu. Credinta ineficacitate sacerdotald, este singura cale ce deschi
posibilitatea autentic[ a desdvdrgirii existenlei umane,
cur6!irii cugetului de faptele cele moarte (9,14), prin mila
rm8,,.,I DtAem
PARTEA A PATM
rlrirgostea divind in care igi afl5 ratiunea existentei preolia $i
lcrtla lui Iisus Hristos Arhiereu.rooe Credinla este gi rdmdne,
lruriru totdeauna, prima atitudine cregtind.
A doua atitudine, in viziunea autorului, este nidejdea,r nrc r-ru este decdt o specificare gi exemplificare a credinfei, o
urnirre fireascd a acesteia, din care gi prin care fiinleazd.toto
Mesajul primit nu e revelarea unui adevdr abstract, cittrirrrif-estarea unei persoane care este "cale", "promisiune" gi
"r inrzd a mdntuirii" . " Sd linem deci rndrturisirea nddeidii cu
ttr'r lintire, pentru cd credincios este cel ce a fdgdduit"( 10,23). Ceea ce dd n6dejdii cregtine intreaga sa fermitate,e,rlc certitudinea cd scopul vizat a fost deja efectiv atins de
Irrt:cpdtorul gi Plinitorul credinlei noastre (12,2) Iisus Hristos,l'rrrc, "prin cortul cel mai mare gi mai desdvdrgit... a intrat o
rlrrlil pentru totdeauna in Sf6nta Sfintelor din ceruri" (9,11-l.l)
Potrivit exemplului lui Hristos, care in patimile Sale",r invdtat ascultarea" Ei "a indeplinit voinla lui Dumnezeu",r rcltinii incercafi prin suferinle, se supun gi ei acliunii divineItrrnstbrmatoare, implinind astfel voia lui Dumnezeu (10,36;l,',.f -13; IPt.2,21). in acest fel, prin credinld gi sperantd,Irrt t:rcdrile oferd cregtinilor ocazia unei uniri mult mai reale cu
llrrsLos gi imp[rtigirii de jertfa Sa.lorr
A treia atitudine prin care cregtinii igi exprimirrlrrlirmefltul lor fa!6 de Hristos Arhiereu, ca o expresie a noii
"'''' lbidem, p.253
""{' Vezi M. Rissi, op cit., p. 113
"tt !trrlem.
469
470 STELLAN TOFANA
existente cregtine, care i$i are rddacina in jertfa Sa, crtC
intensd dragoste jertfelnic[. Aceasta se manitestA
intrajutorarea frdleasc6 9i toate felurile de "fapte bunc" e
literal exprimi textul grec (ayrinq6 rui rcal'<iv dploul10,24). Aleasta manifestare diaconicd e o consecin![ fi
a actului unirii lor prin credinld cu "Arhiereul compdti
care a ariltat solidaritatea cea mai completd fralilor s[i (
2,71-18; 4,15), formdnd astfel, tofi impreund, casa.l
Dumnezeu (3,6). Dorind sI corespunda voca!iei lor ceregtl,
sunt indemnafi s5 se ajute reciproc, evitAnd pericol
descurajante, sus!indndu-se reciproc in constanfa dl
mismului inaintdrii spre Dumnezeu cu incredere (cf ' 3,12 41
1O,25.33 ; 1,2,1 5 -17 ; 13,1 -3).Credinla, nddejdea qi dragostea jertfelnicd sunt
trei virtuli, trei atitudini spirituale caracteristice cregtinilol
care permit acestora a trdi unifi cu Hristos, Marele Arh
ti de a transforma astfei permanent existenla lor' Dacl
afirmat mai sus cd nldejdea igi are izvorul 5r suportul
credin(I, nu acelagi lucru putem spune despre cea de-a I
virtute - dragostea) care nu-;i are cauza in nici una
celelalte, ci mai degrabd acestea se constituie ca o finalitatlei. Dragostea, ca rittr.t. cregtind, i;i trage seva din izvorul 0
vegnic u-t luUi.ii eterne, de aceea ea "nu cade niciodat6"' i9i r
sieqi suficienta 9i poate constitui suport pentru alte virtuli'Dar autorul nu se mulfume$te sd vorbeascd numai
virtulile gi atitudinile spirituale caracteristice urcugului s
Dumnezeu, ci evocd de asemenea 9i mijloacele concrete
unirii depiine cu Hristos, fructificAnd acliunea
mij loc itoare. rol2
Logica expozeului sdu pretinde existenla a astfel
mijloace, intrucdt o mijlocire care nu se exprimd concret
'0r2 Vezi pe larg: A. Vanhoye. rtp cil -p 254-25'7
PARTEA A PATRA
rrrili cste mijlocire. DacS posibilitatea pentru cre$tini de a oferi
rrrr cult lui Dumnezeu rdmdne in acest timp continuu legatd de
rrrrilocirea lui Hristos Arhiereu, este recesar ca aceasti
rrrrilocire sd se manifeste pentru ei in mod tangibil. E ceea ce
rrrlclege autorul. El nu vorbegte numai de credin!6, ci, de
rr,i0menea, de ceea ce noi numim tainele credin{ei.torr Acestea
rrrr sunt altceva dec6t expresia tangibilI a acliunii mijlocitoare
ne luale prezente a lui Hristos ;i o definire a structurii
lrcramentale a noii existenle cregtine.r0ra
Astfel it 10,22: "Sd ne apropiem cu inimd curatd,
rrttr u deplindtatea credinlei, curdlindu-ne prin stropire
ttttmile de orice cuget rdu, Si spdldndu'ne trupul in apd
r'ttratd", se poate recunoaqte usor o aluzie la botez: cre$tinii
1i au spilat trupul intr-o apd curat61o" (rd o<ipc iiDarr
rn0apr,r) gi gi-au curdlit inimile de orice cuget rdu intr-o
rlcplindtate a credinlei 6v n.l.qpoQop(u nioretoq (intr-o
rrrilrturisire deplini a credinlei n.n)'tn'u
Botezul apare ca o condilie prealabild, permildnd
pirrticiparea la o liturghie comunitari, in care mijlocirea
'ot3 lbidem., p.254.toto lbidem.
'0'5 Menliunea "apei curate" face aluzie lalez.36,25, unde aceasta insoleqte
1'romisiunea unei ',inimi noi" ca o continuare din Ier. 3l'31-34, citat putin mai
rr;rintc in Evr- 10.16-17,0,6 Autorul facn aici aluie la spllirile gi stropirile cultului iudaic, care erau o
t, dPlica ta Noul niile
,' aPoi 5i natura 5 ului'
I ca sutlutul sa fi Fara
,f,,ir,prelucr de G.ciauganu.p I50) idesanctuar.( ury'
471
472 STELIAN TOFANA
trupului gi s6ngelui lui Hristos, sursd a transformdrii crc
a existenfei, se realizeazd, actualmente pentru a O
cregtinilor reunili accesul la Dumnezeu intr-un elltlcredin!ei, speranlei gi dragostei.l017
In versetele precedente ( I 0, I 9-20) se poate recu
o aluzie la Euharistie, nu numai pentru simplul fapt clautorul face amintire de "trupul" (otip[) gi "sAngeloHristos" (a[parr 'Iqoou), ci pentru cd fraza in
corespunde, cum nu se poate mai bine, realit[1ii uneietiharistice.lors Vorbind astfel, autorul se situeazd deja intcadru sacramental, dat fiind faptul c[, de la inceputul frainsistenla cade pe accentuarea rolului mijlocirii lui I
Hristos. $i mai ales, cAnd men{ioneazd trupul qi sAngelo
Hristos, el se referd la posibilitatea unei practici act
acum creStinii au dreptul de a intra in sanctuar gralie sd
lui Hristos Si acum ei au la dispozilie calea vie qi noudeste trupul Lui indumnezeit gi preamdrit.r0le
O ultiml trdsSturd meritd a fi subliniatd in continpentru a completa imaginea comunit5lii cregtine in relaf iacu Hristos Mijlocitorul, aga cum o prezintd autorul epistolIn cadrul comunitdlii, mijlocirea preoleasc5 a lui Iisus Hri
r0t7 Yezi P. Andriessen , L'Eucharistie dans l'Epitre aux Hdbreux,NRl'(19721, p. 269-277 .
1018 Pasajul respectiv lasd impresia clar6 cd autorul are in vedere o rcucomportflnd in sine celebrarea Euharistiei. A. Vanhoye este, de altfel, de ptrrcre {excel;fie flcdnd cdteva versete adaugate la sfdrpit (13,18 22-25) epistola cdtre l-,vGlnu se prczintd ca o scrisoare. ci ca o ''predica tematica" dezvoltatd, destinati Ipronunfa voci vii in cursul unei reuniuni creStine (cl. op,cit. p 254-255).
'ore Vezi A. Vanhoye, op cit . p.255.
PARTEA A PATM 413
Irrr rc manifestd numai prin intermediul actelor sacramentale,
r,l yi prin persoane. Inainte de a concluziona epistola sa,
lulorul aratd intr-un pasaj, unde evocd intr-un fel Euharistia
;t crrltul sacrificial cregtin,r02'deslvArgirea insdgi a existenlei
uruurc, cregtinii neformind o grupare amorfE, ci o comunitate
tlrrrcturati ierarhic, care ili are "mai marii ei" (oit';loupdvor - 13,7). Doud menliuni a acestor "mai mari" ai
lrrrrrunitdlii servesc ca gi cadru al unitAlii paragrafului:
" ,4tlttceli-vd aminte de mai marii voStri.. " (13,7) qi
" tt\(' ultati pe conducdtorii vctstri" (rlyoup6vol) ( I 3,17).
Luat in sensul strict al cuv6ntului, titlul oitlyoupivot nu exprim[ nimic in sine sacerdotal, ci doar o
qrnrl)ld pozilie de autoritate.'0" Titlul nu e folosit decit numai
nrr.'i in Noul Testament, pentrll a desemna pe responsabilii
"''u }tste vorba de 13.9-22 unde mulfi exege[i vdd o aluzie la Euharistie ca fiindr r'rrtr rrl cultului sacrificial cregtin. Vezi in acest sens P. Andriessen, op.cit., p- 269'
'//. R. Williamson,The Eucharist and the Epistle to the Hebrews, NTS 2llltt t4175), p. 30G3 t2; J. Swetnam. Chistologt and the Eucharist in the Epistler,, thc Hebrews, Bib. 70, 1989, p 74-95. O interprelare antieuharistic6 a
lr,rrrrglafului 13,9-ll vezi la F-J" Schierse, Verheissung und Heilsvollendung,lrltlrrchen 1955; G. TheiBes, Untersuchungen zum Hebrrierbrief,F- Schriiger,ltrr (iottesdienst der Hebrtierbriefgemeinde, Mif.TZ 19 (1968), p 16l-181.l'rurt:tul nostru de vedere referitor la acest paragraf, hrf, a intra in analiza lui,
l,l, r lt'azd pentru o interpretare euharisticS. In acest sens vezi gi d.F. Maunoury,,t1,,rt.p209.
'o2r in legdturd cu rolul acestor "mai mari" ai comunitalii, vezi Ch. Perrot,l'lltitrt aux Hdbrew, in "Le Ministdrc et les ministdres selon le N.1'. (ed. J.
l)r lrrrme), Seuil 1974, p 118-138.: F. Laub. l'erkundigung und Geme indeaml-
ttt, lulorttatdesrlyoupdvor Hebr 13,7.17 24, SNTU 6/7, 1981 182, p. 169-190
474 STELIAN TOFANA
unei comuniteli cre$tine'lo" Ceea ce este important
contextului celor tratate pdnd acum nu este titlul ca ataro'
atribuliite care le sunt conferite 9i care ii fac pen
comunitate reprezentanlii lui Hristos Arhiereu N{ijlocitor'
calitate de ,,Arhiereu credincios" (3,1-6) Hristos este, a$8 0
s-a vdzut, mijlocitor al cuv6ntului lui DumnezeLr' lar ac
mijlocire se realizeazii concret in cadrul comunit[1ii po
textulri din 13,7 prin "mai marii" ei' aceqtia fiind cei
adreseaz6, adicd fac cunoscut cuvflntul lui
creqtinilor.Iisus Hristos este apoi Preot peste "casa
Dumnezeu" (3,6; 10,21), iar autoritatea in aceastd calitatc'
$i-o exercitd prin lucrarea "mai marilor" comunitl1ii'
sunt indemnali cregtinii s5 le fie supuqi 9i ascul
"ascultali pe conducitorii vogtri qi v6 supuneli lu1
nef 0eo0e toiq rlyoupdvorq up6v rai unefrete - fiind
ei privegheazd pentru sufletele voastre' av6nd sa dea seam6
ele..." (13,17)-
Ori. autoritatea sacerdotald a lui Iisus Hristos nu
alt scop decit de a impdrt[9i "mAntuirea tuturor celor
ascult6", El fiind Arhiereu credincios 9i compattmttor
acelagi timp (Evr. 2,77 ; 4,15; 5,9)' Acest aspect al preoliei
Hristos este actualizat in sanul comunitdlii, prin slujirea "
marilor,, ei, adicd a slujitoriior ei sfin1i1i ti inStituili
Hristos Insugi, care i;i au baza chemdrii 9i slujirii lor
to" Titlrrl sc mai gdseite cu aceastd insemnare 9i in Epistola I a lui L'le
Romanul cdtre corinteni (I Clern 1'3;21'6 Comp' F' Laub' SNTU 617' l9ll
p 186 u)
PARTEA A PATM 475
A r lr isria lui Hristos Insugi, de aici decurgflnd qi
n,llronsibilitatea lor fala de sufletele cregtinilor pentru care
lrrlcazd a da seama ( 13,1 7).1023 Astfel, Iisus Hristos Arhiereu
ly t:xe rciti lucrarea Sa prezentd preoleascd, mijlocitoare, prin
rrrrrragii Sf,i, ierarhia sacramentald a Bisericii, ca o continuare
rr rrlrcrei Sale mdntuitoare arhieregti 9i care se actualizeazd
llinf ial in Sf. Euharistie. Aspectul permanent al lucrlrii Sale
nrlricregti, autorul il exprimd clar in cuvintele: " Iisus Hristos -
trri ;i azi Si tn veci - este Acelagi " (1 3,8).
Este adevdrat cd autorul nu spune explicit cd aceqti
'youpdvor au un rol precis in celebrarea Euharistiei, dar
rlrrlrla menlionare a "mai marilor" comunitSlii (13,7-77),
trre adr6nd un paragraf care definegte cultul cregtin 9i care
lvocd in mod evident celebrarea Euharistiei sub triplul sdu
rrspect de cintr sacrificiall 1a care doar creigtinii au dreptul sd
rrr parte (13,10 - deci nu cei ce slujesc cortului), de jertfl de
lrrudl adusd lui Dumnezeu prin Iisus Hristos (13,15) 9i de
,,c azie privile giatd pentru ma nifesta rea dragostei comunitare
( ll,l6), constituie un argument al rolului 9i implicarii "mai
rrrarilor" cregtinilor (r'1youprdvor) in celebrarea 9i slvdrqirea
ci.'024 Celdlalt pasaj al epistolei unde, la fel; s-a delimitat o
rrlr-rzie euharisticl a textului (10,19-25) conduce, de fapt, la o
, r,ucluzie a unei actualiz6ri a slujirii arhiere;ti prezente a lui
rmr A. Vanhoye, op cit., p. 257; A.F-Maunoury, op.cit'. p 207 Si 212'
tui Evr. 13,10, J' Thur6n i;i,it) Si har(13,9), dintreEuharistie,,, jcrtfa de laudi ( 13,15), toate
ir( iat (oP'cit , P' 204)'
476 PARTEA A PATRA
Iisus Hristos prin intermediul lucririlor sacramentall
slujitorilor Bisericii insdrcinali direct de El a-L reprczo
r6ndul cre$tinilor, a exersa deplin autoritatea Sa, a exprl
impnrt[gi pentru totdeauna efectele jertfei gi lucrdrll
arhieregti, mflntuitoare.ro25
Agadar, structura sacramentall a noii exi
cregtine se prezinti ca o consecinlS directd ajertfei celci
a lui Hristos gi-a actualizdrii ei prezenre 5i viitoaro
preolia sacramentald a Risericii, a "mai marilor" cre
II. Relafia dintre arhieria vegnici a lui lisus H
9i Preo!ia tsisericii
Iisus Hristos r6mdne, aga cum s-a vdzut, Ar
mare gi vepnic - "ieri Si azi Si tn veci este 'AcelaSi" (l
izvorul nesecat din care "ai Sdi" igi trag seva ddtEtoaro
via!5 qi mflntuitoare in acelagi timp, ce a izvorAt 9i izvo
mereu din jertfa Sa unicd qi din energiile divine ale Duhu
Sfdnt. El n-a jertfit lui Dumnezeu cerr'a in afar[ de Sine,
cum cereau vechile sacrificii, ci S-a jertfit pe Sine I
atrig6ndu-ne in Sine, cu voia noastr5, pe tofi,1026 oferi
o vegnicl rdscump6rate (9,12), plinind astfel ceea ce se s
despre E7 "cd Fiul Omului n-a venit ca sd I se sluieascd,
t025 Vezi Sf, Ioan Hrisostomul, op cil.. p 383 u.
'm6 P.. C. Galeriu- Slujirea preoleascd dupd Sf Scripturd si Sf' Tradilia,
l0
PARTEA A PATM 4'77
I sd slujeascd Si sd-Si dea viala rdscumpdrare pentrur" (Mt. 20,2t).
tliserica asem6ndndu-se cortului celui sf6nt este loculrril al actualizdrii dumnezeiegtiijertfe: ,,in loc sfdnt se va
Ittr tt in curtea cortului mdrturiei', (Lev.6,26).De jertfa vegnicd a lui Iisus Hristos ne impdrtdgim
trrrri in BisericS, unde are loc actualizareaei, prin mijlocireae.liei sacramentale a Bisericii. Deci, intre jertfa Arhiereuluirs l{ristos gi preofia sacramentalI a Bisericii, ca prelungire
prcoIiei lui Hristos, pe de o parte, gi ?ntre jertfa Arhiereuluillrrrs llristos gi Biserica Sa pe de altd parte, existd un raport{e rrrlerdependentS, de complementaritate. Aceastd idee va]orrstitui subiectul de analizl al capitolelor urmdtoare.
l. Arhieria lui Iisus Hristos - izvorul preolieiBisericii: sacramentald gi subiectiv-generaltra cregtinilor
M6ntuitorul Iisus Hristos este Arhiereul nostru celIrrrrt:gi veqnic laTatdl, intr-o continu6 stare de jertfE gi dlruirelrlnlru noi gi cu noi Tatilui (Evr. 4, 14; 5,5 t.; 7,16.17 .21.24_) I , t\,6; 9,1 I )-1027 Pentru ca jertfa MAntuitorului sd se poatdnr lrrrrliza qi cregtinii sd poatl participa la ea, impropriindu_gicltctcle ei, Hristos, comunicdndu-se noul ca jertfd, "esterrrvtrie de niqte organe vd.zute, sau de nigte slujitori ai Lui,
"'r' Pr.Prof.Dr. D. Radu" Taina preo;iei. in ',Indrumf,rj misionare,'Irltrtrrttrlui Biblic, 1986, p 577.
418 STELIAN TOFANi
rdnduili in chip vdzut, din imputernicirea Lui. Acegtitpreofii Bisericii. El trebuie s6 ne arate prin acestevlzute, deosebite de noi, cd e deosebit de noi ca ArhladucEtor de jertft, ca sd nu se volatilizeze totul intr_o imsubiectivd.I02E
M6ntuitorul Iisus Hristos plinegte, deci, in peLui, preofia cea adeviratd gi jertfa cea adevdratd, fEcplrtagi gi pe noi acestei jertfe prin preolia bisericeascE,care ne putem aduce gi noi, jertfele noastre pejertfelnicul Dumnezeului Celui viu. ln acest senssacramentald a Bisericii se prezintd ca o prelungire aIui Iisus Hristos gi ca o permanentizare in acelagi timpdar gi ca o prelungire a jertfei lui Iisus Hristos pestefEcAndu-i astfel pdrtagi acestei jertfe pe toli cregtinii, sau,alte cuvinte, pe tofi cei din preofia generali a Bisericii,cre$tinii. Preolia Bisericii igi are izvorul in Arhieria gi
lui Iisus Hristos.Sf. Chiril al Alexandriei redl dogmatic
prelungire prin cuvintele. " El ne-q dat drept merinde depe Sine InsuSi, impodobindu-ne cu darul demnitdlii de,llllui Dumnezeu. hdrdzindu-ne Si noud tn dar tmpdrnoastrd de binecuvdntarea cea de viatd fdcdtoare,Sfdntul Sau Trup Si Sange".ro2e
Continuarea acestei preof ii in preofia sacramentaBisericii, nu se rezumd numai la aducerea jertfei Lui, ci
f 028 Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae. /rsus Hristos, Arhiereu in veac,"Ortodoxia", An XXXI, nr 211979, p 223.
to'e Sf. Chiril al Alexandriei, inchinare in Duh si Adevdr. p.G, 6g, 50ll
PARTEA A PATRA
prirrde gi toate aspectele intreitei slujiri a lui Hristos, cur' inrplicaliile lor intru cregterea mddularelor Bisericii.r030
l'l rru e capul Bisericii numai intrucdt e ipostasul divinvr:nit ipostasul umanitdlii gi intrucdt se menfine in ea cu
rrlrrrl jertfit, inviat gi inalJat, ci gi intrucdt continud sd
liert:ite gi si suslini in ea cele trei slujiri ale lui. intrrcitarea slujirii Lui de inv6tdtor, ne pune in relief continuuI t'nlitatea ei profeticS, cdci ea ne duce prin propovdduirea
filrt'ricii, la o treaptd tot mai apropiat6 de omul model care ellrtslr,rs. El e impdrat, dar gi noi suntem chemali s6 ne
ftrrgrrirtdgim de puterea Lui impdrdteasc6, biruind orice piedicd
flntrtru a putea ajunge sE imparalim impreund cu Elt'.10rr
in virtutea acestui dinamism al preoliei Mflntuitorului,h;rrco[ia Bisericii nu este nici ea un simplu act de comemoraretorr rlc imitare a preofiei lui lisus Hristos. Preotul nu imitdfcrtla lui Hristos, ci, prin puterea Duhului Sfdnt, actualizeazd,
Fleclele preoliei lui Hristos".1032
Numai datoritd acestei permanente actualitlfi a
ferll-ci Sale este Iisus Hristos ,Arhiereu in veci, gi preoliatrr( riunentala a Bisericii o participare la sacerdotiul unic alItrr llristos, iar cdnd "preofia consacrd gi oferd Iui DumnezeuItrr;rul qi s6ngele lui Hristos, ea este gi prelungireavizlbild a
"'t0 Pr. Lect. Ioan MihIl[an, Preotia Mdntuitorului Hristos Si preotiahrrr u toscd, tezd de doctorat, in rev "Milropolia Ardealului", An XXIX, nr. I l-l."l'/1i4. p. 152 u.
""' (lf. Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae, op cit , p.2J2-
""' Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Preotie Si Bisericd,in rev "Ortodoxia',, An XXIX,tu ltlt)72.p853.
479
480 STELIAN TOFANA
lui Hristos peste veacurirr.1033 in prelungirea acestei preo[l
chiar dacd se evidenliaza- mai mult acliunea Fiului, ea
umbreqte lucrarea celorlalte Persoane ale Sfintei Treiml,
Aceastd lucrare treimicd in prelungirea preoliei lui Hri
este subliniatd de Sf. Vasile cel Mare, care vede o nede
legiturd intre Hristos gi Duhul Sfdnt: "El trebuia sd se ica Duhul sd coboare, deoarece creatura nu posedd nicl
dar care .sd nu vind de la Duhul Sfdnt. El este sfinlilcare ne uneSte cu Dumnezeu", iar Sf. Atanasie cel Mare
"Noi bem pe Hristos imbibat cu Duhul Sfdnt".1o3a
Referitor la efectul asupra noastrd a acestei actuali
gi prelungiri a preoliei Sale, Nicolae Cabasila zice cd "noi
deyenit prin prelungirea preotiei Sale moi apropiali
Hristos decdt de frayi, decdt de pdrinli sau chiar de
noastrd cea dupd trup" .ro3s Rostul 9i efectul acestei prelun
actualizate a preoliei lui Hristos in preofia Bisericii
reliefat gi oglindit Ei in viala liturgicd a Bisericii prin i
ei'. "Cruce. ce-ai purtat pe tine pe Cel preatnalt, cu
strugure plin de viald se tnalld astdzi de pe pdmdnt,
care Dumnezeu ne-o tras Si moartea de tot s-a nimicil",
'033 Cf. Luis l,eroir, valeurt du sacerdoce ldttitique, in "Sacerdoce et ccl
Louvain 197 l- p. 43.
'030 Cf. Paul Evdochimov, La priEre de l'Eglise d'Orient, Paris 1966, p.
'o Cf. D"tpr" viala in Hristos, trad. Teodor Bodogae. Sibiu 1946' p. ll,t0l6 V"zi Mineiul pe septembrie, stihira a 2-a, laudele Vecerniei mici din
septcmbrie
STEL|AN TOFANi l{
strtrgurele plin de viald se referd la actualizarea jertfei Sale ?rr
\llirrta Taina de via![ dlldtoare a Sf. Euharistii.ro3T
Aspectul pozitiv ar starii de jertfd a rui Iisus Hristos,
",'/ Opusful Rullrr,,tos MintuitorulI lrrlrrrlrrr Sflint:,,Ce
t,t 1t rhqtdl,tr'tl ;i St
tt l't uttt lnsul i-a indumnezeit pe ei Si pltttt,rr11 ..1'111 q6stru ..,, (yezi peniicostar. otpustul vecerniei dc la Rusatii).
""' vezi pr'prof'Dr. D. Stiniroae, Legdtura intre Euharistie si iubireat,rtrtrt.in rev "Studii teologice,', An XVII nr 1_211965,p 25.
I
I
l
482 STELIAN TOFANA
adicd viala curat[, plind de iubire, din viala inviatl a lUl
Hristos, ne-o insugim in modul cel mai evident prin $f,Euharistie, prin primirea cdreia gi pe noi ne jertflm, lepedAnd
pe omul cel vechi din noi: "De aceea il primim qi noi, in nol
ingine prin Sfdntul Lui trup gi sAnge, ca preschimbAndu-nt
prin El pi in El, sd lepddim pe omul cel vechi care se strloldupi poftele amlgitoare, potrivit cu ceea ce s-a scris: Rom,
6,4; Efes. 4,22".1o3e
Prin preot, in Euharistie se face vizibild f l
comunicabila jertfa lui Hristos, oferita pentru noi to;i lncontinuare, de Hristos inst"lgi qi se oferS in acelagi timp tljertfa noastrl in Hristos, adicdjertfele noastre personale aduttde noi ca preo!i particulari. Sunt jertfe cerute de Hristos gl
oferite Lui prin acelagi preot slujitor gi care se unesc cujertfhlui Hristos, de a cdrei bunf, mireasm[ ne umplem to1i, cdci 1l
pe noi ne aducem gi ne aduce Hristos prin preotul
slujitor.loa0.Preotul e simbolul vizibil gi viu al lui Hristos, car€
"ridicd pdcatele noastre gi prin care suntem primili ctnd
aducem darurile noastre in duh lui Dumnezeu gi TatS[".r0rl
"Cdci Emanuel s-a numit. . Mijlocitorul tntre Dumnezeu Sl
noi, Apostolul Si Arhiereul mdrturisirii noastre" (Evr,
3,1)too'
Vorbind de succesiunea celor doud aspecte ale jertfirii
PARTEA A PATRA
rrurrstre ca efect al perpetu[rii lui Hristos jertfit in via[a
rrnirstrd: moartea fald de picat (ertfa noastri n-n') 9i sfinlirea
lrrrrr l)uhul lui Hristos, Sf. Chiril al Alexandriei spune: "Cdci
\tt.'()lesc cd cei ce vor primi tn ei pe Hristos prin Duhul
tr rhuie sd fie spdlali mai intdi de pete $i curd[ili de pdcate,
t'rr .rd-qi lffiliSeze suJletul lor sftdlucitor Si nepdtat' cum a
r/,rr.r .)i dumnezeiescul cantdrel care a ajuns la bundtatea
ttt't'slei virtuli" (Ps" 56,8).1043 La o treptat[ inaintare spre
lrrtill e aplicatl gi imaginea intr6rii lui lisus Hristos ca
irr;rintemergator pentru a ne pregdti 9i nou6 intrarea: la inceput
rroi suntem duqi pdnd la uqa Sfintei Sfintelor, apoi intrlm in
rrrteriorul ei. Incd prin jertfa adusd pentru noi, Hristos nu a
rrrtrat EI insugi in Sf- Sflntelor, ci a u$urat 9i urcarea noastre
pini la uga acesteia. Cdci noi ne silim, sub puterea invil6turii
l,rri, si dobdndirn o dreptate 5i o curdfie pregdtitoare' Dar
irrluntru ne introduce Hristos.l0aa
Dacd noi nu ne putem transpune 9i rdmdne la fel, in
slare de jertfr, decit asimildndu-ne, ajutali de Hristos, de buni
voie stdrii Sale de jertfE, sau asimiiandu-ne El cu consimlirea
rroastrd, stdrii Sale de jertfr, El trebuie sd rdmdnE atunci
pcrmanent in stare de jertfh qi de Arhiereu al propriei Sale
icrtfe "ca sd ne imprime impulsul Sdu de autojertfire spre a fi
5i noi jertfe si preoli ai jertfelor noostre- $i daci jertfa Lui
c in acelagi timp jertfa comuna cu care trebuie s[ se asimileze
iortfele noastre particulare, El trebuie sE rimdnd ca Arhiereul
tBt Sf. Chi.il al Alexandriei , op cit.. cartea XVI. col l0-56D; trad
iL-XVI-a, p.542u.tM4 ,, t
IDtAem
483
'ot'Sf. Chiril al Alexandriei, op cit.. cartea XII, col. 795C; trad
a-XII-a, p 410u, citat dupa Prof. D Stdniloae, art- cit.p.20.
'*o Cf. P..P.of.Dr. D. Stlniloae, art.cit., p.22
'oa' lbidem
'oo' rbidn,.
rom. cancE
rom cartea
484 STELIAN TOFANA
comun, pentru a ne ridica gi pe noi ca jertfe
comun".loo5
in pln
Noi devenim preo{i, care aducem ca jertfd
noastre personald, intruc6t suntem ajutali si devenim,
puterea ce emand din jertfa qi Arhieria Lui gi intruc6t adluglfijertfa noastrd la jertfa Lui, prin impulsul ce emand din ca, flgustAm preo{ia noastrd prin preolia [ui. "E/ rdmdne pripreot, preotul de cdpetenie, preotul izvor al preoliei, pretiljertfei comune prin excelerld".'oou Astfel noi devenim prG0tl
prin participare gi prin insugirea jertfei Lui, prelungita p0nl
la noi in BisericS, prin preolia sacramental5 gi, in acelagi timpl
prin oferirea jertfei noastre particulare jertfei Lui. El rirn8nlPrimul pentru toti, mereu izvorul comun, centrul de influx flde atraclie polarizatoare spre jertfa. in acest sens, preofllnoastrd, preofia bisericeascd gi Arhieria lui Hristos nu llexclud, ci se gdsesc intr-un raport de strdnsb comuniune.l(l
Dar p6nd suntem in trup, cele spirituale ni se flO
accesibile prin simboale materiale. Mdntuitorul Iisus Hristot,
Arhiereu, deosebit de noi, care stimuleazd gi primegte jcrtfe
noastrd ca s-o ala$eze jertfei Lui, trebuie sd ni se inthligezo
printr-o persoand v1,zutd, deosebiti de noi, prin care oferl
rMs Pr.Prof.Dr- D. Stlniloae, art cit ,p.21.to46 ,, . ,
I Dtdem.
1e7 Desigur desiv6r;irea impreunei noa:tre slujiri ca preofi impreund cu llristrtiva fi in viala viitoare, aici ea fiind numai o arvun6 Noi incd nu suntem total lAngh
El, in sanctuarul ceresc, ci suntem incain parte aici. in trupul pamantesc Accastfl
inseamni cd atunci ne vom ata5a nemijlocit jertfa noastra. jertfei Lui. prcoliu
noastr4 preoliei Lui. c6nd "slujitorii Lui Ii vor sluji (latpeJoouorv arjto)) 5i vot
vedea f'aga Lui" (Apoc 22.3) (vez.i Pr.Prof.Dr. D. Stiniloae. art cit . p.2l)
PARTEA A PA".RA
1r'rtlir l,ui in continuare in faja noastrd, jertfE care de asemenea
'rrrrlrricatd in simbol. Iar noi vedem prin aceste simboale ceearr' ,;c pctrece invizibil ;i comunicdm cu invizibilul prin acestectnrl)oalc vizibile. roas
De aceea Hristos, ,'manifest6nd in planul invizibiltrr'rcitarea preofiei Lui cornune, ne face vizibild, gir,rrrrrnicabil6 actiunea acesteia prin lucrdrile sfinte ale;rrt'rf ilor slujitori, precum latura subiectivd a preoliei Sale orrrrrtinr in preolia noastrd subiectivd".r04, prin urmare, inrrr lrrrrea sacramentald a preotului slujitor ni se face sesizabiidar'lirrnea invizibil5 prin care Hristos iqi oferi in continuare inrrrorl real jertfa Sa noud.roso
Prin preot nu numai c6 se aduce Hristos jertft gi nerrluccm gi noi jertli Lui, ci ne pi impirtlginr de jertfa luillristos. intdi ne irnpdrtdqim de I-tristos ca lertfd 9i apoi\unlcm in stare sd ne aducem gi noi ingine ca jertfe prinIrc,Ira noastrd particularl (generald), chiar dacl intre acesterrrlc nu e o distanld temporald, ci numai o diferenl5 ca de lalrrrz-d la efect. $i amAndoud ni se fac posibile prin Hristos, in
485
t{EB .,lDnem.
to,lg ,, . .lDtdem.
r')50 vorbind de preo(ia lui llristos care e shans regati de jertfa Sa- arhim Alexrslr r, dcr Menschbrugghe) zice: " preotia rui Hristos nu e un evenlment miracuros,,\,'nrcnlqn;i izolat, unfulger intr-o noapte care il precede Si il urmeazd .. Ea estetrtt 'tr't indelung pregdtit la inceputul lumii, prefigurat de parriarhi, prevestit de1'tt,rtroci, realizat in stagii in timpul zilelor in trup, explicat clupd viaya sa"ttttitoare de Apostoli, completat incd si azi in urtimtil sdi stagiu ishator'ogic'],t\('rr lucrarea Du sacerdoce du christ. res,\tages et de ta part dis satnts dais ce\ttt (rdoce, in "Mesager de l'Exarchat du patriarche Russe en Europe Occidentale ,l'.rr rs 1960. nr 33-34)
I
mod invizibil 9i prin preotut slujitor in mod vizibil "cdci
darurile deosebite le dobdndim in EI 9i prin El"'r0s1 Partit
deci la preolia lui Hristos, aqa cum am v[zut' qi prin prc
noastrdparticul ara. subiectivd, general 6, Hristos prelun gi nd
astfel, intr-un fel, qi prin aceasta, preolia Sa'
Pentru a preciza insd, mai bine, rela{ia proof
generale de caracter subiectiv cu preo!ia slujitoaro'
i*po.,un, de subliniat, cE cel ce aduce jertfa Sa particult
prin preotul comunit[1ii, degi aduce in mod principal per
.u, udu"" qi lucrurile pe care le posedd ceea ce se simboli
de obicei prin diferite daruri' Pe db alt[ parte' dat fiind t'aptt
cd prin ele se manifest6 e[ insuqi, c[ ele sunt o exteriorizar'
lui, prin ele se aduce pe sine insuqi (spre exemplu'
prescuri). Se mai poate spune, in acest sens' cd prin cele
PARTEA A PATRA
irnpreunh cu ea, pe sine insugi.'os'in aceastl viziune poate fi
vilzut temeiul rnai adAnc al preoliei universale a cregtinilor 9i
rl;rtoria preotiei sacramentale de a nu se distanla de aceasta, ci
rlt: a se apropia in unire, inaint6nd astfel impreund spre
l)rrmnezeu,r0so cu incredinlarea c6 avem Preot mare (10,27),
nriilocind veEnic pentru noi.
Mai mult, preolia universald a creqtinilot, a clreirrr:tivitate ajut[ preofiei sacramentale sf, se exercite, se aratA
rrliit in faptul ci omul credincios devine preot in Biserica
l'iin!ei lui proprii,'0" cAt 9i in faptul cd descoperd raliunile
rrcvlzute ale lucrurilor 9i prin aceasta contribuie la
rlL'scoperirea gi promovarea caracterului de Biserici a
lrcatiunii cosmice qi a fiinlei proprii-10s6 Fiinla umand e
1053 Vezi Epis. Athenagora, Priesterhood as a Sacrament, in "The Greek
rrrllxrtlox vol III, nr. 211957, p. 168' Hans Urs von
llrrlllrazar : "Ornul e veritabil preot al naturii, el oferi lui
Itrrlurczeu rile spirituale ca pe un altar.-.". Yezi Liturgie
ttt\nique, Paris I947. p.250.
'050 Alex. Schmemann vorbilrd despre datoria de iubire a preofilor t'a[d de
1rrr.01ia general[ a cregtinilor spune: "Preolia arald smerenia qi nu mandria
llltt icii, cdci in ea se vddeSte deplina hlArnare a Bisericii de iubirea lui Hristos,
,t,ltr.ir de preolia lui unicd si desdvdrsitd. . Iubirea aficil in Hristos preotul unic
yt r'rt tld slujirii celor trimiSi poporului Sdu, acea preolie unicd "" (cf' Aus der
I t,'tt,le Leben, Freiburg im Breisgau, 1974' p. I l5 u).
't"t Cf. Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae. Spiritualitate si comuniune in Liturghia
t, tt)(lor(i, Craiova 1986, p 17.
't'tu Sf. Maxim Mirturisitorul numc$te chiar cosmosul ca fiind o bisericf,:' ltttr r',t: cosmosul, fiind in chip inlelegdtor o bisericd neJdcutd de mdnd, indicd
t'tnt u(edsto bisericaficutd de mdnd Existd in ea un loc sfunt al preotimii'
ittttttil are lumea de sus, care s-a dal puterilor de sus -" (Sf' Maximl\lrrrlurisitorul, Mystagogia, P.G.9l, 65'1-117, cap Il-lV; col 669-672)'
STELIAN TOFANA481
486
nuSesimbolizeazdnumaioferireapersoaneiSalelllucrurilor ce le posed6, ci "renunld chiar la relalia sa egol
Cu toate lucrurile, manifestand voinla de a le socoti ale
Dumnezeu $i ca atare bunuri spre folosirea in iubiro
credinte de cdtre intreaga comunitate umane"'ro'z
Fiecare cre$tin este in acest sens' un preot al crea
avAnd misiunea sd o aducd lui Dumnezeu 9i' prin ea'
'ott Sf. Chi.il al Alexandriei , op cit , cartea XI' col' 761A; trad' rom'
a-XI-a, p. 373u.
r0s' Vezi amanunte acest sens la P' Trembela s' Comuniunea Sfintitctr'll'td'
Olimp Ciciul6. Cernica 1940, p' l6 u'
IN
488 STELIAN TOFAN,4
considerata deci "o bisericd proprie", la fel crea[icosmicd o Bisericd in devenirea posibilS., iar persoana u
preot in aceaste Biseric5.t0s7 in acest sens Sf. Ioan Gu16
Aur vorbegte de un "altar al omului" 1a care, se cade ajertfe duhovnicegti. "Omul este un altsr - zice el - la curetrebuie sd slujea,scd cu aceeasi datorie Si responsabilica Si la jertfelnic" .tos8 Dar inlelesul cel mai evident al prcofimpdrdtegti, ni-l prezintd tot Sf. loan Gurd de Aurcuvintele: "in botez eSti fdcut rege, preot Si profet.cdnd ai aruncat la pdmdnt toate acliunile urdte Si ai omtpdcatele. Preot cdnd te-ai oferit pe tine insuli lui Dumniar profet cdnd inveli drept cuvdntul adevdruluiu.tose
Astfel, cregtinul trebuie sE dea glas qi implinlaspiraliei creafiei de a face manifestatd apartenen(a eiDumnezeu, de a fi sfingiti, cura{itd qi infeleasi duplinalta ratiune a ei, de a fi pusd in slujba lui Dumnezeu. Eljertfegte gi jertfegte prin sine gi crea!ia Iui Dumnezeu prldarurile sale apartindtoare acestei creafii. in acest sens llpreolia subiectivd generald a cregtinilor este complementurllui Hristos qi aceasta, gi pentru c6 ea oferd, din rdndul ol1
slujitori preoliei sacramentale, prin care se prelungegte pcsllveacuri, preofia lui Hristos.
Totuqi, jertfa comund o oferd lui Dumnezeu numtl
'0s7 VeziCalist Catafogiotul, Capete de rugdciune,Fitocalia romdneasctl, volYIII, p.292t.
to'* Citut dupa Asist. G. Popescu, Ls izyoarele aposktlatului socicrl,ir-t rav"Biserica Ortodoxa Romdnd", an XCI, nr. l-2, 1973. p 110
'0" Sf. Ioan Guri de Aur, Omilio ltl la ll Corinteni.p G. (tl.1l'l
PARTEA A PATRA 489
;rr r.rrtrrl comun gi de aceea numai el ataqeazl,la aceastd jertfhrlrrr111115, jertfele $i rugdciunile celorlalli credinciogi.l'rrrlirrciosul singular nu poate sd atragd de la Dumnezeutf ul)r a sa gi asupra celor ce el le jertfegte, decAt numai atdt cdt;rrrltc atrage o persoand singulard ?n subiectivitatea sa, pe
'Arrtl, prin preotul comunitatii, prin preotul Bisericii, se
rlrrlriindesc de la Dumnezeu toate darurile pe care le poate,lrlirrc rug6ciunea intregii comunitdfi pi jertfa comund a luillrus Ilristos gi a tuturor adusd de preot.r060 in acest sens,prt'oIia generald subiectiv[ a cregtinilor este in raport deItrlcrdependenld cu preolia sacramentala a Bisericii, dar, intr_oItttrrdependenyd subordonatoare. Chiar in urcugul de la o;rr..!ie la alta, se dovedegte aceasth interdependenli a lor:Nulroli sa ajungi la preofia sacramentali, speciald, dec6t trec6ndpr rrr preotia generald.
Credinciosul particular reflectd aspectul subiectiv al;rrt:of iei lui Hristos, aducdnd persoana sa, dar, intrucdt aceastattrr c .iertft cornund, aspectul acesta al preoliei comune a luillristos il reflectd preotul slujitor al Bisericii. Aceste doua;rrcofii se intregesc, implinind impreund pe plan bisericesc,lrrlcg,ritatea preofiei lui Hristos. Dar nici una nu e intreagd 1lrdr,'irlaltd.106r Aceastd perihorezl a preotiilor este biner rrrrluratd in cadrul Sf. Liturghii unde "tot credinciosul este,oliturghisitor cu episcopul, poporul participdnd in mod activ
'"* CL Pr.Prof.Dr. D. Stiiniloae, art cit-, p.24
'rl Pr.Prof.Dr. D. StEniroae, Din aspectur sacrantentar ar Bisericii: raporrur\l\'t till al Tainei Hirotoniei cu Bi,serica, in ,,studiiteologice,,,
An XVIII. nr. 9_lrr/l()66. p.546.
490 STELIAN TOFANA
la anaforaua euharisticd a epiclezei...",'ou' astfel prezentllume a fiecdrui credincios este o epiclezi perpetutr. "ln-aveau acces la sdvdrqirea mijlocirii harului, dar sfera lor
viald este viala harului, penetrarea lui in lume. Aceastlliturghia cosmicd in lume, operdnd prin simpla prezcnflcregtini lor,.. tt. lo6]
Credinciogii nu pot l[sa numai in seama preotul
slujitor grija rug6ciunilor lor gi a jertfelor pentru ei, nicitrebuie sd considere c[ se pot dispensa de preotul sluj(1A,25), ci credinciogii trebuie sd se roage impreund cu
care se roagd pentru ei, sI se aducdjertfr prin preotul carlatageazd,la jertfa lui Hristos gi sa-gi alimenteze puterea
jertfd din jertfa lui Hristos adusd de preot (.13,17).
,dspectul de interdependenfd, de complementaridintre cele douE preolii este scos foarte frumos in relief de
Ioan Gur[ de Aur c6nd spune'. "Preo{ia s-a schimbat diseminlie in altd seminlie, din preolie ier(sacrificiald), in preolie impdrdteascd, pentru ca astl'al
aceeasi sd.fie Si impdrdteascd gi sacerdotald $i iatd marletaind: fulAi este cea impdrdteascd Si numai dupd aceca
devenit sacerdotald (ierarhicd), dupd cum s-q petrecut Si clHristos. Cdci El e impdrat de-a pururea, pe cdnd Arhierola devenit cdnd a luat trup; Si a exercitat preolia Sa cdnd S.C
adus jerl.fd Ai vdzut schimbarea P.reoyiei?"r06a
Vorbind de amdndoud preoliile, Sf. Chiril
'fr' Cf. P. Evdochimov, Les Ages de la vie spirituelle, Paris, 1960. p 2 I 9,
'06r P. Evdochimov, Sacrament de l'amour. Paris, 1962, p I l9
'* Sf. Ioan GurI de Aur, Comentariile sau explicarea . p I87
PARTEA A PATRA
Alrxandriei spune gi el: "Ardtdndu-se tn lumea aceastatttttrtl sfant Si adevdrat, adicd Biserica, Hristos strdlucindltt trt in multe feluri, se aduce de noi (preolia generald) Si
fvntru noi (preolia slujitoare) ca ofrandd sfdntd luilttttnnezeu Si Tatdl, pre{ de rdscumpdrare gi schimb pentrut'tttltt tuturar ca unul ce este de un prel egal cu toli. Cdcirlttltri ce Unul-Ndscut S-afdcut ca unul dintre noi, S-a adus
l,r' ,\ine insu,ti lui Dumnezew Si Tatdl, ca frunte Si pdrgd a
li,'ii ttoastre, care tmprdstie buna mireasmd tntru sfinleniattn( e in el tn chipfiresc Sifiinlial, dar care e Si primitd din
1tt it'ina ,firii asumate. Fiind unul Si acelasi, a fost tnchipuitItt rnulte feluri, prin aducerea de daruri ale cdpeteniilor, darlt tt(um Hristos e adus jerffi prin cdpeteniile ce se succed,
Ittnrl in{eles tn multe feluri Si cinstit prin diferite numiri. Iartttlttcereq de daruri tn fiecare zi inchipuieSte sdvdrSirearrr,intreruptd Si fdrd de sfdrSit a jertfei lui llristos tn toatdtttttt Si aducerea de daruri de cdtre cei tndreptali prinrrrtlinld. Cdci nu vor lipsi inchindtorii Si nu va incetarttl rtc:ereo de daruri" .ro6s
in Noul Testament, aceastd legdtura dintre preofiarl)ccial6 gi cea generald gi adevdrata inlelegere a textelor I pt..',() gi Apoc.5,l0, ne-o ddtextul din Efes. 4,16:,,Din el tottt rtltul bine alcdtuit Si unit prinfelurite legdturi intdritoare1t ltrin lucrarea ce indeplineste fiecare membru in mdsura, r' ii este datd, capdtd cre$terea pentru intdrirea sa tnsdsi tn
"'n5 Sf. Chiril al Alexandriei , op.cit . cartea X, col 707BC; trad rom cartea,r \-ir. p. 32-5u , citat dupi Prof. D Stdniloae, Legdtura intre Euhoristie p27
491
I
492 STEL|AN TOFANA
iubire", care poate fi considerat text sintezl, in ceea clprivegte legdtura ambelor preolii cu preolia lui Hristos' [)lIpreolia lui Hristos izvor[gte tot harul ce ajutd la cregtorel,
fiec[rui mddular. Dar harul acesta se dd prin leg6turile
mijlocesc venirea lui in mddularele Bisericii, adicd prlQ
preolia speciald.
P. Evdokimov aduce o precizare in ceea ce privcli!reciprocitatea legdturii dintre preofia lui Hristos, preofh
speciali gi preofia general6 zicdnd "MAntuitorul Iisus t{ristoteste singurul Preot, dar toli suntem preoli prin participartt
unii suntem episcopi 9i presbiteri, acestea fiind doud modufl
de participare 1a acelaqi sacerdofiu al lui Hristos, 9i ele sunl
interdependente. Tainele nu au loc dec6t in Bisericd, nu llsdv6rgegc decAt prin puterea Bisericii gi prin mijlociepiscopilor care singuri sunt organe ale acestor puteri. Ier
ca mijlocitoare a darului sacerdotal se repercurteazd
sacerdoliul creqtinilor. Fdrd nici o rupturl, confuzie
separalie, Biserica se realizeazd in reciprocitatea tuturor,
Cuv6ntul Ap. Pavel "lte-amfdcut pdrtagi lui Hristos" (Evr,
3,14) a fdcut pe P[rinfi sd afirme prin deducfie cd fiecara
creptin e imbrdcat in intreita slujire: invSldtoreasc6, prof'eticl
gi impdrdteascS. Chipul lui Dumnezeu in om reflectd imp[rdlirTatdlui, preofia Fiului ;i profetismul SfAntului Duh".1066
intelegerea, agadar, a originii sensului gi necesit6lll
lffi O rugaciune foarte veche a-supra cununilor mirilor zice: "Copiii care vtrr
veni, Ib-i Doamne preofi. imparati gi profegi" (Vezi P. Evdokimov, Lafemma ct ht
salutdumonde,Parislg58,p 101) Citatul nrgS,ciunii vechialostdatdcattlttl'dupa H. Lenzinger, Ritus Orienlalum.\,/irzburg 1863, p 392.
PARTEA A PATRA
prcofiei sacramentale qi a celei subiective generale precum girr r aportului dintre ele gi a eclezialit5lii acestora ne-o dd numainrlicularea lor la preolia lui Hristos gi, in special, a celeirircramentale, Ia Arhieria Lui vegnicd, a$a cum e prezentatd ?nl,pistola c5tre Evrei, ca stare de jertfE continud a Omului_l)trrrrnezeu in fala Tat6lui (9,24), "pentru tofi cei cupringi inSirre prin firea umand asumate la intrupare gi cu care st5 pe',tuunul slavei, de-a dreapta Tatdlui, fiind unul dintre noi inI r cime" (8,1)."u'
2. Actualizarea preotiei qi jertfei lui Iisus Hristosin gi prin Biserici
Dacd preolia sacramentala este ancoratd. ad6nc inlrrcofia vegnicE a lui Iisus Hristos (7,16-17), constituind oprclungire a preo{iei "dupd rdnduiala lui Melchisedec,, inIrrrnc,ea este in acelagi timp tot aga de fundamentatd gi ?nllrscricd, fhc6nd parte din inslqi fiinfa Bisericii, deoarecellrscrica nu poate exista frrd sacerdofiul special, fapt ce nuIrrrc de r:n simplu ralionament natural,de ordin sociologic, cirlt' llrptul c[ ea este o comunitate, o comuniune de membri careIrrrnteazd Trupul lui Hristos, or, extinderea preofiei lui Iisusllristos in preofia sacramentald a Bisericii, nu e altceva dec6t
""" Pr.Prof.Dr. D. Radu, Taina preotiei, in rev ,,Urtodoxia,,, nr 3-4/1979,l, i'l I
493
494 STELIAN T'OFANA
perpetuarea jertfei Sale arhieregti in insIgi Trupul SAu'lH
At6t sacramentalitatea Bisericii, c6t 9i preolia ltl I
izvorul in puterea dumnezeiascd a preoliei veqnice a lui ll
Hristos cu toate slujirile Sale, actualizatd in BisericS. ln at
sens teologul ortodox J-Karmiris, citflndu-l pe Fer' Augttl
spune: " Dacd biserica este plinirea sau intregjrt'u
Hristos, numai Iisus Hrislos extins tn toatd Biseri<:u
Hristos intreg, deci numai in plenitudinea Bisericii 'T't
C hr istus in plenitudine Eclesiaet .to6e
Plenitudinea constl in actualizarea energiilor di
necreate, care se imp[rtlqesc Bisericii prin preolia 9i jert[u
Iisus Hristos, prin preofia sacramentald 9i prin ea
celelalte Taine, continuAndu-se astfel peste veacuri
Bisericii.l0'to ng" ar fi Biserica fdrd aceste energii'l
intreabd V. Lossky - conferitd prin Dumnezeu Omul
reinnoitd Apostolilor (ln. 20,22) Si transmisd pand lu
prin succesorii ei? Ar fi o infilisare - raspunde el "
Bisericii cereSti, dar fdrd via\d, fdrd putere Si abstractd" '1
Deci, aspectul sacrificial 9i sacerdolial al Bisericii
de preolia qi jertfa lui Hristos Arhiereu 9i de efectelo
eclesiologice (Evr. 10,10.14), actualizate mereu in s6nul
prin jertfa nes6ngeroasd a Sf. Euharistii, adusi de pr
sacramentalS, continuarea preoliei lui Hristos' !
Sf. Chiril din Alexandria subliniazd de multe
rffi Vezi pe larg G.Rambaldl, Sacerdoce du Chrisl et sacerdoce
dans l'Eglise,in "sacerdoce et celibat", Louvain l97l, p 288'
'o6e Fer, Augustin. De doctrina christiana, PI'',74,4 Vezi gi Pr'Lect' L
Mih5lfan, op cit., P.85'7-858
'0r0 Vezi Pr.Prof. I. Bria. Preopie st Biserica, p' 5)2
'o'' CL V. Lossky. A l'image et i la rdssemblance 'p 169
PARTEA A PATM 495
ict'llir nu se poate aduce decdt in Bisericd, fie cd e vorba de
Jcrtla lui Hristos, fie de a noastrd. Sensul acestei idei, constd
trrni intAi in faptul cd jertfa lui Hristos, fiind jertfa comund gi
lrrtcrrf ionind atragerea tuturor credinciogilor in starea lor de
;rrtlI, produce gi susline prin insugi acest fapt Biserica. in al
rloilca rAnd, jertfele trebuind sd se incadreze in jertfa comund
n lui Hristos, insemn6nd o sdltare din viala de egoism,rrrrrtribuie gi ele la realizarea gi menlinerea Bisericii, care nur rlccdt comunitatea sfinliti prin, gi in, jertfa lui Hristos,r orrrunitatea insuflelitd de iubirea jertfelnic6.t0?2
Dacd Hristos e jertfa plind, fundamentali, la care se
nrlrrugi jertfele noastre, atunci El e, pe de-o parte, jertfE, iar pe
rlc rrlta, altar de jertfa pentru jertfele noastre. Ne zidim pe El
5t irr.f urul Lui ca Biseric6, devenim impreund cu El un singurrrllirr, sau o singuri Bisericd, din care se inalld buna mireasm[n crc:dintei gi a vieluirii noastre curate gi iubitoare de HristosIrurrcate de jertfld.
Aducindu-Se Hristos, ca Arhiereu gi aducdndu-L prinrroi. prin preotul slujitor, ca jertft, pi in acelagi timpirrlrrcAndu-Se El gi aduc6ndu-ne gi noi, tot prin preot, jertfr, ne
rrrlirn ca Biseric[, pe piatra fundamentald a jertfei Lui. Denri(:rnenea, ne zidim in preofie sfAntS, cdci nu suntem jertfep;r:iive, ci ca gi Hristos, jertfe active, vii, zidindu-ne intr-oI t i scricl obiectiv[, comunitard. I073
llr:icrica este Hristos ca jertfi gi ca Arhiereu (ca subiect al
1r'r tl'ei), impreund cu noi ca jertfe gi ca preofi (ca subiecte ale
"''? Pr,Prof. D. StEniloae, Legdtura dintre Euhartstrct"" Ibidem, p.25.
l
p.28
496 STELIAN TOFAN,i
jertfei),ridica!i in aceastd stare de E1, realizdnd gi Et, pl
comunitatea prin preotul vizibil, care departe de a
subiectivitatea gi jertfa noastrd, "o potenlez[ gi o duceimplinirea ai. ttroTa
DacI jertfa trebuie sd-gi ia puterea din jertfaHristos gi trebuie sd se uneascd cu ea, iar Hristos este algi Arhiereul pentru celelalte jertfe, adicd al Biseririilcontinud devenire, atunci ea nu se poate aduce deoAt
Bisericd, contribuind la edificiul ei.r07s
Sf. Chiril, preluAnd imaginea din Vechiul Testaal nedespdrlirii jertfelor de cort, spune: "Io seama deci sdpdrdseSti pe levit tot timpul cAt ftdiesti pe pdmdnt. Cdclte poli apropia de Dumnezeu decdt prin levit, pentru cdmijlocesc tntre Duntnezeu Si noi, imitdnd pe MdnluiHristos... deci nu podte pldcea lui Dumnezeu jertfa ce nusdvdrSeSte in Bisericd" .to76
Prin urmare, prin jertfa gi arhieria lui Flristotprin jertfa gi preo(ia sacramentald 9i cea generall 1tuturor credinciogilor se constituie Biserica, urmeazl clBiserica e o comunitate de jertfd, adicl de iublrlneintrerupti in Hristos.'o'7
1014.,.,I Dtdent.
''t Sf. Chi.il al Alexandriei , op cit., P.G., cartea X. col. 606CD; trad. rom,cartea a-X-a, p-325u.
'o'u lbidr^. cartea XIII, col 880DI07'Justegea veclerilor Sf. Chiril al Alexandriei, depi nu sebazeaz6,dec6t po
textele Noului Testament. e confirmati 9i de studiul . " Ministde du Christ aconpllpar son Eglise toute entise et ses ministres", in revista "Verbum Caro", vol. XVIII,nr69 redaclati de Communaute de Taiz6. France), Neuchatel 1904. p 26 IatA
PARTEA A PATRA
Aspectul acesta sacrificial qi sacerdotal al Bisericii nuF r rv,r [)artial gi accesoriu in Bisericd, ci general, esenfial giltFrrlrcrupt. F5.rd slarea dinamica de jertI} neintreruptd,lrtrrprii' comunitdlii ca atare gi suslindtoare a ei, in acelagillrrrp, nu cste Bisericd. Aga cum se vorbegte de o',Ecclesialrrut,i " aIa se poate vorbi qi de o "Ecclesia sacrificans".1078Arlrrsti'i stare de jertfE, care e ull act continuu, e relatia delrrtrlrritu[e a flpturii cu Dumnezeu, e rnodul de continudrlr';rrliiirc a fapturii spre cele inalte, spre cele de dincolo de eagi ',1rrt: viafa de curdlie gi de comuniune iubitoare.
AvAnd in vedere porunca din Legea veche (Ieg. 30,7)fr ('\l)licAnd-o, de a se tdmAia in cortul sf6nt dimineala 9ilr,rul, in yreme ce se aprind candelele, Sf. Chiril spune:",\r'ttt'u ql dimineala inseatnnd neintreruperea ,sittt'ut(t, l(trea, iar tdmdierea sub candele arata cd numaittttttrL r cdnd suntem scdlda!i in lumina dumnezeiascd a luillttslos ne umplem tmbel;ugat de buna mireasmd a luillt rttrs ,ri inaintdm la simlirea bundldlilor rlinainteat tn tului, adicd a bogd{iei darurilor dumnezeieSli pe carellr trto.y o impdrtdse;te celor vrednici... Si vorbeSte dettu,t(iierea neincetdrii. Cdci nu existd nici un timp in carelltttttt.r nu impdrtdseSte buna mireasmd tn cortul ,sfant,, tt I t t' i t'n B isericd" .1o7e
| ,tt('vir cxtrase din acest studil'. "Jertfa vie iald descrierea cea mai adancd a,ilut\t(tului Bisericii si a membrilor ei Defapt, gralie ddruirii cle sine a luillt t\t!).\, (.are se oferd pentru noi, toyi cei ce intrd in acest sacrificiu pal acum sdIr,' tttttniti "tli"ti", "fird patd", "/drd prihand,,, ,,primitr,,, pldtugi,, (toti oceStitt | iltt'ilt servesc p ca este deci un ,,sacriJlciu,, (Rom.I ' I 15,6, Filip. in Hristos, capul intregului rrup,llt:r,t ttn este acu ciald...,'.
"'8 Cf. Prof.Dr. D, Sttrniloae, art cit., p.3l-""'Sf. Chiril al Alexandriei , op cir . p C . cartea iX . cot 621-624:trad rom
, ,rrlt':r a-lX-4 p.28-5u.
497
498 STELIAN TOFANA
Ideea aceasta indic[ in primul r6nd starea de j
neincetatd a lui Hristos. Accesibilitatea comunitalii la
stare de jertfd, are loc la cel mai inalt grad, in timpul
Liturghii, in care Hristos este euharistic prezent in mod real
altar. Jertfa de pe altar inf[ligeazd sr-rb chipurile accesi
nou6, ale pdinii gi vinului, pe Mielul care sti "la mijloc
cele 4 fiinle qi betrani, ca injunghiat" (Apoc. 5,6); pe M
care mijlocegte intre tronul suprem 9i zidire prin starea Sa
jertfh, iar cei ce cred in El sunt la fel jertfe 9i preoli,
"preolie impdrSteascS" (I P. 2,9)'
Aceastd bog[lie intimE intre Mielul injunghiat,
intre Hristos in starea permanentd de jertfd 9i intreg
prezent in Biserica, intreaga frpturd existentd, se
constata fbarte clar in rAnduiala Sf. Proscomidii.
Pe Sf. Disc, Sf. Agne! reprezinti pe Mielul lui
injunghiat pentru noi, Iisus Hristos, din ale cdrui energii,
hrdnesc cei din jurul Lui 9i anume N5sc[toarea de
cetele ingereqti, sfinlii prooroci, Sf. Apostoli' marii dasctrli
lumii qi ierarhi, sfinfii cei fdrd de argint, cei cu darurlll
preofegti speciale, harismaticii, mddularele preofiei generalal
vii gi adormili, intr-un cuvdnt, intregul trup al Mdntuitorulul,
intreaga BisericS, in ordine ierarhizatd, dar totddata 9i l[comuniune sacramentald, casd zidita din pietre vii, bine legatl
prin legdturi de har cu Piatra cea din capul unghiului, tofl
afl6ndu-se in actul de jertfire continud intr-un urcUt
neincetat.IoEo
'030 Sf. Muxim Mlrlurisitorul a pus in evidenla acest
"Ambigua" (P G XCI, col 13648)-
PARTEA A PATM
Biserica este in intregine jertft gi in intregime preofie,prin puterea jertfei gi arhieriei lui Hristos, care e jertfa-izvorr tcrati jertfa qi arhiereul-izvor atoatd. preolia. Biserica fiindloatd pline de Hristos "e plind de El tn starea lui de jertfi Sitlt iubire gi in calitatea lui de Arhiereu, devenind Si ea toatd
ltrlfd Si toatd preo;ie" .toEl
Ne imp[rtdgim de roadele jertfei lui Hristos numai inllisericd,pentru cI numai aici este preolia sacramentald care-girrre fundamentul in Arhieria lui Hristos gi in jertfa Sa, alipindrrcestor jertfe, jertfele noastre duhovnicegti ( I 3, 1 5) in calitaterlc preoli subiectivi, apar!inAnd preo!iei generale a tuturorcregtinilor, care igi are, la fel, izvorul in preofia lui Hristos gi
in sacramentalitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos, intreloate acestea existAnd, agadar, un raport de complemen-taritate, de interdependenfd. De aceea, nu putem sd vorbimrlc preolie frrd si accentudm pi aspectul ei eclezial in fiilareaci, dupd cum nu putem sd vorbim nici de Biseric[, fhrd sd nu';rrbliniem caracterul ei sacerdotal gi sacrificial, care o
rlcfinegte ca locul in care ne facem pdrtagijertfei lui Hristos,inrpropriindu-ne roadele ei, prin propria noastrl jertfire,intr6nd la Dumnezeu in stare de jertfr curatd.
Putem spune, in concluzie, ci posibilitatea implrtdqiriidc roadele jertfei unice gi vegnice ale Iui Hristos, ne e datd inlaptul cd El rdmdne in Sfdnta Sfintelor din ceruri,continuAndu-Si lucrarea Sa arhiereascd prin preo!iasacramentald a Bisericii, nu fErd participarea preofiei generale
499
tapt in scrierca l|t08r Prof. D. Sttrniloae, art.cit , p.32
500 STLLIAN TOFANA
a crestinilor, pururea (e iq td ncvte.l,dq - '7,25), nlArhiereu "in veac" (e iq tdv oiriva - 6,20), pentru totdon
(eiS rd 6rr1ve rcfq - 1,3), deoarece este "pururea vl(ndvtote (<i,v - 7,25), avdnd o "preolie netrecltoeti(anupd,$acoq - 7 ,24). Aceasta inseamnd cd impdralia ac
a lui Hristos este considerati gi ea o lucrare sacerdotalll,lfr
3. Biserica lui Dumnezeu pe pfunflnt, participrRIa Liturghia cereasci gi la starea de jertftrpermanenti a lui Iisus Hristos Arhiereu
De o participare a Bisericii lui Dumnezeu dc
pam6nt la Liturghia cereascd a lui Hristos (8,2) nu sc po6l€
vorbi decAt dacd Hristos se gisegte ?n calitatea de ArhicrrUvegnic, gi pentru ca Lilurghia presupune o jertfd ce se aduca,
Autorul epistolei vorbegte de acest lucru arEtAndu-l pe Hristolca "slujitor la Aitarul cortului celui adevErat" (8,2), deci clArhiereu vegnic, liturg care jertfegte mereu, gdsindu-se ve$nlO
in stare de jertft intr-o liturghie vegnic cereasc6.r0E3 I)o;lHristos nu mai repetd moartea Sa pe cruce, calitatea Sa clE
Arhiereu, deci nrijlocirea Sa, nu inceteazd, ci rdm6ng
"nepieritoare" (7,24), El este "Arhiereu" in veci, "dincolo d0
catapeteasm5", unde "El a intrat ca inaintemergdtor" (6,20),
in acest sens putem uni paradoxal doud afirmalii: pe dc-o
'082 Vezi O. Cullmann. Christologie du. . p. 89.to" Cf. J. Bonsirven. Le sacerdoce et le sacrifrce de.lisus-Christ cl'a1n*
l'Epitre ata Hdbreux, p.77{)
PARTEA A PATR4
;rrrr tc El nu repete jertfa Sa, pentru cd jertfa Lui e desdvArgitd,
;rr tlc altd parte, aceastE jert{i are o eficienfd, sau chiar ont'lrralitate permanentd, cdci calitatea Lui de Arhiereu n-ar;rrrtca funcfiona IIrd jertft. Ori, aga cum s-a vdzut in capitolulnrrlcrior, Arhieria gi jertfa Sa este baza Si izvorul preolieirirt:r'amentale a Bisericii prin care preotia gi jertfa Sa, sen,, trralizeazd gi se permanenti zeazd vegnic. Deci, Biserica;rrrrticipd la Liturghia cereasci a lui Hristos, la starea Sa
It'r rrranentd de jertli in fala Tatdlui, in fafa cdruia ofer6 mereurrrrrrrnitatea Sar08a intruc6.t are extinsd aceastd jertfr in jertfaI itrrghiei Sale plrnAntegti, unde tot Hristos e jertfr gi jertfitorprirr preofia ei sacramental6.
in aceastd strdnsd legdturi dintre Hristos gi Biserica5rr rlin punct de vedere sacrificial std deci, participarea noastrdlrr jcrtfa permanenttr a lui Hristos Arhiereu vegnic.roEs
Noi nu putem sd ne aducem jertfh Tatllui tn afara luillristos, Arhiereul gi jertfa-izvor, dar nici Hristos nu se oferdIrr continuare jertft separat de noi gi nu s-a aSezat in stare de
;t'r ttE, dec6t pentru noi.r08'
Dar jertfa lui Hristos in fafa TatElui gi in care constdlrtrrrghia cereascd, nu are in vedere numai lauda oferitd ratdlui';r rrrijlocirea Lui pentru noi, precum nici numai comuniunea',rrrr unirea perfectd a Sa ca om cu Tatdl gi care e tot o jertfE.r\t:crst fapt ni-l mdrturisegte clar epistola:',. .printr-insul sd
to&a lbidem,p 780r085 Vezi Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae, Legdtura dinlre Euharistie Si iubirea
r, ytttd, in "Studii Telogice", p 3.r086,, ,
I lr1d".m
501
502 STELIAN TOEANA
aducem pururea lui Dumnezeu jertfd de laudd, adicd
buzelor, care preasldvesc numele Lui" (13,15)' Iisus Il
vrea, deci, sd atragdin aceastd stare de jertfr de laudd, rt
Tatatui gi de unire prin El cu Tatdl in iubire, in cursul istol
cel mai mare numdr posibil din fratii Sei.r0E7 Aceastl al
a noastrd spre Tatf,l nu o poate s[virqi llristos numai i
El este Arhicreu vegnic, in stare de jertft perm
mijlocind pururea pentru noi (9,24) in cadrul unei vo1
liturghii ceregti. Vorbind de mijlocirea lui Hristos pentru
Sf. Chiril din Alexandria spune: "Cdci miilocind Hrittttl
aducdndu-ne lui Dumnezeu TatdL, vam fi primili Sl
aducdnd rugdciunile noastre pentru pdcatele noaslrc
cerdnd iertarea vinilor din trecut" .ro88
Aducerea ruglciunilor noastre Tat6lui culmineazl
Sf. Liturghie a Bisericii in care ne aducem 9i pe noi jertllrugdcirtne, impdrtSgindu-ne in acelaqi timp de Hristos
vegnic in stare de jertfa. Deci, ne oferim prin Liturghil
suntem oferili, in acelaqi timp, prin Hristos, ca jertfe Tutl
in cadrul Liturghiei lui ceregti. Liturghia piminteasci de
astfel o permanentd participare la Liturghia cereascd n I
Hristos, slujitor la altarul cel ceresc (8,2;9,12.14.24)'
Rugdciunile gi jertfele noastre sunt primite agadar,
cltre Tatdl, datoritd mijlocirii lui Hristos pentru ele, ifel de unire cu rugdciunile Lui. Dar suprema sa intervctl
tot' Cf. P..Prof.Dr. D, Stlniloae, Jertfa lui lisus si spiritualizarea
prin impdrtdsirea de ea in Sf. I'iturghie, p 107
's8 Sf. Chi.il din Alexandria , Adoratio in spiritu et veritate,
68, cot 1056; trad. rotn cartea a-XVl-4 p 542u, citat dupa Prof D
cir.p 108
libr. XVl. ll
PARTEA A PATRA 503
lrcrrtru noi este prezentarea jertfei Lui, pentru noi, Tatdlui.Arrl<rrul epistolei spune: "El a intrat o singurd datd in Sfdnta,\ilinlelor... cu insuSi sdngele Sdu . chiar in cer, ca sd seln.lili{eze penttu noi tnaintea lui Dumnezeu', (9,12.24)." It:rtfa Lui - spune plrintele Stdniloae - este cea rnai puternicarrrl;iciune intrupatd".r0Ee "Rugeciunea noastrl, hrenitE din1t'r lla Lui, este gi ea un fel de jertfr, care poate s6 meargd mairlcparte, pdnd la jertfa ca rugdciune ?ntrupatd".r0e0
tn acest sens, mijlocirea lui Hristos nu ne estecxterioard noud, deci nu rdmdnem in afara Lui, ci ne uneste culrl, ridicAndu-ne la starea Sa de jertfd. $i intrucdt rugiciunearroastrd, hraniti din jertfa lui Hristos gi amestecati currrgdciunea Lui este gi ea o jertlE (Ps. 140,2), se poater orrsidera toatd Liturghia o jertfd a lui Hristos qi a noastriirr acelagi timp, din puterea jertfei Lui, o jertfE caret rrlmineaz[ in Sf. Euharistie a Bisericii in care Hristos ni seolurd deplin. in acest sens, Liturghia Bisericii nu e dec6t;rclungirea, extinderea liturghiei ceregti a lui Hristos Arhiereu( L'rcsc pe pdmSnt gi-o permanentd impIrt[qire a noastri de la;rccst altar. " El este tn acelaqi timp Si altarul supreml,r opriu-zis (8,2;9,11). Cdci altarul este locul spiritual celttttti indl[at de cdtre Dumnezeu Si de s/inyenia Lui. Dar ce
I'ttule fi mai tndllat spre Dumnezeu decdt Fiul lui Dumnezeu,lt'venit Om pentru a se oferi ca jertfd supremd Tatdlui tnttttmele tuturor fralilor Sdi tntru umanitote? El este cel maittttlt altar Si cect mai desdvdrSitd jertfd".r0el
Aqadar, prin Sf. Liturghie cregtinii pot fi pugi ca jertfe
'08e Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae, art.cit ,p IOB
'o* Ibidr*.toe' Ibidem, p.lo9.
Staniloae, d*
504 STELIAN TOFANA
vii impreun[ cu jertfa Sa pe acest altar suprem in fala imedl
a Tatalui, unde Hristos sdvdrgeqte o liturghie neincetati,
des5v6rqirea lor se realizeazl qi dureazd in veci, prittl
participare vegnicl la jertfa Fiului lui Dumnezeu devenit (
actrtalizatd mereu in Liturghia Bisericii ca actualizttro
Liturghiei celei ceregti. " Lucru de cdpetenie in ceea ce u
spus - spune autorul epistolei - este cd noi avem un astfel
Arhiereu care s-o asezat de-a dreaptq tronului slavel,
ceruri. sdvarSind Liturghia tn Sfdnta Sfintelor Si in
adevdrat, care n-a fost tnfipt de om, ci de Dttnlnezeu" (8,1
Dar, in Sfdnta Sfinteior, EI celebreazllaaltatul care e cel
inalt loc in ea, qi altarul fiind El insugi. Astfelaltarul Bi
este chipul vdntl al lui Hristos pe care, sau in care E[ ins
ofer[ jertfa Sa, prin preot, Tatllui Sdu, ddruindu-ne 9i no
pentru a ne ridica impreuni cu El ca jertfd la Tatdl'
Liturghia cereasc5, deci, nu poate fi desparlitd de Litu
vdzutd din bisericile plm6ntesti. Aceastd realitate se
observa foarte clar din cartea Apocalipsei (cap- 5-8) d
rM Identitatea dintre Arfueria veEnici gi starea permaflenti de jertfh a lui I
in fa.ta Tatalui 5i faptul cd aceastii stare El o are de la sine insuEi ne este aritatl 9l {Apocalipsa, prin Mielul vdzut ca injunghiat Lillgd cel care cste a$ezat pe tron m{up.onp"'a" bi decdt cele 4 fiinfe pi 24 dJ"prezbiteri" (Apoc 7'9-17; 15,2-a) Miclul
"rt" riarit de aceste 4 fiinle, de cei24 de ;prezbiteri", de o mare mullime de ingprll
de toatd crea(iunea- pentru injunghierea care a suferit-o qi o poartd in sine pcntrg
m6ntuirea multora. Mielul n[i. rlauit numai ca cel ce a fost injunghiat, ci 5i cu Cll
ce prin injunghierea vazuta in El mentuie$te pe altii. $i El este nu numai jertla cuteste folositd de un altul ca arhiereu ci Cel ce mdntuiegte El insugi pe allii prin.ierlf,
Sa; EI este deci qi Arhicreu gi caj.e poarta injunghierea in conlinuare in Sine (Vcll
amanunte la Pierre Prigent. Apocalypse et Liturgie, Neuchatel, Suisse, 1964, p,
48).
PARTEA A PATM
Itrrrrginile in care Hristos nu e contemplat de autorul cdrlii caf lrnd singur, in acel plan invizibil in fala Tatdlui, ci inconjuratrlr o rnare mullime ce-i slujegte. Astfel in jurul Sdu, prezent infnlrr 'l-atdlui gi lucrdtor ca "injunghiat" asupra celor ce sunt pe
1rflrrrfrnt, se afld cele 4 fiinle (care par a fi ca 4 Evangheligti, car ei rnai apropiaf i de Dumnezeu gi cei mai cunoscdtori ailrrlrtclor Sale) gi 24 de"prezbiteri,' gi care reprezintd pe primii1i principalii participanli la Liturghia cereascd. Ultimii sunthrrhrdcati in vegminte albe ;i poartd pe capetele lor cununi, carrrrrrr al martirajului lor, dupd ei afldndu-se milioane de ingeri.l'ti 24 cad in fafa Mielului avdnd fiecare o alautd qi cupe deurrr pline cu t5mflie, care sunt rugiciunile sfinlilor (Apoc. cap./ l{). Se vede de aici, foarte clar, caracterul Liturghiei care sertlvirqegte in cer gi legdtura ei cu cea de pe pdm6nt.llrrgaciuniie celor ce sunt pe pdmdnt sunt preluate de"1rrt:zbiterii" din cer, ca impreund cu jertfa Mielului si oblindlrrlarea pEcatelor. Dar prezentarea acestei rug6ciuni esteitr,iof itd de cdntarea de slavd inchinatd Mielului, care prinlrrllrr Lui mAntuiegte pe toli cei ce se roagd. Lui gi Tatilui, nurrrrrrrai de "prezbiteri", ci gi de milioane de ingeri gi de toatdr rcrrtiunea care se afl6 in cer 5i pe pdmint. Cdntarea din cer se
lntlilrregte cu imnul "Pe tine te l5udIm', din Biserica de pe
lrtlnrint, Toati creatiunea este prinsd intr-o Liturghie unicdr.r('itscd gi pdmdnteasc5, av6nd in centru pe Mielul care gadelr uriunghiat in fala Tatdlui. in.ea mai intimd apropiere deIrllt'lrrl ?njunghiat, sub altar, se af-ld sufletele celor ce au fost1t ,'r injunghiafi pentru cuvAntul lui Dumnezeu Ele se roagilrrr I)rrr.rrnezeu, cu nerdbdare, sd judece gi sd ceard socoteald;r'rrtru sAngele celor ce sunt pe pamdnt qi Mielul le rdspunde
;
ll
505
506 STELIAN TOFANA
cerendu-le sb a$tepte un timp pAnd ce vor venl $l cel ce
mai fi t[iali ca ei (Apoc- 5,10-ll)' Lor li se adauga apol
"mare mullime" pe care nimenea nu o poate numdra' d
fiecare neam, din toate seminfiile, din toate popoarele 9i
toate limbile, luflnd loc in fala Mielului, imbrdcali in vegml
albe gi avAnd in mdini ramuri de finic, ca semn al nemurl
Acegtia sunt, dupd cuvdntul unui "prezbiter", "aceia car!
din marea strdmtoctre Si 5i-au spdlat veSmintele lor
sdngele Mielului" (Apoc. 7,9-16)' Aceasta inseamnd c[ d
Mielulcareseafl6infalaTatSlui,cainjunghiat,continulse verse sAngele curat de care se impdrtEgesc cel c0
mirturisesc ai care le d[ puterea s6-gi reverse intr-un elan
dragoste, care-i arati curali de orice egoism, propriul
s6nge amestecat cu sdngele Mielului, pentru cAstigarea a
frafi pentru Hristos, viala Mielului extinzAndu-se astfel in
Toli cei ce vin din viala pdmdnteascd s-au imp[rtdgit
Mielul gi se impdrtigesc 9i acum deja din El intr-un mocl
presus de inlelegere. Dat fiind cd atdt cei ce sunt pe pe
cit gi cei ce au ajuns la irnp6rt[;irea de El, mai presu$
chipuri, se impdrtdqesc de acela;i Miel, ei sunt participan[l
aceeagi liturghie, care pentru cei dint6i este vdzutd' pc
ultimii nevdzutd. To{i sunt adugi Ia Tatdl prin acelagi Ml
injunghiat (Efes. 2, 1 8).1oel
Agadar, se poate vorbi de o Liturghie cereascl cc
chip vizibil in liturghiilc Bisericii de pe pamant in sensul ul
uniri a tuturor cu acelapi Hristos Arhiereu veqnic, in s
permanentd de jertf,l, ridicafi cu addncimea fiintelor noas
'0" Cf P..Pruf.Dr. D- Stlniloae. art cit . p.ll7-118
PARTEA A PATRA
tlincolo de spaliu gi de timp.tBa Iar vegnicia gi nespalialitateairr care ne ridicdm nu e pdlitd de urmlrile vielii noastre in timppi spaliu, ci le ducem pe acestea imprimate in fiinJele noastre,ir$a cum gi Hristos, ca Om, ridicd in veqnicie gi nespalialitate"irr.n intirea" trlitd a j ertfei Sale. ro,s
Mai precis spus, prin Liturghie Hristos leagh cerul cuprlmAntul. Prin ea Fiul lui Dumnezeu, fEcut Om, jertfit inviat1i indlfat, ne duce de-a lungul istoriei, pe toli cei ce vrem, spre'lntdl, unde s-a inlllat El. Legdtura aceasta ce o face [isusllristos ca Arhiereu gi jertfd a bun5tdlilor viitoare, intre noiIo[i cu Tatdl,autorul epistolei cdtre Evrei o vede s[vdrgindu-se;rlintr-o Liturghie care se prelungegte din cer pdni inlriscricile noastre: "El a intrat o singurd datd in Sfinta,\/intelor, nu cu sdnge de lapi Si de vi(ei, ci cu insuSi sdngele,Tr)rz.;i a dabdndit o veSnicd rdscumpdrare...,,. ,,Drept aceea,It ttlilor avdnd indrdzneald, sd intrdnn (Si noi) tn ,gfdnta,\ilintelor, prin sdngele lui lisus". (9,1 1-lZ; 10,19).
Prin urmare, Iisus Hristos, pe de-o parte, aducdnd o
r(e AceastA idee a afirmat-o Teodor de Mopsuestia, ca.re spune ca "impfu{fa
r'rrlrrrristicd este impdrtagirea sacrarnentalE (prin chipuri) de jetfa cereasczt". (yezj" I ry I lomdies catahetiques de Teodor de fulopsuestia,,. Cite du Vatican 1949,|al,'irrr [)ani6loq Bible et Liturgie, Ed. Cerf, 1951, p.2l). in vechea liturghie asiro-r lrirlrlecand se spune: "Ridicali privirile voastre spre eele ceresti si priviti tainelet | \t' sdvdr$esc acum sera,fimii stau cu fricd infasa tronului slavei lui |lristos,' 'ttttind laude trupului jertfit Si paharului amestecat. $i aici, jos, poporul se roagd1t ltrcotul cere mila pentru lumea inlreagd" (Rugaciunea de dup[ sfinfirea,l,rr rrrilor). "Astfel Lifurghia are prototipul ei in jertfa cereasci a Mielului descris in'\gxx;af ipsi" (Cf. Jean Hav| La divine Liturgie, 1981, p.41, dupl pr.prof.Dr. D.\lflniloae, Biserica tn sensul de locas Si de largd comuniune in Hristos, in rev.'( )r ltrrloxia". an. XXXIV, nr.3, 1982, p 344)
r0e5 Sf. Maxim Mirturisitorul spune in acest sens cE eternitatea noastrar rrl.:rrc va fi o etemitate "eonicd", in care se vor pastra urmele viefii noastre in timp,rrr rr t:lcrrritate ca a lui Dumnezeu. (Ambigua, p. 91, l l-i3, I 164)
507
508 STELIAN TOFANA
singura jertfE, "S-a asezat in vecii vecilor de-a dreaptu lttlDumnezeu", pe de alta, noi to\i "suntem sfinlili prin,ierlfttrupului lui lisus Hristos" (12,10). Aceastd sfinlire n6.!'actualizdm gi permanentizdm prin participarea la jertfa lulIisus Hristos din Sfdnta Sfintelor in care, jertfa Lui ni se lhglproprie gi noud, in special in momentul impdrt5girii de El, Celjertfit gi inviat, in Sf. Euharistie.roeu "Prin jertfa euharislicd tzice Nicolae Cabasila - noi avem tn miilocul rutslllactualizatd jertfa lui Iisus Hristos cel iniunghiat o singuledatd; o actualizare a faptului crucii istoriceSte unicu ,10)
Astfel Biserica e in lume nu o simpld proclamalie a jertfilcelei unice, ci deja o realizare a impariliei cereqti actualizatlin aceastd j ertti. toes
Prin urmare, jertfa lui Iisus Hristos, nedesphrlitd dlarhieria universald vegnicd a Lui, are puterea de a susline pltoJi in drumul lor spre Tatdl, putere care se actualizeazd 9i rlimpartageqte in Sf. Liturghie a Bisericii pam6ntegti, carl"intrupeazd Si aduce ldngd noi Si in noi, cele nevdzute gl
necreote; Transformd Si sfinleSte cele vdzute trdind tn a4
tntrepdtrunderea necreatului Si a creatului, a vielii Si aruorlii. a miScdrii Si a slabilitdlii, a tainicului ,Si tlralionalului,... a libertdlii Si a naturii.,.'r.roee
Lucrarea lui Hristos prin Sfdnta Euharistie esto,
toe6 J. Bonsirv en, op cit , p 781tDl yezt Diac. Ene Branigte, Ikplicarea Sf. Liturghii, Bucure;ti, 1973,p 94
lBE Amanunte in acest sens vezi Boris Bobrinskoy, Ascension et sacerdocidu Christ. Contacts, nr 27, 1959. p. 177.
'oee Arhimandritul Vasilc Kondikakis, Eisodikon, Elemente ale trllirlllihrgice a misterului unitalii in Biserica ortodoxd. Smnm Man5stire Stavronicltittt
din Sf. Munte, 1974, p 103. citat dupdL Pr Prof Dr- D-tru St6niloae, SpirilualitaltSi comuniune in Ltturghia ortodoxo,p.35, nota 10.
PARTEA A PATRA 509
rr;adar, dubld: pe de o parte, El se prelungeqte in lume, dar perlr: altA parte,El asumi lumea. Hristos se extinde asumdndlrrrnea, in Trupul Sdu, ca sd o transfi gureze. Biserica nu este. r'calitate static5. Ea reprezintd o dinamica transfiguratorie,t,ir nuntd neincetatf, in spaliu gi timp a Creatorului gi ar:r'r:aturii. [n acest amestec fhrd contopire a naturii create cu( ('ir necreat5., creatia se tope$te in Trupul Domnului prinslrinta Euharistie, fiindcd Euharistia face "din Hristos binelerr.stru inaintea chiar a darurilor noastre naturale" fiindca"llristos s-a contopit cu Trupul", adicd pentru faptul cdI rrlraristia este Hristosrroo.
Prin jertfa euharisticl, aqadar, Biserica participd lal,rturghia cereascd a lui Iisus Hristos Arhiereu vegnic, aflat in1rr:rrrranentd stare de jertfa in fala 'ratdlui pentru noi, intruc6tir( c.Std jerlfE a Bisericii nu e dec6t prelungirea, extinderea girt'irotual izarea jertfei celei mAntuitoare, adusd o datr pentruloltleauna de Iisus Hristos Arhiereu prin slujirea Sa,rr lriereascf, in " zilele lrupului Sdu', (5,7).
Acesta este de aitfel Fi mesajul hristologiei epistoleir rrlre Evrei, care prin accentul pus exclusiv pe slu.jireairrhiereascl a lui Iisus Hristos, Arhiereu in veac, gi pe operalrri definitivd qi unici in fiinla gi efectul ei mAntuitorrrrriversal - jertfa - completeazd esenfial intreaga invaldturi aNrrrlui Testament despre persoana divino-umand a lui IisusI lr istos Ei a lucrdrii Sale mdntuitoare, prezentAndu-se astfer ca() tr)coronare a gi.
Dumitru Popescu, Ortodox ie $i conte mporaneitale,,, I)tcuregti I 996,
510 STELIAN TOFANA
Fird hristologia acestei epistole cu trisAturn llcaracteristic6, prezentAndu-1 pe Iisus Hristos Arhiereu in vc$
qi consecinla soteriologicd a slujirii Sale arhiere9ti' flrtr ogtl
in iconomia m6ntuirii, hristologia Noului Testament l!rf,mAnea incompletd. De aceea, epistola cf,tre Evrei se prezintl
ca "piatra din capul unghiului" a intregii hristologll
neotestamentare.
COil[CLU'N,{{
Prin tema noua tratatd - cea a Arhieriei vegnice a luilisus Hristos, prin structura dispunerii materialului, prinrlispozifia concentricd a temelor: eshatologie, eclesiologie,
lcrtIE - jertft, eclesiologie, eshatologie, epistola cdtre Evrei se
;'rrezintd agadar ca o carte unici in Noul Testament, cu un fond
lcologic total deosebit de teoiogia celorlaite cdrli canonice
ilcotestamentare.
Privitd, cornparat6 gi tratata astfel, ea n-a putut filtribuit5 nici unuia din aghiografii Noului Testament, niciclriar Ap. Pavel, cu toate cd el a intrat cel mai mult incombinatia autorului scrierii. O oarecare corespondenla de
irlci a teologiei epistolei, cu altele, de acelagi gen, din teologiapaulinS, a$a cum s-a vezut in capitolul de inceput, dedicat
Iocmai pentru acest motiv controversatei probleme a autoruluicpistolei, fac totugi posibild o transparentd presupunere cd
lcologia ei nu ar fi chiar cu totul strdind de dimensiunea
Ir:oleg1"5 paulind. Dar importanla gi unicitatea epistolei nu
rczidd insa in enigma autorului sau in paulinitatea orirrcpaulinitatea ei, ci, in primul rAnd, in substanla densd
lrristologicS a confinutului ei doctrinar.Dacd dintre toate titlurile hristologice, titluI de
"Arhiereu" expriml cel mai potrivit chipul neotestamentar al
5tz STEL]AN TOFANA
MAntuitorului Iisus Hristos, a$a cum se afirmd tot mai
atunci epistola cdtre Evrei este singura carte a NuUl
Testament, care oferd o hristologie cornpletl, centrnt6
titlul de Arhiereu, inglob6nd cele trei aspecte fundamentalo
slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos:
a). opera mAntuitoare unicd (60rina() sivArgitl
"zilele trupului SIu" (5,7);
b). lucrarea prezentl a lui Hristos Arhipreamdrit gi aqezat de-a dreapta tronului slavei in ceruri (frd 6rr;vercdq);
c), cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos la
(6x 6eurdpou - 9,28).La aceastd schemd s-ar putea adduga ;i lucrarea
Hristos Cel Preexistent, clar exprinlatd de autor la inccptt
epistolei (l,l-4), unde apare drept Creator a toate in calitlde Dumnezeu adevdrat, posturd implicatd in titlurlhristologice analizate: "Fiul Omului", "Fiul lui Dumnezcur
"Dumnezeu".Astfel in aprofundarea, inlelegerea gi dezvol
hristologiei Noului Testament, epistola cdtre Evrei ocupf, ufl
loc central, aduc6ndu-gi in acest sens o contribufie originalllgrupAnd ca nici o alti scriere a Noului Testament, in jurul
noliunii de "Arhiereu", ca temd predilectd a doctrinei salo,
afirmaliile referitoare la credinla in Iisus Hristos gi la rostul
soteriologic al intruparii Sale, baz6ndu-se atAt pe refcririlcdirecte sau indirecte ale MAntuitorului Iisus Hristos cu privir€
la slujirea Sa arhiereasc[, cit gi pe credin]a primilor creglinl
care mdrturiseau caracterul sacerdotal al lucrlri i mdntuitoaro
a Frului lui Dumnezeu ?ntrupat.
CONCLUZI] 513
Dar noutatea cu care vine epistola cdtre Evrei incimpul hristologiei neotestamentare nu const5 numai in aceeacI dezvolta o temi cu totul noul - Iisusllristos, Arhiereu - ci in faptul cdprezintd, slujirea arhiereascdl lui Iisus Hristos nu numai sub aspectul temporar al siujirii,irscmdndtor arhiereilor Vechiului Testament, ci sub aspectultlLrrabilitdlii gi eficacitSlii ei vegnice, concretizatd in jertfa Sa
rrnicd, contemplat ca Arhiereu vegnic viu mijlocind ptrrurea
l)cntru noi: "Cdci n-a intrat tntr-o ,\fdnta Sfintelor fdcutd demdini - inchipuirea celei adevdrate -ci chiar in cer, ca sd seinfdliseze pentru noi tnaintea lui Dumnezeu', (9,24), ca,
lrrintr-o singuri jertfL adusi "sd desdvdrSeascd pentruIrttdeauna pe cei ce se sfinyesc" (10, l4). Din aceastdpcrspectivd soteriologic-eshatologica, ftrd epistola cdtrelivrei, hristologia Noului Testament, ar rdm6nea incompletd.
Toatd greutatea doctrinard a confinutulLri hristologicrrl cpistolei, cade pe accentuarea aspectului netreciitor,vcqnic al arhieriei lui Iisus flristos gi al unicitdiii jertfei Sale,
l)rccum gi pe efectul ei permanent gi universal.Epistola cdtre Evrei prezintd. deci, concentrarea in
lisus Hristos a calitdlii de Arhiereu permanent (7,24-25), ceir rrdus o,iertfi unicd, vesnicd (7,27;9,26) precum gi de altar.\'ul,rem Si nepieritor, situat in spa{iul cel mai sf6nt gi mairrrlcrior, a! Cortului ceresc, adevd.rat, (8,2) nefEcut de m6ndrrrrreneasci (9,24),la care gi in care se celebreazd o vegnic6I iturghie ntijlocitoare, ?n care El se oferh vegnic ca jertfl"
a',il1)rema de itrne lnsu$1.
Dar llsus Hristos este Arhiereu vegnic gijertfa Lui areprrle re in veaC, in primul r6nd, pentru cd este jertfa Fiului lui
5r4 STELIAN TOFANA
Dumnezeu intrupat, care a inviat 9i care r6mdnc ve
trupul SEu, prin care comunici lumii intregi ef'ectul rtlr
mAntuitor a[ lucrdrii Sale arhiereqti' Autorul epistolol
astfel baza arhieriei Sale ve9nice in doul calitSli:
t). cea de Fiu al lui Dumnezeu' deci de Dum
adevdrat (1,2-3,5;3,6; 5,8; 7,26-28; 8,1 etc);
2'). cea de Om adevirat (2,16-17'' 4'15; 5'7-lli
etc).Astfel dacd n-ar fi Arhiereu in veac, Iisus Flrislttr
rhm6ne nici Om in eternitate intrupat, jertfit 9i inviat' 1l
nici dac6 n-ar rimAne Orn in veac, n-ar putea fi nici
vegnic, intrucAt Arhieria vegnicd presupune' o lucrnr€
jertfire continud 9i care constE in jertfa permancntl
umanitdlii Sale, in care noi tofi suntem prinqi qi recapitttl
in acest sens, atdt El ca Arhiereu jertfitor' cdt 9i nol
subiecte de jertfr prezente in umanitatea Sa rdmdnem v
inaintea Tatdlui intr-o permanentd stare de jertfE' De
intruparea, slujirea Sa arhiereasci, culminAnd in jertln dc
crllce, nu sunt acte ce aparfin numai trecutului' ci qi stilrl
permanente influen!6 mAntuitoare pentru noi' de introd
a noastre tn intimitatea lui Dumnezeu'
Tocmai in acest aspect netrecdtor qi in carac
profund personai 9i de unicitate desd-v6rqitd a jgrtfei Sl
concentratl de autor in doud adverbe de timp ana(
iQaru{,de o rard profunzime de exprimare a unei realitlll
care constituie, de fapt, 9i specificul epistoldi in redut
unicitdlii jertfei supreme' mdntuitoare a Fiului lui Dumn
intrupat, std superioritatea deptind a Iui Iisus Hristos
Arhiereu, in comparalle' cu preotii 9i arhiereii Legii vechi: "
CONCLUZT]
iltt ttttti are nevoie in fiecare zi, ca acei arhierei sd aducd
lrt tlc, intdi pentru pdcatele Sale, apoi pentru ale poporului,t,lr'i a fdcut aceasta o datd GQd.nuU pentru totdeauna,
mlrttindu-Se jertfd pe Sine tnsusi" (7,27).
in ceea ce privegte eficacitatea deplinl gi universald,
vrrloarea mAntuitoare, infinit[ a jertfei Mdntuitorului Iisus
llristos, se poate spune, cd nimic nu exprimd mai bine acest
lrrpt, decdt caracterul unic Ai nerepetabil al ei. Jertfa lui Iisus
llr istos este in mod necesan unicd nu numai pentru cd moartea
vrctimei unice nu poate sA aiba loc decdt o singurd datd, ci gi
lrcntru cd perfecliunea acestei jertfe nu admite repetarea.
Sublinierea de cdtre autor a acestor trisdturi ale jertfeir r'lei unice a Arhiereului vegnic Iisus Hristos, avea sd arate
lurrrii iudaice vechi, cd tr5irea timpului "mai bunelorlflgiduinle" (8,6) a venit deja gi cd trdirea anticipatd acshatologiei depline viitoare este deja o realitate. Astfel,( orlsacrarea gi definirea lui Iisus Hristos ca Mare Arhiereu,rrrirrcheazd restaurarea valorii sacerdotale din punct de vedere
t'shatologic in persoana Sa sacrificiald.in acest sens epistola cdtre Evrei s-a prezentat ca un
;rrlevdrat seism pentru cugetarea gi conptiinla religioasdirrclaicd veche- Acesta a fost gi motivul pentru care situafia
r cligioasd a adresanlilor epistolei a constituit gi ea un punct de
;rnalizd a pdrlii introductive a lucrdrii.Slujirea arhiereascl a Mdntuitorului Iisus Hristos a
rcalizat insd gi restaurarea naturii urnane cdzute, dar nu numai
rr ci, ci totodatd a intregii crealii. f6cAndu-se astfel preotul
prin excelenld pentru readucerea ei la Dumnezeu. Mai mult,t;hiar, prin preolia qijertfa unicd a lui Iisus Hristos Arhiereu,
515
516 STELIAN TOFANA
insSgi istoriei i se oferi o leg[turI mai strinsS cu csl
Rezultatul jertfei celei unice - "desdv6rqirea colof
se sfinfesc prin ea" (10,14) - semnifich in mod clar rlt
dintre istoria prezentd, ca formd de a trii anticipat eli
jertfei definitive pi cea eshatologic-viitoare, ca formA
a gustdrii efectului ei universal 9i deplin. (Cf. II Cor. l,
Efes. I ,14).Jertfa lui Iisus Hristos Arhiereu, ate, fdt-a i
caracterul trnei jertfe personale, dar este in acelaqi tirnp
singura j"rtfd universald, infinita 9i desdvdrqit[ ca va
mdntuitoare, cel pulin din doui motive:
a). Firea omeneascl a lui Iisus Hristos pe carc Iimpropriat-o gi indurnnezeit-o prin patima, rnoartea gi inv
Sa, revdrsAnd prin ea energiile dumnezeiegti tuturor' nu
firea unei persoane umane obignuite, ci a unui ipostas tli
deschis spre intreaga umanitate.
b). Iisus Hristos a luat umanitatea noastrtr,
simplu, pentru a pune flrea Sa uman[, personald ?n starc
jertfd, ci pentru a ne pune pe noi to{i in stare de jcrtflpermanentl in fa(a TatIIui.
Astfel intenlia verticald manifestatd prin jertlb flcombind cu intenlia orizontald, facAnd proprii efectele acestcl
jertfe tuturor.Fdc6ndu-Se prin intrupare Preotul intregii crealiunl,
al readucerii ei la Dumnezeu, al readunirii tuturor prin jerth
Sa, in Dumnezeu, ceea ce n-au reugit jertfele vechl,
MAntuitorul Iisus Hristos i9i prelungegte astfel preoIia 9l
jertfa Sa p6n[ la noi, permanentizAnd-o in Biserica Sa prin
preofia sacramentald a Bisericii, de instituire divina, pentru
CONCLUZII
t rrrc, preolia Sa, se face izvorul permanent gi seva datitoarerlt' putere gi har a actualizdrii ei vegnice, fapt exprimatrrrugistral de autor prin cuvintele: "Iisus Hristos, ieri qi azi gi
rrr veci este acelagi" (13,8).Ferpetuarea preoliei MAntuitorului Iisus Hristos in
lliscricd qi prelungirea ei prin preotia sacramentald este inrree lagi tirnp pi expresia perpetudrii lui Hristos in Bisericd int'ltrre de jertfd, dar nu intr-o formi abstractE, izolat de noi. ciirrlr-o formd comunicabild, de unire deplind cu noi in Taina Sf.
l',uharistii, prin care suntem gi noi adugi jertlE Tatdlui.in acest sens, Sf. Liturghie a Bisericii, in care ne
irlpirtSgirn deplin de Hristos, centrul vegnic de influx gi de
rrlrac{ie polarizatoare spre jert{h, nu este dec6t prelungirea,t'x tincierea liturghiei ceregti a lui Iisus Hristos, veqnicliturghisitor, ca A.rhiereu, cAt qi prelungirea "altarului gi
cortului celui adevdrat", din ceruri, in fa$a cdruia lisus Hristos'it:l puruiea mijlocind pentru noi, ca Mare Arhiereu-
Privitd din unghiul acestei perspective soteriologice
;rr.czente gi viitoare, hristologia epistolei cdtre Evrei poate firrrrnriti o hristologie arhiereascd, nof iune nevehiculatE pdnl;rcum in teologia romdneascS, in sensui cd, in calitatea de
Arhiereu a lui Iisus Hristos, a$a cum e inltfigat de epistold,'iunt concentrate toate elementele unei hristologii complete Si
l)c care nu o mai oferd, sintetizatd in acest mod, nici o altit rrrte a Noului Testament:
a). Fiinla gi lucrarea lui Iisus Hristos preexistent (1,2-r u);
b). intruparea gi slujirea Sa arhiereasclptminteascl ca lucrare m6ntuitoare, culminAnd cu propria Sa
5tl
518 STELIAN TOIANA
jertld adusd o dati pentru totdeauna (2,16-18; 4,14-16l' 5'7'
lO;'7,27;9,14 u. etc);
c). Lucrarea qi stujirea prezenti, rnijlooitoare' cl
Arhiereu vegnic ceresc (7,25-76; 8,1-2; 9,24 u);
d). Activitatea viitoare eshatologic5, la Parusi€'
c6nd "a doua oard, ftri de pdcat, se va ardta celor ce cu
st[ruin![ il aqteaptd spre mAntuire" (9,28)'
Agadar, "hristologia arhiereascd" a epistolei c[trl
Evrei, concentreazd in sine toate elementele inv6[6tUrll
neotestamentare despre persoana divino-umana a lui Iisul
Hristos gi lucrarea Lui mAntuitoare trecut6, prezenttr 1l
viitoare (1 3,8), put6nd fi considerata sinteza qi esen{a intrcgll
hristologii a Noului Testament'
BIBLIOGRAFIE
l. Edifii ale Sf. Scripturi Ei Noului Testanrent
tliblia sau Sf. Scripturd, tipdrita sub indrumarea qi cupurtarea de grija a p.F. pdrinte Justin, patriarhulBisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sf, Sinod, Bucuregti,Editura Institutului Biblic gi de Misiune al ts.O.R..1 968, 1 975.
Bihlia Hebraica Stuttgartensia. ed. de K. Ellinger ;i W.Rudolptr, Sruttgart, i 977.
l)as Neue T'estamenl - Griechisch uncl Deulsch,Herausgegeben im Institut ftr Neutestament_licheTextforschung M{inster-Westfalen von K. Aland undBarbara AIand, Stuttgart, I 986.
l)ie Bibel mit konkotdanz, I{erausgegeben vom Bund derEvanghelischen Kirche in der DDR und von der EKD.Berlin, 1991.
l.ti Bible, traduction oecumdnique (TOB), ddition integraie,Les Edition du Cerf et Societd Biblique Frangaise,Paris, 1988.
Nrul Testament - comentat -, tipdrit cu binecuv6ntarea preaFericitului pdrinte Teoctist, patriarhul B.O.R.,verslune revizuitd, redactatd $l comentatd deBartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutr-rluiBiblic;i de misiure al B.O.R. _ Bucuregri, 1933.
520 STELIAN TOFANA
Novum Testamentum Graece, ed' de E' Nestle 9i K' Alandt
ed. a25-a, Stuttggart, 1963'
Septuaginta, ed- de Alfred Rohlfs, 2 vol, Stuttgart' 1935'
The Greek New Testqmel?r, edited by Kurt Aland' Matthcw
Black, Carlo M. Martini, Bruce M' Metzger and Allott
Wikgren in cooperation with the Institute for New
TestamentTextualResearch,MiinsterWestphalia.ThirdEdition,UnitedBiLrleSocieties,stuttgartl933.
II. Dic{ionare, enciclopedii, concordan{e' gramaticl
Alland, K., Vollstdndige Konkordanz zum Griechi'schen
Neuen Testament,2 vol'. Berlin, New-York' 1978'
Bailly, A., Dictionnaire grec'franqais, neuvidme 6dition
revue, Paris, f.a.
Balz, H., G. Schneider, Exegetisches Worterbuch zum
Neuen \'estoment /-1l1, Stuttgart' Berlin-Kdin-Mainz'
I 980- I 983.
Bauer, Walter, Worterbuch zum Neuen Testament'
Griechiesch-Deutsch, zu den Schriften des Neuen
Testaments und der tibrigen urchristlichen Literatur'
Berlin l97l , Ed. a 5-a'
Diclionar Biblic, Oradea, 1995'
Dictiannaire de la Bible, Paris, 1926'
Dictionnaire de Thdologie Catholique, Paris' 1924'
Encyclopedio .Iudaica,vol l-XVI, Jerusalem' I 971'
Gingrich, F.W-, F.Wibur. Shorter Lexicon o'f the Greek
New 7'estament, ed.a2-a, Chicago, London' 1969'
BIBLIOGMFTE 521
Krit isch exegeti.sches Handbuch riber den Hebraerbrie.f(KEK 13), Cottingen, 1878.
Maunice, Carrez. Grarnmaire grecque du NouveauTestament, Neuchatel, i 966.
Mircea, Pr. dr. loan, Dicyionur al Noului Testament,ElB,Bucuregti, 1984.
Proktisches Bibellexikol,r, unter Mitarbeit Katholischer und
evangelische fheologen, Freiburg, Base[, Wien, 1985.
Spicq, Ceslas, Notes de lexicographie n|o-testamentaire,suppldment, Fribourg-Gottingen, I 982.
'l-heologisches Worterbuch zum Neuen Testament, vol. I-X,ed. de C. Kittel si G. Friedrich, SttLrtgart-Berlin-Koln,I 990.
Xavier, Leon D., Dictionnaire du Nouveau Testamenl,deuxidme 6dition rev'ue,Paris, 197 5-
I [I. Comentarii ale epistolei cltre Evrei si opere patristice
a)" Comentarii si opere patristiceSl. Atanasie al Alexandriei. Despre intruparea Cuvdntului,
trad.de G. Popescu-Pietrile, Bucuresti, I 905.
Sf. Atanasie cel Mare, C'uvdnl despre intruparea Logosului,
44,P.c. XXV 176 A.flabasila, N., Despre viata lui I{ristos, traducere de
pr.Teodor Bodogae, Sibiu, 1946.('alist Catafygiotul., Copete cle Rugdciure, Filoc. rom.,
vol.III, Bucuregti, I 979.
522 STELIAN TOFANA
Sf. Chiril al Alexand riei, inchinare in Duh si Adevdr' cartll
X-XI, P.G. 68, col.515-880, in traducere romAncalel
"inchinarea Si slujirea tn Duh Si adevdr"' in Colccfh
"Pirin!i gi scriitori Bisericeqti" (PSB), vol' 3t,
Bucuregti, 1991.
Idem, GlaJire, Col.PSB, vol-39, Bucureqti, 1992'
Eutimie Zigabenul, Explicarea celor 14 epistole ul'Apostolului Pavel si ale celor 7 catolice, editat d0
Nichifor Kalogera, tom'Il, Atena, 1887'
Sf. Grigore de Nazians, Despre Preolie, trad' de D' Feciolul
in Rev. "B,O'R.", nr.1-2, 1968'
Sf. Grigore Teologul , Cuvdntarea a-XXIX-a Teologicd' lls
P.G.26,100.
Sf. Ioan GurI de Aur, Comentariile sau explicuraC
epistolei cdtre Evrei, traducere de Theodosl'
Atanasiu, episcopul Romanului, Bucuregti, 7923'
Idem, Omilia VIII-a la Evrei, P'G' LXII,68'
Sf. Maxim Mirturisitorul, Ambigua, trad' de Pr'Pro{'' D'
Staniloaie, Bucureqti, I 983.
Idem, Rdspunsuri cdtre Talasie, Filocalia rom', vol lll,
Ed.Itr-a , Bucuregti, 1993
Idem, Mystag6gia, P.G. 91,657-7|'t, col' 669-672' (cap' 2-4)'
Olariu, dr. I., Explicarea epistolei cdtre Evrei, Caranseboil'
1913.
Sf. Grigore Palama, Cuvdntarea 21 la indllare, P'G'col'
276.
TheodoretdeCir,Interpretareaepis'toleicdtreEvrei,l,(j.66, col. 952-968.
BIBL]OGMFIE
'fheofilact, Arhiepiescopul Bulgariei, Tdlcuirea Epistolei
cdtre Evrei, traducere in lirnba romAni de Mitropo-
litul Veniamin Costache, Bucureqti, 1904.
Sf. Vasile cel Mare, Despre Sf. Duh (partea a III-a) 12,
colecfia "Plrinli gi scriitori bisericegti", traducere,
introducere, note gi indici de Prof- Dr. Constantin
Cornilescu 5i Pr.Prof.dr. Teodor Bodogae, Bucureqti
1 988.
b)" Comentarii moderne
Attridge, H.W., The Epistle to the Hebrews, Commentary on
the Epistle to the Hebrews, Philadelphia, 1989'
Bonsierven, F.J., Saint Paul, Epttre Qux Hebreux
(Introduction, traduction, commentaire), Paris, 1942"
Braun, H., An die Hebrcier, Ttibingen, 1984 (HNT l4).llruce, F., Comrnentary on lhe Epistle ta lhe Hebrews (New
London Commen-tarY), London, 1965.
Buchanan, G.W., To the Hebrews. Tradition, Comment and
C onclusions (AncB, 36), New-Y otk, 7972.
(JrflfJer, Erich, An die Hebrtier, EKK zum Neuen Testament,
Znrich,1990.(]uthtie, D., The Letter to the Hebrews An Introduction and
Commentary (TNTC 15), Grand Rapids, 1983.
llegermantr, H., Der Brief an die Hebrcier, Berlin, 1988.
Ilering, J,, L'Epttre aux Hebreux, (CNTIN12), Neuchdtel/
Paris, I 954.
lluged6, N., Ie sacerdoce du Fils. Commentaire de I'epitre
aux Hebreux, Paris, I 983.
Kurtz, J.H., Der Brief an die Hebrcier, Leipzig, 1912-
523
524 STEI,IAAI T'Of'ANA
Kuss, O., Der Brief an die Hebraer, RNT 8,1, Regenshurfl
I 966.
Laub, F., Ile[trcterbrief, Stuttgard, 1989.
Lenski, R.Ch.H., The Interpretution of the Epistle to lhiHebrews, Columbus (Ohio), 1946'
Lightfoot, N"R., Jesstzs Christ Totlay A Commentary on lhiBook of Hebrew, Grand RaPids, 1976-
Maunoury, A.F., L-omentariul asupra epistolei Sf-Ap. I'avel
cdlre iEvrei, prelucrare de Pr. G.F. Ciauqanu, Craiovll
f,.an.
Michel, O.,I)er Brie.f an die llebrcier. Gottingen, 1978,
Moffatt, J., ,4 Critical and Exegetical Commentary on lhlEpistle to the Hebrews, (ICC), Edinburgh, 1924'
Idem, A criti'cal and Exegetical Commentary on the Epiilltto the Hebrews. 7951.
Montefiore, A., A Commentary on the Epistle
Hebre'ws (BNTC), London, 1964'
Riggenbach,E., Der Brief an die Hehraer,Leipzig,
Robinson, F., The Epistle to the Hebrews,I-ondon,
Schierse, F. J., Der Brief an die Hebrrier (CSL
Dfisseldori 1986.
Scott, 8.F., T'he Epistle to the Hebrews, Edinbourg, 1922'
Spicq, C., L'lipitre aux Ilebreu.x, vol. I-II, Paris, 1952-1953'
Strabel, A., Der Rrief an die Hebrcier (NTD 9), Gottingon,
197 5.
Strack, H.L., P. Billerbeek, Kommentar zum Neutn
Testqment aus Talmud und Midrasch, Mtinclrcn,
1922-1928.Strathmann,H., Der Brief an die Hebrcier' NTD9, Gdttingen,
1963.
to th;
1922,
1944,
18).
BIBLIOGRAFIE
WeiR, H.Fr., Der Brief an die Hebraer, Gcittingen, 1991.
Westcott, 8.F., The Epistle to the Hebrews, London, 1903.
Williamson,R., The Epistle to the Hebrews, London, I964.Wilson, R.Mc.L., Hebrews (NCBtl), Grand Rapids, 1987.
Windisch, H., Der Hebraerbrief, Tibingen, 1931.
lV. Lucriri gi studii asupra Epistolei citre Evrei
And riessen , P., Angoisse de la zorl, NRTh 96, 197 4.
Idern, Das grdssere und vollkornmenere Zelt (Hebr. 9,l l),BZ 15, 1971.
ldem, De Betekenis van Hebr. 1,6, STC 35 (1960).lrlem, I' Eucharistie dons l'Epftre aux Htibreu, NRT 94, 1972.
Andriessen, P", A. Lenglet, Quelques pass{lge dfficiles de
l'Epitre aux Hebreux 5,7-l t; 10,20; 12,2,in Biblica51,1970.
Ilardy, G., Melchisedec da,ns lq tradition patristique, in"Revue biblique", 1926-1 927 .
llarrett, S.C.K., The Eschatology of the Epistle to the
Hebrews: The Background of the |{ew Testament ondits Eschatology in Honor of C D Dodd, Cambridge,
r 956.
llartlet, Y., The Epistle to the Herbrews once more, in "TheExpository Times", 1 922.
lllack, M., The Christolpgical Use of the Old Testament inthe New Testament, NTS I 8, 1972.
llogdaproste, Gh., Hristologia dupd Epistola ccitre Evrei,in Re v. "GlasuI Bise ricii", an XXX, nr. i I - 12, 19]1.
525
526 STELIAN TOFANA
Boman, T., Der Gebetskampf Jesu, in "New Testamctll
Studies", 10, 1963-1 964.
Bonsierven , J., La sacerdoce et la sacrifice de Jesus-("ihrlll
d'aprds l'dpitre aux Hebreux, in "Nouvelle RcvU!
Theologique,6, 1939.
Bornkamm, G., Das Bekenntnis im Hebrderbrief, in L)ctl'
Studien zu Antike und Urchristenturn, Gesammelto
Aufsiitze II, Miinchen, 1959'
Branderburger, E., Text und Vorlagen von Hebr' 5,7-10:
Ein Beitrag zur Christologie des Hebr', in NT, I l,1969.
Braurnann, G., Hebr. 5,7'10, in ZNW, 51, 1960.
Braun, t\.., Die Gewinnung der GewiJ\heit im Hebrtierbriet,
inThI'Z 96, (197t)-
Biichsel, F., Die Christologie des Hebrrierbriefes, Itl
Coleclia "Beitrdge zur Forderung christlichot
T,treologie", nr. 27, 1922'
Chialda, Mircea, Melchisedec preot-rege din Saletn, Caran'
sebeq I 946.
CIarkson, 8., The Antecedents of the High-Priest Theme in
Hebrews, in "Anglican 'Iheological Rewierv", 1947 '
Cody, A., Heavenly Sanctuary and Liturgy in the Epistle lo
the Hebrews. The Achievement of Salvalion on the
Epistle's Perspectives, St. Meinrad, 1960'
Coppens, J., Le Messianisme sacerdotal dans les |crits du
Nout,eau 7-estament, in: La venue du Messie'
Messianisme st Eschatologie, Rech Bib 6, 1962'
Dahms, J.W., the First Readers of Hebrews' JETS 2A,1977'
Davies, J.H., The Hea''tenly work of C'hrist in llebrews, in
STEV 4 (T'U 102), Berlin, 1968.
BIBLIOGRAFIE 527
Dibelius, M., Der himmlische Kultus im Hebrcierbrief,inThBl, 21,1942.
Dussant, L., Synopse structurelle de l'dpitre aux Hebreux.
Approche d'analyse structurelle, Paris, 1981.
Le D6aut, R., Le titre de Summus Sacerdos donni iMelchisedec est-il d'origine iuive?, 54, 7962.
Ilckstein, H.J., Der Begrff Syneidesis bei Paulus. Eine
neutesta-mentlich-exegetische Untersuchung zum
"Gew is s ensb e gr iJf', WWNT 2 I 10, 1983 .
Fiorenza, 8., Der Aufilhrer und Vollender unseres
Glaubens. Zum theologischen l/erstrindnis des
Hebraerbriefes,in J. Schreiner, G. Dantzenberg (Hg),
Gestalt und Anspruch des Neuen Testaments,
Wrirzburg, 1969.
Fitzmyer, J.A., Further Light on Melchizedek from QumranCave 11, in "Journa! of Biblical Literature", 86,1967.
Ford Josephine M., The Mother of Je,sus and the Autorship
of the Epistle to the Helsrew.s. The Univ. of Dayton,
Rev. I 1,1975.G. Friedrich, Beobachtungen zur messianischen Hohepri-
esterwartung in den Synoptikern, ?n ZThK 53, 1956.
Idem, Das Lied von Hohepriester im Zusamrnenhoug von
Hebr. 4, I 4-5, I 0, in ThZ 18, 1962.
Fritsch, C.T,, to ANTITYTION, in Studia biblica et semitica
Theodoro Christiano Vriezen dedicata (F.S.Th.Ch.
Vriezen), Wageningen, 1966.
Giles, P., The Son of Man in the Epistle to the Hebrews,in
"Expository Times", 86. 197 4-197 5.
528 STELIAN TOFANA
Glasson, F., "Plurality of Divine Persons't ttiliQuotations in Hebrews 1,6, in "New '['esltt
Studies" 12, 1965-1966.
Gorgues, M., A lu droite de Dieu Resurrection de ,lilu,lat'luali,satictn du Psaume 110,1 dans le N. Testumefll
(EtB), Paris, 1978.
Mc. Grath, J.J., "Trough the Eternal Spirit". A HisttStudy of the Exegesis of Hebrews 9,13-14, Romlll96l .
Grogan, G.W., Chrisl in His People. An Exegelical ond
theological Study of Hebrews 2,1-5-18, in "V0tEvangelica", S, 1969.
GrflRer, W.., Der Altebund in Neuen. Exegetische Studien zttl
trsraelfrage im Neuen Testament (WUNT 35),
T{ibingen, 1985.
Idem, Der Glauhe in Hebrcierbrief,Marburg 1965.
Idem, Der lf ebraerbrief, 1938-1963, in ThR 30, 1964.
fdem, Die Heilsbedeutung des Todes Jesu irn Herbrr)er, 2,
14-18. in Andriessen C., Klein G. (Hg), "TheologirCrucis - signium crucis", FS E. Dinkler, Tiibingcn,
r979.Idem, Die Verfassenschaft, THR 30, 1967.
Idem, Hebrcier 1, 1-4. Ein exegetischen Versuch in CKK,
Vorarbeiten Heft 3, Zirich, Kdln-Neukirclren, 1971.
Idem, Neue kornmentGre zurn Hebrcierbrief, in ThR 56, 1991,
Gyllenberg, R., Die C'hristologie des Hebraerbr iefes, ZST'h
i l. I 934.
Hanson, W.. The Epistle to the Hebrews A Historical and
Thettlogical Recons ideration, London, 1 966.
BIBLIOGRAFIE s29
llarnaclr, A., Probabiblia ilber die Adresse u. den Verfasser
des Hebrcierbriefes, in ZNW, 1900.
Idem, Zwei alte dogmatische Korrekturen im Hebrcierbrief,
in "studien zur Geschichte des Neuen Testaments und
der Alten Kirche I: zur neuen-testamentlichen
Textkritik, Berlin 1 932.
Hilsberg, P., Das Gewissen im Neuen Testament, ThV 9,
1977.
Hoekema, A.A., The Perfektion of Christ im Hebrews, in
"Calvin Theological Journal" (Grand Rapids),
Michigan 9,1974.llofius, O., Das "erste" und das "zweite" Zelt. Ein Beitrag
zur Auslegungvon Hebraer 9,1-10, in "Zeitschrift ftir
die neutestamentliche Wissenschaft", 61, 1970.
Idem, Der Vorgangvor dem Thron Gotfes, Tiibingen, 1972'
Idem, Katapausis. Die Vorstellung vom endzeitlichen
Ruheort im Hebrr)erbrief, WUNT I l, Ttibingen,
r970.Hoskyns, E., N. Davey, Das Ratsel des Neuen Testament,
1977.
Hughes, E-P., The Blood of Jesus and His Heavenly
Priesthood in Hebrews, BS 130,1973-
Idem, The Meaning of the "True Tent" and the "Greater and
More Perfect Tent", BS 130, 1973.
Jeremias, J., Hebr. 5,7-10, in ZNW 44,1952153'
Jerome, F.J., Das'geschichtliche Melchisedek-Bild und
seine Bedeutung im Hebraerbrief, 1920'
Jontin, P., Divers sens de 7rflppT1ots dans le Nouveau
Testament, RSR 30, 1940.
530 STELIAN TOFANi
Kilpatrick,' G.D., AraO(xq in Hebrews,
Kistemakei;5., The Psalm Citations in
Hebrews, Amsterdam, l96l '
I(lappert, 8., Die Eschatologie des HebraerbrieJbs,'l'l
Existenz Heute 156, Miinchen, 1959'
Kuss, O", Der theologische Grundgedanke
Hebraerbriefes, zut Deutung des Todes Jcstt
Neuen Testament, ?n MTHZ, 7, 1955'
Kdsemann ,8., Das wandernde Gottesvolk, FRL 5-5' 1957'
Kiigel, J-, Der Sohn und die Sohne' Eine exegetische studlt
zu Ilebrrier 2,5-lB, Giitersloh, 1904'
Lach, 5., Les ordonances du culte isradlite dans la lellf}
aux Hebreux, in "Studia Patristica', II, 1959'
Laub, B-., "Ein filr allemal hineingegangen tn
Atlerheiligsle", (Evr. 9,72)' Zum VerstZindnis
Krenzestodes im Hebr2ierbrief, BZ 65, 1991'
Idem, Bekenntnis und Auslegung' Die Paranelisc:hQ
..,, Funktion der Chri.gtologie im Hebraerbriel (BLJ l5)l
Regensburg, 1980-
Idem, Verkilndigung ttnd Gemeindeamt' Die Autoritat del
r'lyoupdvor Hebr 13,7 l7 24, in SNTU 617,1981182'
Lescow, Th., Jesus in Gethsemane bei Lukas und in
Hebrcierbrief, ZNW 58,1967 '
Loader, R.G., Sohn und Hoherpriester' Eina
traditionsgeschichtliche Untersuchung zut
Christologie des Hebraerbriefes, (WANT 53)'
Neukirchen, I 981 .
Mangenot, E., Epitre aux Hebreux,in "Dictionaire de
Thelogie cathttlique", VI, B, 2092' Manson' T'W"
zNw 68, 1977,
the Epistla ltt
BIBL]OGRAFIE
The Problem of the Epistle to the Hebrews, in
Bulletin of the John Rylands library' 1949'
!rlcm, The Epistle to the Hebrews' A Historical and
Theological Reconsideralion, London, I 966'
Maurer, Gh., Erhdrt wegen der Gottesfurcht, Hebr' 5,7, in
Neues Testament und Geschichte, Festsch' O'
C ullmann, Ziirich-Tiib ingen, 197 2 "
Mealand, D.L., The Christology oJ the Epistle to the
Hebrews, MCM 22,1979-
Michael, A., La Sacerdoce du Christ, in "Dictionnaire de
Th6ologie Catholique, Paris, 1924'
Michaelis, W., art. orcr1vri, in ThWNT, vol' 7, 1990'
Michel, O", Art.'Me )"1roe6dK", in ThWNT, IV, 1990'
Irlem. Die Lehre von der christlichen vollkommenleit n(tch
der Anschauung des Hebr., tn ThStKr,105, i934-35'
Mihoc, Pr. Asist. V., lisus Hristos Arhiereu, dupd epistola
cdtre Evrei, in Rev. "Ortodoxia", XXXV' nr' 211983'
Mtie, 0., Das Priestertum Christi in N'Testament
ausserhalb des Hebrcierbriefes, in "Theologische
L.iteraturzeilung, 19 47
Miiller, P.G., XPIETO, APXH|OE' Der
religionsgeschichtliche und theologische Hintergrund
eine Christuspriidikation, Bern-Frankfurt, I 973'
Nakagawa,H., Christology in the Epistle to the Hebrews'
Yale University, 1955.
Nash, R.H., The Notion of Mediator in Alexandrian Judaism
and the Epistle to the Hebrews, in WThJ 40'
1977 -1 97 8.
531
dutcler
532 STELIAN TOFANA
Nissil5, K., Das Hohepreistermrttiv im Hebrtierbrie'l
ex e get is che (Jnt er suchung, Helsinki, | 97 9'
Nomoto, 5., Die Hohepriester - Typologie im Hehrtlethr
Ihre tratlitions - geschichtliche Herkunft unil
religionsgeschrichtlicher Hintergrund, Theol' I
Hamburg, 1965.
Omark, R.8., The Saving of the Saviour' Exege'si:t
Christology in Hebrews 5,7-10, in Interg' l2' l9'Peterson, D.8., Hebrews and Perfection' An Examinulloll
the Concept of Perfection in the Epistle lo
Hebr ew s, (SNTS.NS47), Cambridge' 1 982'
Idem, Die Bedeutungsgeschichte von napprlo(a' in
Theorie des Christentums" Festschr' R' Sec
Leipzig, 7929.
Petuchowski, J.J., The Controversial Figure
Melchizedek, in "Hebrew Union College Anual"'
1957.
Powell, D.8., Christ as High priest in the Epistle to
Hebrews, in StEv 7, Berlin, 1982-
Reindl, J., Das Angesicht Gottes im Sprachgebrauch
Alten Testament,s, EThST 25,1910'
Rissi, M., Die Menschlichkeit Jesu nach Hebr' 5'7'B' in'
1 1, 1 955.
Idem, Die Theologie des Hebrcierbriefes' Ihre
in der Situation des Verfassers und
Ttibingen, 1987-
Robinson, M.W., The Hebrews Conceptions
Personality, BZAW 66, 1936'
Veranker
seiner Lc
of Cor
BIBLIOGMFIE 533
Roloff, J., Der Mitleidende Hohepriester; Zur Frage nochder Bedeutung des irdischen Jesus -fii, clieChristologie des Hebrc)erbriejbs, in FS.H.Conzelmann, Ttibingen, 197 5.
Itoventa, H., Cine a scris epistola cdtre Evrei?, Bucuregti,1923.
R.owley, H. H., Melchizedek and Zadok, in Festschr. A.Bartholet, 1950.
sabourin, L., Liturgie du santuaire et la tente vdritabte, inHTS I 8, 1971_1972.
Salom, H.F., tti Ayto in the Epist!e to the Hebrews, AUSS5, 1967.
Schierse, F.J., Verhei/iung und Heilsvollendung. Zurtheologischen Grundfi,age des Hebrtierbriefes(MuThSt tr,9), Mrinchen, 1955.
Schille, C., Erwdguilgen zur Hohepriesterlehre des Hebr., inzNw, t955.
Schlosser, J., La mddiatian du Christ d,aprd.s l,Epitre auxHebreux, in Rev. SR 63, 1999.
Schrtiger, F., Der Gottesdiensr der HebrcjerbriefgemeincJe.Ntnu 19, 1968.
ldem, Der Hebrderbrief-paulinisch?. in FS.F. MuBner,Freiburg, 1 981 .
ldem, Der lt'erfasser des Hebrcierbriefes als Schriftausleger,Regensburg, 1968.
Schweizer,8., Erniedrigung und Ehdhung bei Jesus undseinen Nachfolgern, (AThANT 2g), ZUrich, 1955.
Scott, J.J., ,Archegos in the Salvation History of the Epistleto the Hebrews, JETS 29. 19g6.
534 STELIAN TOFANA
Sehenk, W., Die Paranese Hebr.13,16 im Kontexl elel
Hebrrierbriefes, in STL 3 9, 1 98 5 '
Selby, G.. The Meaning and Funktion of ouvei6notC /'Hebrews 9 and 10, Rest Q 28, 1985/86'
Spicq, C., L'authenticitd du chapttre XIil de l'Epitre uul
Hebt'eux, in "Coniectanea Neotestatnentica", Xl,
1947.
Idem, L'origine iohannique de la conception dU
Christ-Pritre dans l'Epttre aux Herbrezx, in vol'
"Aux sources de la tradition chrdtienne", Melangcs N'
Goguel, Paris 1950.
Idem, La thdotogie des deux alliances dans l'6pilre uui
Hebreux, RSPhTh 33, 1949'
Stamatoiu, Pr. Dionisie, liszs Hristos, Marele Arhiar(il'
dupd epistola cdtre Evrei, in Rev' "Glasul Bisericii'r,
an XXXVIII, nr. I-2, 1979 -
Stott, W., The Conception of "Olfering" in the Epistle lo tht
Hebrews, NTS 9, 1962-
Strobel, L., Die Psalmgrundlage der
Hebr. 5,7 u.,inThZ II, 1955'
Stylianopoulos, T.G., Shadow and
Hebre*-s l0.l-18, in "Greek
Review", 17. 1972.
Suparski, H.. Superioritatea preoliei Noului Testament.fald
cle preolia Vechiului Testament, dupd epistola cdlrQ
Evrei, in Rev. "studii Ieologice", an' VIII, nr'5-6,
1956.
Swetnam, J., Christology and the Eucharisl in the Epistle to
the Hebrews, in Bib. 10,7989'
B]BLIOGMFIE
Idem, Form and Content in Hebrews l-6,Bib- 53,1972-
Idem, Form and Content in Hebrews l-13, Bib" 55, 1974.
ldem, Sacrifice and Revelation in the Epistle to the
Hebrews; Observation and Surmises on Hebrews
9,26, CBQ,30, 1968.
ldem, The greater and the More Perfect Tent. A contribution
af Hebrews 9,1 I , Bib. 47, 1966-
TheiBen, G., (Jntersuchungen zum Hebrrierbrief (StNT 2),
Gttersloch,1969.'fhomas, K.J., The Old Testament Citation in Hebrews, in
"New Testament Studies", nr. 11,1964-1965.'fhompson, J.W., The Beginings of Christian Philosophy
The Epistle to the Hebrews, (CBQ 513), Washington.
1982.
Thuren, J., Das Lobopfer der Hebraer- Studien zum Au/ban
und Anliegenvon Hebr. 13, Aba- 1973-
Idem, Gebet und Gehorssm des Erniedrigten (Hebr. 5,7-10),
NT 13, 1971.'[rummer, P., Ein barrnherziger Hohepriester- Das
Christusbild des Hebrt)erbriefer, Gtaz 7987 -
Ungeheuer, J., Der Gro[Je Priester iiber dem Hause Gottes'
Die Christologie des Hebrcierbriefes, Wtirzbung,
I 939.
Ubelacker, W.G., Das Ratsel des Hebr. und die Bedeutung
von Hebr I ,I -4 als Exordium, Lund. I 986.
Vaganay, L., Le plan de l'Epitre aux Hebreux, in "Memorial
Lagrange", Paris, 1 940.
Vanhoye, A,, "Per la tente plus grande el plus parfait" "(Hebr. 9,1l) in Bib.46, 1965.
535
Gethsemane-P uralle le
Reality: Reflexions ttn
Orthodox Theologicrl
536 STEI,IAN TOFANA
Idem, De instauratione novae Dispositionis (Evr. 9,15-23),in "Verbum Domini", 44,1966.
Idem, Expiation ancienne et sacrifice du Chrisl, ln"Assembl6es du Seigneur", I964.
Idem, Esprit dternel et feu clu sacrifice en Hebr 9,14, in Bib,64, I 983.
Idem, Hebraerbrief, TRE 14, Berlin-New-York, 1985.
Idem, L'intervention ddcisive du Chri,st, Hebr. 9, 24-28, A
Seign 63,1911.Idem, Z'oiroupdvl dans l'Epitre aux Hebrearx, Bibl.45
(1e64).
Idem, La structure centrale de l'Epitre aux Hebreux, in RSR
47,1959.Idem, La structure litterarire de de l'Epitre qux Hdbreux,
Paris, 1977 .
Idem, Le Chri.st rdcreation de l'homme et rdstaurateur dc
ses droits selon l'Eptffe aux Hibreux, Roma, 1984.
Idem, Le Dieu de la nouvelle aliance dans l'Epttre aux
Hebreux, BEThL 61, 1976.
Idem, Le mesage de l'epttre aux Hebreux, in Cahiers evan-
gile, Paris 1977.
Idem, Le parfait Grand-Pr6tre (Hebr.7,23-28), in "Asse-
bl6es du Seignur", 1970.
Idem, Le Saint Esprit dans l'Epttre aux Hebreux, DBS, I I(Fascicule 61),1987.
Idem, Our Priest is Christ The Doctrine of the Epistle to
the Hebrews, Rorna, 1977.
Idem, Situation du ('hri.st Hdbreux I -2, Lectio Divina 58,
Paris, 1969.
BIBLTOGMFIE 537
Idem, Situation et signification de Hdbreux,5, l-10, in NTS,23, 7977.
Vitti, A., Et eum iterum introducit primogenitum in orbenterrae, (Hebr. 1,6), VD 14,1934; VD 15, 1935.
Vorster, W.S., The Meaning o/ nupprloia in the Epistl. tothe Hebrews, in Neotestamentica 5, 1971.
Waf ter, N., Christologie und irdischer Jestts imHebraerbrief,in FS. G. Voigt, Berlin, 1982.
Wilckens, U., "2gdpcrrrrlp", in ThWNT, IX, 1990.
Williamsotr, R., The Eucharist ond the Epistle to theHebrews, NTS 21, 1974175.
Windisch, H.. Der Engelglaube im Hebrcierbrief, capitol inlucrarea "Der Hebrderbrief ', I 93 I .
Winter, A., Ana( i$&"na( im Hebrrierbrief. Eineexegetisch-bibeltheo-logische Studie zur Theologieder Einmaligkeit, Roma 1969.
Wohlrab, R ., Christo I agie im Hebrrierbrief, Magisterarbeitim Fach Neuen Testament, Marburg, 1990.
von der Wunde, A.S., Melchisedek als himmlischeErlAsergestalt in den neugefundeneneschatologischen Midrqschim aus Qumran H6hle XI,in "Oldtestamentliche Studien", 14, 1956.
Woschitz, K.M., Das Priestertum Jesu Christi noch dem
Hebrcierbrief, BILI 54, 1984.Zimmermann, H., Das Bekenntnis der HoJfnung. Tradition
und Redaktion im HebrcierbrieJ, Koln 1977.Idem, Die Hoheprie,ster - Christologie des Hebrcierbriefes,
Paderbon, 1964.
538 STELIAN TOFANA
V. Alte lucrlri gi studii
Alexis, Arhim, Du Sacercloce tJu Christ, in "Mdsager dc
I'Exarchat du Patriarche russe en Europe Occidentale",
Faris, 1960.
Andrutsos, Hristu, Dogmatica, trad. de Dr' D' Staniloact
Sibiu, 1930.
Epis. Athenagora, Priesterhood as a Sacrament, in "Tho
Greek Orthodox Theological Review", vol' III, nr' 2,
1957.
Balthasar, Hans Urs von, Le Mystere Pascal, Ed' du Cerf,
1972.
Idem, Liturgie cosmique, Paris, 1947'
Barrett, C.K., The Gospel According to St' John,1955'
Bengel, J.A., Gnomon. Auslegung des Neuen Testamefis in
fnrtlaufenclen Anmerkungen (deutsch V'C' F' Werner)
II Briefe und Offenbarung, Stuttgart, 1970'
Betram, G., Die Himmelfahrt Jesu vom Kreuz aus und der
Glcrube an seine Auferstehung, tn l-estgabe filr A'
Deif3mann, Tiibingen, 1 927.
Beyer, H.W., art. Etepoq in ThWNT, vol' II, 1990'
Billerbeck, P., H- Strack, Kommentar zum Neuen Testament
aus Talmud und Midrasch' 7-4, Mlinchen, 1969'
Bobrinskoy,B., Ascension et sacerdoce du Christ, Contacts,
nr.27, 1959.
Bornkamm, G., Wandlungen im alt - und
neutestamentlichen Gesetzverstcjndnis ' Ders',
"Geschichte und Glaube", 2 Teil, Ges' Aufs' Bd' IV,
(BEvTh 53), Miinchen' 1971
BIBLIOGMFIE
Boyer, L., La notion christologique de Fils de l'Hommea-t-elle dispard dans la patristique greque?, in"Melanges Biblique, Paris, 1957.
Braniqte, Diac. Ene, Explicarea Sf. Liturghii, Bucuregti,r973.
Bria, Pr.Prof.dr. I., Preolie Si Bisericd, in rev. "Ortodoxia",
an. XXIX, u.4,1972.Idem, Iisus Hristos - Dumnezeu adevdrat Si om adevdrat,in
"Ortodoxia", nr- 2, 1973. Brown, H., Qumram und
das Neue Testament,II, Tiibingen, 1966.
Campbell, J.Y ., Son of Man, in "A Theological Word Bookof the Bible", London, 1965. Campenhausen, H.V.,Das Bekenntnis im Urchristentum, in ZNTW 63,
1972"
Cerfaux, 1,., Le Christ dans la theologie de Saint Paul,Paris, 1954.
Idem, " Le nom divin "ritpt,og" dans la Bible greque" Si
"Adonai ei Kyrios ", in "Recueil L. Cerfaux", vol. I,1954.
Idem, Christus in der paulinischen Christologie, Diisseldorf,1964.
fdem, Le Christ dans la th|ologie de Saint Paul,Ed. a II-a,Paris, 1954.
Chialda, M., Sacrfficiile Vechiului Testament, CatansebeS,
1941.Chifescu, N., intrupare ,si rdscumpdrare, in rev.
"Ortodoxia", an. VIII, nr. 4, 1956.
Chi{escu, Prof.N., Pr.Prof. Isidor Teodoran, Pr.Prof. I.Petrehu{5, Teologia Dogruaticd ,ri simbolicd,Bucuregti, 1958.
539
540 STELIAN TOFANA
Sf. Ciril al Jerusalimului, Cateheze, X, 4, P G, 33,6611
traducere de Pr. D. Fecioru, vol. I, Bucuregti, 194I,
Cornilescu, Drd. Emll, Profelii Vechiului Testament despllpreo{ie, in rev. "Studii Telogice", nr.7-8,1961.
Cornilescu, Pr.Prof.dr" Constantin, invierea Domnulul 1l
insemndtatea ei pentru viala cregtind, in IGY,
"Ortodoxia", nr.2, 1 983.
Cullmann, O., Christologie du Noveau Testament, Ed, IIII-a, Neuchatel, I 968.
Idem, Die Christologie des Neuen Testqments, Tiibingon,
1966.Idem, Les premieres confessiorus de foi chrdtiennes, 1943,
McCullorrgh, J.C., Some Recent Developments in Reseurch
on the Epistle to the Hebrews,lrBSt 2. 1980.
Deissmann, J.H., Bibelstudien Beitrcige, zummeinst aus dcn
Papyri und Inschriften zur Geschichte der Spracha,
des Schriftums und der Religion des hellenistischon
Judentums und des Urchristentums, Marburg, 1982,
Delling, G.,,l.apptiv<o, tivul"cpprivo, avdl.qpr[t6..., irl
ThWNT, vol. IV, 1990.
Delorr.ne, J., Sacrifice, sacerdoce, consecration,in RSR 63,
197 5.
Dupont, J., "Filius meus es tu", Inlerpretation du Ps. 2,7
dans le N. Testament, in RSR.
Diilger, J., Sonne und Sonnenstrahl als Gleichnis in der
Logoslheorie des christlichen Altertums, in "Antike
und Cristeutums", MUnster, 1929.
Evdochimov, Paul, Lafemme et la salut de monde, Paris,
I 958.
BIBLIOGMFIE
ldem, La priere de l'Eglise d'Orient, Paris, 1966.ldem, Les oges de la vie spirituelle, Paris, 1960.ldem, Sctcrament de l'amour, Paris, 1962.l,'euillet, 4., Christologie paulinienne et tradition biblique,
Paris, 1972.ldem, Le Christ, sagesse de Dieu, Paris, 1966.Idem, Le sacerdoce du Christ et de ses ministeres, paris,
1972.F riedrich, G-, Die Verkr;ndigung des Todes Jesu im Neuen
Testament, (Biblisch-Theol-Studien) 6, Neukirchen.t982.
ldern, Beobachtungen zur wessianischenI{ohepriesterwartung in den Synoptikern, in"Zeitschrift ftir Theologie und Kirche", 53, 1956.
l'tierster, W.,'Iloouq, in ThWNT, vol. III, Stuttgart-Berlin-Koln, 1990.
ldern, art. riptoq, in ThWNT, vol. III, 1990.()aleriu, Pr. C-tin, Jerffi Si Rd,scumpdrare,tezE de doctorat,
Bucuregti, 1973.
ldem, Slujirea preo[eascd dupd ,9f Scripturd Si Sf. Tradiyie,in rev. "Studii Teologice", an. XXIX, nr. l-2,1977.
()ayford, S. C., A new Commentary on Holy Scripture,New-York, 1945.
Gheorghiu,Y., Introducere in Sf. Carli ale TestamentuluiNou, Cernduli, 1929.
(Joguel, M., Le Nouveau Testament, Paris, 1929.(iolpe, dr. Casstan, 6 urd6 ro0 ovOp<,inou, in ThWNT, 1990.(Jrtrndijs, H., L'Iconographie b1t761ny1ne du Crucifid mort
sur la croix, Bruxelle 1952.
541
542 STELIAN TOFANi
Goppelt, L.. Theologie des Neuen Testaments, vol. Il'Vieifalt und Einheit des apostolichotl
Christuszeugnisses, herausgegeben von J. Roloff,
Gottingen, 1976.
Idem, Theologie des Neuen Testaments, Gcittingen,l9l5.Groppelt, 5., Die apostolische und die nachapostolischl
zeit, Goltingery 1962.
Grundmann, W., art. rcut<6q, circrrcoq, rcrrcfc..., in ThWNT,
v,cl. III, 1990.
Idem, art. uyul6q, in ThWNT, vol. I, 1990.
Gutbrod, W., art. v6po6, in ThWNT, vol. IV, 1990.
Hagen, K., A Theology of Testament in the Young Luther,
Tthe Lectures on Hebrews, 1974 (SMRT l2).Hank, Fr., art.6oroq, 6ofo6, ov6otoq... in ThWNT, vol. V,
I 990.
Harrington,W., Nouvelle Introduction d la Bible, trad. ditl
englezd de J. Winandy, Paris, 1971.
Harrisville, R. A., The Concept o.f Newness in the Neyt
Testament, 1960.
Harson, ,L.T., Jesus Christ in the Old Testamenf, London,
r 965.
Hengel, M., Probleme des Markusevangeliums, in P,
Stuhlmacher (Hg), Das Evangelium und dic
E,vangelien Vortriige vom Tiibingen Symphosiurn,'
1e82-1983 (WUNT 28)
Hermisson, H.J., Sprache und Ritus im altisraelitiscKult, zur "spiritual-isierung" der Kultbegriffe im
Allten Testament, (WMANT I 9), 1965.
BIBLIOGMFIE
Herrmann, J., Fr. Biichsel, [,l.eco6, ii"rioxopar, il"aop6q...,vol. III, 1990.
Hofius, O., Der Christushymmes Philipper, 2,6-ll,Ttibingen, 1976.
Hoppin, Ruth, Priscilla, Author of' the Epistle to theHebrews and other Essays, New-York, 1969.
IcI drd. l.,"Synodiconul Ortodaxiei" (traducere gi prefa!d),in rev. "Mitropolia Ardealului", nr.7-8,1985.
Jaubert, A., La notion d'alliance dans le judaisme auxabords de l'ire chrdtienne, Seuil, 1963.
Jeremias, J., Die Abendmahlsworte Jesrz, Grittingen, 1963.Johnson, H., The Humanity of the Saviour, 1962.Johnstov, G., OIKOYMENH and KOXMOE in the New
Testament, NTS 1A, 1963164.Kleinknecht, H., G. Quell, E. Staufer, K"G. Kuhn, arl.
0eriq, in ThWlrIT, vol. III, Stuttgart-Berlin-Kriln,l 980.
Kuhn, K.G., Die beiden Messians Aarons und Israels, in"New Testament Studies". I, 1965.
Kiister, H., rin6oraorq, in ThWNT, vol. VIII, (1990).Kiimmel, F. 8., Einleitung in das Neue Testament,
Heidelberg, 1964.Lagrange, H.J., Evangile selon saint Jean, Paris, 1927.Lang, F., Abendmahl und Bundesgedanke im Neuen
Testament, in EvTh 35,1975.Laub, F-, Bekenntnis und Awslegung, Regensburg, 1980.Lansberg, H., Elemente der literarischen Rhetoric - Eine
Einfilhrung fa, Sludier-ende der clsssischen,romanischen, englischen und deut.sche n Philologie.Mtinchen, l97l .
543
544 STELIAN TOFAN,{
Lebreton, J., Origine du dogme de la Trinite,Paris,1928.Legg, J.D., On Brother Timothy, EVQ 40, 1968.
Lemonnyer, L., L. Cerfaux, Theologie du Nouveau Testa-ment, Paris, 1963.
Leroir Ltuis, Valeurs de sacerdoce levitique,in "sacerdoceet celibat", Louvain, 1971.
Lesdtre, H., Fils de l'Homme, in Dictionnaire de la Bible,vol. II, Paris, 1926.
Lewis, G.ff., Study notes on the New Testament, London,t949.
Lohmeyer,8., Kyrios Jesus. Eine (Jntersuchung zu Phil.2, 5-l l, Darmstadt, 1961.
Lohse, 8., Der Brief an die Kolosser und aru Philemon, Gdt-tingen, 1968.
Idern, Mcirtyrer und Gottesknecht (FRLANT 64), Gcittingen,1963.
Loichifd, Y., Perihoreza Si enipostasia tn Dogmaticd, inrev. "Ortodoxia", nr. 1, 1958.
Liivestam, 8., Son and Saviour. A Study of Acts 13,32-37,(CNT l8), Lund-Gopenhaga, 1961.
Manolache, Anca, iruvierea si indlparea - tncununareaoperei de rdscumpdrare, in "Ortodoxia",2, 1960.
Marids, L., Le Messie issu de Ldvi chez Hippolyte de Rome,in "Melanges J. Lebreton", vol- I, RSR, 1951.
Nletzger,8.M., Explicit Refereces in the works of Origen toVariemt Reading in N.T. Manuscripts, in "Biblicaland Patristic Studies in Memory of R,p. Casey",Fribourg, I 963.
BIBI,IOGMFIE 545
Michaelis, W., art. rpritoq, rpc,td<o, rpura,l6to, inThWNT, vol. III, 1990.
MihIl{an, Pr.Lect. Ioan, preolia Mdntuitorului lisusHristos Si preo{ia bisericeascd, tezd. de doctorat, inrev. "Mitropolia Ardealului,,, an. XXIX, nr. ll_ll,I 984.
Mihoc, Pr. V., Fiul Omului dupd Noul Testament,in"studiiTeologice", XXV, nr. l-2, 1973.
Idem, Biserica, pdstrdtoarea descoperirii dumnezeieSti Siorganul de mdntuire Si sfinlire a credincioSilor, in"Mitropolia Ardealului',, nr. 7 -g, I 9g2.
Idem, Mdntuirea in Hristos (prin intreita Sa slu.iire, caProfet, Arhiereu,ri impdrat), in,'MitropoliaArdealului", nr. l0-12, l99l.
Idem, Preolia dupd N Testament, in ,'Mitropolia Ardealului",nr.4-6,1974.
Mircea, Pr. I., Apocaiipsa, Bucuregti, lgg5.fdem, Crucea Domnului, Taina Si slava Lui,in,'Ortodoxia,,,
nr.2, 1982.Idem, Rdscumpdrarea tn N. Testament clupd tnvdldtura Sf.
Pdrinli, in "Studii Teologice,', nr. I _2,1972.Moultin, J.H., G. Nlilligan, The Vocabulary of the Greek
Testament illustrated from the papyri and other newliterary Sources, London, 1952.
Niceta de Remesiana, Diferite numiri date Domnului lisus,in "Mitropolia Olteniei ', , nr. 7 -9, 797 3 .
Nicolaescu, Diac.Dr. N.I., pr. Gr. Marcu, pr. S. VIad giPr. L.G. Munteanu, Studiul Noului Testament,Manual pentru Institutele Teologice ed. a II_a,
546 STELIAN TOFANA
Bucuregti, Editura Institutului Biblic 9i de Misiunl
ortodoxd, 1977.
Oepke, A., art. nc,iq, ncrSfov, nalDtiprov, T€KvKv"'' volr
v, (1990).
Plimldeatd, L., Ebed-Iahve in lumina Noului Testamenl,lft
rev. "Mitropolia Banatului", rr. 4-6,1970-
Popescu Dumitru, Ortodoxie Si contemporaneitate, Bucu'
rePti 1996.
Popescu, Asist. G., La izvoarele apostolatului social, in roV,
"B.O.R", an. XCI, nr. l-2,1913.Prat, F., [,a Thiologie de Saint Paul, I-ere partie, Paril,
1924.
Preisker, H., art.6yyuoq, in ThWNT, vol. II, 1990'
Idem, Apollos und die Johannesjilnger in Act. 18,24-19,6,|n
ZNTW, 1931.
Prigeut Pierre, Apocalipse et Liturgie, Neuchfltel, Suisse,
1964.Procksch, O., G. Kuhn, &ylo6, uyfi.(a, riyr'uop65,
riyt6tr16..., in ThWNT, vol. I, (1990).
Radu, Prof.dr. D., intreita slujire a Mantuitorului, 1n
indrum[ri misionare, Editura Institutului Biblic'
Bucuregti, 1986.
Idem, Taina Preoliei, in indrum[ri misionare, Bucuregti,
I 986.
Idem, Taina Preoliei, in rev. "Ortodoxia", nr.3-4, 1979'
Rambaldi, G-, Sacerdoce du Christ et sacerdctce ministeriel
dans l' Eglise, in "Sacerdoce et celibat", Louvain,
197 l.
BIBLlOGR4FIE 547
Richard, M., L'Introduction du mot in6oraorq dans lathdalogie de l'Incarnation, in Mdlanges ScR6l 2,
1945.
Rlisdnen, Heikki, Das Messiasgeheimnis im Markusevan-ge lium, Helsinki, I 976.
Idem, Paul and the Lav,, (WNffT) 29, Ttibingen, 1983.
Schlier, H., art. nappqoia, in ThWNT, V, 1990.
Schneemelcher, 'W., Zur Geschichte des neuentestament-
lichen Kanons, in: Neutestamentliche Apokryphen indeutscher Ubersetzung I, Ttibingen, 1987.
Scroggs, R., The Lost Adam, Oxford, 1966.
Smith, J., A Priest for Ever, London, 1969.
Spicq, C., L'origine johanique de la conception de Christ -
prEtre dans l'Epttre aux Hdbreux, in Festschr., F.M.,Goguel, Paris, 1950.
Staufer, G., Die Theolagie des Neuen Teslaments, 194).Stuhlmacher, P., Probleme des Rdmerbriefprdskripls, EvTh
27, 1967.
Stlniloae, Pr.Prof.dr. Dumitru, Crucea in teologia Si cultulBisericii ortodoxe, in rev. "Ortodoxia" , nt. 3, 797 5.
Idcm, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991.
Idem, Din aspectul sacramental al Bisericii' raportulspecial al Tainei Hiroloniei cu Bi.serica, in "StudiiTeologice", an. XVIII, m. 9-1011966.
ldem, Fiul Si cuvdntul lui Dumnezeu prin care toate s-au
fdcut Si se refac, in rev. "Ortodoxia". an. XXXV, nr.2,1983.
548 STELIAN TOFANA
Idem, Iisus Hristos, Arhiereu tn veac, in rev' "Ortodoxia",
an. XXXI, nr.2,1979.Idem, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale,in "Mitropolia
Moldovei gi Sucevei", nr' 3-4, 1958-
Idem, Iisus Hristos sau restourarea omului, Sibiu, 1943'
ldem, invdPdtura ortodoxd de.spre mdntuire si concluziile ce
rezultd din ea pentru slujirea creStind tn lume, ln
"Ortodoxia", nr - 2, 197 2.
Idem, Jertfu lui Hristos Si spiritualizarea noastrd prin
impdrtdSirea de ea in Sf Liturghie, in rev.
"Ortodoxia", an. XXXV, nr. 1, 1983'
Idem, Legdtura interioard dintre moartea Domnului Sl
invierea Domnului, in "studii Teologice", nr. 5-6,
1 956.
ldem, Legdtura intre Euharislie Si iubirea creStind, in rev'
"studii Teologice", XVII, nt- l-2,1965.Idem, Liturghia comunitdlii, in rev' "Ortodoxia", an' XXX,
nr.2,1978.Idem, Sewtnificayia intrupdrii Domnului, in "Glasul
Bisericii", nr. 11 -12, 1968.
Idem, Spiritualitate Si comuniune in Liturghia ortodoxd,
Craiova, 1986.
Idem, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I-III, Bucureqti,
1978.
Taylor, Y., The Names of Jesus,1953.
Thurian lf.ax, Sacerdoce et minist ire, Taizd, 7970'
Tofani, Pr.drd. Stelian, invierea Mdntuitorului Iisus
IJristos, chezdsia tnvierii noastre, in rev'
"Ortodoxia", nr. 3, .1986-
BIBLIOGRAFIE
Idem, Sensurile jertfei Mielului pascal, in rev. "Studia",1993.
Trembelas, P., Comunicarea Sfinlilor, trad. de Olimp.CiciulS, Cernica, i 940.
Vanhoye, A., "Filius est splendor gloriae Dei,,, in VerbumDomini,43, 1965.
Idem, Jesus "fidelis ei qui fecit eum,, (Hebr. 3,2), in"Verbum Domini", 45, 1967.
Idem, Pr€tres anciens, Prdtre nouyeau, selon le NouveauTestament, Paris, I 980.
Vis, A., An Inquiry into the Rise of Christianity out o/Judaism, Amsterdam, 1936.
Viigtle, A., Das Neue Testoment und rtie Zukunft des Kos_rzos, Dtisseldorf, 1970. Wainwringt, A.W., TheTrinity in the New Testament,1962.
Wei[3, H.F., Unter.suchungen zur Kosmologie deshellenistische.n und palc)stinischen Judentums, TIJ97,1966.
Idem, Qdpr, rivaSdp<,r".", in ThWNT, vol. IX, (1990).Werner, NL, Die Entstehung des christlichen Dogmas,
Tribingen, 1953.
Wetter, D.P., Der Scthn Golts. Eine [Jntersuchung ilber denCharakter und die Tendenz des Johannesevangeli_ums,1916.
Wikenhauser, A., J. Schmid, Einleitung in das NeueTestament, Freiburg, I 973.
549
SUMMARY
The theme of the work "Jesus Christ, the cternal
Highpriest according the Epistle to the Hebrews" is of great
importance and of topical interest taking into consideration
the almost complete lack of Romanian specific literature, ofreference, dedicated to such a crucial theme as that ofJesus
Christ's work as a Highpriest as meant and treated in the
Epistle to the Hebrews and in the interpretation of the Holy
Fathers of the Church.The work has been the result of an interdiciplinary
research in the country and abroad (Germany), beeing
elaborated according to a plan minutely prepared and the best
bibliography beeing explored upon the given subject'
As far as the structure of the work is concerned, it isproper to scientific works, the problems beeing exposed in an
original and unitary vision, in a sober and concise style.
Referring lo the content of the work, the theme
exposed is developed rnethodically and organically in four
parts well-balanced, each of it having 2 or 3 chapters and in
wich all the essential aspects and sides of the problem
approached are successively analysed. The work has more
then 300 pages, of wich l5 pages include only the
bibliography.
552 STEI,IAN TOFANA
Thus, after an Introduction in wich the workirrpimethod is exposed, a chapter of Preliminaries follows (p. 6
40) in wich two particular problems are insisted upon, atrorrl
the introductory word of the Epistle to the Holy Scripture wiclr
define and frame the theme treated here, the disputed problcnr
of the author of the Epistle to the Hebrews and the specialsituation af "the destinator.s'communit1t", seized with dorrht
regarding the mesianity anci the godhead of Jesus Christ, thcreality of."the neyy time" brought in by His coming and alstr
the problern of the possibility of self-salvation. Regarding llrcproblem of the original belonging of the Epistle, having irr
view the most authorised opinions in this respect, beginningwith the l{oly Fathers of the Church and ending with thc:
modern interpreters and after a laborious analysis of thcreiatjonship degree but also of difference too, between tlrcvocabulary of the Epistle and Apostle Paul's epistlcsparticularly, as well as of great representatil,e ideas for thcthinking and for the theology of the ever-existinge Apostle ol'the peoples, which can be found in the major ways(coordinates) of the theoiogy of the Epistle. We conciude thar
even if ure cannot identify the author of the Epistle to thc
Hebrervs ln the person of Apostie Paul. this seems to be quitcfamiliar with the specificity of Apostle Paul's thinking.
Having approached with sufficient precaution and
critical sensitivity the problems of the Preliminaries thegodhead of Jesus Christ is made obvious in the first part
entitled "The Embodied Son of God, Emperor over Evrything" (p.41-91), theme that is taken as a premise of His eternalwork as a Highpriest hence tlis doubtless superiority against
all the seen or unseen creatures. This has been proved by threeargurnents:
a) 1'he Son is the,,image" arrcl the ,,brightness,,of the
Father's glory;b) The Son is superiour to the angels by this very
quality of the Son;
c) The Son also joins the creation.The meanings of the used terms are insisted upon in
this part, but justified, (*,rca6yao1ic) and (Xapurtlp) wichexpress in the most eloquent way the beeing One with theFather.
Then, Jesus Christ's work as a Highpriest as cleansacrifice for the reconciliation of man with God by wippingoff the sin is shown. The fact requires the Son,s kenosis bymeans of Ernbodiment, when the Son of God assumes in Hisdivine self the hurnan nature in order to save us fi-orn theslavery ofsin and death_
results from:a) Jesus Christ as a Creator (3,3);b) Jesus Christ as the Son and not a simple seryant ,,in
lhe house dGod" (3,5).As far as the calling to the work as a Highpriest is
SUMMARY 553
554 STELIAN TOFANA
concerned and Jesus Christ's perfection as a Highpriort
themes upon which it was insisted in the work, the Son of God
shown to have received the calling to the work as a Highpriert
from God and as God. Jesus Christ's perfection means only
the fact that this work of salvation is directed also to Hir
assumed humman nature which brought as sacrifice is fillod
with His godhead, liberating it of the affects, sufferings and
death beeing present after the original sin'
Thus, the perfection of His human nature by this
sufferings, death, resurection and raising becomes tho
condition of His never-ending work as eternal Highpriest in
heavens (9,24).
In the third part - "Jesus Christ - the Heavenly
Highpriest" (p. 141-736), the most important part of the
work, three important christological ideas are developed into
a convincing analYsis of the text:
a) The superiority of Christ's new priesthood after the
rule of Melchise dec, superiority that emerges from the fact
that the priest after "ihe rule of Melchisedec" must be "priesl
for ever" (7,1-3).Indeed, this Melchisedec either we have in view the
etimilogy of the names or the title is the icon of christ about
wich the prophet Isaia says that he is a man of peace and ofjustice (Is.9,6). The scientific and accurate analysis of the
terms used by the author of the Epistle and the succesful
theological seltlement make that from this chapter to be seen
both rhe possibilities of interpretation and the maturity with
wich the author of the work analyses the problem of the
newtestamentary priesthood foreseen and anticipated by
Melchisedec's pri esthood.
ST]MMARY 555
b) The insufficiency of the old levitic priesthood to
mediate the inner purity of man imposed its changing and also
the changing of the religions cultic law on wich it was based.
It can be remarked the way in wich by means of scripturistic
texts belonging to Juda and not to Levi, is justified.
From the superiority of the newtestamentary
priesthood from Juda's people and according to "the rule ofMelchisedec" the superiority of the new cult devolves in alogical way. This is to be shown both as purifying efficiency
and as human-divine posibility of reconciliation. The
superiority of Jesus Christ's sacrifice is due to the person who
did it on one side, Jesus Christ beeing the embodied Son ofGod, and on the other side due to the fact that"it only has a
cyclic nature and no illusory result" but, on the contrary, ithas a thorough and a universal - summerizing efficiency.
c) As a perfect Highpriest, the Saviour Christ is even
today l.eltoup.yd e (8,2) in heavens in a permanent state ofsacrifice, thus ever presented to the Father in a continuous act
of giving this sacrificed humanity and through it, us too.
In the fourth part entitled "The Efficiency of the
IJnique and Thorough Sacrifice of Jesus Christ Highpriest
and Its Present and Future Consequences" (p. 237-285) allthe effects and the consequences are pointed out' This make
us understand by the eternal work as a Highpriest the
cancelling of all the sacrificea of the old Law, the institution
of a new law the achievment of an eternal redemption, acces
to the Father and so on.
The eternal Jesus Christ's work as a Highpriest isinsisted upon and it also becomes the very basis of the
556 STELIAN TOFANA
Church's priesthood by means of wich is actualized in threucharistic sacrifice of the Holy Sermon till the end of thatimes the sacrifice of Jesus Christ Highpriest and outparticipation to this permanent state of sacrifice as well as tothe Sermon that is celebrated in heavens. In this respect, thoHoly Sermon of the Church is not only the prolongation on thcearth of Jesus Christ's Sermon but also a permanent sharingof ours from this altar,
By the power of Jesus Christ's sacrifice and work as E
Highpriest which is the very sacrifice of all the sacrifices and
the very Highpriest of all priesthood, the Church becomes thutin its whole the throroughly sacrifice and priesthood.
Thus, through the new theme approached - that of thoeternal Jesus Christ's work as a Highpriest by the way inwhich the material is structured, by the concentricarrangernent of the themes - eschatology, ecclesiology,sacrifice, ecclesiology, eschatology, the Epistle to theHebrews appears as a unique book of the New Testament,with a theological basis totally different from the theology ofthe other canonic newtestamentary books.
BANCACOMERCIAT,AROMANA
CECURILE DE CAIATOilE IN VALUTAvd oferd siguranfd in tlmpuldeplasdrilor in strdinHtate Inloculndvaluta cash.
Acceptate la platd sau traneforablloin valutd efectivi oriunde [n lume,cecurile de cdldtorie pot fi cump6rat6de la sucursalele BCR.
BANCA COMERCIALA ROMANABaam, de m.n a,ueti aeru*zl
top related