pasul 1 al anon

Pasul Intai: Zbucium si liniste la malul ocenului- sunt lipsita de putere

Pasul 1: Am admis ca eram neputinciosi in

fata alcoolului- nu mai avem stapanire asupra propriei vieti.

In timp ce stateam pe malul oceanului a devenit evident ca exista o putere mai mare decat mine. Oceanul era imens- valurile se

rostogoleau inainte si inapoi fara oprire. Nu puteam face nimic ca sa opresc miscarea apelor, sa chimb valurile sau sa cuprind

imensa intindere. Eram absolut neputincioasa asupra acestui corp de apa.

I-am observat pe cei care mergeau pe plaja timp de o

saptamana. Cand marea era agitata si

schimbatoare, majoritatea au luat in seama

avertismentele si au ramas la tarm.

Chiar si asa cativa au intrat in apa si s-au ranit. Unul a fost prins de

curenti- un salvamar a trebuit sa il salveze.

Cand apa s-a linistit, oameni de toate varstele au intrat in apa si s-au relaxat. Pe masura ce

valurile au mai crescut putin mai mari au inceput sa se distreze facand surf sau alergand

prin apa.

Placerea, linistea, a venit din acceptarea marii asa cum este si raportarea la ea in functie de

aceasta. Oricat de multe victime ar fi fost nu ar fi putut invinge valurile. Oricat de multe

strigate de ajutor s-ar fi auzit nu puteau linisti marea agitata intr-o zi frumosa de vara.

Dumnezeu a folosit saptamana mea de la mare ca sa ma ajute sa vad ca exista cel putin un lucru mare asupra caruia sunt total lipsita de

putere- asupra caruia nu voi avea niciodata control. E posibil de asemenea sa am o lipsa de putere identica asupra alcolului si a

alcolicilor din viata mea?

In loc sa imi petrec viata incercand sa controlez incontrolabilul si sa imi doresc mereu ca ziua sa aduca ceva diferit, nu as putea sa traiesc

ziua de azi? Ma pot relaxa, pot fi fericita, pot sa ma relaxez in momentele calme si sa nu imi dau voie sa intru in mijlocul furtunilor

atunci cand ele apar.

In acest fel, pot sa imi recunosc neputinta asupra alcoolului, si in acelasi timp sa pastrez contolul

asupra propriilor sentimente si reactii. Prin a le lasa si a avea incredere in Dumnezeu ma pot bucura de

viata. “Fiecare zi la timpul ei”.

Tradus de : andrei

Reprinted with permission of The Forum, Al‑Anon Family Group Hdqts., Inc., Virginia Beach, VA.

Fotografii de la:

• Sheri W., Glendale, CA• Mary Lou M., Virginia Beach, VA• Ginger J., Temple, TX• Art B., San Jose, CA• Aggie M., Blairmore, AB

• Cindy E., Springfield, OR• Leslie B., Birmingham, AL• Karen G., Mills, WY• Alicia D., Pittsburgh, PA• Judy D., Chambersburg, PA