perioadă intertestamentară

Perioadă intertestamentară

Canonizarea Bibliei ebraice

Terminologie

Canon La început termenul făcea trimitere

la o unealtă de măsură (“o trestie”) În cele din urmă semnificaţia a

evoluat către sensul de listă de cărţi acceptate

Canonizarea Bibliei ebraice

Teoria criticii vechi a canonizării Torah, 400 î.Hr. Profeţii, 200 î.Hr. Scrierile, 100 d.Hr

Canonizarea Bibliei ebraice

Argumente în favoarea teoriei criticii vechi

Citirea Legii în timpul lui Ezra reclamă/sugerează deja canonizarea Torei

Teoria criticii vechi a surselor JEDP foloseşte data lui P ca fiind cea mai timpurie.

Canonizarea Bibliei ebraice

Teoria surselor Pentateuchului J – Iahvistul de la Iahve (mare parte

din Genesa, părţi din Exod şi Numeri), 850 î.Hr.

E – Elohistul de la Elohim (începe cu Genesa 15 şi se suprapune cu J), 750 î.Hr.

D – Deuteronom, o altă sursă sau un alt autor (cartea Deuteronom), 621 î.Hr.

P – Preoţescul (părţi de peste tot din Pentateuch), 500 î.Hr.

Canonizarea Bibliei evreieşti

Argumente în favoarea teoriei criticii vechi

Absenţa cărţii Daniel din secţiunea profeţilor indică faptul că la momentul canonizării profeţilor, cartea luiDaniel nu fusese scrisă

Teoria critică spune că Daniel ar fi fost scrisă în perioada Macabeilor la 164 sau mai aproape Î.Hr.

O astfel de datare ar sugera canonizarea profeţilor pe la anul 200 î.Hr.

Canonizarea Bibliei evreieşti

Argumente în favoarea teoriei criticii vechi

Discuţiile de la Iamnia în 90 d.Hr. Asupra autorităţii şi legitimităţii anumitor cărţi au fost privite în contextul unui conciliu sau sinod iudaic.

Acceptarea Eclesiastului şi a Cântării cântărilor în Canon

Canonizarea Bibliei evreieştiRăspuns teoriei criticii vechi Iamnia nu a fost un conciliu oficial Discuţiile au vizat mai multe cărţi, nu doar

din categoria Scrieri: Ezechiel, Proverbe, Estera, Eclsistul şi Cântarea cântărilor

Discuţiile de la Ioamnia pot fi încadrate în rândul discuţiilor mult mai târzii, de genul, Luther vorbind despre Epistola lui Iacov

Evidenţele sugerează o canonizare în 3 mari secţiuni cu mult înainte de Iamnia

Canonizarea Bibliei evreieştiRăspuns teoriei criticii vechi Datarea lui P şi Daniel sunt susceptibile

şi lasă loc pentru multe dezbateri şi întrebări

Tradiţia iudaică localizează mult mai devreme sfârşitul inspiraţiei profetice

Teoria criticii vechi în 3 etape cade

Canonizarea Bibliei evreieşti

Argumente în favoareaunei canonizări timpurii (pre-creştine)

Prologul Eclesiasticului, 132 î.Hr. Noul Testament Filon, 20 î.Hr.-50 d.Hr. 2 Ezdra (numit şi 4 Ezdra), 100 d. Hr. Josephus, 90 d.Hr. Posibil şi manuscrisul 4QMMT

Prologul Ecclesisticului, 132 î.Hr. Ecclesiasticul se mai numeşte şi Cartea

înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah “Multe lucruri ne-au fost date nouă de Lege

şi de profeţi şi de alţii care i-au urmat, şi pentru acestea ar trebui să-l lăudăm pe Israel pentru îndreptare [instruire] şi înţelepciune. Acum, cei ce citesc Scripturile nu trebuie doar să le înţeleagă ei înşişi, ci trebuie ca deasemenea, ca iubitori ai învăţării, să fie în stare prin cuvânt vorbit şi scris să îi ajute pe cei dinafară.”

Prologul Ecclesisticului, 132 î.Hr.

“Aşadar, bunicul meu Isus, care s-a dăruit mai ales citirii Legii şi profeţilor şi altor cărţi ale strămoşilor noştri, şi au aflat însemnat câştig [profit] în ele, a fost el însuşi călăuzit să scrie ceva ce ţine de îndreptare [instruire] şi înţelepciune, astfel încât cei ce vor fi iubind învăţarea, cunoscând cartea sa, să fie în stare să crească [să progreseze] şi mai mult în a trăi potrivit legii. ”

Prologul Ecclesisticului, 132 î.Hr. Aşadar, suntţi chemaţi să o citiţi cu gând

bun şi atenţie şi să fiţi cu îngăduinţă acolo unde, în ciuda ostenelilor noastre în ce priveşte tălmăcirea, s-ar putea să fi transmis imperfect anumite vorbe. Căci ce a fost spus la început în evreieşte nu are tocmai acelaşi înţeles atunci când este tălmăcit în alt grai. Şi nu doar cartea aceasta, ci chiar şi Legea însăşi, Proorociile, şi celelalte [restul] cărţi diferă când sunt citite în original.”

Noul Testament

Matei 23:34-35 // Luca 11:49-51 Luca 24:44

Filon din Alexandria, 20 î.Hr.-50 D.Hr.

Filon, filosoful alexandrin, citează din toate secţiunile TaNaK-ului, adesea sugerând autoritatea divină a scrierilor citate

El nu citează niciodată din apocrife

2 Ezdra

Acoperă o perioadă destul de largă, sec I î.Hr-sec. III d.Hr.

,,Aşadar în timpul celor 40 de zile, 94 de cărţi au fost scrise. Când s-au împlinit cele 40 de zile, Cel Preaînalt mi-a spus: Scrie [publică] cele 24 de cărţi pe care le-ai scris la început şi lasă-i pe cei vrednici şi nevrednici să le citească. Dar ţine-le pe cele 70 care au fost scrise la urmă şi dă-le celor mai înţelepţi din rândul poporului. În ele este izvorul înţelegerii, fântâna înţelepciunii şi râul cunoaşterii.”

Cum s-a ajuns la 24 de cărţi?

39 – 11 (cei 12 profeţi mici) 39 – 11 – 4 (cărţile duble Samuel,

Regi, Cronici şi Ezra-Neemia) = 24 Cum rămâne cu cele 70 de cărţi? Ele sunt cărţile pe care se bazează

Torah orală

Josephus, 90 d.Hr.

Contra lui Apion 1:37-39 ,,Noi nu avem nenumărate [miriade /

mii şi mii] cărţi, care se contrazic unele pe altele. Cărţile noastre, acelea care sunt drept recunoscute sunt două peste douăzeci [adică 22], şi au [conţin] darea de seamă a întregii vremi [consemnarea întregului timp].”

Josephus, 90 d.Hr.

De unde 22 de cărţi? 5 cărţi ale Torei 13 profeţi (Isaia, Ieremia şi Plângerile,

Ezechiel, Cei 12, Iosua, Judecători şi Rut, Samuel, Regi, Cronici, Ezra-Neemia, Estera, Iov, Daniel)

4 cărţi de înţelepciune şi rânduieli de viaţă (Psalmi, Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor)

= 22

Josephus, 90 d.Hr.

Cum a ajuns Iosif Flaviu la 22 de cărţi? 39-11 (12 profeţi mici) 39-11-4 cărţi duble (Samuel, Regi, Cronici,

Ezra-Neemia) 39-11-4-2 prin combinare (Ieremia +

Plângerile, Judecători + Rut) = 22 Există 22 de litere în alfabetul limbii ebraice În mod interesant, acest număr este

acceptat de Melito, Origen, Ilarie, Chiril, Atanasie, Rufinus, Grigore şi Ieronim

Importanţa lui 22

Oameni bisericeşti proveniţi din Alexandria au acceptat acest număr (Origen şi Atanasie)

Sistemul de catalogare al cărţilor din biblioteca faimoasă din Alexandria

Se pare că acest ea sunt dovezi clare pentru un canon timpuriu, în oraşul antic cu cea mai mare comunitate de evrei

Manuscrisul 4QMMT

Scrisoarea Halakhică ,,[Şi] noi v-am [scris] ca să puteţi studia

(cu atenţie) cartea lui Moise şi cărţile Proorocilor şi (scrieri) ale lui David [şi evenimentele] vremuri[lor] trecute.”

O reconstrucţie atentă din 2003: ,,[Şi] noi v-am [scris] ca să puteţi studia

în cartea lui m[... pro]rocilor şi în d[...] [...] neam în neam. În carte stă scris.”

Concluzii

Informaţi manuscrisului 4QMMT este neconcludentă, deşi ar putea face trimitere la un sistem de canonizare a VT înainte de vremea NT

Cele mai vechi evidenţe pentru un canon iudaic complet ar fi în prologul cărţii Ecclesiasticul, 132 î.Hr.

Nu putem fi siguri de nimic înainte de această dată, dar cu siguranţă că nu putem spune că anul 132 este momentul instantaneu al canonizării Vechiului testament.

Canonul VT

TaNaK

Torah Nebiim Kethubim

Canonul VT

TaNaK

Torah Genesa Exod Levitic Numeri Deuteronom

Canonul VT

TaNaK

Torah Nebiim

Profeţii timpurii Iosua Judecători Rut Samuel Regi

Canonul VT TaNaK

Torah Nebiim Kethubim

Psalmi Iov Proverbe Rut Cântarea cântărilor Eclesiastul Plângerile lui Ieremia Estera Daniel Ezra Neemia Cronici

Canonul VT

TaNaK

Torah Nebiim

Profeţii timpurii Profeţii târzii

Isaia Ieremia Ezechiel Cartea celor 12