seminar duhul sfant

Divinitatea &

Personalitatea

Duhului Sfânt

Seminar de Doctrine Biblice AZŞ de Lucian Cristescu

Trinitatea&

Duhul Sfânt

Introducere

Dificultăţi în înţelegerea Trinităţii:

1.Experienţa noastră omenească nu se potriveşte cu un astfel de concept

2. Limitările noastre omeneşti nu ne permit să înţelegem natura Dumnezeirii

3.Logica noastră cauzală şi materialistă blochează înţelegerea Revelaţiei lui Dumnezeu (vezi şi minunile).

Prin “vedere” – nu prin “credinţă”

De exemplu, confundăm:

• Personalitatea cu Corporalitatea

(materialitatea)

• Calitatea – Cantitatea (divinitate) (om)

Diferenţa dintre infinit şi finit nu e de ordin cantitativ, ci calitativ: dacă adaugi la (sau scazi din) infinit imens de mult, el nu se modifică cu nimic !

Antropo-morfism: Psalm 50,21: “Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca

tine”

Conceptul Trinităţii este puternic legat de celelalte doctrine.

Respingerea Trinităţii – aruncă în aer alte învăţături biblice:

(1) Planul de mântuire şi iubirea lui Dumnezeu:

Cum ar putea Dumnezeu salva omenirea din păcat dând în schimb o ... fiinţă creată ?

Cum stăm cu 2 Cor. 5,19: “Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” ?

(2) Natura lui Dumnezeu:

Cum ar putea El să fie Iubire, dacă este singur? (Iubirea nu există fără un obiect al iubirii)

Dumnezeu apare depresiv de însingurat, care depinde de creaţiune ca să nu mai fie singur; şi care doar prin creaţiune Se realizează ca “Dumnezeu-iubire”.

(3) Compromite Marea Luptă

Dacă Dumnezeu e singur, cine Îl va mai apăra şi îndreptăţi în faţa universului ?

Cât este de drept să se auto-îndreptăţească?

(4) Subminează relaţia noastră cu Dumnezeu

Cât de strânsă mai poate fi relaţia noastră cu Dumnezeu, fără legătura divino-umană oferită prin Hristos ?

(5) Leapădă Spiritul Profetic şi implicit,

(6) Respinge Biserica adventistă

E. G. White susţine în mod explicit şi categoric Trinitatea (vizând direct personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt)

Iată pasajele:

Seria B, Nr. 7

Mărturii pentru Comunitate

De Ellen G. White

Publicată de autor

Tipărit

Dactilografiat

Manuscrisul E. G. White

1906

„Sunt trei persoane ale trioului ceresc; în Numele acestor trei mari puteri – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – se botează aceia care primesc pe Hristos printr-o credinţă vie, şi aceste trei puteri vor conlucra cu supuşii ascultători ai cerului, în eforturile lor de a duce o viaţă nouă în Hristos.”

Mărturii Speciale, Seria B, nr. 7, pag. 62-63 engl.

Traducere

„Trebuie să înţelegem că Duhul Sfânt, care este tot aşa o persoană după cum şi Dumnezeu este o persoană, umblă pe acest pământ.”

Manuscris 66, 1899

Confirmarea acurateţii în

manuscris

Cartea“Evanghelizare

”

B

A

Manuscrisul E. G. White

1906

„Duhul Sfânt este o persoană, căci El dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu...”

Manuscris 20, 1906

A

„Duhul Sfânt are o personalitate, altfel El nu ar putea da mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

El trebuie să fie de asemenea o Persoană divină, altfel nu ar putea cunoaşte tainele ascunse în Dumnezeu. “Căci cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el. Tot aşa, numeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.”

Manuscris 20, 1906

B

Manuscrisul E. G. White

1900

„Lucrarea stă înainte pentru fiecare suflet care a mărturisit credinţa Sa în Hristos prin botez şi a devenit părtaş făgăduinţei celor trei persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.”

Manuscris 57, 1900

Manuscrisul E. G. White

„Duhul Sfânt este Mângâietorul, în numele lui Hristos. El personifică pe Hristos şi totuşi este o personalitate distinctă. ”

Manuscript Releases vol. 20, pag. 324

„Păcatul nu putea fi oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia persoane a Dumnezeirii, care urma să vină... cu plinătatea puterii dumnezeieşti. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii.”

Hristos, Lumina Lumii, pag. 561, ed. 2002

1898

„Prinţul puterilor întunericului nu poate fi ţinut în loc decât prin puterea lui Dumnezeu în cea de-a treia persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfânt.”

Special Testimonies, series A, nr. 10, pag. 37,

1897

„Noi trebuie să conlucrăm cu cele mai înalte Puteri din cer: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; şi aceste Puteri vor lucra prin noi, făcându-ne conlucrători împreună cu Dumnezeu.”

Special Testimonies, Series B, nr. 7, pag 51,

1905

Faţă de aceste mărturii - doar două căi:

sau

le accepţi

?le

respingi

Biblia &

Divinitatea

Duhului Sfânt

Capitolul I.

1. 7 formule trinitariene: (1) Matei 28,19: „în numele Tatălui, Fiului, Duhului

Sfânt” “Numele” –apare la singular (unicitate), nu

la plural !

(2) 2 Cor. 13,14: „Isus..., Dumnezeu..., Duhul Sfânt”

(3) Efes. 4,4-6: „un singur Duh..., Domn..., Dumnezeu-Tată”

(4) 1 Petru 1,2: „Dumnezeu Tatăl..., Duhul..., Isus

Hristos”

(5) 1 Cor. 12,4-6: „Duh – Domn – Dumnezeu”

( 7 formule trinitariene – continuare)

(6) Iuda, 20-21: “Duhul – Dumnezeu – Domnul Isus Hristos”

(7)Apoc.1,4-5: “Cele 7 Duhuri – Cel ce şade pe tron – Isus Hristos”

Întrebare:

“De ce nu se menţionează de mai multe ori Duhul Sfânt, alături de Tatăl şi Fiul?”

R:Duhul Sfânt – experimentarea subiectivă şi lăutrnică a lui Dumnezeu

care ne pregăteşte pentru

experimentarea exterioară şi obiectivă a Tatălălui şi Fiului. Fapte 7,55 - Ştefan, “plin de Duhul Sfânt”… vede pe Tatăl şi Fiul.

2. Duhul Sfânt este numit

“Dumnezeu”:

2 Cor. 3,17-18: „Domnul este Duhul” („ho de kurios to pneuma estin”).

Fapte 5,3-4: Duhul Sfânt = Dumnezeu

1 Cor. 3,16-17 = 6,19 : Templul lui Dumnezeu = Templul Duhului

Sfânt

3. Deopotrivă „Mângâietori”

Tatăl2 Cor. 1,3-4: „Dumnezeul oricărei mângâieri ne mângâie...”

FiulLuca 2,25: „aştepta Mângâierea lui Israel”

Duhul SfântIoan 14,16: „un ALT Mângâietor...”.

4. Dovezi lingvistice:

(a). Duhul = subst. neutru, dar e exprimat prin pronume

masculin

Ioan 14,16-17 ... „ekeinos” = pron. demonstrativ masculin = „acel Unul”.

b. Mângâietor (Parakletos)

= ajutor, asistent, mijlocitor, avocat, apărător...

E o funcţie personală, niciodată de obiect.

?

d. „ Alt Mângâietor” „allos parakletos”.

“altul” (gr.)

„allos” =

altul de acelaşi fel;

„heteros” =un altul de alt fel.

Purcede şi de la Fiul:

Ioan 16,7: „Dacă Mă duc, vi-L voi trimite”

Ioan 20,22: “Luaţi Duh

Sfânt”

Rom. 8,11: “al lui Dumnezeu” = “al lui Hristos”

Gal. 4,6: „Duhul Fiului Său”

1 Petru 1,11: „Duhul lui Hristos”

Purcede de la Tatăl:

Ioan 15,26: „Duhul adevărului care purcede („pleacă de la”, „provine”) de la Tatăl”

Ioan 14,16: „Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt

Mângâietor”

Ioan 14,26: „Duhul Sfânt pe care-L va trimite Tatăl” – (delegarea presupune personalitate)

Raţionament:Dacă Duhul Sfânt = doar “facultatea mintală” sau “puterea raţională” a Tatălui,

nu poate fi şi “facultatea mintală” a Fiului !

Şi, întrucât Fiul este o altă persoană decât Tatăl, atunci

– în mod logic şi pe baza textelor date – Duhul Sfânt este şi el tot o persoană !

E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce cercetează inimile

cunoaşte năzuinţa Duhului”

Explicaţie - Romani 8, 27 :

“Cel ce cercetează inimile” = Dumnezeu Tatăl, înaintea căruia mijloceşte Duhul

“năzuinţa Duhului” -

Deci:Duhul Sfânt “are minte”,

şi nu: “este minte” (- a altcuiva).

= “mintea”

( în gr.“fronema”)

?!!

E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce cercetează inimile

cunoaşte năzuinţa / MINTEA (fronema) Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”

Efes. 2,18: „intrare la Tatăl printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează... chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”

?

Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 :

Paralelismul:

“Duhul omului care este în el – cunoaşte lucrurile omului”

“Duhul lui Dumnezeu – cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu”

Raţionament (aparent) :

Duhul omului = doar o facultate (atribut) al omului;

Duhul lui Dumnezeu - doar un atribut divin, nu o persoană

!?

(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )

Sensurile cuvântului “duh”:

1. înger - Evrei 1,14

2. demon - 1 Sam. 14,16; Marcu 3,30

3. nălucă - Iov 4,15; Luca 24,37

4. suflare - Ezech. 37,6; Iacov 2,26

5. gând, raţiune- Psalm 32,2; Isaia 29,24; Efes. 4,23; Col.2,5

6. temperament - Fapte 18,25

7. stare de spirit - Num. 5,14; Psalm 51,17

8. conştiinţă - Ezra 1,15; 1 Petru 4,6; Geneza 49,6; Rom.1,9; 1 Cor. 7,36; 1 Tes. 5,23;

9. persoană - Gal. 6,18; 2 Tim. 4,22;

10. Duhul Sfânt - Luca 2,26; 3,22; etc...

“Duhul omului care este în el – cunoaşte lucrurile omului”

“Duhul lui Dumnezeu – cunoaşte lucrurile lui

Dumnezeu”

Raţionament (aparent) :

Duhul omului = doar o facultate (atribut) al omului;

Duhul lui Dumnezeu - doar un atribut divin, nu o persoană

?

?(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )

Care “duh” cercetează lăuntrul omului?

!!Conştiinţa -

Rol etic : cercetează lumea subiectivă = omul (morala)

Raţiunea - Rol cognitiv : cercetează

lumea obiectivă...

(ştiinţa)

Ori, Conştiinţa – este instrumentul Duhului Sfânt !

(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )

E.G.White - despre conştiinţă:

1. “Vocea conştiinţei, stăruinţele Duhului, produc adevărata dragoste pentru Hristos.” (6 T

91-92)

2. “Prin conştiinţă, Duhul Sfânt poate convinge de păcat” (ML 332).

3. “Duhul Domnului ţine răutatea sub controlul conştiinţei” (6 BC 1112)

4. “Violarea conştiinţei întristează pe Duhul Sfânt.” (5 T 575)

5. “Conştiinţa este controlată de Duhul Sfânt.” (8 T 164)

(Explicaţie - 1 Cor. 2,10-11 )

În concluzie:

Afară de varianta “Paralelismului”, există şi alternativa “Convergenţei” care susţine că:

• Duhul Sfânt, trimis să lupte cu omul, îi activează conştiinţa. El este “duhul” care produce cunoaşterea lucrurile ascunse.

• Acelaşi Duh Sfânt este Cel ce cunoaşte şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În Codex Alexandrinus, Athanasius, Cyril, Vigil de Tapsus, ş.a., 1 Cor. 2,11 este redat astfel : “Căci cine (dintre oameni) cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el?”

E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce cercetează inimile

cunoaşte năzuinţa / MINTEA (fronema) Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”

Efes. 2,18: „intrare la Tatăl printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează... chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”

Şi e distinct de Fiul:

Matei 12,31-32: „împotriva Fiului... iertat; împotriva Duhului... NU”.

Explicaţie - Matei 12,31-32 :

Ca “atribut” sau “emanaţie” a Tatălui sau/şi a Fiului, nici o ofensă adresată Duhului Sfânt nu va lovi pe Duhul, ci doar pe posesorul acestuia: Tatăl sau/şi Fiul.

(De ex: Ofensa adusă nasului meu sau frezei mele nu afectează atributul respectiv, ci pe mine, posesorul lor).

Textul afirmă însă că “orice hulă” (inclusiv hula contra Tatălui şi a Fiului), poate fi iertată, nu şi hula contra Duhului.

Concluzia necesară:

Duhul Sfânt este o Persoană şi Altcineva decât Tatăl şi Fiul !

E distinct de Tatăl:

Romani 8,27: „Cel ce cercetează inimile

cunoaşte năzuinţa / MINTEA (fronema) Duhului”

1 Cor. 2,10: „Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său”

Efes. 2,18: „intrare la Tatăl printr-un Duh”

1 Cor. 2,10: „cercetează... chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”

Şi e distinct de Fiul:

Matei 12,31-32: „împotriva Fiului... iertat; împotriva Duhului... NU”.

Ioan 14,16: „un alt

Mângâietor”;

Ioan 16,7: „dacă nu Mă duEu, nu va veni Mângâietorul”

Ioan 16,13-15: „Tot ce are Tatăl este al Meu. (Duhul)... va lua din ce este al Meu...”

Biblia &

Personalitatea

Duhului Sfânt

Capitolul II.

Patru însuşiri ale personalităţii:

1) Inteligenţa;

2) Iubirea;

3) Voinţa;

4) Puterea.

1. Capacitate intelectuală:

Duhul Sfânt:

- „cercetează inimile” - (Rom. 8,27);

- „cercetează lucrurile lui Dumnezeu” - (1 Cor. 2,10);

- „înştiinţează” - (Luca 2,26; Fapte 20,23);

- „ne învăţă tot adevărul” - (Ioan 14, 26);

2. Capacitate afectivă. Duhul Sfânt:

- iubeşte (“dragostea Duhului”) - Rom 15, 30;

- Se întristează (“Să nu întristaţi”) - Efes. 4, 30;

- “mijloceşte cu suspine...” – Romani 8,26

3. Capacitate volitivă. Duhul Sfânt:

- “dă...cum voieşte” - 1 Cor. 2. 11

- alege (“puneţi-Mi deoparte”) - Fapte 13,2

- “opreşte” – Fapte 16,6.7

4. Capacitate de a relaţiona

Duhul Sfânt:

- „vorbeşte” - (Marcu 13,11; Fapte 10,19; etc...)

- „trimite” (Fapte 13,4); - „susţine” (Fapte 13,52); - dă soluţii la probleme (Fapte 15,28); - „îndeamnă” (Romani 8,4); - „călăuzeşte” (Romani 8,14), - „adevereşte” (Rom. 8,14; Evrei

10,15);- „ajută” (Rom. 8,26), - „mijloceşte” (Rom. 8,26),

(4. Capacitate de a relaţiona – continuare)

- „luminează” - (Rom. 9,1), - „învaţă” - (1 Cor. 2,13), - „cârmuieşte” - (Gal. 5,16), - „dă viaţă” - (Ioan 6,63; 2 Cor. 3,6), - „mărturiseşte” - (1 Ioan 4,2), - „e martor” - (Fapte 5,32) - „insuflă” - (Matei 22,43; - „lucrează” - (1 Petru 1,2); Marcu

12,36); - „pecetluieşte” - (Efes. 4, 30); - „botează” - (1 Cor. 12,13). - poate fi ispitit şi minţit - (Fapte 5,3-9)- poate fi batjocorit - (Evrei 10,29)

Tatăl Fiul Duhul Sfânt

E Dumnezeu Fil. 1:2 Ioan 1:1,14Col. 2:9 Fapte 5:3-4

Creator Isaia 64:8Ioan 1:3; Col. 1:15-17

Jov 33:4, 26:13

Locuieşte în 2 Cor. 6:16 Col. 1:27 Ioan 14:17

Omniprezent 1 Împ. 8:27 Mat. 28:20 Psalm 139:7-10

Omniscient 1 Ioan 3:20 Ioan 16:30Ioan 21:17

1 Cor. 2:10-11

Sfinţeşte 1 Tes. 5:23 Evrei 2:11 1 Pet. 1:2

Dătător de viaţăGen. 2:7 Ioan 5:21

Ioan 1:3; Ioan 5:21 2 Cor. 3:6,8

Părtăşie 1 Ioan 1:3 1 Cor. 1:9 2 Cor. 13:14; Fil. 2:1

Veşnic Psalm 90:2 Mica 5:1-2Rom. 8:11; Evr. 9:14

Are voinţă Luca 22:42 Luca 22:42 1 Cor. 12:11

VorbeşteMat. 3:17Luca 9:25

Luca 5:20; 7:48 Fapt.8:29; 11:12; 13:2

Iubeşte Ioan 3:16 Efes. 5:25 Rom. 15:30

Cercetează inima Ier. 17:10 Apoc. 2:23 1 Cor. 2:10

5. Alte dovezi:

(a) Părtăşia cu Duhul Sfânt - (2 Cor 13,14) - implică obligatoriu personalitate;

“koinonia” = “dăruire” şi “primire”

(reciprocitate)

(Alte dovezi – continuare)

(b) Duhul Sfânt vorbeşte la persoana întâi (!)

Fapte 10,20: „Scoală-te... căci Eu i-am trimis”

Fapte 13,2: „Puneţi-Mi deoparte... Eu i-am

chemat”

(Alte dovezi – continuare)

(c) Duhul Sfânt e antiteza „duhurilor rele” – = persoane ! La fel Duhul Sfânt.

Fapte 13,2: „Puneţi-Mi deoparte pe...” cf. cu Fapte 19,15: „Eu cunosc pe Isus...”

(Alte dovezi – continuare)

(d) Texte care nu permit substituirea Duhului Sfânt cu

„putere”

Fapte 10,38: „cu Duhul Sfânt şi cu putere” = cu putere şi cu

putere ?

Romani 15,13: „prin puterea Duhului Sfânt”

= prin puterea puterii ?

Istoricul ereziei:

În cadrul ereziilor anti-trinitariene

sec. III - Pavel de Samosata „Monarhianismul” - tăgăduia

personalitatea Duhului Sfânt; = doar influenţă, emanaţie, energie

divină.

*sec. IV - Arie din Alexandria Duhul Sfânt = persoană creată;

nu Creator; nici Dumnezeu.

sec. XVI - Faustus Socinus – raţionalismul...

- a reînviat erezia Unitarienii

*

sec. XIX - Iehoviştii:

„Duhul Sfânt nu este o persoană şi nu este parte din Trinitate. El reprezintă forţa activă a lui Dumnezeu pe care o foloseşte ca să-Şi împlinească voia. Poate fi asemănat – într-o măsură – cu electricitatea, o forţă care poate fi adaptată unei mari varietăţi de operaţiuni.” (Watchtower).

Punctul de lovire a ereziei:

“Care pe care...?”

“Noi pe el” “El pe noi”?

(Duhul = putere) (Duhul = Persoană)

“ Noi nu putem folosi Duhul Sfânt; Duhul Sfânt urmează să ne folosească pe noi... Mulţi nu se vor supune pentru a fi folosiţi. Ei doresc să se conducă singuri. Aceasta este cauza pentru care ei nu primesc darul ceresc.”

Slujitorii Evangheliei, p. 285 (ed. engl.)

Încheiere

Avertisment

Revelaţia & raţiunea

90% - Clar

10% - De neînţeles

Iraţional

(Meta-raţional)

Dreptatea lui Dumnezeu:Lasă intenţionat 10% spaţiu de respingere !

10% Neraţional(...şi resping chiar şi ce e

clar)

90% - Clar(restul... prin credinţă)

Sau:

“Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot să o lămurească, deoarece Domnul nu le-a descoperit-o. Oamenii cu imaginaţie vie, pot să pună laolaltă diferite pasaje din Sfânta Scriptură şi să zidească ceva omenesc pe ele; dar primirea acestor vederi nu poate să întărească Biserica. Cu privire la taine de felul acesta, care sunt prea adânci pentru puterea de pricepere a omului, tăcerea este de aur”.

Faptele Apostolilor, pp. 51. 52. (ed. engl.).

“Există un hotar pentru harul şi mila Lui. Şi dacă s-a trecut de hotarul acesta, ajutorul Duhului Sfânt, atât de rău alungat şi insultat, este retras; iar sufletul este lăsat pe seama celui mai rău dintre tirani - puterea unei voinţe stricate. Inima va ajunge atât de respingatoare încât cele mai călduroase apeluri nu o va face să se plece."

E. G. White, în Bible Echo, Iunie 1888.

"Duhul lui Dumnezeu se retrage de la mulţi din membrii poporului Său. Mulţi au intrat pe cărări întunecoase, tainice, de la care unii nu se vor mai reîntoarce. Ei vor continua să se împiedice spre ruina lor".

Mărturii pentru Predicatori, pag. 90

Tu – cum stai ?