UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE

SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE

PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE

EDUCATIEI

GHID

privind metodologia de elaborare a lucrarilor de licenta si/sau a lucrari

de dizertatie

sau

Cum sa redactam o lucrare de licenta sau o lucrare de disertatie în

domeniul

Sociologiei?

Autori:

Conf.univ.dr. Beatrice MANU

Conf.univ.dr. Laura GORAN

BUCURESTI

2011-2012

2

1. CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul „Ghid de elaborare a lucrarilor de licenta si/sau disertatie” reprezinta

rezultatul experientelor personale ale autorilor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea

lucrarilor de licenta si/sau disertatie.

Prin acest Ghid oferim Dumneavoastra, studentilor si masteranzilor, etapele pe care sa

le parcurgeti în procesul de elaborare a lucrarii, „o biblioteca” de sfaturi si comentarii privind

diferitele probleme (organizatorice si/sau metodologice) cu care va confruntati în procesul

mentionat, oferim consiliere privind modalitatea în care sunteti nevoiti sa luati diferite decizii

privind lucrarea dumneavoastra de licenta si/sau disertatie (cu accent pe criteriile ce trebuie

luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursa de inspiratie pentru întocmirea

planului lucrarii, a calendarului lucrarii, pentru realizarea aplicatiilor practice, toate în

conformitate cu Noul Cod al Educatiei Nationale – Legea 1/2011, publicata în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011

2. ARGUMENT

Extrase din Legea 1/2011 privind finalizarea studiilor universitare

Examene de finalizare a studiilor

Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învatamântul superior sunt:

a) examen de licenta, pentru ciclul de studii universitare de licenta sau examen de diploma

pentru învatamântul din domeniul stiintelor ingineresti;

b) examen de disertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;

c) examen de sustinere publica a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selectie, care preceda examenul de licenta, în cazul studentilor/absolcentilor

care provin de la institutii de învatamânt superior si/sau programe de studii care au intrat în

lichidare.

(2) Examenele prevazute la alin (1) se organizeaza si se desfasoara numai de catre institutiile

de învatamânt superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul

universitar si care respecta metodologia-cadru, aprobata prin ordin al ministrului educatiei,

3

cercetarii, tineretului si sportului, în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei

legi.

(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de învatamânt superior autorizate

provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul institutiilor de învatamânt

superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul

Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

(4) Îndrumatorii lucrarilor de licenta, de diploma, de disertatie si de doctorat raspund în

solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitatii continutului acestora.

(5) Este interzisa comercializarea de lucrari stiintifice în vederea facilitarii falsificarii de catre

cumparator a calitatii de autor al unei lucrari de licenta, de diploma, de disertatie sau de

doctorat.

Responsabilitati

I. Decanii si Directorii de departamente sunt responsabili pentru elaborarea si afisarea listei

temelor propuse pentru lucrarea de licenta si/sau disertatie.

II. Persoanele care raspund în solidar de orginalitatea continutului tematic al lucrarii de

licenta si/sau disertatie:

autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate

examenele din planul de învatamânt promovate sau echivalate prin sistemul

ACTS;

îndrumatorul stiintific: un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea

Spiru Haret din Bucuresti, având calitatea de îndrumator stiintific aprobata de

Consiliul Facultatii;

III. Îndrumatorii stiintifici sunt responsabili pentru:

temele propuse sau acceptate la propunerea studentilor/absolventilor;

îndrumarea studentilor/absolventilor în realizarea lucrarii de licenta

si/sau disertatie;

cunoasterea si aplicarea prezentei proceduri;

mentinerea nivelului de calitate a LFSU fixat prin prezenta procedura;

asumarea în solidar cu absolventul a originalitatii continutului lucrarii

de licenta si/sau disertatie.

IV. Studentul-masterandul/absolventul are responsabilitate:

4

alegerii temei si înscrierii la cadrul didactic îndrumator pâna la data

comunicarii în momentul afisarii listei temelor pentru LFSU;

realizarii LFSU conform normelor prezentei proceduri;

înscrierii la examenul de licenta si predarii LFSU la termen.

3. REDACTAREA LUCRARII DE LICENTA SI/SAU DISERTATIE

a) Structura lucrarii de licenta si/sau disertatie va contine obligatoriu o parte

preliminara, continutul propriu zis al lucrarii si o parte finala.

Partea preliminara va cuprinde:

Coperta (pagina exterioara) (vezi Anexa 1). Aceasta va contine:

Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);

Facultatea de Sociologie – Psihologie, Bucuresti (pe partea de sus a paginii);

Departamentul de Psihologie, Sociologie si Stiinte ale Educatiei;

Specializarea: Sociologie;

Lucrare de Licenta/Disertatie (central – pe mijlocul paginii);

Coordonator stiintific: gradul didactic, PRENUMELE si NUMELE

coordonatorului, – pe partea stânga a paginii, mai jos decât “Lucrare de Licenta/Disertatie”;

Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:

„PRENUMELE NUMELE”) – pe partea dreapta a paginii, mai jos decât numele

coordonatorului;

Anul realizarii (pe partea de jos a paginii).

Pagina de garda va contine aceleasi elemente ca si coperta, cu precizarea ca

aici se va scrie în loc de „Lucrare de Licenta/Disertatie”, titlul si/sau subtitlul lucrarii. (vezi

Anexa 2).

Pagina de dedicatii si multumiri (optional)

Cuprinsul:

Va cuprinde

introducerea, capitolele (partea teoretica, partea

practica/aplicata/studii de caz, concluzii etc.), lista de referinte bibliografice si anexele,

numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.);

5

Capitolele vor fi dezvoltate pe doua sau, optional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,

1.2, 1.3; 2.1... s.a.m.d.;

Toate intrarile din cuprins vor avea mentionata paginatia corespunzatoare din text.

Lista tabelelor (optional)

Lista figurilor, graficelor, diagramelor si schemelor (optional)

Lista abrevierilor (optional)

Textul lucrarii va fi compus din Introducere, Capitole, Concluzii si Anexe.

Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie sa aiba obligatoriu urmatoarea

structura (cu specificarea în partea dreapta, pe fiecare rând, a paginii unde se regaseste

continutul respectiv – capitolul sau subcapitolul):

Este o grila orientativa necesara pentru a oglindi structura logica a lucrarii de

licenta/disertatie (centru si periferie, subiect central si ramificarile sale);

Este subdivizat si articulat în capitole, paragrafe si subparagrafe; cuprinsul este de

dorit sa fie cât mai analitic (divizat).

NOTA: Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrarii sa cuprinda aceleasi subdiviziuni

analitice cu a celorlalte. Exista exigente de discurs care pot cere ca un capitol sa fie subdivizat

în mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesita acest lucru. Exista lucrari care nu

necesita prea multe diviziuni si în care mai mult, diviziunea foarte minutioasa fragmenteaza

sirul discursului.

b) Detalii privind structura lucrarii de licenta/disertatie.

Introducere

Este firesc ca orice student/masterand, deci si o lucrare de licenta/disertatie sa aiba în

debutul sau o Introducere în care sa prezentati tema de cercetare si sa descrieti, pe scurt,

strategia de investigare la care v-ati gândit, atingând însa în expunere urmatoarele puncte:

care este problematica studiata, ce ipoteze ati format referitoare la problematica, ce implicatii

teoretice si practice cere studiul întreprins si, eventual, conclziile derivate.

Reprezinta comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesenta lucrarii;

Relateaza despre ce anume vreti sa faceti;

Nu trebuie sa fie lunga (maximum 2 – 3 pagini).

6

OBSERVATII: Fiecare student trebuie sa-si propuna un plan de lucru, care sa

cuprinda de la început titlul, cuprinsul si introducerea. Pâna nu veti fi în masura sa scrieti un

cuprins si o introducere, nu veti fi siguri ca aceea este teza voastra. A scrie Introducerea

înseamna a avea idei clare despre cum sa începeti; daca aveti idei clare despre cum sa începeti

este pentru ca „banuiti” unde veti ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a lucrarii deja

facute. Introducerea si cuprinsul vor fi rescrise continuu pe masura ce lucrarea înainteaza;

forma finala a cuprinsului si introducerii pot fi, astfel, diferite de cele initiale (pe masura

elaborarii lucrarii).

Capitolul 1 – Aspecte general - teoretice

Trebuie sa includa stadiul la care se afla problema propusa, în literatura de

specialitate;

Nu se face prezentarea teoretica în sine, ci se selecteaza informatiile cele mai

relevante pentru tema, ce prezinta un punct important de la care se pleaca.

Se va acorda atentie aspectelor controversate, în raport cu care

studentul/masterandul poate manifesta o evaluare critica.

Selectia si analiza surselor teoretice se va face în asa fel încât sa sustina procesul de

elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetari. Este important ca

studentul/masterandul sa demonstreze capacitatea de a integra diverse contributii teoretice în

unitati tematice cu privire la subiectul studiat si de a se raporta critic, independent, la acestea.

Greseli frecvente:

referinte bibliografice sumare, inconsistente;

atitudine „pasiva”, expozitiva si necritica asupra literaturii de specialitate;

prezentare nesistematica, lipsita de coerenta si fara scoaterea în evidenta a

aspectelor care sustin formularea ipotezelor cercetarii.

Intrati în profunzimea problematicii studiate, atingând aspectele specifice

problematicii.

Capitolul 2 – Aspecte concrete ale problematicii studiate

Daca este nevoie, în acest capitol se pot aprofunda notiunile din cap. I cu specificitatea

aferenta, conform temei stabilite.

Capitolul 3 - Metodologia cercetarii (sau designul experimental)

Din punct de vedere metodologic, lucrarea trebuie sa respecte urmatoarea structura:

7

3.1. Obiectivele cercetarii

Obiectivele lucrarii reprezinta ghiduri ale întregii cercetarii, ele justificând, în mare

parte, însasi cercetarea.

3.1.1. Obiective teoretice - Au caracter general teoretic- metodologic

3.1.2. Obiective practice - Au caracter ameliorativ

Greseli frecvente:

absenta unor obiective clare sau a unor întrebari explicite, carora cercetarea trebuie

sa le gaseasca un raspuns.

3.2. Formularea explicita a ipotezelor cercetarii.

Greseli frecvente:

ipoteze improprii, care nu au legatura cu obiectivele sau întrebarile cercetarii

(practic, ipotezele unei cercetari nu trebuie sa fie altceva decât raspunsurile pe care le

avanseaza cercetatorul la aceste întrebari, pe baza literaturii de specialitate si a propriilor

estimari);

ipoteze generale, care nu fac referire la variabile masurabile, care sa poata fi testate

statistic;

ipoteze care sugereaza relatia cauzala între variabile („determina”, „influenteaza”

etc.), atunci când acestea nu sunt masurate în context experimental;

ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de doua variabile, în timp de

procedura de testare statistica include numai doua variabile;

formularea ipotezelor de nul, alaturi de ipotezele statistice, ceea ce încarca în mod

inutil textul (este subînteles faptul ca ipotezele de nul sunt negatiile ipotezelor cercetarii);

ipoteze carora nu le corespunde o testare statistica adecvata;

statistica.

enuntarea unor ipoteze care nu preced, ci urmeaza unei proceduri de testare

3.3. Prezentarea lotului de subiecti supus cercetarii. Se refera la: descrierea

esantionului sau lotului de subiecti (mod de constituire, criterii de includere sau de excludere,

marime, populatie de referinta, numarul de subiecti sa fie relevant). Optional, va puteti referi

aici si la descierea variabilelor cercetarii.

Greseli frecvente:

omiterea prezentarii variabilelor;

prezentare confuza a variabilelor, fara identificarea explicita a variabilelor

dependente si a celor independente;

omiterea prezentarii modului de constituire a lotului de subiecti.

8

3.4. Descrierea metodelor si tehnicilor de cercetare. Instrumentele utilizate în

recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. A nu se confunda metoda cu tehnica de

cercetare! Daca se utilizeaza teste cunoscute, se va face referire la referintele care le sustin

din punct de vedere teoretic si practic-aplicativ. Daca se utilizeaza instrumente elaborate de

autorul lucrarii, se va dedica un spatiu corespunzator descrierii procesului de constructie si

testare a calitatilor psihometrice ale acestuia (analiza de itemi, consistenta interna, validitate

de construct).

Orice instrument aplicat, indiferent daca este cunoscut sau elaborat personal, trebuie sa

se regaseasca, sub forma de prototip, la sfârsitul lucrarii, în ANEXE.

Greseli frecvente:

utilizarea unor instrumente de investigare ale caror caracteristici psihometrice nu

sunt cunoscute;

omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul

lucrarii.

Cu referire la metodele si tehnicile utilizate trebuie avute în vedere urmatoarele

aspecte:

Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode este incompleta, deoarece se

situeaza si se finalizeaza într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este

suficient sa se aplice o alta metoda pentru ca întreaga constructie teoretica sa se clatine; de

aceea se necesita utilizarea combinata a metodelor, pentru a se crea posibilitatea

complementaritatii si compararii lor. Se pot face combinatii de gradulI (în cadrul aceleasi

metode) – combinatia între concepte, indicatori si scale de masurare în cadrul aceluiasi

instrument de masurare sau aplicarea repetata a aceluiasi instrument de cercetare cu scopul de

a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor si nivelul de consistenta a datelor

empirice culese în studii diferite si combinatii de gradulII (între metode diferite) – pentru a

elimina efectele induse de particularitatile fiecarei metode în parte (unele fiind predominant

cantitative, altele predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur

aspect).

A nu se confunda metoda cu tehnica! Faceti distinctia clara între metoda si tehnica

(de exemplu: chestionarul este tehnica sau instrument, iar metoda corespunzatoare acestei

tehnici este metoda anchetei)

A nu se descrie metodele cunoscute! Ele doar se justifica în cadrul lucrarii (de ce

le-am aplicat, ce-am urmarit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastra);

descrierea tehnicilor (instrumentelor) de investigatie se face pe scurt (iar instrumentul ca atare

9

se prezinta la ANEXE). Exceptie constituie cazul în care studentul elaboreaza personal

metode si tehnici (atunci se necesita descrierea completa a acestora)

3.5. Analiza datelor, prelucrarea si interpretarea rezultatelor cercetarii

Exista 2 modalitati de prezentare a datelor:

a. Se prezinta datele în functie de ipotezele formulate (este cea mai buna

modalitate)

b. Prezentare prin aplicarea fiecarei metode (în functie de metode), în final

facându-se un comentariu.

NOTA: Pentru fiecare ipoteza se mentioneaza si metodele cu tehnicile aplicate.

OBSERVATIE: În cadrul analizei si prelucrarii statistice a informatiilor se

accentueaza pe urmatoarele elemente:

Corectitudinea aplicarii formulelor de calcul statistic;

Analiza statistica a gradului de semnificatie a rezultatului obtinut prin aplicarea

formulelor (teste de semnificatie)

Reprezentativitatea datelor obtinute si semnificatia acestora

Acest capitol va trebui sa valorifice în mod sistematic, clar si inteligibil datele

obtinute, în sprijinul testarii ipotezelor cercetarii. Din acest punct de vedere, se vor avea în

vedere:

a. Prezentarea si analiza datelor. Datele statistice vor fi supuse unei analize pe doua

niveluri: analiza statistica descriptiva (prin indicatori adecvati scalei de masurare a

variabilelor) si testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecarei ipoteze, naturii si

caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie sa acopere cerintele modelului

cercetarii si sa vizeze în mod direct si explicit ipotezele acesteia. Tabelele si figurile vor fi

incluse în acest capitol numai în masura în care sunt cu adevarat justificate.

Greseli frecvente:

abuzul de grafice (este recomandabil sa se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor

relatii între variabile si nu pentru reprezentarea unor variabile individuale; atunci

reprezentarea unei variabile individuale este absolut necesara, se va apela de preferinta, la

modalitati moderne – box-plot, stem and leaf, în locul histogramelor);

grafice sau tabele incluse la Anexe, ceea ce face dificila întelegerea lucrarii;

tabele excesiv încarcate cu cifre, care fac dificila întelegerea acestora;

abuzul de statistica, prin utilizarea unor prelucrari nejustificate sau prin testarea

aceleiasi ipoteze cu mai multe teste statistice;

teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relatiei dintre variabile;

10

plasarea rezultatelor la testele statistice în sectiunea Anexe (rezultatele se introduc în

text, acolo unde se si discuta semnificatia lor psihologica);

prezentarea incorecta a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai

valoarea lui p, fara valoarea testului (se vor respecta recomandarile specifice pentru

prezentarea rezultatelor fiecarui test statistic în parte, asa cum sunt prezentate în cursul de

specialitate);

exces de zecimale (în mod obisnuit, doua zecimale sunt suficiente pentru

majoritatea indicatorilor statistici);

exces de valori numerice, prin preluarea nejustificata a tuturor datelor afisate de

programele statistice, desi cele mai multe nu prezinta un interes direct si nici nu sunt întelese

de student/masterand;

absenta unor etichetari adecvate a valorilor, fapt care face dificila întelegerea

rezultatelor; adesea, datele sunt preluate împreuna cu texte în limba engleza, emise de

programele de prelucrare;

b. Interpretarea rezultatelor se refera la transpunerea rezultatelor statistice în

concluzii cu semnificatie sociala. Se vor sublinia relatiile dintre faptele sociale supuse

cercetarii.

Greseli frecvente:

prezentarea doar a rezultatelor numerice si a semnificatiei statistice, fara a se

„discuta” sensul acestora în raport cu obiectivele si ipotezele de cercetare;

prejudecata dupa care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea

ipotezei de nul reprezinta un punct negativ al lucrarii (în realitate, daca modelul de cercetare a

fost bine realizat si corect aplicat, o infirmare statistica a ipotezei poate fi foarte semnificativa

din punct de vedere psihologic, iar autorul trebuie sa fie pregatit pentru a surprinde sensul

acestui rezultat).

Capitolul 4. Concluzii

4.1. Concluzii partiale ale lucrarii

Acestea sunt de tip partial si se raporteaza la obiectivele si ipotezele cercetarii,

cuprinzând o sumara reluare a obiectivelor si motivatiei cercetarii, urmate de sinteza

rezultatelor obtinute si a semnificatiei acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate.

În acest capitol (care e bine sa nu cuprinda mai mult de 3 pagini) nu se mai dau

informatii teoretice (ci doar ce s-a obtinut în raport cu obiectivele si ipotezele cercetarii) si în

11

nici un caz nu se introduc abia acum informatii teoretice noi! (Toate informatiile teoretice

trebuie incluse în primul capitol).

Se pot face aprecieri cu privire la dificultati întâmpinate pe parcursul cercetarii,

eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum si deschideri,

recomandari catre alte directii de cercetare legate de subiectul respectiv.

Capitolul va contine un paragraf distinct dedicat „contributiei personale”, în care

vor fi mentionate cele mai relevante aspecte care au constituit contributia individuala la

realizarea temei. Daca este cazul, se va include si un paragraf în care se mentiona

„contributii originale”, acele aspecte care reprezinta o noutate în raport cu tema studiata.

4.2. Concluzii generale si recomandari pentru cercetarile viitoare

Vom identifica si câteva concluzii de tip generale si recomandari pentru cercetarile

ulterioare posibile.

Partea finala

În partea finala a lucrarii vor fi puse, în ordine, anexele, lista referintelor bibliografice,

rezumatul în limba româna.

Anexe (optional)

În anexe se introduc informatii care nu sunt imediat necesare în textul lucrarii pentru

ca aceasta sa fie înteleasa sau care, daca ar fi fost introduse în text, ar fi îndepartat cititorul de

la cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarele utilizate, ilustratii sau tabele

suplimentare, diverse prelucrari statistice, daca sunt utile celor interesati de analize

suplimentare, precum si orice materiale sunt considerate relevante pentru tema.

Se va avea în vedere ca numarul de pagini al anexelor sa nu fie excesiv.

Rezumatul în limba româna: de minim 350 si maxim 500 de cuvinte. Pentru

lucrarile care se bazeaza pe studii de cercetare, rezumatul va fi structurat astfel: suport

teoretic, obiectivele cercetarii, metodologia cercetarii, rezultate, concluzii. Pentru tezele care

dezvolta alte tematici, rezumatul va fi astfel conceput încât sa scoata în evidenta cu precadere

contributia personala a autorului.

Bibliografie

12

Lista referintelor bibliografice ilustreaza volumul si calitatea documentarii teoretice a

autorului si este una dintre componentele importante ale lucrarii. Ea este, de asemenea,

expresia atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.

Crearea unei liste de referinte se supune câtorva reguli de baza:

- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primara (surse scrise de orice natura,

surse electronice sau internet, surse orale, etc.);

- toate sursele citate în textul lucrarii trebuie sa se regaseasca în lista de referinte;

- toti autorii din lista de referinte trebuie sa fie citati în text;

- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrarii.

Mediul academic si publicistic promoveaza reguli foarte stricte în ceea ce

priveste formatul de citare a surselor.

Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicarii lucrarii. De

exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...asa cum afirma Ionescu (2004)”.

- Se utilizeaza un singur stil de citare pe tot parcursul lucrarii.

- Preluarea identica a unui fraze va fi citata cu indicarea paginii din sursa utilizata. De

exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).

- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele

primului, urmat de expresia et al. (în lista de referinte se vor scrie numele tuturor);

- La citarea indirecta, se va scrie numele autorului si anul publicarii, urmate de

expresia cit in., dupa care se pune sursa directa. De exemplu: „... text... Popescu (2003), cit in.

Ionescu (2004)”

- În text nu se utilizeaza decât numele autorilor.

- În lista de referinte prenumele autorilor poate fi limitat la initiale.

- Titlul revistei, al cartii din care este citat un articol sau o sectiune, se vor scrie cu

litere italice. La fel se procedeaza si cu titlul comunicarii stiintifice la un congres.

- La citarea unui articol de revista sau sectiune de volum, în lista de referinte se vor

trece si paginile (sau, cel putin, pagina de început).

- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa si data la care au fost

accesate.

- Lista de referinte va fi ordonata alfabetic, cu indentarea liniei a doua si a celor

urmatoare (daca exista), conform modelelor de mai jos.

Exemplificari:

13

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary

developmental view. New York: W.W. Norton.

Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military

Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology: John

Wiley&Sons Ltd.

Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference,

Warsaw.

Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html,

accesat la 25.05.2000

Exigente de editare

Lucrarea va fi editata pe computer si tiparita la imprimanta, într-o forma care trebuie

sa respecte urmatorul set de criterii:

o Formatul de pagina: A4, scrisa numai pe o fata

o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm, 12 pct. (pentru text), la 1,5

rânduri, aliniat: stânga-dreapta (justify)

o La tehnoredactarea lucrarilor se utilizeaza obligatoriu diacriticele

o Tipul fontului: Times New Roman

o Marimea fontului: 12

o Spatiere: 1 ½ rânduri

o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii

o Titlurile capitolelor, cu majuscule si pe pagina noua

o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la doua linii

distanta, cu litere bold

o Forma de prezentare: legata cu arc si copertata transparenta sau cu coperta cartonata

o Numar de cópii: se depun doua exemplare, unul la secretariat odata cu dosarul de

înscriere la examenul de licenta/masterat, al doilea la profesorul coordonator

Nu este impusa o marime standard a lucrarii. Orientativ, aceasta poate avea între 60 si

100 de pagini. În mod obisnuit, cele mai multe lucrari cuprind în jur de 60-80 de pagini.

Numarul de pagini în sine, nu reprezinta un criteriu de acordare a notei.

În general, trebuie respectata urmatoarea pondere din numarul total de pagini:

o 30-40% din lucrare - partea teoretica

o 60-70% din lucrare - partea experimentala (de cercetare concreta)

14

Recomandari stilistice:

Teza va fi scrisa în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I). Se va folosi un limbaj

simplu si clar. Informatiile vor fi comunicate într-o maniera directa si inteligibila, într-o

structurare logica si coerenta. Se va acorda atentie eliminarii greselilor gramaticale si de

editare.

Cerinte etice:

Citarea corecta va fereste de plagiat. A plagia înseamna „a-ti însusi ideile, textele

(integral sau partial), creatiile altora, fara a cita”. Plagiatul este o problema de etica

profesionala.

Plagiatul „traditional” s-a extins prin aparitia plagiatului „on line” (sau digital sau de

pe Internet). Pentru a-l evita respectati regulile citarii electronice! Aici sunt indicate a fi

folosite doar adrese de reviste de specialitate, carti tiparite în fomat integral (pdf) si informatii

postate pe site-uri ale unor institutii sau institute de cercetare.

Exista si o forma „decenta” de plagiat, care este plagiatul involuntar. Evident, si el

trebuie evitat! Acest tip de plagiat este „practicat” de cei care nu mentioneaza cui apartin

ideile din text, considerându-le „bun comun”. Septimiu Chelcea, în cartea Cum sa redactam

(2003) recomanda câteva reguli pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru

citarea tipografica, cât si pentru citarea electronica:

- sa închidem între ghilimele orice text care apartine altora;

- sa mentionam numele, titlul lucrarii, locul de aparitie, editura, anul, pagina;

- sa fim atenti la distinctia dintre cunostintele comune, care au intrat în

patrimoniul stiintei si informatiile din sfera dreptului de proprietate intelectuala;

- sa reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, mentionând

corect autorul si opera care ne-au inspirat;

- sa prescurtam textul original, exprimând într-o maniera proprie ideile de baza

din opera citata.

Nota suplimentara:

Demersuri metodologice de realizare a cercetarii sociologice

Elaborarea lucrarii de licenta presupune o anumita procesualitate, desfasurata

pe parcursul a trei mari stadii, fiecarui stadiu al cercetarii corespunzându-i anumite etape:

15

I. Proiectia cercetarii

Contine toate operatiile intelectuale ale cercetatorului menite a pregati desfasurarea

concreta a cercetarii, de la formularea problemei de cercetare pâna la stabilirea anticipativa a

instrumentelor de recoltare a datelor.

Presupune parcurgerea urmatoarelor etape (demersuri):

1. delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare;

2. informarea si documentarea;

3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;

4. formularea ipotezelor si a variabilelor;

5. definitivarea metodelor, procedeelor si a tehnicilor de investigare;

6. alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. cercetarea de teren propriu – zisa si analiza datelor Vizeaza actiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltarii

datelor si apoi a prelucrarii lor.

„Produce” date, concluzii, idei inovatoare.

Presupune urmatoarele etape:

7. aplicarea metodelor si recoltarea datelor;

8. prelucrarea datelor recoltate;

9. formularea concluziilor;

10. validarea concluziilor în vederea generalizarii lor.

III. Stadiul final Se refera la finalizarea întregii lucrari de la reluarea ei.

Încheie cercetarea cu doua etape:

11. comunicarea sau publicarea rezultatelor si concluziilor cercetarii;

12. reluarea întregului ciclu.

OBSERVATII:

a. Demersurile intelectuale si practice întreprinse de cercetator de-a lungul celor 3

cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase si variate. Ele se înlantuie unele de

altele, dupa schema logica prezentata, chiar daca aceasta nu este rigida si ireversibila.

b. Primul stadiu este interactiv- cercetatorul îl poate repeta pâna când este convins de

fundamentarea sa riguroasa. Pe masura ce intra în posesia unor noi informatii, el îsi poate

schimba sau reformula ipotezele, poate renunta la unele instrumente de investigatie, poate

16

concepe altele noi. El este obligat sa-si aplice integral proiectul de cercetare, chiar daca unele

date recoltate îi vor infirma ipotezele. Pertinenta rezultatelor, a interpretarii si a concluziilor

formulate vor justifica stadiul final- comunicarea si publicarea lor, iar inconfirmarea lor va

constitui prilejul redeclansarii unui nou ciclu al cercetarii.

Detalii privind etapele cercetarii sociologice

1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare

Cu aceasta prima etapa debuteaza orice cercetare, ea conditionând într-un fel

derularea întregului ciclu al cercetarii.

Pentru elaborarea unei lucrari de licenta, studentul va trebui sa circumscrie mai

întâi domeniul, apoi tema si în fine problemadecercetare. El trebuie sa opereze o serie de

selectii succesive care îl vor conduce spre formularea precisa a problemei ce urmeaza a fi

investigata.

„Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute

sau neinvestigate pâna la un moment dat, ci si cele foarte bine cunoscute, mult investigate si

teoretizate, însa insuficient, neconvingator sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,

punctele de vedere si conceptele controversate constituie probleme de cercetare.

Cu cât problema de cercetare va fi mai bine si mai exact circumscrisa, cu atât va

creste probabilitatea solutionarii ei corecte.

Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate

capata pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetarii.

2. Informarea si documentarea

Consta mai întâi în localizarea (identificarea) informatiei utile cercetarii problemei

propuse si apoi, în lecturarea si asimilarea ei.

Presupune rezolvarea urmatoarelor aspecte de catre cercetator:

a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informatiilor necesare?

(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)

b. De unde recolteaza informatiile? (publicatii, comunicari stiintifice, lucrari de

popularizare)

c. Care sunt formele recenzarii informatiilor?

Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea si solutionarea problemei

respective, la conturarea punctelor „tari” si „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre

cercetatori, a cailor posibile de investigare.

17

3. Specificarea obiectivelor Obiectivele unei cercetari reprezinta ghiduri sau principii calauzitoare ale întregii

investigatii, ele justificând, în mare parte, însasi cercetarea.

NOTA:

Cercetarea nu are un scop în sine (cercetez de dragul de a cerceta!), ci este

subordonata fie asigurarii avansului cunoasterii stiintifice (scop teoretic), fie optimizarii

actiunilor si activitatilor umane (scop practic).

Exista 2 mari tipuri de obiective:

d. Teoretice (generale)

Au caracter teoretic- metodologic;

Cum ar fi: formularea unor teorii, conceptii, puncte de vedere; stipularea unor

teorii, conceptii deja elaborate de alti autori; corijarea unor explicatii avansate în alte

cercetari; analiza comparativa a unor teorii sau solutii în vederea desprinderii asemanarilor si

deosebirile dintre ele; sintetizarea conceptiilor si teoriilor existente cu scopul surprinderii

continuitatii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat prin trecerea de la

unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor noi instrumente

de investigatie; descoperirea unor noi variante de prezentare si prelucrare statistico-

matematica a rezultatelor etc.

e. Practice (aplicative)

Cu caracter ameliorativ

Tintesc spre interventia în realitatea studiata în vederea ameliorarii

functionalitatii ei.

Pot fi propuse programe de interventie, menite a contribui la solutionarea unor

probleme practice.

OBSERVATII:

a. Claritatea, exactitatea si pertinenta obiectivelor (teoretice si practice) evidentiaza

ancorarea si anvergura aspiratiilor si demersurilor cercetatorului, capacitatile lui novatoare si

previzionale.

b. Obiectivele ofera cercetatorului prilejul ca la capatul investigatiilor sale sa se

întoarca de unde a pornit pentru a vedea daca ceea ce si-a propus a fost sau nu realizat.

2. Formularea ipotezelor si a variabilelor

18

Constituie cel mai important demers pentru o cercetare stiintifica (ele au fost

considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetari stiintifice).

Rolul lor este acela de a ghida, de a directiona întreaga cercetare.

Câteva definitii:

f. REBER (1995) – „O ipoteza este o propozitie sau asumtie care serveste în

explicarea câtorva fapte”.

g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propozitie teoretica supusa probei faptelor”.

h. KERLINGER (1964) – „O ipoteza este un enunt conjunctural despre relatia

dintre 2 sau mai multe variabile”.(rezulta de aici ca legatura dintre variabile nu este sigura, ci

probabila).

i. GALTUNG (1967) – „O ipoteza este o propozitie despre felul în care un set de

unitati S este distribuit într-un spatiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.

Structura ipotezei include:

O unitate (grup, societate, institutie, persoana etc)

O variabila (coeziune, inteligenta, democratie, ierarhie etc)

Un set de valori ale variabilelor (puternica, autentica, înalta, exceptionala etc)

Exemple de ipoteze (tipuri de formulari):

Cu cât oamenii sunt mai inteligenti, cu atât coeziunea grupului din care fac

parte este mai mare.

Daca societatea este autentic democratica, atunci ierarhia organizationala în

institutii nu este prea înalta.

Pentru a fi valide, ipotezele trebuie sa se fondeze pe fapte reale, sa fie verificabile

(confirmarea/infirmarea lor) si specifice (sa nu se piarda în generalitati).

Cel mai frecvent, ipoteza este formulata în termenii: „daca”…..”atunci”

În cadrul unei cercetari, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de

lucru): observând faptele si fenomenele din viata cotidiana cercetatorul formuleaza ipoteze

despre regularitatea probabila a producerii lor, despre legaturile posibile dintre ele, sau

analizând datele din cercetarile empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.

3. tipice:

19

j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate si disponibile. În acest caz, trebuie

selectate metodele cele mai adecvate cercetarii în functie de conceptia general-teoretica

împartasita, de obiectivele si ipotezele cercetarii.

k. Elaborarea si constituirea unor metode noi (situatie în care este strict necesara

validarea instrumentului de cercetare).

4. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor

Cine vor fi subiectii pe care urmeaza a se aplica metodele si tehnicile de cercetare

definitivate în etapa anterioara? Ce caracteristici trebuie sa detina acestia? De unde vor fi

selectionati?

Alegerea subiectilor se va face în functie de natura problemei studiate si de

intentiile cercetatorului (de a aplica metodele si tehnicile pe unitati mai mari sau mai mici de

indivizi).

Aspecte ce vizeaza stabilirea esantionului, marimea si reprezentativitatea lui.

5. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor

Vizeaza masurarea variabilelor si testarea ipotezelor formulate.

Se pune problema modului de aplicare al metodelor si instrumentelor de cercetare

si locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenta calitatea cercetarii.

6. Prelucrarea datelor recoltate

a. Analiza rezultatelor:

permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de

catre fapte, precum si precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate moduleaza

sau completeaza primele concluzii referitoare la ipoteze.

poate fi cantitativa (surprinderea relatiilor cantitative, numerice dintre variabilele

studiate) si calitativa.

b. Interpretarea rezultatelor:

Consta în corelarea si integrarea tuturor informatiilor rezultate în urma analizei,

fie în vederea formularii de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerarii unor moi directii de

cercetare.

Este dependenta de gradul de confirmare a ipotezei:

20

Confirmarea completa a ipotezei creeaza cele mai putine probleme de

interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel masurat.

Confirmarea partiala (atunci când rezultatele obtinute nu acopera decât o parte

din ipotezele de la care s-a pornit)

Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridica cele mai

multe si mai grave probleme de interpretare.

În aceste doua cazuri, cercetatorul trebuie sa dea dovada de mare prudenta

propunând strategii de cercetare care sa fie confirmate în viitor (în cazul confirmarii partiale)

sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a pozitiilor teoretice inexacte de la care

s-a pornit (în cazul infirmarii ipotezelor).

7. Formularea concluziilor

În urma analizei si interpretarii datelor recoltate, a stabilirii semnificatiei lor în

raport cu problema abordata si mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea

concluziilor întregii cercetari (concluzii finale).

Concluziile:

Sunt exprimari sintetice care contin sau rezuma esenta rezultatelor obtinute

în cercetare.

Pot avea un caracter mai general sau mai particular în functie de

generalitatea sau specificitatea obiectivelor si ipotezelor initiale.

Releva gradul de originalitate a cercetarii, daca s-a ajuns la idei noi care le

depasesc sau continua pe cele deja cunoscute sau daca ideile deja cunoscute sunt doar

confirmate sau întarite.

Contin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetari (este de dorit însa

formularea explicita a acestor sugestii)

Criteriile de evaluare a lucrarii de licenta/disertatie

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretica si cea aplicativa (cu pondere pe cercetarea

aplicativa).

2. Noutatea si actualitatea temei.

3. Capacitatea de formulare clara si riguroasa a obiectivelor si ipotezelor.

4. Contributii personale:

În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitari conceptuale etc.

21

În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creatie de

metoda, de tehnici de investigatie.

5. Informare bibliografica – recenta bibliografiei, variatia, adecvarea la subiect,

selectia.

6. Aspecte de design a lucrarii: structurare, punere în pagina, reprezentare grafica

etc.

7. Modul de realizare a unei lucrari de licenta .

Bibliografia consultata:

CHELCEA, Septimiu (2010). Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de

doctorat, un articol stiintific* în domeniul stiintelor socioumane. Editia a IV-a revizuita si

adaugita, Editura Comunicare.ro: Bucuresti.

ECO, Umberto (2006). Cum se face o teza de licenta: Disciplinele umaniste. Editura

Polirom: Iasi.

Mult succes!

22

Anexa 1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE

SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE

PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE

EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE

LUCRARE DE LICENTA/DISERTATIE

COORDONATOR STIINTIFIC:

(Titlul didactic prescurtat-titlul stiintific prescurtat – prenume – nume)

23

ABSOLVENT:

(Nume – initiala prenumelui tatalui. – prenume)

BUCURESTI

2012

Anexa 2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE

SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE

PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE

EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE

LUCRARE DE LICENTA /

DISERTATIE TITLUL

COORDONATOR STIINTIFIC:

(Titlul didactic prescurtat-titlul stiintific prescurtat – prenume – nume)

24

ABSOLVENT:

(Nume – initiala prenumelui tatalui. – prenume)

BUCURESTI

2012

Anexa 3

Un model de CURPINS

Introducere ................................................................................................................. Pag.

Capitolul 1. Aspecte general – teoretice privind realizare unei lucrari de licenta

Capitolul 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate .......................................

Capitolul 3. Metodologia cercetarii ....................................................................

3.1. Obiectivele cercetarii .................................................................

3.1.1. Obiective teoretice .................................................................

3.1.2. Obiective practice ...................................................................

3.2. Ipotezele cercetarii .......................................................................

3.3. Prezentarea lotului de subiecti supus cercetarii .........................

3.4. Metode si tehnici utilizate .............................................................

3.5. Analiza datelor, prelucrarea si interpretarea rezultatelor ........

Capitolul 4. Concluzii ................................................................................................

4.1. Concluzii partiale ale lucrarii ........................................................

4.2. Concluzii generale si recomandari pentru cercetarile viitoare ...

Anexe (optional) .........................................................................................................

Rezumatul lucrarii ....................................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................