natura în ghicitori

Cad din nori mărgele,Lacrimi mari şi grele.Pământul le primeşteCăci se răcoreşteGrâul bine creşte.

Între nori şi-ntre pământSfori de apă cad pe rând !

Floricică, floricea, haide , haide, spune cine ,Din văzduh ca firul vine?Când stropeşte grâul creşte, mai înalt şi mai voinic.Face-ntr-una: Pic! Pic! Pic!

………..

O scânteie marePrintre nori răsare.Zarea luminează,Ne înfricoşează.

Săgeta împăratuluiSparge casa dracului.

Scânteioară, ioarăCe din cer coboarăPe om îl omoară.

Un balaur roş, de pară,A ieşit din nori afară !

…………..

Drumurile troieneşteCe-i stă-n cale risipeşte.

Urlu şi mă învârtescPe drumeţi îi îngrozesc.

Cuie mici cu măciulieStrălucesc pe cer o mie,Dar când iese soareleFug de-şi rup picioarele.(stelele)

Am un brâu vărgatDe cer e spânzurat.

Năframă vărgatăPeste mare aruncată.

Ce e colorat şi nu se udă?

Care forţă pribegităApa mării o agită ?

Ce zboară pe sus Şi nu-l vezi ?

Cine trece pe la poartă, Şi câinii nu

îl latră ?

Fără trup prin lume trece,Stol de frunze îl petrece.

Cum porneşte la plimbarePomii i se-nclină-n cale.

Fie zi sau fie noapteEl la toţi în poartă bate.Nu aşteptă să-i descuiŞi se duce-n drumul lui.

Umbreluţă albăstrea,Încape lumea sub ea.

Parc-ar fi nişte petale,Ori steluţe ce danseazăNorii le presară iarnaŞi pe gene ţi le-aşază.

Laptele gerului,Sub streaşina cerului.

Strugure nu-s,nici piatră nu-s,Însă cad din nori, de sus;

Florile eu nimicescLa căldură mă topesc.

.

E rotundă şi bălaie,Intră noaptea în odaie !

O secere fără dinţiPăşeşte peste munţi.

Cine ştie o crăiasăToată noaptea luminoasă

Între stele locuieşteOare cum se mai

numeşte ?

După soare tot aleargăCearta dintre ei s-o dreagă,Dar oricât ea vrea să-l vadă,Nu se-ntâmplă niciodată.

Ochii casei meleOglindă de stele.

Potcoava caluluiÎn vârful dealului.Luminoasă şi ochioasă

Straja nopţii şi crăiasă.

O secere fără dinţiPăşeşte peste munţi.

Grămezi de câlţi,Peste munţi.

Pe deasupra se arată Munţi de vată scărmănată ! Peste ape şi pământPlutesc munţi purtaţi de vânt !

Pe sub razele de soareZboară peste câmp o floare.

Trece monstrul marea Cu părul alb ca sarea.

Un fuior alb şi pufos,Când mai sus şi când mai jos,Pe albastrul cer pluteştePloaie, zăpadă vesteşte.

Dis de dimineaţă-n zoriVarsă lacrimi peste floriSoarele s-a ridicatŞi pe loc el le-a uscat.

De pe cer o sită mareCerne pe pământ dogoare !

Când apare el pe cer,Stelele s-ascund şi pier !

De pe cer o sită mareCerne pe pământ dogoare !

Măr frumos şi auritChiar din cer a răsărit.Ziua-ntreagă străluceşteŞi pământul încălzeşte.

Zgomot mare se porneşteParcă ne-asurzeşte,Pe toţi ne vesteşte,Că ploaia soseşte.

Zgomot mare se porneşteParcă ne-asurzeşte,Pe toţi ne vesteşte,Că ploaia soseşte.

Urlă lupul la hotarăŞi s-aude-n altă ţară.

Ce trece prin satŞi câinii nu bat?

Cuie mici cu măciulieStrălucesc pe cer o mieDar când iese soreleFug de-şi rup picioarele.

Lungă şi latăNu stă niciodată.

A lăsat-o Dumnezeu Ca s-o bei şi tu şi eu.

Dacă n-ar fi, Lumea ar pieri. Dacă multă este, Lumea prăpădeşte.

Vine moşul pe portiţăŞi îţi scapă o cheiţă.Vine luna şi n-o iaVin stele şi n-o iaVine soarele şi-o ia.