semnificatia pedagogica a comunicarii pedagogice

TEMA: Semnificația Pedagogică A Culturii Comunicării

Comunicarea ca proces general Planurile comunicării: conținut și relații

1

Comunicarea poate fi definită ca: procesul prin care o persoană (sau un grup) transmite un conţinut conceptual (o atitudine, o stare emoţională, o dorinţă etc.) unei alte persoane sau unui alt grup;

arta transmiterii informaţiilor, ideilor şi atitudinilor de la o persoană la alta;

2

Comunicarea ca proces general

emiţătormesaj

Feed-back

receptor

trecerea unei informaţii de la un emiţător la un receptor, etc.

O formă simplă de comunicare a fost propusă de Karl Bűhler, în 1934, completată ulterior de Roman Jakobson.

3

Fig. 2 Schema lui Roman Jakobson

Emitentul are scopul de a oferi informaţia, iar receptorul are scopul

de a o recepta.

4

Emițător Receptor Context, mesaj, conținut

Codare / decodare

Contact, cod, limbaj

Canalele comunicării se impart în 2 categorii:

Canalele pot apărea sub mai multe forme: sunet, imagine, miros, gust.

5

Verbale și non-verbale

Formale și neformale

4 tipuri de canale formale:

Canalele de comunicare neformale apar în momentul în care au loc discuţii sau comunicări

neoficiale, cum ar fi cele între prieteni sau cunoscuţi. 6

Comunicarea verticală ascendentă

Comunicarea

verticală descende

ntă

Comunicarea

orizontală

Comunicarea oblică

Un canal neformal foarte cunoscut nouă tuturor ia naştere odată cu apariţia zvonului. Zvonul poate să aibă impact

negativ sau pozitiv în funcţie de cine l-a lansat, de scopul pe care urmăreşte să îl

atingă etc.

7

Barierele comunicării sunt de 4 tipuri1. bariere de limbaj (dificultăţi de exprimare,

expresii şi cuvinte confuze sau cu sensuri

diferite)

2. bariere de mediu (suporţi informaţionali

necorespunzători, diferenţe între pregătirea

emiţătorului si a receptorului, climat de muncă

necorespunzător)

8

3. bariere datorate poziţiei emitentului sau

receptorului (imaginea despre celălalt însoţită

uneori de idei preconcepute, sentimentele

comunicatorilor, percepţia eronată despre

subiectul în discuţie)

4. bariere de concepţie (presupuneri, lipsa de

atenţie şi de interes la receptare, exprimarea

greşită a mesajului, concluzii grăbite).9

Soluţiile pentru înlăturarea acestor bariere constau în:

planificarea comunicării, determinarea scopului acesteia,

alegerea momentului oportun pentru efectuarea ei,

clarificarea ideilor înainte de punerea în practică,

folosirea unui limbaj adecvat.

10

Mijloacele comunicării:dialogul sau comunicarea interpersonală,

zgomotele, memoriile, documentele, poşta clasică, poşta voice şi poşta

electronică, telefonul, faxul, telefaxul, calculatorul, internetul, mass-media.

11

Formele comunicării

12

verbală

non-verbalădirectă

indirectăcolective

Comunicarea decurge în două planuri, planul conţinutului şi al relaţiei.

Planul conţinutului transmite informaţii, în timp ce planul relaţiei transmite informaţii

despre informaţii.

13

Planurile comunicării: conținut și relații

Planul conţinutului reprezintă CE se comunică, în timp ce planul relaţiei

concretizează CUM se comunică, definind astfel planul conţinutului.

Planul relaţiei transmite semnale de dominanţă sau de supunere, de prietenie sau de duşmănie. Relaţia

poate fi pozitivă (simpatie, prietenie, acceptare, admiraţie, aprobare), neutră (indiferentă), sau negativă

(disconfort, dominanţă, duşmănie, dezaprobare, respingere, dispreţ).

14

Nivelurile comunicării pot fi intrapersonal, interpersonal, de grup, publică

şi de masă.

-Comunicarea intrapersonală este comunicarea cu sine.

-Comunicarea interpersonală este dialogul dintre două persoane.

15

-Comunicarea de grup sau în echipă este dialogul într-un cadru intim de până la 10 persoane.

-Comunicarea publică are loc în cazul unei prelegeri, cuvântări, expuneri, sau prezentări susţinute de o singură persoană.

-Comunicarea de masă are loc prin difuzarea mesajelor scrise, vorbite, sau vizuale de către un sistem mediatic către un public numeros.

16