omor la comanda
Post on 16-Jan-2016
164 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
IntroducereActualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia în sistemul nostru de drept, persoana
umană ocupă primul loc în ierarhia valorilor. în art 1 alin.(3) al Constituţiei se prevede că in Republica Moldova,
ca stat de drept, democratic, demnitatea omului, drepturile ţi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii
umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Garantarea tuturor acestor drepturi şi libertăţi ale
persoanei are loc, juridic, prin mijloacele dreptului penal, adică prin incriminarea ca infracţiuni şi sancţionarea cu
pedepse a faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile menţionate. Legiuitorul a prevăzut în art.3
C.pen., printre valorile de maximă importanţă, a căror apărare constituie scopul legii penale, „persoana,
drepturile şi libertăţile acesteia”, subliniind în acest fel, caracterul de valoare supremă al persoanei umane. In
corespundere cu Constituţia Republicii Moldova „statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritatea
fizică şi psihică"
In lumina acestor ipoteze, pornind de la ideea unor noi reglementări penale adoptate, ne-am propus
spre examinare minuţioasă aspectele juridico-penale ale omorului la comandă. Evident că omorul la comandă
nu constituie altceva decât o formă circumstanţială a omorului în general (omorul simplu prevăzut de art 145
alin.(l) C.pen ), fapt care ne-a determinat în mare măsură să plasăm la baza cercetărilor caracteristicile
generale ale infracţiunilor contra vieţii persoanei, a omorului amplu şi. evident, a omorului la comandă - ca
componenţă circumstanţială cu caracter agravant (an -145 alin (3) lît m) C pen ).
Aria iot mai largă, complexitatea şi continua diversificare a formelor de manifestare a omorurilor a
determinai includerea în cadrul dispoziţiilor legale cu caracter penal a unei modalităţi normative cu caracter
circumstanţial cum este omorul la comandă în această ordine de idei ni se pare actuali abordarea în mod
ştiinţific şi sisteimîc a formelor de manifestare a omorului, delimitând in acest eontexl omorul la comandă de
alte modalităţi normative şi faptice de evaluare a omuciderii
în legătuiă cu cele relatate, este de sufilal ci. în ultimii ani, în Republica Moldova, omorul la comandă
ocupă un loc important iu sliuiluia generali n criminalităţii, deşi în statisticile poliţieneşti nu se opeiea/ă cu indici
caie icfleclă situaţia cantitativă Acest moment se datorează în mare parte multipleloi dificultăţi pnviud
calificarea accstoi (apte şi a complexităţii probaţiunii acestor modalităţi normative şi faptice de omor In plus,
anumite studii sistematizate şi complexe vizavi de subiectul abordat nu sunt redate cel puţin la nivelul
interpretărilor doctrinale autohtone. Dc accca, studiul nostru apare ca o încercare de actualizare tcoretico-
ştiinţifică şi cu unele soluţii practice în acest domeniu.
3
Necesitatea unui asemenea studiu mai este determinată şi dc erorile legislative admise în textele
normative în vigoare, fapt care creează anumite dificultăţi referitoare la încadrarea faptelor de omucideri ca
omor la comandă
Tezele înfăţişate în spaţiul acestei lucrări reprezintă rezultatele unor cercetări privind omorurile la
comandă în special şi, evident, a cauzelor de omucideri în general, începute în anii 2000 şi reflectate în
anumite publicaţii Prin studiul reaJizat au fost cuprinse noile modalităţi normative ale omorului prevăzute de
Codul penai al Republicii Moldova în vigoare, precum şi modalităţile dc evaluare a acestei incriminări în cadrul
legislaţiei altor state, accentul deosebit fiind pus pe legislaţia penală a Rusiei, Ucrainei, României, ţinând cont
de influenţa pe care au avut-o şi o au legislaţiile acestor state asupra procesului normativ al Republicii
Moldova Nu în mai puţină măsură sunt reflectate în lucrare viziunile şi preocupările Miorilor din ţările
nominalizate şi din alte ţări, precum şi celor autohtoni referitor la subiectul examinat şi, bineînţeles, şi practica
judiciară la acest capitol
Scopul si obiectivele cercetării Prin lucrarea prezentată ne-am propus analizarea şi interpretarea
omorului la comandă prin prisma elementelor constitutive care-1 caracterizează din punct de vedere
juridico-penal, interpretate atât în literatura de specialii,aie din Republica Moldova, cât şî din alte ţări, ca mai
apoi, raportând constatările făcute la practica judiciară să dcducem anumite ido progresive vizând
interpretarea şi aplicarea justă a normelor penale in vigoare vizavi de subiectul propus şi a constata anumite
lacune, coliziuni, inexactităţi referitoare la subiectul supus investigaţiei ştiinţifice, de a formula propuneri şi
recomandări, inclusiv cu caracter de fege-ierenda
Scopurile tratate sunt intermediate de obiectivele cercetării, la care am referi examinarea complexă a
următoarelor elemente de bază defmata omuciderii,
determinarea locului omoiului la comandă in cadrul ustemukB de infracţiuni contra vieţii in generai,
fi a omorurilor. in tpociaJ, noţiunea omorului la comandă, omorul la comandă fi partiupaţia
procedee de calificare a participanţilor la infracţiunea de omor la comandă,
procedee de încadrare a faptelor de omor la comandă în formă specială,
delimitarea diferitor modalităţi normative ale omorului cu omorul la comandă (evident
când aceste relaţii sunt vădite),
modalităţile faptice ale omorului Ia comandă.
4
formele de evaluare a omorului la comandfi
Noutatea ştiinţifici a uvultateloi obţinute Având la bază o diversitate largă de surse normative,
bibliografice şi practică judiciară preponderent din Republica Moldova, Rusia, Ucraina (unde această
infracţiune cu anumite precizări este incriminată în mod separat), precum şi a altor state (România, Franţa,
Germania etc ) unde constituie o formă de evaluare a omorului în general, flrfi distincţie normativă, fiind
prelucrate cu minuţiozitate, pun în evidenţă un tratament juridico- penal sistemic şi de largă amplitudine a
noii incriminări din Codul penal şi anume; omorul la comandă
Din cercetările realizate, privitor la această incriminare, se constată anumite incoerenţe de relevanţă
juridică la calificarea comportamentului infracţional al persoanei pasibile de răspundere penală precum
termenii de „client", „beneficiar" etc
Un alt element de noutate se leferâ la formularea şi caracterizarea participaţiei penale şi corelaţia
acesteia cu infracţiunea de omor la comandă, care, până la moment, nu fusese supusă unor cercetări La
acest capitol se înscrie conturarea şi caracterizarea subiectului activ al infracţiunii de omor la comandă şi a
tuturor participanţilor implicaţi în cadrul comiterii acestei infracţiuni
O încărcătură inovatorie se relevă şi privitor la sistematizarea modurilor de operare a făptuitori lor şa
altor participanţi Ia infracţiunea de omor la comanda atât în formă generală, cât şi fub aspectele unor
norme speciale şi care sunt regulile de încadrare juridică pentru fiecare caz aparte
In riadul dementelor novatorii se potrivesc şi propunerile de lege-ferenda tăcute pe marginea
cercetărilor realizate, inclusiv cel ce se referă la textul de incriminare a omorului la comandă
In fine. lucrarea cuprinde multiple interpretări, opinii alo autorului, deseori diferite de cele oferite de
aJfi spedaJiyif in j*fobletn n»» a anali/ei omorului la comandă
Semnificaţia teoretici |i metodologii A a lucrăm Normele penale, având un caracter complex, implică
in cadrul studiului lor atâi anali/a unui probleme de ordin general (comune unui grup de infracţiuni), cît fi a
unor probleme cu caracter special (proprii fiecărei infracţiuni în parte) Aceasta se realr/ea/ă cu ajuhnul unui
cumul de metode ţi teorii Teoria cunoaşterii, metoda istorică, sistemică, gramaticală, logică, comparată,
statistică, studiile fundamentale ale ştiinţei contemporane a dreptului penal şi a ştiinţei criminologice,
modalităţile normative ale infracţiunilor privind omorul, precum şi concluziile participanţilor la diferite conferinţe
cu caracter practico-ştiinţific constituie suportul metodologic al lucrării.
Io cadrul expunem materialului. în scopul simplificării însuşirii unor noţiuni şi evidenţierea unoi ivtei
toorettoe, care nu au fost supuse analizei până la ora actuală, latura teoretică a fost completată cu unele
exemple practice
Um CAII/a UIUM imperfecţiuni legislative de multe ori legea este interpretată în mod diferit \\tld.
rodând diferite opinii contrare, s-a argumentat poziţia unor sau altor autori ori a fost expus punctul de
vedeie pe care autorul tezei l-a considerat cel mai aproape de realitate şi de necesităţile actuale ale statului
nostru l.ucrarea de faţă reprezintă un studiu de drept penal privind omorul la comandă
t A categoria realizărilor teoretico-ştiinţifice am atribui accepţiunile termenilor de „omor la
comandă", ..client", „beneficiar", tratamentul juridico-penal al omorului la comandă, precum şi elementele
de drept penal comparat In rândul acestor realizări se înscriu dezbaterile ridicate în Iiteiatura de specialitate
privind noţiunea infracţiunii de omor la comanda, spectru! modalităţilor normatue şi faptice ale acestuia şi
alte aspecte ale acestor incriminări cu caracter circumstanţial
IV fând cu realizările teoretice, lucrarea pune în evidenţă un şir de soluţii şi interpretări jundaco-
penale de natură să contribuie la încadrarea juridică a faptelor de omor la comandă, deci La aplicarea
corectă a normelor de incriminare, referindu-ne în acest sens la caracterizarea lubiccsuluf arm al omorului
la comandă, în deosebi a participanţilor la infracţiune (instigator, mnaaor, complice)
La i tmi aplicativi a cercetărilor realizate în cadrul tezei pot fi atribuite concluziile şi racomandinJc
Acute cu prilejul interpretării normei de incriminare a omorului la comandă, în âmMth pentru cea antrenaţi
în aplicarea legii şi, bineînţeles, propunerile de lege-ferenda menite să connbuw aţii ta perfecţionarea
cadrului legislativ în domeniu, cât şi să înlăture incoerenţele avute fi tâ complet*/* lacuncie cortitatate
Seniwf N a(/| vitoa/oi piic ljyâ
( g re/uhal al icflrclirn dispoziţiilor legislative in vigoare în ţara noastră şi al trecerii în revitiâ a cdoi din
«tvâinâUte in imgft iftit înaintate propunen vizând modificarea legii penale a Kepuhlicn Moldova c Mie m
opinia autorului, ar lavoii/a posibilitatea aplicării juste a acesteia în cazurile de omor la comanda
Cercetarea consacra El omorului la comandă trc/e$te1 desigur, interesul atât al teoreticienilor (în
sensul unei lucrări sistematizate). dl şt al practicienilor (în condiţiile lipsei unor criterii unice, cu caracter
general, de aplicare a modalităţilor normative prescrise)Structura lucrftrjj
I I
Capitolul I Protecţia vieţii persoanei umane In legea penală a Republicii Moldova
§ 1 Obiectul infracţiunilor contra vieţii persoanei
în baza art. 14 alin (1) C.pen. al Republicii Moldova „infracţiunea este o faptă (acţiune sau
inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă
penală. Deşi art. 16 C.pen. prescrie în mod expres că gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină
conform semnelor ce caracterizează elementele infracţiunii (obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura
subiectivă), lotuşi ar fi mai corectă, în viziunea noastră, apelarea la existenţa unui pericol social al
infracţiunii, dar nu Ia un grad prejudiciabil In acest context am vorbi despre esenţa pericolului social ca
un element material al infracţiunii, reieşit nemijlocit din daunele aduse valorilor sociale şi relaţiilor sociale
ocrotite de legea penală Cele din urmă, adică valorile sociale şi relaţiile sociale apărate de legea penală
în vigoare formează categoria obiectului infracţiunii.
Reieşind din art 2 C.pen „legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituţională, suveranitatea,
independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şl securitatea omenirii, precum şi
Întreaga ordine de drept”
O condiţie indispensabilă vizând respectarea legalităţii este ca orice infracţiune concretă săvârşită
de o persoană să corespundă conţinutului unei infracţiuni dfat legea penală Oricare persoană, săvârşind o
faptă socialmente periculoasă, sancţionată m mod penal, cauzează pregudrau societăţii şi. evident,
relaţiilor existente în cadru) acestei societăţi Toate relaţiile pe care le apără legea penală şi sînt încălcate
ca rezultat al săvârşir i i sntracţiunii, în teoria şi practica dreptului penal constituie obiectul înlracţujnu
Oricare infracţiune săvârşită, manifest and u-se printre ănurmrI faptă socialmente periculoasă, constituie,
prin esenţa sa. un atentat la o anumită valoare «sociali ocrotită dc legislaţia în vtţţoare leţţe* penală nu
prevede nici o infracţiune prin lipsa obiectului de atentare Obiectul infracţiunii indică asupra conţinutului,
caracterului şi gradului de perie/»I lociâl al ti lenti.i dreptului pena! desene ca obiect al infracţiunii acele
relaţii sociale care sunt recunoscute in locietatc fi care corespund intereselor întregii societăţi. In ceea ce
priveşte, însă definirea unică a acestui obiect şi a formelor de manifestare a lui, corelaţia cu obiectul
material în literatura de specialitate i-au conturat mai multe idei
Relaţiile sociale iau naştere în mod iminent în jurul şi datorită anumitor valori sociale. Obiectul infracţiunii
permite cunoaşterea sistemului de valori sociale ocrotite de sistemul de drept
1 Codul penal al Republicii Moldova W.985-XV din 18 aprilie 2002, art 14, alm.( 1X2 Oancea L, Curs dc drept penal general, VoU-IIl, Bucureşti, 1934, pag 278
1 Borodac A-. Drept penal Partea generali. Oiiţiniu. 1994, pcg.73414 HK»i$opoB E.C., OGterr npecrynnefnu no CMnaoMy yrtuioaBOMy npu), Mocxma. 1960 r pag 30
8
respectiv şi pune în evidenţa opţiune** politică tu privire la apărarea anumitor valori pe care legiuitorul le consideră
liiiidanieiiirtle [JOntru funcţionai ea întregii orânduiri sociaie şi de stat, determini esenţa formaţiunii social aoonomioo
respective„ adică prezentate in formă generalizată, tîind o categorie strict socială, ncconţuiâiui nimic cu caracter material,
asupra căruia atentează infracţiunea în fiţial In teoria dicplului penal st* statuează că obiectul infracţiunii este determinat
de relaţiile sociale existente, toi mele. condiţiile materiale, legităţile de manifestare a lor Anume aceasta permite de a
asigura un anumit comportament al membrilor relaţiilor sociale, precum şi apărarea acestor relaţii l o dator mmm ea
obiectului infracţiunii - ca premisă iniţială - trebuie luată în vedere recunoaşterea tclaţuloi sociale apărate de lege în general
Relaţiile sociale există în mod obiectiv şi se reflectă ca mteiese
In viziunea autorului 1-lXikmhnHUi importanţa obiectului infracţiunii constă în faptul că acesta permite a determina
esenţa social politică şt de drept a infracţiunii, constituie un criteriu de structurare a Părţii speciale, determină in mare
măsură calificarea infracţiunii, asiguri delimitarea dintre anumite categorii de infracţiuni 1
Suni cunoscute, astfel, categoriile de obiect juridic şi obiect material, obiect juridic generic ţi obiect juridic nemijlocit
(special), obiect nemijlocit principal şi obiect nemijlocit secundar (adiacent) * In corespundere cu sistemul noului Cod penal al
Federaţiei Ruse din 1990, repartizat nu un ia capitole, dai şi in titluri, caie conţin câteva capitole, obiectul «fracţiunii este
necesar de a-l repartiza în patru categorii general, tipic, generic (special, de grup) şi nemijlocit1
Obiectul general al infracţiunii îl constituie valoarea socială şi relaţiile sociale privitoare la arema., apărate de legea
penală prin incriminarea faptelor care aduc atingere ori le pun in pericol 4 Anume obiocruJ genei ai ne dă pouhilitate de a
determina conţinutul social-politic al dreptul*!? penii şj tiabilim caiatteiul tapieloi săvârşite şi, in unele cazuri, să deosebim
mfracţaaufc de alte mcăJcân de lege ' Pentru oricare infracţiune prevăzută de legea penală relaţiile $i yjlipoflr M
loieipund acatloi iiilifti apărate de lege au un caracter comun în
consecinţă ofofectufl §pm®il al infracţiunilor iu an&amblu şi, in paiticulai al infracţiunilor contra
fiywu Hj\ Ku.«^«uiii>i Bf» » % •> » »•*• urai2 mtuNincpcf)i(V)iumuc m jvamuanuHM, M«»u. AO illemp
fOpIingoP», 2003. pag, ?IDobrtnotu V, Fmu 1. Ijuii \ Natmanu tlh M«his I IMvu A I penal Partea pnenlL IkKiirrşU. IWî, pajţ Vrofliwnotirpaao 4icn ^*uai^viiiui 'wftiutK mvi |* unin.! II11 IWipiwa, 10 11 ItnyHiiu. MUCKM. 2001 r. pagkopMiK'xaA
9
vieţii şi sănătăţii, îl constituie acele relaţii sociale, proclamate şi apârate de legea penală în vigoare şi care asigură
ordinea de drept în Republica Moldova
Obiectul generic (de grup), comparativ cu cel general, are un caracter mai restrâns Acesta este constituit
dintr-un cumul de relaţii sociale formate în jurul şi datorită unor valori fundamentale ale.societăţii, cum sunt.
persoana umană, proprietatea, securitatea şi ordinea publică etc.; caracterul comun referindu-se numai faţă de un
grup de infracţiuni. în acest sens legiuitorul, în procesul sistematizării infracţiunilor în capitole, s-a condus anume de
specificul obiectului generic al atentatelor infracţionale. De regulă, acesta reiese nemijlocit din denumirea capitolului
respectiv al Codului penal O legislaţie bine sistematizată constituie un indicator ce reflectă faptul că forma de
evaluarea a normelor juridico-penale este adecvată principiului sisteimic al legislaţiei în vigoare Anume de la
sistematizare porneşte eficacitatea şi legalitatea aplicării dispoziţiilor normative
In Hteratura de specialitate s-au conturat o serie de idei referitoare la problema obiectului infracţiunilor contra
vieţii şi sănătăţii persoanei
Formarea statului de drept presupune asigurarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale celăreralor ‘
Faptele prin care se aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii au fost pedepsie din cele mai vechi
timpuri, iar, după apariţia statului, legile penale din toate orânduirile sociale le-au prevăzut, sancţionându-le cu
pedepse variind după gravitatea urmărilor Codul penal «ermneazâ faptele privitoare la viaţa şi integritatea corporali în
raport cu calitatea subiectului. fQMUUi urmărilor, mobilul şi modul în care au fost comise
O categorie importantă a drepturilor omului o constituie drepturile civile şi politice Desigur cft nabihfca
primordialii Aţii între aceste drepturi şi cele economico, sociale şi culturale este difioU exj«ând in acest sens păi CM
diferite, atât în literatura de specialitate, cât şi în practica vsepf MtonMpoJiaile Astfel, s a susţinut faptul gA pe primul toc
în ceea ce priveşte importanţa lor s-tr Mm drepturile civile fi politice, dat fiind faptul că acestea cuprind, pe de o
parte, dreptul la viaţi, la teturitair* prf toanei |i libertatea individului, tar, pe de altă parte, dreptul de a participa la
conducerea Irebunloi publice. acestea fiind drepturile esenţiale pentru dezvoltarea complexă a personalităţii
umane, pentru leali/aiea celeilalte drepturi de natură economică, socială şi culturală *
1 Codul penal al Hcpubtu-n Moldova in vipnur nr 9HV W a*kfsal U IR aprilie 2002. arl.2 desene In mod nonijocil aceste valorile sociale. Cuşnar V, BoUa V . Aspecte /undKO-pcaak iW evariurui AMIC a Întreprinderilor. instituţiilor şî organizaţiilor, Cbiţiniu. 2002. pag 51-
I*c de nltfl pnitp, n .« «minţiriiil rolul preponderent al celor economice, sociale şi culturale, uitiiRiil aceatea au fit (ele t (i
i < < n ct ii ui i (îifc materiale nccesare existenţei fiinţei umane.1
In suaţinerţa iit eviţi ulei autorii I,Suceavă, V. Mar cu, C.Gheorghe aduc argumentul că recunoaşterea formală a
ilicitului la viaţă şi integritate fizică nu ar avea nici o justificare flră asigurai ea condiţiilot cate ha înlăture foamea, boala,
şomajul sau că analfabetismul şi lipsa de cultură îl pun pc om in mipmihilittttca cunoaşterii drepturilor sale şi a exercitării lor,2
Desigur că între cele două categorii de dirptuii ale omului există o strânsă interdependenţă, iar problema importanţei
primordiale .« uneia aau alteia dintre aceste categorii este mai ales cu valoare teoretică, întrucât afirmarea deplinii u per
msniilitUţii umane presupune respectarea tuturor categoriilor de drepturi ale omului
In anali/a obiectului infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii va trebui să distingem între obiectul genei K ii mii acţiunilor
contra persoanei, între obiectul juridic specific fiecăreia dintre infracţiunile componente «Ir ai ea tei categorii şi obiectul
material al infracţiunii3
Sub primul a*pecl. accent ucu/A autorii români, se observă că infracţiunile contra persoanei au ca obiect jundte
generic ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legături cu apărarea per ioanei privită sub totalitatea
atributelor sale viaţa, integritatea corporală, inviolabilitatea vcxuali libertate, demnitate Este cunoscut că aceste infracţiuni
prezintă un grad «pont dc pcncoJ tocul, determinai, pe de o parte, de importanţa viorilor sociale ce constituie obiectul
prctfecţic* penale fi dc gravele urmări pe care le pot avea pentru comunitate săvârşirea acestor infracţiuni iar pc de altă
pane. de faptul că infracţiunile contra persoanei se realizează, de rrgRffi. pnn ut Axarea unor mijloace iau procedee violente şi
care au o influenţă negativă mult mai pronunţaţi In rapon cu alte caiegom de infracţiuni4
Autori1» român t >h Ni*u*eunu, A/Jitwoi ele, determinând obiectul juridic generic al infracţiunih uimt» pr#v»şfMî,
pun meni pe lelaţule sociale care privesc apărarea persoanei incluzând iofalilair« alrtfaiirloi %aU (viaţa, integutatea
cxvrpotaUL, inviolabilitatea sexuală, libertatea, demnitatea)1 Acetic valon nu irpie/mtâ realităţi izolate» inclusiv individuale, ci
au o importanţi socialii, in jurul fi pe hft/n lui *e formea/l se desiaşoarâ şi se dezvoltă relaţii interumane, conferind aceitoi valon
caracterul de valon sociale, adică de valori în a căror existenţă este interesată întreaga societate ţi, totodată, de valori al căror
conţinut se relevă pe
1 Suceavă Ion. Marcu V'wrvl, Ohcnrgha ComUnlm, op cu. pag. 111 1 Ibukm.* Nutoreanu Oh , Dobrtnoiu V.. Motnif I , Paacu I, Boroi 1993, pag. 894 IbnUm1 Nixtareanu Gheorghe, Boroi Alexandru, Drapt panal Partea apmciaiL Edipa a II-a, Bucureşti, Editura ALL BECK, 2002,
11
deplin numai în cadrul ftiaţutor sociale 1 Săvârşirea oricăror
infracţiuni contra persoanei, aducând atingere uncia din vak>ule
sociale carc reprezintă atribuie ale persoanei însăşi, pune în
pericol van vatămă şi relaţiile caic s-au formai şi sc desfăşoară
pe ha/a a< rntor valori sociale *
Autorii miji 1 < 4 Sau/nov, V.C®ş@p&v&i N W'trav remarc Ii C& în cazul sâv
ârşirn
infracţiunilor eontia peisoanei se atentează în mod generic (obiccl
generic) la personalitate persoana, care apaic în si vietate nu
numai ca individ biologic, dar şi ca membru al societăţii
participant (subiect) al relaţiilor sociale Anume in această calitate
persoana capătă in societate o protecţie şi este obligată să lespecte
regulile de comport a merit stabilite în societatea respectivă
Autorul «V Hnfciă) determină drept obiect generic al infracţiunilor
contra vieţii persoana invocând acele tcJaţii sociale care determină
locul persoanei în societate4 Nu putem fi de acord cu această
ultimă concluzie. decit de pe poziţia importanţei valorii sociale
ocrotite de normele penale prin incriminare* faptelor socialmente
periculoase analizate in contextul valorilor şi relaţiilor sociale
generice nu se suNmiază caracterul lor
Autorii ruşi V IVrrov şi iuJ apiumv subliniază că Capitolul 16 C
pen al Rusia conţine două tipuri de componenţe de infracţiune,
cărora le corespunde, respectiv, obiecte generice distincte
componenţe de infracţiuni contra vieţii şi componenţele de
infracţiuni contra sănătăţii Aceste două genuri de infracţiuni, la
rândul lor, pot fi divizate în infracţiuni care atentează la viaţi,
infracţiuni cairt atentează la sănătate, infracţiuni care au
caracter umtver&aJ - ce pun în pericol p viaţa p sănătatea
1 Boroi AkvanAu Inftakţun vwţn IWwţii. Aii III 4 K. IW pag I3 Fbidem.1 POCCMIICVOC VIUWIMIM nptia witVI/HIM» im,! fiw i ll II K >jqMnnaaa, AlUlimiu Moctu. tOpuert, 1997,pag-2Kj,V’roLioiMoc npaao Pu\'Hlat<A •1‘c.wpiiin» VwAhhi ikxi pt^HII kincinmi Mmni, «l*nnmiii, 1999, pag23K, II H Hripni npaao. 4 Brânzi S . Infracţiuni cunlra \icţn. «Anlilţii, ItheTtâţji yt dmvuii|n ponnanet, Cfapnlu, I tnivvrartataa dr ttial din Moldova. 5 VroncMtiioe nţwio Macr* o6ou n wo(!ewu)i VH«(SMNK nafl peji IIH llriţnm». Klll jlwiţwiii, HVIUHM« ■ ropoa, Minpa^K'NMoc H AonaoHeHMoe 6 Bujor V., Şlcaiiliţdii V., Onixul p vilimim jrivi ■ mtagmipi corporale. (luşiniu, I Jiuvarailalra de Criminologie. 200.1. pag (>7 yrcuwBHOC npaao Pocc*lk»># Oenepaumt, CV»6MHU nacrv. ooa pca A.H Pap*» a. M«A IU. 2001. pag 19
n ociotoic, cciii* obligă pe fiecare individ sa se cuiimotio Iftfil încât să nu le lezeze, infracţiunile I ii i v ii ti I viaţa sesutilfl lelaţiile
sociali* caic apSiâ maja a persoanei 1
Susţinem pe deplin această opinie ţi tui cumani (aptul dl obiectul generic al infrac{iunilor este o categorie cu caracter
teoretic necesar la detciminaiea valorilor sociale şi relaţiilor sociale la i ni%* fitento&xi un grup anume de infracţiuni, specificat do
legiuitor in contextul normativităţii penale i• nit: cazul să menţionăm că relaţiile sociale mic apărfi personalitatea in ansamblu (cu
tonlr atiibutelc sale) se protejează nu numai pi iu Incriminările analizate, de multe ori paiaonatilatoa omului identificându-se în
obiectul juridic |i al altor infracţiuni
Deci. diept obiect generic al infiacţutntlot cuuira vieţii fi sănâtâţn persoanei ne apare acel cumul dc lelaţn sociale a cârot
existenţii |i normali de illf urare sunt condiţionate de apărarea vicţn ţi s nitâţu persoanei şi relaţiilor sociale intervenite in
legăturii cu aceste valori2
Rcicţmd anume din particulantftţilc obiectului nemijlocit al infracţiunii în cadrul unora din grupulile menţionate pot fi stabilite
anumite sub iuptiii dr infracţiuni omogene în ceea ce vizează căminul kw in primul rând este vorba despre inlim(umile contra vieţii
ţi sănătăţii persoanei care «unt clasificate m infracţiuni contra vieţii şi iniiacţiuni contra săniiifn
I 'nuli anton români, precum profesorul ALB<wai% pun accent pe anumite obiecte generice diferenţiate in dependenţi
de divizarea în subgrupe de infracţiuni Consideram totuşi că este vorba 4c\existenţa doar a unuî şi aceluiaşi obiect nemi|locit specific
iau grup de infracţiuni Pc (na ummm d*n urmă semn distingem infracţiumte contra vieţii şi infracţiuni contra sănătăţii
MTKMMI
AcomÎ idee este remarcată ţi in opinia autorului I c a rpenu, care accentuează că în dependenţi dr obiceiul nemijlocit al ale
ni a tel oi Qontra pei*otuditiţu. tcwt infracţiunile din Partea tpeoali au (trU ti* tifiiaie in mii acţiuni contra vieţii ţi %ânâtiţu pei v
vanei, infracţiuni privind viaţa -T-inU. mftacţmn contra libertăţii, cmutei ţi denmiiifit persoanei, infracţiuni contra drepturile
poibircc de rnunci ţi altor dieptun umitituţuitiAlr «le cetăţeanului, infracţiuni contra familiei fi minorului
I <>’iOriţM KcpiiMicii Moldova Iu vigoaic pune «cvent pe uimitoarele infracţiuni contra vieţii omorul intenţional, omorul
«i iiţit fu Mau* de afect, piuncucidcrea, lipsirea de viaţă la donn|.i persoanei (cutanasia), lipsirea de vin|i din mipiudenţi, dctei
minarea la sinucidere
iv Hai pe,i Hiiutt>u Alt. Kpaonou K)A, Klocna,
| ( itfiiii V , IImIiIm V , ( »ip & , Awm A,, ( »*j«* «ru K , I *rau V . Huuku a*t«Aiv« (n numite & .k. penai. Chiftniu. 2004, pag 20-2.1Viu!HniH«M iijMka Foivmm VwfiNai am lym t 2-m wmmx T«* 2Hwimiiu k«N ipyiiu* HOPMA-HIK&PA-M. 1999(ROB ciji X p«g
1.1
Infracţiunile contra vieţii persoanei sunt considerate acele fapte socialmente periculoase, prevăzute de legea
penală şi care nemijlocit atentează la securitatea vieţii persoanei 1
Drept obiect juridic nemijlocit (special) al infracţiunilor contra vieţii persoanei (care apare în calitate de subgrup)
se relevă viaţa persoanei - ca valoare supremă şi relaţiile sociale a căror desfăşurare normală nu poate fi concepută fără
apărarea dreptului fundamental al omului la viaţă Evident că această constatare este caracteristică tuturor infracţiunilor
contra vieţii (omuciderilor), însă delimitarea între componenţele analizate va fi făcută cu ajutorul altor semne ale
conţinutului normativ Dreptul la viaţă are caracter absolut, el aparţine fiecărei persoane şi este opozabil tuturor, în sensul
că toţi ceilalţi membri ai societăţii sunt ţinuţi să respecte acest drept, adică să se abţină de la orice acţiune sau să
îndeplinească orice acţiune pentru a evita orice atingere adusă acestui drept 2 Legislaţia apără viaţa oricărei persoane
independent de vârstă şi stare a sănătăţii3 Faptul ci infracţiunile de omucidere au ca obiect viaţa omului le conferă
acestora un profil specific în cadrul fenomenului infracţional, atrage asupra lor atenţia întregului grup social,
sensibilizează totdeauna conştiinţa colectivă, opinia publică Ele prezintă. în variantele tor incriminate. cd mai înalt grad
de pericol sociaJ4
Ocnui este singura fiinţă care creează valori şi le transmite generaţiilor viitoare Viaţa omului apare, astfel ca
valoare primară şi absolută indispensabilă manifestării in sine şi, ceea ce este mai importam, condiţie a continuităţii
biologice a grupului social Dar, mai presus de toate, ea este un fenomen social o valoare sociali, adică acea relaţie
socială care, reglementată juridiceşte, cotmtmmc dreptul absolut la viaţi al persoanei umane Totuşi, deşi rumen nu
contestă, realitatea ne and cft in societate mu produs şi continuă să se produci acte de suprimare cu vinovăţie a vieţii
omului ceea ce este in discordanţă flagranţi cu idealurile de libertate şi dreptate spre care tinde omenirea Ceea ce
caracterizează in principal pericolul social al acestor infracţiuni, îl constituie lezarea valorii** «ouăle cate ptivesi existenţa
şi \ccuniatca fizică a persoanei Această atingere poate avea ta urmare consecinţa tea mai giavă aslidi stingerea vieţii,
deci desfiinţarea fizici a persoanei
Yrcunaifoc opuo Pwxn Wwm XV «ymi i 2 « roua* !««• 2 ( K<dVmui ucn IIqji peA Hriuiuu A.H., Kpacttaoaa IO.A.. Mocna, Htoaraoaaui rpynna HOFMA, MHflfrPA M 1999 (SOI op | (Mg 11. 11 H Brtpa», Vranoanue itpua 06au* h Oco6chhu * Bulai C, Filipaţ A., Mitradte C, Intf ituţu de «fapt penal Ldiţia § 11-i rrvmifll ţi «Uiipii Bucureşti, Editura Trei, 2003.VranoBHoe npuo PoocwAcm* Gt.Tcpmiom, OooAaimaa wrh, mu pe.i I» H XzţpaaoMUcnoui, Mocna. 2000 r., pag. 23. KoMMemapMfi k * Borot Alexandru, Aapccte teoretice yi practice privind mfracpunilc de omor şi lovirile sau viiimirile cauzatoare de moarte. Bucureşti. Serviciul Editorial al
14
Obiectul inii acţiunilor contra vieţii persoanei fl
constituie vuţa persoanei ca mijloc de cxiMenţi bio~socială
Referitor la punctul de vedere »«»literatura de
specialitate.precumci
obiectul nemijlocit şi cel generic în cazul infracţiumkM urnita
vieţii persoanei coincide nu nuni cm de acord, remarcând că
obiectul generic are un caracfav mai amplu ţi corespunde acelor
relaţii sociale şi valori sociale pe care se pretinde a li
protejate prin incriminarea unui grup de ini* acţiuni In acest
spectru de idei, obiectul genei ic îl creează legiuitorul pe
baza determinăm esenţei unor grupuri aparte de infracţiuni şi
delimitim acestuia de alte incriminări 2
Obiectul nemijlocit în cazul tuturor infracţiuntloi contra
vieţii se conturează în relaţiile sociale, a c&ror formare,
desfăşurare şi dezvoltare normali implici respectul valorii
vieţii umane şi al normelor care o ocrotesc şi care obligi pe
flecare individ si se comporte astfel încât si nu le lezeze '
Deci, anume acea valoare sociali concreţi la care se atenteazi
prin comiterea actului infracţional fi constituie obiectul
nemijlocit al infracţiunii rdâpile sociale care asiguri viaţa
persoanei la omucideri (an 145-150 C pen ), relaţiile sociale
care apări sănătatea persoanei la vitiminie corporale de
diferite categorii (an 151-15* C pea rdaţsile sociale care
apiri libertatea persoanei la privaţiunea ilegali de libertate
tari 166 C pen ). relaţiile sociale care asigură libertatea şi
inviolabilitatea sexuali a persoanei li infracţiunea de viol
(an 171 C pen ) etc in anurmte situaţii poate fi determinată şi
prezenţa unui obiect nemijlocit secundar (adiacent), caracterul
facuJtaarv aJ acestuia reiese din faptul ci concomitent cu
valoarea sociali pe care legiuitorul a pretins a-o apere prin
incriminarea unoi anumitor fapte,, se cauzează sau se creeazi 1 Ihirodac A., Manual d* drept perul Partea ţacull (|«ntiu bi«l)lniliiiul uw«tii«Ui V.
pt| 4?-4X Rujar V. Şleahtiţda V . Omvul
si villmarca gravi a mtegriUpi corporale, Chifinlu, I IUV«VUIM
( luiMuti^h pag rVrojiaaiiqc npaao Hum oAnu ■ ocoAeHHax VICANRI mu pe t II11K* 11
Ww»a.Ituanwaropoc,Mcnpaa.irMHiK M
15
i
pii
I
I
HHiu*■■
I
Conwnftel /vuiţii [mwvfkt ihvf*iunhn rmmhii şi ti libertăţilor fundamentale' (an 2) dreptul oricAici
p©rso*n« In vtâ|A este protţjlll dr ligt Moaitea nu poale fi aplicaţi in nuni iiiicuţioiitM, decât !n executarăţi unei
sentinţe capKftla pionunţate de către un tribunal In ca/u! in care infracţiunea este sancţionaţi ilr Irge cu niMil/l
pedcapii ”
Ar II incorect de ri rsductf nnţmurn de via(6 a omului numai la procesul biologic, deoarece omul cMc fn
pi unul rând membru nl lOClftAţll Din aceasta reiese că viaţa omului poană un caracter social, im necesitatei
protecţiei le determini reieşind din relaţiile care sunt supreme in cadrul socictAţii Viaţa omului este Indisolubil
legală de relaţiile sociale, de aceea obiectul atentării infracţionale in va ui oniticidetîliif este şi via(a omului şi
relaţiile sociale, al căror subiect această persoană apare Odată cu moartei omului ic întrerup şi relaţiile sociale
legate de protecţia personalitAţii Im. w intieiupc şi piotecţia juridico-penală a vieţii persoana respective şt,
corespun/itor. lapt după cair nu se mai poale vorbi despre omor Existenţa infracţiunii de omor în acest ca* nu
poate fi. tnsi, acţiunile vinovatului lepre/inti pericol social, deoarece consecinţele nu survin dm motive
independente de voinţa făptuitorului, iar fapta se ciilfică ca tentatrvi la un obiect nul 1
Dreptul la viaţă şâ sănătate cute apărat prin Constituţia ţării Viaţa constituie bunul cei mai de preţ ai persoane», faţă de care nu jn>t
fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia. ca integritatea corporali. ain4tadra inviolabilitatea vexuală, libeitatca. onoarea
şi demnitatea Atentatele contra vieţii persoanei pun in pericol nu numai existenţa individului izolat, dar şi a întregii societăţi Se poate condu nona ci nu esie pmibilă
deUişuiaiea normală a relaţiilor sociale flră ocrotirea vieţii persoanei Dr a&eea apărarea aer st ci valon sociale constituie una dintre îndatoririle supreme ale fiecărui
stal V'wţi omului este apiiaii de iu rimele de dir ept
şi, fin special, ale dreptului penal, ca fiind un drept afantuf al individului, dai şi o valoaie socială pe caie dreptul o ocroteşte în interesul întregii tocwiiţi
Pentru ma)or Halea mfi acţiunilor cont ia pet toanei un al doilea aspect poate fi considerat cel al expresiei corporale a vieţii şi «iiiAtAţu persoanei, .tdki a ansamblului de funcţii şi procese organice cair asiguri IIIIIIviciului pir/niţA biologii A şi cate, oda ti distinse, suprimi calitatea de fiinţă vie sau de
întocmită U Roma la 4 mtwmhtw IVSOSuceavă Ion. Man.ni Vwrrl. l (‘tMafin, >v «I. pt| ît&lioponNH CB. llpA.'tm’MHHi >HWM t amu II» nţrf*vp«. Idpwimaml uawrp ll|m, 200.1, p«g67-69Barodac A-, Manual ti* dnrpl pfiul Pana* ţattll (fwtirvi ftivlţâmiitiul
16
VliHhiNtai
Infracţiunile contra vieţi* persoanei au ca obiect malcrial
corpul victimei, plivit «-i v» materială, ca o
totalitate de funcţii ^ procese organice carc menţin o persoană
in cuţi. o
utiĂtMi?
anatomică şi
fiziologică. finei şi psihici “ Este indiferent daci
acel corp ap&i pm- u***
pvtţttâfllt
tinere sau în vârstă ori dacă persoana este sau nu în plenitudinea
facultăţilor flaMP
Este necesar ca persoana respectivă să tic în viaţă, iar
făptuitorul să acţioneze '■
acesteia4 şi nu asupra propriului corp (în aceste din urmă
situaţii, de regulă, laptele nu iu »%*w» *«m * penală, decât
daci se aduc concomitent atingere şi altor valori, spre
exemplu, «»'v automutilării spre a se sustrage de la seiviciul
militar)5
Apelând la descrierea unor sistematizări ale infracţiunilor
de omucideie in u «lentul > infracţional în ansamblu, am
puteaimţial apela la ideea autorului rus N Zatgorotâm, m\ cai?
«M«tw ci infracţiunile contra persoanei pot fi repartizate în
următoarele grupuri infracţiuni contra vieţii, infracţiuni
contra sănătăţii, infracţiuni privind \iaţa sevuall,
infracţiuni contra libertăţii persoanei,
■fracăuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea persoana şi
rp*m m
pericol dezvoltarea normală a tinerei generaţii,
nfraapun contra cinstei şi demnităţii persoanei Autori
1 Ikirodic A., Manual dc drept penal Plitei ş»iiU l)HMrii ln«l|lfflliaul utuvaraMai^ t'luţmlu JiKM (ina^ 4 MK1 Avram Mihai. Fopovta Tudor. CuMfiem V ante twifihtiiimhowtfia
pmwvitihidulHIIIAUIUI «AS unuAitiv \Zubco \alcriu (liqariiL Kdttur* ARC; 2004 (Mg 19 litera Akundru Ufcţuai artni vwjii. IkhuiafU, Aii Hl l K IVW \V Hcrlibc, AZoeim. S C«p, R ( «jocsu, V l !rau Kludni irlnlivr vi înainte dr drept penal. (luţmlu, 2004, p»g 20-2 1 1 IJujur V , Şleahtildu V, Omorul fi vMnum ftW ■ M«|riiipi (TuţmAu (dr ('rmuianJo^u: 2tH* V |*«( «* *
I----«1*M*v«
uw»|
17
in cadrul Tulului 11 al Părţii speciale. UUţfrRHtttriţ
mu ţcrsoane? (mai exact ircnminilrilr privitoare la
acestea) au fost grupale in patru w*y*t.cv tokxui«ki-%r
drept critcnu valoarea vxjalâ vi/ată şi anume acel atribut
al persoanei vaic n < e^Ncvtul rund • < munţ ai
respectivului
subgrup de incriminări.
Infracţiunile contra persoanei se eonţm în \ v a » nocsirl imr*un pr de capiiok p nemijlocit articole din Partea
speciala a (\vftukit penal N.i «noandM fă punem accent pc careva infracţiuni contra persoanei, deoarece un asemeiiea
ot cv.peoenc nu este confirmat in mod legal ci iniţiem ideea existenţei unoi asemenea oh«Me penmot ca viaţa p sănătatea
perv*anei libertatea, cinstea şi demnitatea persoanei. viaţi ^evv^U x jV'wanei etc Deci toate infracţiunile contra vieţii şi
sănătăţii persoanei (Cap II an M' IM i pen > au drept obicei generic relaţiile sociale care asigură viaţa şi sănătatea persoane* in
«Rectului nemqlocit vom apela ori
la viaţa persoanei ori la sănătatea acesteia (ca valon w**Y nenaşloate spre care sum orientate actele infracţionale comise)
S2 SubiectuJ infracţiunilor contra vieţii pct*oanci
O a doua condiţie preexistentă necesară pentru cxxutataraa mfrirpi—i se referă la subiect5 denseoi subiectiv
obligatoriu al componentei de mî*. acnunc li baaa an 275 p 3) C pr pen urnărra penală nu poate fi pornităs iar dacă a fcva
ţvmrtâ. nu poate fi efectuat,â p va fi încetată ■ couie in care fapta nu înirumff iWmiaNl» năac nii, cu cxceppa auurrior când
mfracpunea a fost săvârşită de o persoană juinfecă 4
Wcsrfirt din an SI alin (I) C pen temem) mal al răqmnthra penale i constituie fapta prepjdnMă săvărptă în ca/ul in care
aie kx pomina unwănm penale doar in baza unui temei real devin nnoinuf, in mare majoiitate a ca^uutoi* <k\u anumite
semne care caracten/ea/ă aspcctul Mcnor (obactiv) al caurm î «imul ivmh<k al i ă«pund«ra penale este. insă. componenţa de
infracţiune stipulată In legea ptnală, oaaa cm pnroupunc xiablwst obligatorie p a semnelor subiective ale componenţei da
mim pune
In opinia autorului / (Unu ni suluetlul mti *.(*»<*« eMe avea persoană care săvârşeşte o infracţiune şi care este
chemat A la rlupuinfeir penală p pedeţuni (dacă bineînţeles îndeplineşte şi
1 Bulai C . Filipaş A.. Mitnache C , op cil. pag 2812 Ibiţfcra.1 TayxMU J1JX-. op cu., pag.120-122.4 Legea Republicii Moldova. Codul de proceduri penali al RefwHk* ţlSrtrasjvceJă) ■
18
celflnll* t'tiihliţiHHi |miuh ii fi fflcut rfispun/âtor), precum şi cel care o pregăteşte sau Irtcmtâ sâvâiflmi f* piMiHii |l»uiiijilicele,
instigatorul, organizatorul 1
Aiiloitil miloItlt'H / (’iwpav opi miază asupra ideii precum că subiectul infracţiunii rtopund* In înto'l’rtii’rt \ ifit*
UltMllM/ăV ’
fn oninlA MlWUÎffl MU|inând ideea autorului l'A'uşwr, ar fi mai justificat de i KJenMfVs elementul IţiM > Inliil pi in
intiebaiea cine poate i supus răspunderii penale pentru infracţiunea concret fl*
O ilitiItlKiriiW din incriminările cu caracter penal prezumă răspunderea penală a subiecjilfif generalii ( gtfitaialf ale
lăspunderii penale ale subiectului infracţiunii constituie v»nin*‘lr
subiectului u«'iu i si I Ir kiint• piMp*! «ititiiit (|#tt | ,H rvutMiiMlItlIllAlr*
• \A»M« rtapundarii penaledeterminată de lege
Auhwul MMttln l' HuKu subliniază că condiţiile generale
pentru existenţa subiectului activ «I mfracţmnN «unt
*âi*ta nimimâ cerută de lege, - responsabilitatea, - libertatea
de voinţă fi d? acţiune
Autorul 4 I iri'tufuiH remarcă că drept subiect al infracţiunii poate § persoana fi/Kă ce ilvArffftf iiji <••!*«- ţ*unc
din cate se naşte obligaţia de a răspunde peni1 Noţiunea pcrvunri f i /ne <0 ,-1 . cu im dr («riMiană umană Pentru a fi atribuit la
categoria sub#ectuiu» reneral al infractumn pFrwaenâ ti tuur tă posede două caracteristici obligatorii să armei o
anumiţi vtfslâ |j tă f>«* mpimidM din fmtu i tir vodci e juridico-penal Personalitatea umani constituie. hai esmtn kn mn
ia#ă i «wjliMrS <1«« »m)k >i« unele calită(i ale personalităţii umane ca aomne ale «ubtectului tnfrflifififwi Ai#ua *iiiM
iMinl m «liMinge de subiectul general printr-ufi semn adiacent o fbrurţir
on alfa In taltirf ai al omului il* rela|if KKiale (deexemplu. persoană cufuncţie de rlinunderr.
milrtflr mamă a noului rv*u nistul atC ) Semnelesubiectului specia! seindică în normei*’
juridico penale 11 HP*#Mf I *» interpretare concretă în procesul ciliilciiiii infracţiunii Acesta poate apăiea ia un «rmn
i««ntlituiiv oliliyatonu «I umiponenţei de infracţiune (spre exemplu, ca/til
1 ()aii.iraJ I, I II)' tfe >fc>ţ4 p wi l • i«l I III lluui^li ! llntiubi A | *rf4 |MmI rwtM |mh«H I luyuail lf*4, |Mg 6(1* Cuşni) V . IM Wwt \ •* («twilr ■ . «-1.11..1
4 KoMMpntajtwţl > >f«». mB. *uaA •!*(. j-hhu li tu pcnui umm K) H Cttptmu, DM Tk6ejtema 2-* Mat*» jwnp27 U, ki<uu>)ii»|<Hll j> W*«»••»».•«> ► hutNlitnl
dlcvptitNHihM ptJiiHiim li U>Kvin«K>»<’ft Hwickiw • IcmM'v»Mm* an. I99K,t»p 1/ 1** LMVHMIIU V , l>*-ti I | I itl) V <i|| Mirfiuu I , IVirt* AL, (kqt |tflul PwW« pnenll. Bucurcşb. 1992, par. M I 100
11919991119111111
t'otu|Vtti pasiv* 4ii 324 C peni) ori ca un semn calificativ circumstanţial (spre exemplu, ari 177 «Im ţî) III h) t pen
(«călcarea inviolabilităţii vieţii persoanei, pruncuciderea mirt 147 O pen ) U4|HMiinile iuiidico-pcnale sunt nişte raporturi
sociale care se stabilesc numai intre oameni Oamenii tu» acţionează numai izolaţi, ci şi reuniţi în grupuri structurale
Alături dc indivizi şi Ace*te grupuri de oameni alcătuiesc realităţi sociale şi, sub condiţia de a îndeplini anumne cerinţe
impuse de le>iet devin susceptibile de a fi subiecte de drepturi şi obligaţii.1 în acest context autorul c'MiAw dcttnmnă
ci subiecţi de drept penal pot fi persoanele fizice sau juridice implicate in raporturi)* luiulice penale de conformare sau
de conflict fie ca destinatari ai obligaţiilor de * nnlooiiau' viii, Jupi ca/, ai obligaţiei de a răspunde penaJ pentru
nerespectarea acestor obligaţii, fie cu beneficiau ai ocrotirii juridice penale
\tt .1 ahn(l) C pen al Republicii Moldova determină că sunt pasibile de răspundere penală pei vanele tî/ice
responsabile care, în momentul săvârşirii infracţiunii, au împlinit vârsta de lf» ani In ba/a ait 21 alin (2) C pen , pentru
anumite categorii dc infracţiuni, expres indicate în conftfiutui i**rmativ, pol fi supuse răspunderii penale persoanele
fizice responsabile, care au atins viraa de 14 am la momentul comiterii infracţiunii, Nu este exclusă in anumite cazuri
şi pentru amuwmte caicftoru de infracţiuni, răspunderea penală a persoanei juridice
Re#en*idu-nc nemijlocit la subiectul infracţiunilor contra vieţii persoanei (art 145-150 C pen ) apare o întrebare
care este temeiul de recunoaştere a unei anumite persoane ca subiect al •cnlor fi care semne
trebuie stabilite pentru a supune această persoană răspunderii
penate mtăarm mmâtlm respective9
Autor» A Bătut, Oh h’ismrtanu, V.Bujor efe precizează că
drept subiect activ (autor)2 al ofracţuMior coatra
vieţii poate să fie, de reguli, orice persoană'
deoarece, legea nu prevede cerinţa ca uânattuA si a*bâ
vreo calitate, la unele infracţiuni contra vieţii legea
cerc ca subiectul aciiv aA «*M o anufmti calitate de
pildă, la pruncucidere (subiectul trebuie si aibă calitate de
mamA * noului atacul! ni 4 U uite infracţiuni contia vieţii
calitatea subiectului activ atrage încadrarea faptei
»mi o variantă ajtravalâ a infracţiunii'
Subiect al infracţiunilor contra pei toane. pieu/ea/i autotn ruşi N.I.Vetrov, Iu.I.I apmto\\ poate fi persoana fi/ici
care a alini vârsta de Ic» mu cu excepţia infracţiunii de omor intenţionat
1 Riunhi Şt#fan. Dntpt avii laşi, 1992. p*| 1B6* Ni«t««Mnu dl», Dohriooiu V , Mobw I. Paaoi I, liorut A. I AI kt V , Ditrpi petui Puia qwtali Bucurefli. Editura „CONTINENT XXI”. 1993, pag 90' Umor V , Şfoahti|chi V. op cu. pag 9. Ntfcreanu Ghrorghf. Bora Alnindm, Drepl penal Partea ipcciaU. Ediţia a Il-a, Bucureşti. Editura ALL HKCK. 2002. pag $8* NMiirami ( Hwsorghc, Ikvui Alexandru, Drept penal Partea ^Maill Ediţia a II-*, IkKvrcfU. Editura ALL
20
pentru care este prescnsi ri>ţ>underea penală de b vârsta. de 14 ani s subiectului activ al infracţiunu *
Subiectul activ al infracţiunilor analizate este general2 persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii
tnfiacţninn a atins vârsta de 16 on m anumite cazuri - vârsta de 14 ani3 în acest context, daci punem accent pe semnul
vârstei.4 in cazul comiterii unui omor intenţionat (art 145 C pen ) sau a unei infracţiuni de pruncucidere (an 147 C pen f trebuie
constatai! vârsta de 14 am a subiectului infracţiunii. iar in cazul omorului săvârşii in stare de afect (an 146 C pen ), lipsirii de
viată la dorinţa persoanei (an 148 C pen ). lipsirii de viaţă din imprudenţă (an 149 C pen X determ*n4rii la sinucidere (an ISO C
pen ) - vârsta de 16 ani in situaţia determinării existenţei subiectului genera! on specia! al infracţiunii, la nrvd de variantâ-tip,
punem accent pe necesitatea stabihn: scmnekx subiectului special doar in cazul infracţiunii de pruncucidere, când se impune
posedarea cumulativă şi a anumitor calrtâţi speciale (spre exemplu, persoana fizică responsabili* cu vârsta de 14 ani şi fiind
mamă a copilului nou-născut*)
De wmempomm că subtect al infracţiunii va fi atât penoau care a săvârşii o infracţiune consunată contra vieţu
persoanei, cât şi cea care comite o pregătire sau o tentativă a acestor infiracf»
De regulă, infracţiunile contra persoanei se pol comite yi k paraapape (pluralitate de wbâecp actm) Lneon au este posibilă pantcipaţia (căzui infracpuniior nr—raţionate) ori nu sunt pombăc decât ammmt forme ale paniapapei (de pildă, coautorani nu esae posibil decât in cazul wânc mâot anenponaie p care nu ae săvârşesc în pmnana proprie, tnrracpunâe cu subiect activ ofcăoi f
SakNCMi pam sau vKtima este persoana fracă a căra viaţă.
Mieţntaie fizică. sănătate a h>si kzaiă pr» *ă%âifuea taptefc*
iiKrimtnate "* După Uvârşirca £ipm subiectul pasiv devine victimă a ănaf 4m urmă. poate
avea uneori un rol aammâcatrv in producerea
rezultatului mhâcţtunm mii nudievca roîuha mumei in declanşarea fapta abate nu constituie o preocupare a dreptului penai a tevinc *ktim»4«>#»o Subtect pau\ al mfrwcţunâor contra vieţii
1 VianMM ■ rntărnmm mm pmNNBt^m lllllanMH Mvww ■işnaa—nr ■mnommmmm Umhl * «asana INI p^MI1 Cufăr V . ttarfcba V . C arp I Imam K I^mmI 1 ks V , p i g t l l l
* VriMP—ar fm #MŞ— * <i*m «mp«Sn >—»■<« IIBMI
«tMa», lfM,p|]394 fayxMan JLA, apaai pag 1 Dl»’ Burodu A, Manual «fa «tap* p—nl Pom ŞKIIH i/ntr» a^a#n*Hnil —"in— t • Infwfiu. JVM‘Anaidc flunpfk* aJkr VatoiM JJMan ori! Marv* i MAI n MvâSm* IA#* a IJ a p a Ba. Omşmtm. 3002. pag 17-23R.Cojoearu. Uanair de drept anşwii |*«nl cah^iM fnwnml»n fi prapanan 4a hp Aeranda.7 Avram Mthai. hjţwvw Tudat l dMpmm \ amic >f .*« pa| 24* Doroi Akundru. J»fr*cţ»aa >\«n «*cţt IVv«|h VI1 Btl\ I*** pag9; Satonan Uk. Vubnmom V. Mdaar L, hn L. Beam A. IjA V., Drept penal Partea ţawll Htaiaa^ Mttura .COVTtVlM XXI'. 1993 pag, 90 Snoram Gbnq^e. Bana Aicuncku. Drept penal Partea * Nisloretnu Gheorgfv, Uww AWuadh», Drşi penal Partea fauU 1 AUa a Ik, Banaap. Ldnura ALL BtCk. 2002. pag. 5110 Nistareanu Gh.. Dotnnaai V , Mahăr I. Paacu l. Barai A* L*zJr V . Drept prwl Partea ynaU Bacareşh. Eten jCOKTIVENT XXI-. 1995, pag.90-91. Barai Alexandru, Infracţiuni coran vieţn.
21
IIIII
■■
este persoana împotriva căreia st* tndrtlptl nc{iunt*a (inacţiunea) de ucidere întocmai ca şi
subiectul activ, arătăm că, dc regulfl, iubitei pasiv «I infracţiunii poate fi orice persoană, numai
rareori legea cere sa existe o anumită calitaic a subiectului pasiv1 (de exemplu, calitatea de nou-
născut - art 147 C pen ). alteori calitatea subiectului pasiv constituie o agravantă a infracţiunii (de
exemplu calitate^ de soţ sau rudâ apropiată infracţiunea de omor calificat - art 145 alin (3) lit b)
C.pen.).2
$3 Latura obiectivă a iniiacţiumlot CQfllCft vieţii persoanei
Potrivit art 14 C pen „infracţiunea citc o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilâ, prevăzută de legea
penală. săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă dc pedeapsă penală Nu constituie o infracţiune acţiunea sau inacţiunea
care, deşi, foi mal, conţine semnele prevăzute de legea penală, dar, fiind lipsită de importanţă, nu pre/intă gradul
prejudiciabil al unei infracţiuni”.3
Conform opiniei autorului A Borodac „latura obiectivă a infracţiunii constituie aspectul extenor al comportării
social periculoase, care te exprimă prin cauzarea, provocarea unui pericol
sau a daunelor pricinuite relaţiilor sociale”
Latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, relatează autorii români {C.Bulai, VDo!wmam9
Gh.Niskjrtamt. A lhtgiireiuni etc ),* este constituită din totalitatea condiţiilor privitoare la actul de conduită, cerute de lege
pentru existenţa infracţiunii
Desemnarea ştiinţifică corectă a semnelor laturii obiective a connnurului constitutiv al
■l .„ . . . ^ „
infracţiun» prevăzute de art 145 C pen favori/ea/ă calificarea justă a faptei săvârşite şi ca rezultat
aplicarea uao pwkyc corcde £fta fourie import uită expunerea urnei idei unice referitoare la
fljH latura obiectivă a infracţiunii de omucidere in general >i, a intiacţiuntt de omor în particular
U orice m/r acţiune conţinutul generic obiectiv se compune din" elementul material
(acţiunea MU inacţiunea socialmente periculoasă),
urmarea imediaţi (consecinţele infracţiunii),
legătura <k cauzalitate tuuâ dmire acţiunea sau inacţiuuca ce constituie elementul material şi
urmarea imediată
Ar fi mai raţional de a fur agftct «Ir la bun început la clasificarea componenţelor de
1 Neturamu Oh „ Dubratmu V . Uolnar I , Pwm 1 „ Ikmm I «A V , .*»• fit pofti 1 Doroi Alexandru, ln£racj|iuni ixnffi v»c|ii Ikhunţli Al I HM K l”i*w. '** Codul penal al RqwMicii Moldava In vigew* nr W' XV dtn I< â|*ilnr 310417, ari 14* Borodac A.. Drqil penal Partea pnoall Chiţiniu IW4. pag 97* Bulai C., Drepl penal romin Păru» genciraLfc Voi I. Uuauraşlt, ITH p«g 1 *0 111, AuguMin Itagureanu, Drept, penal român. Partea generală Bucureşti, 1995, pag76-78. Vintili Dangornz, Drapt penal. IkMur«f(i I9»9, pag 716.217
nlrartaMu r»U i r «î (MnnnttMlmuilVtl ^ vţ^H^waleaviilufcildesemn
■te
*«Iiai
infracţiuni cele trei semne evidenţiale mal «iu *lnl
obligatoriu jucându-l doai elementul mflieiiHl \*\ \\m+ * -1ltTrTlr JMirfnaii)
Elementul material al inlVacţiuniloi voUUti ***'- i*-*!»-"*'* ^ P** acţiune
acestea fiind de o mare varietate ucidere. lovtiv »nUvum*Au n^U arvual aM*aca onra cu La unde infracţiuni elementul material nu *e
po»Uv IfiHfl iHh at pim acţiune (spic exemplu la viol); la alte infracţiuni elementul material po;H** T\ HiaiwW*ul ţi ţvîmU'O inacţiune (de
exemplu lăsarea în primejdie) 1 în unele cazuri legea pvualA >* puUiu<’»c«â unui anumit rezuîtâ? inaceste cazuri trebuie stabilit şi i apoi tul dr i anraln*o
în ceea ce priveşte conţinutul vonxUlUtlv al mila* i»uiuk»i unuia vieţw observi* ci dementul material al latuni
obiective se i airti leu * » ' d» wguU pnatiH) acţiune (kmre, tragere din arma, otrăvire etc ) In unele caruri fapta ţtaM'U» |
WWW huma macţauMi (spre exemplu
nraliptarea pruncului de dtic manii |i abandonai** a***lota \
Infracţiunile de omuctdeve Mint inOiultuni dr » a d u î
ceie pna care se
încalcă
preceptul legii de a nu face ceea ce leţiea opivţie V» «|SWM« 6
iwllrai iraâ aiii
prmtr-o
tapei cofiâmi cât ţi primi-o omisiune Vţiime# fale dimii vawd
vlftimond, prin propria ia enerpe provoacă, nemijlocit, moartea
vu liniei \» ţiuiu .* ©*te Mduecti ciad ftftianml se Hnrţfc de
anumite mijloace sau procedee., de anumite K*tc *iîiiitc* dr mmk
ffftn pahex ori fainr ale nmme sau de anumite situaţii pnv\
i*l#nte t\tiwonu|fM aau subsecvente |i pnn aceasu pmmei moartea
victimei *’ Acţiunile pot R expunwuc in wâbtmşk foci oh psihică
asupra mcubo. drept urmare a cânii fapl • un\em( unwutea
H^xiaJctn petaro auara morţii pe eafca wmtţutm intervine numaj în
ca/un mi Kt drtesmutate c4Ukl sutotcoul a trebuii yi a putut arfwi *
‘ Naonnu Oh IMranw V IMw I Phm I Ka« % I » «• V <f>« |^«l *a*Mr#eSmAlrartv.Dreptpmi
Partea speciali Idipa a ll-a. Hnw^i I4#ut« Ml III i I ' •»1 i—* ' ■1 Bujor V , ŞleateiM» V.4 ap ei* pag M O1 Borodac A.. Manual d* drept penaj P«Vi ipn*ii m < N W < N « H «
« I IwpfttM hXM pag 4** yranoanoff npaao PoamRcmjft 4*ivpeiiiMi n«viţ* »IUI l «•».. . «« Ua*m !••*.pagl'» 2^. Bopqaxu l II ,rtpecryiuieBMa nponu XMWM, C auri-ilnupfiypt H»n pq ||»1 Boroi Alexandru, Infracţiuni contra viaţii Iluvmyti Ml III t
l,|#M |<tf Iii
J
III8IIII■aa
m0000P0
consecinţele hubsecvcnte constituit nn element
circumstanţiii, do i o londtp* iiuuwnw^iitii in
conţinutul du.iMvtuit «tl UIUM mtUi» puni
Autorul roman I iiniAl />off^oro; coneopa uimnipa
imiMmtA nu nunwM » A O consecinţă materială (substanţială),
inie g*Af i.vii.im»e osupin obiectului ftvttunti dat n va
O ocsnaecsţă nematerialâ (stare nouă) i aie * ni product
asupra obiectului
Un alt autor lonwiii pe nume ( A n l o n l u con^uteiA ei urnim** imediată *au it uîiilul acţiunii sau inacţiunii,
ca element component al latinii obiective a conţinutului noima tiv apare yau nu în descrierea nor mei de uniiniinnic intr»o
anumiiA loimA atu modalitate tu iA|s n cu voinţa legiuitorului, voinţă deienniuiilA de obiectivele de politii â penali iirmâhlţ* «ir
*%<»*tA De aceea în analiza conceptului de ie/uitat nu s ai putea (ace alutracţie die »• * ? ii vtMnţa ţi de aceste obiective In
iaport cu titieiesele %ale. legiuitorul ar putea *A formulr/e in aia trl o un rt minare sau toate incriminările încât cupuudA
cerinţa explici!A a unui re/ultat maternii aufecptibsl de o leziune efectiv A (măvit abilă, evoluabilA) ~ ca o condiţie a existenţei
un i ti Jupă cum s-ar putea ca unele saca toate nu iimmAiile kA cuprmdA condiţia une* * w* |»etf*o4 (atentai) a vtlonlor
ocrotite. o uivnminnie iau toate incriminările Incit să nu ttw*ţi«ă nu.» o cefinţă sub aspectul urmăm imediate care \|
condiţioneze existenţa incriminăm
InfracţEuule contra \icţu persoanei sunt considerate ca
fiind imtVfcCfiuivia dr rezultai (deosebite de cele de
uruţtlA avpune ), deoarece existenţa lor este *ţvrKb|
^wi#iA Jir prezenţa unui rgmitai «ndepeeidopit dr eoftufl#
m? timp fi determinat de aceaxta * \\fMHiee «au tiu*,
{turtea trebuie tk aibă cs umart imediată MJpnmarca vieţii
victimei La intractnrnea de ie/uitatul apare csyfcot
desen» in conţinut uJ normei de incriminare' omorul iimti
per*veiw In amambhil o, se puise accent pe acpunr re/ultat
|i necesitatea invocării unui rajxMt de «*u/aft*tate
(Jupă ceractenrf daunei t4iiis<\ niţele infracţionale
*e clavituă In matei t*le y» nematenale Materiale suni
1» (MWMI>wt|ţiirar VuiUlI. I)t*|it |MIMI Ikuuiaţti IV lv iMţmi,'/1J J VKevisti de drr|<( p«u»l Anul VI iu I «iuni«ti> >•<«<<>•■ |*JW, ţwţg, O IJiUwj§i! VIH.«*«M IIPTII *
conceptului,
Nuturranu (ihrorglir, lluiui Alci«t«liii lh«)l («ntl FuIm qnull I <t>p« ■ 11 a. Itauiiirfii l«thn> VII IU i K |>* 'K. Sulitvuu llli,
fobrinoivi V', MoIimi I I*»**»» I lw«.ti A , I *>h V I Hr> 4 pmal Pirtn Um uxfi I a VVI l*«M |»« tfl
lVxui Alcuuwlru, liiii*L-|nim V|g)|ii Hu>«n ii Al I IM C k, IW g 11 Ibidem
l iy kUH Xyiţn Ofi.Cll, | ţg 107 llIM \ IhxikU. Mmul de llrept pmal Ptul»** «pliaţi h»in»a.iiul i tuţuvAu MM,
24
II
I
9««1aMiMH■MM■
mm
mmm
victimei). în cazul infracţiunilor de simplă acţiune nu vxlllt O iMPiM nocofitite Raportul de cauzalitate rezultă din însăşi
matcrialitalcn laptelui l’i«ililrma i aportului tic cauzalitate între faptă şi consecinţă este una dintre cele mai complicalc pnitm
tcoiia dreptului penal3 Legăiyra de cauzalitate este o categorie obiectivâ cure dobândeşte IIAV-UHH M iflc© «Uiionllk
împrejurării că se referă la fapte social-umane, la relaţii dintre oameni
Dacă în sens filosofic cauza unui fenomen este toi UIMI A din totalitatea condiţiilor, indiferent de natura acestora, care
a favorizat producerea ie/uitatului, in sensul dreptului penal cauza presupune identificarea acelei condiţii care icpre/intâ n
manifest tu e exterioară a omului, susceptibilă să fi produs rc/ultatul DacA ic/uitatul » fh*i produs prin contribuţia mai multor
persoane, identificarea comportării umane care a icpresentat condiţia necesităţii producerii rezultatului prezintă serioase
dificultăţi4
in teoria dreptului penal problema raportului de cau/alitate te soluţionează in baza studiului diaJectico-material despre
cauzalitate. Rcieţind din acesta. cauzalităţii in mod iminent u sunt caracteristice un cumul de semne Acestea sunt
obiectivitatea, generalitatea, universalitatea, caracterul continuu, acţiunea în timp şi spaţiu, necesitatea şi legitimitatea
Obiectivitatea — constă în făptui că cauzalitatea este o categorie obiectivă, care există în afara voinţei noastre, generalitatea
- că toate fenomenele fără excepţie sunt legale între ele, una fiind cauză pentru ccalaki ecc : iar fenomene fără anumite
cauze nu există şi nu pol exista, universalitatea - raporturile latre fenomene sunt multiple şi complexe după tip, conţinut,
caracter, metodă etc, caracterul &o«iffl.wyu - cauzalitatea, ca şi materia, esli© infiniţi şi fVră sftrşit. lai fenomenele care au loc
in suiiriî legate intre ele intr-o reţea de infinit, constituind una cauză pentru cea din
urmă dc < m timp şi in spaţiu un fenomen este cauza, care in twnp. este anterioară
alteia, crtind-o pe cea din urmă, şi acetic fenomene sunt legate de spaţiu, necesitatea şi legitimitatea dc pe poziţia cauzalităţii
cau/ă se ton videi A acel fenomen, care cu necesitate îl determină pe aftul taie M»nstituie in esenţă efact, şi laşiAtuta
întâmplătoare nu se consideră legătură cauzală ' foaie acetlea sunt necesair pentru constatare şi în cazul raportului de
cauzalitate pentru omucideri
în leoria dreptului penal %e face distincţia, aufţin autom români A l %*rea/n/. C.Bulai şi alţii, între infracţiuni zise
Jttrntalr sau <A* iilitutiiih' ţi infracţiuni wse materiale sau <Je rezultat.
1 Nistoreanu Gh., Dofartnoiu V , Motnar I Pwcu 1 Doroi A. IjusSi V . |>r«|M |»*nal PwIm apotialA llut-uiafti, iuJiUim „CONTINENT XXT. 1993, pag.91; Nistoreanu (Jhnrthe, Bora Alexandru, Drept penat Pirln ^nnli I Al» ■ tl a, fhwurejl], tdilura ALL BECK. 2002, pag.58. riyxiaH JI Jl, op.al., pag 111Boroi Alexandru, Infracţiuni contra vieţil, Bucurcyti, Al I
25
Sunt denumiteformi/t infracţiunile pentru a căror existenţă este suficient ». * ikuImuiI «
într-o stare de pencof, spre deosebire de infracţiunile rnaft'riu/c, pentru d lălul * ■ *-i* hja necesară producerea unui
rezultat material. Sub rezerva terminologii»! I«iI«i»iu *#»*- #*le discutabilă, clasificarea acesteia este interesantă nu
numai în plan tcmciu. pmtm conţinutului infracţiunii, dar şi pentru soluţionarea unor probleme de impoitaiiţa piai Hi &
pi* uni ar § determinarea momentului consumării infracţiunii, posibilitatea axistenţai UIUM niu«t*Maţ< *U tentativă etc
Este certă, în opinia noastră, afirmaţia autorului (i&orge Aniioim, pionoti *#1 *• tiun*!* (inacţiunile)
concrete cu relevanţă penală produc direct sau mijlocit o atingara valwUlui *M»!* ocrotite de legea penală Aceasta
nu exclude faptul ca legiuitorul dupa voinţa aw »ii uUapA uri număr de incriminări la c« rezultatul se produce direct
sau cel mai mlckM «< rdapikx sociale şi să pretindă ca acest rezultat să fie dovedii, în [iinp m ■ «n**«»» ••» nU*
incriminări să nu aibă o atare pretenţie, presupunând că rezultatul sa ptudua*
Rezuharul care se m răsfrânge asupra valorii sociale ocrotite 91 care continuic jua$4fW «im h»h Ifft incriminări oferă
temei de a susţine numai că toate incriminările au IU t***a un t»sMtl«ii DîferenţsePBB vriracţiunitcH in formale' şi de
rezultat, susţine autorul O Âmumt» «i» m «IiA h«#| <1# pornire şi anume opţiunea legiuitorului de a condiţiona
existenţa unor wl tmmtâii »U .1... «
rezultai u&u* (material sau nematenal) sau de a nu formula o atare cerinţă
haiad mmrmm pe momemui consumării infracţiunii în general, ramnau atu p» h*#« ut..»
con&enMse cft aceoa depinde de structura concretă a componenţei ik ihlifeţium i»fW»uii iu nrnw jundco-şoMii luând
în vedere faptul că legiuitorul a formulat 1 * «nap on» riifcninr ca ■aaonaJe, te pune accent pe existenţa obligat 01 r-
a riwuet»*! •
rezuAcatuiui mârwcpamBi 91 a raportului dc cauzalitate între clementul matei ia) |i tu mai«►* minţim a Capta
măfwepomtM ciwidfinfiiM'iie consumată din iihuitentul ttirvaftti ># «unt#* littyaiiw prqudicahie
Pe lângă aceste mum taluri ofnvi livi a mai multoi inti acţiuni tupiuwU unu mu mai luullf condiţii-cerinţe c*c*ifiaJ*
91 ab*olut nncMir ţieuliu ca tapta «ăvaifilă U poată touMitut rltiupnlul materiai al infracţiunii (semnale facultativa ale
latum obiective ) Semnal# în* ultaiiv» aIp Uium
1 Rcvatt dr drept penal 4iMl VI m 1 mmumanih l4uuufayli ISNV pg «H 39 n (hm p> W«>u. I tu
clarificarea twyffcifc 1 KoMMonapnA i VraMwn k.xv»«\ Ptetalrml mupejuniHN IO H ( typa luaa HMllu4iiu> t » *<«•••« |«Mcip. 47-49.* Vrojmuwc npuo H*r*v m ortV»*** >*4*nM*mupcx H H Hnpoaa, fO H flnryitiMfc t*vw«l«» «h**» wAonoLWCMMoe Mucoa.XJOIpagItM,V lupui V Itcrhha A. AnUni 8 Carp H C^tMiu V IMw fclu»tit< imMu* IM UMUtlude Axp» penat Cbqnta. 3004. paf 2 V
* TUMCAKD T a, Otertofi ^W»m« crapone npecryunetMa, Pocroa, 1997, cip.49
mumii
a. = _ r r. s. ™ E
I
I
I
K
M
mmmuM■m
*■
E
m
în baza art.52 alin.(2) C pen „rlsjHindcni ,ţw*ic wtv v
* j penoana umivată »lr
săvârşirea infracţiunii prevăzute dc legea penal* art ’* ataU
t< per nimeni nu ptjqft
fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni nu 1 Mfaas?*vScr**
penale dctai in toaza una
hotărâri a instanţei de judecată şi în strict 1 conformitate CM
în literatura de specialitate nu este Mimul*!A o jvfcnrte
uracă w» ceea ce vizează corc(i|i^ dintre latura subiectivă a
infracţiunii şi vinovăţie ' *»*. :o**a m kicratura /uridică prin Uluia
subiectivă2 se înţelege reflectarea sau posibilii*ie* irfcvtăm v~
cvwştaaţa subiecrului a semnelor obiective ale faptei comise şi
caracterizează atitudinea taţi de de
In opinia autorului român A. ftojjtrmwnr latina tuNevtnA a
infracţiunii conţiă în atitudinea psihică manifestată de
făptuitor, înainte >> în timpul tftvfepra (aptei prevăzută de
legea paula sub forma intenţiei sau culpei
Autorii autohtoni AlA\wm. JlPfjpmitx I (VAiyvuw definesc latura
subiectivi a infracdunii ca fiind drept atitudinea psihică a
persoanei ţaţă de lifta săvârşiţi, o activitate psihică a ei,
strâns legată nemijlocit de săvârşirea fapta p care rcţvc/ntl o
urmate indisolubilă a proceselor psihice intelectual^ volitiv şi
emoţional
Deci. conţinutul laturii subiective a infracţiuni 3 co—
itvat at’îudinea pmtmci a tlpairtorulu» fam de shirjirea ei5
Vinovăţia sub formă de intenţie sau «prudenţi. precum p motivul
de care se rrmtktr* vinovatul, scopul pe care urmează si $j-I alinai
1 C«U pml al R^NMKN U*UM BR nyaat ar VI* V\ 4n II ipAr Wl |MmtĂin ptinyWUn dmMiuuw100*1
Kfomtund (tflrtml ti MdUnw ■ 121 12% im; An I! HW I1 Tmuai JIJl, «prii pifin III Ungurean* Augilm. Drapt paal raniulai Paria» pmnll (anua laiAvram Mitiu, Pupaun 1 imV> ( nhiţmaii v nai*. mp r ii pag 21Dorodac A, Drap penal ( altlkaraa feifrafwnl» I tnţniiu IfVn pa| 104* Macari (van. UnţXul partal al Rapuhltosti Moldova Partea şaaiill Cltiţntu CB ISM 1002 panII1 Dobrinoiu V , Pascu I. La/ir V . Ntăntenu < sli Mnlnaur I. Bortiii Al. DrofN paul Partea pwiilt IWcuirpi. 1993, pag 114-1IV Avram Mihai. Pupmia Tudor, (ohfcpuranu Vaailr Zubco Valcriu, Chiţmâu. Ldrtura AJtC, 2004 pag21
9CoBenacocyranoaBOc npaao lanviAqun Hop ptuiiowl II H I paunaaaa. b II VţaaMuimu Muc&ma. 1982. ctp.12710/Ierna»* KJLA, Oftua* reopaa npaa«mapt ok-hmA a o-num-TKHiKvni fl 1911. op 109
28
n nLJ LJ
a*
Imposibilitatea subiectivă dc a prevedea un rezultat nu poate fi atabililA «Im li I |j)® cine este ftptuitorul şi
numai dupA examinarea stării personale a acestuia '
In ceea ce priveşte problema laturii subiective a infracţiunilor pirvA/nU' Cit «»i M*-1§0 C.pen constatăm
că în dispoziţia articolelor respective în unele ca/uri se pilit «urni fif forma concretă de vinovăţie (omoi inten|ionat,
lipsire dc viaţi din imprudenţă), in alic m/uri irirvr din anumite interpretări sistematice ţi logice (evident, dacă
omorul sAvArşit în stai o iii «frai *•*»* o formă circumstanţială a omorului simplu prevăzut de art 145 alin C1) ( pen
, tai*1 ptasuptino forma intenţionată a vinovăţiei, de asemenea se manifestă în o aşa formă)
Vinovăţia, deci constituie un semn obligatoriu al laturii subiective a nm Airt înliaiţiuni in general* şi în
particular a oncAior infracţiuni contra vieţii persoanei VmovAţia poată b tlrtinifă ca atitudinea psihici a persoanei
care, sAvârşind cu voinţA neconstrânsA o (aptA t are pir/mia pericol sodaJ, prevăzută de legea penală, a avut, în
momentul executAru. reptc/rniAtm laptei >» a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau, deşi nu a
avui rep*t/rnim*a faptei >i a urmărilor,. a avut posibilitatea reală a acestei reprezentări Se menţionra/A câ
vtmwftţit pfiveyie latura subiectivi a infracţiunii şi este rezultatul a doi factori conştiinţa (facultatea ptihtcl prin care
făptuitorul işii di seama, are reprezentarea acţiunilor sau inacţiumlof «ale precum şi al rraifrarafcii acestora, care
este periculos) şi voinţa (antrenarea energic? sale li/w r \jwr realizarea readuiclar urmAote)
Caracteristic vinovăţiei este deci preponderenţa factoiruJui im electiv aaupra factorului voStft cnffnţa
r&sfrângindu-se, prin intermediul voinţei asupra faptei şi aaupra unitarilor aceseoi Reprezentarea efectivi sau
cel puţin existenţa posibilităţii acesta rrprrsrm&n a ut mărilor 6ym ok dcanenfsiJ ddermmanl penfiu existenţa
vinovăţiei şi a fbrmciov «a
Smtmem pe deplin ideea autorului A Muri/, care ternarei că vmoviţi« p*n*1â tapAli la un momem âm o
i—inificaţic dubli fi anume acea dc ti Asinii A esenţiaU a tuftacţiunii şi wbdcaioRul prmcipal al (aluni subiective a
infracţiunii Nu trebuie cotiţiimkiA vmoviţta ca trisAturft wwfiM a infracţiunii cu vinovăţia ca element constitutiv al
conţinutului unei infracţiuni Aşa lucii, ca UiaJMuiA esenţiali a infracţiunii tiebuie si act «onaftat* iA fapta care
constituia elementul mat «rial il infracţiunii a fost să văi fit! cu vmoviţie, flit A «A pmmc vinovăţie ca element
al infracţiunii in forma ret ut A df lege pentru existenţa acelei inltaiţumi. ilrşi tn acest sens există vinovAţie
ca trisAlurl esenţiali • infracţiunii lai vmovAţia va lotutitui element principal al laturii subiective când
fapta mfracţtonalA fie ci a fost comisă in forma intenţiei ori
1 Boroi Alexandru. ln£racpufU «a«Ir* vwţji IIULUT^II Ai 1. UKC k, 1999, pig 14
1 Barodae A., Drcp paul Cattflaami tnlhwţiunilar (Inştnfci. 1996, pag 104, * Predacu Ovktiu. Dreptul paul «I ifaarilor
|H> ••lil
29
W
M
impru enţei, Re cu ambele forme de vinovăţie, important este ca la ea să exiite vinovăţia
iuti acţiunii în forma cerută dc lege pentm existenţa acelei infracţiuni 1
Reieşind din art 17 C pen se consideră că infracţiunea a foit săvârşită cu intenţie datapersoana care a săvârşit-o
a) îşi dădea seama dc caracterul prejudiciabil alacţiunii sau inacţiuniisale, aprevăzut
u urmările ei prejudiciabile şi a dorit survenirea lor (intenţie directă),
b) îşi dădea seama de caractcrul prejudiciabil alacţiunii sau inacţiuniisale, aprevăzuturmările ei prejudiciabilo, nu le-a dorit, însăle-a admis3 în mod conştient(intenţiaindirectă)
In ceea ce vizea/J latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii persoanei, apelând la opinia
unor autori autohtoni,' este caracterizată prin vinovăţie intenţionată în ambele ei forme (intenţie
M directă oh indirectă) - spre exemplu, omorul intenţionat an 145 C pen , pruncuciderea - art 147
C pen etc . cât şi în forma imprudenţei1 (sineîncredere exagerată ori neglijenţă criminală) - dc
pildi lipsirea de viaţă din imprudenţă - art 149 C pen, motivele fi scopul infracţiunii au
importanţă la calificarea infracţiunilor doar în cazul în care sunt prevăzute în dispoziţiile normei
mm concrete a legi penale *
Sub aspectul formei de vinovăţie, opiniază unii autori români, infracţiunile contra persoanei
pol i cu intenţie, fie cu praeterintenţie ori din culpă 7 Daci ne referim la întreaga gamă
„le 'mAmeşmm contra persoanei, evident că putem intercala ca prezentă şi infracţiunea cu două
1 Mar i| A Auua*tmtt U iw 4» w UU i <M« a tafta»t>unM li pwli hM iu aoua Mgalaţn pmll', 2UG4, pag 21 1 laşawni Aiif^lnif t it, şv fl 1 Cuşnii V * Viuauanor npuo P«wnhiul VnSut n->i şma HII Immmu M«tu «hLaw, , i»g ' llank 4 Ynumiwc rmjio Hicn Vmuii n tm’dmmmmm nmpaj IIH Itripou KlH lintnt*!. Hvibnnc ;i<iiHkiincHHoc Mmtu, KJpHtttpv/*rwiu«a. ' Nwturauni Oh. IXtbruwnu V . Mobno 1 , l'irU» ifcculi 1 Ji|ia a 11 a Winureţti l<lriuraAIJ lll Ck 2003 pag ‘ * J9* rayxuaH JlJt. op cit, pag, 161 164* Avnun Mthu, Popovici lutka. C ubl|nunu Vwlf, op i il, pag 22" noroi Alexandru, Infracţiuni contra viaţii. IfcKurajh. Al 1 IIM k, 1999. pag 12
30
ftftrmai periculoase infracţiuni colilia pcisonnci Includerea printre aceste incriminări i ucidem din culpă se explicfi
(ocmai prin giavitutca dcnxcbită a faptei 1
Stabilirea formei dc vinov&tic cu caie a acţionat ftptuitorul şi a modalităţiloi acesteia corespunzătoare
fiecărei forme pre/intă importanţă pentru încadrarea juridică a faptei y uneon. pentru individualizarea
sancţiunii.2 Pentru a stabili cu certitudine forma de vinovăţie, inclusiv dacfi făptuitorul a acţionat cu intenţie
directă ori indirectă, sau din imprudenţă, trebuie să se pornească de Ia ansamblul tuturor circumstanţelor
cazului concret, ţinând cont de conduita anterioară a făptuitorului, de statutul Hău social sau legal faţă de
victimă, metoda >ăv*iţim infracţiunii, armele sau uneltele care au fost utilizate ţi, în cele din urmă, care au fost
motivele ţi scopul faptei săvârşite ’
Semnele facultative ale laturii subiective a componenţei de infracţiune sunt scopul şi motivul infracţiunii
Aceste semne sunt calificate drept facultative nu din considerente că nu au importanţă la încadrarea
juridică a faptei în limitele unui conţinut normativ, ci reteştnd din ipotexa lipsei une» necesităţi de determinare
a acestora pentru fiecare caz luat in mod particular Motivul şi scopul (infracţiunii, chiar şi atunci când nu sunt
semne obligatorii ale laturii subiective ntkaie expres &n lege, trebuie să fie stabilite in fiecare caz în parte în
cadrul calificăm, deoarece influenţează periculozitatea socială a faptei şi a făptuitorului şi astfel apare
obiectivul mdwiduafczăni răspunderii şi pedepsei penale 4
De regulă mobilul cu care a acţionat infractorul sau scopul urmirM de acesta nu prezintă rekvanţi
peatru existenţa infracţiunii, ci doar pentru dozarea pedepsei5 în acest contest. referitor la «fracţiunile
contra vieţii persoanei, constatăm că pentru existenţa oricăreia dintre acesiea nu arc salo o relevanţă
motivul oue l-a determinat pe infractor să acţioneje sau scopul urmărit de ac*11 Uneon etc pot forma
circumstanţe agravante ale omorului *
Amorul A fkerfM&Ji rdatea/ă că motivul şi stopul infracţiunii au un alt ser» spre deosebire de vmoviftt
Prezenţa tmA a scopuluiladviifiret fapteidemonstnajăprezenţaintenţieidirecte
şi ndude pe cm indirectă $i cu afli mal niulf vinovăţia imţMudentă *
VI 92 SMinaiii Ubrorglv. IV*\m Akxnku IVtţl pniiiBuUi C . fdspai} A Mat» hr < vf.Hpmşiaţ1 Ni ir—nii (S , lJnt»—nu V, Midnai I. hwd I, Hn<« A , I Utt V, u/f »tfl*artaa qMruk fA|M i li-t, Hwwtftt I duma AfJ ||}i I |U)1 pag *1 WAvram Mifau, Pojwvwi Tudm C oy^Hinu SSasflif ty», n pag J] I IIbtdara,Nidutonu (hnr||it, Barai Airunhu 1'Jrepi fwttal Farl«* «li I >II|M < II i lluuqli. leduri ALL Wl’K. 2002. {mg H.»h.
31
ii
ta
«*
ta
ta
ta
mta
Scopul infracţiunii prevede finalitatea urmărită prin săvârşirea faptei ce constituie elementul material al
infraqiunii, obiectivul propus şi reprezentat de făptuitor ca rezultai al acţiunii tau inacţiunii sale
Autorii români pun accent pe semnul scopului numai în anumite cazuri, când legiuitorul prevede aceasta
expres prin lege Aceasta înseamnă că dacă nu este dovedită urmărirea ace «tui scop, nu se poate reţine săvârşirea
infracţiunii, chiar dacă este fără echivoc intenţia făptuitorului de a realiza faptele incriminate - din moment ce lipseşte
scopul pe care legea îl prevede expres ţi limitativ
In cazul infracţiunilor contra vieţii persoanei, scopul final al făptuitorului, susţin autorii M.Avram. T.Papovici, I ’.
('ohâşneanu îl constituie privarea sau lipsirea de viaţă a victimei, tau determinarea ei la sinucidere, de asemenea
scopul este prezent numai la infracţiunile săvârşite in mod intenţionat 1 Nu suntem de acord cu cea din urmă
viziunea, argumentând faptul că scopul determini vinovăţia şi. evident, nu în toate cazurile de determinare a
vinovăţiei, este necesari constatarea scopului infracţiuni - ca semn al laturii subiective
Mobdul (motivul) presupune impulsul intern al făptuitorului la săvârşirea infracţiunii, adică aoea donnţă.
tendinţă, pasiune, acel sentiment care a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârşirii una anumite activităţi
conştient orientate intr-o anumită direcţie în vederea SBfeisâcera acelei dorinţe, tendinţe, pasiuni etc 2
lafr wfâawlii contra vieţii sunt incriminate sub numeroase modalităţi normative simple, cafeficaie Fiecare
modalitate normativă poate cunoaşte, la rândul său. numeroase modalităţi faptice. de realizare concretă, determinate
de împrejurările in care tape a a fost comisă, de ■■ptoaceie fblowLe, de relaţiile dintre autor şi victimă, de mobilul
săvârşim faptei etc 9 Motivul este cjracunaic numai pentru forma intenţionată de vinovăţie Referit o la infracţiunile
contra vKfi persoana, motivele nu au importanţă la calificarea normelor m vanantde~tip*ce, luându-se ia vedere ia
amarnic cazuri, In calitate dc circumstanţe apwMMe on pentru individualizarea pedepsei penale
Avram Miim. Popo*w Tudor, loMfnem Vani? op tt1, pag 21* Bulai C, Drept penal roman Partea înnll Voi IJIudnfb.1992, js*g III, 150,141* Bara Alexandra. Infracţiuni oortra vieţii,
32
IIIIaH
NH■
Cam toiul li Omorul la comanda - infracţiune excepţional de gravă contra vieţii persoanei
Componenţa de infracţiune constituie temeiul răspunderii penale, adicâ acel temei juridic componentul, legitatea, condiţia ncoesari pentru calificarea oricărei fapte prejudiciabile comise drept o infracţiune concreţi '
Caracteristica juridico-penali a omorului se determini de componenţa de infracţiune După cum se cunoaşte, componenta fiecărei infracţiuni, din punct de vedere structural, se caracterizează prin patru elemente obiectul şi subiectul infracţiunii latura obiectivi şi subiectivă a infracţiunii Lipsa oricăruia dintre aceste patru demente determini lipsa componenţei de infracţiune în ansamblu .3
Caracterizând structura eonţWKW|a de infracţiune, trebuie de ţinut cont de legătura indisolubili dintre toate clementele a constitutive Infracţiunea ca fapt concret al vieţii sociale există întotdeauna ca un toi umtar, ca un fenomen indivizibil, ea reprezintă o unitate psihefmologicâ a calităţilor ei obiective şi subiective Elementele infracţiunii sunt strâns legate între de şi condiţionate reciproc Fiecare element al componenţei de infracţiune, luat in afara cdorialtof, rupt de de, îşi
pierde cakcatea de parte componenţi a infracţiunii 4
Lcfşea penali cunoaşte trei modală iţi de omor- simpki
MI mutu pau Kt.«um IUM puPl'koin. Mocaaa.
■k aş« apaa*» VM\Wt NOI. |H|Î, lawwaii Jt./l, op cit. pagJ3. mm» iNpy^nwimt m
11 mrmmm Ajl . pag 13kţKUYww AH TlaCnaa tm- aiHi iItoBufl KJpart
IW.pmţţIfnunn aa. II iţnua H/l ¥ny»i
rtn*wK>jiHk+oI*» 2003, putini4 Maori Ivai IJn|nil |mmI il bpMw IMPm hMapanli i Vşala. 111 CU foa2 paf 11YraiKMMoc npuo Ham 06aua 'hm * laAaaaa Başaai a wiwy Iki fu A ( U«««m Mwua, h V " * 2 0 0 0 , pag 117.
33
la necesitatea aplicării normei prevăzute de art 145 alin (1) C pen., în afară de semnele ganarula ale omorului,
această normă nu vorbeşte 1
O mai mare periculozitate comparativ cu alle modalităţi ale omorului o piezintâ omorul, săvârşit în
prezenţa unor circumstanţe agravante Determinarea unei circumstanţe indicate m art 145 alin (2) şi (3) este
obligatorie pentru incriminarea faptei potrivit acestor aliniate ' In art. 145 alin (2) şi (3) C.pen. sunt prevăzute 19
circumstanţe agravante Prezenţa oricăreia dintre ele esenţial majorează gradul de pericol social al omorului.3
Luând în vedere faptul că omorul la comandă nu constituie altceva decât un omor umplu (art 145 alin (I) C
pen ). la care se adaugă un semn accidental (la comandă art 145 alin (3) lit m) C pen) o să iniţiem analiza
infracţiunii anume în conţinutul semnelor constitutive ale omorului simplu, specifice şi obligatorii concomitent şi
pentru omorul comis la comandă
Secţiunea I I arianfa tip a omorului la conwndă
§1 Obi.ectu 1 de atentai c
După cum a fost subliniat anterior, conform gradului de pericol social aJ infracţiuni lor. conţinuturile
constitutive ale lor pot fi de trei tipuri:4
• componenţă de bază;
•componenţă cu circumstanţe agravante,•coiwponenţi cu circumstanţe atenuanteRespectiv omorul la comandă constituie un omor simplu (art 145 afin (1) C pan ), ia câr« «o irfâagl *■
semn circumstanţial (accidental), care îi determină specificul faţi de norma generală |i, inyfcca, gpraAi de pericol
social sporit faţă de prima In ipoteza acestei idei pentru omorul ta commmM apar ca obligatorii pentru determinare
în pamul rând semnele \anantei-tip a infracţiunii., iar apoi semnul accidental la comandă Oricum, drept semne
constitutive ale infracţiunii apar cala raAaciait la conţinutul omorului genei aJ Acestea mr cek* referitoare la
condiţiile prerxifienfe (otaact p «ubtaci il infracţiunii) |i cele care earactenreaxâ conţinutul constitutiv (latura ofeiaciiil
p latura tubSactJvft a infracţiunii)
Apelând ia semnai# constitutive alr imunului m general, rtie>im din cele care nemijlocit se referă la infracţiunea prevăzută In ari 14> < pen , Uri apelarea la semnele deja examinate, caie reflecţi specificul general
al înfiat ţiu mim contra viefn persoanei
1 ILayMoa A.R, op cil, pag Ihl-JltM 1 fhidtm, p ag 269 270
1 MHXJIMH A.C., op cit, pag 11II 4 fltorodac A. , Drept penal, ChiţinJu, 1994 pag 09
34
I j i j h 11II i: f
]11
!
î
HiliUin
w
L
I
t-I
I rV-J
îiiiil I
,
1 î 1f|
* i * B a
11 \ 11 i1> S i l i
L! I
r*>
ş« _ _ —
incriminarea omorului este ocrotită viaţa persoanei şi prin mijlocirea acesteia sunt apărate relaţiile sociale care se nasc şi se
dezvoltă în jurul acestei valori sociale.1
Un ah grup de autori români (C.Bulai, A.RUpaş, C.Mitrache) consideră că infracţiunea de omor simplu are ca obiect
juridic viaţa unei persoane determinate şi relaţiile sociale specifice, ale căror existenţă şi normală desfăşurare nu pot fi
asigurate decât prin apărarea vieţii persoanei respective împotriva faptelor intenţionate de ucidere.2
O opinie asemănătoare este împărtăşită şi de către autorul A.Borodac, care, însă, pune accent doar pe relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii3 persoanei4 - drept obiect nemijlocit al
infracţiunii de omor 5 în toate statele şi în toate timpurile omorul a fost considerat o infracţiune gravă contra persoanei Ea
atentează la viaţa omului - bunul, care i se oferă numai o dată în viaţă şi de aceea trebuie, de rând cu alte momente, de a
acorda o proiecţie juridico-penalâ sporită
Autorul rus A Naumov susţine că ca obiect al omorului (nu se concretizează care modalitate a acestuia, insă. evident,
se are în vedere ce) nemijlocit) ne apare viaţa persoanei, care constă nu numai din procese biologice, dar şi include relaţiile
sociale, care asigură activitatea vitală a omului ş< care apără viaţa acestuia 4
Profesorul rus A. Barajului pune accent în cazul nominalizării obiectului nemijlocit al aaKmkm amâne pe viaţa ah
ei persoane' (viaţa unei persoane concrete1)
Autont \ hlumur*>\ S Zaşonnhuan' etc , referindu-se la obiectul nemijlocit al omorului îi oompirtfazi esenţa cu
relaţiile sociale, care asiguri viaţa altei persoane9 sau mai pe scurt - jecumaea vHţi*
Viaţa este un fenomen complex Ca formă superioară de
mişcare, ea are la bază procese biologice p ptince art iţa
subordonează procesele inferioare (chimice, fizice,
mecanice), dar mai presus 4m ftoste, «a mu «m fanomti social,
o valoare socială Se ocroteşte pkj numai viaţa în sens
1 NfltoNM mrntm ih»n şmiIi 1i U * UMn AII MlK, JOO]1 Duba C . Fibptq A Mârstihc (1 lmtftmmmm H H . («mwm i>«mm mşmmm i Am* ■ * MiwmUh»h ►Vmi’mi >— ■nţpanşa.4 YnmomoK ajm* > ► •?*_-fi >«Am> m»iim Iţi (fU V HIIW VU INS, pag to Kffwwiayi h. Vtuwmn umn
K'W P mm pe* K*Af mmfmmm »<■—«wflUfi,l«Mpaf I»' * i apaa* Mktv UNan M«n OeoficmiuBoopuou m '/rarfw flatf ţuA( U«i«w M>«cm ¥ y»tipHW) pag 11<>
AM Vf'Mficraa aoKpmtmami waiiii tapa» ţmpm **m «w >- <*«< pa« » »*iwm tl««a |aa I* • banana Uatu 11 n ai ii ţllţiia i IU1 m)’ Codul panat al Rjpubtam MdiM ( mmmaarm SAlnafl A llntia V, M
HnwlaA. V .Cârpo* T, Gurachi C.. I ŞM M . hywvw T flaiM V llMamda l#i I luawalM \ (lnfmAia ( narai dr llnfH al Avocaţilor, Iditura ARC. 2003. oagJ99KoMMonapiiS i yrmoaiwwţ aaaaanrSwfMnnai pai AR llitmat MOHM
T yrauioaauft mmr Yăţmtotu Haţ«n»«|afmiatiil l«iiumn(HinviMnnrfptaimp CCiueaio, Km,
A.CJC. 2003.pag.261-262, Dopoj\iuui AH YbV-nu nn Hilm ipHMmui» m^mi ufMihnpHi ta»* anuuiu paccv^uuRiu Hoa puPC Bamm, Mocoa, Hoaul KJpaa. 1997, pag 510 (Darnofofioe B/l, KpţocHBofionf^cctBţ ocwau yr&iMHOf o
npaaa. Tomck, 1961, pag 101, Kowctrraptilt i Ytaj»iNou>
36
incriminarea omorului este ocrotită viaţa persoanei şi prin mijlocirea acesteia sunt apărate relaţiile sociale care se nasc şi se
dezvoltă în jurul accstei valori sociale.1
Un alt grup de autori români (C.Bulai, A.RUpaş, C.Mitrache) consideră că infracţiunea de omor simplu are ca obiect
juridic viaţa unei persoane determinate şi relaţiile sociale specifice, ale căror existenţă şi normală desfăşurare nu pot fi
asigurate decât prin apărarea vieţii persoanei respective împotriva faptelor intenţionate de ucidere.2
O opinie asemănătoare este împărtăşită şi de către autorul A.Borodac, care, însă, pune accent doar pe relaţiile
sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii3 persoanei4 - drept obiect nemijlocit al
infracţiunii de omor 5 în toate statele şi în toate timpurile omorul a fost considerat o infracţiune gravă contra persoanei Ea
atentează la viaţa omului - bunul, care i se oferă numai o dată în viaţă şi de aceea trebuie, de rând cu alte momente, de a
acorda o protecţie juridico-penalâ sporită
Autorul rus A Naumov susţine că ca obiect al omorului (nu se concretizează care modalitate a acestuia. însă,
evident, se are în vedere ce) nemijlocit) ne apare viaţa persoanei, care constă nu numai din procese biologice, dar şi
include relaţiile sociale, care asigură activitatea vitală a omului ş< care apără viaţa acestuia 4
Profesorul rus A. Barajului pune accent în cazul nominalizării obiectului nemijlocit al amankm anume pe viaţa ah ei
persoane' (viaţa unei persoane concrete1)
Aurora rfi/iw n. S Zaşonnhuan' etc , referindu-se la obiectul nemijlocit al omorului îi compirteazi eses$a cu relaţiile
sociale, care asiguri viaţa altei persoane' sau mai pe scurt - jtoammem ‘vâepT
Vsaţa Mc ues fmomm complex Ca formă superioară de
mişcare, ea are la bază procese biologice p poface care
iţa subordonează procesele interioare (chimice, fizice,
mecanice), dar mai presus de soaie, ca mu «m fmomm social, o
valoare socială Se ocroteşte mi numai viaţa in sens
1 NfltoNM ifasai Cmm şmiIi 1i U * lliMnpi ISmn Aii OlK. J002. |^M)1 HulaiC . Fibptq A MONMIM( 1 IvapMMM II H . («mmm mşmmm tâjmUrfiwn M—k k^Mnuua ■napanşw.4 VrwaiM npwi«rn > irf—i M» IIM Iţi(PU V HIIW VU )MS, pagfe KSCf, M« palOAfMfM »<■— «wflUfi.ISMpaf ' i«'*■*•»»■* nfas*' Boopuou m ftwib thtf paa A ( Mw mmm M>«cm ¥ y» tip HW) pag 11<> K M Vf'Mficraa ao haii.vrvapmmaajiinumi» ttpmwţmpm **m «w>■ <*«< pa»« » »*iHm tl;vjţur.* t*i lanm U <tu Huauâ ktpm I99? paa)’ Codul penai al Rjpubtam MOM («aam feaAftMfl A IlarlOa V, lUigftai M Hnuk A. V . litpn T, CRievicghiţi KL, Gurachi C.. I ŞM M . hpwvw T flviaai V liaumli I lumnwlH \ duşmAN. ( narai «V linşa al Avcxapfor. Fditura ARC. 2003. oagJ99KoMMCfnapHfi a VrunaMţ aaaaary CmaUrtol Swfwani DWpw AR T yrauioaauft mmr Vcţmtotu Haţ«n»«|afmi>iaiil imiMrviipil l« iiumn (Htnvntaaufl p&mjrrop C Ciueaio. Km, ACJC, 2003. pag.261-262, Dopoj\iuui AH YM nu nn «uJftrv ipHMmui» im-ma aapaji reptfi ikh anuuiu pax.vjuuRKi Hoa puPC Bamm, Mocna, HoeuB KJpaa. 1997, pag.1* yranoBBoe npaao PoeciiScaoS OejapaoMM V<MARM UOK p«j II f I 10 (Darnofofioe B/l, KpţocHBofionf^cctBţ ocwmu yr&iMHOf o rtpaşa, Tomcic, 1961, pag 101. Kowctrrap*iR a Vrajioanotn aoneacy Poccuficicofl <Z>cacpuu(H. HuaMHc 2< mmcnemmur m «muaniiwe mu rfari |kauum4 Crypantu IOJ&. Jle&yt&ui RM, Mocnuu
36
I
«kli*ai
M
P
biologic, ci, mai ales, cca privită atAt din punct de vedere
sociologic - ca o condiţie indispensabilă pentru însăşi
existenţa socictâ(ii omeneşti, cât şi din punct de vedere
juridic - ca un atribut ce ia forma dreptului absolut la viaţi
şi care interesează nu numai individul, ci şi colectivitatea '
Dacă încetează viaţa în sens biologic, încetează şi viaţa ca
valoare socială, ca relaţie socială, implicit relaţiile legate
de ea De aceea, ne interesează nu numai aspectul social al
vieţii, dar şi cel biologic3
In ipoteza ideii consemnate. în opinia noastră obiectul
nemijlocit al infracţiunii de omor este constituit din
totalitatea de relaţii sociale, a căror existenţă şi normală
desfăşurare sunt condiţionate de apărarea vieţii persoanei
concrete (drept valoare socială) şi a relaţiilor sociale
legate de aceasta
Determinarea obiectului nemijlocit al infracţiunii de omor
are importanţă atât pentru determinarea gradului prejudiciabil
al infracţiunii, cât şi pentru calificarea acestei infracţiuni
In acest context este necesar de a lua in vedere că viaţa omului ca
obiect aJ atentării infracţionale este apăraţi nu numai pcm
intermediul normelor care prescriu răspunderea penală pentru
infracţiunile contra vieţii persoanei, dar şi prin intermediul
unui cumul de norme juridico-penale, orientate spre protecţia,
in particular, a vieţii persoanei (spre exemplu, ari 127, 128,
254 C pen etc) Corespunzător in asemenea cazuri pentru realizarea
unei calificări corecte este necesar de a deh irita atcncănfte
comise după obiect Stabilind, că obiectul de atentare a fost
viaţa persoanei, este ncccsar de a realiza delimitarea între
omor şi alte genuri de infracţiuni (spre exemplu, lipsire de
vjiâfi An «nprudenţi şi determinare la sinucidere) în baza
semnelor laturii obiective a ccmycuc^ti de infracţiune 1
Omul cmc o valoare socială fundamentală, fiindcă prin om şi
în juruî său se formează şi se dezvdtl MCM i—ajormif a
relaţiilor sociale, ocrotind aceste valon impbdt sunt apărate
toate reiapife focwfc la care ne-arn referit4 In acrit context,
37
I
«kli*ai
M
P
biologic, ci, mai ales, cea privită atât din punct de vedere
sociologic - ca o condiţie indispensabilă pentru însăşi existenţa
socictâ(ii omeneşti, cât şi din punct de vedere juridic - ca
un atribut ce ia forma dreptului absolut la viaţi şi care
interesează nu numai individul, ci şi colectivitatea ' Dacă
încetează viaţa în sens biologic, încetează şi viaţa ca
valoare socială, ca relaţie socială, implicit relaţiile legate
dc ea De aceea, ne interesează nu numai aspectul social al
vieţii, dar ţi cel biologic3
In ipoteza ideii consemnate. în opinia noastră obiectul
nemijlocit al infracţiunii de omor este constituit din
totalitatea de relaţii sociale, a căror existenţă şi normală
desfăşurare sunt condiţionate de apărarea vieţii persoanei
concrete (drept valoare socială) şi a relaţiilor sociale
legate de aceasta
Determinarea obiectului nemijlocit al infracţiunii de omor
are importanţă atât pentru determinarea gradului prejudiciabil
al infracţiunii, cât şi pentru calificarea acestei infracţiuni
In acest context este necesar de a lua in vedere că viaţa
omului ca obiect al atentării infracţionale este apărată nu
numai prin intermediul normelor care prescriu răspunderea
penală pentru infracţiunile contra raţii persoanei, dar şi
prin intermediul unui cumul de norme juridico-penale,
orientate spre protecţia, in particular, a vieţii persoanei
(spre exemplu, art 127, 128, 254 C pen etc) CorapunzUor. in asemenea
cazuri pentru realizarea unei calificări corecte este necesar
de a delimita ateniftrifte comite după obiect Stabilind, că obiectul
de atentare a fost viaţa persoanei, este neoewr de a realiza 1 |Vmtjg Abxmn&u Atştmto ijp (wmIm fn«M MftactNiMte ih imm ţii hwnli «au tUMkih twMhm dc wol*, Bucurcţu. ServiciulI dil>*ial al Vnkmri dr NI)* „Alrundral Inam( Mt‘ a MMHMUW Ar lia—., ÎMI. pag !N'MarMniOhnr^H Ahmwtii Dsajwl pmml Vatum «p*v«aM I ai»|u • ll«. Dimt^li. lam Al 1 IM l'k, 2002, p«| 60 CopoJlHiM 1 H nl .
pif64 WiNMornnu (itwc«^K HWN Abuwlru I p*nal Partea ^w ull lii|u i II4, Uwmţb.. I-«faima, Al J 10 ik 2002, pag 60 Avram Mihai, Pujwvki 7ndn ( iMşMm
VaatU uţf i ii pag IS
VroJVMKui nwu y^wrau Ilay^u» npa* i«ft «oMMMfapiHI l-a RUUNK < HaawIMMIUI ptaaaiup CCJtiMtnra Kirea. A.CJC, 200.1, pag.262.Baraj Alexandru, Aspect* l*t»awr fl privind MkaepuotW dr imn p Imuili MU \ttlmlnlc ttu/itoiit de moarte. Bucureşti, Serviciul
37
a»
■n
■«i
iaim
mm
ou
■i
m
influenţează caracterul răspunderii pentru omor;1 eroarea in pfrftotuihlatea v li.Uimi dr ««numea nu are influenţă asupra
răspunderii penale în ba/a acestor incrimlnâN
După cum remarcă pe bună dreptate autorii autohtoni I
Nur**» 1 $i\ hi pentru a încadra fapta socialmente
periculoasă intr-o infracţiune de omor, tiţ*hute «A m»
pHilm in i»|i urm persoane, adică a unei fiinţe umane
aflate la un anumit stadiu dr dezvoltat* tdriniiUaie
biologic ' Fătul aflat în pântecele mamei este dependent
In esenţă, deci pentru soluţionarea problemei legate? de prr/mţa *au aluniţa obiectului atentării la viaţa persoanei
este necesară constatarea momentelor de in* ('|Hit' ţt vt«4i>tt «I virţu
Una dintre legităţile iniţiale înarmate către exntenţa obintuliii înfiatţiunn dr omor eite determinarea faptului ci
atentarea a fost orientată împotriva unei prigoane nur drja a început să trăiască
Legea examinează viaţa omului ca stare biologici a oritanuimilui Nr timoaţir că viaţa omului, din punct de vedere
biologic, constă în metabolism, alimentate |> mteţtr * Nu se determină însă momentul de început al vieţii Această problemă
se «oJuţHMM'A/â U nivel doctrina!, adică |iiiw|ific
la literatura de specialitate nu există o opinie unanim acceptată
fin prmnu unui munteni care at cofTfpii—le totalmente cntemlor
fiziologice de apariţie a vieţii umane «are ai fi acceptată la
soluţionarea juratei a problemei cu privire ia calificarea
omorului intenţionat Prot—oml român AlBarm m rafauft pAram potrivit
căreia „nu aste posibil si m fixe?* («oţeti* 9» ia abstract momentul
apnnţm meşe 91, tmpboi, 1 dreptului la viaţi al copriukn, eceat
moment ftmd rrmfbţiri— de şamaiantlfric procesului najteni în
fiecare cai în parte "
In reaJitaie aceaatf na>1 ere nu reprezinţi un moment, ci un
puvvv, tar cuprinde ditente faze fiziologice şi cave te
hiapMBM H N . NN€«mm.<•mmmmwşmmIKmui ■ HuMmhw* «km **.»*»«,1476.
m U4 Bara Alrmmâm. Âtşam ImMm p pmmm f*mi m!» »>-*!■ «k «m«ii irliiSfclT.k1Uw#i,
«jn—J ^ i. ** -----1—f ... ş in 1*11. II' KwHwrnpri ■ Vw—w» mm». . « a f «mpmIi/IIU.«»M h iml*»« |«*1»'Bujor V. Şiofrildu V, mp tal. (Mg; 1
* OufaniM» I. Infracţiuni eraacr« «w* pm—mm fWw>«fb Idtiwa tiadii |tS< p«« ||, Ikvw Wwi«ik« |i pwcta»privind tnlnuţiunilc de umur *r kws* »tt*iMrntr «*»«.«« dr mrnmrt» lltbiMvţM s4k.,lu| | «! A Mifw VUnainSulloan Cuu” a Minutarului da bm, IVV1. pa® ti
38
a»■n■«i
iaim
ou■i
influenţează caracterul răspunderii pentru omor;1 eroarea în
pfr*iMHiht*t«'a v-tettma» dr ««numea nu are influenţă asupra răspunderii
penale în ba/a acestor Incrimlnâh
După cum remarcă pe bună dreptate autorii autohtoni I Nur**» 1 pcntiu a
încadra fapta socialmente periculoasă intr-o infracţiune de omor, tiţ*hute *a m» hA»ih> «o la|<i unei persoane, adică a unei
fiinţe umane aflate la un anumit stadiu dc dezvoltat* ulmntUAie biologie ' Fătul aflat în pântecele mamei este dependent de
corpul matern şi, i« mmr nu *»»ir ţmttuiiiă, ci, după cum consemnează autorii români I.Dobrintscu, Al.harol o piohahtlitatp dr
ma|Â umană 4
In esenţă, deci pentru soluţionarea prohlemei legate de
pte/enţa *.m aluniţa obiectului atentării la viaţa
persoanei este necesară constatarea monicnteloi de in* ('|
Hit' ţt vt«4i>tt «I virţuUna dintre legităţile iniţiale înaintate către existenţa obiei tulm înfiat(«unu dr omor eite determinarea faptului ci
atentarea a fost orientată împotriva unei pei «oanr cat* »tr|a a începui
să trăiască
Legea examinează viaţa omului ca stare biologică a
organonului Nr ttmodţir că viaţa omului, din punct de vedere
biologic, constă în metabolism, alimentate |> wtieţtr * Nu se
determină însă momentul de început al vieţii Această problemă se
«oJuţKMM'A/â U nivel duurinal, adică şuiaţific
la literatura de speaahtate nu există o opinie unanim acceptată fin prtwn|a unui moment care at cofTfpii—le rnrrinsrate criteriilor fiziologice de
apariţie a vieţii umane care ar fi acceptată la aoăHponrea pnrtwi a problemei cu privire ia calificarea omorului intenţionat Piot—oml român AlBarm
m rafauft pAram potrivii căreia „nu aste posibil si a* fixe re isotfite 9» ia abstract
raowiml apanţm vieţii 91, impUcrt • dreptului la viaţă al copriukm, acrM moment
fiind condiţionat de pamcadanlJfdt procesului najteni in fiecare cai In parte "
in reaJitaie araaafi na>1 ere nu reprezintă un moment, ci un puvcv cane
hiapMBM H N . NN€«mm.<•mmmmwşmm IKmui ■ OuMmmw* «km **.»*»«,1476.
944 B“n*‘ Ahmmâm. mmmrn p pmmm ţmmd ua»p««d. «k «mp hn»U>iirnimî .klk*%M«pi
VTIKIUI Edrianal aJ ^ U U I M R * * 1 f * 4fţhs*t 1 fclu 19*1. p«
--------------------II' KwHwrnpri ■ Vw—w» mm». . « a f U.«»M l> |*S4 pag 111llujor V. ŞferitildM V, mp ml. (Mg; 1
* Dofanmacu 1. tafrarpuni anatoa «wpi pmmmm fWvMfb Idtiwa *mâmi INI p«« J|, Ikm |i pricta»privind mirairpunil* de umur *r kws*mmw*«>. dr mmrnrtm lltbinvpi s4k|,lu| | «! APullţ»
VUnainSulloan Cuu” a Minutarului da taan», 1991, pag II
38
Ii
i
I
M
ii
■
m
■ .v' i -,u anului în plămâni etc ), precizarea etapei in filf a «uivrntt moartea a cauzei şi mocar«sM*eioi ct tsk'Jikiu-se numai
cu ajutoiul expert i/*M lutnluo l(*|Lttl« 1
In Joctnoa penală mai veche, se admite cfc omul $8lf Oonftldatal in vmţl din momentul în cane âtul a dobândii. prin
naştere, existenţa extrautenuA ifldtp*fldtl\tăt începând m respire 3
A test expusă şi opinia în baza căruia, despic un om tn viaţă sr poatt vorbi nu neapărat din moneiMl ■> orc copilul
se angajează în procesul naltei II, prin urmare înainte ca acesta să fie evfutrai şi sănşi înceapă existenţa extrauterinft 1
Vtaga omului începe din momentul apariţiei p# lume, ramareft autorul N.lvlrov, HKOKittaiBd acest moment mei înu-
un mod
la fateracura de specialitate română se conudeili ol fiinţa umană in perioada cuprinsă între ckdtaaşarea prtxesului
naşterii (urmată de desprinderea tieptaiA a topitului de organismul matern) şi naşterea propriu-zisă (respectiv, expulzarea
copilului). deţl n air rvutenţă cxtrautennâ, este âaţă faijkyd independentă şi. ca atare, actul de uuitrie liutirpiai împotriva ei
constituie OBOI
Macara f*.Sr*erm. A Ncmma\\ A.PioiilCftv.schii etc contideiă drept
început al vieţii - apariţia tedbi ia tafiuf aaşaerii*
fiziologice7 (adică cu momentul când o anumită parte a
corpului cupaUut a apirut âm burta mamei* sau, cum se
evidenţiază In nic.lm mi», ruţierea ca proces incepe cb Anca
amk&cakm copilului, care iese din pântecele maturi >i «r
finalizează cu delimitarea copNuau* de la n¥pd nana şi prima
răsuflare*), inclusiv timpurii ori artificiale De aceea
pnwBB dfc va(ft a pnaruhi la acest moment şi mai târziu
conţinute 11"
Ca macşm al vieţi, remarcă autoni N.Vttrw, In / »♦#«•»» *c
coftt*ScTt pcnoada naşteni
'iMlBiM ( «ham wa iMMa Umn 4rnmm. »*** |Mf Iii : in Lnfcaa
Snal M*ŞMil U* ItM p||lll* Hr^»« Kî» *nna#ni ” *mm mt* nian— <mn* Jmmimi M>nu Wl p«|IIO* an «m*i 4şn nn # pm pwal ■AarpMi. 4 «m
,«h«hw« * nd», KMnşlUnrfa tain»A M|t^MnMfcnCmm • UnMnWii hm», Ittl.pag II 11* Innpa* *#*nnm MHn P*mifnw Miiw hţMMCMtMIfM |HgM’W«KinM ** P f - ».«wm-m *0<•*• *. i «•ih|»•. li"**»'! |i| *'II»* »A\MfltiuâiMii
* »■« eenaani ^au 'im r» Im*«m m»< i .«»•*•«• «m» r-‘ ("•# '«* ' ţipam» INmxkm Y'tcfaniJHiVwi t J « nu în 1 *tain« «an ff ■■ p> .• H ><«..« . % II h< ţ Mm» iu»** ip'wi* IWffM.yilWPA*VI :**s W* m* I r Ytmmmmş «A.»>4 )l«ţ«uw. 1 *> ««.mu.*» m JKmMMaauM. noa«Mponair ^^M WIMIHM M M.M., « II.>I M V 1111*1*1 M l**W)»IJii|‘ »‘VittKHst «pne 'j> v H«r*» '> nrtim HMŞDW ■ >TM>ty Ik*i p*4 M UI««M M>»»M H lprt« Mp* îffWHHMit, 1000, pttg,116
‘ ulvranaatf MJ-*■>s nmm apr-m mm Muki Iw^xiiMi |V4Î |H| w
Iii
I Mii
■
■ .v' i -,u anului în plămâni etc), precizarea ©tapM in filf a «uivrntt mnariea a cauzei şi mocar«sM*eioi <e* tăcimiti-se
numai cu ajutoiul expert i/*M uuntuo U gnle 1
In Joctnoa penală mai veche, se admite că omul $8lf oonsldatâl in viaţă dm momentul în cane â&5 a dobândit. prin
naştere, existenţa extiautennă uulrptriuicmA, începând tft respire 3
A test expuşi şi opinia în baza c&ruia, despic un om m viaţii sr poitt vorbi nu neapărat din moneiMl ■> orc copilul se
angajează în procesul naştv 11, prin urmare înainte ca acesta să fie evfutrai si- j înceapă existenţa extrauterinft 1
Viaşa omului începe din momentul apanţiei pe lumr, irnumA
autorul N.Vetro\\ «KOKittaiBd acest moment mei înu-un mod
la laeiatura de specialitate română se consideiă ol ttmţia umană in perioada cuprinsă între ckdtaaşarea procesului
naşterii (urmată de despiindcreu ticptaiA a copilului de organismul matern) şi naşterea proşriu-osâ (respectiv, expulzarea
copilului). defl n a»c rvuientă cxiraurterinâ, este âaţă faijkyd independentă şi. ca atare, actul de uiutnr liutirpiat împotriva ei
constituie oboi
Macara f*.Sr*erm. A Ncmma\\ A.Pioiilcftv.schii etc ooflttdarl diept început al vieţii - apariţia tedbi ia nafuf aaşierii*
fiziologice7 (adică cu momentul când o anumit! parte a corpului «apidkai a apirut Aa burta mamei* sau, cum se evidenţiază
In mc.ln mi», naţiarea ca proces începe cb Anca oaaMscnlui copilului, care iese dm pântecele maturi >i se finalizează cu
delimitarea copuu&B de la n¥pd nana şi prima răsuflare*), ineluiiv timpurii ori artificiale De aceea pnan maţi a pnaaruhii la
acest moment şi mai târziu constituie omov 11"
Ca iacBpBi al vsefa, remarcă autorii N l’trirov, In l iiijwth n\ *e co#witeri perioada naşterii faaiapcc. dtapi cane onpjkil
incepe a respira striga ODfvap%uniâtai. se poate de spus, că BoqMBri *«ţa coBcak cu aaonanul prima ricu(UiiIJ a topitului 1 în
aceai context, consideram
1 aM»la*M («HSaa Sga Bn«n#*. Umn 4rnmm. »*** pag Iii : Smi Ijwfcaa'anapa a Lmm 4 t * • MaŞMil U* ItM »wg 1 n
‘Rf nRil » »!«w i qiw ” *mm m f* ni—«g tmnm i • »*mmm ?WI|W|HO* fen «Mta 4şMi iw*) # ştmmm şmmmâ rn+m>pmmL 4 «m p lni«w«iw mm
... «r w* * «*«***, Ufeni4 Atmâmmm A M B * h a t Cmm • UaMnhdi hm», Ittl.paa III’* iMMprf* >*mmmmmmm MNn 0* ► «îi^iiliiJllmifuni» Miiw hţMMCMtM
tfM |Hg M’Inpăaaa H U m- ** ■-<.■»--> »m, .. » » . . « M
»'■*•'>* |*i|*' llm* » A \ MfliiuaiMiiVI Ms leş r v t p | H I v 'rrismm,B*wv r>*.«*.»•<«)l«ţ«uw. * ««.mu.*» m n»niviH«HiH>c. noa
IAmiHM MM .»«• .»•••• | »hm I I * MAU 1111*1* t U l *»W (S« J i i | * » . JH VrtMH^Mr
'ji i <«u *Ur*» *MAaMM HhMŞaw ■ >TM>ty Ik*ipM M MH« M>»»u Hlprt«Mp* W IUH*, 1000, pttg,116
* ul«rapaan« HJ jw-.ţi nin ţr-m urm M»ki Iw^xiimi 194:1 pag >n»i»«*u»« nr*»a IV^wm» y*e6nHKjvm mrmm ll m IUhU WWfVK VB, pag V,f >ruaai mwt VjqpsoKs HnwapamnKtiil MMiw«nrip«S I* ruimu (Iimi*iwh«mI p w*"1' t C Hutwu» Kim. A.C.1C. an.nai Bl' KimiTgU i Vna«nn manon N«*l.v4 i|c«putiR naui pui A II tliţM»u MMIM I 1 * 1: VI«BMK npWfc>roenrihean* Suşian Omficniumu p« i n>««I. II
că ie con fund A anumite noţiuni specifice procesului dc naştere inti nu In mod exclusiv respiraţie şi strigăt
începutul vieţii se recunoaşte apariţia fătului in timpul naşterii, care devine capabil de existenţi extrautermâ
(separarea copilului de corpul mamei', expulzarea lui7), presupun autorii M. Şargortxlschii r \ * ('a ’/nn ele
In opinia profesorilor A/('ovalmv. A Horocktcr începutul vieţii persoanei poate fi considerat momentul in
care copilul poate fi vătămat fără o trauman/are a corpukn mama 4
Ca început al vieţii omului susţine N /xi%firrmicov, se consideri începutul naşterii (naturale, dar nu
condiţionali de influenţa mediului exterior sau bolii) Acest moment demonstrează despre faptul că flktul a
obţinui toate calităţile necesare pentru viaţa exfrautcrini De aceea omorul fătului până la inceputul naşterii
constituie avort, iar influenţa ilegali asupra copilului născut şi privarea de viaţă a acest um după naştere constituie
omor
Autorul XBnkoâ oooaiderft că cd mai oportun va fi dacă se va determina momentul de început al viept
persoana conjugarca ţi completarea a două opun doctrinare şi anume pruncuadorc va «asta nu doar in cazul separării Olului de corpul «««y şi începutul vieţii de sine stătătoare. dar 91 în cazul omorului copilului care nu a început o viaţă cxirauterină de sine ■Mioara. cu «wăţi apariţiei unei oarecare părţi a corpului copilului din pântecele mamei6
Prapuri* reakzaie in domermA ştiinţelor medicale, ca şi in domeniul ştunţcftor juridice, au —pus, inaâ, o opinie net superioară, potrivit căreia apanpa dreptului la viaţă se situează in mosnananf dncfanţări* procesului hotopc al naşterii in spnpnd acestei teze. pe care o susţinem pc dephn vni cu arpamente medicii anat rawop«oloaie*, care optra&zi asupra faptului că moartea violentă a nou nămmdui se poale produce ntrauterm (antrpnmnn). dea inaime de naştere. în umpuf najttni (penaataf) p dupi naşure (poatpartum j7
1 UlapfopqacKHff fMtgK- *+1 Lo^nn O, DrqHul pai raM fm%m «pHMftl '«11. IWi arapi !Ww1 AA. llp*rtn»M»tm+mr» rm U<im If 1 p*r .
<■;•*■«* Hpw ftu.aS.iul ItjtpuuN V«6hm notapco.B.11 KamriMMM MIM IU «Ui «m* IW» pi ;'l I<*M(> ' «V* I I pai Mirii Pviu şniril HtacutcşU, I99I.|MJ734 Borodac A, Manual ci* direţrf (parai Part«c >jaw>
«a««ar«Hrţ(kţnhi ÎOM pag47-41, 3 3aropoflHMna» II H . II H <f - n pag Ml* Brânză S ,opctl, pag 12-i 11 Slanai Enulum, op cil, p| 220*2'21* Capaam C B, cil. p«g 17-24
că ie con fund A anumite noţiuni specifice procesului dc naştere. însi nu In mod exclusiv respiraţie şi strigăt
începutul vieţii sc recunoaşte apariţia fătului in timpul naşterii, care devine capabil de existenţi cxtrauterini (separarea copilului dc corpul mamei', expulzarea lui7), presupun autorii M. Şargortxlschii r \ * ( a ’/nn ele
In opinia profesorilor A/('ovalmv. A Horocktcr începutul vieţii persoanei poate fi considerat momentul in care copilul poate fi vătămat fără o trauman/are a corpului mama 4
Ca început al vieţii omului susţine N /xi%firrmicov, sc consideri începutul naşterii (naturale, dar nu
condiţionali de influenţa mediului exterior sau bolii) Acest moment demonstrează despre faptul ci fitul a obţinui toate calitiţilc necesare pentru viaţa extrautenni De aceea omorul fătului până la inccputul naşterii constituie avort, iar influenţa ilegali asupra copilului niscut şi privarea de viaţi a ictui după naştere comtftunc omor
Autorul S Hransâ oooaiderft ci cd mai oportun va fi daci sc va determina momentul de început al «cţa persoanei conjugarea ţi completarea a două ofww doctrinare şi anume pruncucidere va «seta nu doar ia cazul separării fâtulsji de corpul şi începutul vieţii de sinesUtitoarc, dar 91 h cazul omorului copilului care nai a început o viaţi extrautennâ de sine ■Mioara, cu «wiţi
apariţia unei oarecare părţi a corpului copilului din
1 UlapfOpqacKHff M & ejţtsti pag W
1 Lo^nnO, DrqHul pai tamm fartaa ş«all I Huitei !Ww s»1 3KmniirM»i* A A. Ilp*rtn»iw» «f'iw tm+mr» tm U<im If 1p*r .<■ :•*■«* Hpw
fniiAnil StjtpuuN V«6hm nupca.B.11 KUIICTMMM MIM IU «Ui «m* IW» pi ;'l I«*MC ' «V* I I pai M*ii hw«i HtacutcşU, 1991, pag 73
4 Borodac A, Manual da dr^a partal fala >jaw> « »3 laropOdHHKOfl II H . 'Jaiopr».iaar<aa II H <f - rr pag Ml
* Brânză S ,opctl, pag 12-i 11 SUnai Emilia», qp cil, p*f 220-221* Eopoaini C B. cil. pag 17-24
I
I
I
1
a
«
a■
i
iomorului 1 Stabilirea eritemloi morţii au* iNVUtenţă «auprtt
noluţionării unei serii de probleme cu
adânci implicaţii sQCittJ*Jur1diCe, alămii ito v-^le
piv»piiu'iiso penale2 în ciuda aparatelor, cu
excepţia unor caruri tare. moailea ţwikottwt' nu ne pie/intft
ca un fapt instantaneu, viaţa nu
părăseşte deodată întreaga cnti^lină *e*rbi*la yi, OU atât mai
puţin, celelalte organe sau ţesuturi1
Cu alte cuvinte, moartea este. de utilii, un procwi complex,
caracterizat prin mai muhe stări
terminale4 agonie, moartea clinică moaiica biologică. ultima
fiind considerată ca moarte
ireversibilă, spre deosebire tic primele două. iu caic
piocesul tanatologic poate fi întrerupt, fără
consecinţe morfo-funcţiona le '
In viziunea modicului U'fiut autohton (th //♦#» m moartea
reprezintă o dereglare integrală fi rreversihtlă a proceselor
vitale ale otganomiului ce condiţionează stingerea activităţii
biologice a tuturor ţesuturilor şi organeloi
Ca moment de siirţit al vieţii e*te mo*itea biologică,
adică o asemenea stare a organismului uman. in cazul în cane
totalmente e*te Intiriuptă activitatea cardiacă ţi in acest
context a început proces^ imtn de dt st rutiere a cctuMor
jtfxtemului nervos central
Urni anton asociază momentul morţii partotnat cu cel al
stopării activităţii cardiace B însă reafataaea demonstrează
reanimai ea vteţn, In anumite cazuri, şi după întreruperea
1 RMS. Mi.nll
'aHiEai«,<^«r.MUIHona Alrumhi -SaşmB/ic !>«««<•>* f» pr»mI■dfcaaţHaariP A ţu Imnil* MU iMifoliil» tau/ahtarv dc moarta. Ilmnirayu. JwniciulrAnml j Aoada—a» ir J&muăuă i— I —l' » II—Ciulin 4 toww» IW1 pag I <a iteaAoecnpnanI tun *wrtaaa «MpMHH MVMIWW A H llmw»* MI«M, KlţHa-fv IW7, pag 29-30Sumoa LnluA ap tu, |mtUl
* BacaiGh.. McdK-m kpll., (tirfirrikifMlf II PlAuam M*m*imat* i m.-jmm Mm.taa. I'NO.pagV1
' Vto»wul UVKKL V ipuHU IU*WMI|<«IIIH.,I(I» i..n»ri«n|»« « . m i * » » . Oiitiu*rHMul pt.wi mp C C Niwniio linca, A.C.K . 2003,
41
I
I
I
1
a
«
a■
ii
omorului 1 Stabilirea criteinloi morţii Att iNVUltnţă asupra
noluţionării unei scrii de probleme cu
«dând implicaţii social-juridico. tlitutl ito c^le piupriu-
zise penale2 în ciuda aparatelor, cu
excepţia unor caruri rare. moailea peisorme» nu m pic/intft
ca un fapt instantaneu, viaţa nu
părăseşte deodată întreaga eniisi'fetlt * «Medială yi, ui atât
mai pu|in, celelalte organe sau {esuturi1
Cu alte cuvinte, moartea este. de utilii, un pit»ccs complex,
caracterizat prin mai muhe stări
terminale4 agonie, moartea clinică rnoailWI biologică. ultima
fiind considerată ca moarte
ireversibilă, spre deosebire tic primele două. iu caic
procesul tanatologic poate fi întrerupt, fără
oonsecinfe morfo-funcţiona le '
In viziunea nrcvlictilm U'fiut autiUiton (th //♦#» m
moartea reprezintă o dereglare integrală fi rreversihtlă a
proceselor vitale ale oi nanismului ce condiţionează stingerea
activităţii biologice a tuturor ţesuturilor şt orţtandoi
Ca moment de siirţit al vieţii este mo*itea biologică,
adică o asemenea stare a organismului una—i. in cazul în care
totalmente e*te Intiriuptă activitatea cardiacă şi in acest
context a început procesui invers de drstnmrre a cctuMor
sistemului nervos central
Urni anton asociază momentul morţii persoanei cu cel al
stopării activităţii cardiace B însă reafatatea demonstrează
reanimate* vteţn, (n anumite cazuri, şi după întreruperea
activităţii cardiace Ca sfârţtf al vieţii te recunoaşte, tn
1: SUM L«MIMH «prw pa« JJIHona Alrumhi -SaşmB/ic !»««**■>« f» )■«••>« pitnl <4- .•>■>•
|<Imnil*muiMifoliil» iiu/Dutni dc moarta. Ilmnirayu. SmxiulrAnml j Aoada—m ir 1— I—l'» Ha—mim 4 IWI |Mg 11a IteaAoec npun4 dnAmna tun * wrtaai am pM H H Mvmiww A H llmw»* Mi«m, KlţHfciv IW7, pag 29-30Sunau Lnluft op tu, ma«*
* BttCiuOh., McdK-m lepalA < lim«4u$«*««* |«t H tatuam M*mini IMH*iMpiM.Mulku,IWO.pagV1' Vranwul uvku V I^MNU IU*wmi|<«iiih.,i(i» i..n»ri«n|»« «.mi*»». Oiitiu*rHMuN pc.wi mp C C Niwniio linca, A.C.K . 2003,ImţoanM 11 tL, op.eH. pag MJ
* Berpa* ILH-. VromNoe npaa» I Nn» a i ln<w«iiia i* ta ! * li
41
moartea cerebralii sau luolu u .i. caic sc instalează ceva mai
târziu, după o nare dc comă de durată mai scurtă sau urni lungă, în
funcţie dc cauza morţii (drept urmare a cărui fapt se întieiupe
activitatea sistemului nervos cential şi ca rezultat activitatea
organismului nu mai poale I» reanimată) între aceste* două
momente determinate de situaţiile menţionate, deşi sunt opnte funcţiile
sistemului nervos central, respirator şi circulator, în unele
cazuri, se mai poate niervenL, prin metode de reanimare ca
viaţa să fie salvată * Iu genei al. sc admite ci important este nu
momentul morţii unor celule sau organe ale corpului, ci
ceiutudinea că procesul morţii este ireversibil în marea
majoritate a cazurilor medicale se consideră stări dc pierdere
a vieţii considerase neîndoielnic, dat fiind întreruperea
interi elaţiei otgamsm-mediu şi lipsei de eficienţă privind
reanimarea organului sau organelor ce caiacten/ea/l omul.4 refacerea
celulelor nervoase fiind practic imposibilă,' cel puţin in condiţiile
actuale ale dezvoltării ştiinţelor medicale Influenţa
infracţională asupra persoanei bolnave chiar şi în această
perioadă cu scopul de a determina procesul ca fiind ireversibil
trebuie considera! omor
Cu alte cuvinte, stoparea respiraţiei şi a bătăilor inimii încă nu
mărturiseşte despre o moarte reală, deoarece modificările
ireversibile în sistemul nervos central survin nu imediat, d după
Kurperea a 5-7 minute Pană la expirarea acestui interval de
timp moartea sc numeşte clinici.s hui odată cu abolirea totală ţi
ireversibilă a funcţiilor cerebrale o asemenea posibilitate
dispare, de aceea moartea biologică reprezintă întotdeauna
moartea organismului1 (ryparuaa IO H JWAmmi 19 M tnp n p«jg JJ4 Borta Alexandru, Matlnmr
*wln lltwwffi Sil Ml I iw j.»* * IV«m Ucutdru, VapcvUr Irurelicc yi pndicc pnMndinfracţiunii* de onvjr şt Imnk tm ât nfcarw KtM«a»fU W^uwl 1ddtwial a) AiiiknM dc M|k „Alexandrul loan Cuza"a Minutarului de Interne, 1991. pag 11-14 1 Rulai C, Filipaş A., MmdM ( opm pag 31J IU Borot Alexandru, Afecteyi pala |titwl ulaltmlr 4 şskmiik uu vilimariU? cauzatoare de moarte. Bucureşti. SovkwIEditorial al Acaknwi dc PoJiJk „Alexandrul han Cui ' • Mmtmdui «Ir Inrmr 1991 pag 15 ’ Brânză S., op.ctL, pag. 14 Stancu Emihan, op cri, pag 221 1 yra-Ktauoe npaao OoofieHUaa laerw V'M&ittt AM avo* Mottcaa. IIOPM \ HIKUPA M. 2000, 10 Avnun Mihai, Popovid Tudor, Cobăţneanu Vani? op m. pag 19
42
moartea cerebralii sau luolu u .i. caic se instalează ceva mai
târziu, după o stare dc comă de durată mai scurtă sau mai lungă, în
funcţie dc cauza morţii (drept urmare a cărui fapt se întrarupo activitatea
sistemului neivos centra] şi ca rezultai activitatea
organismului nu mai poale fi reanimaţi) între aceste* două
momente determinate de situaţiile menţionate, deşi sunt opnte funcţiile
sistemului nervos central, respirator şi circulator, în unele
cazuri, se mai poate interveni, prin metode de reanimare ca viaţa să
fie salvată * Iu penet al. se admite ci important este nu momentul
morţii unor celule sau organe ale corpului, ci ceiutudinea ci
procesul morţii este ireversibil în marea majoritate a cazurilor
medicale se consideri stân dc periere a vieţii considerase
neîndoielnic, dat fiind întreruperea intericlaţici otgamsm-
mediu şi lipsei de eficienţă privind reanimarea organului sau organelor ce
caiacten/ea/i omul.4 refacerea celulelor nervoase fiind practic imposibilă,'
cel puţin în condiţiile actuale ale dezvoltării ştiinţelor
medicale Influenţa infracţională asupra persoanei bolnave chiar
şi în această perioadă cu scopul de a determina procesul ca
fiind ireversibil trebuie considerat omor
Cu alte cuvinte, stoparea respiraţiei şi a bătăilor inimii încă nu
mărturiseşte despre o moarte reală, deoarece modificările
ireversibile în sistemul nervos central survin nu imediat, d după
Kurperea a 5-7 minute Pană la expirarea acestui interval de
timp moartea se numeşte clinici.s hui odată cu abolirea totală ţi
ireversibilă a funcţiilor cerebrale o asemenea posibilitate
dispare, de aceea moartea biologici reprezintă întotdeauna moartea
organismului
O* practicieni confirmă că mai există o stare de încetare a 1 (ryparuaa IO H , JWAmmi 19 M *»p n p«jg JJ4
Bora Alexandru, Matlnmr * wln lltwwffi Sil HI * If**a * IV»n Ucutdru, VapcvUr Irurelicc yi pndicc pnMndinfracţiunii* de omor şt Imnk tau 4» nfcarw W^uwl I dd«iuJ a) AiUicnM dc M|K .Akonkul loan Cuza"a Minutarului dc Interne, 1991, pag 11-14 1 Bulai C, Ftlipaş A., MmdM ( . ap cu , pag IIMH Borot Alexandru, A^mctc tn>dk< fi p*1n» |titwl *ih*. fiwntW 4 şs kmiik uu vilimariU? lauaiotre de moarte. Bucureşti. SovkwI Editorial al Acaiknwi dc Poliţie ..Alcundrul han Cui ' • Mnatarulut «Ir Inrmr 1991 pag 15 ’ Brânză S., op.ctL, pag. 14 Stancu Emihan, op crt , pag 221 1 Yra-Ktauoe npaao OooficHUaa laerw V'M&ittt AM avo* kUm IIOPM \ mt*P A M. 2000, pag 17 Avram Mihai, Popovid Tudor, CohAyncanu Vaailc. ap al, pag 11 «.10 Avnun Mihai, Popovid Tudor, Cobăţneanu Vault ap m. pag 19
42
moartea cerebralii sau biologică. caic se instalează ceva mai
târziu, după o nare dc comă de durată mai scurtă sau urni lungă, în
funcţie de cauza morţii (drept urmare a cărui fapt se întieiupe
activitatea sistemului ncivos central ţi ca rezultai activitatea
organismului nu mai poale fi reanimată) între aceste* două
momente determinate de situaţiile menţionate, deşi sunt opnte funcţiile
sistemului nervos central, respirator şi circulator, în unele
cazuri, se mai poate interveni, prin metode de reanimare ca viaţa să
fie salvată * Iu genei al. se admite ci important este nu momentul
morţii unor celule sau organe ale corpului, ci certitudinea că
procesul morţii este ireversibil în marea majoritate a
cazurilor medicale se consideri stân dc periere a vieţii
considerase neîndoielnic, dat fiind întreruperea mtei iclaţiei
orgamsm-mediu şi lipsei de eficienţă privind reanimarea
organului sau organelor ce caiacten/ra/l omul.4 refacerea
celulelor nervoase fiind practic imposibilă,' cel puţin în condiţiile
actuale ale dezvoltării ştiinţelor medicale Influenţa
infracţională asupra persoanei bolnave chiar şi în această
perioadă cu scopul de a determina procesul ca fiind ireversibil
trebuie considera! omor
Cu alte cuvinte, stoparea respiraţiei şi a bătăilor inimii încă nu
mărturiseşte despre o moarte reală, deoarece modificările
ireversibile în sistemul nervos central survin nu imediat, d după
Kurperea a 5-7 minute Pană la expirarea acestui interval de
timp moartea se numeşte clinici.s hui odată cu abolirea totală ţi
ireversibilă a funcţiilor cerebrale o asemenea posibilitate
dispare, de aceea moartea biologici reprezintă întotdeauna moartea
organismului1 CvypanMM IO H JWAmmi 19 M tnp n gMjg JJ4
Borm Alexandru, Matinmr K««I * wln lltwwffi Ml HI * I p*a * IV»n Ufutdru. VapcvUr Irurelicc yi pndicc pnMnd
infracţiunii* de omor şt Imnk tm 4» nfcarw W uwl 1ddtwial *1 AiiiknM dc M|k „Alexandrul loan Cuza"
a Minutarului dc Interne, 1991, pag 11- |4 1 Bulai C, Ftlipaş A., MmdM ( opm |«| 3BJ I&J Borot Alexandru, .Ajpcctr to»rtn* fi pala |titwl *ih*. fnwntW 4 şs kmiik uu vilimariU? eauîaloarc de moarte. Bucureşti. SovkwI
Editorial al Acaiknwi dc Poliţie ItUKhvi loan Cua ' • Mmtmdui «Ir Inrmr 1991 pag 15 ’ Brânză S., op.ctL, pag. 14 Stancu Fmihan, op crt, pag 221 1 YraioaHoe npaao Ooofiatuaa laerw V'M&ittt AM av** Mottcaa. naPMA
Kit$PA M. 2000, pag 17 Avram Mihai, Popovid Tudor, Cohtţncamu Vaailc, ap al, pag 11 «.
* Brânză S., op.ctL, pag. 14.
10 Avnun Mihai, Popovid Tudor, Cobăţneanu Vasrit op cu. pag 19
42
Corespunzător» atentatul la viaţa unei persoane decedate. în mod ct o nat primit ca o persoană vie, tiehuie considerat ca tentativă dc
omor în ba/a regulilor erorii de fapt în obiect* (tentativă la obiect nul )
Relaţiile sociale deseori posedă unele premise (condiţii) matei mie ale existenţei toi Aceste premise, ca elemente materiale ale
relaţiilor sociale, constituie obiectul material al tnfracţiunu Obiectul material al infracţiunii nu este o relaţie socială, ci un element al ei4
Cunoaşterea obiectului material are o importanţă pentru interpretarea corectă a unei lapte concrete ca infracţiune, deoarece în
anumite ca/uri numai prin intermediul accMuta putem stabili valoarea socială susceptibilă de protecţie juridico-penalâ
Autorul J*Ermohmci preci/ea/ă că nu se poate de vorbit despre infracţiuni cu obiect material şi (ară obiect material, ci
despre infracţiuni, in care ca obiect material ne apar diferite bunuri cu caracter material şi infracţiuni în care ca obiect
material ne apar bunurile nemat enale ' întrucât viaţa unei persoane nu poate exista dccit in corpul persoanei, există o unitate
organică între obiectul jundic şi obiectul matenal al acestei infracţiuni * C eea ce. susţin autorii români (îA Aiaumvai, Al Boroi. este
obiect matenal (corpul uman) nu se confundă cu subiectul pasiv care este persoana m viaţă căreia i s-a suprimat ori s-a încercai să i sc
«Jpnme viaţa După consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv şi devine o victimă, dm subiect pasiv devine
abaca material al infracţiunii In acest ca/, obiect matenal este corpul lipsit de viaţă al pene—fi liote in caz de tentativă însă, persoana
continuând să rrătaacâ, trăsăturile tale. ca subiect pasiv sc coAndl in totul cu ede ale obiectului matenal
In viziunea, basft, a aceloraşi anton (ih .V/i/nrmw. Al H*tnm M ,
susţnutâ in atee publicaţii. obiectul1 matenal nu cnrpuf wmt om in mi0, atrjmf in W vtcimm mtnik'-ţwmî (corpul omenesc este prwn ca substanţă materială. ca o
loialitate de funcţii puvese orpamce care menţin o persoană tw «uţl. ca o umtatr anatomică fi fmvvloţtH'â. ti/R'ă p psihteâ )
Ne raliem la idaaa autorului ( 'HuUu iaie susţuir că omorul are ca obiect matenal corpul unei persoane In viaţi, dauaratc aaupia m «Muia poartă acţiunea de ucufcte ce constituie
yiamHOf npaia (Iw6niiiu«m Va« « v U < « i m IM'fUiHlltf \U hm |«| W ' PoccHkior Yiojniur npuo (tmAnmii «ni • -%**>««••. «pr i li || > , y#*** UllUt»** M«ml'W
|«| M1 Borodac A., Drept penal Caliliura airkţunil<« C l»pnlu |tV(- pag m 1 14 YraîioBHoc npaao l1*crv oGntaJt Ham. «errfkiWKJW N n * » i p* uiuiwl IIII iw tf»«aa N» II ’lamnoaa. M.viaa 2001 i , n p D o r o d a » A., Drept penal Partea generali.
Chaşinlii^ 1994. pag 71411 EpuaJioaiii B.O.. KpMMHHamcniWKaa upaaiapactwaa npai,'nn«r««* Mmt AMAJNtfB hH»l.pagl4t
* Bulai C, FHÎpaş A.. Mitrache C, ap cit . pag 2K4
Nîstorcanu Olieorţhe, Boroi Alexandru. Drept penal Partea qmialâ Idtţia a II a liutu«fii I ditufa Al i IH CK. 2002, pag 60*61
* Nistoreonu Oh, Dobrinoiu V., Moina/ I, Pascu I, Barai A. I a/ir V op ni, pag 94
* Durui Alexandru. Aapccte teoretice fi practice privind mfracţiuiule de amar |i krorile uu vSUmArilr
«aujakwe dr tnoarta, lkkweyli SAVUIIJ
Editorial al Arademiei de Poliţie „Alexandrul loan Cuza" a Ministerului dc Intenta. 1991. pag 2410 Brinzi S., op.ctL, pag. 10.
43
Corespunzător» atentatul la viaţa unei persoane decedate. în mod ei o nai primit ca o persoană vie, tiehuie considerat ca tentativă dc
omor în ba/a regulilor erorii de fapt în obiect* (tentativă la obiect nul )
Relaţiile sociale deseori posedă unele premise (condiţii) matei laie ale existenţei lor Aceste premise, ca elemente materiale ale
relaţiilor sociale, constituie obiectul material al infracţiunii Obiectul material al infracţiunii nu este o relaţie socială, ci un element al ei4
Cunoaşterea obiectului material are o importanţă pentru interpretarea corectă a unei tapte concrete ca infracţiune, deoarece în
anumite ca/uri numai prin intermediul acestuia putem stabili valoarea socială susceptibilă de protecţie juridico-penală
Autorul J*Ermoknici preci/ea/ă că nu se poate de vorbit despre infracţiuni cu obiect material şi (ară obiect material, ci
despre infracţiuni, in care ca obiect material ne apar diferite bunuri cu caracter material şi infracţiuni în care ca obiect material
ne apar bunurile nematenale ' întrucât viaţa unei persoane nu poate exista dccit in corpul persoanei, există o unitate
organică între obiectul jundic şi obiectul matenal al acestei infracţiuni * C eea ce. susţin autorii români (îA Aiaumvai, Al Boroi. este
obiect matenal (corpul uman) nu se confundă cu subiectul pasiv care este persoana m viaţă căreia i s-a supnmat ori s-a încercai să i
se «Jpnme viaţa După consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv şi des ine o victimă, dm subiect pasiv
devine otoect material al infracţiunii In acest ca/, obiect matenal este corpul lipsit de viaţă al pene—fi liote in caz de tentativă insă,
persoana continuând să trăiască, trăsătunle tale. ca subiect pasiv sc coAndl in totul cu cele ale obiectului matenal
In vtmaw. M, a aceloraşi anton (ih .V/i/nnuw. Al M , susţnuftă h atee publicaţii, obiectul1 wicnal MU cnrpul wmi om in
mi0, atrjmf Im W vtcimm mtnik'-ţwmî (corpul omenesc este prwn ca substanţă mat ciulă ca o loialitate de funcţii
proccsc orpamce care menţin o persoană tw «uţă. ca o urmate anatomică ţi h/iologivâ. ti- kă şi p«h*câ )
Ne rai tem la idaaa autorului (' HuUu (are susţine că omorul are ca obiect matenal corpul unei persoane In viaţi, dauaratc stupi* m«Muia poartă acţiunea de ucufcte ce constituie
yiamHOf npaia (Iw6niiiu«m Va« a v U < « i m IH >fU S Mll#f \ U |t ■ * t f«m * ‘ ' Pocnikiof Yiojniur npuo (tmAnmii «ni • -%**>««••. «,m i li II >, y#*** OllUt»** M«m l'W |«| M1 Dorodac A., Drept penal Caliliura nfri>j»aul<« C lnpniu IVVi. pag ni 1 14 yrofloiHoc npaao Macn> oGntaJt Ham. oeofiettmu N M'imw* i*> i pv uiuiwl IIII iw if»«aa N» II ’lamnoaa. M.viv* 200) i ,np Boroda* A., Drept penal Partea gmrall Chaşinlii 1994. pag 7MI
* IîpMOJiOBHi B.<D.. KpMMHHammiWKaa upaaiapaciwxa ifa-namiMl \M Alt»! ti 2001. paf 143
* Bulai C, FHÎpaş A-, Mitrache C, ap cit . pag 2K4
Nîstorcami Glieurghe, Boroi Alexandrii, Drept penal Partea ţntalA Idiţia a II a liutu«fii I dilufa Al i UI CK. 2002, pag 60*61
* Nistoreonu Oh. Dobrinoiu V, Molnar I, Pascu I, Barai A. I A/ir V np ,-<i, pag «4
* Durui Alexandru. Aspecte teoretice fi practice privind mfratţwuk dr omor §i kmnle uu vSUmAulr
«au*alwwe dr tnoarta,lkkweyti SAVUIIJ
Editorial al Academiei de Poliţie ^Alexandrul !oanCuza"a Ministerului dr luam 1991 .paf 2410 Brinzi S., op.ctL, pag. 10.
43
Corespunzător, atentatul la viaţa unei persoane decedate. în mod ei o nai primii ca o persoană vie, tiehuie considerat ca tentativă dc
omor în ba/a icguliloi trotil de fapt în obiect * (tentativă la obiect nul )
Relaţiile sociale deseori posedă unele premise (condiţii) matei mie ale existenţei toi Aceste premise, ca elemente materiale ale
relaţiilor sociale, constituie obiectul material al infracţiunii Obiectul material al infracţiunii nu este o relaţie socială, ci un element al ei4
Cunoaşterea obiectului material are o importanţă pentru inter pictarea coiectă a unei lapte concrete ca infracţiune, deoarece în
anumite ca/uri numai prin intermediul accMuia putem stabili valoarea socială susceptibilă de protecţie juridico-pennlâ
Autorul J * Ermohmci preci/ca/ă că nu se poale de vorbii despie infracţiuni cu obiect material şi (ară obiect material, ci despre
infracţiuni, in care ca obiect material ne apar diferite bunuri cu caracter material şi infracţiuni în care ca obiect matenal ne apar bunurile
ncmatenale ' întrucât viaţa unei persoane nu poate exista dccit in corpul persoanei, există o unitate organică între obiectul jundic şi
obiectul matenal al acestei infracţiuni * Ceea ce. suspn autoni români (îA AiOltami, Al Boroi. este obiect matenal (corpul uman)
nu se confundă cu subiectul pasiv care este persoana m viaţă căreia i s-a supnmat ori s-a încercai si i se «jpnme viaţa După
consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv şi devine o victimă, dm subiect pasiv devine otoect material al
infracţiunii In acest ca/, obiect matenal este corpul lipsit de viaţă al pene—fi liote in caz de tentativă insă, persoana continuând si
trăiască, trăsătunlc tale. ca subiect pasiv sc coAndl in totul cu cele ale obiectului matenal
In vtmaw. M, a aceloraşi anton (ih Al H*mm M , susfnufti in atee publicaţii.
obiectul1 mimai MU cnrpuf wmi om in mi0, atrjmf in W vtcimm mtnik'-ţwmî (corpul omenesc este pnvn ca aubtfanţă materială. ca o totalitate de tiwcţn proccsc orpamce care menţin o peraoani tn viaţă ca o mutate anatomici fi lî/ioJoguă, ti/Râ p psihtei )
Ne rai tem la idaaa autorului (' HuUu caic unţine ci omorul are ca obiect matenal corpul unei persoane In viaţi, dsuaratc asupr*
av « Muia poartă acţiunea de ucidere ce constituie
yiamHOf npaia (Iw6niiiu«m Va« a v U < « i m IH >f*M \ MII*T \ M I» ■ *» p*e * ‘ ' PoccHkiof YioJniur npuo (tmAnmii «ni VqaAmn MM p» t IIII I* i *•••*•« UllUt»** M«m l'W |«| M1 Dorodac A., Drept penal Caliliura nfri>j»aul<« C htpaiâu. IVVi. pag ni 1 14 YraîioBHoc npaao ll*crv oGntaJt Ham. aarfkMHax N M'IMW* I*> I pv uiuiwl IIII lw if»«aa N» II ’lamnoaa. M.via* 2001 i . CTJ» lito, Doroda» A., Drept penal Partea generală. Chaşinlii^ 1994.
pag 7MI
' I pMu.maMM 11 <D . KpHMMMa.wcni<MCKaa upaiivpitt. iBna npe^iMi VMM« Mmt \M \ 1*M H 2001. pa* 143
* Bulai C, Fîlîpaş A-, Mitrache C, ap cit. pag.214
Nîstorcanu Glieorghe, Boroi Alexandru, Drept penal Partea ţmialA Idiţia a II a ltutu«şii I ditufa Al i IH CK. 2002, pag 60*61
* Nistoreonu Oh, Dobrinoiu V, Motnar I, Pascu I. Barai A. I a/ir V op ni, pag 94
* Boroi Alexandru. Aspecte teoretice fi practice privind mfratţwuk de amar fi krorile **“ vSUmAulr
taiualoaie dr moarta,lkkwayti SAVUIIJ
Editorial al Academiei de Polipc ^Akxandnil loanCuza~a Ministerului dc Interne IW|.pag]410 Brânzl S., op. cit., pag. 10.
43
elementul material şi se produce urmarea imediată a acesteia, adică moartea persoanei respectivi? 1
Se impune ca, întotdeauna, corpul ucis să fie al altei persoane decât al făptuitorului
§2 Subiectul omorului
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, deoarece existent* infracţiunii
nu este condiţionată de vreo calitate specială a subiectului3 în consecinţă, infracţiunea poatt li
săvârşită de orice persoană care îndeplineşte condiţiile generaJe psihofi/jce ale răspundem penale.4
Pornind de la dispoziţia art 21 alin (2) C pen constatăm că pentru comiterea t mimului
persoana trebuie să posede vârsta de 14 ani, vârstă prezumată prin prisma discernământului dc
către legiuitor Deci, pentru comiterea omorului, în contextul art 145 alin (1) C pen nc interetes/i din punct de vedere
juridico-penală să constatăm prezenţa semnelor subiectului venera! persoana fizică responsabilă, care a atins la
momentul comiterii infracţiunii o anumită vârstă' (14 aia) Determinarea răspunderii penale pentru infracţiunea de omor de
la varsta de 14 am este cofidiBpionaii de faptul că minorul de acum de la această vârstă îşi dă seama (cel puţin la nivelul
interpretărilor kgale) de caracterul prejudiciabil al faptelor comise şi consecinţelor preţudiciaNIe care pot aft survin! drept
armare a acestor fapte 7
Irrfracţamea de omor poate avea unul sau mai mulţi subiecţi activi şi unul sau mai multe subiecte pasive Când
underca persoanei se realizează prin contribuţia mai multor flptuiton care coiaboreazâ, răspunderea acestora se formulează
în temeiul dispoziţiilor privind panidpaţia penaii Deţi nul nai mulţi Aptuiton, fapta de ucidere este unuci. aşa că ftecaie dmtie
participanţi rtsţxmde pentru totalitatea ei şi, în concret, in raport cu contribuţia adusă in ohţmeiea rezultatului1
Nu «untem 4t MA&â m aptm Autorului rus A care accentuează, in contextul
determinăm subiectului infracţiunii Ut ouioi. că vdma $i tesţxm&abilitatea nu sunt atnbuite la
1 Hulai C, I clipttf A.» Mrtradw l pag 1*41 Boroi Alexandra, ap cit. pag 24
* Kiatorcanu Oh, Onfanrwnu V, IMn> I. Pan I Rmi A, Ist4 Notcrami Ohoorghr Barai Ataundru (f i H şef Al5 yrfUMBo* npn» (icafimitu «am > W »*»»?» IM IW* VW IM Hi IPM A M. ŞQGfi pg t|
* HHBerpoa. VronoHfUJc npun • Xmum » (h<rtr«Ma «ari* 1-* rhhimv >*a#fl*w««‘
ihmiAn* Mikiml RumahuA wap. 2001 pag Iii, ’laropoiiHMKOB II H . Coam-uv ytwwvme iiţ*** • ftSdian m M.»iu hIpajtn^enaM <mirparvpa 1976 pag 14 V IS*«uU. h.w yrojKMHoe npaao
OoAmhu «um Ww«i M*g pillll Kţ nunâ, AII I ta > an «a Mneaaa, K)|)h«iv IW7, pag 12, Niavium ii|w«» Poccmm. y*ic6imr Ana «yitm ■ 2-X m*MX Iom 2 (hi rmua wn. II<UI p6U Hmainaa AH , Kpainn*i IO
A, Miwu, llu«u u<»< tpvima IIOPMA-HHOPA-M, 1999 (801 cip X pag 17, KauicfiraptfA k Viuauaaoiiv mvhu> PuumAciuI dcoepauMM, IluAHHt 2-«, h iu(u>uiuk' m AonajmcHHoe, ma ofrneA pcuaautdl
( rvpaiiwa IOH. JUAciXu HM, Mtxiia, HutitAaaa rpyuna HOPMA-H1I0PA M, |wy p«g JJ%, KoMMeirrapHii ■ VrawaaaoMy Kaaewy Pou:NAcau)fl Qtmpaaiana, wu paABlIayinu Munaa, lOpMcrv 1997, pag 267,
Vreuna no* PoccmUckoK «lknepauam. yw6mn naa pcaB II Kiocnou Mocua, «Sujunu», 1999, pag.260, Bapcvtyjmit AII. N 6hI< ia* iui n*riw\ cpMUMMajiMCTMfecua jcapa»rrcp*«mifca. MrTQAna
paccauoaaina Ifeg pmPCKcjnaena. Mocna. Iloauft lOpiioi, 1997, psgţj Alkttsk Manual de drept penal. Partea specială (pentru învăţământul univenilar), Ouţmlu, 2004, pag.64
1 Uopooymu AH., op. cit. „ pag 6 1 Boroi
Alexandru, op.ctt, pag. 24
44
elementul material şi se produce urmarea imediată a acesteia, adică moartea persoanei respectivi? 1
Se impune ca, întotdeauna, corpul ucis să fie al altei persoane decât al făptuitorului
§2 Subiectul omorului
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, deoarece existent* infracţiunii nu este condiţionată de
vreo calitate specială a subiectului3 în consecinţă, infracţiunea poatt li săvârşită de orice persoană care îndeplineşte
condiţiile generaJe psihofizice ale răspundem penale.4
Pornind de la dispoziţia art 21 alin (2) C pen constatăm că pentru comiterea omorului persoana trebuie să
posede vârsta de 14 ani, vârstă prezumată prin prisma discernământului dc către legiuitor Deci, pentru comiterea
omorului, în contextul art 145 alin (1) C pen ne interesează din punct de vedere juridico-penală să constatăm prezenţa
semnelor subiectului ţjencral persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul comiterii infracţiunii o anumită
vârstă' (14 aia) Determinarea răspunderii penale pentru infracţiunea de omor de la vârsta de 14 am este cofidiBpionaii
de faptul că minorul de acum de la această vârstă işî dă seama (cel puţin la nivelul interpretărilor kgale) de caracterul
prejudiciabil al faptelor comise şi consecinţelor preţudiciaNIc care pot aft survin! drept urmare a acestor fapte 7
IfitracţRinea de omor poate avea unul sau mai mulţi subiecţi activi şi unul sau mu multe subiecte pasive Când
uciderea persoanei se realizează prin contribuţia mai multor flptuiiton care rnlahmarl, răspunderea acestora se formulează
în temeiul dispoziţiilor privind partici<paţia penali Deţi nirt mai mulţi ftptuitun, fapta de ucidere este unuci, aţa că fkxaie
dmtie participanţi rtsţxmde pentru totalitatea m ţi, în concret, in raport oj contribuţia adusă in ohţmeiea rezultatului1
Nu suntem de d m opinia autorului rus A care accentuează, in contextul
detemunArii subiectului infracţiunii Ut onioi. că vdriia y lesponsabtlitatcn nu sunt atnbuitc la
1 Bulai C, l ilipuLf A. Mrtradw ( gag 1*41 Boroi Alexandru, cjjp cii. pag 24
* Kiatorcanu Oh, Onfanrwnu V, IMn> I. Pan I Rmi A, Ist a» V‘.„ «ţppii pag * 44 Notcrami Ohoorghr Barai Atfimini (f IH Şef Al5 yrfUMBo* npn» (icafimitu «am > W »*»»?» IM IW* Um IM Hi IPM A 11114*1 : * M. ŞQGfi pag t|
* HBBerpoa. VronoHfUJc npun OTmku m fteo&eiitfsui urm J-* rhuhmt ><w<W«n> ihmiAm Mikiml RumauuA wufi. 2001 pag llt, yrojKMHoe npaao OoAmhu «uimit Ww«i mg prillll Kţ^nunâ, AHIIa>tti>u Moeaaa, K)|)h«iv IW7, pag 12, Niavium upa*<> Poccmm. y*ic6imr Ana «yitm ■ 2-X nwu Iom 2 (Jn/wtiui wn. II<UI ptj|Hiiui<wa AII , Kpainn*i IO A, Miwu, llu«u »<>•• tpvima IIOPMA-HHOPA-M, 1999 (801 cip X PH 17, Ka«iciin|>Hft k Viumumiv kvhu> PuocmAckoA OcjicpauuM, II vjulhh( 2-«, hmuu> uuiv m AonajmeHHoe, ma o6meft pcauautei ( rvpainaa IOH. JUAuiu HM, Mtxiu, HutitAau rpvniu HOPM \
44
elementul material şi se produce urmarea imediată a acesteia, adică moartea persoanei respectivi? 1
Se impune ca, întotdeauna, corpul ucis să fie al altei persoane decât al făptuitorului
§2 Subiectul omorului
Subiectul actival infracţiunii poate fi orice persoană fizică, deoarece existent* infracţiunii
nu este condiţionată de vreo calitate specială a subiectului3 în consecinţă, infracţiunea poatt li
săvârşită de orice persoană care îndeplineşte condiţiile generaJe psihofizice ale răspundem penale.4
Pornind de la dispoziţia art 21 alin (2) C pen constatăm că pentru comiterea omorului
persoana trebuie să posede vârsta de 14 ani, vârstă prezumată prin prisma discernământului dc
către legiuitor Deci, pentru comiterea omorului, în contextul art 145 alin (1) C pen nc interetes/i din punct de vedere
juridico-penală să constatăm prezenţa semnelor subiectului venera! persoana fizică responsabilă, care a atins la
momentul comiterii infracţiunii o anumită vârstă' (14 aia) Determinarea răspunderii penale pentru infracţiunea de omor de
la vârsta de 14 am este condiţionali de faptul că minorul de acum de la această vârstă îşi dă seama (cel puţin la nivelul
interpretărilor kgale) de caracterul prejudiciabil al faptelor comise şi consecinţelor preţudiciaNIc care pot oft survmi drept
urmare a acestor fapte 7
lnfracţamea de omor poate avea unul sau mai mulţi subiecţi activi şi unul sau mu multe subiecte pasive Când
uciderea persoanei se realizează prin contribuţia mai multor flptuiton care rnlrfwrvtrl, răspunderea acestora se formulează în
temeiul dispoziţiilor privind partici<paţia penatt Deţi nul nai mulţi Aptuiton, fapta de ucidere este unuci. a>a ci tfkvaic dmtie
participanţi râtpurxle pentru totalitatea ei ţi, în concret, în raport cu contribuţia adusă in ohţmeiea rezultatului1
Nu suntem de acord m aptm Autorului rus A care accentuează, in contextul
determinăm subiectului infracţiunii Ut onioi. că vdriia y letpon&abtlitatc* nu sunt atnbuite la
1 Hulai C, l ilipuLf A.» Mrtrtdw ( pa \%îi41 Boroi Alexandru, mp cii. pag 24
* Kiatorcanu Oh, Onfanrwnu V, Udn> I. târna» I Rmi A , Ist ® V‘„ «ţp pii |M§S44 Nafamnu Ohoorghe Boroi AWmondni «f > H pigtl5 yrfUMBo* npn» (icofimitu «am > W »*»»?» im iw* Um im Hi IPM \ M. ŞQGfi pag t|
* HH.Berpoa. VronoNHuc npaao • Xmum » (kt/niMi «ari* J-* amumvihmiAn*laropojumana 11 H . Coifiiinf ytwwvme iiţ***. • M (ii<**«Naa son® M>htaa hIpajnranoM tMirparvpa 1976 pag 14S, IS*«uU. h.w yronoaHoe npaao OooGctmaa «uimit Ww«i mg prillll Kţ^nuru, AII lla>tcuaa Mocna, K)|)h«iv IW7, pag 12, Niavium up*«<> Poocmm. y*ic6imr aa> «yiw a 2-X imn» lou 2 Onrfemtaa wn llua pejiHiiuuwa 411 , Kpaiunai IO A, Miwu, llu«u »<>•• tpvima IIOPMA-HHOPA-M, 1999 (801 cip X pag 17, knMcffiap«A a Viuanauav kvhu> PuumAciuI dcoepauiui, IImani» 2-«, niu(u>uunţ m AonajmeHHoe, ma o6axr#
44
semnele componenţei de infracţiune, dar sunt considerate condiţii dc intervenire a răspunderii penale Aceasta îşi
arc explicaţia, susţine autorul, în faptul ci oiicaic faplfi, inclusiv lipsirea dc viaţă a altei persoane, săvârşită de către
minori în vârstă dc până la 14 ani iau iresponsabili nu trebuie recunoscute ca neprezentând pericol social, deoarece
această circumstanţă doar înlătură răspunderea penală a acestor persoane Dacă vama şi responsabilitatea de atribuit
la semnele componenţei de infracţiune, atunci în mod logic privai ca de viaţă a altei persoane, săvârşită de către o
persoană minoră pană la 14 ani sau de către o persoană iresponsabilă, trebuie recunoscută ca neprezentând pericol
social în cazul în care lipseşte componenţa de infracţiune In plus, urmărirea penală în cauzele despre persoanele în
vârstă dc până la 14 ani sc exclude nu în baza lipsei componenţei de infracţiune, dar in legătură cu neatingerea
vârstei răspunderii penale. De asemenea în cazul comitem infracţiunii de către un minor până la 14 ani ori o persoană
iresponsabilă prin intermediul altor persoane subiecţi ai infracţiunii, acestea din urmă vor avea calitatea de mijloace a
infracţiunii şi vor fi liberate de răspundere penală Aceasta nu înseamnă însă ci subiectul se află după limitele
componenţei de infracţiune Fără subiect nu poate fi vorba de infracţiune Prezenţa persoanei, prin acţiunile vinovate
ale căreia a Cosi cauzară moartea altei persoane. owMwnne o condiţie obligatorie de recunoaştere a cauzării morţi
altei persoane 1 în ipoteza ideu consemnate remarcăm ci pericolul social îi este specific infracţiunii, însă nu
ronfinnrHţM de infracţiune
Ceir constatate se referă la dispoziţia art 14S alin (I) C pen in cazul in care apelăm la drspozţia dmmukm (2) al
aceluiaşi articol de asemenea anumite semne vizavi de subiectul activ al «fracţwm nu dtMMAsi Alia este situaţia
cu art 14** ahn (3) (' pen . când in unele cazuri se pune accent pe existenţa unui subiect activ special şi anume
persoană care a mai săvârşit anterior un omor mteepamt prcviaM dc an 145 alin (I) sau (2) i pen lit &)
Pâtuaptştă penată in ta/ul omorului este posibilă sub tontt Armele ’ Spunem ci este posibilă în tonte
formele la mvrl general Insă n-lmim la invuminaica propriu zisă in baza art 145 C pen dctcrmmâffl încadrarea
ttprml a |>artHiţmţiei simple iii lontoimitate cu an 145 alin.(3) lit 0 C pen . iar in ca/ul unri parlnipaţii complexe, se
lave trimitere pentru ceilalţi participanţi, decât autorul, şi la norma prevăzută dr art 42 ( pen
Subiect pasiv poate fr, de a teri icnea, ome pnrsoană. deoarece legea nu poate condiţiona apărarea vieţii
unei persoane de vreo calitate a acesteia Orice persoană, oricare ar fi starea sau statutul ei personal sau social,
poate fi şubred pasiv al omorului, fiindcă ocrotirea vieţii persoanei
1 Eopojuin Cit. op.ctL, pag.75-76.1 Boroi Alexandru, op.ctL, pag.24, Nistorcami Ghoorgbe, Boroi Alexandru, op cil. pag f> I
45
semnele componenţei de infracţiune, dar sunt considerate condiţii dc intervenire a răspunderii penale Aceasta
îşi arc explicaţia, susţine autorul, în faplul ci oricare fapt A. inclusiv lipsirea dc viaţă a altei persoane, săvârşită de
către minori în vâislă dc până la 14 ani iau iresponsabili nu trebuie recunoscute ca neprezentând pericol social,
deoarece această circumstanţă doar înlătură răspunderea penală a acestor persoane Dacă vama şi
responsabilitatea dc atribuit la semnele componenţei de infracţiune, atunci în mod logic privarea de viaţA a altei
persoane, săvârşită de către o persoană minoră pană la 14 ani sau de către o persoană iresponsabilă, trebuie
recunoscută ca neprezentând pericol social în cazul în caro lipseşte componenţa de infracţiune In plus, urmărirea
penală în cauzele despre persoanele în vârstă dc până la 14 ani sc exclude nu în baza lipsei componenţei de
infracţiune, dar in legătură cu neatingereâ vârstei răspunderii penale. De asemenea în cazul comiterii infracţiunii
de către un minor până la 14 ani ori o persoană iresponsabilă prun intermediul altor persoane subiecţi ai
infracţiunii, acestea din urmă vor avea calitatea de mijloace a infracţiunii şi vor fi liberate de răspundere penală
Aceasta nu înseamnă însă că subiectul se află după limitele componenţei de infracţiune Fără subaecl nu poate fi
vorba de infracţiune Prezenţa persoanei, prin acţiunile vinovate ale căreia a Cosi cauzată moartea altei
persoane, ooninriae o condiţie obligatorie dc recunoaştere a cauzării morţi altei persoane 1 în ipoteza idea
consemnate remarcăm că pericolul social îi este specific infracţiunii, însă ou coOTpCMiera|o de infracţiune
Ceir constatate se referă la dispoziţia art MS alin (I) (' pen in cazul m care apelăm la drspozţia atomului (2)
al aceknaş) articol de asemenea anumite semne vi/avi de subiectul activ al «fracţwm au deseraanăm Alia este
situaţia cu art 14** ahn (3) (' pen . cănd in unele cazuri se pune accent pe existenţa unui subiect activ special şi
anume persoană care a mai săvârşit anterior un omor mteepamt prevâ/uf dc an 145 alin (I) sau (2) £ pen Im *)
Partjcapipa penală in ta/ul omorului este posibilă sub toate formele ’ Spunem că este posibilă în ţoale
formele la mvrl general. Insă relei moi la mvrirumaiea propriu zisă în baza art 145 C pen detemanăm mcadrarra
tapretă a partiuţiaţief simple in lontoimitate cu an 145 alin.(3) lit 0 Cpen . iar in ca/ul unei pailicipaţii complexe, m-
lave trimitere pentru ceilalţi participanţi, decât autorul, şi la norma prevăzută *fr art 42 ( pen
Subiect pasiv poare fi, de asemenea, orice persoană. deoarece legea nu poate condiţiona apărarea vieţii
unei persoane de vreo calitate a acesteia Orice persoană, oricare ar fi starea sau statutul ei personal sau social,
poate fi subiect pasiv al omorului, fiindcă ocrotirea vieţii persoanei
1 Eopojuin Cit. op.ctL, pag.75-76.1 Boroi Alexandru, op.ctL, pag.24, Nistorcami Gboorgfre. Boroi Alexandro, op cil. p*K f> I
45
semnele componenţei de infracţiune, dar sunt considerate condiţii dc intervenire a răspunderii penale Aceasta
îşi arc explicaţia, susţine autorul, in faptul că oiicaic fapt A. inclusiv lipsirea dc viaţă a altei persoane, săvârşită de
către minori în văi stă dc până la 14 ani iau iresponsabili nu trebuie recunoscute ca neprezentând pericol social,
deoarece această circumstanţă doar înlătură răspunderea penală a acestor persoane Dacă vama şi
responsabilitatea de atribuit la semnele componenţei de infracţiune, atunci în mod logic privai ca de viaţă a altei
persoane, săvârşită de către o persoană minoră pană la 14 ani sau de către o persoană iresponsabilă, trebuie
recunoscută ca neprezentând pericol social în cazul în care lipseşte componenţa de infracţiune In plus, urmărirea
penală în cauzele despre persoanele în vârstă dc până la 14 ani se exclude nu în baza lipsei componenţei de
infracţiune, dar in legătură cu neatingereâ vârstei răspunderii penale. De asemenea în cazul comiterii infracţiunii
de către un minor până la 14 ani ori o persoană iresponsabilă prun intermediul altor persoane subiecţi ai
infracţiunii, acestea dm urmă vor avea calitatea de mijloace a infracţiunii şi vor fi liberate de răspundere penală
Aceasta nu înseamnă însă că subiectul se află după limitele componenţei de infracţiune Fără subscct nu poate fi
vorba de infracţiune Prezenţa persoanei, prin acţiunile vinovate ale căreia a Cosi cauzată moartea altei
persoane. coaBinse o condiţie obligatorie de recunoaştere a cauzării morţi altei persoane 1 în ipoteza idea
consemnate remarcăm că pericolul social îi este specific infracţiunii, însă nu componeiaiţe de infracţiune
Ceir constatate se referă la dispoziţia art MS alin (I) (' pen in cazul in care apelăm la drspozţia dmmukm (2)
al aceluiaşi articol de asemenea anumite semne vizavi de subiectul activ al «fracţwm nu dncnanfan Alia este
situaţia cu art 14** ahn (3) (' pen . cănd in unele cazuri se pune accent pe existenţa unui subiect activ special |i
anume parsoană care a mai săvârşit anterior un omor mtapamt prevă/uf dc an 145 alin (I) sau (2) £ pen lil &)
PâtUaptŞtă penală in cazul omorului este posibilă sub tottt fbrmcfo ’ Spunem că este posibilă în ţoale
formele la mvrl general Insă relei «lot la mvnmmaiea propriu zisă in baza art 145 C pen dctcrmmâffl încadrarea
ttprml a pur tu iţiaţiei simple iii lontimnitatc cu an 145 alin.(3) lit 0 ( [>cn iar in ca/ul unei parlnipaţii lomplesr m-
face trimitere pentru ceilalţi participanţi, decât autorul, şi la norma prevăzută dr art 42 ( pen
Subiect pasiv poate fi, de a temenea, orice persoană. deoarece legea nu poate condiţiona apărarea vieţii
unei persoane de vreo calitate a acesteia Orice persoană, oricare ar fi starea sau statutul ei personal sau social,
poate fi subiect pasiv al omorului, fiindcă ocrotirea vieţii persoanei
1 Eopojuin Cit. op.ctL, pag.75-76.1 Boroi Alexandru, op.ctL, pag.24, Nistorcami Ghoorgbe, Boroi Alexandru, op.cit. p*K f> I
45
III■■I■
II
are caracter universal. Este suficient ca persoana să fi fost în viaţă 1 Nu interesează vârsta, sexul,
I starea sănătăţii fizice sau psihice ale subiectului pasiv, nu interesează dacă acesta era hotărât sc
sinucidă sau că, fiind bolnav de o boală incurabilă, nu mai avea de trăit decât puţine clipc 2 iJupfi
I consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă Uneori omorul poate
avea mai mulţi subiecţi pasivi (omorul a două sau mai multor persoane)
8 în literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvânt, că nu trebuie confundat subiectul
pasiv al infracţiunii, adică persoana vătămată, cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii, respectiv persoana care a suferit
paguba in infracţiune Distincţia este importantă fiindcă dacă de cele mai multe ori. persoana vătămată este în acelaşi timp şi
persoană păgubită prin infracţiune, există şi cazuri în care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoană vătămată, fără să fie însă şi
persoană păgubită
*n000
§3 Latura obiectivă
Latura obiectivi a conţinutului constitutiv al infracţiunii este constituită din totalitatea
condiţiilor privitoare la actul de conduită,4 cerute de lege pentru existenţa infracţiunii1 După cum
a (bal coMcmt, fiecare infracţiune , sub aspectul laturii obiective, poate fi caracterizată punt i -un
cfeiiKl material* (acţiune sau inacţiune), o urmare imediaiă (consectnţele prejudiciafcntc) şi
raportul de cauzalitate intre elementul matenal şi urmarea imediată 7 Pe lingă aceste semne, latura
obiectivă a mm multor infracţiuni cuprinde una sau mai muhe condiţw-cerwfc esenţiale şi absolut
necesare pentru ca fapta săvârşită ai poată constitui elementul material al mtracţiurai (semnele
facufcstive ala haini obisetive ) Semnele facultative ale lat uni obiective, care mm prezente la
toate wăncpmăe. uneori nu se iau în vedere la aprecierea unei fapte concrete ca infracţiune *
Protecţia jund*u> penale in măsură egală aste atnbuită viaţa oixirei peivoane independent de vârsrâ indic» fţ/m sau
talriâţi rw»i ale I atura obiectiv â a omorului constă în pnvarea de viaţă a altei persoanei.” adi? k prin mice activitate ilegală oara
pncmuiefte nxvartea unui om Indicarea
I Ni<li*r«nu I Hm<* A^uwini n« JH|tl
* DuW C, tilqgaş A. Mmartir ( , ap rin. |M| IS4
* Nitfnraanu (Ih. Dubnumu V IMMU I FMUI II Hunri A„ La#li V ,
Iiirf« pmil Pailaa iţwull Ihnwifli, 14ituia „IXJVlTNi.NT XXI", 1995, pa$94
y'ioflonm npiM (IFhbm wh Vwhtmi una >tm (OiMnwaHy* hţw kiria<Miu< II U , I InuiMnu I A, Mwm, HiaiiiAuriu rpyniu IIOPMA-MIKDPA-M.
I9W pag 141
' Bulai C . Drept penal rotnin Paiua pmcrali Val I llww«ţii IWJ |M| I tt) 111, AufoUn I vipirnuu Drept pnul lumân Puia generali Bucureşti, 1995, pag,76-78, Vintili Unn|i«>K
Ihcpl porul, |1u.wifi. 1919.. pag J16-217 6 Dobrinotu V . Pascu I, LazSr V., Nutnreanu Oh , Moina* I . Ilara A. ap ni, pag 101 114 7 Avrcm Kliliax Popovid Tudor. Cohapieanu V aaik. ap cit. „ pag, 19
* THMCAKO P.B., OCince yvaac od o6tcKTKBiiofl ctopoiM npanynnnnra. Poema. I997.crp.49 9 yroaoanoe npaao. 06npu wn. Iloa pc.i H «D KyuiciioaoA, IO M 7u<mkuno, I bufninwuaa. Mocua. 1993, crp 115
10 KowueimpHH r YroflOBHOMy axucKc> PoccHftcicofi Oc^cpain». no4 peji A.H llaytaoaa, Mockm. lOpucrv 1997, pag 265II ypaaoaiioe npaao Poocmn Yvefunik' A» ayioa a 2-x TOWU Tom 2 Ooo&mmm nacn. Floux pen Hmaroaa Alt, KpaoMKQMi) H) A, Mocw»a, HiAaTejnccaji
rpynna HOPMA-HHfcPA-M. 1999 (SOS crpX pag, 13; Brinzl S, Infracţiuni contra vieţii, alnAiâ|u, Iibcrtâţu y dmvutitii persoanei. Chişiniu, Universitatea dc Sut din Moldova,
1999, pag, 15
46
III■■I■
II
are caracter universal. Este suficient ca persoana să fi fost în viaţă 1 Nu interesează vârsta, sexul,
I starea sănătăţii fizice sau psihice ale subiectului pasiv, nu interesează dacă acesta era hotărât sc
sinucidă sau că, fiind bolnav de o boală incurabilă, nu mai avea de trăit decât puţine clipc 2 I)upă
I consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă Uneori omorul poate
avea mai mulţi subiecţi pasivi (omorul a două sau mai multor persoane)
8 în literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvânt, că nu trebuie confundat subiectul
pasiv al infracţiunii, adică persoana vătămată, cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii, respectiv persoana care a suferit
paguba in infracţiune Distincţia este importantă fiindcă dacă de cele mai multe ori. persoana vătămată este în acelaşi timp şi
persoană păgubită prin infracţiune, există şi cazuri în care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoană vătămată, fără să fie însă şi
persoană păgubită
*n000
§3 Latura obiectivă
Latura obiectivi a conţinutului constitutiv al infracţiunii este constituită din totalitatea
condiţiilor privitoare la actul de conduită,4 cerute de lege pentru existenţa infracţiunii1 După cum
a fost coMcaMt, fiecare infracţiune . sub aspectul laturii obiective, poale fi caracterizată punt i -un
cfeiiKl material* (acţiune sau inacţiune), o urmare imediaiă (comecn|eic prejudiciabilc) şi
raportul de rai/ifatfc intre elementul material şi urmarea imediată 7 Pe lingă aceste semne, latura
obiectivă a mm muitor infracţiuni cuprinde una sau mai muhe condiţn-ccnofc esenţiale şi absolut
necesare pentru ca fapta săvârşită ai poată constitui elementul material al infracţiunii (semnele
ftcultMM ale btom obisciivc ) Semnele facultative ale laturii obiective, care mm prezente la
toate Mfrvcţunde. «mon nu se iau In vedere la aprecierea unei fapte concrete ca infracţiune *
Protecţiei jurid*u> pcfialr in măsuţă egală «sie atiihuită viaţa otxlrei peivoane independent de vârsrâ
indic» fţ/m sau talnăţi nu»r ale I atura obiectiv â a omorului constă în privarea de viaţă a altei persoanei,”
adiel prin onci activitate ilegală caie ptu muteşte mvvartea unui om Indicarea
I NiaturanuiAmirţţm Hm<* A^uwini n« |H|tl* DuW C, lilqgaş A. Mmartir ( . ru. |M| 1S4
* Nitfnraanu (Ih. Dubnumu V M»*wi I Paaau I Hnnri A„ La#li V , I>irf« pmil Partea iţwull Ihiiwifli, 14ituia „l’OVlTNi.NT XNT\ 1995, pa$94
y'ioflonm npiM (IFHBM WH Vwhtmi nun >TM (OiMnwaHy* HŢW kiria<Miu< II U , IInuiMnu I A, Mwm, HiaiiiAuriu rpyniu IIOPMA-MIKDPA-M. 1999 pag |41
' Bulai C . Drept penal rutnin Paiua pmcrali Voi I llwwtţii IWJ |M| I M) III, Atipnlin I vipirnuu l.hcpl pnul imnăn Partea pensralâ Bucureşti, 1995, pag,76-78, Vintili Lfcng>wv Ihepi penal. |
lu.wifi. 1919.. pag 316-317 6 Dobrinotu V . Pascu I, Lazir V., N tătar eanu Oh , Moina* I . Ham A, ap ni, pag IOVI |4 7 Avram Kliliax Popovid Tudor. Cohapiranu V aatU. ap cit. „ p*| 19
* THMCAKO P.B., OGum yvaac ofi o6tcKTKBiiofl ctopoiM Rpecnysanan, Pucroa. I997.cip.49 9 yroaoanoe npaao. 06npu verw Iloa pc.i H «D KyinciioaoA, IO M 7u<mkuno, I LuţntnwuuM. Moenaa. 1993, crp 11510 KowueinapHH r YroflOBHOMy aoacKc> Pocctiflorofl OcjKpainra, Boa peji A.H llaytaoaa, MOCKM. lOpuciv 1997, pag 265II yrogoaiioe npaao Poocmn Yaefunik' a» ivim a 2-x rowu Tom 2 Ooofctman nacn. Floux pen Hmaioaa AH, kpattuoaa H) A, Mocw»a, HiAaTejnccaji rpynna HOPMA-HHQPA>M. 1999
(SOS cipX pag, 13; Brinzl S, Infracţiuni contra vieţii, alnAtâ|u, libertăţii y tlcnaiillpi persoanei. Chişiniu, Universitatea de Stat din Moldova, 1999, pag, 15
46
III■■I■
II
are caracter universal. Este suficient ca persoana să fi fost în viaţă 1 Nu interesează vârsta, sexul,
I starea sănătăţii fizice sau psihice ale subiectului pasiv, nu interesează dacă acesta era hotărât sc
sinucidă sau că, fiind bolnav de o boală incurabilă, nu mai avea de trăit decât puţine clipc 2 I)upă
I consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă Uneori omorul poate
avea mai mulţi subiecţi pasivi (omorul a două sau mai multor persoane)
8 în literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvânt, că nu trebuie confundat subiectul
pasiv al infracţiunii, adică persoana vătămată, cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii, respectiv persoana care a suferit
paguba tn infracţiune Distincţia este importantă fiindcă dacă de cele mai multe ori. persoana vătămată este în acelaşi timp şi
persoană păgubită prin infracţiune, există şi cazuri în care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoană vătămată, fără să fie însă şi
persoană păgubită
*n000
§3 Latura obiectivă
Latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii este constituită din totalitatea
condiţiilor privitoare la actul de conduită,4 cerute de lege pentru existenţa infracţiunii1 După cum
a fost coMcmt, fiecare infracţiune . sub aspectul laturii obiective, poate fi caracterizată punt i -un
cfeiiKl material* (acţiune sau inacţiune), o urmare imediată (comecn|eic prejudiciabilc) şi
raportul de rai/ifatfc intre elementul matenal şi urmarea imediată 7 Pe lingă aceste semne, latura
obiectivă a mm multor infracţiuni cuprinde una sau mai muhe condiţn-cenofe esenţiale şi absolut
necesare pentru ca fapta ilvărşită ai poată constitui elementul material al mtracţiurai (semnele
facufcstive ala |mmrii obiective ) Semnele facultative ale lat uni obiective, care mm prezente la
toate aafrscţwndc. uneori nu te iau in vedere la aprecierea unei fapte concrete ca infracţiune *
Protecţiei jund*u> pcnalr III măsuţă egală este atribuită viaţa oixărei peivoane independent dc vârstă,
indic» fsnet sau talnăţi morale I atura obiectiv â a omorului constă în pnvarea de viaţă a altei persoana.”
adică prin onci activitate ilegală «m ptuwuicşte moaitea unui om Indicarea
1 Ni<li*r«nu I Hm<* A^uwini n« JH|tl
* DuW C, tuHijiwş Al, Mmartir ( , aprtt. |M| IS4
* Nubaraanu (Ih. Dubnumu V M»*wi I Paaau I Hnnri A„ La#li V , I>irf« pmil Pailaa iţwull Ihnwifli, 14ituia
„l’OVlTNi.NT XNT\ 1995, pag 94
y'ioflonm npiM (IFHBM WH Vwhtmi una >TM (OiMnwaHy* HŢW kiria<Miu< 11 U , IInuiMnu I A, Mwm, HiaiiiAuriu rpytinn HOPMA-
MH4>PA-M. 1999 pag |41
' Bulai C . Drept panaJ rutnta Paiua prim alt Val I llww«|ii IWJ |M| I M) III, Aupnlin I iigureanu Dicpl pnial imnăn Puia pnmli Bucureşti,
1995, pag, 76-78, Vintili Unn|i«>K Diapi perul, Itewifi. 1919.. pag J16-2176 Dobrinotu V . Paacu I, LazSr V , Nutnreanu Oh , Moina* I . Ilara A. ap ni, pag IOVI |4 7 Avram Kliliax Popovid Tudor. Cohapieanu V aaik. ap ni „ pag 19 I iHuctiao F.B . 06uice yMmiw uftofiunrMBH»* cnipinM npanyitnnnra. Poema. I997.crp.49 9 YranoaHoe npaao. 06npu wn. Iloa pc.i H «D Kyuiaioao#, IO M 7u<mkuno, I bufninwuaa. Moenaa. 1993, crp 11510 KowueimpHH r YroflOBHOMy axucKc> PocchUcvoA OcAcpain», ivui pot AH llayuoaa, Mockm. lOpucrv 1997, pag 265 II YrojKMiHoc npaao POCCHH Y«6HHK A» ayma a 2-x TOWU TOM 2 OGOGCHMJU nacn. Floux pen Hruaroaa Alt, KpaoMKQMi) H) A,
Mocw»a,
HioaTunccu rpynna HOPMA-HHePA-M. 1999 (SOS crp), pag, 13; Brinzl S , Infracţiuni contra vj«j|JI, ainâ!â|n. libertăţii y
demnul pi
46
• .nai inului ilr ti rtl privării tic viaţii arc o importanţă principială.1 Deci, se constată o intercalare nliJiKMitiiir ilin11§ 11t*i
rmiie lupta care prezintă o atentare la viaţa altei persoane, consecinţa prţjudlctanlll in Ioni ici <nu/Ani morţii biologice a persoanei;
raportul de cauzalitate între faptă şi conujLinfÂ
Omorul poalff fi corni n nim prin acţiune1 (dc împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovin- rii: ), mU yi prin
niaiţiunc.4 dai numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea <Jr n acţiona panlru împiedicarea morţii persoanei' De
regulă, omorul se manifestă prin acţiuni., orientale «pir nu Aii «irti mirgntâţii anatomice şi funcţiilor organelor vitale importante ale
altei per»oanr I a ponte %c rcfln.tr prin acţiuni fizice sau de influenţă psihică6 (în acest ultim caz r%tr nocetar dr « lua ut vrdnr ci
trauma psihică poate determina moartea persoanei, care suferă dr o nu*!* ciîdââcA, riim/arei traumei psihice unei asemenea
persoane, despre boala căreia este cunofttut tri virtutea unor uicumManţe anumite (în lot cazul în prezenţa scopului de privare de
vuţl ) trebuie recunoscui! drept omor*), când vinovatul este privat dc viaţă nemijlocit de către vmmai uri cu «lyihnnul altor
persoane care nu-şi dau seama de caracterul real al faptelor comise în virtutea Mfuaţiei iroate iresponsabilităţii sau vârstei minore9
în cea ce vizează omorul La comandA acceitâ tnfracţrunr %c caracterizează sub aspectul elementului materiale doar prin ACfNRt
UMpo/ifta ar înotului supus examinării este simpla, punând accent doar pe consecinţa mfncpamkk li varul pentru
interpretare faptele care pot fi supuse răspundem şi respectiv.
poaale pffUu umuf In contextul enunţat, potrivit regulilor de determinare a elementului mtunti m âmmmmâ
aftuapr norrnatrve. se prezumă cft orice fapti care poate fi in raport de cauzaleaK u# urmarea imodiKA prescrisă nemijlocit de
norma penali, devine în acest context (apcA penaiâ
In u#**xiul anunţat dnnrumâru cA acţiunea de ucidere poate fi directă, atunci când ftpnmorul siţiiittts/Â ţinti i « % i v u
tunet provocându-i moartea, sau indirectă, atunci când.
KMMI*|MI » »>«««■'•* *=••*.* v Ml *!•>• «■»■■■■ HMHW I» • NMHnM M aimaaaaMm. MM wftuteft puuuwfl Crvpaiou IO M ,AA Mi IM H■'»>!■ N>w»ti tii i|« «ut II* \ U mVflIJrm IfliîH
Vi* >mmi« ■ . ». i • ll viN «|M •«%m nmwmlapmH I • nvmnws i H«n> i«m«d puutop C C turau KW*. A.C K.. 2003, pg 2*2
I'um «a- > i »*«im i<| .«• • «■ ii v v*«w mi pM H I I I ' f«wu A.II Himihu Mtvm, lOpacrv, 1997. («g 31
Uifnumi'* II H l i**cih : <>)mm 0 Ifc«rfV«Maa ifcin Muw h)f«u>i'ML<ui niqxnpt. 1976. pag343.
K n u M C M H ■ VioumuMţ h *1* i n>.« pti N i/l I Mf|WM Uutu K Ipumntu iwrapanpa. 1984. pag 233. VraioaHoc apuc
l’i»« Mlii V<f^r>HMk it» i |. iliiiliairiiiiu M>HIM IW9. pag 2^9;, Borodac A.. Manual de drqx pmai Panea
■poeiaU (pirtni lnvl||niMul < )nfm|n Jltbt pag 49
' llut+imagr» \ , r . , t ţmg/'» UuiaH | litpmf A . Miilradjc ( , r/p ci/. pag 213 KuuaiirapMB i Vrimunin<»M>) ■«t.irti’v ■»« 4iiiwpuiM. Hvurm 2Hi, iriMCHftmur a Aoucuuiciuioe,
oca oGutefl pcianiMc# Crvparoaa
IO H , JWWJKM It M Hu«"‘K ML* ipvmia IM»PMA-HH«&PA-M, 1999 (832 cip }, pap. 224. YronoăHoe npaao POCCHM. > «K’GHHK AU»
a>ma i 7 i mwk Ium 2 ia t% llo;i prn Hiuniu AII. Kpacmnna IO.A., Moocu. liuarcAhcxaa rpynna HOPMA-HHOPArM,
1999, pag I V; KnuiMHiifNl i Vii,.,m*mmmv uwn> PtarwAcao* gfe.-tcpanMM. noa peA ABJJivmou. Mocna, lOpacrv 1997. pag.263.
Ihripiall H , yt».iii«n» IIJMUI nr«um()ii/i«iiiiuucra 2«nuMHr Yv6noc noco6«c Mocna. Kiuncnufl «op, 2001. pag 110-111.1 lioţIKIAHfl (! II, op fii, pag 11* JiopcwţyrtHri A M . ttp ni. pag 3
• .urii inului ilr ti rtl privării tic viaţii arc o importanţă principială.1 Deci, se constată o intercalare nliJiKMitiiir iliii11§ 11ai
rmiie fapta care prezintă o atentare la viaţa altei persoane, consecinţa prţjufllciAmlA Iii Ioni ici cau/ărU morţii biologice a
persoanei; raportul de cauzalitate între faptă şi conujLinfÂ
Omorul poalff fi corni n nim prin acţiune1 (dc împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovin- aic ), uil yi prin iiiai:|
mne.4 dai numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea <Jr n acţiona pentru împiedicarea morţii persoanei5 De
regulă, omorul se manifestă prin acţiuni., orientate «pir imAlmrrn integrităţii anatomice şi funcţiilor organelor vitale importante ale
altei peraoanr I a ponte %r rcflei.tr prin acţiuni fizice sau de influenţă psihică6 (în acest ultim caz r%tr naceaar dr a lua in vrdrir ci
trauma psihică poate determina moartea persoanei, care suferă dr o nu*!* i anliat â riim/arcm traumei psihice unei asemenea
persoane, despre boala căreia este cunofttut «ii virtutea unor uicumManţe anumite (în lot cazul în prezenţa scopului de
privare de vuţl ) ircbuic recunoscută drept omor*), când vinovatul este privat dc viaţă nemijlocit de către vmmai uri cu ajuţi
irul altor per Mia ne care nu-şi dau seama de caracterul real al faptelor comise în virtutea Mfutţiei iroate iresponsabilităţii sau
vârstei minore9 în cea ce vizează omorul La cumandi accaitâ infracţiune %c caracterizează sub aspectul dementului
materiale doar prin ACfNRt
Diapo/ifftâ articolului lupus examinării este simpla, punând accent
doar pe consecinţa mfncpamkk lâaând pentru interpretare faptele care pot
fi supuse răspundem şi respectiv, pcsk’p'^eî' peade pent/u umor In
contextul enunţat, potrivit regulilor de detenmnare a elementului m
âmmmmâ artuapr normairvc, se prezumă că orice fapti care poate fi in
raport de iran rai* aic u# urmarea imediată prescrisă nemijlocit de
norma penali, devine în acest context tsptf penată
In u#**xiul anunţat deterrmnAm cA acţiunea de ucidere poate fi directă,
atunci când ftpnmorul siţiiittts/Â t i u t asupra victimei, provocându-i
moaiiea, sau indirecţi, atunci când.
KMMI*|MI » »>«««■'•* *=••*.* v Ml *!•>• «■»■■■■ HMHW 1» • NMHnM M aama—aMm. MM wftuteft puuuwl Crvpaioaa
mi IM Mi»— Hit0*• s *tt nj- ><!•• II*i|'*>rIIKeP \ 14 IW?9(83 jiiţi (c.pfi|! «24 Vi* >mmi« ■ . ». i • ll viN «pa* *m%m mwmlapaN * t mvunmr i h»rt> ttriMUă puutop
CC tiimu) Khcb. A.C K.. 2003,
pa 2*2
I'um mR> > i »*«im ap*#» • «■ ii v v#«w waa H H I « f«wu A. II HitHnu Mtvm, lOpacrv, 1997. («g 31
IIH I ,<■.«««.• rij.*r : <>)MM 0 Ifc«rfV«Maa ifcin Muw h)f«u>i'ML<ui jnrcpaTvpa. 1976. pag343.
K n u M C M H ■ ViftumuMţ h *1*i »*•>« pti N i/| I Mf|WM Mintii H iwrapanpa. 1984. pag 233. VraToaHoc apuc
l’l»« Mlil V<f^r>HMk Mrvl |II11 \> M>hIU ■ WMa». |W9. pag2Vfr BoCXkliC A.. MsAlol (fe drepC pmal Puica
ipectalX ([i»rtni lnvl||niMul «mtffMi*) < )nfm|n }i*t4 pag 49 ’ lldfUi»«iBr« \ 'i . » / , * * i'rt llulaif | jfjpmiş A „ MiOradjC ( .upcil, pag 213 XuuaiftapnB i VimvHiitoHt ■«t.irti’v >-*
4iiiwpaiiH. Hvurm 2Hi,awcHfHBur a Aoucuuiciuioe, oca oGutefl pcianutc# Crvparoaa
IO H , JWWjKaa II M Mwnaa Hvirts aaa ipvmia I U 1 9 9 9 (832 cip }, pag.224; YranoăHoe npaao Pdcchm. > •k-Ghhk au» a> Kia ■ 7 a "mat l’OK J <h«^ViiHaa
ia n llo;i prn Hiurau AII. Kpacmnna IO.A., Mocua. Huncnaai rpynna HOPMA-HHOPArM, 1999, pag 11, KiiuiMHiifNl i Vi«iia»anmMy uwn> Piwkul 4fe.-tcpanMM. noa peA ABHayMoaa. Mocua.
lOpacii. 1997. pag.263.
Ikripiia II M , Vio^iitaiww iipaNd or^naa N (harf’itutiaa <uen 2-a rvsurac Yv6noc nocofwc MOCKUL, Kiuncnufl mp, 2001. pag 110-111.1 laipiiAHII1 11 <>/t cil, pag 11
* Ikipajtyfltfn A H . ttp ni. pag S
• .urii inului ilr ti rtl privării tic viaţii arc o importanţă principială.1 Deci, se constată o intercalare ubltfiatPMa timid un trimit'
fapta care prezintă o atentare la viaţa altei persoane, consecinţa prţjudlctanllă in li; mi ici inu/Aiii morţii biologice a persoanei;
raportul de cauzalitate între faptă şi conujLinfÂ
Omorul poajff li corni n hi ni prin acţiune1 (dc împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovin- rii: ), uil yi prin lnac|
iuno,4 dai numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea dc a acţiona priiini împiedicarea morţii persoanei5 De
regulă, omorul se manifestă prin acţiuni., orientate «pir iik Ale mm intrai ităţii anatomice şi funcţiilor organelor vitale importante ale
altei persoane I a ponte «e rcfln.tr prin acţiuni fizice sau de influenţă psihică6 (în acest ultim caz e%te naceaar jfr « lua ut vedete ci
trauma psihică poate determina moartea persoanei, care suferă de o boalft cardiaci, ritni/arei traumei psihice unei asemenea
persoane, despre boala căreia este cunofttut tu virtutea unor utcumManţe anumite (în lot cazul în prezenţa scopului de
privare de vuţl ) trebuie recunoscută drept omor*), când vinovatul este privat dc viaţă nemijlocit de către vmmai uri cu «lyihnnul
altor persoane care nu-şi dau seama de caracterul real al faptelor comise în vwtutaa Mfutţiei create iresponsabilităţii sau vârstei
minore9 în cea ce vizează omorul La cumandA accaitâ infracţiune »e caracterizează sub aspectul elementului materiale
doar prin ACfNRt
articolului supus examinării este simpla, punând accent doar pe consecinţa «flracţioaaâl lâaând pentru
interpretare faptele care pot fi supuse răspundem şi respectiv, pedepse* pmmk: pgnuu omor In contextul enunţat, potrivit
regulilor de detenmnare a elementului maianai m âmmmmâ Miuapr normative, ie prezumă că orice fapti care poate fi in raport de
miraitftfc u# urmarea imediată prescrisă nemijlocit de norma penali, devine în acest contextpenai*
In u#**xiul anunţat defer minim ci acţiunea de ucidere poate fi directă, atunci când făptuitorul a< ţiof«r«/A
direct asupra victimei, provoc iii ulm moartea, sau indirecţi, atunci când.
Kmmi*|mI » Vtrnmmmmn *=••*■« » * Ml »■ «■»■■■■ Hmhw I» a m n i — ■ aama—Mm, mm wftuteft puuuwfl Crvpaioaa KlM .AA Ml IM Ml»— Niw»ti til i|« «ut II* |il(0f Ol 1999 (I 1
* t î|S I, p&j!
Vi* >mmi« ■ .». i • lUţWHNiMiaMMl mwMnpil • t RIIHW I H«n> i«m«d puutop C C turau KW*. A.C K.. 2003,pg 2*2
I'um mR> > I »*«IM Mp*#» • «■ m * v*«w Mi pa* H H I « f«WU A. II HltHnu Mtvm, IGpiKTV, 1997. pag M
Uifnumi'* fl H I ,<■,«««.• rij.*r : < 0 U<1 <0 1 1 1 <M ifcia Muw tOpMAN'HKua niqxnpa. 1976. pag345.
K n u M C M H ■ VioumuMţ h *1* i i*>.« pti N i/t I Mf|WM Mintii K tp*tanwcuui iwrapanpa. 1984. pag 233. VraToanoc apuc
l’i»« Mlii i» i |- ililUinnixu M.«»a» *I*J «una» IW9. pag2V?, Borodac A.. Manual de drqx pmai Panea
■pociaU ([nrtiu lnvl||niMul < )nfm|n }i*t4 pag W
' lUu\+i»*gr* * ■ «r • r*t J’” Ifcilaii , fitipaş A. MmradwC* opcit, pag.2R3.
KiiuamapnB i VimvHiitoHt ■«t.irti'v !*••. w*. ■»« 4iiiwpuiM. HvuRM 2h>, awcHfHBur a Aoucuuiciuioe, oca oGutefl pcianutc# Crvparoaa IO H , JWWjwaa II M Mwnaa Hvirts aa* ipvmia
IIOI'M A MH4»rVM 1999 (832 cip }, pag.224; YranoăHoe npaao Pocchm. > «k’Ghhk jub ■>kw ■ 7 a kwm Ium I ia it l!o;i prn Mi«aroma AII, Kpacmnna IO.A., Mocua.
liuarcAhcxaa rpynna HOPVLVH1IOPA-M.
1999, pag 11, KiiuiMHiifNl i VrwMimiiv Piwakul •uqaoMii, nofl pcA A.BHayMoaa. Mocua. lOpacii, 1997. pag.263.
lU-i|M>a II It Vin t<>aii>a i>|>aa<> or<tnjia M Oi■/vimaa «tacTN 2-ctrvuxHr Yv6nocnoco6«c Mocna. Kiuncnufl mp, 2001.pag 110-111.
1 lioţIKIAHfl C‘. IJ , op cil, pag 71 *
liqxwţyjwrr A H . ttp cil. pag 5
I«IIn*naa■■
m
pentru provocarea morţii victimei, făptuitorul recurge la un mijloc indirect, activat de o forţă străină 1
Sub aspectul elementului material infracţiunea dc omor implică o acţiune dc uctdeTe a unei persoane fizice,
adică o activitate materiali cârc arc ca rezultat moartea unui om Acest element material trebuie să aibă o anumită forţă
distructivi, sfi fie aptă să provoace moartea persoanei in condiţiile date 2 Aptitudinea actului de violenţi de a suprima
viaţa persoanei se deduce din materialitatea lui. in care se cuprind instrumentul folosit şi considerat ucigător, numărul
mare al loviturilor aplicate, intensitatea fi orientarea lor spre regiuni vitale ale corpuhii victimei, ca element de natură să
supnme sensul actului şi valoa/ca lui distructivă 1
Din punct de vedere al laturii obiective toate tipurile de omoruri se exprimă prin privarea victimei de viaţă
(componenţă materiali)4 Se ştie că descrierea faptei incriminate mai poate cuprinde pe lângă descrierea acţiunii
(inacţiunii) incriminate şi arătarea rezultatului acolo unde legiuitorul condiţionează existenţa faptei incriminate dc
producerea unui rezultai material, conceput ci o entitate exterioară a conduitei, diferită, cronologic şi logic, de
acţiunea şă cauzată dc
Ia ipoteza ideii consemnate consecinţa în forma morţii biologice constituie un semn oHî§moou al omorului
intenţionat, dacă este vorba despre o infracţiune consumată în acest caz, raufcattJ face pane. împreună cu acţiunea
(inacţiunea) dm descrierea fapta incnrranaic şi se hi cazul infracţiunii de omor, sub forma unei modificări a substanţei
obiectului de exemplu uciderea unei persoaneIn acest context trebuie delimitată moartea bdeşeft 4t aaoariai clinică adică
o asemenea stare a organismului omului in care. deşi se opreşte respira*.* y bălaia mimu dar activitatea vitală a
organismului se păstrează şi omul poate fî readus la viaţă Atentarea ilegală caic a determinai moartea clinică a persoanei,
dar ultimul în final a rămas in viaţă in condiţii concrete jniate li nlilh it ca tentativă de omor sau cauzarea unei leziuni
corporala
Moartea rapre/mfă o irwrfarr trrvet uluia a vieţii, o dereglare integrală şi ireversibilă a proceselor vitale ale
organtamitkif ie condiţionează stingerea activităţii biologice a tuturor ţesuturilor şt organelor1 Aceasta te mitalea/â după
încetarea (Vineţiilor de importanţă vitală - circulaţiei sangvine şi respiraţiei irnrtare care are forma unur proces treptat de
inhibiţie a
1 Dulăii C, Fdipaş A, MtfrtrfM (' op > u pag 214 2831 Nudoreanu Oh., Dotoliimiu V , Mofanr 1, Pittii t, Ikioi \, I mjh \ .apnl pag Nuliranu Oheorghr. Boroi Alexandru, ap cit . pag i1 Boroi Alexandru, op cu, pag. 134 Beipoa MU, op ni, pag I KM II.
’ Nulnrcanu (îhcorgfw, Boroi Alexandru, op cit. pag63* Ibldgfrt7 Boroi Alexandru, op cit, pag 34-331 Baciu Ohflorgfrc, Medicina legali, Chiţuiiu, Şlim|a, 1993, pag 107
48
I«IIn*n*a■■
m
pentru provocarea morţii victimei, făptuitorul recurge la un mijloc indirect, activat dc o forţă străin A 1
Sub aspectul elementului material infracţiunea dc omor implică o acţiune dc uctdcTe a unei persoane fizice, adică
o activitate materialft cârc arc ca rezultat moartea unui om Acest element material trebuie să aibă o anumită forţă
distructivi, să fie aptă să provoace moartea persoanei in condiţiile date 2 Aptitudinea actului de violenţi de a suprima viaţa
persoanei se deduce din materialitatea lui. in care se cuprind instrumentul folosit şi considerat ucigător, numărul mare al
loviturilor aplicate, intensitatea şi orientarea lor spre regiuni vitale ale corpului victimei, ca element de natură să suprime
sensul actului şi valoa/ca lui distructivă 1
Din punct de vedere al laturii obiective toate tipurile de omoruri se exprimă prin privarea victimei de viaţă
(componenţă materiali)4 Se ştie că descrierea faptei incriminate mai poate cuprinde pe lângă descrierea acţiunii
(inacţiunii) incriminate şi arătarea rezultatului acolo unde legiuitorul condiţionează existenţa faptei incriminate dc
producerea unui rezultai material, conceput ci o entitate exterioară a conduitei, diferită, cronologic şi logic, de acţiunea
şă cauzată de
Ia ipoiezj ideii consemnate consecinţa în forma morţii biologice comstimse un semn oHj§moou al crmorulur
intenţionat, dacă este vorba despre o infracţiune consumată în acest caz, rmiitaniri face pane. împreună cu acţiunea
(inacţiunea) din descrierea fapta mcnrranaic şi se hi cazul infracţiunii de omor, sub forma unei modificări a substanţei
obiectului de exemplu uciderea unei persoaneIn acest context trebuie delimnata moartea bdepeft 4t aaoariai clinică adică
o asemenea stare a organismului omului. în care. deşi se opreşte respiraţia p bătaia tnirmi dar activitatea vitală a
organismului se păstrează şi omul poate fî readus la viaţă Atentarea ilegală care a dcteimmat moaitea clinică a persoanei,
dar ultimul în final a rămas in viaţă In condiţii eurm tr jniate li calificat ca tentativă de omor sau cauzarea unei leziuni
corporale
Moartea rcprr/infă o iiwrfarr trrveitiMA a vieţii, o dereglare integrală şi ireversibilă a proceselor vitale ale f»rgani
%miilui ce condiţionează Mingeiea activităţii biologice a tuturor ţesuturilor şi organelor1 Acea «ta te instalează după
Incetaiea (Vineţiilor de importanţă vitală - circulaţiei sangvine şi respiraţiei irurlaic care are forma unui proces treptat de
inhibiţie a
1 Dulăi C , Filipaş A, Mm» he C apetf., pag 214 2831 Nudoreanu Oh., Dobfllnoiiu V , Mofaui 1, Pittii t, Ikioi \, I mjta V .ap ni pag £5, Nuliranu Oheorghr. Boroi Alexandru, opal. pag i1 Boroi Akxandru, op ctL, pag. 134 Betpoa fi.IL, op cil. pag 110-1II.
’ Nulnrcanu (îhcorgfw, Boroi Alexandru, op cti. pag63* Ibidgnt7 Boroi Alexandru, op cit, pag 34-331 Baciu Ohoorgfrc, Medicina legali, Chiţuiiu, Şlim|a, 1993, pag 107
48
metabolismului celular şi de descompunere a materiei va orţaaaaatt TaaMtepi cfcart consideră cS moartea
s-a instalat atunci când sunt suprimate resşvapa. cvcatapa MfMft 91 activitatea cerebrală Diagnosticul de
moarte cerebrală cofcsyuwte pncac metţ* «pMMhi Procesul instalării morţii constă din cinci etape
starea preagonalfi se caracterizează prin inhtbtţia JMMRI paăMfaa $
bătăilor cardiace, hipotonia arterială progresivă, talapacca mjcribam/L 4tmemem reflexelor
Durata primei etape este foarte variată
pauza terminală se manifestă pnn dispariţia caanpaţa, pMa »dk*lw. respiraţiei, prin scăderea
tensiunii arteriale piaA aproape dr 100 Eaşi a âam durează de La 5-10 secunde până la 3-4
minute,
agonia este o etapă tranzitorie de la viaţă li —oirn 9 *e cncmai prm :z:s&. cunoştinţei
(episodic se reîntoarce pentru pufai Mfl âcşrmmxm imtcfm ararie a creierului, o uşoară
tahicardie şi o creştere hhhmI a mmm amamkt, o respiraţie rară şi profundă cu antrenarea
rauţcMor rfainA RhAt Kcae se evidenţiază printr-o bradipnee şi hipotooăe accentuate. Aşi cm
«rmează * «ş respirator iar apoi şi cardiac,
aurica dinică se caracterizează prin inlabiiia totală a cyaesş&aşeL a reAeweicr a ■rinatşi
cardiace fi respiratorii La etapa ariaoa încă csae şmM wmmmmm MMrw tacţuloi vitale Durata
acestei etape csr ie caca 5-% muk im loiperatunAe scăzute ale mediului aubtani poale tea pini
ia 1541 MMti Manca holoycl Survin ichimbăn mraUt ii aMaal aw» cmI 91 ia mmmmâ
cardaoretpuaio# Pi imele urtambăn au bc ir aovw aoani De
M mosne» tcoar|*i ceiehfaW poala fi ODnlaat Jrej* UM ai etapes a
cmcn
De-a lungul timpului fi, mai alra. In ufetmrir 6fC*m o* *w au mantesat auki preocupare pentru
prelungirea duratn vieţi» uHnhatavaa boUoi. aaJkarei caujtix acestora Cu toate progresele raali/ale. moartea ca
futwan luturai nu poale îî kml Aoest M de awarte.
neviolentă din punct de vedere juridic şi constatată ca atare eu face oNectui aonnărn oncanefcx specializate ale
statului, însărcinau* cu combaterea fenomenului mfracţKMl Justiţia este chemată să se pronunţe numai în acele
cazuri în care moartea a fost violentă ţacodent omucidere 1 sac suspectă.
1 Jbidem.
2 Ungurean S., Medicina legali, Chi|iniu, Ştitnja, 1993, pag294
49
metabolismului celular şi de descompunere a materiei va orţanaatt Taaautepi ctaacft consideră că moartea
s-a instalat atunci când sunt suprimate resşmpa. cnodtapi MfMft p activitatea cerebrală Diagnosticul de
moarte cerebrală cofcsyuwte pncac nnfs «pMMhi Procesul instalării morţii constă din cinci etape
starea preagonală se caracterizează prin inhibiţia eunoqn—ev Ahmri yNiadn $ bătăilor cardiace,
hipotonia arteriali progresivi, tatepocca mpcribam/L 4tmemem reflexelor Durata primei
etape este foarte variaţi
pauza terminală se manifestă pnn dispariţia anoşnao. pMa idotlw, respiraţiei, prin scăderea
tensiunii arteriale piaA apraşe dr no Etapa a doaa durează de La 5-10 secunde până la 3-4 minute,
agonia este o etapă tranzitorie de la viaţi li aamtt p *e cncmai pnm :z:s&. cunoştinţei
(episodic sc reîntoarce pentru pufai Mfl 4tşnmmmi imcpmi oonsde a creierului, o uşoară
tahicardie şi o creştere nememmmĂ a mhbî Monde, o respiraţie rară şi profundă cu
antrenarea muşchdor rfainA Rndr na se cvidenţiazA printr-o bradipnee şi tipotooăe acctomc.
după care «meazi m «ş respirator., iar apoi şi cardiac.
noma dinei sc caracterizează prin inhibiţia totală a onsşsaşeL a redcaefcr. a ■rtii alţii cardiace fi
respiratorii La etapa arnaoa â*râ cae ŞMM mnn Miror faacţakit vitale Durata acestei etape este de
caca 5-% nnK in icnpenturik scizutc ale mediului ambiant poale dura plai ia 15--20 anni aanrtca
holoycl Survin ichimbAn vtveraUt ii nnri nvo» cani 91 n MHnrf cncboroaptraiot Piimcle adnaMn
au bc ir sv*ffsu nv« onanl De M mosne» tcua/ţ* cerebrala poaii fi cumkiat Jrtpi uo ai eu ei a
cmca
De-a lungul timpului p, mai alra. In uJttmrie ik\«« iu mamtesat auki
preocupare pentru prcAungtfea duratei vieţii uimbitaai bufcdot aaJktrei cau*ekv acesora Cu toate progresele
mli/ilt. moarta*, ca fenomen naturaJ nu p sste îî ni Vvts* M de ncane. neviolentă din punct de vedere juridic şi
conatatati ca atare eu face ofeccfal aonuirn oneanefcx specializate ale statului, însărcinate cu combaterea
fenomenului nfiracţwaal Jvsbpa este chemat! să se pronunţe numai în acele cazuri în care moartea 1 fost
violentă ţacodent omucidere) sau suspectă.
1 Jbidem.
2 Ungurean S., Medicina legali, Chi|iniu, Ştitnja, 1993, pag294
49
>n
IUmm
-
Dup A cum menţionează autorul S. Ungurean, exişti daaîfcarea medko-faaotogîci ţi cea luiiiJîcA a
morţii Confoim primei, moartea reprezintă un fmtâ firesc (m1 jr*l fiziologic) tau nefiresc (nenatural,
nefiziologic) ai vtefn Din punct de vedere jartdac «oana este repercursiunea unei acţiuni violente sau
neviolente. Moartea nenaturali este un feri| al vieţii survenit masntea epui/irii resurselor fiziologice (de pildi din
cauza leziunilor corporale)
Clasificarea social-juridici a morţii se bazează pe arcumsunţeie mataâiriî sale Sub aspect vucial-juridic
încetarea vieţii poate avea drept substrat cauze ilicite care p generează moartea omului Se cunosc doui
categorii de bază ale morţii violenţi p aevioleati Moartea violenţi este i ca care survine in urma ©muadeni sau
accidentului De altfel, omuciderea, moartea accidentală iepic/inii genul morţii violente Moartea naturali
întotdeauna este aevioleali, pe când cea nenaturali poate fi şi violentă
Momentul suprimării vieţii victimei constituie o problem! cu semnificaţi muhiplc Astfel, raaufeafdc
ccfcctinlor trebuie si conduci, pe de o parte, la wAirti datn exacte la care au turvaa* moartea, iar pe de ahi
parte, la încadrarea in timp a actrotiţa infracţionale desfăşurate de dirv awior O acrie de date pot conduce la
delimitarea unei perioade de tanp io care autorul a ilnranf diverse acte de pregătire, aspect de naturi si
permită iacadrarea faptei 1b categoria aaonhâ ca premeditare Stabilirea exacţi a datei serveşte nu numai la
clarificarea modului în care autorul şhi petrecut timpul înaintea comiterii infracţiune d p la precizarea
intervalului în care acesta s-a aflat ia câmpul infracţional on a activităţilor desftşurMe după finali zarea actului,
sraasf p la scopul cont racar ini unor Caise alibiuri
Urmarea iau re/uitatul cate cea de-a doua componenţi nhfcgmoric a laturii obiective
a mfiMcţmrm de aaor Actul de violenţi devine relevant aub aapcctuf infracţiunii de omor
în momentul in care se produce rc/uhaful comiind in moartea victimei în lipsa Iul, actul
de violenţi pom i luai la coaatdaraie ca element al tentativei de omor iau al ahet
infracţiuni de omor,4 omoruf fiind o infracţiune de re/ultat1
Survenirea morţii ca conaacmţi al fapt doi infracţionale comise constituie un semn
obligatoriu al laturii obiective a omururifa* *
la ba/a clasificirn consecinţei* n piejudictalnle trebuie puse* caracteristicile lor calitative şi
cantitative Toate consecinţele prejudiciatele te împart în materiale şi nemateriale Cele materiale sunt
patrimoniale şi fizice 1
■ I Ingunan 8 , opal, paţ.295 1 Ihielem, pag 295-296 ' UtpuAMH C B, op ctt. 71 -724 Nuâorwni? Ob., Dobramu V , Mofaur I , Pasca I, Bora A.. Lazir V, op eu.. p»g,95 ’ Ikilai C , Kilip*f A., Mrtrachi C, op cu. pag,2S3.
* PuuMlaot yiwnHoe apuo Ooo6aatu «ctl V«6«a ocu pe j B 11 KyflpoatM. A.B.IUyMau. Mookbo, KIphctv 1997, pag.32; VliiiiNHiM opiu
Ocaficwaa unw Vv&mjuiiym IU ■ ■■ HOPMA-HH4>PArM, 2000, psg.37.
50
>n
IUmm
-
Dup A cum menţionează autorul S. Ungurean, exişti clasificarea aiedko-faaotogîcă ţi cea luiiiJîcâ a
morţii Conform primei, moartea reprezintă un final fif«*c (m1 jr*l fiziologic) sau nefiresc (nenatural,
nefiziologic) ai vtefn Din punct de vedere jartdac moartea este repercursiunea unei acţiuni violente sau
neviolente. Moartea nenaturali este un feri| al vieţii survenit înaintea epuizării resurselor fiziologice (de pildă
dm cauza leziunilor corporale)
Clasificarea social-juridică a morţii se bazează pe cărcumttanţeie instalării sale Sub aspect social-juridic
Încetarea vieţii poate avea drept substrat cauze iiîcrte care ţi generează moartea omului Se cunosc două
categorii de bază ale morţii violentă p nevkrfentă Moartea violentă este cea care survine in urma omuciderii
sau accidentului Dc altfel, omuciderea, moartea accidentală icpie/intă genul morţii violente Moartea naturală
întotdeauna este aevioleatâ, pe când cea nenaturală poate fi şi violentă
Momentul suprimării vieţii victimei constituie o problemă cu semnificaţi muhiplc Astfel, rsjufcafdc
cercetărilor trebuie să conducă, pe de o parte, la fdhifcrfa datei exacte la care au aurven* moartea, iar pe de
ahă parte, la încadrarea in timp a actrvnâţ■ infracţionale desfăşurate de flbrv autor O acrie de date pot conduce
la delimitarea unei perioade de timp ia care autorul a ilnraiaf diverse acte de pregătire, aspect de natură să
pemrmâ incadrarca fapîd 1b categoria omorukm ca premeditare Stabilirea exactă a datei serveşte nu numai la
clarificarea modului în care autond p-% petrecut timpul înaintea comiterii infracţiune d p la precizarea intervalului
în care acesta s-a aflai in câmpul infracţional on a activităţilor desfăşurate după finalizarea actului, acaatu p la
scopul cont racar ăia unor false alibiuri
Urmarea teai reztdtaual este cea de-a doua compotacniă ohfcjaioric a latura obiectiva a
inftacţaaai de omor Actul de violenţă devine relevant sub aapcctuf infracţiunii de omor în momentul
ia care se produce rc/uhafu! cnmtâftd in moartea wctanei în lipsa lui, actul de violenţă poale i
luai la cotmdmmw ca tlement al tem au vei de omor sau al altei infracţiuni de omor,4 omorul
fiind o infracţiune de re/uitat1
Survenirea morţa ca consecinţă al faptei*ti infracţionale comise constituie un semn obligatoriu al laturii
obiective a omorurilor *
la ba/a clasificării consecitiielm piejudie»al»ile trebuie puse* caiacteristicile lor calitative şi cantitative I oate
consecinţele prejudiciabile se împart in materiale şi nemateriale Cele materiale sunt patrimoniale p fizice 1
■ I Ingunan S, opcu, paţ.295 1 Ihielem, pag 295-296 ' UtpuAMH C B, op ctt. p«g 71 -724 NutatMiiu (ih , Dobramu V ,
50
Durata dc txeeuiaw A a% lulut \ic \K lenţft ponte fi mai mare sau mai mică, dar nu aceasta are relevant! ptntni
mtUcţiumi ca instantanee, ci împrejurarea d momentul
consumării axacutferM tal# pmis diMarminat prin momentul morţii victimei Deci, un semn obligatoriu |i dtttrminant uit*
caiactwueazi latura obiectivă a componenţei de infracţiune este consecinţa pic|iitlj« tabili, aflaţi in lapon de cauzalitate
cu fapta comisă (acţiune ori inacţiune)1
La analiza latuni oluri tive a omorului este necesar de a lua in vedere că acţiunile sau inacţiunile constituit doai
un lemn evtcnoi al mft acţiunii Aceasta îşi are explicaţia 7n faptul că pericolul «octal al PI III lumi constă in dauna caujată
decesul victimei
Stabilii ea cauzei movţu >e U\c cu ajutorul datelor puse la dispoziţie de medicina legală,
constatarea elevtuată de lâtie nie\ticul anatomopatolog fiind hotărâtoare pentru clarificarea
„diagnosticului juintu numite violentă sau moarte patologică Din moment ce datele obţinute converg spre
o moartt \ loIruiA, caie |vwite fi consecinţa unei omucideri sau a unui accident, va fi nacesari eUnfKama
tuiuioi mipiriur ăuloi apte să servească la încadrarea juridică corecţi a faptei De asemenea, pentiu
înnegura latuni obiective a infracţiunii de omor trebuie si se rfihilr—ri evidenţa IcyÂtuiu de cauzalitate
intre acţiunea de ucidere şi moartea victimei,4 care reiese nrrmylocn ăm matmalitatra faptei Aceasta ar
însemna ci moanea trebuie si apară ca un ftarittl aeccaar yi left* al fa|*tn vinovatului, dar nu o consecinţă
întâmplătoare5 Determinarea l^riawi it caMMkHr M usninici iniţMCjuiln este esenţiali pentru încadrarea
corecţi a faptei în aMpm «mtmIui lapaa niponului dc cauzalitate intre faptă şi consecinţa survemtă ori
exclude m penare răspunde»ea penală pentiu lipitiea de viaţă a persoanei, on permite de a califica fapia în
aâi mod * Toana daommmti coaa^al ci, de legull, este cauzi a rezultatului once acţiune care a coaMa
ooaftpi• tmemori praducani ic/ultatului
Raport d* «airtlnm r«iuă «iumi tind se stabileşte ii, liră activitatea ftptuitorului, moartea
nrtMi m» iar 0 prudua Nu aate iwrwit ca activitatea făptuitorului să constituie cauza
exclusivi a morţn VUIMIH Ir^Aima tau/ală csiati |i atunci când la activitatea făptuitorului s-au
adăugat y alţi fatf'tfi |Nrr«i»im|i * «w»« «•niiicnţi sau subsecvenţi, care au concurat la
producerea rezultatului
1 Vio >*hi« npun vr*i ^ «h i<>* i »t» h irinM |% iat K .< n»»» H H . llruuMitu IA.. Mocm. II ui icjolui
ipyiinfl ||OPMA-HII*f A M. IW pag IM I *»
1 Iloroi Air tandru cy* < n pag 1 **
* JjOfKMiyvuiH \ 1 1 1 7 » eil pag '4 ViamiiHM lipani VnAmm »« new* » t« 1«m I (torfWmu narrv I'loa p« Hiiuîdm A.H , Kpacmcoaa K).A. Mocna.
I'LuumnueKâM ipţna* IlorUA MII#PA M l*w pag 14 KowMVNiapM* » VrwmiioMy Kivmcy PC’OCP. ooa pco.K).ACcB«pNiu., Mockm, Ktptuwwui
mrrtparvpa 1*#B4 mg i O |tft I V * » n * » t i p u o lk.n6miu laciv y«6mn noa paEH.K\.3pniKu. A.n lliyitiiu I** ^
PSI ^s IJeipon II H . ttp Gfl, pi| 111
* liopoaiiH C II, op it, pag TJ
’ Ninlijrcanu (lhn«||v. (Sorrtf AWunhu >f»ti, pag 65 a
Iloroi AJrunbu. tjp 111. pag 11
51
Durata dc cstMitm* * avtului dc violenţă ponte fi mai mare sau mai mică, dar nu aceasta are relevanţă ptntni wuavfrttMtwt
intUcţiuiui ca instantanee, ci împrejurarea că momentul consumăm cxcuiifini tal# piccu dctei minat prin momentul morţii victimei
Deci, un semn obligatoriu |i determinant cmi? mu«utmm\/â latura obiectivă a componenţei de infracţiune este consecinţa prajudj\
labilă, «illmA in tapotl dc cauzalitate cu fapta comisă (acţiune ori inacţiune)1
La analifa latuni obicvtivc a omorului este necesar de a lua in vedere că acţiunile sau inacţiunile constituit dom un tcmn
evtcnoi aJ infracţiunii Aceasta îşi are explicaţia 7n faptul că pericolul «octal al ci in final in dauna cauzată decesul
victimei
Stabilii ca cau/ct motţu >c la\c cu ajutorul datelor puse la dispoziţie de medicina legală, constatarea elcvtuată dc
lAtie medicul anatomopatolog fiind hotărâtoare pentru clarificarea „diagnosticului juihIk numite violentă «au moarte patologică
Din moment ce datele obţinute converg spre o moaitt violentă. caic |v«aitc ti consecinţa unei omucideri sau a unui accident,
va fi Btcmfi cUnfHaKM tuiinoi nnpieiur ăuloi apte să servească la încadrarea juridică corectă a faptei.
Dr sKfwnNi pentiu inttc>nie.i latuni obiective a infracţiunii de omor trebuie să se rfihilr—ri tvnirnţi IcyÂtuiii dc cauzalitate intre acţiunea de ucidere şi moartea victimei,4 care reiese nrrmylocn ăm matmalitatca faptei Aceasta ar însemna că moartea trebuie să apară ca un ftarittl meamm 91 kftn al ta|Mci vinovatului, dar nu o consecinţă întâmplă!oare5 Determinarea l^riaani 4a caaMkHr mi uaninica împieiuuii este esenţială pentru încadrarea corectă a faptei în aMpm «mtmIui Ijpaa radonului dc cauzalitate intre faptă şi consecinţa survenită ori exclude m penare râapu*idff**« prmlă pcntiu Upwiea dc viaţă a persoanei, on permite de a califica fapta în tk moâ * Toana IommiI caaa^nt că. de icgull, este cauză a rezultatului once acţiune care a cohmmi oomâ+ă aaenarl praducani ir/ultatului
Raport 4* «anraliiit e*iuă «ium 1 căitd se stabileşte vă, lără activitatea făptuitorului,
noflrtM vMimin m» iar 0 prudua Nu este nar<iif ca activitatea făptuitorului să constituie
cauza exclusivă a morţii vunaw Ir^aiina tau/ală rsitiă |i atunci vând la activitatea
făptuitorului s-au adăugat y alţi fatf*tf> |Mrr«i»ini|i «<*ihomiiciiţi sau tuhsrvvenţi, care au
concurat la producerea rezultatului
1 Vio >*hi« npun 1 *«wi ««• • > ^ «h i < > * i »t» h «rinM |% iaâ k<<ii«Niu H H . llruuMitu IA.. Mocni. It ui icjolui
rpynnfl IIOPMA-Hlief A M. IW p«g IM '
1 Jioroi Air tandru cy* < n pag l **
* l»»p«viviiiw A II. tip eii pag '4 ViamiiHM lipani l'm*» VWtwi» »« new* » t« 1«M I (torfWmu narrv I'lca p« HIIUÎDM A.H , Kpacmcoaa K).A. Mocna.
I'LuumnueKâM ipţna* IHiHtfA MIItPA M IU*, pag H « yi’onoaHowy ftivmcy PL’OCP. ooa pco.K).ACcB«pNiu., MOCKM,
(OpvuWMCMtM mrrtparvpa l*#B4 pag II' J Io >•« npaao lk.n6mai laciv y«6mn noa paEH.K\.3pniKu.
A.n lliyitiiu Mmm.KI|«iiK I** f, pag W s Ueipon
II H .ttpm, pag 111
* fopoami C II, np irt, pag îl1 Ninlijrcanu (Ihnwghr IWwxa AWunhu >f»*1 , pag 65 a
IJoroi AJ«unbu. tjp 111. pag 11
51
Stabilind raportul de cauzalitate în cauzele de omor, este necesar de a lua m vedere ci
raportul dc cauzalitate există nu numai între mişcările corporale nemijlocite ale vinovatului şi moartea survenită,
dar şi între diferite mecanisme, forţe afc naturii, animale folosite de către infractor la săvârşirea omorului,
acţiunile subiectului infracţiunii sunt considerate cauză ale morţii doar in cazul daci au fost condi(ii necesare
pentru privarea de via(ă a persoanei, in lipsa cărora moartea nu intervenea,1
acţiunile persoanei care constituie condiţie obligatorie a survenirii consecinţei prejudiciabile. poate fi considerată
cauză a morţii doar în situaţia m care rezultatul a reieşit cu necesitate din aceste acţiuni, dar nu a constituit o situaţie
înnăscută din realizarea întâmplătoare a factorilor obiectivi, doar in mod extern legate mire ele Spre deosebire de alte semne
ale laturii obiective a omorului, raportul de cauzalitate nu este evident întotdeauna Uneori stabilirea Iui în cauzele despre
omoruri in practici oferi anumite dificultăţi, care sunt expbcate de faptul că uneori nu se ia în vedere situaţia concretă in care
a fost eormsi fapta infracţională 1
Nu rrrhsir de a nu lua în vedere şi faptul că nu oricare raport intre faptă 91 consecinţă demoamnează despre
survenirea morţii anume din cauza acţiunii nr aramei r Recunoscând ci frapa» Ori cauze nu există, determinăm necesitatea
ca reflectare a h gifiţior interne ale fenomenelor p o delimităm de întâmplare, care de asemenea reprezintă o categorie
obiectivă, dar remarcă o afei categorie de raporturi între fenomenele lumii obiective Da cele consemnate reiese cft analizând
latura obiectivi a omorului, este necesari constatarea survemrii morţa in rezultatul unor acpum fmecţwjm) concrete, dar p *
delimita legătura de ceuzatotafte necesari intre acţiuni şi conseonţi de raportul cau/aJ întâmplător tn iazul cekii dm urmi
raport de cauzalitate consecinţele care survin drept unviarr « faptelor persoanei, pentru acesta nu sunt numai neţtepfate, dar
p oteecirv nelegate de aceste acţiuni
în concluzie «laMm ci omorul r«fr stnbuit la categiina infracţiunilor cu componenţe materiale Omorul este or mm mat
In cazul in taie dnrpt urmare a faptei vinovatului survine moartea în acest colt©»! nu are importantă «te ă moaitea a survenit
imediat sau după o perioadă de timp Ca semn obligatoriu aJ lat ui 11 obiective a omorului este prezenţa raportului de
cauzalitate
1 YroaoaaaM npaao Poccmk. y*M6H«n Am nywa i 2 * nwi« F«w 2 (WWhiim wn Ibu puHinutoaa A.H., Kpacitaoaa IO A>. Mocni, HUIR3UBU rpyima IIOPMA-HIHIPA M, 1999 (808 ctp l pag 14, k<«Mrtifap«t
■ VmvtwwNO aojneacy PoccvAcmoA OcdcpauMti, IHuhm*- 7 c, mMeaenwoc ■ aonajnrmnac, bkui oAmrfl prAuunri C typin«j (O H JliAtiina H M, Ua.ui. Huunuiuxu rpvnru JI()WA-H!I4>PAM 1999 (832
crp.), pag. 224
“ Bcrpna H.K, op.ctL, pag 111; KcmMafnapwA ■ Yi<uio«wmr> «<vie»r\ PtuaUcunl (kdqamiM. dqji pan A.B Irlafwoa», Mouua, lOpMciL. 1997.
P*g-266BopooHH CB. op.cit-, pag. 72.
4 laiopaOHHKoa H.H., Ccmtcw» ynuioaifoe npaao. 06auui ii OoofwiHAi ucn. Mocxaa. JOp«tM*k>cxa» vrrrparypa, 1976, pag 343.;, |ki|«« H.H-,op.aL, pag. 110-1II.
52
Stabilind raportul de cauzalitate în cauzele de omor, este necesar de a lua m vedere, ci
raportul dc cauzalitate există nu numai între mişcările corporale nemijtouie ale vinovatului şi moartea survenită,
dar şi între diferite mecanisme, forţe ale naturii, animale folosite de către infractor la săvârşirea omorului,
acţiunile subiectului infracţiunii sunt considerate cauză ale morţii doar in cazul daci au fost condiţii necesare
pentru privarea de viaţi a persoanei, in lipsa cărora moartea nu intervenea,1
acţiunilc persoanei care constituie condiţie obligatorie a survenirii consecinţei prejudiciabilc. poate fi consideraţi
cauză a morţii doar în situaţia m care rezultatul a reieşit cu necesitate din aceste acţiuni, dar nu a constituit o situaţie
înnăscută din realizarea întâmplătoare a factorilor obiectivi, doar in mod extern legate mire ele Spre deosebire de alte semne
ale laturii obiective a omorului, raportul de cauzalitate nu este evident întotdeauna Uneori stabilirea Iui în cauzele despre
omoruri in practici oferi anumite dificultăţi, care suni explicate de faptul ci uneori nu se ia în vedere situaţia concretă in care a
fost eorrasi fapta infracţională 1
Nu rrrhsir de a nu lua în vedere şi faptul ci nu oricare raport intre faptă 91 consecinţă demaaatrează despre
survenirea morţii anume din cauza acţiunii riramiair Recunoscând ci femamme Ori cauze nu exişti, determinăm necesitatea
ca reflectare a hgifiţior interne ale fenomenelor p o deitirirtim de întâmplare, care de asemenea reprezinţi o categorie
obiectivă, dar remarci o afci categoric de raporturi între fenomenele lumii obiective Da cdke consemnate reiese cft wairinH
latura obiectivă 1 omorului, este necesari constatarea survewa morţii in rezultatul unor acţiuni (tmopum) concrete, dar ţd 1
delimita legătura de cauzabtate necesari intre acţiuni şi conseoajl de raportul cau/al întâmplător tn iazul cekn dm urvni raport
de cauzalitate consecinţele cart survin drept ui mar r a faptelor persoanei, pentru acesta nu sunt numai deşteptate, dar 91
otaectrv nelegat* da aurite acţiuni
In conclu/ie «tabilam ci omorul nir atribuit la iat egona infracţiunilor cu componenţe materiale Omorul este or mm mat
In ca/ul In cate drept urmare a faptei vinovatului survine moartea în acest content nu are importanţi «te ă moartei a survenit
imediat sau după o perioadă de timp Ca semn obligatoriu al latuni obiective a omomfui este prezenţa raportului de
cauzalitate
1 V’rok.'ioBHoe npuo Poccmk. y*M6H«n Am «y*o« i 2 * nwi« Fow 2 (WWimM wn Iha puHimaiou A.H, Kpacitkiwa HDA.. Mocni, HUIR3UBU
rpyima HOPMA-WHOPAM, 1999 (808 ctp | pag 14, h* ap* A ■ VmvtwwNO UMteacy foccvAcmoA OcjqmuiiH, IHuhn*- 7 c, mMeaenwoc ■
aonajnrmnac, bkui oAmrfl prAuunri C typin«j K) H JtiAtiina li M, Ua.ui. Huunuiuxu rpvnru II()PMA-H!I4>PAM 1999 (832 crp,X pag. 224
“ Bcrpna H.K, op.ctL, pag III, KommokiwpwA ■ Viaao«wrnr> «<vie»r\ hunlciml (kdqamiM. dqji pui A.B IU>uau, Moau, KlpHciis I9V7,
P*g-266BopooHH CB. op-cit-, pag.72.
4 laropqoHHKOB H.H., Cowrcicoe yrcuwaHoe npaao. 06auui II OoofwiHAi ucn. Mikku. lOpuawuj wiqvrypa, 1976, pac Mi, |ki|«* H.H_,op.aL, pag. 110-1II.
52
I
între fapta vinovatului şi moartea victimei care i survenit 1 Alianţa fiontacinţei (moartea victimei) atesta faptul efi ne
aflam în prezenţa clapei dr pregătita MU « tanlAlivai dr omor
La examinarea laturii obiective a inftacţiunii rMP iIp aNWivnaa
necesar dr &j>rda atenţie locului, timpului, metodei şi mijloacelor,
tuturor oircumilanţelof *lr comitere a infracpumi UntAe metode de
săvârşire a omorului se iau In vrdrir de cAlic Ifpuilor in calitate
de semne circumstanţiale 1
La caracteristica laturii obieetive a omomlui *e atiibuJe |*
situaţia concret* de comitere a infracţiunii Aceasta are importanţă
nu numai In soluţionat eu problemei vi /and prezenţa on lipsa
raportului de cauzalitate, dar şi, în anumite i iri iinulanţe
contrate, paniru atragerea persoanei la răspundere penală şi
calificarea corectă a laptei oomlat Stabilirea momentului de
săvârşire a infracţiunii în cazul expirăm termenelor de prescripţia
are importanţă pentru liberarea per ioana de răspundere penali
Timpul săvârşirii înlliujmmi poftîtf 11 reflectai >i asupra
aplicării lega penale Locul de comitere a omorului aie impoitnnţA
pentru lalilitaiea corecţi a infracţiunii aplicării este supusă
legea care acţionează pe un anumit teritoriu unde a fost comisă
Identificarea locului în care a fost lâvArfit omorul e*te o problema importam! pentru soluţionarea nnilm. acesta fiind, de regulă,
cel mai bojgat in urme y dare cu prrvwe la împrejurările in ave s-a corras fapta Cu atlt mai mult sr impune găurea locului crimei cu cât
ia practică ae întiincac frecvent ca/unle de transportate a victimei in altă parte, on eaprăşuerca de fragmente du» cadavru in diverse
locuri Desigur,, că pe lăngă kieul propnu-j*s al Işmi nu trebuie să excludem p cdeAafcc locun sau zone In care au lost detc*»pcnic
urme, mşkmcc materiale de probă ctc
Dettinwawi metodei de acţiune ca srmit al latui n obiective a omorului are anportanţă principială pentru cdMkarea Im, la
clintimaa met mulior ©morun metoda contvnae o circumstanţă caMcativă ferceiaraa ornoruitlot pir/intA nun ditkukăţi, deoarece
infractorii utilizează diverse metode dc umateie mamaie 91 tăinuirr a infracţiunii * Pentru existenţa infracţiunii nu au relevanţă
KoMciitapMA K ViuAciMoiti i'iin - l'x ut. >.4 0»raaf«amm HMWHN / • «HWHHI»»' M ■ IM, >»• »»■« mu piioiuifA Cnpaimi
IO H . JMmwm U M , M***aa HiMif«u-ui fpvmu HfM’M * HII«W" \ M |M|;]4 > inwmi np>w l*«uotii Vwfimu ji»
tyioB ■ 2-1 tuhu Tom 2 u.V.'kmm ui it [|«,i f» 1 14imn«i A II fe |n<m- H' \ U<»»m II<mi. h i.i iptuu H< *P\I \ UUCP \-Sf. 1999, pag 14, Yionuaifoc npaao P<*« mA< *<41 4>* «fanai* * «Hvm
onn p»i| M II ^ mnMk<M Uiiiii mIu imiu» |Wi pag 2^9 1 DrAiuJ S . op cit , pag 171 Yianoaiioe npuo POCCHM V^MTIMIU ,uw i v i m ■ 1 « rm«a« li« î «un ll«i |»4HIHI)IIU Vil , kpbiuuiu KJ A.. Uocoa,
Muinunou rpyniia HOPMA-HliePA-M. 1999 1 K0 R tip t p*i M RwwnwfifwH • ' m in. s, CuitHiiii4 Oc.'tepauim, Hiuimc 2-
e, h ' i m c h c h h o c h / j o n o n n e t i H o * . m u t o d l n i e f puuiiinrl 1 tvpamaa M I I , ' W t t w n HM U » i u Htuiciuui rpynna HOPM A-MHOPA-M. 1999. pag. 224.4 Uoptuuui ('11. op.ctL. pag73 ’ Ibidăm,
pag,71.
* Aupuwuu T.B., E<JIKHJI P.C., Knpvxoa IO I . PIKX**UMB 1 P, kpwuNtuLHM>ta»*, MIH> A M ■ ,«.« iiu.i pca P ( (jenaua. Klotm.
Hkunuiifno IIOPMA (Huaraaoiaji rpynna IIOPMA-HMePA TO02, pag WS 1 yrunoaiinc npaao Oco6cHiia» oacTV
VtcfiHMic jina iymi Mintii. ItOPMA llliePA M iiMNJ, pag 17
53
I
între fapta vinovatului şi moartea victimei care i iurwttit 1 Ah»*1»!* lonujwnţei (moartea victimei) atcsi& faptul efi ne aflam în prezenţa
clapei dc ptitytlltiri1 MUl w tanlilivai dr omor
La examinarea laturii obiective a inttaiţiuiui cMc ilc nsanvnaa nacasar dc &j>rda atenţie locului, timpului, metodei şi
mijloacelor, tuturor rin nmMan|*loi d** cornii ere u infracpumi UneAe metode de săvârşire a omorului se iau In wdart tic căite
Ifjtuitor in calitate de semne circumstanţiale 1
La caracteristica laturii obiective a omomlui % c ftlrtbuif I1 wluaţiii concretă de comitere a infracţiunii Aceasta are
importanţă nu numai In soluţionarea problemei vi /and prezenţi* on lipsa raportului de cauzalitate, dar şi, în anumite uri iiitMljmţe
miufrlr.. arragerea persoanei la
răspundere penală şi calificarea corectă a laplei comise Stabilirea momentului de săvârşire a infracţiunii în cazul expirăm
termenelor de pretcnpţie tir importanţă pentru liberarea persoanei de răspundere penală Timpul săvârşirii înlliujmmi ponîo 11
reflectai >i asupra aplicării lega penale Locul de comitere a omorului aie impoitnnţă pentru mlilimea corectă a infracţiunii
aplicării este supusă legea care acţionează pe un anumit teritoriu unde a fost comisă
Identificarea locului în care a fost lâvărfit omorul aste o problemă importantă pentru soluţionarea riTiilm. acesta fiind, de regulă, cel mai
boqjpt in urme p date cu privire la împrejurările in care s-a oonas fapta Cu
atăt mai mult *c impune găurea locului crimei cai cât ia practică ae întâlnesc frecvent ca/unle de transportate a victimei in altă parte, on
naprăşuerca de fragmente dm cadavru ia diverse locuri Desigur, că pe lârwă kicul propnu-xss al Işmi ■ trebuie să excludem p celelalte locun sau zone in care au (ost de*c*»pcriic urme, w bset materiale de probă ctc
Detuiwiawi metodei de acţiune ca semn al Uium obwclive a omorului are anportanţă principială paarw cdMkarai Im, la
comiiwaa mat multor lunmun metoda constmnc o circumstanţă crficslivl Catcataraa omorurilor pir/intă nun diftcuHăţi, deoarece
infractorii utilizează diverse metode dc umateie mamaie 91 tăinuite a mii acţiunii * Pentru existenţa infracţiunii nu au relevanţă
rnrittfirJe dr aţipinwue a vtafit victimei In unele cazuri de pot
KoMciitapNA 1 'lu.niM'iMt Io wm • H»? lupa na1 1 Mmmmw /• «hwmhi»»' m mu piioiuifA Cnpaimi
IO H . JMmwm U M , M***aa HiMif«u-ui «prima IH1PS4 * HM«W" \ M |M|;]4 > inwmi np>w l*«uotii YWihiul jelir
■ vio* ■ 2-1 TUHU Tom 2 l kitfiiniHif ui it [|«,i f» i Mimnw AII l*.şi* H' \ U<»»m ll<u>> m ipţwia H< *P\I \ HHOPA-M.
1^. paf 14, yiajMww npuH) NA< KHI l>t vf«iiiii! * «URM onn p»i| M II ^ mnMk<M Uiiii* MIIU IMIM». ISW pag 2*591 UrAiuJ S . op cit , pag. 171 Yionoaiioe npuo Pocchm V'mTihiui Am ivi« ■ 1 « rm»«» l<« 1 ik*Ai»ii#i «un llm ptAHmituu \ II , kpbiuuiu IO Uocoa, Muinunou rpynua HOPMA-HIIWA-M IW iKol i rp j pag M • ' iM'voauuMţ
m in. v hamantil Oc.'tepamm, H {.latine 2-e, H'IMCHCHHOC h /jononnetiHo*. mut otiaicS puuiiinrl r I\|MKHI IO II , 'Wtt wn HM U»iu Htuiciuui rpyniu HOPM A-MHOPA-M. 1999. (Mg. 224.4 Uoptuuui C.B.. op.ctL. pag.73 ’ Ibidăm,
pag,71.
* Aupuwuu T.B., EtlDCKii P.C., Knpvxoa K) I . Ponumui I P, IkjittttNiuutN» t mm. V»wmih> a m ■ ,«.« iiu.i pca P ( Ejleamum. Klotm. Mi.wirjiu. iBo IIOPMA (Huaraaoiaji rpyima IIOPMA-HHOPA
TO02, p*g WS 1 ytijjiiniinc npaao Qco6cHiia* oacTV VkGhnk am lymi MmtM. IIOPMA llllttPA M Jinki pag 1 /
33
constitui o circumstanţă agravantă a omorului intenţionat,1 dc ccle rnai multe off influcnţAnd asupra Individualizării răspunderii şi
pedepsei penale 2 Stabilirea modului dc* suprimare » virţn victimei este posibilă pe ba/a interpretării unui complex de date,
urme, cu privire I» tofreag* activitate desfigurată de inii actor. Se va determina astfel, modul concret de mperttm,
tfifofodknd O seric de circumstanţe de natură să servească la încadrarea corectă a faptei De asemenea *• #a*i| calc se
stabileşte evoluţia raportului dinamic victimă-agresor, natura eventualelor relaţii âtnfit mi doi, posibilele încercări de
simulare sau mascare a faptei, respectiv disimularea omorului prm sinucidere ori accident etc
Cercetarea omorurilor pre/mtă mari dificultăţi şi prin prisma faptului că mfrtclorti MpUcâ diferite mijloace
de împiedicare a aflării adevărului obiectiv Identificarea inffni"»rr?irl/rt wtu mijloacelor care au servit la săvârşirea infracţiunii
vizează atât agentul vulneram cair a tJut/Mi moartea victima, cftt şi alte mijloace destinate pregătirii săvârşirii fapta,
pătrunderii la faţa locuim, imobili/Jtrii victimei etc Această identificare îşi găseşte utilitatea şi in «ncadrarca juridici a faptei Fapta
ucigătoare poate fi săvârşită prin orice mijloace sau inatrumenfe A&esiea p*rf fi dasificase in nvjloacc fizice (corpuri contondente,
arme aFbe. arme de foc cajplo/jhiftc msinintrar tăietoare, înţepătoare etc ), mijloace chimice (substanţe chimice car* ocroti o
acţiune load sau corozivi cauzatoare de moarte asupra organismului uman) precum 91 mijloace pulacc (prm care se provoacă
un şoc psihic sau ştiri emotive imense cârc produc m» .atica victima, ca dr exemplu, ameninţarea gravi, surpriza, spenerea,
intimidarea dureros p%th*ci pniaâ, stresul psihac ac )4
Onorai Mc considerat infracţiune numai în cazurile în care ocţmmk persoana. caic au cmiiM moartea, m tom
ifccate De aceea nu se consideri omor lipsirea de viaţi a mfr actorului sAvirşKi k» mme dc legiuni apărare (art 36 (' pen )
sau lipsii ea de viaţi a mfr actorului In ca/yj in care acest* ou puica I raţioul Hui a f< mutraliiiil prin alte mtfkiacf (ort J7 C
pen )
§4 Latura autocctJYl
latura subiectivi un element al componenţa de infracţiune, care oferi o prezentare a proceselor psihice interioare, ce au
lot in tonţtunţa şi voinţa persoanei care comite intiacţiunea In acest context, latura subiectivă a umorului este format! din
semnele care ca r act a 1/razii
1 Boponyimi AH. op cit, pag, ]1 Burodac A.. Manual de dref* penal Partea ţwriaU (pentru tnvtjfenfaaul UIUVCTSIB«X Chtftnâu. 2004, pag 4S-49
1 AacpuMou T B, licrn.HH P C„ Kopyxoa K) I. Puccmhckui E.P .opal, pag 705 Nistoreanu Oheorghc, Boroi Alexandru, op oi, pag 63. N'utareanu Ohcorgfrc. Boroi Alexandru. Drppl perul Partea apniall | «11*
Bucureşti, Editura Al J. BECK, 2002. pag62-63 Burodac A, Manual dc drept penal Partea speciali (pentru invâ|imirtul universitar), Chişiniu, 2004, pag 48-49
54
atitudinea psihică a făptuitorului faţă dc faptele* salt fi eonsecinţa survenită moartea persoanei Această atitudine este
reflectată in divei w* momente intelectuale, vo!i|ionale şi emoţionale, care devin evidente la examinarea faptei concrete Cfi
criteriu principal la delimitarea infracţiunilor după latura subiectivă ne serveşte forma dc vinovăţie* intenţie ori imprudentă Ca
elemente ale laturii subiective pot servi motivul şi scopul infracţiunii
La categoria circumstanţelor care caracter i/eu/A latura subiectivă a infracţiunii de omor, susţin autorii ruşi
Z.A.Neznamo\\i, l/a.C'twHYtH'a, se atribuie motivul, scopul şi emoţiile3 Acestea pot apărea, în calitate de semne obligatorii
alr componenţei de infracţiune ori să fie luate in vedere la individualizarea pedepsei penale în calitate dc nmimstan(e
agravante on atenuante
Omorul este atribuit ta categoria infracţiunilor cate pot fl manifestate doar prin vinovăţie intenţionată5 (intenţie directă
ori indirectă6), în a iară de lipsirea de viaţă din imprudenţă 7 Adică, vinovatul îşi dă seama de faptul că atentează la viaţii
altei persoane, prevede inevitabilitatea sau posibilitatea reali de survenire a morţii victimei şi doreşte survenirea ei (intenţie
directă) sau o admite m mod coaşoem (intenţie indirectă sau eventuală) * In cazul omorului la comandă putem vorbi doar
despre prezenţa unei intenţii directe Deosebit dc important! pentru caracterizarea poziţiei subiectiv? a făptuitorului
faţă de rezultat sunt şi împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi are, indiferent de materialitatea actului, pot să
confirme sau să infirme intenţia de ucidere Esac greşii să se considere, că orice vătămare produsă intr-o zonă vitală a corpului,
chiar daca a nccytti on număr mare de îngrijiri medicale» trebuie neapărat să fie încadrată ca tentativă de omor, flră a se ţme
seama de inipieţuiânle concrete în caie s-a consumat fapta. modul derulării acpuam p de îifimrf a» dc danele care
caracterizează persoana făptuitorului9
In iftotcara idea consemnate nu Munteni de acoid cu autorul rus N I Zq/ztwndmcov. care prciazcad că latura
subiactrvă a omorului se cuacten/rază prin intenţie şa imprudenţă Legea, precizează autorul dr entună iâ%|»uiniei ca penală
ţ,H*nt»ti omorul mtenţKmat şi din imprudenţă.
1 iNjpnwiHM ( B . apM, pag 7S 1 bponţam A.N., isjput« pagi
1 iKfqaM* CB, oprii „ fag tl VrmiaM IMbw m »*. * wfimi* i ftntwuNr ptuttupu knra<winn li H . HruuMou
3.A., Mocaaa, Humnciiiii rpyama In»fM4 MiMf A M. Iftf.|H|III 4 yra/KWHiM npaao (Mwimm «wn Vutiim mm »*wm M « »»a IU IPM A Mil#f S M JUOU p«| VI 1 yicu»«»oc npiM * VraiKMitcM npaao Pcwnw Wnmi un arm * I « nmm* I«*m i (WWVhmm «mm »v llufl p*A Hi Han»»* A. II, kpac**oaa K)A_. Mucna. Hmujaca» ipynni ll()PMA-HII®P A M IW (NI rup ), pag 14 t ' in*ati‘i«iv
PocchHcroB Qejicpaiimi. II\mhhc 2-
c, HiMCHCHiioe H Aomunuaume, no* ornau* peuauiMff* * »vpai'«*« H) H IM- h •« 11 M Untu. 11 uutiiiwium ipMina HOPMA-liHOPA-NL 1999 (832 cip ). pag.224*223, Poonlkii* iuakum npaao 1 W«iiimi ii* tv
ii-m poi II11 Kvflpaaucaa, A. 13 lUvuou. Kiucuu.
lOpHCTb, 1997, pag.32, Niatoreanu (Mienr k Al* unim DnşM pmal Partea fMiall Idiţia a II-a, Bucureşti, Editura AU. BECK. 2002,
pag.67.
Bcrpoa II-PL, op.ctL, pag 111.
• yianoaHoe npaao Oco&tmaa iacn» VSe6mu xm ay-wa Mooua, HOPM A MIHW'A M, 2000. pag 37. Barai Alexandru, Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunile de omor şi lovirile
mu vitlmAnle cau/atnare dc nu «arte. Hucureyti. Stniciul Editorial al Academici de Poliţie „Alexandrul loon Cuza” a Ministerului de Interne, 1991, pagJ5=I7; NuarwMiui i«i , Dobrinoiil V . Molnar
L, Paseu L, Boroi A. 1 v„ Drept penal Partea speciali. Bucureşti, Editura „CONTINENT XXI” 1995, pag 96 Nistoreanu Oh.. Dobrinoiu V, Moinar L Pascu 1. Boroi A. Lazir V. op ett . pag 96
55
considerând-o pe cea din imprudenţă ca fiind mai puţin perlctiloa*! liHniţia 61 element subiectiv caracteristic infracţiunii de
omor, o deosebeşte pe acesatl# mi mimai «Ir de viaţă
din imprudenţă, ci şi de vătămarea intenţionată gravă a IntegrUăţll Cutţuiftl# MU A vanAiiţu
• j • ■ • 2
persoanei, care a cauzat decesul victimei.
La soluţionarea problemei legate de conţinutul intenţiei vinovatului hrbuir ci» reieşit din cumulul tuturor circumstanţelor
infracţiunii săvârşite, in pariu ulm n lua iu vedru iom|HU(amentul vinovatului şi victimei, relaţiile între acestea, cau/clc întreruperii
m ţiumloi infim ţmnale de către vinovat, metodele şi mijloacele de comitere a omorului, tarat teiul iAiuIim, aptf exemplu în
organele vitale importante etc In general, inten(ia de a ucide uvuliA ulm iiukJuI cum a fost săvârşită fapia Astfel, folosirea unor
instrumente apte să produol moartea wuimtet, aplicarea de lovituri cu instrumente de acest fel în regiuni vitale ale corpului,
aplu air« de lovituri la întâmplare cu corpuri tăioase sau contondente etc , sunt considerate ca probe neîndoielnic* «Ir intenţiei de
a ucide Când intenţia nu rezultă în mod evident din activitatea fl|*tiiii«wul«ji pentru custenţa ei trebuie să se stabilească în ce
măsură acesta a prevăzut şi a urmărit produc rtr* hhhih *juj cel puţin a acceptat acest rezulta! In acest scop, trebuie
cunoscute y avute in v n«flr*c io**e împrejurările flwam aăec—BL4
Autorul rus Rarudulm AJ. subliniază că formele dc vinovăţie »e iasă pe htn evoluăm cmemmmmşdkK obiective,
care sunt sau nu semne ale componenţei de mftjktiunr I a soluţionarea pnoWaMi âetpre conţinutul intenţiei vinovatului
este nccmi de a dtn cumulul de
crammmşt are caracterizează infracţiunea, in particular, de a lua in vedere comportamentul flpMmfc» p ⧠victimei
anterior săvârşim infracţiunii, raporturile i-Momic «mir «ie&tea Deci, de pe pcttaţm cnmmmkru mfenţiei vinovatului la
cau/area morţii jwmvw w» *%u de a
supune
«Miuci
metodele p m^kiiorff de nillurnţâ aaupta luţtinumdui \Ki*me«
OflUtitas $«' caracterul ie/iuniloi sau aJtot lovituri,' locaJizarea scettari,
cauzele întreruperii acţiunilor infracţionale de către vmov ai.
comportamentul anterior al vinovatului şi vu tiniet, legătura dnito* r> i « „.i.r. ______________ , ,___, , . ,... M . ...f ntuuiată, dar şi formaLa calificarea omorului trebuie «rahilită nu numai vinovăţia 1 r
. , . .> , _ . . . . . ^ filetă IWTUM d© a înaintaconcretă a intenţiei Doar constatarea intenţiei directe on indii ev te im
laiopaaBMK» li n. Cotcnxoe yroncMiHW npun Ofcou R OUOAWHU
UTM M«K«,B* H >J»W I** 1
* llulai C, Filipaş A, Mitrsche C , op cit, pag 28* .,*»», r** 1*71 KoMMeMiapMA K Viano«MOM> aoaracy PoccMftcioaa 4Na«|nuu«h. nan p*a Atl IUvviwa. Miataa. H V*" ,v 1 4 Mulai C.. Fihpaţ A. Mitrsche C,
op.ctî., pag 2X61 Boroi Alexamfcu. ap cit., pag.37; Nutranu Ohanrghe, Boroi Aicxsntku. op ctt, |»g 67 ‘ LoponyJiHM
56
concluzia, că omorul intr-adevăr a fost corni* deoarece tff *I*im unei forme concrete de vmovâ(ic fapta nu poate iî
recunoscută drept Infracţiune iJeNffiHâiaa intenţiei di/acte dr cea in/fircct are importan(ă pentru individualizarea
răspundem penale, iar în anumite ca/ori pcsvtru delimitarea omorului de alte infracţiuni Aceasta se referă tpra •Kentphi, la
calificarea tentativei dc omor Prezenţa intenţiei indirecte exclude o asemenea calificata, infracţiunea urmând a fi calificată
in baza consecinţelor de fapt survenite 1 Dc asemenea Jn ««/nţifmii»jI normei dc incriminare se face distincţie între o
intenţie spontană şi alta subită In ceaa •• vi/m/â omorul umplu trebuie de concretizat că este vorba doar despre
prezenţa unei mi*-ii|ii spontane (subite)' In ca/ul omorului Ia comandă vorbim despre o intenţie premeditată
Există intenţie de ucidere şi, deci, infracţiune dl? omoi in at/ul erorii asupra identităţii persoanei, deoarece o astfel
de eroare nu poartă asupra imn nnjtf e/uiân de care depinde caracterul penal al faptei. Aceeaşi soluţie este în general
admisă >i in ca/ul devierii din eroare a loviturii de la persoana pe care făptuitorul intenţionează aă o ucidă, asupia alteţa.
deoarece legea apără viaţa oricărei persoane 1
Eîdslisfa anumitor particularităţii ale laturii subiective a infracţiunilor contra vieţii persoanei obligă de a examina
semnele lor individual pentru fiecare tip de infracţiune Constatarea semnelor laturii subiective şs a vinovăţiei are o
importanţă deosebită mai intăi dc loate pentru calificarea infracţiuni* de onor Studierea practicin judic iar a ne
demonstrează că analt/a laturii subiective La calificarea aaunribr reprezmtă dificwîtlfî Imprecizia In comrki/nle (Miuk dm
aceste analize nu rar eon detonai anurraie erori incorect se determină orientarea intenţiei, lipsirea de viată din imprudenţă
se exaaaaeazi ca intenţionată, te adrrui corn. luzii despre prezenţa intenţiei ori imprudenţa m cauzarea morţii dm
întâmplare, prezenţa raportului de cauzalitate ae admite ca probă a vinovăţiei <ac foaie acestea subliniază impoitanţa
determină) ti tuturor semnelor laturii subiective a omonduv4
Tentativa la otttof este poştală doat < u intenţie dnevtă 1 a probarea tentativei de omor o
calificare suplimentară in baza Mm%rc mţrloi adăoităinaie sui venite nu este necesară '
La categoria cvcomat anţelor *atr ian*ier masă latuia istxluevtivâ a omorului trebuie atribuite asemenea semne ca
scopul motivul 1111144(1111111*' Aceiîea suni nişte semne facultative ale laturii subiective In cazurile fn ca/e
(lelmiuruifeii loi este ntv rurâ, acestea pot avea
Eopojum C B., opcit. pag. 71Borodac A., Manual Ae dnpt penal Partea ţieciaU; < ţufirUii 2(104. pag t» \ MBulaiC-, Filipaş A-, MîuadieC., Instituţii dc«S q* penal fiitu• 114iwinifll|i adlu|il|, Hmuiţlt Idiiuia lin, 200S pag 216 EopoAfiu CB, op.ctL, pag.77.
yraaoaHoc npaao. Oco6cHnaa nea Vw6hhk ayna Mntuu. IIOPMA HII*M'A M. ;inki p«g l| laropqaMHKoa HJK, op.ctL, pag 346
57
importanţii principială pentru calificarea infracţiunii şi stabilirea pedepsei pentru vinovat 1 Dai A scopul mobilul
constituie uneori elemente circumstanţiale ale omorului calificat, ele nu pot in nici un ui/ sl apere de răspundere pe
foptuitor.2 Motivul şi scopul infracţiunii, dc regulă, suni delimitate în lcpc şi au importanţă individuală la calificarea
anumitor modalităţi normativr ale omorului In unele ca/uri motivul şi scopul pot coincide.3
Motivele şi scopurile infracţiunii de omor pot fi diferite - de la tendinţa de a curma atentatul în cazul legitimei
apărări până la răzbunare în baza motivului de gelozie sau intenţiilor materiale etc 4
Omorul nu este condiţionat, în forma simplă, nici de săvârşirea faptei intr-un anumit scop l’n anumit scop care
potrivit aprecierii legiuitorului, conferă un grad de pericol social mai ridicat omorului este prev ăzut ca circumstanţă
agravantă 5
Stabilirea mobilului omorului este problema cheie, ea prezentând importanţă atât in stabilirea faptelor şa
împrejurărilor cauzei, a identificării autorului, cat şi în încadrarea juridică a faptei Motivul de acţiune a persoanei
vinovate de omor constituie cauza impulsivi in comiterea infracţiunii respective Motivul caracterizează voinţa
subiectului Oncare acţiune conştientă se comate m baza unui motiv determinat De aceea la soluţionarea
problemei vizând calificarea «aoryhk motoul ny poate ca si nu fie luat în vedere. Legea, desigur, nu in toate cazurile,
face tnwttii li ontn ca semn calificativ esenţial In art 145 ahn(2) C pen se face trimitere te aammar ianta* de
comitere a infracţiunii motiv huliganic In cazul lipsei acestor motive fapta urmează a fi aUkati în baza normei
generale (an 145 alm (l) C pen ) Pentru calificarea faptei ia baza normai care prevede componenţa de bază a
omorului motivul infracţiunii nu are nici o importanţi Accnoa. Ini, nu înseamnă ci constatarea lui nu este necesari1
La aaafcxa latura mâMnctive a infracţiunii de omor In legături cu motivul apare
problema despre eomhpa acernwa cai forma concreţi a intenţiei De reguli, motivul
infracţiunii demonstrează prta—ţa mtanţiai directe IVftoana, condu, ându-vr de exemplu, de
anumite mtcreac mattemie on motive huliganice, îşi &Uit#r un anumit scop Inal a exclude în
asemenea situaţii pOttMnatea atvâtţm omorului din intrrtţic indiirctl ar fi fost incorect
1 KommitiwI i Vittwn »•««> f fc»«aAt«4 OMifatf» im* şam A II IlaţiMu Uirm hlpikn.1 Yi&««vai npmo P» > i* v«Akw «■ m« ■ J i miu t»«M 1
wn IWwi pu Mi umu All. Huirjbou ifpvuna IHlfUA HH#P4 M. IIV9 f**j|. I *' IkowtfMiupitA i > ivmiiwmn watui lW.ifc.tul Ouqmimi IIuuuhc 2-4, MiMCHCBROtf ■ awwffliw km t/Wurft |« uin«HI 4ION
BM Miau.IluirenumifnniuIIOPMA-1UIOPA-M,1 EopooMH c" R, ap- pag II-02
4 Yrorauoe opua PbccMli-tol tuH|Miwii V<h6niii no* |WA B W Hai—mi Maro*, akuiiia*. 1999, pag.259, Beipo» H.K, op.ctt. nig.ll t-l 12.■ Nuloranu Gheorgjhe, Boroi Akximku. op ctt, pag,6X 4 Eopaajui CD. op o i. pig ll * ibtdtm
58
IO nucii iemarcA apnic vizavi de opium unor miori ruţi 1 Astfel, te subliniază că oigiim/atoiul mii instigatorul infracţiunii
dc omor la (omandă, in corespundere cu teoria paflicipaţtei. trebuie sA lic supuşi răspunderii penim participaţi* la ornoruI din
miere* matenaj necătând In luptul că motivele personale de a urmul persoana unu ieth nu au avut nirruc comun cu
inteiesul utalenal Spectrul de motive poate fi cel rnai variat de la cei politic la cel strici
■ intiinlioiwilc Otganizalorul sau instigatorul pol acţiona ţi tub influenta ri/bunim, geloziei, invidiei, conflictelor dc clan, însă cu în
pofida acestui fapt acesta i-a insuflat autorului anumite
■ interese materiale ţi trebuie supuşi răspunderii penale In ba/a articolului din partea generală (|iaitici|w(ia cu indicarca rolului
concret) şi in ba/a mumei Mfpcciale ca instigare (organizareJ la
H omorul din interes material în viziunea noastră, raportându ne la legislaţia penali a Republicii
Moldova, constatăm că este necesară incriminarea participanţilor a faptei comise de câi/e autor
||| In pluv in carul fn care a fost înscenat de către autor fapta de lipsire de viaţă, insă beneficiarul a
reali/at tot ce a depins de voinţa sa, necunoscănd despre faptul înscenăm, fapta beneficiarului
■ iunie.» .1 a ti calificată drept o infracţiune consumată, insă numai in cazul in care ar fi indusă
mu nu penală ce «c propune spre lege-ferenda ori ca pregătire de infracţiune in auzul
■ mu mati% rtăfu penale în vigoare
î marea asupra victimei nu are nici o influenţă asupra vinovăţiei făptuitorului şi nu înlături
B| răspunderea sa penalii deoarece această eroare nu te referă La o imprqurore de care depinde
caractarui penai al faptei ‘ Infracţiunea de omor există şj atunci când Aptunorul îşi îndreaptă acşiMt inşn unei persoane pe
care vrea s-o ucidă, dar, datorită ano graşac —mpulln a mMMAp foăoaa mu a altor cauze accidentale, rezultatul urmăm se
produce asupra unei ahe persoane
W|iitam 2 Otmarul Im comandă circumstanţă agrm'ttniâ « mtmtntlmi
li htaMunUli utcnwll
Inveatigafre omormiJ** la comandă lepre/mtă un procta extrem de difidl, determinat în mare
mâaurl prin faptul tli oiţam/alom |i autom aifUm inftacţnina iau măsun deosebite de siguranţă In
alegerea p reafiiafta tntmţiei mhai ţiottal# In plus, însăţi esenţa noţiunii de omor la comandă nu
este pe deplin evaluată In litri atura dr apet urinate autohtonă, fapt care impune anumite
probleme de calificare
1 ynviMUiv tqKMKi l W*r*»M ucn \
vTwmi jtja ivm Mniu, |ft >fMA MIIWA M.
2000, pag 604H 1 Nuloimiu t >h .
Uihimnu V , M chiar I, Pucu 1, Boroi A.,
59
IkmutU U ywwţ'KiJ. acoemuea/â autorul R.Lokkr reprezintă o modalitate a privirii iniţHk|
HUMW vv 'v^'.-.V a tV'vwtm'i. condiţionată de atragerea autorului pentru comrterea nenaflocai (Jt
uittAvtHUfcu dM * v-*v %■ ţs^xvVirKM carc a ftcut „comanda", prin acordarea unor avantaje
iu.ncn.iU y»v *M vm4m A ori promisiunea acordării acestora 1
\Hno*vtt«U; U vomanifi Mint comise, de regulă, prin metode socialmente periculoase. legase dc formala no* *V \i
uvu^htăţii profesionale Evident că, omorul la comandă este atribuit atâi te catrgtui* timtutafeUţ* violente. cit şt la cea
profesională - de pe poziţia ,,autor - victimă”
rtti*u»i*feta*Ni ţMvvtewwat& constituie un cumul de infracţiuni, comise cu scopul de a
obpne un vemt \W tv* * oo M\plmwntat de către persoanele cărora le este caracteristic
profesionalismul cnmmat civmmal, la lindul său, este o varietate a parazitismului social pregătit
or)|Aiu44|H*t*l viaN §* pwncditat I I oferă posibilitatea de a pregăti calitativ, a comite şi a tăinui
umiek* ţm**» ţ* vHr ttţsuli* a se eschiva de la răspunderea penală şi a avea un venit material
>V*«»v piofeuonal este foarte importantă conspirsţia Legătura jrMrnAr
cu mc^hul fHiftn intensivi comparativ cu alte categorii de infractori Specificul
activităţi* a peiioanelor care comit omorul la comandă necesiţi uniaţa unor
***** i ttww*r WwHste cu intermediarii pentru evitarea contactelor an persoanele care au iin*taiat
osnanli dr 1
( nMnfllul ywfcntml. realizând activitatea sa infracţionali, poseda, de reguli, caţmraiţi şi dspnadm» in tommmm 5 Vijvfc cum este cunoscut, pregătirea infractorului pe de o pane. se bazează pe aapanaats mftac9*mall deţa acumulaţi a elementelor criminale ale acestei caaeaorn. iar pe de alti part* t* ^tHkpaaaid pe baca încercărilor şi greşelilor cu care se confrunţi in
medmâ social emisaam Hr măr an anat cala Iţi |i deprinderi sun obţinute chiar in cadrul organelor de drept, forţafa» aman. hi pm—md aaaroiini serviciului etc
faaw«a|aaaiHMB aoţama dc omor la comandă depinde dc fapral ce se înţelege prin expraam
Ja nmadl 91 empreeia *>mete* matenal" In ceea ce priveşte însăţi «Seftmţia „omorului la oomMdA"
acaaaaa aa poate fl akiudată pe deplin datorită tacului ci domeraul dat se află în continui irt in ai r
i>- puitvn et«etiiua ii dr^i on* HUI iîe la comandi erau comise şi in trecut, fund Imadiai» in l imuri?
normativa iţii penale potnvit alun dispoziţii, astfcn această normă este distinctă
Prin omor sivirftl la vomandă. in leni laig, in opinia autorului fLbakk, se are în vedere uciderea
unn pr 1 soanc virate in schimbul unui anumit avantaj, adică urminrea unor interese
1 Jluşk I* II. Ukiuu.iv ţ nli ih K|ni«iiiu«t n<mnl imuri Mikiu. Imjdwi. 200). pag 24 * I yţHîB A II.nmu »MII Bjsg* nni*« n llpuniiiV ■
oospCNieHfloa Mocni, I990,|H|4(MI.1 JIiHCK I* li >7* t *i |td|| 41
60
«
kk«iNk
maieriak Dc asemenea comanda ca formă de realizare a dreptului la munci presupune obţinerea unor recompense
materiale sau de aii gen 1
Determinarea noţiunii de comandă are importanţă principială şi pentru calificarea corectă a înţelegerii
prealabile cu scopul de a comite omorul, precum şi pentru delimitarea omorului la comandă de la înţelegerea de a
comite omorul înţelegerea prealabili de comitere a omorului presupune un acord intre două sau mai multe
persoane, care planifică comiterea omorului, ceea ce indude prelucrarea planului de săvârşire a infracţiunii,
repartizarea rolurilor participanţilor, alegerea autorului, acţiuni care, la rândul lor, depind de metoda concretă de
comitere a infracţwiw. de trăsăturile ti/ice ale victimei etc şi, în sfârşit, însăşi faptul de comitere a omorului Anume
aceste trăsături sunt caracteristice şi omorului la comandă Delimitarea constă in prezenţa sau lipsa acţiunii
de ..comandă" Dacă toate persoanele care s-au înţeles în prealabil de a comite orooml urmăresc un singur scop,
referindu-se la un singur obiect, atunci este vorba despre un omor in mteres material ori alt interes, însă fapta de
„comandă"* lipseşte Daci, însă, participanţii urmăresc difente scopun privitoare la unul şi acelaşi obiect de atenuare,
iar autorul se află în situaţie jdqpendenti" de client, beneficiar, adică obţinerea de către acesta a unui avantaj de la
dmpi comiterea infracţiunii, deoarece anume interesul matenal a determinai săvârşirea
fapta ne aftn ia situaţia unui omor Ia comandă 2 Nu putem fi de acord întotdeauna cu existenţa
matenal în cazul omorului la comandă, fiind specific acestei infracţiuni şi motivul de răttoaavc.
ykwcac
Sc CMBoepe d interpretarea legii penale, dupi metodă, este oaoncă. gramaticală, logică, «rncmaiici lat contextul
reflectăm una noţiuni generale a omorului la comandă se va apela, în prmaşm, la mmoâă gramaticali (textuală) şi logică
Nopwaea dr comandă presupune piezenţa unei coavcsifn, tranzacţii conform căreia o pene sote*! reali/araa urna
acţiuni, cea de-a doua parte a» obligă de a o executa, adică de a ©iwwfe onaoral
In ateasiă **âim dc ulri pornitul dr la lk% fummtl« y«/i«‘«Nn *»/ / imbn române* y constatăm i k a
ojmaitd*» mteamnă n »Li un ordin uh wmmtJ pentru fxecuiatea unei mişcări, a unei aşezări eU . a
fm/tum i. u tttdunu
C (fnuuuJtirea cuprinde atât acţiunea de executare, cil şi rezultatul ei I egea penală operează eu substantivul
trmnmdâ (reieşit nemijlocit din verbul a comanda), care presupune în esenţă I, acţiunea de a comanda, ordin de
executare a unei mişcări, a unui
1 llndoa pag. 10-11 1 flota Pil, op cil, pa& 12-
' Români (nstîtutuldff I in^v M*H â Jorgu Iordan'*, 1)1 \ Ikţonmil explicativ al limbii române Ediţia a U«a UucurcfU, l'nl'tn
F nLU'lapcd*r. 1991. pag. 199.
61
exerciţiu, poruncă Expresia fa gpmandfl este tratata din puflfri 4t Vfflwi Mlmrfilial* » m Uliii $f ii poiuncă, Ia cererea cuiva, b) la
momentul potrivit nnu ilnili, I mut (iifin hui *> ppffcfvMt >< întreprindere etc solicită livrarea unui anumit produs. ■ ulii* *
mi*"! In* Ili9 MM meu
serviciu, le comandă care este sau a fost executat după îndU ftţlllf *l‘• fîwil 1
Deci, din punct de vedere al sensului direct ut Iii/M ii* • m»»* I*#IHHM» iti tuni* «iul
normativităţii penale, nu se apelează la vreun numAi rnimH ile paHIHp*ft{l «I f#ffil/jţri; <<ot»*n/ii
pun&ndu-sc accent în mod indirect pe cel puţin doul |MtfW$aNf* im» Iu* * romantl* I I#*m* tlnwn
„client") şi cel care realizează aeeastA comandA (nntnt)
Intr-adevăr, termenul tu votmMmlâ semnifică o IniAft 1 nai e vi/AiwI i»hI» *« uum fiffta concrete adiesatA unei
anumite persoane Această ln«AiHuni? «Ir t uolA * -»• luftuatutâ ditai în unele cazuri apare ca presupusă Din aceste
considerent? rUiel# im», m » nu («fi** n <lin*mica fi tendinţele omorurilor la comandă, ele fiind incluse, de regulA In
generale
In liienmra de specialitate şi legislaţia ador stat? CWttNk, t h mmw») h» * *»« traială
infracţiunea de omor La comandă - ca modalitate normitlvA «a %« tipar a*si m uMUeatiri evaâuAni
normative cu difenji termeni, care in tradinne nu »r m** «mmi« «l>i»r\g dai Ai U condr Esenţa
atribuită însă In context penal rviţturtikit uiNUJAti In l*|)«l«tt« rnommatame mac diferită, avându-se
în vedere calitatea n-rvmri•. «fti m viiviigiai
mârwepomM p activitatea criminală propriu-zisă realt/ată de t lin ** *:
la taeratura dc specialitate francezi omorul la comanilA r*u dtaarnwnai i> • Imi»i wnli A*
ţom* A
la MdcafM una anumite persoane, în care e*te itfipta al A fi o ierţi ţww HMIA •»arul fulul
da mmkmoi (anarmediar), lai infracţiunea fii generai eate
«I* AiţMi h% imn. .n>&
ta Opmm aaonAn iţa A liittikJuliit onxuul la fflMVmndl w IIWHMIMA imvirul ilvftiţri In rmeretele ţa la MMnandi
unei terţe per toane in *v h»mKil vinei anumite tt*«»rupr*i*e t tm* reii/Arui
da ilUflC aiJtOflf rUfk A Hui fitului |1 H HrlklM propun mmAlnaiea cwtţMUur a miiuhuIui la
€omandi amocul la comandl lepie/miA omorul U\âi|it In tia#a intele*#tn prealabile cu organizatorul mfiăipumt de câlie
o pei»oanâ ile leyutA ue»omier*%aiA In mnafiaa vlţ tunai, în schimbul imai recompeftM, eu mu fliâ pârlit ipaiea
intermediatului
* Ibuhm* In l«ţM penali i Kihmi v eu i» imh du juum ' fen trulkmt* , >I *|h i***ll ■ I f «*P*l*w»f apfftaial ta «fr /* *> In tmtiutiona , KMiianda’ In «au|il imă icmun»I<»pia i»«i utilty«tA d^Mmrnl mtmillf |n MW Minsligahtr forganizator) uutur, intrigatn* ({Wgam.-atijr ) mitigaUf (t^gum i««*l (•»*>»1 Jcan=C[i»utfc Soyv, Orort ponal el Frocşdiire pomlc, 1.0 D J , IW<. pag I*/4 Ixtpoi^jmii A M (V HI«U MrmAMm p«u)ejiuuiiNi iitupunmui
mrMmjun «■••■•WN M»* *M IW/ |*| 11
’ Hopa^'jniH A.M,no MflwyiipMMirHajmenrcocsiu
62
Susţinem, în principiu, flcaaita no|iune, accentuând, însă, că în viziunea noastră, în cazul în care se conţin anumite
semne cu caiactei facultativ în componenţa infracţiunii supuse analizei, nu se cere invocarea ac«*tnra, fiuul fculkientă
apelarea doar la semnele obligatorii, care ţi determină locul omorului In comnmlA in c mirul modalităţilor normative de
evaluare a omorului
Prin omor la comandă In sen* criminologie se înţelege cumulul de fapte, care reprezintă o varietate a privării
intenţionate de viaţă a penoanei. săvârşită prin recrutarea contra plată a unei persoane străine (autor), care acţionra/â, la
rândul ei, prin metode specifice, de regulă, periculoase pentru viaţa mai mul foi peiwmic, ce permit de a garanta atingerea
rezultatului infracţional fi concomitent eschivarea de la lAipundcrca penală atât a autorului, cât si a persoanei care a făcut
comanda de omor (inttigatnr mi oigam/ator)
O particularitate caracteristică a omorului la comandă, susţin autorii ucraineni., serveşte faptul câ în realizarea lui
participă mat multe persoane întotdeauna este vorba despre organizator fi deseori - intermediarul organizatorului Iu tratarea
clasică a dreptului penal toţi aceştia sura psrticrpanp Pna omor intenţionat săvârşit la comandă, susţin autorii ucraineni Iu
V.Ai€xcmdro\\ P.PAmJnqcu, I I Anti/nn f ' A ( linic/im, P.S.Matâşevschii, EL l’ froenca,
XD.Şapcenco, SShme*K9. trdNue înţeles privarea intenţionată de viaţă a victimei, realizată de căîre o persoană
(amor) la iaaftrcmaraa (comanda) aJiei persoane (client, beneficiar) O asemenea insâremare poate iaArftca foram mau
oid*n ditpo/iţu precum şi unui acord (înţelegere). In corespundere cu care aaMiri ae ehtogă 4* a priva o persoanâ de viaţă,
iar persoana care face comanda idiera, beadkmr) 4c a comite sau • nu comite in interesele autorului anumite acţnaai cu
caracter mânemlan aamaaanaJ1
Dupi cum rcirac dan practica judiciară, anume acordul constituie o formă tipici a înţelegerii
prealabile iart par toana taie tace intnanda de omor (client, beneficiar) p autorul omorului
mtcnţioaet luiţmam pa âmphn idaaa autorilor ucraineni precum că drept caracteristici de bază ale
acestui acord am
a (/hiectui m ttf ţiului 0 •»>*• nţh 0 iiwiaitea unn un mai fftuhoi petsoane, b ftărţile
wtrilului ti timnifitijl pei toana cau. lavr tomanda (client, beneticiar) şa care,
fund cotMartaafâ in m<»ari*a victima* loinaiulă oinoiul şi autorul persoana, care se
impune pentru reali/aira , curnen/rr (este ca/ul concretizăm faptului câ această formula
este cea mar simplă).
1 JIou P B_. op.cit, p«ţ 57
1 yranCMraufi nune VK|MJINU ll*vtiw> i-rp»» IUL. IHA uMMn(ii|mR W IWUHIM UCU puC C.flumo AaTapcul toamni Vwuaupi« K) BAjupynnco IIII „ A*n*»n* tl H l /IMU< H»<> !t A . MffuyffikkHA IL£» <t*eccHM> ILB, UlaimcHKO CJl, SUWttKo CC\. kwt, «A.C K ». 2003, pag. 271
63
te
te
te
te
Nfe
H
c dementele (clauzele) de bază ale acordului - cxccutorul (autorul) îşi asumi obligaţiunea
dc a priva dc viaţă o anumită persoană, iar persoana care face comanda de omor (client,
beneficiar) îşi asumă obligaţiunea de a realiza anumite acţiuni în interesul autorului sau de a
se abţine de la realizarea lor. In unele cazuri particulare persoana care face comanda de
omoţ poate să-şi asume obligaţiunea de a „recompensa” în limitele acordului acţiunile
autorului, comise în interesele celui din urmă de către persoana care nemijlocit face
comanda de omor ori de către aJte persoane încă pflnă la realizarea acordului, însă şi în
aceste cazuri asemenea acţiuni (inacţiuni) se acceptă de către părţile acordului ca o
recompensă de orice gen pentru omorul intenţionat comis de către autorul infracţiunii 1 De
regulă, executorul acordului este concomitent şi autorul omorului intenţionat al persoanei
Insă. pentru recunoaşterea omorului intenţionat săvârşit la comandă această condiţie nu
este obligatorie Pot fi situaţii în care în limitele acordului drept parte a acestuia poate apărea
ca executor o persoană, iar ca autor al infracţiunii (executor nemijlocit) dc omor ta comandă
— o altă pcreoaai Nu sunt excluse şi situaţiile când comanda pentru săvârşirea omorului
intenţionat se rrahnaiă prm terţe persoane In acest caz iniţiativa referitor la încheierea
acordului poate reieşi arii dr la arşwator. instigator, cât şi de terţe persoane Dacă comanda de
omor intenţionat a mmm forma hm acord (convenţii), răspunderea penală intervine
indiferent de fapcuL când au fost aft«drpac acţiunile cu caracter material ori nematerial
promise autorului - până sau după comiterea omoralui Menţionat., le-a realizat persoana
care a făcut comanda de omor on nu, a pretins să le reafczczr on tai La acţiunile cu caracter
material in asemenea cazuri trebuie atribuţie. în pnrttodar arte*ti una recompense pentru
săvârşirea omorului, transmiterea sau păstrarea dreft-J-'U aaşra a uni, eliberarea de anumite
obligaţiuni cu caracter patrimonial etc Prin acţiuni cm caractcr aMHnal trebuie dc înţeles
oncare acţiuni, sâvâişirea ori nesâvâişirea cărora memşfocâ m mu legate dc iMcreadr
materiale ale autorului (ţjutor la angajarea la serviciu, sotuţsonarca umh anunţat pvublomc
vitale Ittieraiea dc răspundere penală. atragerea în comiterea afeor infracţiuni in tasul ta cair
autorul iniiită ctc ) Nu «unt excluse ca/urilc când persoana care face comanda dc omov
wrtenţKwiat atunil tiHi)ta|ii dc a vomite tn interesele autorului acţiuni atât cu caractcr
maierial. cât |t tu carat tei nnnatcnal. on tă te abţină de la comiterea acestor acţiuni
Din cele expuse anterior determinăm anumite semne caic fac trimitere la comanda
omorului:
> caracterul de schi % al infracţiunii şi
'Bmkm.pag.37l.a731 VronoatoiA Koaetx YKpauHU lUvmonpuntwniA uiUMcffiapMA « « nuummc IIoa pe 1C < Hochib Airopcufi koiukkthh: AjmcuupOB K)fl. AmipymKO II n. AHTVIHM II M . K«Mma B A., MituawhtMll II C , «ÎHHCHIU> ILD. UlMieiiKo CJl, flqcnico C.C. KMC*. «AC.K.». 2003.pag.373.
64
r pefrfeu»tntdtwmd m mţtvntk cin ut/* uhu> afilicarea anat arate de/jnehtte, imfuM* arate rare fi specia! adaptate ori confecţionatex
r abandonarea armei la fonti tnfracţnmtt.r lăsarea attfUjcuhn de trampart foU/%i! bt
aproţmrea lotului iuf rac ti unii saummtctrea acettmta.
> ne luarea mtmmine bt vederea atcttnderu cadavrului,
> abitenţa temmekae ailor tnjraiUmtmt.
r vtmaţta m taiâ a «w hmeir ktarea im vedere ft utilizarea "detaliilor" r*yimului activităţii victimeipentru
arjanutwm aternatmim In tăm% dc nccic umme despre carncMnd ,dc umanadi** s omorului pot mărturisi
cele mai diverse dnu dMprc «vmi şrocad dc moirt a mâorăgt. despre procurarea armei de foc etc.; mmmme
wnemm&n ndute b ndrnn vkMb, fnrtjţc tn* cauxcăn aprecierea, evaluarea ym—nit a «Mdn joatmemoT Mfim dc
Luând in CMnicope cnraocnd pnrucnftantăţdor executării jcomena” de omor, onă|MHnc mm hnfr de tone de
cnnflmnin nMondia, accne irtfracţiksiii enc necesar a le <fc>i?ih4nd|wyt
DMrpKdtUW pmămomm. b) ăvarpic
de un uopş ddrt—
Aonnl dnăcnt nt o nwc —poriaiâ pentru orgnm rarca ccrcetărv. deoarece metoda de
riMrjne a «dracpuMi ywwn fi pMMnific dnniifiînrn 91 cnrcctăni omorurilor pot fi diferite
Acaant m emşrmâ prm ptiAmuuuakmmuâ mopooâm. «■jftoacaiof dt lAviffn a mfracţiunii,
nivelul ddMnHir nnm indnpiMtM jtmamaarT
%e onNt de ninnMMn momi In caeatmâk nMrflt on şnmcyarna intermediarului şi onwr iilrpi ftrft pnrfcaporM
mmmrna fr—n cmopnnt mu câart In indf surse, în deosebi mas- medin e«U mim ***** A la yjmmtuM d* * ■ ■
!§ m mpam/aiiNul donnd U şi materializeze ideea in anmmăk tn adr*Ma/â mhm partonMr mmhch*« da taNrndnra
dupâ ajutor, aceasta din urmă, la rândul său. ft propună enreva < «mM* ** rapohda de a tadaţdmi .comandă'' Cât
priveşte, însă, al doilea tip dn onor, d «la Iniilnn cava mi rar I au vurtm mn Intăi de toate dc omorurile „la comandă* a
bdendui grupăm ttwmnăe pentru mu in timpul „reglărilor'’ de conturi 1 Dar sunt întâlnite ca/un când
or%Ani/*i'*/i w adrnea/ă pnrtcMHl la . killev'
f yptm U ( . op tu
65
Asllcl, apr* evemplu, mi 2000 ia Sankt-Peterburg, un fost contabil dorind să se răzbnm /v
t A f t V f t v W PtOYf* tuArnt pentru că acesta din urmă l-a concediat, s-a adresai el
însuţi for / v . « vW amaar«r /v fostul său şef promi fanda-le o sumă
ctmsuk'rabiiă »A* b*m; şt exj'licdikiH-ie tototkiiâ toate circumstanţele în care urma să se
săvdrşMSoă infr\h.'iim*\L cm alic cuvinte a condus şi organizat omorul la comandă După cum â fost
consemnat anterior, omorul la comandă poate fi comis, de regulă, în interes matenal ori alte întăresc ale
persoanei care face comanda de omor răzbunare, gelozie sau altele apărute pe baza relaţiilor personale şi cu
scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei
Se consideră omor „la comandă" săvârşit în interes matenal - omorul comis cu scopul de a obţine
un avantaj matenal pentru vinovat sau unor drept un patrimoniale (bani, bunuri sau drepturi la primirea
lor. remunerare din partea terţei persoane) ori a se elibera de achitarea unor obligaţiuni dc asemenea cu
caractei material (restituire bunurilor, datoriei, îndeplinirea obligaţiunilor patnmomak etc )
Omorunlc la comandă săvârşite din gelozie, răzbunare sau din alte intenţii apărute pe baza nriabilor
personale sunt comandate, de obicei, de către unui dintre soţi, de către rudele apropiate, pnetera precum p
parteneri de afaceri sau concurenţi etc
Omorul fcitârşH cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei de ode mm doc on
este „comandat' asupra martorilor oculari ai unei imiraciimi sau asupra unor persoane care ar puica împiedica
activitatea ilegală a clientului, beneficiarului
Cnacnde ce admAnlrfirl omorul la comandă ar fi, în opinia noastră, următoarele • certmadmm omorului,
• OTpmamqa săvârşim nfricţiunu,
• utâumm armelor da foc, autaunţelor explozive sau altor instrumente special adaptait pentru
săvârşirea umorului.
• caradarul prsMdftal al înfiat ţiuitu,
• lipia semneif* ah<»» comportării« de inii (imii (lalimkvr, violurilor tâlhăriilor ele ).
• prc/en|a armei infracţiunii la locul faptei,
• vătămare* cauzali a ruai multor ornam*
• folosirea metodelor perfecţionate de a ascunde infracţiunea,
• cantitatea minimi de urme. în afară de acele obiecte lăsate la locul săvârşirii
infracţiunii arma, glortlele, tuburile de cartuşe, muniţiile.
IIiiHh
i
liniH
• semnele cârc mărturisesc despre liiptul ci victima a fost urmărită (alegerea
timpului şi locului săvflrţirii ini)ttc|iuiiii faptele tăinuirii infracţiunii, lipsa sau
cantitatea minimă a martorilor);
• statutul social al victimei.
• luarea măsurilor în vederea liclndfini martorilor, aflaţi alături de victimă;
• prezenţa la locul săvârşirii infracţiunii A obiectelor caracteristice care demonstrează lipsa legăturii
personale (cunoaşterii reciproce) Intre autor şi victimă
In baza analizei realizate pe marginea noţiunii ţi i aiacteiisticilor de bază ale omorului la comandă, am ajuns la
concluzia că omorul Iu (onnindi) /unite fi definit drept acea lipsire ilegală cu imtemie de vmţâ a altei
persoane la comanda alteţa
§2 l nele aspecte ale caracteriMiui criminalistice g omorului lă &2MQA
Susţinem pe deplin opinia practicianului român Titus Ihtfâ, care accentuează că aria de investigare, in cazul
unor omucideri, a fost şi va rămâne deosebit de largă1 îsi acest context, autorul susţme ci „de la descoperirea
infracţiunii, gliiru cadavrului victimei, cercetarea locului faptei, investigaţiile se extind in mod progresiv, asemeni un
sistem de unde, pentru deskişirea unui complex de Inelari şa situaţii care are ca obiectiv identificarea autorului şi
probarea vinovăţiei nie-2
fe ipoteza idea iniţiate am pune accent şi pe faptul ci de multe ori investigarea cazurilor de amucaâcn
depnMle de aeoddftatea normativă pe caire te pretinde a fi incriminată în baza probelor ofcpanac Un caz
apatie ar fi cercdarea unor omoruri umple (ne referim la variantele normative şi na la cnle fcpftor) p cu locul
altul inveatigarca unor canin de comitere a omorurilor in formele sale ciranMganpaie O situaţie dc acnal
gen. complexă p compbcată la ceea ce vizează descoperirea p cerceurea infracţiunii anume In saftneatt
formă de manifestare, este cea legată de omorul la comandă Susţinem ideca precum că la ba/a
mcnmin&nktt corecte a omuciderilor potnvtf art 145 afanO) la m) C pan te plasează anume teunaiea
criminalistică a cauzelor respective, de unde p ntiaiMl inanunâiu atcvitta
Caracteristice cnmmafcttKj a umorului la eMnandi are o importanţă deosebită pentru
soluţionarea unui şir intre# de probleme vi/And pi activa descoperirii infracţiunilor de acest
gen, inclusiv pentru crearea unor vet nuni refentoair la persoanele uue au comis infracţiuni
în lipsa martorilor şi pentru relevarea in ba/a struţ imn car act art alicii criminalistice - a
infracţiunii comise, a semnelor de încadrare juridică necunoscute Astfel, cai act eristica
criminalistică a omorului la
1 Revista Crtimrialimsă m ). 2©DO paţ V« 1 gal I i m u u r i l » J» msoolul XXI1 Râdem.
67
comandă constituie un început în ceen ce priveşte organizarea cercetărilor faptelor infracţionale
în aceste forme de evaluate normativi şi faptică 1
Ca elemente structurale ale caracteristicii criminalistice a unor tipuri concrete de
infracţiuni, susţine autorul V.F.FjTnolovici, pot ii examinate datele despre: obiectul juridic şi
obiectul material al infracţiunii, metoda dc comitere a infracţiunii, metoda de tăinuire a
infracţiunii, metoda dc eschivare de la răspunderea şi pedeapsa penală, locul infracţiunii, timpul
comiterii, mijloacele şi instrumentele de comitere a infracţiunii, situaţia de comitere a
infracţiunii (până, în timpul şi după comiterea infracţiunii), consecinţele comiterii şi tăinuirii
infracţiunii, personalitatea infractorului, personalitatea victimei, motivul, scopul şi intenţia,
mecanismul infracţiunii, urmele infracţiunii şi purtătorii lor, legăturile între elementele
infracţiunii2 In calitate de subsisteme ale caracteristicii criminalistice ale tipurilor particulare de
infracţiuni pot fi examinate datele despre infractor, infractor-obiectul material al atentatului
infracţional, infractor-metoda de comitere a infracţiuni i= victima infracţiunii etc
In opinia autorului rus AJ.Borodiihn caracteristica criminalistică a omorului la comandă
trebuie si cuprindă descrierea metodelor preparatorii, de comitere fi tăinuire a infracţiunii
(fazele faptei), instrumentele utilizate, caracteristica leziunilor, particularităţile persoanei
organizatorului, complicelui,, autorului, particularităţile persoanei victime (obiect al atentatului
infracţional), descrierea locului infracţiunii. specificul urmelor şi modul de conexiune a lor,
informaţii legate de opui. mărîsiea recompensei fi metodele de transmitere a lor autorilor 5 în
această privinţă nu cidudna poabătla analizei şi a altor semne ce caracterizează omorul la
comandă, autorul A-BcroshUm evidenţiind caracteristica criminalist ici prin prisma semnelor
ce identifică ■mawm f—orului la comandă în opinia sa Lajind în vedere posibilităţile de
încadrare junâtco~pmakk a fap<ator 4* omor la comandă în viziunea noastră, am încerca să
atragem atenţia fi la idtHtticsMi cnramaJistică a persoanei care a instigat la comiterea omuciderii,
raporturile dintre thfonu pmwmm implicate in comiterea omuciderii (participanţi la infracţiune)
existente pini la sâvirftfta infracţiunii ni ca semne ale caracteristicii cnmtnalistice a omorului la
comand!
In plan (wkhk omorul la ton murii Nlr delimitai uşoi acesta constituie un omor sivârşit de
citre o persoană la comanda alteia Insâ fii punctul cei cetim infracţiunii a constata „comanda
1 Type* MC, yGMWcino M «iwAipMo (*•*<<> |*I| |Mit l MU IknplHpi. llmep, l'cpiu abi(&gunu Rp«Miauumcim». 200Ir .
pag. 12-13.
Rpuanoam H *t>, KpHMKiiaîtHcncţc» tu ufui^mu ap*; îmi «mm*. Mmm. » \M V'I<H H 2001. pag 248-249EopoayjiMH AH, Y&MACIM no RIIMV IPHHNIU,WI ms« tu up<k iiputrau, HCTOUIIUI pnxiiuoujiu. mu pd P C. BCJUCM UJL. Moau. IloBuft lOpHCT. 1997
68
dc a omorî \ de regulă, este foarte dificil, iar probarea completă a infracţiunii dc omor la
comandă
este un proces şi dificil şi extins.1
In cazul săvârşirii unui omor la comandă de fapt, menţionează autorii ruşi N. J’etrov ţi
lu.Leapunov, este vorba despre un omor comis cu înţelegere prealabilă de către un grup
de
persoane, deoarece cel care face comanda apare în calitate de instigator in conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova putem apela la existenţa unei participaţii complexe (an 45 C
pen),
însă nu întotdeauna Dificultatea încadrării juridice în acest caz constă în faptul că, în primul
rând,
este obligatorie evaluarea juridico-pcnală a acţiunilor persoanei care face comanda, iar în al
doilea
rând, activitatea în comun a participanţilor la infracţiune 2
După cum se evidenţiază în literatura de specialitate, ca elemente de legătură în
mecanismul
infracţiunii intenţionate ne apar următoarele tipuri de acţiuni (inacţiuni) acţiuni de pregătire spre
săvârşirea infracţiunii, acţiuni legate de săvârşirea nemijlocită a infracţiunii, acţiuni de tăinuire a
infracţiunii, realizate în următoarele scopuri, pregătirea comiterii mfiracţum, atingerea
rezultatului criminal, tăinuirea infracţiunii săvârşite, acţiuni de eschivare de la râspunderea
penală. acţiuni (inacţiuni), care obiectiv favorizează pregătirea comiterii infracţiunii, acţiuni
t inacţiuni). care obiectiv favorizează tăinuirea pregătirii comiterii infracţiunii, acţiuni (inacţiuni;
care obiectiv favorizează comiterea nemijlocită a infracţiunii. acţiun (inacţiunii ore obiectiv
£a%oruează lămurea infracţiunii comise, acţiuni (inacţiuni), care obiectiv favorizează eschivarea
«ăficaoniui de la răspunderea şi pedeapsa penală pentru infracţiunea comisa Oterior, în
MOHri «fracţiunii intenţionate trebuie delimitate următoarele metode
■Moda de cocmtere a infracţiunii,
metoda dc lămutre a infracţiunii,
matoda da aaduvare de La răspundeiea şi pedeapsa penală ’
bviâaţnl wmwlt semne ale caracteristicii criminalistice a omorului ia comandă, vom
încerca să le car acte* i/icn pc unde dintie acestea Astfel, dacă apdftm la metoda de comitere a
omorului la comandă. a<m*a puţin depinde de (actorii viuiatm. deoarece ea se alege cu mult
ii■
■
■
■
Vi mmoochko b <t> Uuwm )Meiu. Mwni, 19991 . |M| 7.
1 YiawiRiw npaao (Xofinuu uiia V«Ahhi Ikvi pea II H tkiţwai. K> H Jlmyiiou, U<xiu.
Iloauft lOpucr, I99S r, pag.61 1 EpMQlKMMI B©, op ca, piţ.19-90 4
69
complexităţii acestora, iar, în al doilea rând. în legătură cu faptul că folosirea posibilităţilor tradiţionale dc
cercetare esenţial este limitată 1 litapa pregătirii omorului la comandă ocupă o mare perioadă de timp în mod
convenţional, susţine autorul rus A.Borodulni, activitatea preparatorie poate fi divizată în mai multe etape
✓ Prima elaţfâ cuprinde apariţia intenţiei de omor şi, in unele cazuri, căutarea
intermediarului (instigator an organizator, complice) sau nemijlocit a autorului
pentru realizarea nemijlocită a comenzii de omor.
Evident, din punct de vedere jundico-penal este vorba despre acţiunile instigatorului sau organizatorului2
în cazul în care persoana (aşa zisul client) cunoaşte dinainte pe cineva, căruia îi va înainta „comanda de omor”
(rolul de autor), acela dintâi apare în calitate de instigator Această calitate va deţine-o persoana care face
comanda de omor (beneficiar) şi in situaţiile în care el instigi o altă persoană (pe care, evident, o cunoaşte),
care, la rândul ei, va încadra ulterior tn comiterea infracţiunii pe altcineva (un autor) In cazul în care activitatea
persoanei care face comanda de onor (client oh beneficiar) constă şi în căutarea persoanelor pentru a comite
omorul sau a instigă ulterior la comiterea infracţiunii o altă persoană, cea dintâi (dientul. beneficiarul) apare ca
organizator al infracţiunii' in general se cumulează activitatea de instigare şi organizare ■ cea de orgvuwe in
procesul individualizării pedepsei penale, vor fi luaie in vedere şi acţiunile de org—rw şa activitatea de instigare
OMKam p încadrarea celui care va realiza „comanda de omor" este o sarcină complexă şi foaie iioi Pentru
a se păstra m lamă intenţiile infracţionale ale persoanelor concrete, care leacrad camâi de onor. de reguli,
adresarea lor se face în mod confidenţial în ahe cazuri, când ene vorbi deapre _-ucigaşi profesionali’, despre
care se şne că realizează omoruri la COMBH in adMfcul unor retompemc această adresare apare ca concretă şt
directă, evident că, rupictlaAi i> anumit rapilt dc awififa|ir Ifltcrkw în dependenţă de structura reţelei criminale
alese (îMtogttor mă©*, or *anuan * autor. uitiigatof- in&ttgaux autor) are loc schimbul de infbrmofN «e iaMHt
condaţide dt tăvăi|i4« a omorului la comandă in opinia noastră, în cazul în care relaţia infracţională ia f«*mj dr
ut*iigu*v * iu tot mi mshgLîîot -nistigotor-autor această etapă se reduce doar la «laiuaiea intenţie» de t
omitere a infi acţiunii l)e tegulâ, această etapă în toată complexitatea ei poale cupunde perioade de timp
îndelungate
In cadrul acestei etape pot apărea diverse situaţii imprevizibile, printre care pot fi nominalizate declararea
instigării la infracţiune organelor de drept, înşelarea persoanei care face
1 Tmwnnm h 4>, opeti, paf. 14
2 In limbajul Juridic al Rusiei mc opaafl cu o^Modf de jucMidL" an jamnuleti** (In caan(i având oan|mut diferii)1 VrcuMBoe npaao Oco6cmaa ucn V’«6ut ayjoa OiMimcnue pţoarropu H.fl.Kauwioa, IAHOIUMOU. 1 II lUmcivieAon Moau, Htumau rpymu HOfMA4IN#fA4i 2000 r. p*g,60
comanda dc omor, cererea de Ih VII luna t\ UJWl na tuuţ<Mtw v HtUl hihu In tMp<ni «n tea propusă dc către persoaflia caic
late ioniituilct ilt 1 >i 1 h 11 (tilliMU Ii*h»H*I*i| In *• lilmltiil pAvttAtu vieţii acesteia 1
Unii autori consideră că fără uigHiii/ftHM im fiu Ini *lU I îmi tinuu Ia • • «iiimiuIa tlfll Fiind,, ci iin cadrul infracţiunii dc accsl
fel sc icali/ca/A auiiiui' vnln|a »1 IiiiIiimIA |i liliputul rueMuia In opinia noastră poate interveni drept ihtimiaiiA mu? l«i v itiinaniU
»l» iiiiimi (clltnt, hwfOdâf) doar instigatorul tară a realiza anumite mi11 vitAţl »(»- uiuauiiau I4, minimum jtc* 11 ţ 111 umorul la
comandă este necesară formula intU^Alni huIui (niil iuti ItyAl mul wpiiip • a ttllvnt)
După cum a fost consemnat antei mi< ilrhimmAUA riuiiMului Infim (Umil «U mwtr In comandă este o sarcină destul
dc complicai A |i tu ilt» umila mtti|hitt»a4l dupl identificarea organizatorului şi intermediarului intuu(umn IMi A a rotatim» la
* « u n i ţ i l o r omorurilor la comandă erau atribuite in majoritatea ta/uulm pi«iwiihii*!» IAiA !?*• nm ţi mureă
permanent etc. atunci în ultima perioadă de timp a npAiul 1» ia»iA dv minaţi p«»»r« %i«»nal pentru care săvârşirea
omorurilor la comandă • devenii MII vi dr l»a*A A wuitmilm
Tipologia acestor uciga>i. aţa numi|n „kilen". pnaadl un i» da patii* ulaniăţi Sprt
exemplu, ..kilerul-uofaf realizează anumite comrn/i pailitulAir tir Ia • I • «a/ draeon refuzând
comomfe noowmbic dm punct de vnJne mainul di |i vulnerabil# «Im pumi dc vedere al securităţii
pencMaic kiierw pondl ptrţiAiitc apun iaIA pnmsmvn» |*eitMţM«năndu drpondenle profesionale
Practica judiciară pune fit evidenţă iă »el mai lir» vrui vmi racolaţi la comiterea omorurilor la
coaatdft militarii, cotaUMalniu num%t*irloi dr ImţA agpaţMtor dc paz& ; altor pertowe care âmşm
de pregătirea aprualA reactivi (luntuflt, pr«w«anrk cart cunosc arta cxpioitâor oc ) Dc aii on, ca
autori ap«i jiirnwmiu'fi mie paitc dm rnvAji structurile rnnunair. cart au • pregătire ap#*,*ală uri
ha/a piapnilot aniienamrttfl* iitmâiv a participării
ia difeni* conlbcu armate cu
Pentru omorul ta (tnaiidl frit oararirntUtă paitui|**i*a la mmHfifi infracţiunii a intermediarului De rcggutăi,. aMNfta p#r
toam uutl dm iftiul m nano ai m ulm «uhahcrni in serviciu, membri ai grupărilor crirmnate hi aii* iimi ii iriJ#mi«*liAfi apar
»«*rekivâtm 11 «Mrftrof itructun comerciale, care InaAfi fac parte din grupaira umimall ml AH Ir Aiim cu aveatea Motivele de
comitere a infracţiunii de către intermediari pot ti dlfeitlr hm rnt< flmrul nu numai că este preocupat de căutarea autoiului
infracţiunii, fi }i rtir o punlf 1I1 li gâturi Intie beneficiar şi autor, dar într>un şir dc ca/un mirirurdiarijl joatl un rol ai iu In
ptrgAlnrit ţi lAmurica infracţiunii
1 Ibidem.1 Eopo/tyjmu A.H., op cu., pag. 39
/I
(acordarea dc spaţiu locativ, hrană, transport, precum fi luarea dc mături în vederrn tăinuirii
armelor, transportarea autorilor după hotarele locului infracţiunii. aalgurarM unui alibi laJs etc )
In procesul cercetării infracţiunii a identifica persoana inter mediat ului cMc foarte dificil
Informaţia despre acesta poate fi obţinută de la autor în ca/ul reţinerii acestuia sau de la
beneficiar In scop de evitare a unei răspunderi mai severe nimeni (nici autorul şi nici beneficiarul)
nu sunt cointeresate în divulgarea acestor informaţii
v Cea de-a doua etapa este legată de prelucrarea scenariului tnfiai (tutui La această fază infractorii
examinează modul de viaţă al potenţialei victime a infracţiunii de omor, programul de zi, ocupaţiile,
regimul dc pază a acesteia (dacă cmc prezentă) etc Se organizează ieşiri la faţa locului, potrivindu-se
posibilitatea aplicării unor sau mai multor arme, se prevăd căile de retragere de la locul
infracţiunii Anali/a acestei informaţii permrte infractorilor de a alege cel mai convenabil loc şi timp
pentru comiterea omorului, precum |i metoda de săvârşire a lui (exemplul nr 1)
fjrtutp4ml nr l (Omorul lui Grişcenco E Privaţiunea ilegală dc libertate a lui
GnycoKo, Dragon şi Chirtoacă2)
i.a 10 febrmwte 1999 Ohnteicov, Golânschn. fraţii Levinţii, l mmgu y alte persoane am
eiabtwar mn piam concret pentru omorul lut Grişcenco cart era o automate a lumii mteriape.
Pemtrm c—îrul lui Grişcenco din Itmp a fost procurai auhumaMml KAl cart a fosa vcţmmt im
cmkmmva galbenă ŞJ au fost stabilite semnele de marcă ake auu mi ibilulm dr _ t 'rgetiiă medicală
” / rafii levinta împreuna cu alte persoane au pracmnm păun anumite cm mmmmfm. echtpjmemu!
cola horafcwi lor de poliţie, cagule şi iv.*w anuc^mţ fur care k păstrau in apartamentul săuIm zmra nririart inyiecumil de poli fit recrutat lungu, a stabtht h\ul muie se afla Gnşeemco
ttnkjrnd profilat tortului ('onstn*.torul ” de pe stmJa Zelmschi 15.
4prfwrumatn pe la orele /i 00 u*fi com/*hcn cu auii*nn*hilul menţum%m RAI s-au apnifHai de
afictmi hm (jnşarmo fond îmbrăcaţi in uniforma colaboiatarilor de pohpe şi înarmaţi cm patru
automat** IÂI apariţia lut Grişcenco Uiutţn de lk\1gim şi Ai semnalul lut
Lunyu complini t au ala* al, le-au imbrCk at c*)tuşek\ i-au în auhnehh. irful RAl\
cukimdu i Sa pudra, i au privai de libertate
îndepărtând* w har un tm ţnitliu unul din argimnatant ahh.'ului l-a timortil pe Grişcenco şi
au dispărut de la U* ul titfhn ţiuiţii
Obrut mn, fund iiUtntgut Ut vuhtait «A* Utsimni la 4 t&wmhrie 2000 vina a recunoscut-o şl a
declarat ră la 10 februarie ?000 coht bătătorului de pohţte Lungit t-a fost încredinţat să afle locul
wu/e .se afla (in şt em o I ungu a năst iun o nictotATi de reţinere a lut Grişcenco şi a pazei sale de
< orp sub forma de o/teratie a poliţiei IÂI aşa numita arestare a participat el, Pascari, Ijtvtnfa l ’,
Lencov, Stastucov fn timpul reţinem Slasiucov şt Lungu ţineau legătura Intre et. Toţi /xirticipanţit
la atac erau înarmaţi şi îmbrăcaţi in uniformă de poliţişti la sine având veste antiglonţ cu
înscrierea „/Miliţia Pe Grişcenco şi pe cele două paze de corp i-au împins fn automobilul RAh
condus de Carabanov. Primind de la Lungu
1 BopoflynMH a. M , op cu. pag 411 Colegiul Penal al Curţii de Apel a Republicii Moldova, Sentinţa in numele Legii din 16 aprilie 2002, docarul nr 1-12/2002
72
\tmmtl, Sftisiiicov l-a omorât pe Grişcenco. După acera s-ou împrăştiat' In uumi tu rletaşi '//<’
«•/. (Ihrucicov, Stastucov şt lladulov s-au întâlnit in aţxirhimeniul lui l unyu It olo au a fitil câ ţh'niru omorul lui Grişcenco Lungit a primit de Slasiucov şt Radu Iov 30 000 dolart
Victima omorului la comandă este legată cu toate componentele caracteristicii criminalistice n mtî
acţiunii Insă un mai mare interes îf prezintă relaţia ei cu clientul, beneficiarul inii acţiunii deoaicce aceasta
permite de a înainta anumite recomandaţii, de natură să asigure cunoaşterea nemijlocită a victimei Raporturile
între victimă şi clientul, beneficiarul sunt complexe şi au caracter difent de la caz la caz, fapt care configurează
aspectul subiectiv al fapta infracţionale Pentru descoperirea omorurilor la comandă este necesară, evident,
studierea multilaterală a personalităţii victimei, sfera de activitate a ei, cercul de cunoscuţi, interese deprinderi,
starea materială, relaţiile din familie, de la locul de muncă Aceste caracteristici pot fi utilizate la identificarea
cadavrului în cazul necunoaşterii lui, modelării mecanismului şi geneza fenomenului infracţional, înaintarea
versiunilor, direcţionarea cercetărilor infracţiunii etc Rezultatele investigaţiilor ştiinţifice permit de a grupa
victimele omorurilor la comandă in felul următor prima grupă - persoanele care ocupă funcţii de conducere în
structurile de stal şi romarnalir. a doua grupă - liderii grupărilor criminale şi societăţilor criminale, precum fi membrii
lor. a troa grupă - reprezentanţii organelor puterii supreme în stat şi membrii lor. a patra grupă - colaborat oni
organelor de drept, a cincia grupă ~ colaboratorii mijloacelor de «furare în masă. a şasea grupă - rcpruauţi micului
business, a şaptea grupă - ae pot mdude alve persoane, repartizarea drora la baza cercului de interese este
complex şi nu prea necesar
La aamănd celor mai răspândite metode de tăinuire a infracţiunii, care inycAcă obţinere* unor mărturii cmc
ricgtrea locului p timpului de comitere a infracţiunii l ocul omorului se alege cu alău calcul ca aă au fie mărimi
oculari ai infracţiunii p ca să nu existe absolut asnac de natură să «împiedice realizarea munţia crinunaJe Alegerea
locului de comitete a infracţiunii este condiţionată au de faeton <jca/*«nali. dar din raţionamente de securitate
conspirativitate şi asigurarea reali /ăm imareaului mir acţionai lni|M>itaiiţa uinuitalistică a locului de comitere a
infracţiunii constă In faptul <ă m * r =.i spaţiu lămân urme ale faptei socialmente periculoase, care au legături
cauzală cu infractorul, victima, mijloacele p alţi puriălon de informaţie care interesează justiţia 2
Ca obiccte de ba/i ale examinării criminalistice in cau/ele despre omor ne apar cadavrul şi locul
descoperirii lui Cu locul evenimentului sunt legate nu numai fapta de omor. dar şi urmele infracţiunii Fără
studierea acestui loc nu este posibilă modelarea tabloului infracţional, a
* lnipuay/Diii AH. op. cit, pag.34,’ KpMnnoiMi D.O. op cit, pag.42.IS6
73
acţiunilor victimei şi infractorului, iar aceasta înseamnă, că nu se poale de descoperit însăşi infracţiunea De
aceea în cadrul structurii metodei de comitere şi tăinuire (ocul infracţiunii ocupă un rol principial.
Analiza cauzelor penale pe faptele de omor la comandă au permis de a evidenţia aspectde
criminalistice ale locului de comitere a infracţiunii şi a le repartiza în câteva grupe — locuri legate de locul
de trai al victimei şi teritoriul alocat acestuia (apartamentele, camerele ascensoarelor, scările, casele
individuale şi teritoriile din jurul lor, construcţiile auxiliare), — locuri legate de sfera de activitate de serviciu,
politică şi obştească a victimei (locurile de muncă şi cabinele, edificiile şi încăperile întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor, societăţilor şi teritoriile alocate acestora, sălile de conferinţe, alte locuri de
petrecere a consfătuirilor, întâlnirilor şi comunicărilor publice), — locuri de odihnă, tratament, sport
(sanatorii, spitale, case de tratament, complexe sportive, terenuri sportive, bazine, saune, litoraJ, teatru,
restaurant, cazinou etc ); — tocuri legate de păstrarea şi parcarea automobilelor (garaj, parcare auto etc ),
— străzi şi alte terenuri deschise în limitele punctelor locuibile, autostrăzi, precum şi transportul obştesc, —
locuri nepopulate şi izolate (păduri, câmpii etc.)1
Numărul omorurilor ia comandă săvârşite nemijlocit în locuinţa victimei nu este prea mare Aceasta se
datorează tâpudui că există pericolul apariţiei unor terţe persoane La acest capitol se desprinde şi o legitate
nemijlocit în locuinţa sa au fost omorăte, de regulă, persoanele care se aflau cu orgmamand infracţiunii în
relaţii de rudenie, relaţii intime sau alte relaţii apropiate
O ■nponanyă dnoaehcti şi practic decisivi la alegerea metodei de comitere 91 de tăinuire a m tir acţiunilor
«corii t—pnhii săvârşirii faptei In prunul rând, timpul determini consecmi vital ea acţiunilor fi procedeelor ce
formează metoda de săvârşire şi tăinuire a infracţiuni în al doilea rând, tMpui se n ie vedere la săvârşirea
acţiunilor de citre făptuitori şt la lămurea kw pentru împiedicarea cercetării In scopul obţinerii posibilităţii de a
cugeta asupra informaţiei, de care dispune invetiifptforuf ct efectuează urmărirea penală, a acţiona mai
minuţios in vederea tăinuirii infracţiunii, a lua In cdout ft fifmrinihmi il mvriliRatofulm in descoperirea inii acţiunii,
precum şi greşelile admite procatutft. tactice, dc altă natuil In al tratat vând, timpul condiţionează situaţia, care
la rândul ti. determini modul dc acţiune al infractorului
Importanţa cnmmakatici a timpului siv ii şuti faptei se impune prin faptul că la comitcrea multor
infracţiuni se obtervi o alegere detcirmnati In timp ■ acţiunilor ce ţin a fi conuse de citre făptuitor Datele
referitoare la timpul de comitere « mfiacţiunii şi tâmuiie a ei permit dc a aprecia
1 EopoaynHB A.HL, op.ctL. 1 EpManoaH1! B.O., op.cit. pag 156-
74
unii mhmi i in M/i iar*ţdt = fenomenului infracţional, de a limita cercul persoanelor bănuite şi
a
«m«Iuţi*nm alh Munţi legat dc cercetarea Infiacţiunii concictc 1
* ( ea de-a treia eta/MS a pregătirii con*iu in desfigurarea unor acftuni ofensive,
orientate sâ augure prezenţa victimei intr-un anumit loc, organizarea unei amhuu
tuL' sau urmărirea etc.
Ast-mmca acţiuni, în dependenţă de planul dc .săvârşire a infracţiunii şi repartizarea Hiliittlui |MH li desfăşurate
dc cltie organizator, complice, în anumite situaţii şi dc către autor In ii» n* i ol nu «*& |j-tifMC accent jrC pi esenţa
obligatorie a acettei etape de prcfţâtire a infracţiunii
IMHiu ildcrm* narea persoanei de a fl prc/cntft in anumite locuri, infractorii recurg la diferite I»hh r+Jcţ1 m- i
dejunează victimei ducând-o In eroare şi i sc propune o întâlnire intr-un anumit loc şi timp »r deiifftrctca/l lumina în
apartamentul eventualei victime, impunându-l să iasă afară, se ileghi/aa/â im coiaburaiori sj poliţiei, care la un motiv
plau/ibil conduc victima intr-un loc pentru § (i umun ne
IţaCMi MMMMdoi sau mijloacelor pregătite pentru săvârşirea infracţiunii poate fi dlvars mm d* fac {ale M* ode mai
frecvent întâlnite, dat fiind faptul că anume armele pot imput* mrrm/ cmutirn „comenzii1", se poate opera de la
distanţă, precum yi nscuî minim aufcjrwi măiMpumm), tubstanţe explozibile (deşi este mult mai periculos de a utiliza
laoaract sc pune în pericol viaţa mai multor persoane, la ele se recurge în aMM* um), ah* topwn de mijloace (de
exemplu arme albe etc )
laur u aftâ işnt refcrwdu-ne la autorul H TimoşeiKo, pregătirea omorului lacomandă
includ# m mm m pr 6c acţiuni condiţionate de rolul persoanei care le realizează nemijlocit Aţadaf la m pnmpc p*r
toana care fac* ctmuukJu de omor fcfaem beneficiar) se are in vedere
autorului, alegerea ş» procurarea armet, asigurarea cu transport a
autorului (zădarului ) pregătirea mm sume necesare pentru achrtaica autorului infracţiunii (in * rt/iil in cari a fmt o
Mwţdryefc prealabilă anume de ateu sevuK raahiarei unor raporturi nrifn|U*< tir iu autorul tnii*\xrrw Hi jn ca/ul In caic
tur raptwllm la acţiunile de pregătire dm pmtea aut<«fukii presupunem tete intirpnnst pantni
cunoaşterea victimei, studierea
cntuliţtiUrt <|t pruţ/tmet de /j a vxtifiici, elaborarea scenariului dr comitere a omorului, alegerea I*m ului d# atentate
rtrnioAui umm„ reali/aiea urnit contacte cu cel caie face comanda (intritnrdia/ul) alt1
In tasul in care pregătirea omuciderii a font la nivel şi, evident, şi omorul la comandă «AvAi Vi. apare
neccsiiătea prevăzută dm timp dc tăinuire a infracţiunii Particularităţile tăinuirii
1 |•** |4 ? | MMom.111.. fe «tu I 4M
75
omorurilor săvârşite la comandă se mani l es t A prin aceia cl caracterul infracpM dc na presupune
o anumită conspirare însăşi inten|ia persoanei dc n comanda tâvârprea oaaorvdai aaci terţe
persoane conţine elemente de tăinuire n infiacţiunii, acţionând cu ..mâinile străine pevtoaai care
face comanda de omor respinge oricare bănuieli In adiesţ vi
Apelând la'opinia autorului I ’.Ermolavh t pentru tAmuirea infracţiunii sunt caracscrm**
următoarele legităţi tăinuirea se realizează în mecanismul infracţiunii atât in limitele metodei de
comitere a infracţiunii, cât şi în afara accstot limite, lAinuirra poate II realizată atâf de cMst *
singură persoană, cât şi de către mai multe, poate li cuprinsă sau nu de o intenţie urtici. poale
amca scopuri diferite în anumite interv ale de timp, tAmuiira asigur A rezultatul infracţional p w
acetap timp posibilitatea partiapanţilor la infracţiune de a ne eichiva de răspunderea p pcrlcifwi
peaatl tăinuirea poate avea o apreciere juridico-penal A de «ine stAtAtoare, tăinuirea poate %£
se aiaaaieae atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni, atât prin intri mediul unor metode, procedee
apone. dl p printr-un cumul (complex) de acţiuni 1
In sens cnminaJisiic, menţionează autorul A Hnnxhihn, tăinuirea se nr—feai ia două
ferme de bază - ca unul dintre elementele metodei dc comitere a infracţiunii şi drept m wmem.
de procedee, care nu se cuprinde de metoda de comitere a infracţiunii, având importaşi peam
aade individuale de 1 iwaţwnun i* Metoda de tăinuire ierveşte drept factor important la
protaşaaK. dai fiutd câ tmtit de tamutie permit a judeca despic metoda de comitere a adv^HB p
persoaahcatea «fractorului spre exemplu, prezenţa unei metode concrete de tfcaaare a
adrecpaaa poale deanaatra despre anumite deprinderi profesionale ale infractorului, dispunerea
de laapaa. de aaaaare aapaace etc ia afară de aceaata, metoda dc tăinuire poate ofien
mâorwmm deapre capacitatea pafeeft. starea tel, akc caracteristici ale infractorului
Condiţiile la cadnd cărora ac realizează tăinuirea mii acţiunii, care nu ae cuprinde h aaaâi
de săvârşire a măncpmm, cmnal In afectuaica dc către infractor a uaor asemenea actiunr care
anterior au au fee şiaadcac dc către «erata, atât in virtutea unof caiar ohnint, ca? p subiective
Acţiunile de tâwuirc cârc imţ Medică (««nitataiec adevărului obiectiv in cauza penali de
omucidere pot fi realizare etâl dt cAlre infim tur In nitul individual in perioada realizăm am odei
de comitere a infracţiuni», cil şi de către alte pettoanc inclusiv după consumarea unor anumite
acte pregătitoare In alte situaţii «rtrţmrifk* de tăinuire pol fi prelungite de către infractor p dupA
comiterea infracţtunn, la rândul lor, alţi suine* ţi pot tAmui ml 1 acţiunea concomitent cu
realizarea actului infracţional Se prezumâ, deci, că pentru metodica dc cercetare a infracţiunilor
au importanţă criminalistică acţiunile tuturor |>er toanelor care au tăinuit infracţrunea De o
1 EpManoam B op.cit., pag.90-91.2 EopQOyjiXH A.H, op-dl-, pag22
76
semnificaţie majoră în acest sens se prezintă cazurile de omor la comandă la tăinuirea cărora participă practic
toţi membrii reţelei infracţionale. Fiecare dintre aceştia poate participa nu numai la tăinuirea urmelor materiale ale
infracţiunii, asigurarea unui alibi pentru participanţi, dar şi la împiedicarea realizării cercetării pe calea tăinuirii
instrumentelor infracţiunii, transportarea autorilor în afara.oraşului unde a fost comisă infracţiunea, eschivarea de
la darea sau darea unor depoziţii false Poate fi paradoxală o asemenea constatare, dar la tăinuirea omorului la
comandă în unele cazuri particulare participă şi persoana, asupra căreia a avut Ioc atentarea. Astfel, în cursul
urmării penale a infracţiunii au fost evidenţiate situaţii când victimele, care au fost rănite, după acordarea primului
ajutor medical au părăsit instituţiile medicale, prezentând informaţii false despre persoana sa ori se eschiva de la
chemarea la organele de drept, nu declarau despre ameninţările avute până la comiterea infracţiunii ori despre
anumite atentate Asemenea acţiuni suni caracteristice victimelor care fac parte din anumite grupări criminale,
precum şi reprezentanţilor dw sfera businessului care în activitatea sa admiteau diverse delicte (evaziuni fiscale,
comercializarea bunurilor falsificate etc)
Apelând la opiwfc autorilor ruşi, metodele de tăinuire a omorurilor la comandă pot fi clasificate im m muhe
grupe prima grupă include metodele legate de ascunderea cadavrului Este vorba despre transportarea
cadavrului de (a locul infracţiunii intr-un ah loc; nimicirea, dezmembrarea, «iesfiprarea cadavrului, dezmembrarea
parţială sau deplină a cadavrului la locul inffirţii—1 Ca mţutor al acestor acţiuni poate fi organizatorul infracţiunii,
care. de regulă, a fost cu victima ia rcfcfi de rudenie sau relaţii apropiate sau a participat nemijlocit la săvârşirea
faptei Omorul ic comite cu pMţinr excepţii, la locul de trai al victimei la transportarea cadavrului de la locul
nlracpMiM cu arumlcriT, nimicirea, dezmembrarea, desfigurarea uhenoari a ku metodele de tăinuire vottd
îngroparea cadavrului In pământ, înecarea în lacuri, canak de apă etc De regulă locul de te—ltf> & omorului p de
tăinuire a cadavrului nu coincid 1
Reieşmd dm mdiri faptei** ou cârâitei penal şi metodelor de tăinuire a cadavrului în cazurile dc omor li
coMatt, dc regulă ac imitiată câ tăinuirea cadavrului are loc în cazurile când victima şi persoana care frtc comanda
Mie im britcfkiai) a au aflat fh raporturi dc rudenie sau alte raporturi apropiate (ooncubtnaj, lalaţii mume,
paiteneitat etc ), tăinuirea cadavrului arc loc în situaţiile unui conflict, relaţiilor ostile, ailor motive ale infracţiunii,
cunoscute unui cerc mai mare de persoane 2
O a doua grupă de metode de tăinuire a omorului la comandă include procedeele de
tăinuire a altor obiecte materiale Această metodă se referă la tăinuirea instrumentelor de
1 EopoaynHH A.H-. op.ctî.. pag-23.1 Ibidem. pag 25
77
oomatere a infracţiunii, transportului utili/al, hainelor, încAI|Aiuintci şi ailor bunuri personale ale
infractorului. diferite urme cu caractcr material, produse prin acpuiiifc făptuitorului fa faţa locului
Unul dintre cele mai caracteristice semne care indică la comiterea unui omor la c ornând A
esc abandonarea armei Ia locul infracţiunii Această particularitate a omorului la comandă eslf
legată de faptul că. lăsând arma la locul infracţiunii, infractorul îşi asigură o retragere sigură
(exemplul nr 2) Trebuie de remarcat că abandonarea uimei la locul infracţiunii, deşi constituie o
metodă efectivă de tăinuire a infracţiunii, este şi o picidcic materială pentru infractori, deoarece
preţul armelor este considerabil In acest context au intervenit forme noi ale busincftsului criminal.
care coastă in nimicirea semnelor individuale ale atmelot, care de regulă sunt utilizate de către
experţii criminalişti la identificarea balistică 1
Exemplu* nr 2 (Omorul premeditat a lui Dolinschi A , Diasomidze C şi Diasomid/e (i
Tentativa de omor a lui Granovschi A 2)
/» Aţui 1999 Obrucicov, C toldnschu, iu comun cu alţi membri ou iwgainzuţiet cnmcaaie os
elaborai plănui omorului lui Dohnxhi A., ca concurent ia repartizarea sfere kw de mfliiriMrt
cnmnm/ă intre diferite grupuri criminale bi republică Pentru m rasta ia Aşpflciur automobilele
„Audi-l(H)". „BA1W-735” care ii aparţin lui (roldncchti y Căpbm, damă arar de foc fabricate in
Cehia, o armă fabricată in Rusa, pistolul . / / toace di caktrui 62 mm muniţii,
LM /r amgust 1999, aproximativ la orele IH, Ikihnscht A., însoţit de Lha+omidze 1
Dcaaauadbe G şt Geanovschi A., cu automobilul Nissan-Fatrol"" ar depkaa pe traseu!
perunaeactc- Taeatpol. ÎJJ ai doilea kilometru de la Pervomatsc, Okmw, (ndtinst: hn p ctftit cm
efectuat te mulţime de împuşcături (n automobilul Ni\san-Pj* O/ , S» re zahărul cărora au fost
otrrurcni fMthnschi A I hasonttdze ( . şt Dtauunidze (/. (imwinfcf a hatt-ei la fim*** wccant t-au urcat
in automobilul,, Ntx\an-Patrol" şt l-au a/ujtx pe C rnwnnM hi /V câteva an au trecut cu automobilul
peste corpul acestuia i o*i\tientiziu%J că unite patru penoane aci foct aatorăce, Obrucicov şt
(ioliinscht cu automoMul ceha dai urmă. „Audi f00~ am gjşwfc ut dr la lotul faptei Armele teou
ario mit in /nVârr m~a
murit,
ha doar hau frac j~i~ rate leziuni corjtorale medii I Htpă cele htkâutpktte, ftwuhi # frutI dr o
răfuială cetctmmă (karuryuht a plet at /teste IN mu ele refmMh.ii
Fund MCertffjat (Jhrm u ov şt HI reiunouut una fie iitvitmm\t »unr i-a fmt intmtnată şt a
declarat câ ia mijhmul lumi august i a fiiMltttt cu (hAS»'* hti. Ski\wc*n\ (uf îl un şi Carabanov şt au
hotărât arS*/ om*ture /** / fiI/IUM hi. t\tre prezenta pericol pentru ei GoMmchtt ştut timpul şt ruta
pe iote uim»i să w deplti^eze IX*hn\t'hi Teşi CUHi cu automobilele iut (iuluo%i hn, , Audi -100 , HAfH *3$ . o>rtăi* de ( a/*lun i-<ik drf*louii In regiunea Pervomaist, avatul urmomentul net tsur şt
aşteptandu-/ pe I kilmuhi cu automobilul. Dulinscftt s-a deplasat tdţiitt kilometri şi \ «i opnt In
acest moment et au deschis foc asupra automobilului lut Ikilutsihi Sîhistucov snt aşezai kt
Miluitul automobilului fiătimitulul şt a efectuat nttevu muncite ()brucicoi1 a concretizat că ei tot a
împuşcat dtntr-o armă şt apoi IHI iJut-o lut ( uptun ţi ucelu a efet tuat câteva impuy ătun In pătimiţi. Stasîucov a omorât fiersoana i are fugea I hi/n) omor au lăsat automobilul .. BMW în
pădure. Toţi s-au urcat in automobilul Iul (îoltinu hu jr s-au ascum.
1 EopoAyjuu AJ-L, op.ctL, pag.M.
2 Colegiul Penal al Curţii de Apel a Republicii Moldova, Sentinţa în numele l-ogii din 16 aprilie 2002, docarul nr l-l2 7002
78
în scopul t&inuirii infracţiunii şi icnii/fim acţiunilor orientate tpre împiedicarea cercetării, infractorii deseori
se folosesc de mijloace dc transport Până la comiterea infracţiunii se instalează numere de înmatriculare a
automobilului ori %c utili/ca/ă un mijloc de transport anterior furat După săvârşirea faptei infracţionale infractorii
renunţi la automobil, de regulă, după ce se deplasează la o distanţă sigură dc la locul infracţiunii (exemplul nr 2,
3).
Exemplulnr.3 (Omorul lui l.opalinschi A ’) Golânschii, activatul in cadrul unei organizaţii criminale a săvârşii omorul
premeditai a lut Lopafinschi A. in următoarele cin um stanţe Iii ianuarie 1999 organizatorii au elaborat planul omorului lut Lofxulnschi A In legătură cu activitatea comercială a acestuia Cu acest scop a fost ftrocural automobilii} I )pel Record" USA IIH69
şi pistolul de calibrul 7.65 mm., l-au înrolat ţK' Golânschii, au stabilii urmărirea victimei, au ales momentul potrivii pentru amar. O persoană de naţionalitate caucaziană Stanislav înarmai cu un pistol s-a aşezat pe bancheta dtn s/xiie a automobilului şi la momentul necesar a efectuaI 6-7 împuşcături in direcţia lui lÂtfkilinuhi Toţi au dispărut de la Irxnil faptei, apoi au abandonai aulomohilui lângă răul Htk
Este posibilă şi incendierea mijlocului de transport (exemplul nr 4) In legătură cu aceasta se
observi o legitate infractorii abandonează mijloacele de transport nu la locul infracţiunii, cum se
procedează cu ifpirmnrfcr (instrumentele) infracţiunii. Insă la momentul când se reuşeşte de a se
ascunde cu acesta Distanţa faure locui dc comitere a infracţiunii fi locul abandonării
mijlocului de
transport cate. de r^hH, nu prea mare Infractorii înţeleg faptul ci folosirea prea Îndelungată a
mijlocului de cranport este însoţita de riscul demMMciriior
Exemplulmr 4 (Omorul tui Vislouh I S fi tentativă de omor a (Fiului său Vislouh 11
VLa 20 drcemhne O'hmucov,, Gokmscht şl alte persoane aa hotărât s&-l omoare pe
Vtsiomh fS Av cat ac tinlalea de serviciu a acestuia Cm acest scop ei am Jăcmt uz dc2 automobile, mt ptaoi 1T' şt un auUmutt „ ('olaşmi'os intreţn*md legătmm prm rarte In mfmeritulp/rfmn tfhruimn s-a depUiut t spre automobilul hm I isÂmh / X. cort se Jaki kmgâ cinemai* *graful ,Jvwn/t' or I ir ti i/m J, iar fiwrunma tare w a/Zjr im aa*m*>htM hu ObrucKor a dnchtt /im In reiuliatul tărut fapt a fost omorât I isJ*mk I \ I iskmh /./. (fiml tui VrsUmh IX) care ar afla In automobil de aw menta <v avat mmltt plăgi produse de gloanţe, cure constituie te:tutu « or/*#ale medii tnud aa \urvemi n*\ir$$a ha din motise ct nu depind de voinţa uclţfaşihe buftâ * omiterea mfia* ţiutui, auhuti ei au dispărui de la locul mfrmţnmu Inuilmiulu w kt marginea t Mi/ntt Hutor nuamrf Slobozia (conform unei înţelegeri prealabile/, umJe au nu ciulini automobilul „bord Scorpto (Mtuckw şi alte persoane s-au urcat In auhfmobtlul .. Audi ItMP la volanul i'ânaa era (niM/ischti şt \-au ascuns după hotarele republicii l'arin i/*area hn Ohntticin şi ( m 'Ai/im/»#/ la tmtorul lut Vislouh I.S. şt tentativa de omor a Iul Vltlouh II şt a găsit integral confirmarea In şedinţa de judecată.
Obrucicov şi-a recunoscut vina parţial şi a declarat câ omorul a fost organizai de Radttlov şi Stasiucov. 1.1, Obrucicov doar totklucea automobilul „bord Scorpto", iar
1 Colegiul Penal al Curţii de Apel a Republicii Moldova. Santm|a fn numele Legii dm 16 aprilie 2002. doaarul nr 1-121002
2 Ibtdem.
fn care se afla Vîslouh I.S. şi fiuI său Vtslouh I I / >ujh) comiterea infracţiunii am MtmJkir automobilul şi arma Je foc de tip „('ahtpllcov" Dupâ aceasta s-au urcai in au*mmoMui condus de către Golânsclui, fn care \e afla şt Hadulov. Pentru procurarea amfxmmoMmlmi .. hord" i s-a oferii bani de către Hadulov Arma de foc a fost procurată de căite .Vktuat'm Fiind interogat fn calitate de învinuit (ioldnschii a declarat că a participai ia amxnj lui I ’islouh. A concrehzat că fn decembrie IVVti Staslucpv t-a dai lui Corobano\ 22CK* Jhfcrt pentru procurarea automobilului „Ford Scorpia " In ziua omorului cu acest autammbtl v plimbau prin oraşul Tîraspol Obrucicov şi Stasiucow hJ, (ioldnschii şi Radu Iov se depkatm prin oraş in căutarea persoiuielor din grupul criminal pentru a se răzbuna pe ei EJ fi Radu Iov se aflau in automobilul „Audi 100" Slasiucov şt Radulov ţineau penaamtm legătura prin staţiune radio. Du/k) omoi toţi s-ou întâlnit la marginea s Bhjrui Hmtar mmir au incendiat automobilul ..hord', apoi sun urcat lofl In automobilul „Audi 100" ta vaimmd cârm a se afla el şi s-au ascuns
Cazurile de nimicire a urmelor cârc indioă In nllnrca făptuitorilor la locul nfruţ— mi specifice în
situaţiile când infracţiunea a fost comisă fn locui i fnchise (dc reguli la locui de im al victimei), iar persoana care a
Acut comanda de omor (client, beneficiar) a-a aAat cu saamm m relaţii de rudenie smi alte reiaţii apropiate
Acţiunile infractorilor orienuic spre Aanuţerea urmelor materiale. în principiu, sunt posibile chiar de la pregitirea
infracţiuni 1mn \m ţa de cazuri infractorii distrug îmbrăcămintea* încălţămintea ia 1 ,a asemenea metode
recwg persoanele care au o experienţă cniwmaii on cele caic au trecut serviciul în cadrul structurilor speoa«e
A sre&a grupă de procedee de tăinuire eslc reprezentată de diferite inicenlri. oamkmmm aie difmîor metode
legate de crearea una st&n artificiale, orientate a fi acceptate de cărre orxaneie abilitare im. cercetarea
infracţiunii Printre acestea sunt înscenarea unui alt act infracţrwai. prnr— şi rnetodck care CRHKift vuaunea
unui fapl cu caracter norunfracţionai Spre exenpk oanond însoţii de tâlhărie ori viol
A patra grupă tmlmi* ateUmitle de tăinuire a date kw foţM tce ActXl aMcdl de tianac vizează împiedicarea
(d|Mni dc informaţii dc câtic victimă. marton. precum şi i ndcarea obţinerii de arforiMţi la procnad cmcaUm infiaipunn
La diamptrir— «fracţwnUof m iunţinr tâ barajele cate împiedici des&qurvna justinei
constau în iirmiloirrlr taah/Mies uata at ţiuiţi (iium (uini) vtalnd tăinuirea infracţiunii..
evccutarea anumitor acţiuni vuind aadnvaraa dc li |i pwJcapiai penală realuacaa
acţiunilor
(inacţiunilor), care obiectiv fkvou/ca/ă aUn#wrji rt/nltatului infracţional fi (sau) eschivarea de la
răspunderea ţi pedeapsa penală a persoanei (persoanelor) care au comis inhacţiuni3
Comiterea omorului la comandă la lotul dc nai arată la utilizarea in principiu a armelor de
foc de diferit gen Armele albe fi ohirt fele pentru u/ casnic »uni utilizate la comiterea
omorurilor
1 Eofmayjam A.H., op.ctt. pag.271 EpMoncMin B.O.. op.ctL. paţtS~89
80
la comandă d>-stul dr im I *1» vi/ihila << .minunii |ij*ll»|. (mii* pil*orialilatca .mimului infracţiunii şi arma uiili/al/l AmIiI ai mala «lin |] utilat (Ju >|. u? «umili unt utili/ale de câtrc pct '• i»•• !• cai e nu ..oi foat ni i tl •'/11 >i t Ml id fl nuia I» ‘fl'tul • Alt fpp^l 1“ Nptul «n oiţiani/jMorul w* afli tu v« tilflî în relaţii apropiate >i u cm a/A auituului»««mti|M lu Mi Aii tlf pAtrundere în înclpctc (locutnţâ) 1 Deşt infractorii prt i lanudu w »U' imiilUiMt lltilmţiunii laalizeazA un fii dc mâluri ii procedee care impicdu* da*cop#ni»ft lullm (limii ţl iMAm adevftrului. uimr ce pot R valorificaţi vurrt multe iMniit iiiiii» U tl» itlHildMti* wiflt »ele dactfloacopicc, urme lăsate • lf încălţăminte nihm- ai< mi|lua» ii lt*t d» ţtAHl|1ttlt unu* puivi Micuţa biologică, microurme eU urmele palmare digitale pm ti gAatle pv tupiftMtţa mmelm ui iii/aii < u p f t i c r d c râu. in practica dc ccrcctarc a mliractiuiiilm nu »* utili/tu i\ pa di pilit po4blHtAţile valorific* ni urmelor dr mm»*< Anume la iCfcetaiea mnoiunlm l«t cmntmilA l>i|n«ii<a a< c*«tm uritie ar avei un roi esenţial, dat fiind că- arma fAtaiA la Imul u<(lni|itmi| o mtti> piiiundA dl timp im («ist pâ«(ralA sub tmbfâiIfnintr1 deseori în tocul ponaimâ ţi devflpif, mit ittpaihfttM* taft pciaitA mirosul piopneiarului se depun pe dileme mccum» ale armei Diacon Inltuţ toiH %r tl|| m amtauvadĂ câteva ore sau chiar ţifc şi erUc aapodM nrUtâiea uimeliir di mltn
O «portanţi cnmmaluiwl daoifllttli »« an ţi mu n»ohu«.letr Aceasta este anume
categoria de urme am pcasanc nu te «faryigp dr » Aii» imli <*- ion di s fn virtutea
dimenauMtor ma ele au rtiT.; • k'? - ii» Aw Im i a/mm ii tianantilif# a mi»
iiipmlkulfkn de pe «mbriciininfea auloruHu pc cea a vtcaiMi
WxirTmâ**m p la rairyniia remuneraţiei ca element posibil existent in cadrul CMWCUnmtCM cr—ndiinr a otn auloi la jnmatulA rvmariAnt ci diapazonul remuneraţiei pentru camera onorului le cămării «ale da «ml ti» amplu a drptmk dc un ş«i dc faeton In primul rând 4t utud al vMlntmi l©u tai t*i* nuii piCMi« «tiuaţta de u*i\khi sau porţia în lumeacrmiiii <oj âî*i Mi mi mai* |l ininmea mumpram)^ (n al doilea lind dc procctrle mtlapomnie li tadnâ jtfturiwi, iai In f»l d« al tuili a iatul dc Marca mateiîaU a clientului. bencftciiruKn 91 fMU*rit Cî a ipuiumiaţiii w olt rl naianţic dc câtrc organkatot pHnâ li comitetea atfiihn nrlia* |i**nal ItariMiiiiura •««-vsami »otmtiiuic o conlninaie a deci/iei orgirii/aionikii de a reali/a aiu uilia* |it«nal
Intr-un şir di ca/tin iif^ain/aii»iu tian«inu auimdm peisimal ori pnn tntcimcdintt
l>nm pentru procurarea armelor nujl<>a< rlui dr Ir MAIIII A rt«
Prezenţa datelor deiprc inâfifneu Imma HH omprnsri arc o semnificaţie cnminaliMuft importantă ţi poale fi
folosif la fnamtan a vriMumlo piiMim şt cfecluarea acţiunilot dc uituAiui*
Bopo 1 • A H op CU pH 44
penală, în principal la etapa iniţialii a urmăririi Obiectul icnuiticinţici poair pinla
uiînrlt \ta\ii\mc ale organizatorului, intermediarului, autorului I-aptul de transmitere
d< irimli •* turn/a Iii forma unor tranzacţii juridice corespunzătoare cumpăt ni c \
nn;nie. donaţii atrmU pfot ură etc remuneraţia achitată în mod natural serveşte ca corp
delict 1
Au fost fixate şi cazuri când organizatorul r-o propus autorului mtidi |aiiui remuneraţii in forma unei părţi din veniturile întreprindem aliate sub gestiunea \Kliniri, pr mir prinţul prrtmdr să o treacă fn proprietatea sa Faptul transmitem irmunrra|in fn forum mijloiurl(n bânefti poare fi fixată în documentele corespunzătoare ale instituţiilor finaimai ciedilaie ttianstri Imnmi dr pe un corn pe altul) etc 2
Acest aspect cnminalistic se află in legătură «transă cu tAiumira in(rm|iunu Pentru autor intermediar primirea remuneraţiei este, de regulă scopul lina! al mtivNAţii tor mlisi (tonale mijSocul de stimulare la comiterea infracţiunii Dc acrea în prmrsul im firirin at4»idului de săvârşise a infracţiunii se prexumi discutat ea nu numai pnvitoi la mAnni#* dar fiformele. procedeele de camuflare a achităm ei. inclusiv prm iniei mediul dilmtoi tranzacţii oficiale Penim una clienţi, beneficiari suma remuneraţiei este esenţială p pentru a o achita ie apelează a imiriif cunoştinţelor, mdelor Aceste acţiuni de asemenea nu trebuit lăsate in laabri. ar dcpaofSe debitorilor pot servi la descoperirea infracţiunii
Ca iiMfktc dc achitare pot fî fi alte servicii, acordate de către prgani/au* auioiukn avansarea ia temea, rihrnrf de la realizarea serviciului militar in termen, as or dar ea ajutorului de IUHTWI dr sub arc*. dcvaaiaret mijlocului de transport etc
La şnd procedeelor care împiedică obţinerea datelor veridice in pnxnul reakiJm urmărim periile tt tartbac darea dcpoziţiAm (alse de către participanţii la lucuriiti unui alibi falsin piua «aanaaAarW ptat să confirme alibiul itigăni/atomlui on inseis In pia* tu* ţudiciaiă au fbti iatâfcafc cazuri ciad ofgam/aiorul mliacţiurui a tonei vai si arunce vina referitor laorganizarea arfracţuaa pe atfermediaf
Este oportun a ae referi le sufnecţu cant ieth/eajA tăinunct mii acţiunii Ca
subiecţi ai tăinuirii pot fi pradic toţi perln ipan(t« «ftrutuf hi >H tuiaiul. unei
medianii, autorul, inclusiv şi alte persoane ca/e au deverul martori ai mliaiţiuiiii mi
mie au aliat dr tăvaifitra ei in virtutea unor circumstanţe concrete Rolul fwvăiet
persoane clintic cele nominalizate în tăinuirea infracţiunii este In funcţie de
circumstanţele faptei fi ţniate fi manifestai prin divei se acţiuni, fie la tăinuirea
cadavrului, unor părţi ale lui, urmdor infracţiunii, piccum >i altor iiilomuiţii de fapt
Aceste acţiuni pot fi realizate dr către participanţii la infracţiune din iniţiativă
proprie sau la
1 Eopuay.iMH AH .op cit. jMi1 fbidem, p*g.41.
82
/
rugămintea unuia dintre aceştia (spre exemplu, în cazul reţinerii «ulmului mcM.» poate
întreprinde măsuri dc a sc întâlni cu persoana care a făcut comanda dc omoi (client,
beneficiar) ţi a I ruga să distrucâ corpurile delicte sau să se intervină întru adeverirea
alibiului Rlu) In ca/un paruculaie rudele persoanelor reţinute ca bănuite în comiteiea
omorurilor la comandă pol lua anumite măsuri vizând tăinuirea sau distrugerea cărorva bunuri,
documente, care In viziunea lot atestă participarea persoanei la faptul infracţional 1
Trebuie de remarcat că există metode de tăinuite care sunt pievli/ute însăşi dc
metoda de comitcre a infracţiunii Spre exemplu, folosirea mijloacelor explozive, arderea
încăpem. înecarea în lacuri râuri, folosirea mijloacelor toxice, asemănătoare cu venind»
anumitor boli in virtutea cărora poate surveni moartea persoanei Sc realizează şi înscenări,
orientate spic crearea viziunii unu fapt non infracţional, spre exemplu, iniţierea unui
accident a suicidului, precum şi decesul naturaL produs de o anumiţi boală sau vârstă
Metodele de realizare a omorului la comandă esenţial se deoscbcsc de alte modalităţi
faptice ale (womli, fapt condiţionat atât de scopurile urmărite,, cât ţi tot specificul
snîracţtuwi date. alte cmcamaumşe 91 factori
\m baza odor consemnate determinăm anumite semne care fac trimitere la existenţa unei
oam de oanr, prinde care am nominaliza caracterul deschis al afracţum şi impertinenţa •ecuador
■draclurioi profesionalismul în acţiunile autorului mfracţiunn, apfecarea unor arme deoaefasc-
«cfcan* arme cpeoal adaptate on confecţionate, abandofsarca movului de transport §obm ii
aptopmcâ locului infracţiunii sau nimicirea acestuia, abandonarea armei la locul infracţwrw
nekiMta mă§unk»r în vodci ea ascundem tadavruku. lihsewţa semnekw specifice altor omwoden p
mănepum dc
In alvâ de atctlc semne ^ cxj»leiiţa unui imun U CVUIUIHU pvvate rete>i şa din diferite
informam deţinut* mform#(ia drspit victimâ. pe care o pOMxlâ oigande de drept până la
săvârşirea faptei infracţional* rmlirtuiaţia oi*eiattvl in cett ce vine&?â căutarea
autorilor, procurarea armei de foc etc informaţii despic taieva amcnmtăn adresate victimei;
informaţiile mijloacelor de informare in masă rfi
In ba/a celor expuse antei nu accentuăm importanţa caracteristicii criminalistice a
infracţiunii, fapt caic influenţează procesul de dcMopeiue ţi evident, corecta calificare a
faptei, accepţiune datorită căreia omorul la comandă poate fi supus unui ttatament juridico-
penal obiectiv, relevându-se trăsăturile specifice ce le posedă
EopoayşHH A.H, op.ctL, pag. 30-3 J
83
SLOmorul hi cM'iildâ >* ftlU* Wdălkăţi cu cum st anuale ale omorului
Infi acţiunea de omoi Implkă fMotdwuna acelea*» caracteristici (acţiunea
(inacţiunea) dc a suprima, eu intenţie, viaţa unei fiinţe umane. faptă care are ca
rezultai moartea victimei), in realizarea sa concretă. susţin autorii tom&ni
(th.Nisiorrami. Al.Boroi etc , fapta poate prezenta diverse particularităţi, după t um tu
lumi l'apici tipice (omorul simplu) se alătură diferite elemente care, Iară a schimba
luhManţa taptei. ii dau acesteia o coloratură diferită, sporindu~i vădit gradul de
pericol social1 Conţinutul cncuimtanţial înglobează în el conţinutul infracţiunii dc omor
simplu la cate se .ni.una ftffmnele m eidenlale pievăzuti* de textul incriminator
l.xaminarea conţinutului infracţiunii dr omor v dl«tu a! include examinarea atât a
condiţiilor cerute pentru existenţa omorului simplu, cit fi a olemcntelot
cucumstanţiale. deoarece înainte de a fi infracţiune de omor calificat, avea via ente o
inii acţiune de omor2 Aceste Împrejurări sunt valorificate de legiuitor şi prevăzute cm
elemente ciicumstnnţiale in conţinutul infracţiunii de omor, reprezentând
0 modalitate mxmahvă apravată a acesteia 1 Cu alte cuvinte, legislaţia prevede
răspunderea di fentă pentru fapta «ie omoi intenţionat în dependenţă de situaţia dacă
acesta a fost comis în prezenţa unor cvcuirataiMţc agitN ante in lipsa acestora ori în
prezenta unor circumstanţe atenuante 4 L-ac *ortwi nu in jiencne despre anumite
circumstanţe agravante ori atenuante, d numai despre cete ind»ca«c la ari 145 alm(2) mu
alm(J) C pen , precum şi cete vizate la an 146, 147C pen 8
îr. £.*=*53 a- p»»fce>ir câmdftulr simte ale infracţiunii. precum şi întreg connnutul
constitutiv al antoruAy* iMifdu tun» specific* ţi omorului caliticat *in te§ei prmlt tu* regiment aie două nkHialităţi agravante ale omorului omorul
agravant şi omorul deoactm dr **av fa* are tuţn uuând mai multe modalităţi specifice 6c calificare Susţinem wlrr* auto* ulm 4! Ht*tipmum că ele nu tirbuie confundate cu circumstanţeleagravante din pa/tea ******* #Jă f*»*mrle *MMI iimţinuturi de tnâ-^ţtWM, bazate pe semnespecifice, obiective y «Stnatură %ă juanftct datorită pertcoluku social pe care-1exprimă, o mt^araic tuf»%iarH«ală « «amţiunii celelalte «jni mijloace de individualizare a pedepsei, pe care mdânţelr Ir in m %e<lr»e In azunle toncrefe
Art 145 alin (7), 0) < ţie« pirved« unşir ii circumstanţeagiavante ale omorului
intenţionat Semnele cireumstawfttk ie alătuiă obiectului laturii obiective a infracţiunii ori
celei
1 Nudurcanu Oh , IMmmmmu M^Iim I r«*v I a Mom A \/uâi \- f i i i pifW 1 BuLai C., Filipaş A., Miii *. U *', op nf |«p JW1 N>uti«rcanu (ihoNK^- f».».* AU ■«■h» I p«n«l !'*.«. -» IJifM I II -* Ik+mfli, IJiUUM \1J Uf t k, 2002. pftg.11* Potuu KH, Vklkmiikim uinrn ■•••ui . iv w (ipMiMi Ki'M« u|»ini anrmn. v*ipo«kJi «o&w m AocTDHiicima jwmhocth Y«m6bqc noco&ne Kmuinmcb, Kiy. I'>HX |ggg 7* KouefmpmM k Vin hiRuuMy i<ii>nţ P»»« mA< ■>*• «IV KpaUHic Hwww 2< hmchchhoc h aMnowcMHtJc, nojţ »x»mcîi pc.uu.HMv*» Cvvp*u»** K) H , JLcfxjtcu* li M , IluuicikiM ip\nna IIOPM V WH<SPA M. 1999(832 ciţ» ). p*fc 22 5-2264 Ntftarranu Oh. V ,VMimtI , I’a*u I . Ebatsl A . 1 a/ir V , op itL. pag.98-
84
subiective, precum pot ti referite la subiectul activ ori pasiv al infracţiunii, puvum p irla|ia ir
există între aceştia 1 Unii autori atribuie omorul fi comandă la categoria circumstanţeloi ^mv.ihii care
se referă la latura subiectivii a infracţiunii (alături dc omorul săvârşît dm lutcue* mnnnai)
Aceşti autori pornesc mai mult de la pi emisa că omorul la comandă este o varietate a omorului
dm interes material în viziunea noastră, clasificai ca acestora în baza elementelor componenţe»
dc infracţiune determină atribuirea omorului la comandă la categoria celor ce se referă la
latura obiectivă - comanda de omor constituind o condiţie dc incriminare a formei calificate
Infracţiunea de omor calificat se poate i caii /a in modalităţi diferite, in tapoit tu
elementele circumstanţiale la care a recurs făptuitorul. putându-se reţine unul sau mai multe dintre
acestea Pluralitatea elementelor circumstanţiale nu constituie un concurs, dar serveşte diept
criteriu de individualizare a pedepsei, in limitele ptevA/ute de lege *
Omorul săvârşit la comandă (art 14 s alin (.1 ) lit m) C pen ), în opinia autorilor
autohtoni M.Airam, TPoponeţ, I ' c o m b i n ă mai multe circumstanţe apav*ae a anume
omorul săvârşit cu premeditare, omorul săvârşit din interes matenal omorul iAvâr|ii dr doua
sau mai multe persoane şi altele, ca de exemplu, omorul săvârşii cu scopul de a preleva şi sau
utiliza organele şi ţeaaunle victimei4 Nu suntem de acord cu această ultimă idee in virtutea
faptului că omorul la comanrlâ le poate cuprinde ca părţi pe unele dintre acestea, dar au pe
toane şi nu in exclusivitate !■ primul rând in conţinutul componenţa dc omor la comandl se
include premeditare dr omor tFigura nr 1 ). învă intereuil matenal poate constituie doar o
parte a intereselor pria care ae —a—ifriti ai est omor Referitor la omorul comis dr dexti sau
mai multe persoane ndscâ ptriattptfia umpli nu putem vorbi despre această Itmitaiix in conpautul
omcvului la comandă, fund ex/ftentă tn anumite ca/un, pe care le supunem anali/ei la
ogaftnoarţ, despre existenţa unei participaţi complete
După cum am tvtdrufjjf c*narr o nun la comandă *e conul# eu piemeclrtaic Această din urmă
circumstanţă aatt pretenaă In dr o/iţia an 14$ «Im (-) In a) C pen |i |Hesuput»c, in opinia
autorului Bfjroe&a 4 pe cate *• wj*tmrm pe deplin tuiitroţa vumulativă a tren ' O primă
condiţie priveşte trecerea unu* interval dr in-wp «lin momentul luăm dec mei ş* pană la
momentul executării omorului O a doua «ondiţif privi ţtt i li vi taica pfuMcă a tlpmitoiului de
reflectare, dc chibzuire asupra modului în ra/e va ilvirfl mi*« fiun i l>acă t Sţpfcuronj/I mi a avut
posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de realizau a deci/iei. lumi mu o activitate
1 Nistoreanu Gh., Dobnnoiu V, Moliutr I. Pa*cu 1, A I M,A, V ap mr, pag 982 yroîtOBHOC iipaao. OooCcmtaJi ucn YwAhn» tu lynM M<x m*. HOPM A I!II4»PA VI. 20OQ p*K'I1 Lkilai C.r Filîpaş A-, Mitrache C . Ii»*itu|ii dc drep» penal 1 4i(m p 11 ■ «rvmnli fî adAupitJL llucurcfh, tJiiui* I m .'i*' 1 pag 29=1 * Avram Mihai, Popovici Tudor, Cohftyneanu Vuilc. opu l , pag '73 A Borodac, Manual de drept penal Parlaa speciala. ( ’hiţutau 2004 paf SI
85
/
viulimatunţR nicwmlitftni nc exclud* In sfftrţk, pentru existenţa premeditării se mai
cere ca în Inttttvalnl ii.ik iiim|i • iipini', intir momentul luării hotărârii
infracţionale şi momentul începerii rsn utărti omorului, făptuitorul să treacă la
săvârşirea unor acte de pregătire de natură să li intolid?/< (I01 i/m luni fi |i ită
asigure realizarea ei1 Deci, acest omor este considera! mai |u 1 u 111«ri 11 iiii|mi
1111 v cu omorul simplu pentru că este pregătit din timp, făptuitorul ia măsuri dr
mlălUMii .1 obllm ulcior iu dc împiedicare a descoperirii faptei2
Im contextul enunţat mm sus. fliclnd referire la omorul la comandă, determinăm in mod
’i|*i • ml 1.1 drtcopmria acestor inii acţiuni este la un nivel scăzut, ceea ce este
determin.it dr 1 mfu iri«il »|»c« tal ni m-c.Mrî 1 alegorii de infracţiuni şi anume
premeditarea, dar nu caradcnil spontan al comiterii hu. pregătirea minuţioasă în
condiţiile unei conspirativităţi deosebite, pai impare* la reali/aiea intenţiei
infiacţionate a mai multor persoane - client on beneficiar, complice inteimcdiai auto» '
Deci, în ca/ul in care are loc concurenţa dintre an 145 alin <M In m) ( pen şi art I4S
alin f'2) lit a) (' pen, prioritate are omorul la comandă (art I #5 alin î I)IH m)
Puirtvtf ’K'wi- Ut ie* penale vechi, toate faptele de omor la comandă cădeau sub
incidenţa inumn rfiniioart li omorul comis in interes acaparator (an 88 p 1 C pen) la etapa
actuală, potnvit rntkmntăttk* m adoptate omorul din interes matenal este prevăzut de art 14Ş
ahn (2\ tu b| f pen m amorul li comandă an 145 alin (3) lit m) C pen Regulile comutate de
«/itul* rwtfrmfltivc la vrfpjiie ne face trimitere la invocarea, in ca/ul concurenţei
acestoi ofrumianţa c« cmm*** agravant. a noimei referitoare la omorul la comandă In plus
am supus unei an^/r imtmpmmm Materni aubiecttv al omorului, fapt care ne-a determinat
să constat im că orrwjful la omhmU p*<mr A ajfruf atât m inteies matenal cât >1 în alte
interese Oricum, interesul matenal pfrdum*4 f> m ca/ul omorurilor la comandă, tund o parii
a cumulului de interese caft j},i ii fi deirrmtnrnr Im Mmuriflui la couiandă
Pentru califrfarei m**ct| a (•iiknuIui dm inteie* matenal o mare imjHniinţl o aie
descoperitei conţimHulwi iiet«na 9 In .1/urnea autorului rus HnruAn .V I interesul matenal
include dorinţa de a obţine unui avântai de ordin mati nal pentru vinovat sau alte
persoane, in imiuurarea imiiniala « cârma cel dinţii rate Inii o oainaie mâswă cointeresat
ţbani, bunuri ori drepturi Li nvrir, re4 om|K*nse de la Ierţi persoane ele ) 011
1lMHin*agrJl A . ifni
„ (Mg KW 1 i'kifsii
Alfioivlm. o/l 1 ll. |>*l 1 l»if«i>'iv «mii A M *v ' |ki|»;i)iii( II op ell, pai tă®1 Jinroi Al#Mi»dni. &p111 < P*i • P,ttiiM K H I-**
86
^rambursarea împrumutului, achitarea serviciilor, realizarea ahor oMfjfaţjuni
cu patnmaniaJ ctc )1 - avantaj matenal în sensul larg al cuvântului ;
Potrivii p 10 al Hotărârii plenului Curţii Supreme ti* JuMiţir dm I % I'/m ( u
jrtvw* Li praLiica judiciară pe dosarele despre omorurile initnţUrtuile, drrjri «>mor
sâvirţn m interes nuterial urmează a fî calificat omorul intenţional, săvârşi! cu
scopufi de a primi un venit matenal pentru vinovat sau pentru alte persoane (bani,
bunuri iau dftpiuri I» primirea lor drepturi U n.vidu kxanv. remunerare din partea unor
terţe persoane ele ) wu cu intenţia dr a fi scutit de cheltuieli materiale (restituirea
bunurilor, datoriei, ptătirea serviciilor, îndeplinirea oWi^aiiuniîor patrimoniale.
plăti rea pensiei alimentate etc ) 1
Pentru existenţa omorul în interes matenal este suficient sft te consfalc cft
flfHuitorul a UCIS dm mierea material «diferent dacă a obţinut sau nu satisfacerea
acetiui interes4 este suficient ca acest interes sâ îi costai in momentul săvârşim
infracţiunii,1 dar nicidecum d ipA ti *ar tarea ei 4
Ffcrîwd o raportare «enencâ la omorul la comandă constatăm cu certitudine o teşituri
•v intre mau ţ> omorul din interes material Insă. nu susţinem idee* preujm ci
omorul
la comanda essr o varietate a omorului in interes matenal Din contra omorul dm interes
matenal este opane tdacâ ae refer— evident la cumulul de interese ce pot apfcrea in cazul
emanăm ia
coamadl) a omonim fi comandă, care se statuează în ipostaza de întreg
li ceea ce waeazi omorul săvârşit de două sau mai multe persoane ca urctimafanţi agmwd
previzisl dc an 145 almC3Jl fit 0 C'pen - punem accent pe neceutaica coMatftrii urmlioarelor
semne
- m paroopat duui mu mm multe persoane, dintre care cel puţin4ouj poimn an42afia it\ C paa . Mfaur ai Im/uneascâ seninele sulncxtului mii acţiunii ale s-au iafslae sA coauti un ©nma impieuuA panA a tncepa destitui ai ta *». tuku vau chtar ia accfafi momeai. €m m mm Uk/ftJ dr cunaumaiaa ©mucului.au participaf ntnajfcMit la rceJi/aita lalum cilnrstlve a omnuukn «fctuâ mu mai
1 Cum6m mşmmmm ■ Vmmmr mmm«> Kh«A «h< Sivşmim M p*»* U 1M» *•« C NI wm **■«•»» * *«p» PH- '**• nâ flnMMi Hmmx Işmm» (ţ*»**# 4*
wp*umm #* I #> fc*'»*••* rnţm» m «Mu§ «A «,«•.**. im «. i I0S VK l*©|» oi17aşiimi,AifftlUI fmnmt ■ ■ V>ww şw» n— «m V W*na pwi I* M fe* m*« *■ A H il«b wmui M«»u,
IOşwîv 1997, pa$4fr. Yr«Mwt «paa» mm. %m irM M -«•# IHieSM MII*I»P K M )Mf )MO,
N*Uwomuftf Aliw*i. Uwyt f I PtfM ym«H EAta * II* ItemfL lulrtis» Aii Ml “ » / *•! (*«’ *
' Icpowt® CJBl, şiHt pag 169. UuLu C.. Iilipaţ A. Mtthhr C , (?> r i( p*f /*1 Î9t3* CodM pewJ d Bcywhhf lleidivva («mniviu SMucaisr» A, lfa*1iha V lUryftu MAHu»«» V <
«p«n I . OW^tiţâ M* ft MM9K!S*a« k VranawMO «a»c»*r> K <W. F. ncu pat H)J1 ( et%mM, M<wm 10pN «»•»«»*■ SîWl» **«• r-r 2 »<• Nu«-*cjuiu Cllt.
V. Vldtaar L, Paacu 1 , Boroi A_ La/Jr V, op cil pag 100 Nulii C . I IHtp«| A , Mnu«< ♦» ( "/j <r H p*R 3WI B>jro*ifc. A- SI anual dc drep paul Putea spodafâ (pentru wnv > «fim X» BYM Moau. HOPMA-WIOfA-M, 2000, pag. 60* fa.\iic«w Viaxaaoc apaao Oca6auui verv V C6MKK na/i pea-H H ky^poaima A B Ui*IM H SfWi* '*■
t'997. pag' Batiaeapi A_ ap OL, pag. 306
87
coautori Dacă la săvârşirea omorului participă şî alic persoane în caJitaie
de organizatori, instigatori sau complici, acţiunilc lor trebuie GaJifîci&e conform
«tuaţiei concrete potrivit art.42 şi art 145 C.pen 1 în contextul enunţat observăm
clar că omorul la comandă poate fi incriminat conconMent , drept omor comis de două
sau mai multe persoane, dar numai în cazul în care drept coautori au acţionat două sau
mai multe persoane, fiind prezente şi celelalte senine ale omorului In comandă■k
In cazul în care la comiterea omorului la comandă a fost implicată doar o persoană în
caJitaic de autor, despre existenţa omorului comis de două sau ma» multe persoane mei
nu se poate de amintii
1 Burodac X. Manual de drept penal Partea speciali, Chtţmiu. 2004, pag.37-58
88
Capitolul III Probleme de calificare a omorului la
comandă ţ 1 Aspwif ytflerale vi/.îikI calificai cu omuciderilor
Calificarea corecţi a infracţiunilor contra vieţii este asiguraţii nu numai prin aplicarea juită a
normelor juridico-penale, dar şi respectfindu-se întocmai dispoziţiile legii procesual
penale 1
Aşadar, pentru corecta calificare a infracţiunilor contra vieţi» este necesari respectarea unui
şir de condiţii procesual penale 1 a categoria acestora, în viziunea autorului S. V.Bnrodin
trebuie atribuite
Cv*isjahtrta tururi v nrvuinsh mfeh *r infnnfuinu savdrşilc )/ datelor ture mrm
urizrazn personali tarea vt/iovijfH hti este asigutaiS mai iutii de toate pun
îndeplinirea cerinţei previ/ute de art 100 C pr pen a) Republicii Moldova, potrivit
cireia „toate probele administrate in
cauza penali vor fi verificate sub toate aspectele, complei şi obiectiv Verificarea
probelor constă in analiza probelor adminisirate, coroborarea loi cu alte probe,
administrarea de noi probe şi verificarea sursei dai care provin probele. în conformitate
cu prevederile legii de proceduri penali, prin procedee probatorii irspectis-e" 2
încălcarea acestor dispoziţii in cazul mfracpumîof contra vieţi primim determini, de
reguli calificarea incorecţi In multe din cauzele penate de acest een au aaa oaaMte pe
deplin motivele de comitere a infracţiunii1 şi nu au fon ddcraaaaie cYcunsaaţeie agravante
|i alte circumstanţe ale omorului, care au importanţi pentru calificarea n^ictuai Froale
de acesi gen i>i găsesc provenienţa în faptul ci organele de urwAnre penatt precum p
imtanţHe de judecată stabilind una sau mai mulie circumstanţe de cowirrr a wfrinii»»» Uti (kt
atenţie alte circumstanţe importante, in baza cirora poate fi corectcalificată fapta rasfractiriaaH *
Aprraerma jianârrf rar* *m%i»uu>r dc umtuert a infiai ţiutult# kt parte ţi a Mtrwntr kt ansamblu mw dai art 10! ( p pan la conformitatea cu dispoziţia acestei norme fiecare probă urmează si fie apreturtă puM dl v®d®rt il JStfftt'nenfcî. concludentei, uiititiţu >i veridicităţii ei, iar toate probele in anvamMu 4«n purm dr *«»!rir al ioioIhmIiii loi Repie/entantul organului de urminre pen-rii sau /ud#rJtftfu9 a|*rar»a/i probai# conform propriai convingeri, formate în urma examinării lor în imanMu sui* toate a«|*r*trlr |t In nuni obiectiv, eiliu/indu se de lege Nici o probi nu arc o valoare dinainte «tabiliti |H*nini organul de urmime penali sau instanţa dc judecată Instanţa pune la ba/a hoţit Irit sale iiumat acele probe la cei cetatea cărora au avut acces
1 bapqanCJk.flp.at.|«g601 Codul de procttfciri penal! al Kepubhcti Moldova (firtci fcaorali), n 122 XV din 14
muik 2001. «i 100 “A*mnu»r«rta pn4vUw" ilonuonti Orictal al Rapubbcti UuUom ni 104-110 447 An (17 kitu< * Cyariâtt&H apaiaiua k VreuipMMiiy nvv»o Ptvvmicvoft *Iv h-p«um« tsuţ pca II M Jlefic u*»a. C B Imp-UKHi, Mmu. I u»p*. 2001, 4Kvk 4814 EoţKUMH C Bs Op Cil . pl|6d
89
toate părţile în egală măsură 1 Respectarea condiţiei menţionate trebuie să favorizeze reducerea cazurilor
de apreciere unilateială a semnelor infracţiunii în ca/ul calificării ci Erorile în cazurile inti
acţiunilor contra vieţii sunt dc regulă legate de supraaprecierea importanţei unei circumstanţe
pentru calificare, lăsându-se din atenţie alte împrejurări, care în cele din urmă pot contribui
Ia stabilirea adevărului
Aplicarea normei juridico-penale in conformitate cu sensul ei direct - constituie o condiţie
necesară pentru calificarea corectă a infracţiunii Respectai ca acestei condiţii asigură
însăţi procesul de calificare a infracţiunii, esenţa căruia constă in reflectarea sensului
legii şi circumstanţelor de fapt ale infracţiunii şi confruntarea lor Procesul de calificare
a infracţiunilor, deşi are loc în limitele activităţii procesual penale, totuşi are
importanţă de sine stătătoare şi se ailă cu aceasta intr-o unitate dialectică Acest proces
constituie rezultatul activităţii complexe a organelor de urmărire penalii, procuratură şi
judecată
Legea trebuie sâ se abstractizeze de la particularităţi Noima legii nu poale fi
individuală, ea este întotdeauna abstractă şi conţine doar semne tipice Invers insă, fapta nu
poate să nu fie individuală La calificarea infracţiunii are loc constatarea prezenţei
semnelor tipice ale norme i abstracte în raport cu fapta săvârşită, căreia i se dă o apreciere
juridică adecvată In rezultaid confruntării absiractului şi concretului sc creează condiţii
pentru stabilirea sensului concret al legii', pentru anakza mutrdmerafti şi stabilirea
componenţei dc infracţiune şi a semnelor ei ‘
Calificarea csieindisolubil legată de problema dacă a avut loc sau nu infraciiunea Nu
se poale de vorbe? despre comiterea unei infracţiuni concrete contra persoanei, neateyând măcar
onemaliv nor—a fwmirn prinali Alegerea şi clarificarea sensului concret al normei juridico penale
anatea mhdaicraiă $a constatarea semnelor componenţei de infracţiune in cauzele penale dc
omor, în primul răntf mm necctair pentru delimitai ca m est o® tntiâiţajru între dc, precum şi pentru
delimitarea lor dr tău wh'Mitum, mduatv dc cele care sunt fcgpfte de atentarea la viaţa
persoanei Nu ma> puţir» unt** tanti eu te staflnca vcntului concret al legn Ntabiliroa şi
analiza multilaterală a SCTftnelcir <j*mpnfian|4» de ml*a* tiunr >i pentru delimitarea unei
modalităţi normative a omorului de celelalte Anali/a nortiu kii i «ie |»n vid rispiMitdcfeiî penală pentru
omoi indică la faptul că delimitarea difeiitot inodajilft}! ihhiiihik* «le omoiukn depinde de fot nuli
de vinovăţie, precum ţi de prezenta mu hpui < in umaottftktr ayra%>mue an afenuii/ite, caie
1 Codul dc proceduri penali al RepuMu.ii Moldova fPartea ţmaralii nr 172W dm 14 hojtm 3003, ari 101 “Aprecierc» pr<4vln Minuia/sl Oficial al Republicii Moldova nr 104-110 447 dm 07 iunie 20012 liopaAHH C il, op.cit
. pog.61 * [bidon, pag 62
90
Studiul ryiwial vi/aml componenţa de infracţiune constituie ba/a determinăm
prezenţei sau lipsei fu .n m»ml» vmmuuilui a componenţei de infracţiune, adică ba/a
teoretică a calificării VAMOVIC a fmMci MP Numai in baza studiului general al
componenţei de infracţiune poate fi obţinui' câfftCtţritlkA exclusiva a infracţiunii
concrete, necesară pentru calificare reieşind din cele comise ni compuiktcie cu sensul
direct al dispoziţiilor normative
Penmi calificarea corectă a faptei infracţionale săvârşite şi atragerea
întemeiată la răspundcie renală este nccrsară auali/a minuţioasă a fiecărui semn al
componenţei de infracţiune |x? bara noimei respective a Părţii speciale a C pen , avându-
se în vedere toate
circumstanţele i.vplct Atitudinea superficială privind anali/a semnelor componenţei de
infracţiune poate conduce la coiulu/u eronate Anume din aceste considerente sunt
întâlnite cazuri de rxvurxva>ie*e in iapu comisă a unei sau altei componenţe de
infracţiune, care în realitate lipseşte şi pcraum CMC irsjHVlSv» neîntemeiat supusă
răspundem penale La fef, din aceste motive în «cţmwk viiK>v4Naku uneori sunt
constatate nu acele componenţe de infracţiune, care exista deiapt. tapia fimd incorect calificată
Supunctra pmoanci răspundem penale pentru fapta care atentează la viaţă şi
calificarea ei strnt sirii» kvâit vj imn* ele, astfel încit răspunderea penală
intervine numai in cazul prezenţei •omkAot nT|ii~wm<rM infracţiunii contra persoanei
prevăzute de unul dintre articofeie 145-150 ( m p* mo&m xrmnelor
componenţei infracţiunii contra vieţii are o «portantă
prmopiali pcvtru mdmduâlt/area răspundem, care se reflectă in calificarea faptei
săvârşite
t.4 î*#%g ir tfxkfc jirpllif®# faptice y juridice care sunt necesare pentru atribuirea
faptei la cmm «ftacţMMk* contra vieţii persoanei, fiecare dintre aceste infracţiuni este
caracterizată pnr-iirn un urnuf tU trtfmr caic au importanţă pentru caiactcnxarca de
ansamblu a acestor atentata
Penirci rwfcsares a»* hmj> >naityă eiS&trei cmcii a mfracţvuim. c.ind infracţiunea
pnmefie avea tţww »ne cu* unniititKl* liitikiiiai miiiuIui leţiu p<i\ilo ţi cucumstanţelor de
fapt constatate privim! witM fwfiea săvârşii
Mai frHâi taf'fkaira cotevll olifft poejtnhtatM asigurării vinovatului o pedeapsă
potrivit principiilor legii penale ( altlM urea lapiei lomiw aplicând noi mele care
1 IxlpiVIMII C II, op cit. pl|.A7
91
II
I
I
I
I
I
I
V
V
■
altor infracţiuni) nu se reduc doar la stabilirea corectă a pedepsa penale Problem* esîe câ
calificarea incorectă poate determina şi soluţionarea incorectă a aplicâns liiinniH dr xr/i i ale
Părţii generale (de exemplu, termenele de prescripţie) 1
Astfel, calificarea corectă a infracţiunii include de rând cu apreciere# juridici y
una v/ială mult mai largă Calificarea corectă a infracţiunii constituie o garanţie importanţă dr
realizare a justiţiei în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare Numai in contextul
&££f®ei c&lific&fi sentinţa pronunţată de către instanţa de judecată poale fi recunoscută kpM şl
întemeiată care exprimă aprecierea din partea statului a infracţiunii săvârfite ţi a
persoanei toi.'Ufmuir
Calificarea unor tipuri aparte de infracţiuni (inclusiv infracţiunile contra vtcţn
persoana) este bazată pe anumite reguli generale ţi speciale, precum p pe anumite rejpJi
particulare, cu referinţă la unele genun concrete de infracţiuni Regulile «race de calificare a
infracţiunilor reprezintă acele reguli, conţinutul cărora este constituit din atterifie dc
delimitare a unt* genuri apane de infracţiuni, delimitarea infracţiunii concrete de ake caracter comut2
în cazul n care omorul este comis în prezenţa rircumstanţckjr agravante «dicaie la
două sau mu multe kt ere aie an 145 alin (2) C pen , pentru aprecierea coredt i modafctăOJ
omorului comis trebuie lume m vedere toate aceste litere
Ddamuaea unei modalităţi normative a omorului dc ilicit confrunţi anumite dificultăţi Studiul practica
judtcmc ne decnoastrea/ă că cronic la calificarea omorului dc regulă SC admrt m virtutea frptuk*
ci una dintre modalităţile normative ale oarailm m utuaţta una analize incomplete a semnelor a
este înlocuită cu aha Complexitatea ac—n wnif» coană in faptul ci tn fiecare caz de amor
ouată nu numai anumite semne tipice, dar ţi ammmt nuanţe, determinate dc urcumatanfcAt
concreţi ala Hdracţiurui, perMmaUt&iea inii actorului p vicum acţanakif lor etc
Roejmd dm ede consemnate, procesul dc taiificait a omorului poate A In mod
condiţionat repartizat in doui etâf* !m fmmt ruifki icJevaica acnauku dmet aJ legii.
stabilirea fi anali/a multilaterală a semnelor componenţei de irili n« |MII • permit de a
delimita omorul de alte infracţiuni $i a sokiiKtfia pr*dilema lefiali de vai a» teiul
laium eubmctivc Drept urmare se constată pre/enţa sau absenţa aţa numrtei touipiinemţei
de ha/â a mltacţiunii adu I a acelea componenţe in caracteristica căreia lipsesc atât
circumstanţele atenuante cât p cele agravante, importante pentru calificare Este vorba
despre stahiluea on a omorului prevăzut de art |45 alin (I) ( pen on a lipsirii de viaţă
din imprudenţă (ari 149 C pen ) 1
I BopoflHH C.B., opal. pag. 58-59.II
92
f 0 * ^> f , i t i i t r ' •' ''»* V/ t1 M > i ‘ f i i j i ţ ii <ji» t -mI<| l|l ‘ 1 l‘ >1 f a t • *1 i« Jii l • »tll t <1 1*1 ilp'l 9
• «M,- , t , ^ f , î f f , r f ţ ^ tfitţm H it'tfiil & ■• J ti ■’ i * , u |^i fl <». i»ui |f| f V If *<l l«* plft'/t U{* MIJ rthst'nţU
t'W*'1 /,i. v»jT‘jfi'jl*y< Mwl.•)<>*, .4 j»h oUiiI «(U tl>i|lil«l|Vll 4tt 8Iu»
* N#M|(k Pţffţf^fţÂ *4^Aj|^ ^ / lA i a i^ilf j* pM *• ti f«4pli I Im l'<J/ri
dll I 4fi ( p£Tî
I • **rtnâ0iţ4fi£ i i i ului t* i i |n lbt i« f t Iu pu edenic ari 145
*f'W 1 /f Hf\ , jf, t ; ■ ,i.»-»J1*1«.f.>*‘ i>< * fU'U'liui, la imIiIi» diia
acciiei norme
*i*m mnţn('.« , ■> <>■ ■ • *.■«*. *■ tUhnihtili ţj 0 i*iuml«»i t(t* rvdluarc
ale4f“t 1 *** .='a i i i« /^i »m* u Im und i i t Miluiiâ i« l»â/ci/i pe
•rwmwt* « |>ft- ,* ^ « . / iii ngn f>*..• r*-frtr »• • fii ** fiiiiMi li iiii«i|iifUiN lemnelor de
$ '.-'t ••,. ,. ,■» ţtt$ 0 .'t • Mw/iMt* 4*m iiijiti m|h iMi prin mijloace
., ^iiii mi * -» •> iţ/W* Vjit/ţi'jffjf r> M* * *M#I |H»#l»t*-in» flftC ild CCI d£~â doUfl
• MMtâNi ** ';*• * ..>*,« («.IIÎJMK ^ «/Mii «U iiHuuiMAţâ i
circumstanţelor
ţi %*««/%«,, *. * * ,, «, •+ ?\ „.*■ - «'* v / i{jt-j/f * i
litfll* (Mrtrtl* (-4 If/oivncii acettor
p»* MaiiM -o. . ?, mgg| -■ *. imtuj *4 4 mi i***'»<!-*« ti*w«4M nu ctmdiţKjneaxA lipsa
MMMlw iMMMi |4t «ţ* /; ( • i in • «/i*1 i af jh* Am f«pici ptiinvit in 146, 147
C şm *
■ *= •*•••-»*,«. 4^1 »}>«>*■ /»i0/k il^^liiii p»»wl| prmni mfrftcţninet
WM9 *• * arif ^ 1•#irrr^fltn p«ifw * •«HI p< 6uuA taiffoni dc
.«>>^1»^ t ^ ru »./ >* 4*<rtfiuiuit4i persoaneii§0 Tt 1 mu | jgp • gg .«« . .„ -u 4» «tf.fti» « mii»|mmi< ittţ'rn c1*« witracţiune, tund
^ lin «mm * f,-/- / ţ^tfTTM tmt i^fiv«42l pedeapsa
f | • * * •* *.» ^a«mv*/a *4 Mk#4 m mIi»|«uan immni mtkâ ăvipia tapiuKji câ
jRflftftiii nr*«ii 4 | 4 || ^ m ' ti* A* iMfni I u site cuvinte,
><0 4 1 4 , ,1^4 *« « i .«Mim pmt i.-i.n*ii §n cadrul
*f ***** f —j- - nr^n 4« *44*4+++ |t,«ţM â*< '«i«a i«|i 'ull %e reterl şi ta•rdtm&tmi 41* '
1***0dmk m % *+**m9 4* «« cultuillu«’iiţ<*A//l
calificaiea
i r r f r # / ^ ^ pn vâ/u i r iU l’micd gcneialft a
1 tf*hibn p*f*i t**> pi ****** ti»ini A» *ui* •lâilhiaicr l)e asemenea dacă
' y ^ # (R^if mi ai in« i l r l c corespunzătoare
din
n
In ca/ul în care este comis un omor în prezenţa unor circumstanţe agravante şi atenuante,
fapta urmează, potrivit art 117 lit a) C pen, a fi încadrată în baza articolului ce cuprinde
componenţa cu circumstanţe atenuante Dacă concurează două componenţe cu circumstanţe agi a
vani e se incriminează norma care conţine conţinutul care prescrie cea mai aspri pedeapsa
(art 117 lit c) C pen ) Daca circumstanţele agravante sunt prevăzute de acelaşi aliniat,
se invoci toate aceste circumstanţe, fără excepţie
§2 Procedee de calificare a omorului la comandă
In baza art 41 C pen se consideră participa ţie cooperarea cu intenţie a două sau mai
multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni intenţionate In funcţie de gradul de
coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie a)
participaţie amplă, b) participaţie complexă, c) grup criminal organizat, d) organizaţie
(asociaţie) criminali
Autorul R C*nm*\ pune accent pe existenţa unei participaţi! cu repartizarea rolurilor ipe
care in nod teoretic o recunoaştem şi noi) in aspect normativ este vorba despre o
participaţie complexă în cazul acestei forme a participaţiei participanţii sunt
repartizaţi în organizatori, autor, instigatori yi complaci Este posibilă situaţia când în
cadrul una activrtip infracţionale si fie implicate toate aceste persoane, dar sunt
posibile şi cazurile când în cadrul cau/ri figurează doar unele dintre de
Dupi cuib a (ba consemnat una dintre caracteristicile omorurilor U comandă este faptul
ci Ia reakzarea lor ia pane o grupă de peruane cu înţelegere prealabilă In tratarea clasică a
dreptului penal toţ» d mm participant: Potrivii caracterului participăm la infracţiune se
deosebeşte autorul, organizatorul, compfctclc p inaugaiorul. dai oaie este posibili
impfccarafe tuturor acestora la cormtcrea unui Orftwx U uimandă"1 In viiiunea rtoa&til
c*ta cu adevărat posibilă această participaţie compirti cu paruopaita ttrtuiof
participanfitoi prevăzuţi In art 42 C pen (ceea ce are loc de fapt ca repilâ pmtfalâj Imi
(mtihiu uui mimai e etfe gMgţitdrve doai realizarea unei activităţi infracţionale de
mtligare v feali/&rţ m ifi a mila* l tu nu
Ideea precum ci gradul dr paHtupaic < air vai artei i/m/i lăspuiufeiea vinovatului
in infracţiunea comisă in comun depinde in maie măsură de forma dc participaţie2 nu este
acceptabilă în cazul omorului b amandft deoavtce nu întotdeauna in cazul omorului la comandă
este vorba despre participaţie iar în cazul existenţei ei este cazul interpretării doar a
1 Kyptmoi E A.. HaynHue OCMOMJ KULXM$«KZUHN nipttCTynae»wirili Mocku, H u*re >wi*o Mockoscicoio yHHKpoHTera, 1984. pag 1511 bopasyjwn A.H., op.ctL, pag 8
94
In cazul în care apare necesitatea atragem U răspunderea penală a m* pentru comiterea
unui omor intenţionai, remarcă autorul 4 Voim»**% HfKm Nmt r\jMMK caracterul şi gradul
de participare a fiecăruia dintre aceţii* la ttaktarva mftacţnmi
Potrivit art 83 C pen al Republicii Moldova oqţamjniorul v v i'.v- j, ..vv -m ta
infracţiune, prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenţie se \A»xţh.^»cA:i a»
p«xW'*p,<a r^e>i7uil de lege pentru autor La stabilirea pedepsei se (ine eoni de
comutaţia firrirw li A«4fţpm infracţiunii, precum şi de motivul acesteia, de persoana cdui
vinovat, dc arvu”'M*n*rfc :auzci care atenuează ori agravează răspunderea, de miWnţj
pedepsei Aphvate amspra ^v-rtes^s $. reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile
de viaţi ale farmlie* a^eţiuia ian C ftt l
Autorul A.Bonxkie susţine că omorul săvârşit la comand* i ■ iv alm (M «» C pes i
presupune, de obicei, uciderea unei persoane în scop da profil. a4kA pMn o Msntt plată,
remunerare, despăgubire Dar pot exista şi alte motive dm v4*Wi«tai* cu persoana «re a
comandai omorul sau din motive de luptă cu eterodoxu etc Se pmupunr puc— cA ăekMORi
motiv'eJor comportamentului criminal al participanţilor poale Jmnw caMdm acoundor lor în
baza diferitor articole ale Codului penal (ideea care va fi supusă m obmmr)
Regula generală la calificarea faptelor comise de către parbcapaaţ h fbran OMCKi oongă in
următoarele ftpide instigatorilor, organizatorilor şi conpWw ic cattcA poana an - 2 şi acrim
articol al PărţS- speciale In baza căruia a fost atras la ?ă>pundcrc pcniU aMnl nAncpunt (an
145 aim i J > fam) C pen - omorul la comandă)
UivAmd tdeea precizării unor mterpretăn ulterioare, u^mcm pe âcffaa ci pnom are
face comanda de omor rtu in primul rând instigator (în cazul in care sc nv r^rsoane
concrete tâfi a o căuu fi o maigl tprt comiterea omorului n'Niiwiarta la oauit • fe od
doilea caz ne pani aşira ci organizator (In activitatea de ofianwr Amd v
activitatea
de iiiftiprf) Inii hi and in aoimdaral** ci In avtivnataa mh» tMotH (n at b vedtere
comneroa omorului la e^mandij poale participa p o terţă par%oană la cablate dr
otţamamor (tVă a prekia 5* calitatea de mfofiior). vom opera oudr iihu^hv t«|
ta**sato< wwfţpatoe (persoana care
face comanda de omor) p ontam/at** (pevtoana i «ir urpan« . aiă omorul)
Asupra calificării faptelor unui pailmpani al omorului intenţionat la comaixlă nu
1 KoMMCHTapufi K ViaikMHom kaaai'v POGCMAOBDA fcjw|wnia «w* put X H Hi»*»** M*v*i*a, !♦** W ^1 Barbineagrfl A., op.ctL, pagJlO1 rayxMaH J I JX . op.ctL, pag.22b4 Kyptutoa EA. op.ctL, pag; 131-151
intenţionat, aceste cjfcurns**nfc mi trebuie incriminate şi persoanei care n fătul comanda dc
omor şi complicelui mi r Acţiunii, induw şi în cazul in caic dc ci au cunoscute
Dcoarcc« răspundetea »r« baza an 145 alin 3 lit m) (' pen intervine doai în cazurile in
care se comandă anume omcmjl intcr.iK>nat dar nu o oarecaic infîacţiunc cu caracter violent,
acest punct nu poate fi aptic.’ dacă persoana, spre exemplu a comandai cau/arca leziunilor
corporale, dar autorul a cornii omorul intenţionat in acest ultim ca/, susţin tutorii
ucraineni lu.['.Alexandro*, P.P Andruy. o, V/ Anfif*>\ Y A (7i WIKOX P S A falâşev'M hil. Ii. V Fesenco%
S.D.Şcrpcenco S.&laţenca, pcrv*aru ca/e fa^e comanda de omor trebuie să (te supusă răspunderii
penale pentru participaţie la comiterea aceia infracţiuni. pc care a orgAJltiat-o i.tii A
instigat persoana pentru a o comite, iar autorul pentru infracţiunea pe care de fapt n
cotnis-o
No» susţint-rn in acctMă ordine de idei un Alt punct de vedere, care ar consta in
calificarea acţiunilor participanţilor la «fracţiune (cu mici excepţii) in ba/a articolelor pe
baza cărora urmează a fi supu* 'ăsfunder» penale autorul, luând în vedere în mod obligatoriu
prezenţa tuturor semnelor pufîiopqpNâ (iii coaaomaxe în conţinutul secţiunii)
#> Pr*m.edec de calificare a acu am far autorului
in baza an 42 abr. Oi je oomderă autor persoana care săvârşeşte in mod nermjloctt fapta
prevăzută dc Ieşea penală prea— şo persoana care a săvârşit infracţiunea pnn imcrmcdiul
pertoanetor care oh tur* pasibile de răspundere penali din cau/a viiMci tre&potftsabititâr>'
sau dm alu CMti* prevtejir de kpea penali"
fjr&Marca aaciKivckjr comportamentului cununai al partictpanţilar, susţine autorul
/^(puuhnuift deferMM caArikare* acţiuiulof loi iii baza ditnitoi aatiGote ac Codului
penal
Drept exemplu rxir */.ii<k cornii* e a «nuirului.undeînMigatoruiI m condus de anumite
motive de r&mw t % a piomu o inotni* »t\â mateii*fl de un interes
material
jn cazul convmnai m ncwiiii a < I câ ii«%itp.atoiiil |huiiA i&\|mmlnv ca participant la omorul
simplu, tar autorul pentru omorul tăvIrfM in mieies matenal 7 In situaţia unei răspunderi
penale potrivit legislaţia Republw m Moldova am voibi de«pie un omoi la tomandâ deoarece
instigarea la omor dc atum oferă omorului caracterul dr comandă In plus nu ne ai mtciesa în
procesul calificării faptelor infracţionale motivele de cmc » a condus ficxau* partiupant,
neavând influenţă în cazul Încadrării in limitele dispoziţiei art 145 alin t >) lai rn ) C pen
Deci, în mod implicit, în corespundere* cu art 145 alin (3) Iii m ) ( pm poate fi supusă
96
autorul infracţiunii, adică persoana care nemijlocit a comis omorul la comanda altei
persoane 1 Omorul la comandă presupune, de regulă, omorul condiţionat de dobândirea dc
căi re autorul infracţiunii a unei recompense materiale sau de alt gen. 2
La comiterea omorului la comandă pot fi încadrate mai multe persoane, care împreună
şi nemijlocit vor realiza latura obiectivă a omorului la însărcinarea unei terţe persoane
In acest ultim caz este vorba despre coautorat3
Pentru incriminarea omorului la comandă autorului este necesară ca acesta să posede
semnele subiectului infracţiunii (persoană fizică responsabilă, care a atins la momentul
comiterii faptei infracţionale vârsta de 14 ani) în cazul in care Autorul infracţiunii
este o persoană care nu posedă semnele subiectului infracţiunii de omor, atunci drept
autor (în cazul în care este prezentă cea mai simplă formulă de comitere va omorului la
comandă instigator-organizator) ne apare instigatorul insă incriminarea faptei de omor
In comandă instigatorului nu este posibilă, deoarece acesta se considera că a acţionat
cu anumite mijloace4 (se are in vedere persoana care nu poseda semnele subiectului
infracţiunii), dar nu Ia comanda (însărcinarea) cuiva
Autorul infracţiunii este denumit în literatura de specialitate ca fund JoUer'\ „persoană
angsţatâ a comate omora! U comandă", „ucigaş angajat” Autorul realizează intenţia tuturor
pamapMplor. ceea ce predetermini o importanţă deosebită a acţiunilor sale pentru evaluarea
juridici a paru&papei in lipsa autorului participaţia este exclusă (tari participarea oricărui ah
participam? eve potabili partÂcipafia penali), după acţiunile autorului se determini gradul
consumării fapte - iir^&cţsosiale ale celorlalţi participanţi (daci autorul a reuşit
finalizarea doar act dor ţmţmHmm s&vsm aceasti etapă a activităţii infracţionale se
incrumineazi şi ceiocialtor participanţi)1
Imatura nfaectrvi a in/r acţiunii dr omor nu e»te delimitat! In părţi componente,
deaccea esema latuni ofaetif.r * fiptdm autorului ou tui ului Ia uMiiaikli * ofisti in
influenţa fizică asupra victimei orientali *p*e piatra viaţi a acealeta AceaMâ intlucnţi
poale li manifestată prin cauzarea de tezium dc dffeit* caimufH Mii tu uiili/aiw «imn,
altor obiecte, cât şi cu ajutorul picioarelor şi mâinilor *
1 yra’HMiHue npaiu 'Ui-n Ot^auidM '1* n OmfVmwa n
irginew ll ' i pti V* Mm imn Mimm h l|Miiip>.!i(iitiiu. 200U, [Mg 121.rayxMau JtJl, Rujimc^huiim* npn rvn mmcIA ntnoN i*»»*2 CyjtcGiuui opasnoca k Vianoam»*** boac»^ kA4h- «rpauMM mn.i pen li M( 11 Im^uamiu, Moaraa, CuapK, 2001. 389-490.nocraHOfUMHHe njwHviM lltpunimo Cyna hMnAt>«4 OwM|p*miHiipairnuca no S*I«M «rf>
(ci.10' Yk M>)» oi 27aHupa 1999 r., Jfel, n 11 i2.4 Ihtdem, pag. 2095 Gopoj>.nrHH A.H . op cil, pag 14* DopumyJiHH AH. V6hAcrea no itaAiry tcpwkUiBaJiMcrvraeciaui upakiepHdMka. uciuiHva pau-nejoaaMtui IIoa penPC Bejuauia. NKkkm. HoBLifi lOpticr, 1997, pag 14.
97
Câ autor a?< omonim la M i precum şi al oricărui alt tip dc omor ( r t « l i n
art .'I alin (2) C pen V. poate fi ILnci sesponsabili cu vârsta dc 14 ani
Nu putem acceţna *Jeea piofesoiului A ftimMdtihn, care subliniază că. ipre deochi u-
dc ot^arazator. unde rxHfAc4e dc comitere a omorului persoanei concrete pot li
dileme, suumiî întotdeauna acţkmeazl dan înteţesc matcualc Dacii acesta s-ar fi condus
de alte motivt .. tuaţin* în continuare, atunci această mâaeţttine nu m ti putut ti
atribuită la categoria respectiva ' In opună noastră autorul dc ascmeum ywite
acţiona din diferite motive, cele mai frecvente duai Imul ru caracter material
1 u&nd in \*\ie«e ©rvwimtanltle tk- reali/are a activităţii infracţionale %e
pai trv anumite "’amtestăn ak acţ^urolo* autorului unei ..comenzi" de omor vizavi de
normele junlao pcnaie m vigoare
in aces ccuvev omorul la comandă poate fi interpretat nu numai în contextul noimn
generale de ,v,xx un I4> afin (?) C pen ), ci şi in baza unor norme speciale In
ipotr/*i Mm msŢiase apare r^iebarea care nornil ar trebui invocată Desigur viziunea
notiiii la ac^tl comparmneoc este «ie a limita, în scopul aplicării cât mai juste ţi
adecvate a noim^ui paruiU cercul de fâţ*e de omor la «weăul normei generale existente
Lttâad in fiia^Wip^ cele expuse, vom supune analizei normele speciale care pot in
mv^xate drept urmare a omorului la comandă In cazul în care autorul este irati$ai ta
fo»«
... - u co—ferea un. oenot 4 unui judecitor, a persoanei care efectuea/i inmâin-,»
penat,I
on cmanfaaur la ■ftffitfra justiţiei (art 305 C pen .Atentarea la viaţa pdeclitorului,
a per vuitei care cfacaueaxăpenali tm contribuie la înfăptuirea justiţiei"). a
Preţedmteku Republicii
Moldova a hcpdaHiui Patiamemulm iau i Puni înmistnilui (a ! 142 C pen Menta rea la
vtft(a Preşedmîcfuî PUpwM** Moldma a fn ■,.» «finirlui Pailamentiilui mu a Ihim- nu
nistrului ) i umu colaborator dr pofcfi* #•?« 1*0 C prii „Atmiaiaa la viaţi colaboi
atomkii de poliţie") apare o i L V nul» * a modalitate normativă circumstanţială
itoimjv
generale şi cei# dm urmi norme tpn >al«
Astfel omorul la iwnan 1I p rfi 11 sanrt imitl cu <» pedeapsă ii for»! dc iiuinsnaic de
li 10 la 25 am sau ou detenţiune pe viaţi Atentarea Ii via (a judecătorului, a persoanei care
1 VranoaHoe npuo (Xnfianuui mctw*as bvkm Maccu,ltOPMA-HlW>PA-M.2000.pigM). BupcutYiiMM A M ,fflp1 1 1 i-f I I
98
ooBseanefe «w\eettc poate fi sancţionată în mod diferit în cazul ia care 1
fost capai o iidnR uşoară sau mevf»e a integrităţii corporale sau a
sănătăţii fapta ad&acfipfaâă ene a«cu«li ca închisoare de La 7 la 20 ani.
iar în cazul în care a fbsi provocată văiianrca drwvi a anegrnăfi corporale
sau a sănătăţii persoanei - de (a 15 la 25 ani sau deteapune pe vnţă
bacrpreurea normelor prescrise (atât a celei cu caracicr general, cil
şi a cek* spedak,* ae aap>wc codora dcspozipilor an 116 C pen de i invoca
numai norma speczaftă Ca aorme speoafe ae jfar aune a^iqMniie prescrise în
an 305, 342. 350 C pen in plus fn cadrul mfracşuraior prevîziae de an > '5
? 542 C pen este cuprinsă pe deplin şi cauzarea morţa persoanei pe când ia
cazai aaenâri h v«ţa colaboratorului de poliţie (an 356 C pen ) nu trdbiae
fie cauzai decesul deoarece ahfei \a fi schnafraiă încadi arta juridică a
(aptei comise Sisaaaozâad toate premisele iniţiale înaintate concluzionăm
ci
ăi căzuI te care este comis omorul la comandă a Preşedinte!»
Irpufifcni Mafclon a Pvqdaala FarumeniuUn ori a Piim-minisimluL
fapta ac iacadreazi pe depfca ia SnaKfc conpautuku normativ
prevăzut de an 342 Cpea (sancţnnca esse aceeaşi ca şi ia camd
aaaorului deosebit de agravant - an 145 afin (3) C pea ) p au
oeeesgă o mawrr nţăiarwri la norma de omor la comandă - an 145
alw (3) ia m* C peti Dea pedeapsa detinm’vă îa acest caz poate fi
de la 20 ia 25 aaî na deieapuae pe «a|L
ia omâ m ove esu comis ua omor la comandă a uaui judecii or. a
persoanei are dectjeazâ umărwea penală on contribuie La nllpnarea
juttpCL fapta (barâartii nr pe rcpdic ancrpretinj lopcej fapta
unaeazi a fi cabtkată ia cancan (concurări OK Kfearf) an 145 ahal
J) fa m) C pen p an 105 C paa la han an da(I) C paa jiaci a panc*aă
aaia dcciaiaiă waovată dt tătatyuca a două «aa nai aaakor mkwepmm
prcvăsmr da drfcr «r amcok ala Pivţa «pec*ak a lega penale. lari
să fi coadaaaanl ptami vrauna d« «k >^vtaa|a de fudnatt proaunţaad
pedeapsa pentru fiteara arfratţamr apafta. Mdilnii padaapaa
detwutoă pentru concurs de mfracţana pna cumâ total aau parţial, al
pader%cfca aţdnate dar pe na termen nu mai raarc de K) da ani dt
detenţiune pe viaţă Evident că pedeapsa este mai aspră în corespundere cu
prima noimă, deşi, din start legiuitorul a dorit altceva
în cazul unui omor la comandă a colaboratorului de poliţie fapta nici nu
urmează a fi încadrată în limitele art 350 C pen Se prezumă o atentare la viaţa
colaboratorului de poliţie Iară cauzarea morţii acestuia Cauzarea la comandă a morţii
colaboratorului de poliţie va fi încadrată doar in baze generale (art 145 alin (3) lit
e), m) € peri ) în baza art 81 C pen mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune
ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din maximul celei mai aspre
pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a legii penale pentru
inii acţiunea consumată, iar mărimea pedepsei pentru tentativă dc infracţiune ce nu
constituie o recidivă nu poate depăşi trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse
prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a legii penale pentru
infracţiunea consumată Pentru pregătirea de infracţiune şi tentate.a de infracţiune
detenţiunea pe viaţi nu se aplici
■a cazul în care a fost comisă o tentativă de omor la comandă a Preşedintelui
Repubhcn Moldova, a Preşedintelui Parlamentului ori a Pnm-rramiirukja,
indiferent dc consecinţele fizice survenite (vătămarea uşoară, medie, gravă a
imegmăţn corporale sau a sănătăţii persoanei) fapta este cuprinsă pe depfln dc
norma an 342 C pen ii fund o componenţă de infracţiune cu caracter formal redusă
deierrmni consumarea mfr&cfiumi din momentul tentativei) şi nu necesită o
trimitere la art 27 ( pen (sancţiunea poate fi de La 20 la 25 ani inclssoare sau
dctcnpMnc pc viaţă» în cazul în care este doai pregătit un asemenea omor ce nu
cocHtfUtuiC recidivă, fapta infracţionali este calitkati potrivit art 26, U2
C pen şi poate fi tupua ifrf- pcdrp»e in forma 'închisorii pe un tem uni ce
nu depăşeşte 12 5 am
in cazul im care * foii MMHMftl la o»mmilk dimi o tentativă dc omoi a umu judecător, a
pcrsoafwi cate aimUtrn/M ui măi tir a penali ori coninburo la înfăptuirea justiţiei, fapta urmea/i a
fi iiMadraift pc di plin wMifwm irt JOS C pen, indiferent de consecinţele fi/icc
survenitr ţi <1* asemenea nu necesiţi Uimitei c la art 27 C pen In situaţia pregătirii omorului la
comandă a unor asemene* persoane se va invoca art 26, 305 C pen . pedeapso
definitivi neputând depăşi 12 5 ani închisoare, în cazul In care are loc o
tentativă de omor la comandă a unui colaborator de poliţie, fapta urmează a fi
calificată conform art 27, 145 C pen în cazul în care nu a survenit nici o
consecinţă fizică (pedeapsa posibilă de aplicat putând fi, în cazul în care
100
tentativa nu constituie o recidivă, nu mai maic de 18 5 ani închisoare), iar în cazul în
care survine vătfliiiaica corpoială uşoaiă sau medie pedeapsa este limitată potrivit an 350 alm(t) C Pen
la închisoare dc la 7 la 20 ani, iar dacă a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii persoanei - închisoare de la 15 la 25 ani sau detenţiune pe viaţa Pregătirea unui
omot la comandă a colaboratorului de poliţie urmează a ti incriminat potrivit art 26, 145 C
pen., fiind pasibilă de pedeapsa închisorii pe un termen de pânfi la 12 5 ani în esenţă se observă că
legiuitorul a cicat un haos aplicativ, ceea ce dictează şi anumite erori in cadrul interpretăm şi
aplicăm juste a legii penale în vigoare Poziţia noastră, expusă anterior, este de a nu crea o seric de
norme speciale pur şi simplu pentru existenţă normativă şi lipsă de aplicaţiune practică în
pkis pedeapsa pentru inii acţiunea de omor în forma sa deosebit de agravată este la limita
maximă prevăzută de Partea generală a legii penale şi in esenţă nu poate fi majoraţi prin
crearea unor norme specială, ba/a justificativă fund pusă pe categoria subiectului pasiv al
iitcnmmăni Optma unor autori precum ci în cazul atentării la viata unei persoane concrete nu
trebuie si survin! moartea, accentuăm ci în cazul de fată nu ar fi atentare la viaţă şi cauzarea
unor consecinţe fizice de difent gen
dacă omorul ta comandi este prevăzut de diferite agravante dm an 145 abn (2) şi (3) C
pen, atunci potnvit an 117 ht c) C pen , calificarea va fi efectuata numai in baza
,ayiniigfaw an 145 alin t 3) ( pen De exemplu, a fost săvârşit un omor la comandă m scop
de profit Aceasta se va califica numai în baza an 145 sslm (3) kvt m) C pen ,
mdrfetcM ăt faptul d el este prevăzut de an 145 alin (2) ht b) C pen 1 Trebuie
făcute tnmkn la fiecare dintie circumstanţele agravante previmte de art 145 alin
(3) ( pen în cav autorului tirbuic nu i mm ui r doar acele circumstanţe agravante
car* umşitmiii/Mt tau cai# l-a * aiaclm/at drept subiect al infracţiunii şi m<
>d*cuf» ălirle
> Pftttedee de iu/ifn tiu- a ia uumh# u/ii* ţhtrth i/s tnfi
In corespundere cu art 12 abn (4) ( pen M consideri instigator persoana care, prin
orice metode, detennmâ o alti persoanâ si si vâr şea sci o infracţiune
Evident ci latura obiectivă a instigăm st caracten/cazi doar prin acţiuni, conţinutul
cărora este crearca la o altă persoană a dorinţei şi deciziei de a comite o infracţiune concretă 2
După
1 lisrbâncagr* A., op cit. pag 1101 Eopo.TV'iMH AH. >6*Actm no Niltn qwum.iHcmo.'ui a|Mi-Rptk'nfu, Mvnvonca pucncnouiiMi Ilaa paPCBenHiu. Mockbil Hooufi lOpHci. 1997. pag 12
101
metod! >1 forată aceasta poate să se manifeste în convtftflne numi»* «înmuiţara,
rugăminte pfomtsHUve. oidonaie, violenţă etc, atât verbală câî |î iteli&it %pt* f* • f«h» «I»
tngiinJ/atoi, tmi^atorul «kw instigă o altă persoană la săvârşit ea tatftac ţiuiţii ’
Intenţia instigatorului include
• conştientizarea faptului ci are loc inMigaica imn tumniH* păunite U cantitciea
omorului intenţionat,
• înţelegerea caracterului prejudiciabil al cau/Aiu ttii.rrţii j»*'» *H»M| I «.IM MI.
• previziunea survenirii morţii persoanei concrete « mi/*ilr piM *» IMfili « fflt ‘
iiflM#
• dorinţa survenirii morţii persoanei concrete
După caracteristicile subiective instigarea presupun* rimftn«fiia « ®ltri persoane
l,i
visit^iea unes infracţiuni concrete, dar nu faţă o oarecare flrtivttal# tfe*njil| In \
^mnelur i'hHVtiv'c şj subiective funcţiile instigatorului vc d#fwel»r%* «l« fun< ţulr m
fjani/MUifuîut fi autorului InsbgjMorul nemqlocit nu particip! la realizarea In Hurii nHiO»
**vt a mftac ţiufui prin ce se J«xiM*N^>ie Jr autm însurătorul nu este în fruntea
cdkiftf)|f p«*h« «panii •*« . .huWc cu ci kmnâBdv-se la «fitrorra persoana în comiterea
infracţiunii
Omorul U comadi Întotdeauna se comite Ia Mfltiva fi m iflfteretuf ums [trivam-
concrete (terţ! pervwiii deaumrl peraoonA care face comand» dr omcif «lirni «i fsrtsoani
care angiaţea/i Ins! aasptt pot fi interpretaţi in mod cJ»»*»î»i va prtu.411,1 im
mteieseic clmu se
t*>m«te tttfrmcpumcM. şrto— p ca pervoan! care caută pMitni prmi« %m âtfKw (priwu r-
riă/area intenţiei infracţionale te afară dc această in pricSfcl «mii toitllmll . , mii ilnd
pentru comiterea omorul**» una mnli şmwmm esir cowtt&mM o anumita grup! u«tpn*f*w*tni HAru7-Alicl
comci ciale cit }■ I® ace** cauun ca pevtoani care la<r comand# In mu* da 1 vian! care
angajea/J ad^â per*,*ar.! cwt «rr urni aci oi autorul tnh a« fftuntl «W ti^ilA ewe o
anumit! peisoanA pentru care porto«fia vwunuc* tmttntr nu ţ#$ hm o tfnpcitvaitţâ I1 *-
ucea/i situaţia utiluâru neadecvoftt « MnasMlor visaţi dr pmtoanA oatt »rt>ia|!0*#a *ii ilwm
l>m juma de vedete jundico-pcnal etic internei* de a tdetthfUa p # w m tn tnteteaul »ateta
se comite infracţiune* ca irj .(ignor on orgam/atof al amortilm la tawtand! n deţMmdmţl de
1 I â\ VUAH U ;i t*p«1/. P*|ţ2l4-2I6, bnj vrs »m AH . or * p** U1 Vro.n»*Mue Itpoo Oco6«mhu V«£su xoii>'khi Molvu H^lPMA
lfll»T»t'A M i '**' |-r 1 ISopQAyjMa VH ,apctf .pa^S
102
Unii autori ruşi accentuează că persoanele, care au instigat la comiterea uilim imun
poflllft răspunderea în baza art 42 C.pen şi art.145 alin (3) lit m) C.pen \ însă nu juni au cm In •»*%!
context pe faptul dacă aceştia sunt persoanele care fac comanda de omoi sau nu I ct pr#t i/*ie ia
cele expuse este remarcată ideea autorului rus A.Mihhn^ care subliniază că petaoana cs&Ptt -»
(ll ul comanda de omor trebuie supusă răspunderii penale drept instiga toi in ba/ti nit 42 «lin 1 145
alin (3) lit m) C pen 2
Autorul A.Borodac remarcă că persoana care a comandat omorul, a instigai lăpi miorul
pentru a-l comite sau care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii
prestare rlc informaţii, acordarea de mijloace etc trebuie trasă la răspundere penală pori
ivii ari 1- >* "t 14* alin (3) lit m) C pen In ipoteza ideii consemnate se observă clar cA nu
sa pune mieni ila» pc participanţii la infracţiune, în plus se face distincţie intre persoana
cair a »» («Minima omorului şi persoana care a comandat omorul, ceea ce în vi/iunea noavtră nu
evie eorrti învăn persoana care face comanda de omor este în primul rând instigator, problema
e*tr pu\* miâ dacă este redusă activitatea doar ia instigare on ceva mai mult?
în conlbrmitaie cu an 42 al mi 3) C pen ..se consideră organizator pertoaru aur a
orgam/Jt săvârşirea HM infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana CAIC a creai
un irmp crinul organizat sau o organizaţie criminală on a dirijat activitatea acestora
Dupi cum a fbfl consemnat, instigatorul doar instigă o altă pervarvi U tăvaryrra
intracnuim OrganiEMoroi învâ, în afaiă dc aceasta, creea/i condiţii penii ii convtciea
mfi*.ţiuroi acordă inDuenţâ aatpra amorulji şi activităţii lui până la comunuuea mfr.n huim
doar la crearea ituan dt a o realiza 4
Acffvitaîea erg—r^fiilni poate vă constea in atiageiea alun peiwme m pnvesul de
săvârşire a iaAae|Ma, crearea Aor condiţii penuu realizai ea intenţia intia* ţ ţoiule.
nmduccrea cu participanţi la «iracpuaf, conducerea cu procesul comite*ii miia% ţmmi
Evident câ în cazul la cart ofgjAi/AloujJ a participai neniijloat la comitrtea
intracţnmn, acţiunile lui urmează a fi calificata dna# tn «Me^pundeir cu aitii ol* le PAiţii
apeclaie Keali/area accstui rol se ia in vedere doa/ la «J>!M ana pexirpart Su%ţmcm |*e deplin
anume această idee ţi nu cea expusă in literatura de apeualitalc a I k ramei unde M piru/ca/A
câ acţiunile persoanei care face comanda de omor urmează a fi calificate in ba/a an I4s alin
1 CyacGoa* npajmnca ■ YrancwiHowy mimcy Pocacfe koA 4teuicfiatiatM p«.t B M fl*n nu l II liopij wm M«*. • I iii|« /inii ir* 490 IlocTaiKMJKfiKe Hvn>iu DepxoBHaco Cyjn Poecuficsoft (krjrpum «O npMiw*» Ho ,»• hm 06 (ti 101 >k I*<1»;»» i»i
77mupi 1999 r, Nsl, nil s.2.
* yronoHHoe npaao. Hacn»(Xkaaa. HicnOcofieuiuji Boupoou ■ ondu Ikiapa KC Kt.»»•«. HIptti iip> irfUiMo 2-000 p*ţ 1/1' Bffatoeagr* A., op cil., paţ.31041'ayxMan J1JI . op.cit., pag.215-216.5 Ibidam, pag. 212
103
prezenţa ailor circumstanţe agravante şi potrivit altui litere ale aceltui aliniat dacă
persoana care a tacul comanda de omor a fost concomitent şi mitului al mii mi ţninn 1
Amarul A Xfih/tn subliniază că orguni/atoiul omorului I» comandă trebuie tă
poarte răspundere penală in baza art 42 alin (3) C pen şi an 145 alin (l) Iii m) C pen 2
Profesorul A.BoroJuhn remarcă că ca particularitate a omorului la comandă apare
faptul că ideca de a comite omorul apare la organizator, mii ai pum a se i omite m
mteicscle lui şi pentru realizarea intenţiilor infracţionale personal ori pun mm mediul
altor persoane caută un autor concret, pregătit în schimbul unei recompense de a vomite
omotul ' 1 Bl un obiectivă a acţiunilor organizatorului omorului la comandă în acest
context include organizarea acţiunilor reale vizând asigurarea infracţiunii,
gestionarea cu alţi participanţi (personal mi prin intermediul altor persoane)
Pentru recunoaşterea persoanei drept organi/ntoi nl mii acţiunii este obligatoriu
determinarea în acţiunile Sui a faptului de otgantzare a acţiunilor reale vi/and
afigurarea infracţiunii în ceea ce vizează gestionarea cu alţi participanţi, atunci
accasth acţiune in ca/ul respectiv o importanţă principială nu sre In aceasta ş» constă
particularitatea ommutilor la comandă, unde cunoaşterea personală a tuturor
par.ripswţiiof infracţiunii şi raporturile între ei nu sunt obligatorii, d invers, în
scopul tăanuini irfarmerr a infracţiunii nu sunt dorite şi acceptate 4
Intenţia o*uant/atonjlu» este întotdeauna duectl |i uuJude
• prevuanea caracterului infracţiunii săvărţiic dr alţi pauuipanţi pi® offurşmea de
către arma.
• dorinţa de watf a norţu pertu ianoi <tmet rtc,
• previ nunei fiptudu» că d unifică f.a orîatitea/ă faşlu, ahoi per soane In cursul
pregătiră, •ăvÂfyni fi Iimn, mm stimam
La numărul arcMM|dff ort au itu|«4 >ft«>i|A prniru valtiwue* ornoiului se atribute
motivul ţi scopul persoanei U moiM-mui c#.<mtriii oinoiukn Cal mai lii\vent este întâlnit
la organizator interesul material, cate mt cm Miei inii mii|*Au (ttpf# exemplu, d%>k<ndiHa
moştenind dorinţa de a întrerupe contractul concurentului |i a d> vevu pai te etc | I a
numai vd motivelor organizatorului omorurilor la comandă li revent r*tc a i i l A / b u n a i e a
Din punct de vedere obiectiv acţiunile persoanei, faţă de cate eite otirntatl lă/lnmare*.
1 Htiewjco C C . op.ctL, p«g,272-2731 Mh.vmh A.C. opal, pag. 121; Cyac6tua nţvrnixa > Vi.ukKin^ <1* k|imiimw emu priHMJlsfcwmt, CHLuptaiuu.Mocm, Cuţw, 2001. 389-490. nccmwucHiM rijiemui Ikţi ixKiiti i vjm l ‘ « * t * « * • tiv i mhium «O cynff'Mo# iipiKiiikc im acum 06 y6Hficn«(cT.I05 YK PO)i»®i 27 apiBipţ 1999 r, M»lvn 11*2 liojxviy.THH A.H . op.ctL, p«g9
* Ibtdem.
persisie rău şi supărare. De aceea în acest ca/ este vorba d«.spr*. MI»/'?, «CMnf iapersoana care comite omorul în baza intereselor personale omilie 1
O altă calificare vor primi acţiunile organizatorului omo*ufeu - - - * - «creează o organizaţie criminală exclusiv pentru comîlerea • r-.-. *'• r-r r,
Mji
comandă In acest ultim caz persoanei care a creai orgcnizcţic fcdtaMt ncrmmate
art.284 C.pen (Crearea sau conducerea unei organizaţii crjfnirtal». / * ' ' •jn.rs jr e
v^iv membrii organizaţiei, fără trimitere la art 42 C pera I rt&uu~: 4*/** 4* 'i
ywmcrea
omorurilor a fost cuprinsă de intenţia persoanei cure ■ organizai inff^ţiuim
Autorii ucraineni susţin că calificarea acţiunilor pa toana *, • V * ie omor
depinde de un şir de circumstanţe, inclusiv
a. caracterul infracţiunii, care se include in iwiţ iuiuca 4»
***** *?rzrrsM&L conw Ic
comandă”,
b prezenţa sau absenţa altor circumstanţe agravante ** mm^MMft.
prevăzute de art 145 alin (3) C pen , c participarea sau
neparticiparea persoanei cair (nur vxnwe&» -> - —r r
,-ă comcfo
irfriqiw In calitate de autor (coautor)1
M
In baza odor expuse apreciem I aptul că pem>*na < *jr !W V ^r/ apere in
primul rând ca aimfator In cazul în care în acţiunile lai se conţi* > ^ CMC
vorba de im orga*z*or fia acţiuntl* organizatorului mu ai ui ţt urir d» [jm MtaşN
se poate vort* IR ca/d fc care este vorba despre un client cummur u# aM«ry a fofai
comanda precum fi ic cazul in care evie o persoană cair *1^* «/* „ m>*m» 4 * Hk an
realizează acte de urgii rare dacă «unt infl piuite trie dm ui mă *t* ,.,*n . v, corn lupt MI
organizator Mere?-*. 4 dc ccMkaie cu* d***i la lînminc* U *i 4? tr Ol * art 145
alin (1) Irt mf C per Ic ^aiil mdividuaJiaă/n ar mu In vadnr» c* t«Mfc v «ufeM** kşmAi dc
instigare şi orga/u/are
Luând în vedere aceste cart umalcflţc ţumile painjcna «cit ta»« hmmIi dc onor (cboC ori
persoană care angajea/ă) treia»* tclifitair
în ba/a an 42 alin(1) wrn (A) ( |»m (mgenUMm ar.m«mjM *> P talerelor
corespunzătoare ale an I4N aJin(l) « |mmi utiuaiv * y.mm m) aJ acestui
aliniat în cazurile tind are loc <«iniaii'Uiec ~ prezenţa
1 BopojiţyjraH A H . op oii , pag 101 Vrojio»M«)c npaao Ocofiemn* n*ci\ VneOwci: Am *yw» Mocu* UOl'MA 14114$ * M i’tv, < 5 HneMU) C C , op cit, pag. 272
105
dacii omorul inienponni a Iom voiiiAftdat mai multor persoane acţiunile persoanei
caic lin e comanda dv onvoi Uv-lHIW mviiuunate în baza mt 42 alin (3) sau (4) C
pen ^i m 14S alin ($) Iu IV \\\) i |HHi (liv «Uţii dc două sau mai multe persoane,
la comandă), în baza art 42 alm [ W sui ţ4) K |#n m 14S alin (3) Iii m) C pen in cazul
când se face comanda dc otttot mtcuţnuwit m lipsa circumstanţelor agravante
prevăzute de art I45 alin ( j t ) i pen (cil cueppa pit'zcnţei unei concurenţe ale
normelor generaJe şi
speciale),
în cazul în caic a Unt llcutl extmanda do oinoi, mi din anumite situaţii legislative
apare necesit alea inwvAm uihm anunwuu noime speciale autorului, aceste norme sunt
mcnminate owmaiaiomliu on instigatorului inii acţiunii.
în cazul în CAIC a lovi OII OIg#ni/«it omorul la comandă insă de fapt autorul a
înscenai t&pta dc omoi dc lapi vichnwt lâininând în viaţă, instigatorul on orginuilomJ vm* u iix|nmdi*ni
|H*naleîn baza ari 42 alin (2) on (3) C pen şi
an 145 alm (2) bl ml C (vn în cazuJ in cvt mfeoitil >» * *M«»nat obligaţiunea de a
lipsi de o viaţi o persoană concretă, însă. tn baza unot mo*«*c widcpcfKicnic dc \omţa
făptuitorului intenţia infracţională nu a fost realizai pM li capflL ai\ţii auiotu iKiaincni,
piccum ci acţiunile persoanei care a âcut comanda de amo* li dcţsmdcniii dt (ivi imutanţelc
concrete ale cauzei, în calitate de participApe compkrxi la iprtgjfîrca ononii la lonumdi sau
ca tentativă consumaţi on necoosuznati ta MfiracţpMBf 91 trct*j«r calafi* ««< in twi
aliniatului concret al antcoîului 42, art 26 alan(l) C pen (prefiurca dc «rfracţaunri mu art
27 ( t»cn (tentativa de infracţiune) şi an 145 alm(3) In m) C pen2 Jmmm ii mMmmm m *r»i
ion(rM ci legea penali nc dictcazi o ahl formulă in cazul in cai* ■y*—*yi «t.U'ttir ilc voni|
i «a nu a dut tnli âtcpunea instigată on
organizaţi dc r> terţi prr*«airwi i«anA ta ta|4i, tund pic/enti o tcntaitvi de uit».unune
faptele acestuia vor fi calif**!* ţ*-«niruv«? ann«>kilui t om tei al l'iiţn upeciait â legi»
penale (se are in vedere omorul la <«»«****la <*«" anumita (••mu %p« * mile). inii
acţiuttlc organizatorului,
instigatorului. comptocaJui tw»»* *j|i * IN lAhfkali tu pani* am- Vi OfîfiâiWl U comandă consumat (art 42 alin (3). sau (4)
on (ţ) fa an 14' alm O l bl no i prii )
De multe on ccl cointrirsat ««• ntoaitca imn pntioanc concielc, 111 scop de
conspuativitate, nu este cointeresat personal dr a %r ocupa 4r liulaiea autoiiloi intenţiei
sale inhacţionale In cercul său de peisoane el %t «diesca/â cunoscuţilor cu rugămintea de a
1 MutfHKO C.C., ap cil.. p«R 272-2711 Ibidem, pag 273
106
intermediar Daci ne referim la persoana intei meritai ulm fi in dependenţi dc caracterul acţiunilor
îndeplinire de către acesta, el poate apAieu in rolul dc instigau**. sau compface a?
infracţiunii,
susţine autorul A.Borodulin 1 Noi susţinem această opinie doai adăuuând ci poate fi vorba şi
despre un organizator în persoana intermediarului Intermediarul stabileşte conditâle contractuale
cu autorul propus, îi transmite avansul, diipli comiterea omorului îi transmite recompensa
materială Reieşitul din caracterul acţiunilor intermediatului, anume pe acesta ar fi fost
necesar de
a-l denumi de multe oh persoană care angajează Insă pentru a nu crea anumite confuzii în
practica deja existentă, când persoana cate angajează este denumit! pettoana in interesele
căreia
se comite infracţiunea, este necesară denumii ea acestui subiect care se afU intre
organizator şi
autor - intermediar £
In calitate de organizator in comiterea unei mir acţiuni poate apiraa şi o terţi
persoană care se afl! în afara cdei de persoană care angajează, client on intermediar Nu
este exclusa şi situaţia includem în acţiune a momentelor de organizare a infracţiunii mai multor
persoane De asemenea act de de cowpfcnWf. deşi pot s! se conţin! in cadru) manifestărilor
exterioare akr persoanei care angajeaza cBenruSut, precum şi a persoanei intermediare, dar
poate să a para yi drept o terţi persoană* care se găseşte ia afara acţiunilor consemnate
liman storul onorului la comandă acţionea/i cu intenţie directă şi doreşte survenirea
constantelor preyurfiridwir in forma morţii victimei Motivul intermediarului, de rcsuU, este
matenal iaşi iceta poale că se conducă şi de anumite interese nu oNţmorîu cu caracter materni
Spre exemplu, donaşi de a acorda un serviciu persoanei cunoscute, tesdfafa de a arăta cdor
dm fur ci are mmtmt legături cu lumea criminali ţi in asemenea nxxi să-şi întărească
autoriiatea sa la mtctomcAmâ tiu muil rit Peivoana poate aplica la calitate de intermediar
nu numai la donfa propria dor $* ui» influenţa unei peiioane conciete (spre exemplu.
indicaţia conducătorului oCemi body gardului dr a lua iitătun dr Iu hidart a unei anurmte
pei vane) 2
In reţeaua ermnală a omorurilor ta unnandă lipii a mtenitediajukii ocupă un rol important
Organizatorului ii este convenabil «lin cmi^-lneind* 1011*1 > inmiAui Im ei medianii,
realizând voinţa organizatorului poale ii nu ummnna unim ulm mm» Mc pmanei cart tace comanda
de omor Astfel, daci, in ca/ul i«ţinem atit««ruku nu Intutiiiium se reuşeşte de a demonstra
participarea la săvârşirea infracţiunii a ofţjim/iiimului Autoru de asemenea se str&duie de a primi
comanda prin intermedian, păstrând numele sflu in teiiet faţă de oiuanizatoi în cazul
107
regulă, în ca/ul omorului persoanei care ocupă o funcţie dc răspundere In structurile d« tifli, •irui
criminala, figura intciniccliiiiului este prezentă practic întotdeauna C hiăi Ii<lc*i1 1 structurilor
criminale pentru omorârea U I U M persoane, nu poruncesc comiterea omorului membrilor fţrup&rii sale
criminale, dar se străduie să implice pentru aceste scopuri terţe peroane 1
Reieşind din art 42 alin (5) C pen t,sc consideră complice persoana care n contribuit Ia
săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare dc informaţii, acordau- de mijloace .au
instrumente ori înlAturarc de obstacole. precum >i persoana ca/r a promis dinamic că fi vi favoriza
pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârşire a mir acţiunii, urniri»- ah-
sici» sau obiectele dobândite pe calc criminali ori persoana carc a promis din timp că va procura sau
va vinde atare obiecte”
Punând accent pe anumite procedee de încadrare a faptelor complicelui ac au in vedere
faptele realizate dc către o te?; fa persoană carc nu sc ocupă dec ai cu aceasta Activitatea
complicelui poartă caracter dr ajufoiesic mai puţin activă decâi acţiunile celorlalţi
panicipanţi J in baza semnelor obiective complicitatea, după cum se cunoaşte, ac v.rupca/ă in
fizică y intelectuală Pentru omorul la comandă este caracteristică, dc regulă, prima modalitate -
forma fizică (a contribuit la săvărţirea infracţiunii prin acordare de mijloace aau
instrumente on înlătura/c de abmMcnk eac ). dar nu este exclusă şi forma intelectuală1 (a
contribuit la săvârşirea infracţiuni prn Alun, MAraţii pc cat are de informaţii etc Sfaturile p
indicaţiile pol să se refere la diferite areiawmnşr afcţerea timpului, kcului fi metodei dc
atentare etc )
Comphai poartă rhşaadere penală ia baza alintatului respectiv al art 42 (5) C pen p art 145 alin
13} fil ai) C pea 4 (Xtpă cum a-a consemnat, intermediarii In dependenţi de aradul de participare la
iwrfracţ—a« poau apărea la calitate dc complice *
Conţinutul asca|Mi caaşkdui cariată in următoarele subiectul ip dă seama de circumstanţele faptica
aât atnondui săvârşi cu participa/aa lui, prsfJr consecinţele prqudiciabile comuna ia forai murta pfrn>iiai
concreta, doraftt sau conştient admite survenirea acestor consecinţe 4
1 EopQflyjnui A.H . opxtt, pag 11 1
rayxMBH RJXr.opctt, pag.2Ui 5
rbiJcm. pag.217-219* C)j<0«u iiparrMica a yrcuKMHfOMy Kcuima v IVKI p i I' M C II
Mu»»»,C iup«. 2001, MPM90
UivraHotKHiK ILmtyMi pi»«win.a «f*< h^mkhh •* > n im »*m ofl (rr 10? V‘K W»« oi 27
iiiupi 1999 i.. Ml, nil i 2 Yraaoawo* npaaa 4*1 u (V«im Hkik (Wknhu Bonpocu ■ oiaciu Uda JMA SC Mmvmm. Mintu.
i< )pNCfipyACNUMa. 2000, pag 121 ' Bopoayjmu A.H . op cit., pag 12* Ibidem. pag 13.
108
Complicitatea trebuie delimitată de faptele autondui p mmpâonâua «fracţiuni Spre
deosebite de autor, complicele nu realizează actniraSe care faimi caruta obeoivi a mfi
acţiunii 1
Acţiunile persoanei care a acordat ajutor la săvârşirea dqmvuIu a oaaandi -■!—a
suspnu! pe autor sau pe persoana care a făcut comanda de omor. a pane la încheierea acordului
rderîîor la omor etc ) trebuie examinate ca complicitate la omor b comand! fi anaeazi a fi
încadrate in baza art 42 alin (5) C pen şi art 145 alin (3) faa) C pen ev barca ia vedere a acelor
circumstanţe, care determini specificul calificăm acuuador autorului ţ» persoana care face
comanda de omor intenţionat
§£ Onwiil |£ comandă şi participaţia penali
Se ştie, menţionează autorul român Petre Dutigan. ci marea aaşoreac a aftuţimior
sunt săvârşite de o singuri persoana, altfel zis sunt reziduul acpmm taaa nap*
mâxca acm 3 In cazul ia care. wi la oomiterea unei infiicţwni iţi aduc coarhţa
(aaaacnali sau imorala) mai multe pcrToanc. adică rezultatul activităţii infracţionale coMMinc
produsul roaiirrini tururor penoaar. suntem în prezenţa unei partiapaţa penale
LeţaacoruJ operează, în condiţiile normaiivnipa pensk. ca wm multe modalităţi
de aţacoere a ■MtniiţHi pârtia papei penale, determinând in acest seas şi gradul dc
pericol social ai uaor tap*€ comate m asemenea forme In legături cu iubicctMl
evaaanar ia luciane, ar 6 cazul de fardat, ia pnand riad, situaţia de incriminare a
pamopa^ci pcaalc ca aaxtatataae aormami de Kţ/| on cmcammumpdk (aocademali) a
infracţiunii 1 ste turta despre previziunea expresă a driamor fonac ale pamnpaţiai im
pan ea speciali a ţepi penala ia al dodea riad, apare dilema refent** fia
fp4tRfflBfior da încadrare jundKi a hptdor adracpoaale comise
prin
part tapaj n: penali ML. cair m mod e*p«e% nu rae prevăzuţi de acwmete speciale ale
legii penale In piu* nu r«fton apai* tw*<**«t*(4 r« • rUina aonasi pnvwid
orcumsianţele agravante previ/ute de Partea generali a Codului penal4
in această ordine de udei trebuie tA t lan tu im In pomul rind varianta de
incriminare a omorului la comandă ca formă circumstanţială a infracţiunii de omor
1 A.K. op cil, pag II1 Hikhio C C\. op ni, pag. 2731 Revista de drepl penal. Anul VU. nr 2 (apnl*e-«jn«), Bucuraşb. 2000, pag 67 Petit l*mţm ('o*x*pi±l de penal)* Codul penal al Republicii Moldova W.985-XV «fin It aprilie 2002. an 77 - Ctrcumsamşeie agravante «ahlvca pedepsei ac omaderlctrouratfanţă agravatul yi rivirpm mfracţknrii prin orice CormA do partacqiapc Daci onanaai|a menţionaţi «Mc prvtnai la alKolde conspunritaare dm Partea «peciali a Codului penal fa calitate de nac ale «color onwycmcnte de nfiactiuni. ele nu pol 6 ancorata* ooauderate drept cicumaanţe agivinb”
109
componenţa subiecţi vA u umorului la » MIIUUMIA, precum şi raportul dintra * « ăi fl#j ,
circumstanţa ®gî«veiiitH picvA/utA In nu Î4S iffji(!) f 11 O C pen omorul sAvai*n 4®. -*»:#
mai multe persoane
Răspundem penale in ha/n AltICoIfloi Pfrţii Speciale ale ( odului penai (IA t.
persoanele fî/ice) sunt supus* anumit» pviftoane, taie nemijlocit teali/ea/n eUmmiul
t.*«<*»,.» . inti acţiunii subiecţi activi ui infracţiunii In cadrul instituţiei
participaţiei penal* *i *UH *•" k adică subiectul activ, obţine calitatea de mitoi al
infracţiunii
Conform ni| ?1 ţ pen câ Mihiet i m tiv al omorului intenţionat se manii* »n» pen
'.«*.• fi/u ş responsabilă. âjimsâ la vArsti dr î I uni ut momentul tmniteni imhan/mui '' t
ftc*n\ 1
*.*♦*.
comis dc o smmui ivimmuA dai esiMA adeseori, ca/uri de pluralitate de subicip i kh4
*'»•«*, laplă infracţionali este v!\âiţili piui paitu iparc .1 mai multor perioaiM
(toftoion tn£***>/#**a? instigatori compbci) deci tn patlnipaţie 1 SftvAgffrca
infracţiunii pnn p*n*apaţ«i gradul prcjudicurtul al âccstm ( ele evpuve îşi au
explicaţia în faptul ci p»*'.i’*lti*i*a u
.««i*,*,»
i intenţiei in#scţKftMsJc v dc tAimiiie a urmelor infracţiunii esenţial este pt* mi*
*»i«u>«
mia wmfctof pcioaar cAie in pealalul * au oiţţani/at pentru coimtuc* a «.«a&j —
part»*,ipjoc pornit an 41 ( pm ,,»e comideri cooperarea cu iraienţic A î ~ -
penoi» U livir ei uoars mhai i»uni intenţionate"
Rcicvad »,n dn p* ev eden Ir ari 43 ('pen, având la twa gradul Aa
acţronik* paniapsţin v; t«< <■ diftluu ţie ini te urmitoiuele fot nu- «ie ţwui« j~ • /••****>j
wmf*iă, /utim !/«#*« * tmţ**« • / y> w/ 1 * > imiikiJ **t ytimjtil, tu e«mihifit' mvn t »
tn kMTiicyt ' r> »«Jei»ţiate pjjtetti Mjbimu taptul câ e* ptnMulMM %
omoruku IU umiiadA 4c find cy tcfiuiele olneitive ce caracttttueaiâ . .... mai.o «--ţţ#
elenirniiil #»# r.»riwfuiiej fapiti ţHitiivu an 14"* 4I1U t V) Iii w) C pm mu plutii ivm
Ioc ®ie.cisl dup# C4nw*a«aira r/r#nri a »«> puţin douA pn**«iir la ta|««t«
autorul infracţiunii |» mi 1 voit tvAi|iiwi tMinMukM i m» 4» #$ţ.
1 IUil>Aiu'jim | A . u/’ efi/f |«g I 181 ISepiUft'jtHfct Alt .opui ,p*gft . , . %ftâu.
1 DnliriikHU V , Drrpi fvml V.4 I T*** fi pnM fi**** %&&& l — ^ l(MU' P® 11
110
pItu.
JI
1f smm
-3(C
*i
îi«*
t
*5 3
fl
A
1 1Hi»
*> i V I fs ? «•» w E.
•m
* 1
nS >V “
£ 2î c I
XJJrf 2
1*
o
I
c3
s: s/ T£ *- *
c
1
5
cii
—
-sP » •”
5-
- « .v V
I zi I
,j ^ ** S-.x .% ee
î 3 *?. <s
5 2
I
fVz
= c
C a*.
— *5
« -2
X J»
8 2 t
-5 .£
â
Sst r
<«e *=
p£
O’£
T3vT>
I
JS rrmJ
I S.
K O
I I
/1»
2.
<u
n*5Iooo
T5
îsi #
fir«
£ 7b
«
5
r*9
?*
■<
a•C
ar
* -o3 •
c4
4• J
y
£IIŢ
s
4M
*X
îIr
•MU
8<•«fi
S 21 1
*
IsIf«I*
1w
tmm
9•*
f
* fi B4fi
3
7s
I
î
u
E
■* «r
3î «
— <s>
«2»
ir
mm
lr"
JJC *
3f
«
e
r -s
3
W0
i s 1
%
b
mm V
309■
s
r>«
“X m
^ l& 5s
po IMO
VN
t>
D/J 8o h
3»i fii
r
insti
* Intermediar
Autor
in conformitate cu dispoziţii!? normative in vigoaie (art <12 alin (6) ( piu \ paiU»tp«nMl i«
drept subiect al infracţiunii prevăzute dc an 145 alin, (3) lit ni) C pen (ne leUtliniu «mumii
cazuri la autorul infracţiunii) poate fi o persoană fizică responsabilă, ajunsa Iu V Ă I • • •
M «_ri|
(subiect general), pentru existenta participapei penale cel pu{in două persoane Hebuie *a
jm«-, «|r semnele evidenţiate In ca/ul formulei organi/ator-autor prezenţa calităţilor subu-
ilului *'» * » • » n i infracţiunii are o importanţi principială Astfel. în cazul in care
orydiii/aUMul IftHs'tinnii tm posedă semnele subiectului infracţiunii prevăzute de aii 145
alin (3) lit m) < p» *» <'•mptii
este iresponsabil), acesta nu este supus răspunderii fi pedepsei priiale, iu*â uiU-hm. •
StŞymîffi i doar pentru autorul infracţiunii in conformitate cu semnul accident§1 onmiul In
tomondft in cazul în care autorul infracţiunii nu posedă semnele subiectului infr<u t mim
oiiani/#oru! (persoana care face comanda de omor) va ti supus răspunderii penate cu auim fp
«-ultim i *, tapta persoanei care face comanda urmează a fi încadrată în ba/a art 145
( jiei» (ditpft (mprejm < i potrivit altor indici cahtkauvifc, numai nu ca omor la comandă
Dacă ne referim ta omorul la comandă cu participarea şi a altor p«iiu tt*iMi U mii^iHinr
faptele Momdui vor fi calificate potrivit circumstanţei agravante analizate <«>i M «I# * > Iwt m j C
pen t " rf" 1 fe' i “ de faptul dacă participanţii posedă on nu semnele aoNeiiuUn miia>ininu
pNEvSzuie de wonm posabdă de incriminat In cazul in care omorul a foal . i*mi% dr vidre
o persoană care mm pirH1 semnele subiectului infracţiunii, faptaurmea/ă a ti i*hfHi»iâ
In ha/a
an 145 C pai. ftrft «cnamarca faptei dc omor la comandă
\m basi şsiaa rriatwr deducem ideea precum că in ca/ul in c«tf #*ir uwu« «#n omor U
comandă mi puscm worfei întotdeauna despre pre/enja paitRipaţiea b mt»*t**»»e InMitiiţia
parnopapn li cazul mmmnăm la comandă este determinată de picjcitla a iei puţin două «ub*evtc
(irangttor-Mor) âmmtt care uâ puţin doi posedă seninele de subiect al «fifttcintnti (petviană fizică
responsabili cu vi#sia dr 14 aiu) Pentiu existenţa ontvHuhu la e*trobligatorie
prezenţa semnelor mommmaât/mla auioiulut irih*> (mim 1 I Wtâ autorul mi poaedl semnele
subiectului actrv ai mdtmepmm de omra la i nmaiidâ, fapta nu fotmea#ă o asemenea rotuponenţă de
infracţiune in cazul in care ceilalţi pai tiu punţi la omorul la comandă turn t iimcseti/aţi prin semnele
obligatorii ale subiec tului jtt neral aJ infracţiunii, Upta va ti iiundintA va omor la comandă, dar pentru a
devei muia o participaţie la această infracţiune, măiai unul dintre participanţi (evident că concomitent
1 EopcwyjtHH A.H . op al. pag 14
113
Sl
In această ordine de tdci nu fi *v ^cvhI >1 eu a!t punct de vedere exprimat in
litaiatnui
de specialitate de către aut om Vie#*** ^ % o.yvâ**'», care presupun că omorul săvâivH la
comandă este concomitent şi or>vv săvirţn pai ucipaţie 1 în concluzie acea Mii rstt |hi«iIuI*
doar în anumite cazuri De aM^vnea m *cm accepta opinia oferită de către aerţli miloTi
referitor la faptul câ în baza mtcipiesăn* ţnunsiKak- a normelor vizând răspunderea penali
penifti omor la comandă şi omot eosrus de «ksUi sau nwt multe persoane (dacă este vorba dr
Inmlaţi* penală rusă - omor comis dc un gn*p de posoane, un grup de persoane cu înţelegere
prealabilă sau un grup organizat) fapta se caklvă in baaa umn concurs de infracţiuni in
raport doflff taţi dr autor In ceea ce vizează persoana ca*e lave comanda de omor. atunci,
accentuează Atftartf N.Yetrow şi lu.lca/mmn\ â^u «ce4 \m este supusă răspundem penale doar în
ba/a *rmnului accidental - comiterea omomhîi de către un grup de persoane, un grup de
persoane cu înţele^etr prealabili sau un grup oriwuat cu tnnutere obligatorie la an 42
( pen. dcv~uece se argumentează că. In căzu) omorului la comandă este vorba doar despre
răspundere* perul* « auronlor (uogaşakxl dir nu şi < pe? ^mne*Of care fac comandă de omor *
Această ido? ponte fi contestată prn rrwnidfriţia că in carul normelor prevăzute de Panea
specială a Codului perul ai Repubhdi Motdovai kpunond preaumă răspunderea penală doar a
autorilor coautorilor infireqiuen în r*a*â m care bpu preţudKiabilâ cu caracter penal este
cocmvl de cai re un ah pincţui U ■fracţuae aoaasta urmează a fi încadrată potnvit normei
incnminafc auaofukti cu invocarea art 42 da Partea pomii a Codulm pena!
Aaune kzaal şnirrl am ootmaua kieea precum că omorul comi& de către d^xii »au mai
nadir pcnouK t»t 145 afcnfM bt^il i pen ) prevede *ă\âr>*rea cestuia de câfie mai mulţi
subiecţi ai atfracjM* (tei pupa două persoana). fiecare dmtte ei realizând latura obiectivi
a infracţiufln (roauionj in cazul In cate anm^kHit două sau mai muJtc p«.*»>onne cofntt
ocîkhuI la comandă, faplcfle umâortm m fi încadrai r la baza an 14* alm(MhO>im) C pen,
insă cele ale ah or participanţi (evident ci m f<4e«aa la situaţiile In care ave*toa posedă
semnele uibtectului infracţiunii), carr au c*mtrtfcu* la tmksmm âttiwlâin mir*, p.wale ile
către coautori potrivit an 42, an 145 alm O) In f) p m) < pen
Concluzionând cele e^piiw ji« * nmăra neseutatea studiului amplu a infracţiunii de omot
la comandă, scopul imediat fund mipunetea corectă y sdrwaiă rtspundeiu penale a pcisoanelor vinovate de
comiterea intracţiuim. insă stupul ulterior ai li peifecţionarca nomidot juridice penale în
vigoare refentoare la incriminarea fuptci dc o mor )a Cîimandă
1 yraiKMiKK npaao Oco6enKU wrni > ««am tku pta 1111 IMpo**. h> M N*n**»aa Moca aa, IK«uA KW l*»S i i m h l
* Ibidem
114
tr#ullAlrlor «iii (in II f r
Rezultatele obţinute dirpt mmau a icmIi^Aiii miki inveitligaţii ftiinţifk * refe ritoare Iu
omorul la comandă constau în urmăioat ele
• argumentarea esenţei semneloţ o«%rtn(tfuliv< .«Ir omorului simplu pcnltu incriminarea omorului la comandă
• înaintarea unor idei genei ale ţi rrlenioare la noţiunea dc omor, fapt care impune o
precizare subiectivă adecvată
• determinarea şi ueceiea in ievuriĂ n un«»t Imun speciale alt* omorului, care pat .tvr.i la
rândul lor. caracter de comanda In ;u e%t i onitsi se impune net exilat ea excluderii dm evaluarea
normativi a formelor speciale ale uiumului Inpi care determină de multe ori anumite erori
judiciare şi coliziuni legale
• argumentarea necesităţii |i oportunităţii inc riminării omorului la comandă in conţinutul îiormaîiviîiibi penale in v^r Iii piu* <H ea Ml nigumentare este evaluată Ia includerea m acţiune a unei norme (festmete comparativ cu omorul in ansamblu
• rncămierea m MAI) curem ţi |undno penal a noţiunilor dc beneficiar şi client. mai rowîi
dm aspect dc desemnare a schemei de icali/are a omorului la comandă decât dm contiderenfdc dc
aprtout a voHm participantului la oomtferea inii acţiunii
• detenammea uat* Icţtătuu dnAirttte iutie un cumul de arcumsianţr aiţratantc aleMj
omorului cu omml li ro—tH (de a temenea o modalitate agravantă) In acest ooniexi este vădită
Icgtoi IMt omorul * a f ; n in irtlrirt maletial. ©rnoru! săvârţii cu premedîiate etc
• cscflfft omorului U comandă «»* du tra/ă o situaţie de participare la comiterea mtracuumi a mm
mufcor pertemne f*rţ* uimiir a reanimăm instituţiei paittcipaţK*i se argumenteu/ă poziţia precum ci oawml ka
emmMtdâ |»*«i* C4imiiiui o paJt*cip*ţie ţnif iqpula geneială). în să nu întotdeauna m ta/u) acetii#» «*?»* «paie
oblijtaton* paitiup *|ia
• înaintarea po/iţin «i/iti di it|*r*ttil * nitiinaluiic al piuhfemei Unele incriminări cu caracler penal apar necesare
pentru ««animair IUIIIUMIIMUI IIUI mult dm punct de vedere procesual-penal In ceea ce vi/ea/â «mimul la i«»man<U această
m fracţiune tn genere nu poate fî supusă probăm fără o examinau » unimalitn A adec vai A situaţiei
• detenmnarea din punct de vedete penal a ruinului participanţilor la omorul la comandă
(beneficiar, client, intermediar) pnn prisma instituţiei participaţiei organizator, instigator, complice
• stabilirea unor procedeo de calificare a acţiunilor autorului, instigatorului,
organizatorului, complicelui la oniuuil li comandă
I 1
Concluzii v rccomamlări
Luând în vedere faptul că etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova este legai & strâns de formarea unui stat de drept, unde principiul legalităţii şi alte principii general recunoscute ar sta la baza justiţiei, se impun cu necesitate şi anumite reglementări noi a relaţiilor apărute In acest context legea penală generalizează faptele comise în trecut incluzând anumite norme cu caracter penal nou ori include în acţiune anumite modalităţi normative noi, care vor constitui nişte abstractizări ale faptelor ce se vor comite în viitor O situaţie de acest gen, care nu este nouă din punct dc vedere al modalităţilor faptice, însă din considerente de normativitatc penală - evident recent apărută este cea referitoare la omorul la comandă în conţinutul tezei de doctorat, în principiu, a fost acordată atenţia cea mai mare la problemele legate de încadrarea juridică a omorului la comandă în limitele conţinuturilor normative prevăzute expres de legea penală
Plinire scopurile principale ale studierii oricărei incriminări cu caracter penal (inclusiv a omorului la comandă), concomitent cu determinarea semnelor şi caracteristicilor lui, analiza aspectelor juridico-penale a faptelor cuprinse in conţinutul normativ, investigarea modalităţilor faptice de rpfWrunp a faptelor de acest gen, concomitent cu studierea detaliată a condiţiilor răspunderii juridice pentru săvârşirea omorului la comandă ţi delimitarea acestuia de alte modalităţi marmmtnw afe
omorului In general se evidenţiază în mod
116
in*?!F|i’«!»(4i In IImuI am unniioa/e redacţie amorul. m/nVi h Mtwi ilrjgulâ cu
interi/h' J» »lupi , f ,,//,/ y#,*/ utiiiw
rviitnf cfl I» IM * «/ui in rare no raportăm la legislaţia penali antntoari. punea
accent pe cai*i'n|# umil «Mm» n/iii I ni ttnf tunai lan 88-89 C pen vechi), iii din imprudenţi (art 93
C pen vechi> in ioni**iul u#»iMI IiVIIA(II penala eufonie, acest moment e\te exclus in insift datpo/rtulc
adoptat» In ia/ui in i an s»e pune accent pe lipsirea cu intenţie dc viaţă â altei persoane
legiuitorul opt»**/i MI noţiunm de omor, iar în cazul altoi foi ine de vinovăţie, adici imprudenţa iu
untagma liptnt «Ir viaţi O rjurppe la acosi compartiment evfr tea legală dc hpwrcc dc viaţi li
• A rti Ithk t/iii ii’ttfntulnl u, ii tlhitlVUilţli fh'ltale, UI utipul Ihth.klfll u f h #
iiiflZflini, prr* um i hţ w < y i « A r u liit/t ii ii tinumihir eriin juJu iar? tmumitr mtrmv
speciale refetihmre Ui • ***• u
Ace-a ui » Î,I« du tati de faptul cilogiuitoruJ. de mufe* ori. prctcido do a evalua
ci? ic polc mu (; - •initttiir mndalitip laptico aie omorului» in acru scop citind difkuhip m cm
cc prii fii ararea i *• »>'•*» corccil fi mai uşoară a acestor nome Dc mmmi apetindu- ic li Mdodc
Ionii dt ccerpmafe a normelor jundice, persoana ooyart cm tşkcmtâ acestor norme «dr puaA b 1 m< i dr •
c»pna nu conform sensului expus do topMor a coafonn apracariv mtinvi**!* caro m pir/mii a fi
corecţi
• >1 v.v Jv mbmi (Un iUUmtuucu ctumtli^m) şt junJh â *i mmmmâmr Je chetu fi Arnr/*
MT A«wt pvru/air MI impune mai muh in ooMextui dctereenăni (bnaub de acfMtlaiaa^iaM
CMUT IC aomandi%
f>rf^t unuarv ^ra» tltentwl ai irafoui do Nrica persoana carc avţţarrasi mmrn/KfOi o ahi peri ocnă ic acop dt c caiaac ua on**
HerwfHumu! cai ,* • * • pr# v.ani caic antume*** o ahi pc< vvani (wermeviiaf) pentru a acţiona In
numdi aiu p a r«di/4 la «ciandl ai „mied* altuia'
• /4 («mstiitii faptul ui tmmuut Ui i Ca*«MhawM «* ?v»fh*1 /\r/repettafâ.
//# pln\ in tt ti -f i i hi ttur «/w»/«r*w#»*i ki «mim»/ /»i »«v»M/kiî,
apelfim hi m*nJditei t p n*irnij/** u Ui»»jnirtn I / H I I I * uw/si \ i j» w*
Luând in vivlnr rnaforiiairn f«irntulelof faptue de reaJi/a*e a onKMiilui la comandă,
constatăm faptul, ci dr reguli, omorul la comanda este desem pun prisma seninelor unei
participapi complete In opinia miastri msi, poate fi cazul de ineninmair a unui omor la comandă
şi în lip<u» trmnrloi pain<ipa(iei penale Despre existenţa unei put 1 *ci|vaţii simple în cazul
omorului la comand! nu %e poate de vorbit în plus. incninmaiea omorului prin forma
simplă a participaţiei este icpa/au dc omorul !a comandi In în%âşi dfftpozjţh hi!
14S alm(i) C.pen
• propune includerea unei mwme separate referiţi mie In omorul la comandă Această /dec işt are
argumentarea nu pur p simplu in crearea unei norme \pet ni/e, indicată de etapicitatea .ţi manifestarea
unor modalităţi faptice anume III a\emenen forma de manifestare. ci dm considerentele atrayern la
nn/tundere penalii a tuturor particifKuiti/or conform acestei incriminări normative In acevt context, se
propune următoare dispoziţie
Art. 145 I C .pen. Omorul la comandă
Omorul U comandi, adăcft hpurea de viaţi ilegali %) cu ifttrnţus a altei
persoane la comanda aîteia_ precum şt tentativa de omor ta comandi
- sc pedepsesc cu îmdâxmrt pc un termen de la 20 la 25 am «au cu detenţiune pe
viaţă
Instigarea ori orgamarea omoruhn la comandi,
- - sc pedepseşte cu incUaoare pc un termen dc ti 20 la 25 am mm CU detenţiune
pe viaţă
• fu cumnexud Jeterminăm semne/or om**rulut Ut comandă trebuie luate m ied* re in mod
rtw semnele om*trnlw simpiu (comprwtenţa de haz A a titfra«ţmnttt fa and m care ar f.
o aomi distincţi a omorului la comandi intre norma an 145 alin < 1) C pen şi arr I4VI C per
vom dflgrna o concurenţi între o noimi generali >i alta ipeoaii. în cazul coocureaşa dnmt âdcinc
modaluiţi agravante ale omorului yi timarul ta comandă - va fi situaţia fon* im «mo umoto^c
dintre o parte fi un întreg \cţ»umle oMgtâtcdtaă vor i încadrate prm invocară art 42 p a
ari 145/1 C pe»
118
Bibliografie
\Ct£ normitive şi dejnjerpretare l C onvenţia luropeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi Libertăţilor lundtmentdle laiifivatft prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova din 24 iulie 1997 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 54-55 dm 1997
Constituţia Republicii Moldova in vigoare, adoptată dc Parlamentul Republicii
Moldova la 29 iulie 1994 Monitorul Oficial al republicii Moldova nr I din 1904 I Codul
penal al Republicii Moldova în vigoare, adoptat de Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti
la 24 martie 1961 Veştile Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti nr 10 din art 41
4 Codul penal al Republicii Moldovain vigoare, nr 985-XV adoptai la 18 aprilie 2002
s VraioBHUfi Raaetc PocchAckoA OeAcpauHM npwiijn I ocyjupcraeHHoft JţyMoft 24 Mau
1^6 i , oaoâpeH Coktom OeaepauHH 5 hioh* 1996 r m noanircaH njpesHAetrraM Pocchh 13
M#o.t« 1^6 r Bcryvvtui a amy 1 Hwaap» 1997 r e> N roJtoaMtiM kqutkc VKpaiinbi, Kiieo, 5
anpeji» 2001 r, >^2341-111 Fb.woc 19
momm 2001 r. N»107(2607)
Coâd peni ai României Codul de proceduri penali Bucureşti, Gfoba Lex, 2000 8 Culegere dc Ittlrln
explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 - iunie 20021 Clttţmiu Curtea Supremi de
Justiţie, 2002, pag 307 // llotkâm Plenului Curţii Soprane 4t lusipe a Republicii Moldova nr 9 din 15
noiembrie 1993 (cu modificările
ntroAiic prm Hotirink Plenului nr 20 din 10 iunie 1998, nr 18 din 20 decembrie 1999 şi
ar 25 d*n 29 octombrie 2001) Cu fwmre la ţmb'Ma m ctmath despre omor
tmrnptmm
^ Codul de pr<*tm&otI pfnali ai KrpwbJwi'i Moldova (Partea peneiaU), m 122 \\ dm 14
martie 2**01. an IOD "Admifi8Uaraa probdoi // \(*mthntl rfykvtf/ o! ReţmMiCii Mtikkmi
nr 104-»10/447 âm 07 nuna 2001
Manuale, LtHUte. rwnogjnfu
1 Avram Mihai, Popovki ludoi ( ■ «â>n«ii»y V&aile Cercetarea infracţiunilor contra
persoanei Ghidul ofiţerului de urmărire ţ»enalA Coordonator /ubco Valcriu,
Chăşmău, Editura ARC, 2004
2 Baciu Gheorghe, Medicina legală, Chişiniu, Ştiinţa. 1995
3 Borodac A., Drept penal Calificarea infracţiunilor Chişinău, 1996
119
4 Borodac A . Drept penal Pttrteu generali Oiişiiiău, 1W
5 Borodac A, Manual dc drept penal Partea specială (pcniiu învăţământul um>' ?
**ft®l) Chişmău, 2004
6 BoroiAlexandru. Aspecte teoretice ^i practice privind infracţiunile dcomoi lovirile sau
vătămările cauzatoare dc moarte, Bucureşti, Serviciul F.ditorial al Academiei de
Petiţie „Alexandrul loan Cu/a” a Minitterului de Interne, 1991.
BoroiAlexandru, Drept penal Partea general fi 1 diţia a lila, Bucureşti,Al 1 HlîCK, S:©CH:
8 Boroi Alexandru, Infracţiuni eonii a vieţii. Bucureşti, Al L Bl-.CK, 1999
9 Brânză S, Infracţiuni conţi a vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţiipersoanei. t
hifinău,
Universitatea de Stat dm Moldova lff9
10 Bujor V . Şleahtiţchs V Omorul $i vătămarea gravă a integrităţii corporale, C hiftnâu,
Unuver sat at ea d e (‘niruoolofpe, 2IX) t
1 \ Bulai C . Drepi penal nvmân Partea generală Voi l, Bucureşti, 1992
12 Bulai C PiMşittş A Mit»»che C . Instituţii de drept penal Ediţia a ll-a revizuită
v» adăuuită. Bucureşti, Editura Trei, 2003
13 Biitiuc CorţstasiKîfli. Infracţiunea complexă, Bucureşti, ALL BECK, 1909
14 Codul penal al Hcpubbcu Moldova Comentariu Bar bă neagră A , Bcrtib* V Biijiău M ,
Boradac A . Bvşo* V , Caipciv T , GHeorghiţă M „ Ciur schi C . I a>cu M PofK^ic* T ,
Ţ&utean V fjliaitovschi Gh l'lianovschi X, Chişuroftu, C entrul <k l>tcp4 ai
V^vaţjkM Ediura ARC. WM
15 ( uţnr V Bert#j>a V' Aspecte juridico penale ale eva/iunu tfbca&e a
Intrtftnndcnlor, instituţiilor f fjr ţara/aptl** ( tuţinAu 2Q02
16 ( u>n*t V Bcrkh* \ / /mm A ( ai|» S , Coflocaru R l îmi \ Studiu vckvhve in maiene
de drept peni! (hrpnku 2***4
17 Dicţionarul expl»utfiv af români I diţia a l i a liucureţlt l'Wto
18 Dobrmescu ! IUIITIM ţium «ori# ia |>«fioanti, lUicureţtiL 1 drtuii \iademiet,1987
19 Donguro/ V, Katerc S Oiacai I, l-odui I llieMu N Mulai i Sunoiu K ,lvplicaţu
teoretica ale Coduhi» jxrval turnau Partea ţţerteialA Voii,Bucureşti,lidttuiaAcademiei
Republicii Socialitte România 1969
20 Dongoroz Vintilft, Drept penal, Bucureşti 1919
21 Hanga Vladimir, Mani legiuitori al lumii. Bucureşti 1977
22. Larii Iurie, CriminologieVolumul I Chişinftu, Academia „Ştefan cel Maie”,7<KV1
23. Loghin O , Dreptul penal roman Partea specială Voi 1, Bucureşti, 1994
120
24 t.ogtun O, l o&dei 1 , Drept penal român Partea specială Bucuraşi i^s
25 Marin Andrei, Pagini alese din oi atoni greci. Bucureşti, I96^J
2 c* Mariţ A . Autoreferat la teza dc doctoral cu nilul Jaiuii subacovit a
mtractiunji la
persoanele fizice în noua legislaţie penală”, Cluj-
Napoca. 2004 27 Matei Basarab. Drept penal partea
generali. Cluj-Napoca.
2S Mitrache Constantin, Drept penal român Partea generală Ediţia aIII-a revlnaU
ş» adăugită
Bucureşti, Casa de editură şi presă „Şansa” S R L , 1999 2^ Nistoreanu Gh
. Dohrinoiu V , Molnar I, Pascu I . Boroi A t a/Jm V , Diepi penaI Pan ea
specială Bucureşti. Editura „CONTINENT XXI”,
30 Nistoreanu Gh , Prevenirea infracţiunilor prin niâsun dt afunn|i Bucuraşi 19*1
31 Nistoreanu Gheorghe, Boroi \le\andru, Drept penalCurs *dkvn\ pentru niif^
de
lucentâ Ediţia a II-a^ Bucureşti, ALL BFCK, 2002
32 Nistoreanu Gheorghe Boroi Alexandru, Drept penalPan eacâinii Bucureşti. ALL
BECK. 2002
33 O—cea I. Curs de drept penal general. Voi Mit Bucureşti 19M34 Prrukscu I. MnhaM P . Derydan E, Ranete I. Dicţionar defenm» janAcilaafc
(n|ia» practic* Becvrefti, Editura Naţional, 1997
35 tldulram Andrea unea ( aregea. Bucureşti. 1955
36 Bâuâd» Ştefan Drept ovul laşa, 1992
37 Suocni laa. Mar cu Vaord Gheorghe Constantin. Oaaul ţi d epcun e vale
Drepturile oawkui
p dreptul mmmmm la tratase 91 legi Bucureşti Muaitend de Interne Romaana.
38 Tinâeeacu lan Uraşi pe*sal Partea genaaîâ, Bucrncfti
39 Traian Pop. Drepf penal Patina paaarilâ, Vd II I92t
40 Ungurean S , Madtt— tapalâ (Taţinki, franţa. >991
41 Ungureanu Aupvafin fhrp. penal român Paf tas ptnnaU 1Uk\**ţ*v luaaaalcv 1^5
42 Valerii Bujor, Vitala fyka#f% tm €hrnmd 91 tâtânuira pivt a mtcgmâţa corporale,
Cfiişinâu 2003
43 Vasiliu T , Antomu G . Daneş Ş. Dirfngl OK I uoneacu t> l'ipiA'pal \ . Doru P.,
Popescu Df RAmureanu V. ( odut penal al RepuN*n Socialiste România Comentat
şi adnotat Partea generală Bucureşti, I ditura Ştnnţiikâ I9?2
121
46 Nistoreanu Gheorghe, Boroi Alexandru, Drept penal. Partea specială Ediţia a ll-a. Bucureşti, Editura
ALL BECK, 2002
47 ABepb»HOBa T B., EejiKiiH P.C., KopyxoB K).r., PoccuHOcaH E.P., KpnMHHajiHCTHKa, yneCHHK juia
sy^OB, noji pea P C bejuama, MocKBa, H3naTejibCTBO HOPMA (ItonaTejibCfvafl rpynna HOPMA-
HHOPA M), 2002
48 BopoauH C B , ripecTV’njieHiiH iipouiB >kh3hh, CaHKT IIeiep6ypr, lOpHzumecKHfi uemp ripecc,
2003
49 BopoflViiMH AH, VoniuriBa no nafiMy KpitMiinajuicitiMeckaM KapataepHCiiiKa, Mcnoanka paccjienoBaHini !loa pe.l
P C bc-ikiuia. Mockua, HoBbift lOpuci, 1997
50 Eyaiop Bajiepnv KpiiMiiHO.ioniMecKiui aiiajnn rpynnoabix (jxîpM HacHjibcrBeHHon npecTVTtHocTM
VneONoe nooo6ne KniiniHCB, 1994
51 BeTpOB H (!. YronoBHoe npano Q6ma» n OcoficunaR Macin 2-e hiaihhc YHC&hoc
nocoowe Mocnit. Khv*.hum Mitp, 2001
52 FSVXMML JIU r ICMJIII4>«KIUHH npecrynjieHmY saxon, reopH», npa*THira. 2 imamic, nepepaooraHMoe N
jponojîHCHHOC. MOCKB», AO «Uemp lOpllH^oP», 2003
53 rype* MC Vowft cTM m «paifiopKiv» MeTojaiiKa pacc;*enoBaHn* CaiBjnr-Orrepoypr., Nfocna XiţMO» Mimct, flUTF.P 2001
54 rpnnw i B <t* I pMMMHuiHCi imecKâH xapaK'iepnciiiKa ripecrynjieHMM, MMHCI^ AMAJM&* 2001
55 "MMMMMamo A A flpocTynneHHi npoma jihhhocth, Mocku, 1971, T 5
56 'laropOflKMirft* H H f IpccTynAeHnji uptmiB aii JHH HO co*erckOM\ vrojk>«MOM\ np*B>, Mociu l 'ftl
57 'iaropriAHMaft* MM f '«*rtoujc y* OJoBtuM? npano 0*>uia* m Ocoivhiuw nferm Mockm. fOpHjiMfccKA* mrttp&ryţm 1*176
58 3y6icaB A II VrojKiiw* ‘«aca
59 Komuicb M M yrx)MO*mrik vum v Vi «H P ! !av mhmh kowMemipHA, 1 2, Cbcpojiobck,
1962
60 RoMeierapufi s VIOJIOHHIIMV ► I * * . , hiiiMtkKofl (t)«ArpiuHM, llvtBHMt 2 c. iHMeneHHoe
h .aonojiHCHHOC, rio/i o6me$ penaunwetf ( KypiioHB HMI , Jlcoenesa BM, MocKBa, H3,aaTejibcww
rpynna HOPMA-HINKPA M,
61 KoMMeHTaptuf K yrojiOBHOMy Ko^eKcy PCOCP, nou pca IO A CeBcpiiHa,, MocKBa, KDpH/iHHecKaji
jiUTCpaTypa, 1984
122
B H H 11 Kopikiwjci, E E
Cepou»
Uocut MMMCK, 2002flaomftoiuaâ A \ , Mcmuiaimh B J[, kyţK comvvvTO ^ ^
I OH I M «M I
I K K f l U U l fU*Vf llJUKl i #
iUWKUmMOWV tâ v6«fcCTOfc •
TtJWC^wC v>h,v \ \ * a
*J
i|r
0s
s
%
i
as
#r* M
• * **
H«*
■.fi
1-,/ —1 4
% 5\
> r-
J
wm
i*
â
** •*
ş *r
• rî -
- Ir© 3
1
id
blI
« i
x^5=
|a
V«S•»M
»■
5
«£r
I
Mteg
2
V
2
■€
2
/I
I
|AImmxT
l
2c
V
+*m
m5 %3 s
wS <M
w — — .a
6
•* s rî s X
g
C
m <
*y
✓g CSE
r i
s S
fc ~. ' .«or Vraaomoe npaao Oco6chhu nacrb Yh^hiik nozi pcja B H Kyapsaucaa K B Hiwh Mockm. IQpMcn». 1997
• i I, îi . VfOJOBMM OTMTCTBCHHOCTb 3» npeCTynjlCHHH npOTMB MH3HM. IJOpOBkJIcao6cgBi tu joctowctm jhwhoctm Yhcohoc îioco6hc Khujhhcb, KTY,
1988 12 CVvte> npmrrmMM k VrojioBnoMv KOjieKcy PocchhckoA OejiepauHH. nou
pc_i B M .Icne.ifu C B BopojuHa, Mockbb, CriapK, 2001 %} Tmmgms F B OSffiee \hchhc 06 o rbemiBitoli
cropoHc npecrynjiCHHii, Poctob, 1997 ri- TMBBOMO & ♦ lauiîNMf WHIVIM. MochBa, 1999
15 VriMBDe ptio Poccmm Vhcohhk AM byjob b 2-x tomax Tom 2 Ocoochhbji nacTb Hoj
peftIlnmH AH Kp*cnn>»a K) A . Mockm, HioaTejibCitaa rpynna HOPMA-HHCPPA- H. V9H
ii VfMMBK apw> Poccmicsofl OcACpmiiH Oco6chhui Hacrb, no* pej A H Papora.
Moom 2061
VrojBMDc mo PoccMMCkow OeaepauHM Oco6cHHaJi 4acTv ncxa pcal paBomiciiOBa (1. Mom im
• * VriMMK apatc PocCTfcroli OcjsepatiHH VHC6HHK noa pea B n Kanenon Mocraa,
te». 1999
99 VftMHC ■ŞMO 06mm h Oco6chhai hactm VHtfOHMk 2-# aonojtMeHHoe. i*cnp— Bennoe
mm; Mboml Uumm. 2001 HVIMMK MO 06ma tăcu VHC MI. ARI IVIOB OTBCTCBCMNUC pcaarropu
Kimm HM . Hcimbmobi 1 A , Mixiai, IluateAkkii iţnuru HOPM VllHOPA-M. 999991 VfMMMW MM» fJcil <MHM HAC1 * N H#(VMKh 4** HV Ol •(’TCBCHHMf pCJltWTOpU
K«immm H K Hnmmtm ( A M>HkM ItOPMA MtWA M. 2000
92 Vrosoewoe ttpmmn *U «n *rf«niw h «HirtritiiAN Y*m*MMk iuxa pan Hli Bcrposa.
K) H .Ijirrv MuilHMr frlOpUC., IU Mp«ll irtlIKH1 H flOIIOJIHCHHOe MocKsa,
lOpKişyanMM, 2001
93 VmBQMMoc npiMi ^laot» Ofouan Macii» Qcctâeitiiafi Bonpocbi ii OTBeibi Iloja pei AC Mmxbmn*,
MOCKM. lOpwcnpyiieHUMi, 2000
94 Vfojiobhuh koxkkc VkpaHHu IiayMHO-npHKimmcckhh KOMMCHTapHH 3-e nuamie noa peaC C >IneHKO ABropcmfi kojuicicthb AneKcaimpoB K) BAnapyiiJKO n n , AHTiinos B H fCiHMCHKO BA. MaTbiuJCBCKHfi n C- Occchko E B., LUanHeHKO C JX, -Huchko C C-, Kmcb, «A.C K », 2003.
124
•J kpttMHHajiornHcvMic ocho»w >mi0iw#on> itpnnA» 1 omi v t
"*M
-f. .r.i.moi;nA MJLTlpcc-nTUirmie npoim amwn h l*4§
Hugi .»î».ai3*au W ..H . ItpocrynjirMMa npOTMB «.hihu. Mocnea* l aciopw yj* i.
1^41
fMAflttL
1 Kr««.i Nfliionill de Drept ni 4. 20CC. pag 31-33 Cinuna Mariana, (VpwrjKfirf
fmim.Tniaîiiii w npaiiawa rmnall a Rr puNicn Moldova
2 l^nB ac tFrjr itaml anul l\ m 3, luke-sepirmhnr, Bucureşti, l**97, pag. hS-74
Tw&n
'Uofîaaji uişri \iioni &ocaadte ca obiect al ocrotim penale
*epc pennL Afiyl M. in 1. ianuarie-mart ic. Bucur eşiil****. pag 'tQ Ciewţf
CcNastbufn la clarificarea conceptului
ăt l>epi nr 2001. paţe 47-49 ' Dorfiman Im Onaonrf
Rslaiia RepuNieu Moldo\i
4r Drcfl ar 6. 2003, pag 16-19 // Brincft Sergiu Cordea dnunr
i camrrml obtectmhH mfhtcuwm
Jfe6. !***. pag 41=42 Pa3THJWiNea b . V6n*Cfno no wiiy
3 Njunea B . Boeraa octarica n«oe*j»â m hmhk
AaăaMO .Ştefan cd Mare" iM Al al ftcf'uhfccn VM^i. Fâp a
i Oapi 4c AH i HepubtK» Moldova. Smiap in numetr lepi âa It
ajMi* 2M2 tnannrf nr MIM
pm* ar WIWI. yrai la 27 âmwânin' I*** tk cJUre procuratura «a Centru mmOap^ pc hşM
onvvfea frniai t - ‘ * fumai Oletta liu% \ Laptcncni (an f9 Cşm -mâamtmâm m>l)
Qmmy pom «9M2t2l). ponm de «Air* procuratura *cci Botanica. mun Chtşanău la 15 mi ii—fcnr WV* .
In taua ai II. p M pan (vndaifia anului 1*^1 K pe faptul omorului naonn* 4t pakpt I }arww
Dour^ penal nr9942SI4S. pomii la 26 iulie IW9, de cât re Procuratura sect Botanica. în YAJA MI 99 C
pen < redacţia anului 1961), pe faptul omorului fondatorului SRL ” Negustorii"
5 tond
125
I
\dM(inr
Multiplele probleme intervenite odăii cu ■riudcici in acitur* « . ;<••• t«p> k î*' - j•• ’" J '
$imt lejiaic de incriminarea omorului m cenoral j. a varuiek* modal«ifc|< i* rataţi e .• * ol‘'
acestuia lrn exemplu adecvat în această pmvţă este prezentai ck r .1 u »• la
Omorul la comanda - incriminare relatn nouft in aspect normaiu « ac f.aiiu&*A *i<- ** ****** ampîă de implicaţii cu
caracter contradictoriu Numărul redus de cercei In c, icain*'* l*
acest compartiment au determinai >1 anumite powMiif MM me U 1 ' a ; <c*u a
faptelor infracţionale de acest coti
in lucrarea de tată se coi Km cază aspectele genevak y u<mu« infracţiuiriM ..*».!■* persoanei, pe de o parte, um pe de altă
pane una dintre modaittâţiU n ratai 1 * «J*i‘ *
omorului - omorul la comandă, care in esenţă reproaMâ un orna mşIu U * «*ie »» a,la“ a
comacida de mar Imă anume această pnaore legnlafui ta comand! >. «»**>
dificultăţi alai in calificarea faptei drept asemenea omor căi fi m pioow 1 l itfflMM P®®W
de acest §en
Sdfcectuf ţ*j> in discufie constituie o încercare de a pune in e**!tw*
hamM» pi oopk care canctenmft omand li comandă Evidoi ci ninarfiil
■ !«•»*
m—kzM âe uoi anaon autohtoni Insă «a fludiy ssaemsiizai caaaacrai oaonAa ij KiritAittll
tiM s fbsz rcakoE pană li moment
la aecă an fiaat aşaie cercetăm aaande care caracienaemză in pnnrf îmi a*fi*. <1.
onor prn—d de b pwnia că (r\wl li ctauadl pormn ncrmmrwâm panii mmM Mi
oaaor mşow (an ^ akatl) C per, | cana U oonanil tona arcunuianţt*, f*u * ui iu
art 145 jfca l s 1 la as l pm li şotra concur căţei Anuc doua n an iokiiU |i ««
imyyne anaaa mmwm oMkvl iqpecialăi
in trauma «uAaaottt prapm iţate aaaanaaic ta ţinui vum 4a faiptut dl
.mi»..*.; |* este oonaa 4c aaai nyăc partuanr tape m .. I ,0 .*tc w *r*r% i
Ir-ţiăfena **%!«* normative a aitirac fanta ii am iw n»Hu|*i ^adcşafa
penali
la procctu* in*. «Mm fw<r*4* * '***U » mt«*t •' - * audă dco w nmtin «ţlr
majori la vtounra «jtonAa Ml MfMCfVMaafo i I Ai . camsi li taie w ur
tnmitere în conţinutul leze? de docte*ar
Concomitent cu tratarea menit -• l • * * » **m >1 miripiriair HfMi® 1nil
multor autori atât MiAMi caii > _4 a • lipici< 1 le^atf 1* (‘u.iud |u«liit«iA piivtn,i
reglementările legii penale li acest captfof oj comentanik y cmnak eaşuti
127
Cuvinte cheie:
Infracţiuni contra vieţii persoanei, omor, omor intenţionat, omor simplu, omor circumstanţial, omor la cornandâ
omor săvârşit în interes materia], omor săvârşit de două sau mai multe persoane, chilei, beneficiar client,
participant la infracţiune, intermediar, organizator, instigator, complice, convpiratmtate, remuneraţie (recompensă),
crimă organizată
K.i>oHCBbie CIOBII:
lIpecTyfiiiieMim nponm aiiinh, ytÎMiîCTBO, ywuui/ieHMOC yOHÎkTBO, npocroe ydwfiCTBO, i ■■ im^ih ■iiMOwrr v6hActio, sakainoe y6iificTBO, yoHHCTBo no HafiMv, \i5mmctbo m KopbicTii. v6n&CT«0 OOMpWCHMOC ABYMI tUIM 60JV©e JIMUaMM. KHJUiep, COYHaCTIIBtfc. nOCpejHMK, oşrawoş, iifty rpfttlTMk nOCOOHHK, CKpWTHOCTV BOWirptXXHIlC, OpraHHIOBaHHEfl •cvynociv
R M Republica Moldova
F R Federaţia Rusă
Ucr =* Ucraina
C pen Codul penal
C pr pen Codul de procedură penală
C .S J - Curtea supremă de Justiţie
Cap - capitol
Art = articol
Alin = aliniat Pag - pagină
Nr = număr
Rg = figură
top related