poezie - trenul vietii

TRENUL VIETII …

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, judetul Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Un lung tren ne pare viata,Ne trezim in el mergandFara sa ne dam noi seamaUnde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halteUnde stam cat un minutPana bine ne dam seamaSuna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statiiLungi, de nu se mai sfarsesc…Si in ciuda noastra parcaTot mai multe se ivesc;

Arzatori de nerabdareInainte tot privim,Sa ajungem mai degrabaLa vreo tinta ce-o dorim;

Ne trec zilele, trec anii,Clipe scumpe si dureri,Noi traim hraniti de visuriSi-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca,Cati in drum n-am intilnit;Iar cate un batran coboaraTrist si frant sau istovit.

Vine-odata insa vremea Sa ne coboram si noiCe n-am da atunci o clipaSa ne-ntoarcem inapoi?

Dar, pe cand privind in urmaPlangem timpul ce-a trecut,Suna goarne VESNICIEI:“Am trait si n-am stiut!”