nu mai astept nimic de la oameni

Merg pe drum i n centrul meu miun numai priviri grele. M ghemuiesc ntr-un cerc pn cnd devin ivizibil. mi zic s nu-mi scriu nicicnd inima pe foi strine, dar altfel vor ptrunde oglinzile i vor sugruma trsturile. M voi schimba cnd voi ezita s-mi cioplesc cuvintele n lume. Probabil o bun parte din aceasta deja nu mai respir aerul meu. Toi egoitii, iritaii i limitaii s-au aciuat n oasele mele fragede. i simt fulgernd i scrnind la nesfrit. De fapt, este vorba doar de timp. Nu mai are acelai gust i n-ar avea nici arom dac n-ar alerga cteva picturi de simplitate pe strzile prezentului. Nu mai ncurcai vorbele cnd nu vrei s fii singuri, aa nct s nu v deranjeze dect propriile gnduri i s simii c sntei goi. Nu mai atingei fiine pierdute n amintiri. Nu v mai rzbunai i nu savurai binele tiind c oriunde poate exista cineva fr nume, care cu siguran e mai bun dect voi toi la un loc. Sntem nconjurai de demonstraii pline de superioritate i orgoliu, n mijlocul crora st minciuna. Toi am contribuit la reliefarea cataclismului omenirii. Deschid ua cnd mi cnt tcerea. Mama mi spunea c nu mai ncape nimic ntr-o inim att de mic. Totui, am ticsit acolo i condiii, i clipe, i dificulti, i necesiti, i dureri, multe dureri. S-au intensificat de fiecare dat cnd au aprut altele. Am ordonat fiecare nu accentuat, fiecare desprindere de fericire, orice ignoran i respingere. Nu am o poveste. Am conturat cteva rnduri, dar toate snt incomplete. i voi, cei care m-ai pierdut prin pri, nu sntei nici astzi inumani.

i voi iei afar. nc voi continua s caut un loc unde lumea nu-i att de amar.