nu mai astept nimic de la oameni

1
Merg pe drum şi în centrul meu mişună numai priviri grele. Mă ghemuiesc într-un cerc pînă cînd devin ivizibilă. Îmi zic să nu-mi scriu nicicînd inima pe foi străine, dar altfel vor pătrunde oglinzile şi vor sugruma trăsăturile. Mă voi schimba cînd voi ezita să-mi cioplesc cuvintele în lume. Probabil o bună parte din aceasta deja nu mai respiră aerul meu. Toţi egoiştii, iritaţii şi limitaţii s-au aciuat în oasele mele fragede. Îi simt fulgerînd şi scrîşnind la nesfîrşit. De fapt, este vorba doar de timp. Nu mai are acelaşi gust şi n-ar avea nici aromă dacă n-ar alerga cîteva picături de simplitate pe străzile prezentului. Nu mai încurcaţi vorbele cînd nu vreţi să fiţi singuri, aşa încît să nu vă deranjeze decît propriile gînduri şi să simţiţi că sînteţi goi. Nu mai atingeţi fiinţe pierdute în amintiri. Nu vă mai răzbunaţi şi nu savuraţi binele ştiind că oriunde poate exista cineva fără nume, care cu siguranţă e mai bun decît voi toţi la un loc. Sîntem înconjuraţi de demonstraţii pline de superioritate şi orgoliu, în mijlocul cărora stă minciuna. Toţi am contribuit la reliefarea cataclismului omenirii. Deschid uşa cînd îmi cîntă tăcerea. Mama îmi spunea că nu mai încape nimic într-o inimă atît de mică. Totuşi, am ticsit acolo şi condiţii, şi clipe, şi dificultăţi, şi necesităţi, şi dureri, multe dureri. S-au intensificat de fiecare dată cînd au apărut altele. Am ordonat fiecare “nu” accentuat, fiecare desprindere de fericire, orice ignoranţă şi respingere. Nu am o poveste. Am conturat cîteva rînduri, dar toate sînt incomplete. Şi voi, cei care m-aţi pierdut prin părţi, nu sînteţi nici astăzi inumani. Şi voi ieşi afară. Încă voi continua să caut un loc unde lumea nu-i atît de amară.

Upload: dorina-taranovici

Post on 03-Oct-2015

217 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Nu astept

TRANSCRIPT

Merg pe drum i n centrul meu miun numai priviri grele. M ghemuiesc ntr-un cerc pn cnd devin ivizibil. mi zic s nu-mi scriu nicicnd inima pe foi strine, dar altfel vor ptrunde oglinzile i vor sugruma trsturile. M voi schimba cnd voi ezita s-mi cioplesc cuvintele n lume. Probabil o bun parte din aceasta deja nu mai respir aerul meu. Toi egoitii, iritaii i limitaii s-au aciuat n oasele mele fragede. i simt fulgernd i scrnind la nesfrit. De fapt, este vorba doar de timp. Nu mai are acelai gust i n-ar avea nici arom dac n-ar alerga cteva picturi de simplitate pe strzile prezentului. Nu mai ncurcai vorbele cnd nu vrei s fii singuri, aa nct s nu v deranjeze dect propriile gnduri i s simii c sntei goi. Nu mai atingei fiine pierdute n amintiri. Nu v mai rzbunai i nu savurai binele tiind c oriunde poate exista cineva fr nume, care cu siguran e mai bun dect voi toi la un loc. Sntem nconjurai de demonstraii pline de superioritate i orgoliu, n mijlocul crora st minciuna. Toi am contribuit la reliefarea cataclismului omenirii. Deschid ua cnd mi cnt tcerea. Mama mi spunea c nu mai ncape nimic ntr-o inim att de mic. Totui, am ticsit acolo i condiii, i clipe, i dificulti, i necesiti, i dureri, multe dureri. S-au intensificat de fiecare dat cnd au aprut altele. Am ordonat fiecare nu accentuat, fiecare desprindere de fericire, orice ignoran i respingere. Nu am o poveste. Am conturat cteva rnduri, dar toate snt incomplete. i voi, cei care m-ai pierdut prin pri, nu sntei nici astzi inumani.

i voi iei afar. nc voi continua s caut un loc unde lumea nu-i att de amar.