stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale

Stabilirea şi formularea obiectivelor operaţionale

În timp ce SCOPUL lecţiei poate fi descris în termeni generali (atât din perspectiva

profesorului, cât şi din cea a elevului), OBIECTIVELE învăţării se formulează în termenii unor

COMPORTAMENTE OBSERVABILE şi MĂSURABILEformate/ dezvoltate/ modificate la ELEV.Astfel, formulări de tipul

“transmiterea de cunoştinţe despre…”;“demonstrarea principiului/teoremei…”

ca scopuri ale unor lecţii, se referă la activitatea PROFESORULUI.În acelaşi timp, formulări de tipul“… (elevii) să înţeleagă cauzele destrămării imperiului roman”;

“… (elevii) să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..”“ efectuarea în laborator a experienţelor necesare înţelegerii …”“ aplicarea legii X în …”

pot constitui şi ele definiri ale SCOPULUI unor lecţii, dar NU definesc obiective OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente observabile şi măsurabile.

1. Operaţionalizarea obiectivelorLa nivelul practicii şcolare este necesară cunoaşterea modului în care

se poate ajunge la obiectivele operaţionale, adică la obiective ce exprimă comportamente observabile şi măsurabile. Considerând că obiectivele trebuie să descrie ceea ce ne aşteptăm să apară (să se formeze) la elevi ca rezultat al procesului instructiv‑educativ, definirea lor operaţională trebuie să cuprindă:

• identificarea (denumirea) comportamentului observabil, • descrierea condiţiilor în care trebuie să se manifeste

comportamentul respectiv, • criteriile unei performanţe acceptabile.Întrucât operaţia practică de definire este destul de dificilă – categoriile

comportamentale reprezentând un plan abstract, au fost elaborate variate instrumente care îi pot facilita profesorului procesul de operaţionalizare.

În tabelul de mai jos se dau verbele care denumesc comportamentele cele mai tipice pentru fiecare categorie taxonomică (după taxonomia lui Bloom), precum şi clase exemplificative de conţinuturi cu care operează la unele discipline.

Obiective operaţionale verbele categoriilor taxonomice

(B. Bloom) Nivelul Infinitivul Complementul direct

1. Cunoasterea

1.1.1

terminologiei

a defini,

a distinge,

a identifica,

a aminti,

a recunoaşte

vocabular, termeni, terminologie, semnificaţie(ii), definiţie, referenţi, elemente, fapte, informaţii faptice, surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri, perioade de timp, proprietăţi, exemple, fenomene

vocabular, termeni, terminologie, semnificaţie(ii), definiţie, referenţi, elemente, fapte, informaţii faptice, surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri, perioade de timp,

proprietăţi, exemple, fenomene

1.1.2 faptelor particulare

a aminti,

a recunoaşte,

a dobândi,

a identifica

1.2 Cunoaşterea mijloacelor care permit utilizarea datelor particulare

convenţiilor a aminti, a identifica, a recunoaşte, a dobândi

formă(e), convenţii, uzanţe, utilizări, reguli, modalităţi, mijloace, simboluri, reprezentări, stil(uri), format(e), acţiune(i), proces, mişcare(ări), continuitate, dezvoltare(ări), tendinţă, secvenţă(e), cauze, relaţie(ii), forţe,

influenţe

tendinţelor şi

secvenţelor a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

clasificărilor şi datelor

a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

arie(ii), tip(uri), caracteristică(i), clasă(e), ansamblu(ri), diviziune(i), aranjare(ări), clasificare(ări), categorii, criterii, baze, elemente

criteriilor a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

metodelor a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

metode, tehnici, abordări, utilizări, procedee, tratamente

reprezentărilor abstracte

a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

principiu(ii), lege(i), propoziţie(ii),

principiilor şi legilor

teoriilor a aminti, a recunoaşte, a dobândi a identifica

teorii, baze, interrelaţii structură(i), organizare(ări), formulare(ări)

2. Comprehensiunea (intelegere, pricepere)

Transpunere a traduce, a transforma, a exprima prin propriile cuvinte, a ilustra, a pregăti, a citi, a reprezenta, a schimba, a scrie din nou, a redefini

semnificaţie(ii), exemplu(e), definiţii, abstracţii, reprezentări, cuvinte, fraze

Interpretare a interpreta, a reorganiza, a rearanja, a diferenţia, a distinge, a face, a stabili, a explica, a demonstra

pertinenţă, relaţii, fapte esenţiale, aspecte, punct(e) de vedere nou(i), caracterizări, concluzii, metode, teorii, abstracţii

Extrapolare a estima, a induce, a conchide, a prevedea, a diferenţia, a determina, a extinde, a interpola, a extrapola, a

completa, a stabili

consecinţe, implicaţii, concluzii, factori, ramificaţii, semnificaţii, efecte, probabilităţi

3. Aplicare a aplica, a generaliza, a stabili legături, a alege, a dezvolta, a organiza, a utiliza, a se servi de, a transfera, a restructura, a clasifica

principii, legi, concluzii, efecte, metoda teorii, abstracţii situaţii, generalizări, procese, fenomene, procedee

4. Analiza Căutarea elementelor

a distinge, a detecta, a identifica, a clasifica, a discrimina, a recunoaşte, a categorisi, a deduce

elemente, ipoteză(e), concluzii, supoziţii, enunţuri (de fapte), enunţuri (de intenţii), argumente, particularităţi

Căutarea relaţiilor

a analiza, a contrasta, a compara, a distinge, a deduce

relaţii, interrelaţii, pertinenţă, temă, evidenţă, argumente, cauză(e), efect(e), consistenţă(e), părţi, idei, căi indirecte

Căutarea principiilor de organizare

a analiza, a distinge, a detecta, a deduce

forma(e), patern(uri), scop(uri), punct(e) de vedere, tehnici, mijloc indirect, structură(i), temă(e), aranjament(e), organizare

5. Sinteza Crearea unei opere personale

a scrie, a povesti, a relata,

a produce, a constitui,

a transmite, a crea, a modifica, a documenta

structură(i), model(e), produs(e), performanţă(e), lucrare(ări), comunicări, efort(uri), fapte specifice, compunere(i)

Elaborarea unui plan de

acţiune

a propune, a planifica,

a produce, a proiecta,

a modifica, a specifica

plan(uri), obiective, specificare(ări), fapte schematice, operaţii, modalitate(ăţi), soluţie(i), mijloace

Derivarea unor relaţii abstracte

a produce, a deriva,

a dezvolta, a combina,

a organiza, a sintetiza,

a clasifica, a deduce,

a formula, a modifica

fenomene, taxonomii, concept(e), schemă(e), teorii, relaţii, abstracţii, generalizări, ipoteză(e), percepţii, modalităţi, descoperire

6. Evaluare Critică internă

a judeca, a argumenta,

a valida, a evalua, a decide

exactitate(ăţi), pertinenţă(e), erori, veracitate, lacune, sofisme, precizie, grad de exactitate

Critică

externă a judeca, a argumenta,

a considera, a compara,

a contrasta, a standardiza, a evalua

eficienţă, scopuri, mijloace, economie(i), utilizate, alternative, planuri de acţiune, standarde, teorii,

generalizări

2. Diferenţierea obiectivelor operaţionale

Obiectivele operaţionale pot fi diferenţiate după tipul de comportament solicitat de sarcina de lucru necesară pentru a-l pune în evidenţă.

Să presupunem că după studierea subcapitolului „Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit” (Fizică, clasa a VIII-a), solicitând unor profesori să ne redacteze proba (testul) prin care să putem pune în evidenţă atingerea obiectivului propus am obţine următoarele formulări de itemi:

Comparând sarcinile de lucru (ce anume i se cere elevului) constatăm următoarele:Itemul (a) solicită recunoaşterea unei relaţii învăţate anterior; este evident că nu avem de‑a face cu rezolvarea unei probleme, ci cu regăsirea unei informaţii memorate;Itemul (b) presupune traducerea informaţiei dintr‑un limbaj (simbolic) în altul (propoziţional); realizarea ei ar însemna că elevul cunoaşte simbolurile folosite şi înţelege relaţiile dintre ele;Itemul (c) îi cere elevului să identifice o relaţie şi să rezolve un exerciţiu; prin urmare, este vorba de o aplicare; Itemul (d) nu mai oferă indicaţii directe pentru rezolvare; afirmaţia „fără a efectua nici o modificare” trebuie tradusă în „menţinând rezistenţa constantă”, iar relaţia dintre tensiune şi rezistenţă trebuie corelată cu expresia cantităţii de căldură degajată de un conductor parcurs de un curent electric. Este vorba deci, de mai mult decât de o aplicare, şi anume, de o rezolvare de probleme.Înseamnă că la unul şi acelaşi segment de conţinut (Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit - Fizică, clasa a VIII-a) pot fi formulate ca rezultate aşteptate ale instruirii, deci ca obiective, COMPORTAMENTE DIFERITE: recunoaşterea unor informaţii – (însuşire de cunoştinţe), înţelegerea unor elemente specifice, aplicarea unor cunoştinţe, rezolvarea unor probleme.

3. Exemple de obiective operaţionaleDisciplina: EconomieClasa: a XI-aTema: ŞomajulI. ObiectiveO1. – să enumere agenţii economici implicaţi pe piaţa muncii pe baza unui text dat prin sublinierea termenilor ce corespund cererii şi ofertei de muncă;O2. – să completeze un grafic al cererii şi ofertei de muncă prin plasarea cuvântului şomaj în zona corespunzătoare acestei situaţii;O3. – să identifice, prin încercuire, dintr-o listă de termeni (are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri etc.) pe cei care cumulativ definesc şomajul, conform reglementărilor B.I.M.;O4. – să formuleze un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală utilizând doi termeni, la alegere, dintre cei daţi (criză economică, şomaj, activităţi sezoniere etc.);O5. – să ierarhizeze măsurile antişomaj în funcţie de eficienţă, numerotându-le de la 1 la n, dintr-o multitudine de situaţii ce i se prezintă;O6. – să construiască un exemplu, cu valori numerice, prin care să ilustreze relaţia dintre ocupare şi şomaj.II. Itemi de controlI1. – Se dă textul „...”. Subliniază cu o linie termenii ce corespund cererii de muncă şi cu două linii pe cei ce corespund ofertei de muncă.I2. – Se dă graficul „...”. Plasează cuvântul şomaj în zona corespunzătoare pe grafic.I3. – Încercuieşte din lista de termeni alăturată pe cei care cumulativ definesc şomerul conform reglementărilor B.I.M.: are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri.I4. – Formulează un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală, utilizând doi dintre cei trei termeni daţi: şomaj, criză economică, activităţi sezoniere.I5. – Ierarhizează în funcţie de eficienţă măsurile antişomaj, numerotându-le de la 1 la n, desprinse din următoarele situaţii: plata akutorului de şomaj, investitori străini în Valea Jiului, deschiderea parcului de soft de la Galaţi, recalificarea persoanelor de la secţia Oxigen de la Mittal Steel, cursuri de reconversie profesională la Social Trade, indexarea salariilor profesorilor, plata salariilor în avans la S.C. Dodo, privatizarea BCR.I6. – Construieşte un exemplu simplu, cu valori numerice, în care să pui în evidenţă relaţia dintre „ocupare” şi „şomaj”.

Disciplina: MatematicăClasa: a VIII-aTema: Poziţiile relative a două drepte în spaţiuI. ObiectiveO1. – să identifice două drepte concurente pe reprezentări grafice ale prismei şi piramidei, prin marcare;O2. – să identifice două drepte paralele pe reprezentarea grafică a unei prisme, prin marcare;O3. – să identifice două drepte necoplanare pe reprezentarea grafică a unui cub, prin marcare;O4. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte paralele, prin marcare;O5. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte necoplanare, prin marcare.II. Itemi de controlI1. – Marchează prin X muchiile concurente cu muchia dată.I2. – Marchează pe rând, prin X, toate celelalte vârfuri care împreună cu unul dintre cele două date, determină o dreaptă concurentă cu dreapta suport a muchiei determinate de cele două vârfuri date.I3. – Marchează muchiile paralele cu muchia dată.I4. – Marchează muchiile necoplanare cu muchia dată.I5. – Alege perechile de drepte paralele, eliminându-le pe celelalte prin marcare.I6. – Marchează două trenuri care pot circula simultan fără a produce accidente prin ciocnire.

Disciplina: BiologieClasa: a V-aTema: TulpinaProfesori: Dana Crăciun, Marius Ivanov

I. ObiectiveO1. – Fiind date ilustraţiile unor plante, elevul să identifice cel puţin 4 elemente (muguri foliari, nod, întrenod, tulpina volubilă, tulpina agăţătoare, tulpina dreaptă etc.) ale tulpinii, marcând grafic aceste elemente pe ilustraţii.O2. – Elevul să distingă toate tipurile de tulpini (aeriene, subterane, acvatice), poziţionând elementele pe ilustraţiile prezentate.O3. – Fiind dată ilustraţia secţiunii longitudinale, transversale a tulpinii, elevii să marcheze grafic şi să dea denumirea părţilor constitutive (scoarţă, epidermă, vase lemnoase, vase liberiene) a structurii interne a tulpinii

II. Itemi de controlI1. – Alegeţi din coloana B cel puţin 4 elemente constitutive caracteristice tulpinii şi scrieţi-le în locul cifrelor din ilustraţiile de la punctul A.

I2. – În prima coloană sunt fotografii cu diferite plante, iar în coloana a doua sunt enumerate tipuri de tulpini. Scrieţi în faţa cifrelor din a doua coloană litera corespunzătoare din prima coloană.

I3. – Înlocuiţi semnele de întrebare din ilustraţia reprezentând o secţiune longitudinală/ transversală prin tulpina (A) cu părţile constitutive din următoarea coloană (B).