ionut cristache - calendarul cu patimi
Post on 03-Aug-2015
63 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
I O N U | C R I S T A C H E
Calendarul cu patimi
roman
- edi\ia a doua -
2008
2
1. Oameni, ca =i noi,
=i-au dorit s[ fie ferici\i, au iubit =i au
fost ]n=ela\i, au sperat in amiaza zilei
de m`ine. Pentru ei, povestea aceasta
trebuie spus[. Am stat ore ]ntregi ]n
fa\a morm`ntului =i mi-au r[mas, ca o
eternitate, ]n toat[ fiin\a mea, literele
mari s[pate in marmura alb[: RADU
ALDEA (1970 – 1996). E ]n lacrim[
bolta ad`nc[ =i m[ ]ntreb dac[ focul
din mine mai duce spre culmea
mun\ilor mei, atins[ de toamn[, ]mi
scria Radu, ]n ultima lui prim[var[.
Radu a fost prietenul
meu, un om curat =i sincer,
3
]ng`ndurat adesea, ]n tinere\ea lui
fireasc[, un b[rbat frumos =i puternic
=i simt lacrima ]n col\ul ochilor, mi se
]nv`rt cuvintele ]n minte, dar =tiu c[
trebuie s[ spun p`n[ la cap[t istoria
unei vie\i =i a unei prietenii f[r[
limite, istoria unui om pe care l-am
iubit, care mi-a fost ca un frate mai
mic =i de la care mi-a r[mas caietul
acesta mare, cu pagini scrise ap[sat,
pe care le recitesc mereu =i nu ]ncetez
s[ m[ rog la Dumnezeu, pentru
lini=tea lui, ]n lumea mai bun[ ]n care
a plecat.
L-am cunoscut c`nd
avea 14 ani =i ceva, venise din satul
lui de la munte s[ ]nve\e la liceul pe
care eu m[ preg[team s[-l termin. A
stat ]n gazd[ la bunica mea, eram
]ntr-un fel mai ]ndep[rtat, rude,
oricum mi-a pl[cut de la ]nceput
figura lui de adolescent sfios, aerul lui
adus de la munte, cobor`t dintr-un fel
de poveste, pe care aveam s[ o ]n\eleg
cu timpul, mult mai bine. Mi-a r[mas
]n minte ziua aceea de toamn[, ]n care
4
l-am g[sit ]n curtea bunicii mele, cu o
carte ]n m`n[ =i o privire nedumerit[
]n spatele unor ochelari sub\iri =i
negri. Citea „Existen\a tragic[> ,
avea m`inile ]ncle=tate pe un creion,
cu care sublinia fraze ]ntregi =i =tiu c[
l-am ]ntrebat, un pic ironic, dac[
]n\elege ceva din cartea ]nvelit[ ]ntr-o
bucat[ de h`rtie alb[. Mi-a r[spuns
printr-un z`mbet plin de candoarea
copil[riei lui, a=ezat[ ]n lini=tea
satului de munte, din care venea. Ar
trebui, ]mi scria el mai t`rziu, c`nd
vremurile s-au a=ezat peste anii no=tri
tineri, s[ ]nv[\[m, s[ trudim =i s[
suferim, s[ putem uita =i s[ ne putem
]ntoarce. Dar mai putem crede ast[zi
cuv`ntul de ieri? Omule, scria el, e=ti
v[zut =i auzit =i sim\it, cu toate
suferin\ele tale, p`n[ c`nd ]\i recape\i
fericirea pierdut[. }ns[ nu era dec`t
vaietul mor\ii ]n glasul acela…
Eram ]n ultimul meu
an de liceu, m[ preg[team pentru
medicin[… Cu Radu, ]n lungile
noastre dup[-amieze care au urmat,
5
am vorbit ore ]ntregi, ]n curtea bunicii
sau ]n plimb[ri lini=tite, pe Iazul
Morii, pe dealurile de deasupra
ora=ului nostru provincial. Am mereu
sentimentul unui timp care se
]ntoarce, clipa ce vine este, prin faptul
doar c[ bate mai t`rziu, inferioar[
clipei trecute. Radu citea, cu puritatea
celor 14 ani =i ceva – cum zicea el –
din Blaga =i cuvintele sunau nefiresc,
]n ]n\elepciunea lor, ]n glasul
copil[ros =i cald. Timpul, cita el din
lecturile serioase, e un mediu de
fatal[ degradare =i destr[mare. C`t[
dreptate avea, ]mi spun acum,
retr[ind zilele acelea, pe care le-a=
dori iar[=i =i iar[=i… Fiecare dintre
noi am l[sat ]n urm[ c`teva
mor\i,pentru c[ fiecare am ]nceput de
mai multe ori o alt[ via\[. Ce firesc
sunau cuvintele lui, ]n curtea plin[ de
flori a bunicii mele, ce speran\[ era ]n
anii no=tri tineri, care au fost odat[…
Citesc paginile
caietului r[mas de la Radu, reg[sesc
zile =i ]nt`mpl[ri pe care credeam c[
6
le cunosc =i mi se str`nge inima, de
parc[ s-ar rupe ceva ]n mine. Simt
toate acestea ca pe o parte din mine =i
m[ ]ntreb unde sunt zilele fericite, in
care priveam lumea de la etajul 10 al
mansardei ]n care am locuit =i eu – cu
Radu – doi ani. Eram deja student ]n
anul cinci, la medicin[, c`nd Radu a
terminat liceul =i ]n toamna lui '89 a
reu=it, primul, la Facultatea de
Filosofie. Am stat ]mpreun[, ]ntr-un
bloc vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o
mansard[ mare, pe care el a primit-o
de la sora tat[lui s[u. Despre zilele
acelea =i despre prietenia noastra a=
putea s[ vorbesc ceasuri multe, dar
cuvintele mi se opresc palide ]n fa\a
acestor pagini scrise de el, pe care
le-am primit la sf`r=it de iunie 1996,
]ntr-un spital din care Radu n-a mai
ie=it dac`t ]n ve=nicia =i ]ntunericul
vie\ii. Avea 26 de ani =i ]i scria mamei
lui: „pentru trunchiul p[r[sit, care
niciodat[ n-a putut s[ dea flori, c`t de
dureros este s[ sf`r=easc[. “
7
Obi=nuie=te-te s[ crezi c[
moartea nu are nici o leg[tura cu noi,
spunea Radu, c[ut`nd prin filosofii
lui, fiindc[ via\a nu-l ]nsp[im`nt[ pe
acela care a ]n\eles c[ nu e nimic
altceva dec`t a=teptarea. Nebun e
omul care spune c[ se teme de
moarte, nu fiindc[ va suferi c`nd
moartea vine, ci din cauz[ c[ sufer[
]n a=teptarea ei… scria pe un perete
din mansarda tinere\ii noastre.
Fiecare om, ]mi spunea el, e ca un fel
de ma=in[rie divin[. +i, la ]ndoiala
mea, ]mi r[spundea ap[sat: „O
ma=in[ f[cut[ prin me=te=ugul omului
nu e ]n fiecare din p[r\ile sale
ma=in[…” Tu, ap[sam eu cuvintele,
tu crezi asta? Un filosof de-al meu,
z`mbea el trist… Dintele unei ro\i de
alam[ are p[r\i =i fragmente care
pentru noi nu sunt ceva me=te=ugit =i
nu mai au nimic care s[ aminteasc[
de ]ntreg. M[ simt, mai spunea el, ca
un asemenea dinte, a= vrea s[ g[sesc
locul meu ]n aceast[ ma=in[rie. L-a
g[sit, dar i-a folosit prea pu\in, via\a
8
lui s-a terminat, p`lp`ind ca o lumin[
]ntr-o noapte neagr[, tot mai neagr[,
tot mai ur`t[…
}nchid caietul, din care
citesc mereu paginile pe care \i le voi
da, cititorule, ca =i cum le-a= avea
prima dat[ ]n fa\a ochilor. Ies pe
strad[, simt c[ trebuie s[ uit, m[car o
vreme, cuvintele tot mai greu de
]n\eles. +i-mi amintesc o noapte cald[,
cu Radu, pe str[zile Parisului, cu
dou[ luni ]nainte ca boala s[-i
cuprind[ g`ndurile =i fiin\a. Pu\ine
sunt lucrurile pe care le exprim[m la
propriu, ]mi spunea, c[lc`nd ap[sat
printr-un Paris adormit, mai multe
sunt cele pe care le g`ndim numai,
dar se ]n\elege ceea ce dorim s[
spunem. Cum, ]l ]ntrebam eu, e mai
aproape de noi sugerarea figurat[ a
lor? Da, zicea el, ideea e c[ toate
lucrurile au un sens, c[ lumea e o
carte de semne, de chem[ri =i de
t[ceri, de ar[t[ri =i ascunderi.
Vorbea ca dintr-o carte,
avea o triste\e ]n glas pe care, atunci,
9
nu eram ]n stare s[ o ]n\eleg. Uite, ]mi
spunea, ce mare dreptate avea Platon,
fiindc[ dac[ sufletul e nemuritor are
nevoie de preg[tire nu doar pentru
vremea aceasta, pe care o numim
via\[, ci pentru vecie. A=a c[, dac[
moartea ar fi sf`r=itul a tot, ]n mare
c`=tig ar fi cei p[c[to=i. De unde s[
b[nuiesc eu, ascult`ndu-l,
fr[m`ntarea lui, atins[ de aripa
nop\ii. Care c[l[tor, mai ]ntreba
Radu, f[r[ cuvinte, r[t[cind prin
ruinele lumii nu se las[ dus de g`ndul
vremelniciei. Spiritul, mistuindu-=i
]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[
migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te
]n[l\at, tranfigurat, mai pur =i mai
t`nar. Sunt ultimele r`nduri din
caietul pe care l-am a=ezat, cu
nesf`rsit[ triste\e, l`nga fotografia lui
de b[rbat frumos, cu un z`mbet larg
pe fa\[ =i cu ochelarii a=eza\i pe
v`rful nasului. Cei neferici\i au
dreptul s[ spere, dar fericirea se simte
fragil[ ca un vis, nelini=tit[ =i
10
amenin\at[, iar Radu e mai viu dec`t
oric`nd, aici ]n umbra cuvintelor lui.
2. Exist[ o logic[ a
nebunului? Continuam s[ m[ ]ntreb,
cu bruma de luciditate pe care o mai
aveam... Sunt Radu Aldea, am 25 de
ani, repetam mereu, ca o ]ncercare de
a-mi p[stra prezentul, neatins de
rugina bolii. M[ uitam ore ]ntregi pe
geamul camerei de spital =i, dincolo,
spre lume, vedeam str[zile Parisului,
casele din apropierea Sorbonei,
ma=inile luxoase br[zd`nd ploaia de
toamn[ t`rzie. Doar ad`nc, ]n
memorie, puteam s[-mi adun c`teva
g[nduri r[zle\e, s[ caut explica\ii care
nu-mi erau, totu=i, de nici un folos.
Lumea mea s-a pr[bu=it
]ntr-o singur[ var[. }n aprilie ‘95 mai
eram ]nc[ la Paris, m[ preg[team
s[-mi su\in teza de doctorat, eram o
„speran\[“ a filosofiei politice
rom`ne=ti, un t`n[r g`nditor profund
=i serios, cum spunea profesorul meu,
domnul Albert Vichi, =eful catedrei de
politologie. Muncisem f[r[ m[sur[,
11
zile ]ntregi le-am ]nchis ]ntre pere\ii
bibliotecilor, citisem cu r[bdare mii de
pagini =i, ]n mintea mea, totul p[rea
clar, =tiam fiecare idee pe care urma
s[ o a=ez ]n teza mea de doctorat.
Profesorul, cu care aveam lungi
discu\ii, ]n fiecare vineri dup[-amiaza,
era ]nc`ntat de entuziasmul meu, m[
]ncuraja cu o r[bdare amical[, iar
seara, c`nd b[team str[zile Parisului,
m[ sim\eam fericit =i ]nc[rcat de
speran\[.
Am ajuns la spital ]ntr-o
zi ploioas[ de toamn[. }n curte erau
c`\iva oameni, ]n halate galbene, cu
priviri absente =i inexpresive. Am
sim\it, dincolo de poarta ur`t[ =i
ruginit[, ap[sarea zidurilor masive,
cr[pate de vreme. Multe geamuri
at`rnau sparte, pe l`ng[ pere\i, iar
copacii –mul\i =i usca\i- d[deau un aer
dezolant parcului ne`ngrijit =i plin de
frunze uscate. Dincolo, peste garduri,
se vedeau dealurile atinse de brum[,
sem[na cu satul meu de munte =i am
12
sim\it atingerea cald[ a copil[riei
mele.
M-au dus ]ntr-o camer[
de la etaj, rece =i cu dou[ paturi vechi,
un dulap maroniu pus direct pe
peretele din spate =i o mas[ de fier
ruginit[, a=ezat[ l`ng[ fereastr[.
Acolo l-am g[sit pe Pavel. Nu s-a uitat
la mine, nu mi-a r[spuns la salut =i n-a
reac\ionat de loc atunci c`nd Burtosul
care m-a condus a spus: „El e
Pictorul…” L-am cercetat pe sub
ochelari, mu=ca dintr-un m[r =i privea
atent ]ntr-o map[ jerpelit[, sub c`teva
cartoane care p[reau s[ fie desene sau
schi\ele unor viitoare tablouri. Pavel
avea o barb[ foarte mare, iar p[rul, alb
=i el, era prins la spate ]ntr-o coada
stufoas[; gura abia dac[ se b[nuia prin
musta\a c[runt[, iar urechile se l[\eau
ca ni=te lope\i ]n jurul capului. Printre
gratiile geamului se vedea un col\ de
p[dure, cu c`\iva stejari desfrunzi\i =i
p[rea o lume artificial[, ca un mulaj
de ipsos a=ezat direct pe iarba ars[ de
toamn[. Pavel s-a a=ezat ]n fa\a
13
ferestrei =i a r[mas nemi=cat minute
bune, aproape c[ nu-l auzeai nici
m[car respir`nd, nu scotea nici o
vorb[ =i fixa bucata aceea de p[dure,
cu ochii larg deschi=i, umezi =i
nemi=ca\i. C`teodat[, ]n zilele care au
urmat, ]l strigam sau ]l ]ntrebam ceva,
dar nu r[spundea dec`t foarte rar, ]i
sim\eam aerul str[in =i nu ]ncetam s[
m[ mir de deta=area cu care pleca din
lumea ]nchis[ a camerei noastre de
spital. }si revenea brusc, uneori dup[
ore ]ntregi de contemplare, ]=i scutura
u=or umerii apleca\i de at`ta a=teptare
=i-=i relua cuvintele exact de acolo de
unde le l[sase, cu c`teva ore mai
]nainte.
Mi-am a=ezat lucrurile cu
care venisem pe noptiera hodorogit[
din dreptul patului meu =i mi-am
propus s[-l ignor pe b[rbatul str[in de
l`ng[ mine. „Tu cine e=ti? m-a
]ntrebat dup[ o vreme”, iar eu l-am
privit o clip[ =i, apoi, i-am r[spuns,
aproape morm[ind cuvintele
„Radu…Radu Aldea…” S-a a=ternut
14
]ntre noi o t[cere care devenise
fireasc[. A venit apoi Burtosul cu
pastilele de pr`nz, pentru Pavel. Nu-l
suporta pe asistentul de zi, era gras,
slinos, avea mereu p[rul unsuros =i
murdar, iar halatul lui p[rea mizerabil,
chiar dac[ era ]ntotdeauna sp[lat =i
c[lcat. „Ce fac domnii?” ne ]ntreba el
stereotip, mereu cu un aer de u=oar[
superioritate, care s-ar fi vrut ironic,
dar era numai bleg =i decolorat. }i
r[spundeam ]ntotdeauna eu, Pavel nici
nu cred c[-l auzea, ne luam pilulele
verzi =i ]ntrebam invariabil c`nd vine
m`ncarea. Burtosul nu r[spundea
niciodat[ =i pleca tr`ntind u=a, cu
for\a kilogramelor lui, de pe care c[lca
lumea, cum zicea Pavel, dup[ ce
r[m`neam singuri. +i-l ]njura, de
fiecare dat[ altfel.
Acum ]ns[ Burtosul
avea treab[ cu mine. „Te a=teapt[
domn’ doctor…” M-am ridicat de pe
marginea patului =i l-am urmat .Abia
acum am observat culoarele uria=e ale
spitalului =i u=ile masive, dar la fel de
15
p[r[ginite ca =i celelalte p[r\i ale
cl[dirilor… +i-apoi, apoi… nu mai
=tiu, am alunecat u=or pe l`ng[ perete.
Parc[ l-am v[zut mai t`rziu, pe Pavel,
se uita cu ochii lui umfla\i. Capul
meu, strigam, capul … Mi-am revenit
dup[ dou[ zile =i am ]nceput s[ scriu
]n acest caiet. M[ uit la paginile
adunate p`n[ aici =i-a= vrea s[ merg
mai departe. }ngeri blonzi ]mi trec prin
fa\[, o p`nz[ uria=[ se \ese peste
amintirile mele. A= arunca mul\imea
de pastile, pe care le am al[turi, ]mi
tremur[ m`inile =i dragostea Ei ]mi
fr[m`nt[ mintea. Unde sunt,
Doamne, zilele atinse de iubire, cine e
animalul de dincolo, cu col\i ascu\i\i,
care ]=i ]nfige botul ]n mine =i m[
sf`=ie bucat[ cu bucat[… Las lacrima
s[ se usuce pe pagina scris[ de mine,
col\i negri mi se a=eaz[ pe fa\[, pe
m`ini, pe umeri… Cine e omul r[u
care m[ urm[re=te, cu ochii umfla\i de
s`ngele gros? Mi se a=eaz[ peste ochi
un paravan aspru, ca un ]ntuneric
m[run\it de nisipul fin al de=ertului
16
din mine. Ce greu g[sesc puterea s[
sper =i ce speran\[ e=ti, de=ert[ciune…
N-am mai avut, s[pt[m`ni multe dup[
aceea, nici o criz[. Medicamentele ]=i
f[ceau efectul, dar tr[iam fiecare zi
]ntr-o nep[sare =i resemnare continu[.
+tiam deja c[ pr[bu=irea din
certitudinile care s-au dovedit
]n=el[toare devine putin\a de a pluti.
I-am spus ]ntr-o zi lui Pavel c[
existen\a nu se poate g`ndi de departe,
trebuie s[ te invadeze dintr-o dat[, s[
se a=eze pe tine, s[ se culce greu pe
inima ta, ca un animal mare =i
nemi=cat. Eram am`ndoi ]ntr-o camer[
umed[, de la subsolul spitalului, unde
Pavel ]=i aranjase atelierul lui de
pictur[. Pe cartoanele lui improvizate
erau a=ezate figuri ciudate, ]ngeri cu
p[l[rii de soare, animale curioase,
]ncurcate ]n zeci de picioare, totul
desenat pe un fond albastru strident.
Tablourile lui aveau ]ns[ un mister pe
care nu-l puteai explica sau, mai bine
spus, nu sim\eai nevoia s[-l explici.
Stam pe o canapea ur`t[, cu arcurile
17
ie=ite prin toate ]ncheieturile =i Pavel
mi-a zis, dintr-o dat[, imperativ:
„Acum e r`ndul t[u… Spune-mi
istoria ta.” L-am privit o vreme =i a= fi
vrut s[-i spun: „Sub privirea ta m[
tr[iesc pe mine ]nsumi, ca ]ncremenit
]n mijlocul lumii…” Mai tr[iesc ]nc[
=i acum =i socotesc fiecare ceas, dar
nu mai este nimic z[vor`t sub cheie,
camera e goal[, e pustie =i rece.
3.Voi visa o t[cere, o t[cere
de vis, plin[ de =oapte… straniu efort,
straniu p[cat. Tot ceea ce urmeaz[ e
via\[, e via\a mea, de ce simt oare c[
trebuie s[ ]ncep astfel? Moartea e mai
mult dec`t via\a =i ofer[ ad[post, ca
proces ea nu exist[ dec`t ca moarte a
celuilalt. Moartea mea nu poate fi o
experien\[ pentru mine, dar tot ce pot
cunoa=te are leg[tur[ cu ea, devine
profunzime a fiin\ei nu deja ca lini=te,
ci ca des[v`r=ire. T[cerea rece =i
]ntunecat[ doarme sub umbra acestei
p[duri cu arbori s[lbatici, iar v`ntul
bate prin anii mei pu\ini, str`n=i ]n
de=ertul care vine.
18
Era ]n vara lui ‘89.
Terminasem liceul, ]n ora=ul meu care
m[ primise la ]nceput de copil[rie
t`rzie =i m-am trezit student la
filosofie, printr-o ]ncercare f[r[
emo\ii. Sf`r=itul anului l-am tr[it
]mpreun[ cu Mircea, prietenul meu
mai b[tr`n cu patru ani, student =i el,
dar la medicin[, pe str[zile invadate
de oameni. }ncepuse, a=a
credeam, revolu\ia… Nu-mi place s[
vorbesc despre zilele acelea, am sim\it
gloan\ele pe l`ng[ urechi, am fluturat
steagul g[urit =i am strigat, omene=te
dar inutil, despre libertate =i fericire.
}n martie am ajuns student la =tiin\e
politice, m-am mutat la noua facultate
ap[rut[ dup[ revolu\ie la timp, fiindc[
filosofia pe care o ]ncepusem era o
scleroza ]n pl[ci,o \ar[ a nim[nui,
]mb[tr`nit[ ]n oameni =i obiceiuri de
neclintit.
P`n[ la ]nceputul anului
patru toate au fost ca =i vremurile,
confuze… Istoria mea ]ncepe de aici,
din noiembrie 1992… A=teptam liftul,
19
locuiam la etajul zece, ]ntr-un bloc
vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o
mansard[ foarte mare, pe care un frate
al tat[lui meu o transformase ]ntr-un
apartament complet, cu pere\i sub\iri
=i u=i din aluminiu, cu dou[ ferestre
mari, in acoperi=, prin care se vedea
cerul =i o alt[ lume dec`t cea terestr[.
Pe u=a mare, a blocului, a intrat Maria.
Ne-am salutat, =tiam ca locuie=te la
etajul al doilea, iindc[ era vecin[ cu
m[tu=a mea. O mai privisem =i
alt[dat[ curios, era frumoas[, ]nalt[ =i
avea un p[r negru, mare, str`ns ]ntr-o
parte, pe um[rul drept. „A= vrea s[
te-ntreb ceva, mi-a spus, =tiu de la
doamna Aldea ca e=ti student la =tiin\e
politice…” M-am uitat pu\in surprins
la ea =i am zis: „Da,da…a=a e”. Am
r[mas ]mpreun[ in hol, liftul venise de
mult, dar Maria ]mi spunea, u=or
derutat[ parc[, mi=c`ndu-se mereu de
pe un picior pe altul, c[ se preg[te=te
cu cineva, la filosofie, c[ ar vrea s[
fac[ tot =tiin\e politice. „+i, zicea ea,
am mari probleme, nu ]n\eleg deloc
20
cum s[ ]nv[\, cartea asta de filosofie e
o culegere de texte, de fapt…” Am
z`mbit =i i-am spus c[ =tiu, preg[tisem
anul trecut b[iatul unor prieteni ai
m[tu=ii mele, care era deja student.
„Am avut acelea=i probleme cu el,
cred c[ ar trebui s[ st[m de vorb[,
pentru c[ te pot ajuta.”
Am ]ntrebat-o dac[ poate
veni spre sear[ la mine, apoi am urcat
]mpreun[, ea cobor`nd la etajul al
doilea. Toat[ dup[-amiaza am citit =i
am f[cut ordine ]n mul\imea de h`rtii
care ]mi umpluse biroul. Maria a
venit, pu\in dup[ ora =apte, era un pic
sfioas[, avea o re\inere =i ]n glas, am
sim\it c[ deruta ei era, mai degrab[ a
unei eleve ]n fa\a profesorului ei. +tiu
c[ i-am ar[tat, cu r[bdare, cum se
poate ]nv[\a, am f[cut ]mpreun[ o
schem[ de idei, pe capitolul ]nt]i al
c[r\ii de filosofie, a=ez`nd textele la
locul lor… Oricum, am vorbit mai
bine de dou[ ore ]mpreun[. „C`nd vrei
tu, i-am spus la sf`r=it, putem ]ncerca
un test pe acest prim capitol, eu =tiu
21
cum arat[ subiectele de admitere =i ]\i
preg[tesc c`teva”. M-a ]ntrebat dac[
nu m[ ]ncurc[ cumva =i era…era at`t
de frumoas[. Stoluri g[l[gioase de
p[s[ri zboar[ peste amintirile mele, o
perdea de lacrimi ]mi ]ngroa=[ durerile
ultime, dar st[ruitor m[ prive=te acum
umbra chipului ei. Iar buzele mele,
c`nd amu\esc, ]ngroap[ t[cerea aspr[
a iubirii r[nite. Dar cine pl`nge, dac[
u=a cuptorului se deschide f[r[
]ncetare spre focul ]ncins al disper[rii?
4.Aici cuvintele lui Radu au
ajuns tot mai greu de deslu=it. O
lini=te nem[rginit[ se cite=te printre
r`ndurile lui, dar nu e dec`t urma
pa=ilor r[t[ci\i prin noapte. „Ar
trebui s[ accept[m via\a a=a cum este,
]mi spunea el, ]n zilele lui decembrie
‘89, c`nd ne-am aflat am`ndoi pe
str[zile pline de revolt[. A=a cum este
ea pentru noi...” El credea ]ns[ c[
poticnirea noastr[ vine din disperare.
Am citit undeva c[ spiritul cel mai
bine dotat poate fi strivit sub povara
darurilor sale. Constat, dar nu cu
22
mirare, c[ Radu nu vorbe=te aproape
deloc ]n caietul lui, despre zilele
acelea. Frica de amenin\are e o
nelini=te oarecum gratuit[ =i reg[sesc
toate acestea undeva, ]n g`ndurile lui.
Sentimentul de dezn[dejde nu poate
]mbr[ca dec`t forma grandioas[ a
protestului, orice om are con=tiin\a
c[-i lipse=te ceva, pentru a c[uta, de
fapt, s[ dep[=easc[ starea prezent[. +i
apoi, cine ar putea s[ cread[ c[
primejdiile care pot s[ tulbure unele
suflete sunt tot at`t de ad`nc ale
noastre ca =i primejdiile reale?
Prietenul meu e ]ntreg =i e viu ]n
aceste cuvinte, la care a mai ad[ugat:
Dumnezeu e zi =i noapte, iarn[ =i
var[, prisos =i foamete. Dac[ omul
s-ar c[uta mai ]nt`i pe sine, ar vedea
c`t este de neputincios s[ treac[
dincolo de el; alerg[m nep[s[tori
spre pr[pastie, dup[ ce ne-am pus ]n
fa\[ ceva care s[ ne ]mpiedice s[ o
vedem. Timpul ]l b[g[m de seam[
doar pierz`ndu-l, ceasurile irosite
at`rn[ greu ]n ve=nicia sf`r=itului, iar
23
noaptea ne veste=te nesf`r=ita zi ]n
care se a=eaz[ somnul peste pustiul
din noi.
5.Maria a venit ]n fiecare
s[pt[m`n[, ]nv[\a fiecare nou capitol
cu un fel de bucurie a ]n\elegerii, u=or
copil[reasc[, dar plin[ de delicate\ea
felului ei de a fi. Azi, c`nd scriu, e 24
septembrie, e ziua mea =i a venit
Mircea, bun ca ]ntotdeauna, cu
optimismul lui molipsitor. Am stat
]mpreun[ ]n camer[, Pavel picteaz[ de
c`teva zile, ]n atelierul lui improvizat
=i nu-l v[d dec`t foarte t`rziu, spre
miezul nop\ii. <Spune-mi, Mircea,
l-am rugat pe prietenul meu, cum s[
]n\eleg starea mea din aceste zile, simt
c[ tr[iesc un fel de experien\[ care se
desf[=oar[ ]n afara mea…” El mi-a
zis, cu vocea lui calm[ =i aproape
feminin[, c[ omul normal ]=i tr[ie=te
visul s[u ]ntr-o povestire pe care =i-o
poate spune sie=i sau altcuiva.
Confuzul, zicea el, nu suprim[ absen\a
subiectului, care e aici f[r[ a se afla
aici, fiind fascinat de imaginarul s[u
24
amestecat. „Bine, am spus, dar eu asta
simt acum, toate experien\ele mele se
nasc sub presiunea unor date haotice.”
Mircea ]ns[ a ]ncercat s[ m[ apere de
primejdiile obsesiilor care-mi atacau
g`ndurile. „Radule, a continuat el,
pentru un confuz oniric ]nc`ntarea lui
e chiar experien\a inten\ionalit[\ii
sale, care leag[ imaginile de o dorin\[,
de fr[m`nt[rile lui…” Vorbea cu
mine ca =i c`nd ar fi dorit s[-mi
alunge mir[rile de acum, ca =i cum
mi-ar fi spus compar[, uita-te ]n jurul
t[u, e=ti un om normal, ]\i trebuie
voin\a de a ]n\elege acest lucru.
Eu mai =tiu… Ce s[ mai caut?
<Uite, spunea Mircea, absen\a
subiectului din vis e tocmai atrac\ia
exercitat[ de puterea imaginarului =i
acest h[u prezent ]n subiect ]l face, pe
cel invocat de tine, s[ ]nceteze de a
mai fi cineva.” Dar eu, eu ce sim\eam?
Ce ]n=ir aici cu lini=tea con=tiin\ei
mele ascunse? Con=tiin\[ rupt[ de
realitate, aglomerare de evenimente
f[r[ istorie, f[r[ spa\iu =i f[r[ timp...
25
De fapt, aveam tot mai des
sentimentul c[ pierd orice posibilitate
de a fi prezent ]n lumea de l`ng[
mine,era ceva asem[n[tor cu
diminea\a ]n care te treze=ti din somn
=i o clip[ e=ti c[ n[uc, g[sindu-te
parc[ ]n fa\a unui abis. Hei, mi-am zis
consolator, nu e neant pur, e o lume
populat[ de tr[iri care te captureaz[...
Da… Maria venea s[pt[m`nal ]n
mansarda mea, prin geamurile c[reia,
deschise spre aerul rece al ora=ului,
intra prima fulguial[ a iernii abia
]ncepute. Sta la biroul meu =i scria, cu
un calm delicat, subiectele preg[tite
de mine =i o urm[ream adesea, cu
privirea strecurat[ pe sub ochelari. Era
frumoas[, dar ochii ei tr[dau o triste\e
greu de ascuns, ]i tremurau u=or
buzele =i r[m`neam minute ]ntregi ]n
contemplarea ei discret[. }ntr-o sear[,
ninsese mult, era totul acoperit de
z[pad[, m-a ]ntrebat dac[ putem s[
ie=im la plimbare . Am mers aproape
dou[ ore prin z[pada a=ezat[ temeinic
pe str[zile ora=ului . „Am v[zut, a zis
26
Maria, c[ scrii mereu =i tot a=ezi zeci
de foi ]n dosare…” Am z`mbit =i i-am
r[spuns: „}mi preg[tesc lucrarea de
diplom[ =i chiar ]mi place mult ceea
ce fac…” Maria ]ns[ nu p[rea s[ aib[
r[bdare s[ m[ asculte =i, brusc, m-a
]ntrebat: „Dar despre lumea din care
vii tu, po\i s[-mi poveste=ti?”
Am avut, mai ]nt`i, sentimentul
unei retrageri =i eschiv[ri, fiindc[
despre lumea din care veneam –
curat[, dominat[ de lini=tea calm[ a
familiei mele- nu-mi pl[cea s[
povestesc altora, sim\eam un fel de
dorin\[, poate egoist[, de a o p[stra
numai pentru mine. Ceva ]ns[ din
privirea ei m-a ]ndemnat s[ vorbesc…
+i am povestit mult, cu bucuria
monologului meu interior… „Am
tr[it, i-am spus, ]ntr-un sat de munte,
mare, curat, peste care se a=ezase
p[durea =i iarba, iar tata era preotul
satului… Mama mea e ]nv[\[toare
acolo, acas[. Nu =tiu dac[ tu po\i s[
]n\elegi cum era lumea mea, cred c[
poate fi doar tr[it[, nu =i explicat[.”
27
Maria m[ asculta ]n t[cere, sc`r\`ia
z[pada sub picioarele noastre =i
p[ream s[ fim singurii oameni din
ora=ul ]nghe\at ]n ]nserare. <Tata, am
continuat eu, era un om deosebit, un
preot, ca un sf`nt, a=a ]l =i vedeau
oamenii din satul nostru… Mult[
vreme, cel pu\in c`t a \inut copil[ria
mea, tata era, pentru mine, imaginea
lui Dumnezeu…” Maria s-a oprit
pu\in =i m-a ]ntrebat: „Era… de ce
era?” Mi s-au terminat cuvintele.
„Fiindc[ s-a dus… avea doar 45 de ani
c`nd a murit”…
Ne-am continuat, apoi, o vreme,
plimbarea ]n t[cere. }ntr-un fel pe care
nu =tiu s[-l explic, ne-am reg[sit
\in`ndu-ne de m`n[; sim\eam degetele
ei ]nghe\ate ]n m`na mea =i atingerea
aceea mi-a r[mas at`t de vie, at`t de
prezent[, ]nc`t a= putea =i acum s[ o
cred real[, ca un semn al nesf`r=itului
din fiecare zi care avea s[ vin[.
Mergeam, m`n[ ]n m`n[, prin
z[pezile str[zii =i-i povesteam despre
satul meu, ]n care mirosea a brazi =i a
28
cetin[, ]n care ve=nicia nu a fost
niciodat[ doar o figur[ de stil. Simt
acum, amintindu-mi cum se ivea
iubirea din noi, c[ se usuc[ =i cade, ca
o r[suflare abia auzit[, via\a din mine.
A fost doar un vis totul, se destram[
azi ]n ceasul nop\ii =i ]n lumina lui,
toat[ dragostea mea. Sub aripa uscat[
a alunilor apas[ azi somnul mor\ii =i
inima mea ]nghe\at[ nu mai crede ]n
vreo m`ng`iere. M[ ]ntreb, cu cele din
urm[ clipe de luciditate de care mai
sunt ]n stare, de ce ar fi sf`r=itul un
fream[t de tain[ ascuns[.
Atunci, pe str[zile n[p[dite
de iarn[, eu =i Maria deslu=eam
primele semne ale iubirii care venea
lini=tit[ =i cald[.
6. Plouase mult, zile ]ntregi
am auzit pe acoperi=ul din fa\a
ferestrei noastre r[p[itul metalic al
apei. Pavel era tot timpul foarte agitat,
aerul devenise ap[s[tor, iar ceilal\i
bolnavi aveau crize dese =i, aproape ]n
fiecare zi, coridoarele erau pline de
pacien\ii ataca\i de angoasa toamnei
29
]ntunecate, de afar[. <Ce suflet este
acela gata oric`nd s[ se despart[ de
trup, dac[ trebuie sau s[ se sting[ sau
s[ se risipeasc[ sau s[ d[inuie ]n el ?”
urla Pavel din mijlocul patului, cu
figura r[v[=it[ de team[ . <Stai pu\in,
]i r[spundeam eu calm, sufletul
omenesc nu e ]n sine nemuritor, ci
muritor… Dar acela=i suflet poate =i
s[ nu moar[. Dac[ nu cunoa=te
adev[rul, moare =i se destram[ odat[
cu trupul, pentru a re]nvia ]ns[
]mpreun[ cu trupul mai t`rziu.” Pavel
se agita ]n jurul patului, continu`nd s[
strige: „Ce vorbe=ti? Unde? La
sf`r=itul lumii poate =i pentru a primi
odat[ cu trupul drept pedeaps[
moartea ]n nemurire”.
Dimpotriv[, g`ndeam nerostit,
c`nd dob`nde=te cuno=terea lui
Dumnezeu nu mai moare, chiar dac[
se destram[ pentru o vreme. Apoi,
intr-o s`mb[t[, a ie=it soarele =i peste
noi to\i s-a a=ezat o lini=te nefireasc[,
un calm ciudat, ca =i lumea ]n care ne
aflam. Mama =i fratele meu, Mihai,
30
au venit chiar atunci, ]n s`mb[ta
lini=tit[ de dup[ ploile lungi ale
toamnei. N-am s[ pot uita niciodat[
privirea pierdut[ a mamei mele,
lacrimile ei re\inute cu greutate ]n
col\ul ochilor… <Ce faci, mam[?”
m-a ]ntrebat cu glas stins, stingher =i
ab[tut, dar nefiresc pentru c[ mama
era o femeie puternic[, niciodat[
plecat[ ]n fa\a ]ncerc[rilor –multe- cu
care via\a o atinsese de aripa rece a
disper[rii. <Bine, i-am spus, voi cum
o duce\i?” Stam, to\i trei, mama =i
b[ie\ii ei, pe o banc[ ]n curtea mare a
spitalului =i era at`ta noapte ]n jurul
nostru. Sim\eam o ap[sare puternica,
iar privirea mea tulbure ]ncercam s[ o
ascund ]n spatele ochelarilor, dar
vocea ei, vocea mamei, m[ m`ng`ia
ca =i alt[dat[ ]n copil[rie, ]ntr-o zi
nesf`r=it de ]ng`ndurat[ =i v`n[t[.
„Am f[cut vinul, zicea mama, a=a de
mul\i struguri n-au mai fost
niciodat[.” M[ uitam la ochii ei,
]ncerca s[-=i lumineze fa\a altfel dec`t
31
vedeam =i sim\eam cu nelini=tea =i
]ng`ndurarea din privire.
Fratele meu, preot ]n satul
nostru, ]n biserica pe care tata o
ridicase de la prima c[r[mid[, ]ncerca
=i el s[ par[ lini=tit, dar atins de
sfin\enie =i rug[ciune, avea mai
degrab[ solemnitate =i smerenie ]n
glas. Doamne, m[ ]ntrebam, cine e
str[inul din mine, ]n timp ce mama
]mi povestea ce mai este pe acas[, ce
fac b[ie\ii lui Mihai =i c`inele nostru
b[tr`n =i l[\os, care-mi ducea dorul
mai mult dec`t un om. M[ uitam la
fratele meu =i-l vedeam pe tata, sub
bolta din curtea noastr[, spun`ndu-ne
cu vocea lui aspr[, dar m`ng`ietoare:
„Oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu
sunt lega\i de el prin iubirea pe care
i-o poart[ =i sunt lega\i =i ]ntre ei prin
iubirea pe care o au ]mpreun[ pentru
El”.
Mama =i fratele meu m[ priveau
cu pierit[ dragoste =i-mi venea s[-i
]ntreb de ce unii vor fi m`ntui\i, iar
al\ii nu? Ra\iunea noastr[ nu poate
32
=tii, c[ci este taina lui Dumnezeu,
p[rea c[-mi r[spunde de undeva, de
foarte aproape, vocea tat[lui meu. De
un lucru putem fi siguri, c[ Dumnezeu
nu os`nde=te pe nimeni f[r[ dreptate,
chiar dac[ temeiul sentin\ei r[m`ne
ascuns at`t de ad`nc ]nc`t ra\iunea
noastr[ nu poate nici m[car s[
b[nuiasc[ ce este ea.
Mama ]mi m`ng`ia domol m`na,
a=ezat[ pe m`na ei, era at`ta lumin[ ]n
ochii mei =i mi-am amintit, a=ezat
acolo, pe banca ruginit[ a spitalului,
una dintre parabolele pe care tat[l meu
ne-o spunea, mie =i lui Mihai, ieri, dar
=i azi… =i acum… }n ziua facerii
lumii, se l[udau pomii unii fa\[ de
al\ii, m`ndrindu-se fiecare: pe mine
m-a s[dit Domnul, zicea cedrul cel
]nalt, t[ria =i mirosul frumos, puterea
=i via\a lung[ le-a adunat ]n mine.
Mie, spunea palmierul cel cu umbra
deas[, Domnul mi-a r`nduit bun[t[\i
drept binecuv`nt[toare, folosul =i
frumuse\ea le-a unit El ]n mine. Ca un
mire printre fl[c[i str[lucesc eu printre
33
pomii p[durii, zicea m[rul, iar mirtul
spunea: „Cum st[ trandafirul printre
ghimpi, a=a stau eu printre tufi=urile
cele mici”. Tot a=a se l[udar[ toate:
m[slinul,smochinul, chiar =i stejarul =i
bradul. Numai vi\a de vie t[cea =i se
pleca la p[m`nt. Mie, ]=i zicea ei sie=i,
nimic nu-mi este dat s[ am, trunchi =i
ramuri, flori =i roade, dar a=a cum
sunt, am s[ n[d[jduiesc =i am s[
a=tept. +i se plec[ ]n jos =i ramurile ei
pl`nser[. Nu a=tept[ mult =i nu pl`nse
mult =i iat[ omul veni la ea, el v[zu
pomi=orul cel fraged, ]n b[taia
v`ntului, ]ntins la picioarele sale =i cu
mult[ mil[ ]l ridic[ =i-l ]ntinse peste
gardul lui. Acum adierile de v`nt se
jucau vesel peste coardele vi\ei, ar=i\a
soarelui ]i p[trundea broboanele verzi
=i tari, preg[tind ]n ele mustul cel
dulce. }mpodobit[ cu struguri boga\i,
vi\a se plec[ ]n cur`nd c[tre st[p`nul
s[u, iar pomii cei m`ndri o pizmuiau
acum, fiindc[ mul\i =edeau f[r[ roade.
Ea ]ns[ se bucura plin[ de mul\umire
pentru statura sa mic[ =i pentru
34
umilin\a sa p`n[ la sf`r=it. De aceea,
]ncheia tata, nu te descuraja, tu cel
p[r[sit =i a=teapt[ cu r[bdare, dintr-o
tulpin[ neb[gat[ ]n seam[, izvor[=te
mustul cel dulce.
Am r[mas mult[ vreme pe
banc[, dup[ ce mama =i fratele meu au
plecat, am stat acolo cu ochii ]nchi=i =i
sim\eam ad`nc r[suflarea tat[lui meu,
m`inile lui asprite de munc[ ]mi
m`ng`iau fa\a, obrajii, p[rul… Voi
str[bate p`n[ la cap[t, ]n nori de praf,
spaima amurgului, fiindc[ nu se mai
poate opri nimic din mul\imea de
cuvinte care va scrie iubirea f[r[
seam[n, care s-a dus. }mi ar[t fa\a
dezgolit[ de z`mbet, iar taina ad`nc[,
p`n[ ieri, a trecut ]n lini=tea deplin[.
E umbr[ aici, doar moartea e ]n stare
s[ mi=te privirile reci, p[trunz[toare,
ale paznicilor din fa\a intr[rii.
7. Ne plimbam, eu =i Maria, pe
str[zile mohor`te, pe l`ng[ noi treceau
oamenii obosi\i =i ]ng`ndura\i,
]ncerca\i de via\a tot mai grea, doar
noi p[ream din alt[ lume. Dac[ veneai
35
de departe, doar g`ndul ]ncercat de
speran\[ mai rezista. Era un timp, ca o
vreme nedefinit[, ]n care =i firea
omului se pierdea ]n z[d[rnicia clipei.
Unde s[ mai ]ncap[ =i adev[rul
fiec[ruia? G[urile mari din trotuarele
ora=ului ascundeau, f[r[ succes,
murd[ria din jur, pentru care luptau
din greu oamenii =i st[p`nii lor. Unde
se terminau, dac[ ]ncepuser[ vreodat[,
vorbele colorate ale mul\imii?
}ntr-o duminic[ de ianuarie
Maria a venit vesel[,a rezolvat un test
din jum[tate de carte, pe care o
]nv[\ase, apoi ne-am plimbat
]mpreun[ prin ora=. Seara t`rziu
citeam la biroul meu plin cu h`rtii =i
c[r\i, pe masa din camera de zi erau,
]n dezordine, urmele cinei, c`nd a
sunat cineva. Am deschis =i ]n holul
]ngust al mansardei a ap[rut tat[l
Mariei. M-am sim\it un pic derutat,
domnul din fa\a mea era ministrul
adjunct de externe al \[rii, cu o sticl[
]n m`n[ =i c`teva c[r\i. Ne-am salutat
=i l-am poftit ]n[untru, uit`ndu-m[
36
ru=inat la dezordinea din jurul meu.
„}mi cer scuze, mi-a spus, =i pentru
ora cam nepotrivit[ =i pentru c[ ar fi
trebuit s[ vin mai demult, dar…” Am
z`mbit ]ncurcat =i l-am invitat s[ ia
loc.
„Radule, mi-a zis firesc, eu
trebuie s[-\i mul\umesc, pentru ceea
ce ai f[cut tu pentru Maria”. L-am
privit la fel de ]ncurcat =i am spus:
„Dar, mie ]mi face pl[cere =i Maria e
o elev[ bun[...” m-am tot ]nv`rtit eu,
]ntre cuvinte banale. „Maria, a
continuat el, a fost ]ntotdeauna un
copil dificil, cu o personalitate
puternic[, dar foarte greu adaptat[ la
lumea din jur… Noi am avut mari
probleme, iar ]n clipa ]n care a
]nceput s[ se preg[teasc[ pentru
facultate eram, =i eu =i mama ei,
aproape dispera\i… De-asta ]\i spun
c[ ai ap[rut la timp, i-ai dat at`ta
]ncredere =i curaj, ]nc`t chiar =i acum,
t`rziu, mul\umirile mele nu sunt de
ajuns…”
37
Eram stingherit de vorbele
omului din fa\a mea, un b[rbat
puternic, cu un aer de aristocrat
adev[rat, dar at`t de fragil -p`n[ la
urm[- c`nd era vorba despre via\[ pur
=i simpu =i despre fata lui.
Am vorbit mult, trecuse de
miezul nop\ii, eram la a treia cafea =i
fumul de \igar[ fin[ ]nv[luise noaptea,
cu un miraj anume. Domnul ministru
sta comod pe fotoliul din mansarda
mea de student =i m[ iscodea, ca un
tat[ atent, grijuliu =i sf[tos. „+tiu de la
Maria c[-\i preg[te=ti lucrarea de
licen\[ cu o tem[ despre Alexis de
Tocqueville, mi-a zis el la un moment
dat, =i e uimitor pentru mine… +tii,
Tocqueville e una dintre pasiunile
mele, am citit mult din ceea ce a scris
=i alte zeci de c[r\i despre filosofia lui
politic[.”
+tiam ceva, ]mi povestise
odat[ Maria despre pasiunea tat[lui
ei… „Se ]nt`mpl[ adesea Radule, mai
zise el, ca str[inii dintr-o \ar[ s[
observe lucrurile cu mai mult[
38
obiectivitate dec`t locuitorii acelei
\[ri.” +i am continuat eu: „da, numai
c[, de-a lungul istoriei americanii au
fost fascina\i de comentariile
c[l[torilor str[ini =i, ]n plus, aceste
comentarii au ar[tat foarte des aspecte
ale societ[\ii americane pe care ]n=i=i
americanii nu le observaser[ p`n[
atunci.” Parc[ ]ncercam am`ndoi s[
justific[m pasiunea noastr[ comun[,
fiindc[ dintre to\i c[l[torii care au
vizitat America =i =i-au notat
impresiile despre ea, nici unul nu s-a
dovedit a fi mai abil dec`t Alexis de
Tocqueville =i nici o alt[ lucrare n-a
avut un efect at`t de profund precum
„Democra\ia ]n America”, scris[ de
francez ]n 1835.
Domnul ministru mi-a propus s[
facem un schimb, s[-i dau ceea ce
scrisesem eu deja despre opera lui
Tocqueville =i s[ citesc dosarul ]n care
el adunase articolele lui, unele
publicate chiar ]n Fran\a, despre
autorul nostru comun. „Cine =tie, a zis
el, poate iese o carte ]mpreun[.”
39
Alexis de Tocqueville =i Gustave de
Beaumont, doi aristocra\i francezi, au
fost trimi=i de c[tre guvernul Fran\ei
s[ studieze sistemul ]nchisorilor
americane. Au sosit la New York ]n
luna mai a anului 1831 =i au petrcut
nou[ luni c[l[torind prin SUA,
lu`ndu-=i noti\e nu numai cu privire la
]nchisori, ci =i despre toate aspectele
societ[\ii americane, despre economia
\[rii =i despre originalul s[u sistem
politic. Dup[ ]ntoarcerea ]n Fran\a, ]n
februarie 1832, Beaumont a scris un
roman despre rela\iile rasiale ]n
SUA,]ns[ opera lui Tocqueville este
cea care a devenit celebr[.
}i spuneam toate acestea Mariei, ]n
seara urm[toare, ]n plimbarea noastr[
care devenise obi=nuit[. „Tata, mi-a
spus ea, te place foarte mult…” Dar
tu, aproape c[ am ]ntrebat, cu vorbele
pierite ]ns[ ]n lini=tea str[zilor cu case
vechi, ]n care oameni -ca =i noi-
tr[iau, iubeau, sperau ]n minunea ]nc[
a unei zile a vie\ii lor. De=i a= fi vrut
s[-i spun c`t e de frumoas[ =i s[ o
40
s[rut acolo, ]n mijlocul str[zii, eu
continuam s[-i povestesc c`t de
fascinat era Tocqueville de sistemul
politic american… „+tii, ziceam eu ca
o declara\ie de dragoste ascuns[, el a
sosit ]n America ]n timpul
pre=edintelui Andrew Jackson, c`nd
partidele politice treceau printr-o
transformare major[, de la mici
organiza\ii dominate de elita local[ la
grup[ri mari, preocupate de politica
\[rii.”
Cuvintele mele sunau, repet, ca o
declara\ie de dragoste. Ciudat[
declara\ie… „Tocqueville spune cam
a=a, imediat ce p[=e=ti pe p[m`nt
american e=ti cople=it de un fel de
tumult; aproape singura pl[cere a
americanilor este s[ discute m[surile
guvernului.” America, guvernul... iar
a= fi vrut s[-i spun simplu c[ o iubesc.
Domnule filosof, noapte bun[! Dac[
am duce-o singuri =i fericirea ar fi
prea grea! Cine spunea oare, m[
]ntrebam singur ]n noaptea ap[sat[ de
lini=tea mansardei mele, c[ fericirea
41
]ngerilor n-are nici un ]n\eles pentru
oameni?
Stau aici, ]n camera rece de
spital, Pavel sfor[ie imperial ]n patul
de al[turi =i eu scriu despre o noapte
de februarie, singura noapte de
februarie pe care n-am s-o uit
niciodat[. Am fost cu Maria la Teatrul
Bulandra, la premiera ultimei piese
montate de Liviu Ciulei. Am ie=it de
acolo cople=i\i, ]ntr-o stare de gra\ie
pe care numai lumea perfect[ a scenei
ne-o poate da. }n seara aceea, t`rziu, la
un col\ de strad[ ne-am s[rutat prima
dat[. Am r[mas minute multe
]mbr[\i=a\i ]n umbra ora=ului, f[r[
vorbe, f[r[ trecut, de parc[ totul se
oprise ]n a=teptarea iubirii. Sus,
deasupra ora=ului trist, ]n casa mea de
student, i-am spus Mariei, cu vorbe
tremurate , dragostea mea. Stau aici,
]n camera de spital, =i nu mai pot
s[-mi amintesc deloc cuvintele de
atunci. Simt ]ns[ mirosul p[rului ei,
]mbr[\i=[rile noastre, buzele noastre
care se c[utau ]ntr-un s[rut…+i scriu
42
cu un col\ de lacrim[, s[-i dispre\uim
pe cei care vorbesc despre iubire, ]n
loc s[ iubeasc[, pentru c[ floarea vie\ii
e acum risipit[, iar m`ine va fi
pierdut[ ]n v`nt. Ieri mi-a fost r[u,
durerea de cap a fost mai grea dec`t
oric`nd, a= fi vrut s[ mor, s[ plec, s[
zbor oriunde, acolo unde uitarea ar fi
putut s[ fie a mea. +i acum,]n noaptea
spitalului negru, sunt fericit cu g`ndul
la ea, simt atingerea buzelor ei, dar
lacrima rece a ]nghe\ului din mine
curge ]n r`uri ]nvolburate. Nu e
disperare ]n sufletul meu, e numai
aripa nins[ de boal[ =i-mi vine s[
strig: „de ce, Doamne, de ce ]mi
ocole=ti privirea… Iart[-m[ Doamne,
dar sunt at`t de t`n[r =i a= vrea ]napoi
seara aceea de februarie…=i ochii
ei…=i z`mbetul ei…=i n-am dec`t
sfor[itul ad`nc al lui Pavel.
Doar nebunii ]=i a=eaz[ fericirea
mai presus de puterile lor =i-l c`nt ]n
noaptea nedeslu=it[ a umbrei mele, pe
poet: cei cu suflete st`ngace vor fi ]n
veci neferici\i.
43
8.}ntr-o diminea\[ a intrat ]n
camer[ doctori\a cea nou[, de care
Burtosul ne vorbea de c`teva zile. Era
oarecum t`n[r[, ]nalt[, cu un p[r
bogat, c[zut pe umerii halatului =i
avea o voce nefiresc de groas[, atacat[
de \ig[rile -multe- pe care le fuma.
I-am v[zut m`nile, erau ]ng[lbenite de
tutun =i, ceea ce p[rea ciudat, era aerul
ei de fragilitate, care nu se potrivea
deloc cu ]nf[\i=area robust[, de
sportiv[. Pavel a devenit agitat de cum
a v[zut-o. „Tu trebuie s[ fii Pictorul,
i-a zis doctori\a, ]ntr-o zi s[-mi ar[\i =i
mie tablourile tale.” S-a uitat lung la
ea =i i-a spus: „se face, c`nd vrei \i le
ar[t pe toate…” Nici m[car mie nu-mi
spusese vreodat[ astfel, a=a c[ m-am
uitat la Pavel nedumerit, avea un aer
precipitat, dar ]ncurcat =i stingher, de
necrezut pentru el, care-=i st[p`nea
orice tr[ire interioar[ =i era capabil s[
nu tr[deze nici o umbr[ de emo\ie.
Apoi, ]ntr-o duminic[ dup[
amiaz[, dup[ ce ne-am plimbat mult
prin parcul spitalului, am cobor`t la
44
subsol, unde Pavel ]=i aranjase
atelierul de pictur[. Intrai ]ntr-un fel
de hol, cu mai multe u=i ]n fa\[ =i ]n
dreapta, cam ]ntunecos =i cu miros de
igrasie. U=a atelierului era ]n acolo, pe
sub ni=te sc[ri =i avea lipit un carton
mare, pe care Pavel desenase un cap
de om, f[r[ nas, cu o floare ur`t[
pictat[ ]n locul ochiului drept.
Doctori\a a venit la pu\in timp dup[
noi, a privit o vreme tablourile din
camer[, s-a a=ezat pe un scaun =i,
privindu-ne f[r[ o expresie anume pe
fa\[, ne-a spus : „Mul\umit cu pu\in se
]nl[tur[ nefericirea.” I-am r[spuns
imediat: „Lao-Tzi, domni=oar[…”
N-a spus nimic =i-a aprins o
\igar[ =i l-a l[sat pe Pavel s[-i aduc[ o
map[ mare, cu ultimele lui desene. Eu,
care mai venisem ]n atelier, am
tres[rit. Desenele lui erau altfel,
culorile deveniser[ vesele, ]ngerii
ciuda\i din tablourile dinainte
disp[ruser[. „Da, da…a morm[it
doctori\a… nicic`nd amurgul nu poate
]nvinge zorii zilei… Frumos scrie
45
aici.” Mi-am amintit , n-a= putea s[
spun de ce tocmai atunci, c[ Pavel
repeta adesea, ]n lungile noastre
discu\ii nocturne, c[ e o nenorocire
mai mic[ dac[ nu ob\ii ceea ce vrei,
dec`t atunci c`nd vrei =i ob\ii ceea ce
nu se cuvine… Brusc, Pavel s-a
ridicat de pe scaunul pe care se
a=ezase =i a plecat, f[r[ s[ dea vreo
explica\ie, ca =i c`nd nici n-am fi fost
acolo.
Doctori\a cea t`n[r[ -a=a p[rea,
dar avea aproape 40 de ani- a ]nceput
s[ vorbeasc[ domol, a=ezat… „Nu
cred, mi-a zis ea, c[ Pavel \i-a povestit
despre mine, nici nu avea cum… Am
fost c[s[tori\i 12 ani, ne cunoa=tem de
mult, din =coal[. C`nd s-a ]mboln[vit
=i-a pierdut pur =i simplu memoria…
Am s[ te rog s[ nu vorbe=ti cu el
despre ceea ce-\i spun, de doi ani
]ncerc s[-l aduc cumva la o urm[ de
amintire, e un fel de terapie ce a dat
rezultate ]n cazuri asem[n[toare.”
Mi-a povestit apoi =i pl`ngea ]ncet, ca
o eliberare: „C`nd Pavel era ]n ultimul
46
an ,la Arte Plastice, ne-am c[s[torit…
P[rin\ii lui nu m-au vrut, eram s[rac[,
ai mei lucrau chiar ]n fabrica ]n care
tat[l lui Pavel era director. N-au venit
nici la c[s[toria noastr[ civil[. Am
fost ferici\i ]mpreun[, Pavel picta, era
deja cunoscut, a avut o expozi\ie ]n
centrul ora=ului, la cea mai mare
galerie de art[. Apoi a venit boala,
ciudat[, necunoscut[… Cum ]\i
spuneam, Pavel =i-a pierdut brusc
memoria, a intrat ]ntr-o lume a lui,
s-au amestecat culorile ca ]n tablourile
pe care le picteaz[ aici, ]n spital.”
A vorbit mult, dar mintea mea
aruncat[ ]n amurg, a luat-o la goan[…
Auzeam doar fr`nturi de cuvinte, doar
ochii mei d[deau impresia de
luciditate. „Probabil, am zis eu c`nd
doctori\a a terminat de povestit, c[ nu
trebuie s[ faci prea mult ca fericirea ta
s[ depind[ de al\ii.” M[ ]ntreb acum,
]nc[ lucid =i r[bd[tor, care e temeiul
vorbelor mele, ce-a= fi vrut s[-i spun
fostei so\ii a lui Pavel ? Am r[mas
singur ]n atelierul dezolant, ]nconjurat
47
de cartoanele cu miros de vopsele =i,
u=or, imagina\ia mea s-a a=ezat ]n
]ntuneric. Dar m-am sim\it, asta ]mi
amintesc sigur, fericit ]n singur[tatea
mea. C`nd te sim\i fericit te scalzi ]n
valurile unei armonii, care se revars[
peste sufletul t[u; =i totu=i amintirea
timpului fericit, ]n vreme de
nenorocire, e cea mai mare durere.
Doar c[ nu era de loc diminea\[ ]n
dragostea mea r[pus[…
9. +tiu c[ trebuie s[ ]nchid
acum caietul lui Radu, pentru o
vreme. |ie, cititorule, ]\i datorez
c`teva r`nduri. Radu scrie despre
fericire, dar ar trebui s[ vezi cum
arat[ paginile din fa\a mea. Boala
mu=ca nemilos din mintea lui, treceau
zile ]ntregi ]n care totul, pentru el, se
]nchidea definitiv, nu vorbea, nu
asculta, nu ]n\elegea nimic din ceea ce
se ]nt`mpla ]n jurul lui. Sunt fraze, ]n
caietul lui, care se opresc la jum[tate,
pe care Radu le-a continuat dup[ o
s[pt[m`n[ sau mai mult, ca =i c`nd
istoria clipei s-a comprimat ]n
48
nesf`r=itul vie\ii lui. C`ndva, dup[ ce
vei mai afla despre zilele trecute ale
prietenului meu, ]\i datorez, cititorule,
unele explica\ii. Acum =i aici, nu m[
simt ]n stare s[ mai continuu dec`t cu
vorbele lui:]n anii no=tri tineri, ferici\i
ne f[ceau doar zorile…
10. Ie=ise, ]n martie, un
soare aprins, de prim[var[. }ntr-o
duminic[ am fost invitat la pr`nz
acas[ la Maria. Mama ei m-a privit,
de la ]nceput, distant =i u=or arogant,
avea un aer ]n\epat, de coan[ mare,
cum zicea m[tu=a mea, care n-o
simpatiza deloc. Domnul ministru m-a
invitat ]n biroul lui „p`n[ preg[tesc
doamnele masa”, cum a zis el. Avea ]n
fa\[ caietul meu =i mi-a spus, cu o
c[ldur[ ]n glas evident[, c[ e
impresionat de ceea ce a citit. „Cred,
Radule,c[ poate ie=i o carte
interesant[, semnat[ de noi doi…”
Aveam =i eu acela=i g`nd… „S[ =ti\i
c[ eu chiar am o schi\[, ceea ce am
scris eu se completeaz[ foarte bine cu
studiile dumneavoastr[.“ I-am spus
49
c[, de fapt, eu chiar aveam ]n minte o
form[ a c[r\ii noastre. „Perfect, a zis,
am s[ m[ ocup eu de publicarea ei, a=
vrea doar s-o citesc =i eu, poate mai
sunt c`teva lucruri de f[cut…”
Apoi am fost chema\i la
mas[; nu m-am sim\it deloc ]n apele
mele, cum se spune, Maria a observat
=i a ]ncercat s[ schimbe cumva aerul
scor\os al mamei sale. Nici nu-mi
amintesc prea bine despre ce am
vorbit, tat[l Mariei le-a spus despre
cartea pe care urma s[ o semn[m
]mpreun[, dar nimic nu m-a putut
scoate din u=oara mea derut[,
deslu=it[ ]n jurul mesei bogate la care
m[ aflam. La jum[tatea lui aprilie m[
preg[team s[ plec acas[. Mama =i
fratele meu m[ a=teptau la botezul
b[iatului cel mic al lui Mihai. I-am
spus Mariei c[ voi lipsi o s[pt[m`n[
=i-mi amintesc =i acum vocea ei cu
care m-a ]ntrebat: „+i nu po\i s[ m[ iei
=i pe mine?” Eram convins c[ mama
ei n-o s[ fie de acord, dar Maria a
g[sit un sprijin sigur ]n tat[l ei. Am
50
plecat cu o ma=in[ de ministru, ]ntr-o
diminea\[ de miercuri. Tat[l Mariei
ne-a condus p`n[ ]n fa\a blocului =i
ne-a ]ntrebat: „Nu m[ lua\i =i pe
mine?” Am z`mbit =i eu =i Maria =i
am intrat, fericit, ]ntr-o poveste
adev[rat[, spre \ara mea unic[ =i pur[.
Prim[vara cucerise ad`nc
satul meu de munte, iar mama ne-a
a=teptat ]n pragul casei, bl`nd[ =i bun[
=i frumoas[… „Bine-a\i venit, copii”
ne-a spus ea. Au ap[rut =i Mihai =i
so\ia lui, iar Vlad, b[iatul de 6 ani al
fratelui meu, mi-a s[rit ]n bra\e
]ntreb`nd cu candoarea v`rstei lui:
„Dar ea cine e?” Am r`s, Maria nu
p[rea de loc stingherit[ de lumea ]n
care a intrat =i era vesel[ =i str[lucea
ca =i florile din curtea casei noastre.
Am stat p`n[ t`rziu ]n curte,
eram -=i eu =i Maria- singurii locuitori
ai lumii libere, f[r[ grani\e, f[r[
p[cate. „Am v[zut -i-am spus eu- de
multe ori focuri mari, ]n timpul nop\ii,
pe dealurile din jur…Tata zicea c[
numai noi, de la ]ntuneric ]i putem
51
vedea pe cei de la lumin[…” Eram,
am`ndoi, la poarta raiului. „E at`t de
frumos, zicea Maria, ]nc`t m[ tot
]ntreb dac[ e adev[rat.”
Acum, c`nd scriu ]n aceea=i
camer[ de spital, m[ ]ntreb ce tr`mbi\e
vor fi acelea care vor fi sunate de
milioane de ]ngeri =i care vor ajunge
]n mijlocul p[durilor mele de acas[…
Am dus-o pe Maria prin toate locurile
dragi ale copil[riei mele. Undeva, pe
dealul cel mai ]nalt, era un loc pe care
oamenii ]l numeau Acoperi=ul. Era, de
fapt, ca un acoperi= al lumii, jur-
]mprejur se vedeau hotarele unei \[ri
infinite, sim\eai aerul pur al speran\ei.
Iubire era ]n ochii no=tri, ]n m`inile
]mpreunate, ]n =oaptele p[durilor de
al[turi. Dac[ via\a noastr[ ar fi numai
un minut, tot n-am putea s[ nu gre=im,
fiindc[ ne-am n[scut ]n p[cat. Dar
minutul nostru , acolo, era eternitate.
I-am spus Mariei, ]n gr[dina mare a
casei mele, =tiu c[ pot s[-\i ar[t c`t te
iubesc, dar nu mai era nevoie de prea
multe cuvinte, ajungeau ochii no=tri
52
care se c[utau, ]mpreun`ndu-se. La
botezul nepotului meu au venit multe
rude, prieteni vechi ai familiei mele =i
preo\i din satele apropiate. Unii o
priveau pe Maria cu un fel de
curiozitate \[r[neasc[ =i, ie=ind din
cas[, l-am auzit pe unul dintre oaspe\i
spun`nd ]n =oapt[: „E fata unui
ministru, a venit cu Radu, o fi ceva…”
O disperare ad`nc[ m[
cuprinde, amintindu-mi acele zile, a=
vrea s[ pot aduce ]n vorbele mele
prim[vara inundat[ de iubire, dar mi
se pare c[ suferin\a mea ar fi prea
mare. Dac[ ]nchid ochii simt fiecare
ceas petrecut ]n lumea mea de acas[,
cu Maria lumin`nd a r[s[rit =i
diminea\[, cu ai mei veseli =i
ferici\i… Spunea tata, iar cuvintele lui
]mi sun[ clar ]n noaptea ascuns[ a
spitalului, c[ ispita din afar[ vine prin
cele cinci sim\uri, adic[ prin vedere,
auz, miros, gust =i pip[ire =i se
numesc ferestre ale sufletului. Dar, m[
]ntreb acum, prin acestea omul
prime=te marile p[cate ]n sufletul lui?
53
Nu este paza min\ii treaz[ =i
puternic[? Acolo, la mine acas[,
]mpreun[ cu Maria,ferestrele erau larg
deschise, dar nicio urm[ de p[cat nu
putea s[ intre. Ajunge, zilei, r[utatea
ei…
11.La ]nceputul lui mai a ap[rut
cartea. Un student la =tiin\e politice, ]n
pragul absolvirii, semna ]mpreun[ cu
un b[rbat politic al \[rii: „Alexis de
Tocqueville =i democra\ia ]n
America.” Au fost mai multe zile, la
facultate, la ministerul de externe, la o
emisiune de televiziune pe care le-am
tr[it u=or derutat de cuvinte, de m`ini
]ntinse =i, p`n[ la urm[, de oameni ]n
haine elegante, cu =oferi afar[ =i
mirosuri de parfumuri alese. Peste tot,
domnul ministru m[ ar[ta pe mine,
]ncepusem s[ m[ ]nchid ]n re\ineri =i
sfial[, de=i ]nc[ mai tres[rea urma
bucuriei lucrului ]mplinit, de care
vorbea unul dintre profesorii mei…
Probabil, pentru a-i face pl[cere
domnului ministru…
54
Am aici ]n camera de spital
cartea ap[rut[ acum patru ani. Pavel a
citit-o toat[ ziua =i mi-a pus-o pe pat,
f[r[ s[ spun[ ceva… „Domnule, a zis
el dup[ o vreme, de unde =tim noi c[
Dumnezeu exist[, l-a v[zut cineva
vreodat[?” L-am privit mirat, nu
credeam c[ poate fi vreun temei
pentru o asemenea ]ntrebare, ]ntr-o zi
mirosind a medicamente =i a spital.
I-am r[spuns, totu=i: „Tat[l meu, care
a fost preot, celui care ]ntreba ca tine
]i spunea: tu ai minte, dac[ eu pot s[
spun c[ n-am v[zut mintea nim[nui
niciodat[?” Pavel ]nv`rtea u=or o
batist[ =i, dup[ o clip[ a continuat:
„Bine, dar se crede de c[tre toat[
lumea de pe p[m`nt c[ oamenii au
minte.” Am spus: „Se crede, dar f[r[
s[ o vad[, =i tu crezi, =i eu, dar nu
vedem mintea. Dar via\a, spunea tata,
via\a ai v[zut-o vreodat[? +i, cu toate
acestea cine zice c[-i mort, c`nd este
viu =i are via\[? Se vede via\a?”
A c[zut pe g`nduri, dar a mers
mai departe: „Bine,dar via\a se
55
tr[ie=te, se manifest[ =i prin asta
exist[, cu toate c[ n-o vezi.” Am
z`mbit =i i-am spus, de parc[ tata ar fi
fost l`ng[ noi: „P[i, a=a e =i cu
Dumnezeu, omul e chipul =i
asem[narea lui Dumnezeu, dar nu
dup[ forma cea dinafar[, ci dup[ cea
sufleteasc[.” Pavel a adormit, numai
eu vegheam ]n noapte cu g`ndul la
ziua de m`ine, am al[turi cartea cu
numele meu pe copert[ =i m[ ]ntreb ce
leg[turi ar putea fi cu ziua de azi. Cred
c[ am citit undeva c[ Dumnezeu este
oceanul acela de dragoste f[r[
margini, care ]mbr[\i=eaz[ toate
zidirile sale.
E noapte, e frig =i e lini=te… +i
scriu mai departe, gr[bit, de parc[
zilele mele s-ar termina m`ine…
Venise vara, era ]nceput de iulie =i
trecusem examenul de licen\[.
Lucrarea mea a fost l[udat[, erau
capitole din cartea deja ap[rut[ =i m[
g`ndeam la ceea ce urma s[ fac. Mi
s-a propus s[ r[m`n ]n facultate, erau
pu\ini asisten\i la catedrele noi,
56
ap[rute doar de un an sau doi. Maria
se preg[tea =i ea de examen, =tia
fiecare tem[, pe care o ]nv[\ase
]mpreun[ cu mine, avea emo\ii, dar eu
eram sigur de reu=ita ei.
„Tata are o surpriz[ pentru tine”
mi-a spus Maria, la c`teva zile dup[
licen\a mea ]n =tiin\e politice. Am
aflat a doua zi =i, de aici, via\a mea s-a
desf[cut ]ntr-o lume pe care o visasem
poate, dar nu o credeam s[ fie a=a =i
nici nu o ]n\elegeam ]n ]ntregul ei.
Tat[l Mariei a venit, seara, ]n
mansarda mea. „Radule, preg[te=te-te,
peste trei s[pt[m`ni plec[m la Paris.”
Am r[mas aproape nemi=cat pe
scaunul meu, Maria z`mbea =i am
reu=it totu=i s[ ]ntreb: „Cum a=a? Eu
nu am nici m[car pa=aport…” Domnul
ministru a continuat: „La Sorbona are
loc din doi ]n doi ani, un fel de
colocviu interna\ional despre opera lui
Tocqueville, am sperat s[-\i fac o
surpriz[ =i am trimis un rezumat al
c[r\ii =i dou[ capitole traduse =i am
primit de la ambasada noastr[
57
invita\ia, pentru noi doi, de a participa
la sesiunea din acest an. Se =i
potrive=te, a continuat el, eu tocmai
aveam o vizit[ oficial[ ]n Fran\a, cu
primul-ministru, chiar ]n perioada
invita\iei.”
Paris, Sorbona… Prea repede
=i prea mult pentru mine =i doar un
g`nd m[ fr[m`nta, aproape rostit… +i
Maria? S[ nu fiu aici c`nd are ea
examen?
12. In ianuarie’93 am plecat,
]mpreun[ cu so\ia mea, ]n America.
Ne-am stabilit la Rochester, ]n
apropierea lacului Ontario, la o mic[
distan\[ de cascada Niagara. Am
resim\it ca pe o mare durere
desp[r\irea mea de Radu, dar via\a
ne-a pus la o asemenea distan\[, de=i
ne sim\eam at`t de aproape unul de
altul. Citind caietul prietenului meu
sunt uimit de resemnarea pe care o
b[nuiesc ]n fiecare r`nd al lui, e un
mod de a tr[i intens, dar ascuns de
ceilal\i, o iubire pentru care eu pot
depune m[rturie. Am toate scrisorile
58
primite de la Radu =i dragostea lui
pentru Maria este dincolo de m[sura
certitudinii din noi. Imaginea iubitei
m[-nfa=[ p[tima=[, ]n lume doar
iubirea mea e vie, ]mi scria el.
Zadarnic am c[utat alinare ]n
lacrim[, Maria e pentru gr[dinile
min\ii mele ca o toamn[ lin[. Acolo
unde se duce o inim[ trist[ sunt mii de
dealuri ]ns`ngerate, ca la mine acas[,
c`nd plecau la armat[ fl[c[ii satului.
M[ uit, scria Radu, plin de farmecul
iubirii lui, spre lume cu privirea
inimii. Cu ochii a= vrea s[ nu mai
z[resc firea ascuns[ a vremurilor, iar
m[tasea verde a crengilor de salc`m
s-a tocit de roua cald[ a dimine\ii. Pe
gene am sute de izvoare, iar Maria ar
trebui s[ =tie c[ dragostea mea e mai
presus de orice piedic[, p[m`nteasc[
sau nu. Nu pot ]nc[ s[-i spun p`n[ la
cap[t totul despre dragostea mea, ]mi
lipse=te curajul b[rb[tesc al iubirii
din mine, dar simt cum norul sl[be=te
lumina ochilor mei palizi =i cum
aceea=i roat[ a lumii se ]nv`rte
59
mereu, pe acela=i drum, doar ve=tile
sunt de fiecare dat[ altele.
De fapt, g`ndeam din patria cea
nou[ ]n care m[ aflam departe de
Radu, omul e zidit din dou[, cel care
love=te =i cel care e lovit. +i totu=i,
ceea ce se ]nal\[ bine nu poate fi
nimicit. Citind caietul lui am ]n\eles
urmele ad`nci de triste\e, fiindc[ o
parte din via\a lui era =i a mea, iar
resemnarea lui, oarecum nefireasc[,
]ntr-o var[ plin[ de victoria pasiunii
lui filosofice, am deslu=it-o abia din
paginile care urmeaz[.
13. Urma s[ plec[m la Paris pe 5
iulie, pentru colocviul de la Sorbona.
Am preg[tit o sintez[ a c[r\ii noastre,
aleg`nd acele idei originale, ale mele
=i ale domnului ministru, pe care le
a=ezasem ]n carte ]ntr-un capitol numit
de noi: „Provoc[ri =i deschideri”.
Mama a venit la mine, se
bucura de plecarea mea =i am umblat
]mpreun[ c`teva zile prin magazine,
mi-am cump[rat chiar =i un costum
nou, cravate, pantofi. Intrasem ]n joc
60
cu o pl[cere de care nu m[ credeam ]n
stare, Maria =i mama ]mi preg[teau
]mpreun[ bagajul =i aveam
sentimentul real, parc[ u=or
]ng`ndurat ]ns[, al unei familii tinere,
la ]nceput de via\[. Vineri, cu cinci
zile ]naintea plec[rii, eram cu Maria,
repetam ]mpreun[ un capitol pe care
ea credea c[-l =tie mai pu\in, c`nd a
sosit, spre sear[, tat[l ei. „Ce-ar fi,
ne-a zis, s[ merge\i =i voi m`ine la
casa noastr[ de la munte, pute\i =i
acolo s[ mai repeta\i.” Din ochii
Mariei am ]n\eles c[ =i-ar dori s[
mergem =i am acceptat imediat.
}n ma=in[, a doua zi, ]n
drum spre munte, tat[l Mariei mi-a
spus c[ urma s[ c[l[torim spre Paris ]n
delega\ia oficial[ a \[rii la Consiliul
Europei. „O s[ \i-l prezint =i pe primul
ministru, mi-a spus el, s[ =tii c[ a citit
cartea noastr[ =i s-ar putea s[ vorbim
despre ea.”
Drumul curgea lin prin
c[ldura torid[ a verii, iar Maria
adormise l`ng[ mine, pe bancheta din
61
spate a ma=inii. A alunecat ]ncet spre
mine, cu capul a=ezat pe um[rul meu
=i i-am sim\it s`nul ]n palma mea
nemi=cat[ =i cald[. Obrazul ei era lipit
de al meu, respira\ia ei curat[ o
sim\em ca pe o adiere magic[ =i a= fi
vrut s[ se opreasc[ totul, s[ r[m`nem
am`ndoi ]ntr-o lume f[r[ de sf`r=it.
Citisem undeva c[ noi, oamenii,
murim ]n fiecare zi, pentru c[ ]n
fiecare zi ni se ia o parte a vie\ii.
Numai c[, pentru mine, zilele de
atunci nu erau dec`t via\[. „Prive=te,
Radule, zicea tat[l ei, ce case
frumoase s-au construit… E o alt[
lume, totu=i…” Cum s[-i spun eu c[
acas[ la mine, oamenii g[sesc tot mai
greu p`ine pentru copiii lor, c[ mama
mea, cu salariul ei de ]nv[\[toare, abia
dac[ poate s[ o duc[ de la o lun[ la
alta… Sim\eam cuvintele ]n col\ul
buzelor, dar ]n aerul condi\ionat al
ma=inii, respira\ia Mariei ]mi oprise
tot, =i vorbe =i g`nduri.
Exilat pe aici, pe undeva,
prin memoria insulei mele r[nite, nu
62
mai =tiu s[ cer nimic =i a=tept
santinela c[lare s[-mi p[zeasc[
sf`r=itul. }n spitalul din care-mi
amintesc mirosul p[rului ei, ap[sarea
cald[ a obrazului ei lipit de obrazul
meu, drumul prin ar=i\a de iulie e viu,
dar totul ]ncepe c`nd cenu=[ e casa =i
gr[dina =i por\ile mari, care nu se mai
deschid. Am ajuns destul de repede ]n
marginea ora=ului de munte, iar vila
domnului ministru era a=ezat[ chiar ]n
mijlocul p[durii, ]ntre r`ndurile
numeroase de brazi ]nal\i =i tineri.
So\ia domnului ministru, pe care am
g[sit-o acolo, nu =i-a ascuns
mirarea:”Hei, nu =tiam c[ avem
oaspe\i” a zis, cu aerul ei acru, pe
care-l mai v[zusem =i alt[dat[.
Eu =i Maria ne-am dus pe
o teras[ mare, ]n spatele casei, dar
acum nu-mi mai amintesc dec`t c[
sufletul meu putrezit abia mai tr[ie=te,
e ca un fir de praf pe c`mpia imens[ =i
lic[resc tot mai rar st`ncile =i umbrele
care se duc pe zidurile r[nite ale
timpului de azi. Acolo ]ns[, respiram
63
iubire, dar nu ]ncercam –nici eu ,nici
ea- s[ o spunem =i ]n cuvinte, ne era
de ajuns ceea ce ochii no=tri ]=i
spuneau, prin col\ de lacrim[.
Am m`ncat ]ntr-un foi=or,
ridicat al[turi de casa mare =i
]nc[rcat[ de pere\i din lemn =i piatr[
de munte, am vorbit despre plecarea la
Paris, despre examenul Mariei… V[d
=i acum figura cenu=ie a doamnei, ]=i
fr[m`nta buza de jos ]ntr-un tremurat
nervos =i violent…<Cred c[ a venit o
ma=in[ la poart[“a zis ea, mul\umit[
c[ poate, ]n sf`r=it, s[ opreasc[
cuvintele noastre.
S[ stai cu ochii pierdu\i
]n jos =i s[ nu-\i mai dore=ti dec`t
ziua de ieri… Am ]nlemnit ]n scaunul
verde ]n care m[ a=ezasem, mi s-a
oprit respira\ia, o c[ldur[ imens[ m-a
cuprins, iar ]n urechi sim\eam b[t[i
aspre =i br[zdate de panic[. „Radule, a
zis domnul ministru, \i-l prezint pe
domnul Sorin Manole, un prieten de
familie…”
64
Umflatul cu privire de
sticl[, cu ochelarii gro=i a=eza\i pe fa\a
mare =i palid[ mi-a ]ntins m`na. <}mi
pare bine”,mi-a zis =i s-a a=ezat cu
greutate ]n fa\a mea. Doamne, cum a=
fi putut s[-l uit pe maiorul Manole,
priveam la palmele lui mari =i le
sim\eam ]nc[ pleznindu-m[ peste fa\[
=i-i auzeam ]nc[ urletele animalice:
<Cine, b[, voi v-a\i g[sit s[ schimba\i
lumea, o s[ putrezi\i prin pu=c[rii,
cretinilor”…
De pe gardul ]ntunecat,
urmele zilei de ieri spun c`t e de c`nd
am murit. Doar soarele vrea s[ apar[
pe cer, negru =i risipit ]n =oapta de
acum. T`rcoale ]mi d[ liliacul ]nsetat
de s`nge, vampirul =ontorog m[
p`nde=te =i atunci c`nd pustiul m[ va
chema la os`nd[, d[-mi ]n dar,
Doamne, puterea de a ierta.
14.Ne g`ndim la cheie,
fiecare ]n temni\a lui, iar u=a cea
mare se deschide cu sc`r\`itul strident
al speran\ei… ]mi scria Radu, imediat
dup[ ]nt`lnirea lui, la vila ministrului,
65
cu maiorul Manole. Am mai spus,
deja, c[ Radu nu scrie ]n caietul lui
dec`t foarte pu\in despre decembrie
’89. Spaima lui, care ar fi fost =i a
mea, dac[ m-a= fi aflat acolo, are ]ns[
o explica\ie. Drag[ Mircea, mi-a scris
el imediat ce s-a ]ntors de la munte,
ieri l-am rev[zut pe domnul Manole, e
parlamentar, are vreo trei hoteluri ]n
proprietate =i e prieten bun cu familia
Mariei… Din p[dure s-a pornit un
miros de t[ciuni, ur`tul se ]ntinde
peste drumul ve=tejit de boal[, iar
spiritul din ham s-a dezbr[cat, orb
ca un suflet de dezertor.
Despre decembrie '89 a mai fost
vorba ]n caietul lui Radu. Ne-am aflat
atunci, am`ndoi, pe str[zile pline de
oameni,sim\eam realitatea cu
tinere\ea noastr[ adev[rat[ =i aveam
iluzia c[ libertatea nu e doar un
concept sau un ideal abstract. C`nd
au ap[rut tancurile, Radu a strigat
]ngrozit „[=tia ne omoar[,uit[-te c[
n-au de g`nd s[ opreasc[”. Ne-a
cuprins frica, nu aveam aptitudini de
66
eroi,era mai mult o tr[ire afectiv[
dec`t una ra\ional[. Ne-am speriat =i
am ]ncercat s[ fugim pe o strad[
]ngust[, ]mpreun[ cu o fat[ care se
ag[\ase -speriat[ =i ea- de m`na mea.
„Sta\i pe loc” a urlat un mili\ian gras,
cu pistolul ]ndreptat spre noi,
]nconjurat de solda\i cu bastoane =i
scuturi ]n m`ini. Ne-au aruncat ]ntr-o
ma=in[, mai erau acolo =i al\i oameni
=i am primit c`teva lovituri pe
spate,pe care le-am sim\it mai t`rziu,
mai ales Radu =i fata care fugise cu
noi. N-am mers prea mult, ma=ina a
intrat ]ntr-o curte =i ne-au b[gat pe
to\i ]ntr-o ]nc[pere de la subsol ,rece
=i umed[, cu c`teva scaune vechi
aruncate prin col\urile ei. „Sta\i l`ng[
mine, mi-e fric[, ne-a spus fata…M[
cheam[ Irina, a mai =optit ea.”
Cineva, ]n ]ntunericul camerei, a
strigat: „V[ vine vou[ r`ndul,
criminalilor…” S-a f[cut apoi lini=te,
dar aveam impresia c[ ne auzim
b[t[ile inimilor, ca ]ntr-o muzic[
sinistr[, f[r[ cuvinte =i f[r[ ritm.
67
Ne-au l[sat acolo c`teva ore. Au
intrat apoi doi mili\ieni, au aprins
lumina =i ne-au studiat c`teva clipe,
cu ochii umfla\i de ur[. „ Voi trei, a
zis unul dintre ei, veni\i cu noi…” Pe
coridorul ]ngust am primit, eu =i
Radu, c`\iva pumni ]n stomac, Irina a
]nceput s[ pl`ng[ =i Radu a strigat,
l[s`ndu-i f[r[ replic[ pe cei doi
mili\ieni: „Nu mai da\i m[
nenoroci\ilor, m`ine s-ar putea s[ v[
coste pumnii [=tia pu\ina libertate pe
care o mai ave\i.”
}n camera ]n care ne-au b[gat era
un singur individ, cu c[ma=a ie=it[ din
pantalonii de mili\ian, cu burta
rev[rsat[ peste centura de care avea
at`rnat tocul pistolului. „Ia s[ vedem,
domne’, cine vrea s[ schimbe lumea…
Voi m[, doi ochelari=ti =i o putori=c[
blond[?” Primele palme s-au lipit de
fa\a lui Radu, i-au zburat ochelarii
p`n[ pe masa din fa\a geamului =i
s-au spart cu un zgomot nefiresc de
puternic. <Dar cine sunte\i
dumneavoastr[, m-am trezit
68
]ntreb`nd, chiar nu sim\i\i c[ lumea
asta pe care o ap[ra\i e terminat[?”
S-a uitat la mine cu un fel de
indignare umflat[. „Ce spui m[, vrei
s[ m[ =i cuno=ti, da… Bine domne,
sunt maiorul Manole asta ca s[ =tii de
unde-\i vin palmele astea..” +i m-a
lovit scurt, am le=inat o clip[, dar
m-am sprijinit de perete =i l-am privit
cu ur[. „O s[ \inem minte..” N-am
apucat s[ termin, m-a mai lovit ]nc[ o
dat[ =i a strigat spre u=[: „Vasilache,
ia pu\oii [=tia de aici, vorbim
diminea\[…Ce s[ \ine\i minte, b[? V[
povestesc eu m`ine…afar[…du-i
de-aici…”
Ne-au ]mpins ]ntr-o alt[ camer[,
eram doar noi trei acolo…Irina a
adormit cu capul pe um[rul meu, iar
Radu, f[r[ ochelari, privind prin
]ntuneric, mi-a zis: „M`ine e o alt fel
de zi, simt asta Mircea..”
Un c`ine negru a=teapt[ ]n fa\a
por\ii, un munte ]mi pare fiecare
treapt[ a casei, iar timpul meu se
toarce a ve=tejire, mi-a scris Radu,
69
dup[ ce l-a rev[zut pe maiorul
Manole, ]n pielea lui dat[ la ]ntors,
f[uritor de lume nou[ =i de libertate…
Acum, c`nd transcriu aici din
scrisoarea lui Radu, so\ia mea Irina
cite=te peste um[rul meu =i tace.Pasul
mi-e greu =i p[rul meu ]nc[run\e=te
brusc, iar nimeni din jur nu nu mai
=tie cum am fost, cu drag v[ salut[ pe
tine =i Irina…+i mai jos e semnat
Radu…
15. Mi-am =ters cea din urm[
lacrim[ =i parc[ n-am fost pereche
niciodat[. O toamn[ a scurmat ]n via\a
mea, un v`nt din zorii zilei ]nfioar[
valea rece a tinere\ii mele. Ar trebui s[
povestesc mai departe despre drumul
spre Paris, despre Sorbona, despre
maiorul Manole pe care l-am g[sit =i
]n avionul cu care am c[l[torit… Dar
sunt dou[ zile de c`nd =i eu =i Pavel
ne-am sim\it foarte r[u. O cea\[ deas[
mi-a ]ntunecat ochii, ore ]ntregi am
fixat tavanul camerei de spital, mintea
mea era golit[ de tot =i doar un strop
de via\[ mai atingea, cald[, tinere\ea
70
mea. Cioburi vechi, smulse de pe
ziduri, ]mbr[\i=au destinul meu
]mb[tr`nit. Lansat spre moarte,
sim\eam mi=carea ghearei =i o vedeam
aproape, prin figura dansului s[u. }n
zori am ren[scut ]ncet, dar nu mai
nou; strivit cu m`ini de ]ngeri g[seam
greu, tot mai greu, calea spre m`ine…
Pavel, amor\it ca =i mine de
medicamentele luate ]n cele dou[ zile,
m[ prive=te din patul lui. „}n cartea ta
de scrum =tergi cu o vorb[ toat[
amintirea dragostei tale” , ]mi zice, iar
eu tac. Fe\ele noastre, cojite p`n[ la
=tergerea de tot =i toate, ]nchid cuvinte
uscate, prin cerneala stins[ a
co=marului din mintea ascuns[ ]n
]nserare. Focul din noi a devorat
c`ntecul din noapte =i i-a= spune, dac[
r[bdarea mea ar fi cu putin\[, c[ =i
calul frumos, care alerga liber prin
fiecare zi a tinere\ii mele =i-a fr`nt
picioarele la marginea p[durii.
}ndur[toare, amintirea se a=eaz[
pe inima mea, ]nghe\`nd sunetele
zdrobite ale viselor mele. Maria ]=i
71
]ntinde p[rul ei negru =i lung, dar
liliecii cu chip de copil =uier[ =i bat
din aripi, cu disperarea dimine\ii care
vine.
Maria a venit la aeroport, ]n
diminea\a plec[rii la Paris. Eram
scor\os, ]n costumul pe care l-am
]mbr[cat prima dat[, cravata m[
str`ngea la g`t, m`necile c[m[=ii mi
se p[reau prea lungi. „Ai un aer de
diplomat ]n devenire” a glumit ea, ]n
sala mare de protocol. „Da, i-am spus,
un diplomat ]n mare suferin\[.”
Persoane atacate de importan\a locului
lor se ]nv`rteau ]n jurul b[rba\ilor
politici, ]n a=teptarea primului
ministru, care a sosit cu un alai de
consilieri =i mini=tri. Tat[l Mariei a
venit direct la noi, cu un z`mbet
discret ]n col\ul buzelor. „Gata, a
spus, ]n c`teva minute urc[m ]n
avion.” A=eza\i ]ntr-o margine a s[lii,
\ineam m`inile ]n m`inile ei , ne-am
s[rutat cu sfial[, ]n agita\ia din jur =i
ne-am spus,f[r[ vorbe, iubirea din
ochi. „S[-mi aduci ceva de la Paris” a
72
zis Maria, mi=c`nd delicat m`na ]n
semn de r[mas bun.
}n avion m-am a=ezat undeva,
mai ]n spate, stingher =i r[t[cit printre
oameni ]nsemna\i de dreg[toriile lor
]nalte. Priviri scurte m[ cercetau, din
c`nd ]n c`nd, ]ntreb[toare. Tat[l
Mariei a venit ]ns[ l`ng[ mine.
„Radule, mi-a zis, tu o s[ ai o
s[pt[m`n[ p`n[ la colocviul nostru de
la Sorbona. Am s[ te dau ]n grija
cuiva de la ambasad[ =i ]\i po\i preg[ti
prezentarea c[r\ii noastre. O vei face
doar tu, eu ]ncerc numai s[ fiu prezent
]n sal[, pe 12 iulie parc[…”
I-am ar[tat paginile preg[tite de
mine, le-a citit =i mi-a spus: „Asta e,
poate g[se=ti o form[ de a le prezenta
liber, f[r[ s[ cite=ti.” Apoi, l`ng[ noi,
a ap[rut chiar primul ministru. Era un
b[rbat slab, cu o fa\[ uscat[, iar
cuvintele i se strecurau greu,
]mpotmolit, dar avea o distinc\ie mai
de grab[ academic[, dec`t a omului
politic. „El e Radu Aldea, m-a
prezentat domnul ministru…” Mi-a
73
str`ns m`na =i s-a a=ezat pe fotoliul de
l`ng[ noi. „Am citit cartea voastr[, a
zis, sunt sigur c[ va fi apreciat[ la
Paris.” I-am mul\umit, dar eram
intimidat vizibil de lumea ]n care m[
aflam.
Plou[ de mai multe ore, aerul de
spital e ]ns[ schimbat de urmele
amintirilor mele. Stau singur pe \[rm,
asemenea animalului ]n groapa
mu=cat[ de valuri =i geana mea
singuratic[ plute=te pe o d`r[ de
s`nge, ca un vestitor al mor\ii. A=
vrea s[ pot spune, dar n-am cui, Pavel
a disp[rut ]n picturile lui, c[ lumea e
mai cr`ncen[ dec`t o vis[m, iar ]ntre
trandafirii =i ghe\arii din noi e doar o
singur[ fereastr[.
16. La Paris a fost, mai ]nt`i, o
s[pt[m`n[ de vis pentru mine. L`ng[
Hotel de Ville, foarte aproape de
Notre Dame, ambasada rom`n[ avea o
vil[, cu mai multe camere, ]n care am
stat ]n cele dou[ s[pt[m`ni. Aici l-am
cunoscut pe Anton Roman, consilier
la ambasad[, un b[rbat ]nc[ t`n[r =i
74
diplomat de carier[, c[ruia domnul
ministru m-a predat ]n grij[ =i ap[rare,
cum a glumit el ]nc[ de la sosirea de la
aeroport.
Anton se ocupase =i de
colocviul care urma s[ aib[ loc la
Sorbona, el a tradus paginile trimise
de acas[,de domnul ministru, citise
toat[ cartea noastr[ =i am vorbit,
]mpreun[, mult ]n cele c`teva zile ]n
care ne-am plimbat prin Paris, ca doi
prieteni. }ntr-una din zile am intrat
am`ndoi ]n cafeneaua Biaritz, de pe
Bulevardul Saint-Michel. Se vedea
str[lucitoare, dup[ o ploaie scurt[ de
var[, gr[dina Luxemburg, ]n sus, o
muzic[ discret[ se auzea ]n jurul
nostru =i-mi p[rea o atmosfer[ de film
clasic, domol, a=ezat ]ntr-un timp al
medita\iilor cu prietenii. „Radule, m-
a ]ntrebat noul meu amic,cum se face
c[ ai scris cartea ]mpreun[ cu
ministrul adjunct de externe,
recunoa=te c[ nu e tocmai obi=nuit?”
I-am povestit, cu o cafea ]n fa\[,
istoria noastr[ comun[ =i, avea s[-mi
75
spun[ el mai t`rziu, c`nd i-am vorbit
de Maria aveam o privire pierdut[, de
]ndr[gostit… Erai l`ng[ mine, mi-a
spus el, dar st[teai precum stau
frunzele ]n arbori toamna. Acum =tiu
=i simt c[ sufletul ]=i creaz[ maluri
]nalte, mun\i de cenu=[ \i se a=eaz[ pe
umeri, dar ve=m`ntul meu invalid, de
azi, se destram[ prin ceasurile sf`r=ite
=i t[cute. Acolo ]ns[, pe str[zile
Parisului, m[ trezisem – lacom =i
t`n[r- ]ntr-o lume-miracol pentru
istoria mea de b[iat de preot, obi=nuit
cu \[ranii mei din satul de acas[,
cultivat doar la spiritul c[r\ilor citite =i
al iubirii c[reia nu =tiam cum s[-i spun
p`n[ la cap[t. Stau ]n ar=i\a ]mpietrit[
a de=ertului din mine, fereastra cu
geam pr[fuit mi s-a a=ezat al[turi =i
alunec ]ncet prin valea pl`ngerii mele.
Cu imaginea clar[ a Sorbonei ]n
fa\[, pe care o sim\eai prezent[
oriunde te-ai fi aflat ]n Cartierul Latin,
dominatoare =i solemn[, anii mei
tineri p[lesc aici, ]n spitalul din care
scriu. Porunc[ e aceasta, s[ nu mori, ci
76
s[ te ridici =i ]n[l\`ndu-te s[ =tii c[
soarelui pu\in ]i pas[, de parc[ ar fi
prea t`rziu. Mai p`lp`ie odat[ =i
alunec[ ]n jos, peste iarb[, p`n[ la
margine de zid ]n care cre=te
stingher[, o floare albastr[ ca =i
triste\ea mea de azi. Prive=te,
str[inule, spre insula din fa\a ta =i
dezv[luie bl`nd lumina nestatornic[,
zidul de cea\[ se n[ruie ]n spum[,iar
vara,toat[ vara din via\a mea, se
plimb[ prin apele agitate. Fulgerul ]mi
s[geteaz[ t`mpla, gem furtunile pe
muntele satului meu, de acas[, pe care
noaptea vine, ca moartea…
}ntr-una din zilele acelea,
]mpreun[ cu Anton =i Iulia Nicolau,
consilier cultural la ambasad[, am
vizitat o expozitie de pictur[, la Cite
Universitaire. Ne-am oprit, apoi, la
etaj, ]ntr-o cafenea mic[ , vopsit[ toat[
]n verde palid =i am stat de vorb[
mult[ vreme. Aveam sentimentul c[
ne cunoa=tem de mult, ca ]ntr-o
prietenie veche =i adev[rat[. „Ce
p[rere ai, m-a ]ntrebat Iulia, despre
77
=eful nostru ?” }l cunoscusem ]n seara
dinainte pe ]ns[rcinatul cu afaceri ]n
Fran\a. „Sincer? am ]ntrebat… Nu-mi
place, e un fel de diplomat de mod[
veche =i am impresia c[ nici vou[ nu
v[ place.” A=a era, am aflat c[ ]n
lipsa ambasadorului, care nu fusese
numit ]nc[, domnul acela scor\os =i cu
aer ruginit =i venit din alte timpuri, nu
le pl[cea nici lor. Mai t`rziu, ]n lunile
care au urmat, domnul plictisit =i
arogant avea s[-mi fie mult mai
antipatic.
„Radule, mi-a mai spus Iulia,
s`mb[t[ este colocviul de la Sorbona,
cum =tii, acolo se organizeaz[ din doi
]n doi ani o asemenea ]nt`lnire,
francezii au un cult deosebit, ]n lumea
lor intelectual[, fa\[ de opera lui
Tocqueville. Sunt alese cele mai
importante c[r\i =i articole ap[rute =i
sunt invita\i zece autori s[-=i prezinte
lucr[rile.” +tiam toate acestea, de la
tat[l Mariei, le-am povestit, ]n seara
aceea, istoria c[r\ii noastre comune.
78
}mi g[sesc greu cuvintele, aici
]n camera spitalului, masca mea de
cear[ se apropie de cuiul din perete,
iar loc pentru ziduri aproape c[ nu mai
exist[. Cad neadormite fiin\e
ciudate,zdrobite ]n zboruri scurte.
Bra\ele mele ]ntinse se zv`rcolesc ]n
fream[tul amurgului, o lumin[ sumbr[
]nfioar[ r[gazul de o clip[ ]n care
via\a mea sf`r=it[ se a=eaz[. O lacrim[
se rostogole=te, o vin[ nerostit[ m[
t`r[=te ]n triste\e =i stau, ca o pas[re
captiv[, ]n colivia ferecat[ cu triste\i
f[r[ m[sur[.
Imaginea amfiteatrului mare
de la Sorbona e vie =i clar[. }n curtea
interioar[ a cl[dirii vechi a Sorbonei,
]n fa\a capelei lui Richelieu, ne-au
a=teptat, pe mine =i pe tat[l Mariei,
decanul Facult[tii de +tiin\e Politice
=i domnul Albert Vichi, =eful catedrei
de politologie. Amfiteatrul mare,
nconjurat de sculpturi vechi =i
ornamente medievale, era plin de
profesori, studen\i =i ziari=ti. Fiecare
dintre invita\i =i-a prezentat cartea sau
79
studiul despre Tocqueville, cu o scurt[
introducere f[cut[ de decanul
facult[\ii. <+i acum, a spus el
sco\]ndu-=i cu un gest teatral ochelarii,
o real[ surpriz[ pentru reuniunea
noastr[ de azi… Un ministru,
]mpreun[ cu un student de 23 de ani
din \ara sa, sunt autorii unei c[r\i pe
care noi o socotim deosebit de
interesant[, mai ales prin provoc[rile
ei =i prin ipotezele lansate cu privire
la mo=tenirea Tocqueville pentru
filosofia politic[ a lumii de azi.”
}ntr-o francez[ corect[, u=or
artificial[ ]ns[, am vorbit aproape o
jum[tate de or[ =i m-am oprit mai ales
la o carte din 1856, „Regimul vechi =i
revolu\ia francez[“. Era un volum
introductiv la „Istoria revolu\iei
franceze”, ]n care Tocqueville a sim\it
c[ democra\ia e o for\[ politic[
inevitabil[. }n acela=i timp, s-a temut
c[ virtu\ile pe care el le pre\uia -
libertate,implicare civic[,creativitate-
vor fi primejduite de c[tre tirania
majorit[\ii, individualism =i alte
80
devieri democratice, cum le nume=te
el. A sperat s[ trezeasc[ =i s[ dezvolte
o pasiune pentru egalitate, pe care
oamenii nu o vor putea satisface
niciodat[ pe deplin. Vorbeam clar,
f[r[ emo\ii, iar ]n primul r`nd al
amfiteatrului erau domnul
ministru,Anton =i Iulia Nicolau, chiar
=i seful cel dizgra\ios de la ambasad[.
C`nd am terminat, vorbind liber =i cu
dezinvoltura pe care \i-o poate da
numai tinere\ea, aplauzele au durat
c`teva minute. Erai plecat de acas[
totu=i, avea s[-mi spun[ mai apoi
Iulia, de=i nu ironie era ]n cuvintele ei.
La sf`r=it, decanul facult[\ii a
mul\umit invita\ilor, pentru interesul
comun, a spus el, fa\[ de opera =i
personalitatea lui Tocqueville =i a
]ncheiat cuv`ntul cu o mare fericire
pentru mine. „Toate comunic[rile
prezentate azi ni s-au p[rut deosebite,
dar remarc[m ]nc[ o dat[ cartea al
c[rei coautor, t`n[rul student de mai
]nainte, ne-a adus o mul\ime de
provoc[ri intelectuale pe care le
81
recunoa=tem aici. Pentru domnul Radu
Aldea avem =i o propunere, o burs[ de
trei ani la Sorbona pentru un doctorat
in opera lui Tocqueville…”
}mp[ienjeni\i de lacrimi, ochii
mei se ]ntind spre lumin[, dar gratiile
ferestrei de spital dorm senine ]n aerul
nop\ii. Doar eu =tiu c[ visul e ucis de
moarte. Pe cine a= putea s[ acuz
eu,dac[ sunt silit s[ spun mereu
acelea=i lucruri? Sunt os`ndit s[ mai
sper, dar ochii mei tot mai tulburi
aduc numai imaginea ei, din ce ]n ce
mai departe, ]n focul aprins al tinere\ii
care piere ]n scrum. E un c`mp de
zmoal[ toat[ via\a mea, e str[juit[ de
cai s[lbatici, iar eu –m`hnit =i palid-
g`ndesc legat ]n lan\uri la iubirea de
ieri. Dinspre pr[pastie s-a pr[v[lit azi-
noapte un v`nt rece, iar singur[tatea
mea m[ poart[ prin bezna tunelului.
Cum a= putea s[ mai ajung la lumin[,
dac[ bra\ele mele sunt f[r[ putere, iar
umbra sufletului meu dispare ]ncet,
]ntr-o cea\[ deas[, tot mai deas[…
82
17. }n noaptea ]n care a murit
Pavel a fost o furtun[ puternic[, au
c[zut buc[\i mari din acoperi=ul
spitalului, a plouat mult =i a tunat ca la
sf`r=itul lumii. Alergau to\i pe
coridoarele ]ntunecate, unii \ipau
speria\i de zgomotele sinistre de
afar[,al\ii se at`rnaser[ de sc[rile
grele,din font[, ncerc`nd parc[ s[
caute un sprijin, un ajutor.
Mi-am amintit o noapte
asem[n[toare, la Paris, cu o furtun[ de
var[, spre sf`r=itul zilelor ]n care
mintea mea mai p[rea ]nc[ neatins[ de
boal[. Eram ]n mansarda de la ultimul
etaj, l`ng[ Hotel de Ville, r[p[ia
ploaia pe acoperi= si sim\eam c[ se
rup norii peste camera ]ncins[ de
c[ldura de peste zi. Mi se tot p[rea c[
se mi=c[ scaunul cu mine, de=i era
doar senza\ia aceea de fric[,
accentuat[ de cerul negru,ap[s[tor pe
care-l vedeam pe fereastra din fa\a
mea. Am cobor`t ]n holul de la intrare,
nu era nimeni acolo, dar m-am sim\it
]n siguran\[ ]ntre pere\ii de sticl[ ai
83
casei vechi, cu sc[ri masive =i st`lpi
gro=i de ciment. Pe u=a mare a intrat o
fat[, avea o figur[ de animal ud =i
speriat, buzele i se ]nvine\iser[ de
fric[ =i s-a bucurat s[ m[ vad[ acolo.
Dar, de fapt, eu nu mai eram de mult
acolo… Se apropia sf`r=itul lucidit[\ii
mele relative.
Seara ]i povestisem lui Pavel
despre prima mea experien\[
parizian[. „C`nd am aflat c[ primesc o
burs[ de trei ani la Sorbona, i-am
spus, am sim\it c[ trebuie s[ pl`ng…
Era at`ta lume ]n jurul meu, m-am
str[duit mult s[ nu dau drumul
lacrimilor care-mi porniser[ spre
col\ul ochilor.” Pavel m[ asculta
t[cut. „Cei de la ambasad[ ne-au
invitat la un mic restaurant,undeva ]n
apropiere de Jardin de Luxemburg,
erau acolo =i domnul ministru =i noii
mei prieteni, Anton =i Iulia, chiar =i
]nlocuitorul de ambasador, care se
str[duia s[ nu-=i arate plictiseala =i
aerul ursuz =i batr`nicios, cu figura lui
de activist de partid convertit la
84
democra\ie”. Tat[l Mariei mi-a spus
c[ voi mai r[m`ne ]nc[ zece zile , de=i
eu a= fi vrut s[ fiu l`ng[ Maria, ]mi
era dor de ea, =tiam c[ e iubirea mea
acolo, dar cui putem s[ o spun, dac[
abia aveam curajul s[ mi-o spun mie ?
„Ce crede, domnule, doctori\a
asta –a ]nceput dintr-o dat[ Pavel,din
patul lui- c[ noi nu =tim cine este
ea ?” Am t[cut brusc, a=tept[ndu-l pe
Pavel s[ continue. „+tim am`ndoi, de
geaba se ascunde ea…” L-am
]ntrebat, totu=i, ce =tim am`ndoi.
„Domnule, un ]nger m`niat, din cer
]mi aduce vestea cea rea =i c`inele din
mine va muri turbat ast[-sear[.” Am
]nchis ochii =i am respirat via\a cea
rece, ca o pas[re m-am a=ezat pe
v`rful muntelui,cu cele dou[ aripi pe
jum[tate ]nchise. „Apropie-te, Radule
=i vezi amurgul nesf`r=it, izbe=te cu
piciorul ]n p[m`nt =i preg[te=te-te s[
treci mai departe. Eu o cunosc pe
femeia asta, ea zice c[ a fost a mea,
\i-o fi spus =i \ie, dar e o nebun[…”
S-a uitat lung la mine =i a continuat:
85
„Tu e=ti cu Dumnezeu pentru
totdeauna, prive=te numai, vezi =i auzi
=i ]mpotrive=te-te.”
G`ndeam c[ =tiu =i cunosc la
fel ]n ce st[ nefiin\a =i malul f[r[ de
sf`r=it al clipei care spumeg[ prin
valurile pornite din nimic. Acum ]ns[
num[r triste\ile =i =terg numele meu ca
pe o sum[ nerostit[ =i vag[. A murit
Pavel =i am r[mas s[ a=tept aici umbra
lui. Ai venit atunci, ]n fa\a ochilor mei
=i lumina s-a n[scut din dorul t[u,
Maria, iar eu abia dac[ mai pot s[
tr[iesc, ]n prelungirea t[cerii din
lucruri. +tiam de mult c[ omul se
]n=eal[ adesea, c[ ]i este mereu dator
iubirii, totu=i luna p[rea ciudat[, iar
oamenii -at`\ia c`\i mai erau l`ng[
mine- mai tri=ti dec`t oric`nd, ]ntr-un
destin destr[mat ]n ploaie.
Spune\i-mi, m[ recunoa=te\i
oare ]n coaja neted[ a cuvintelor
mele ? A murit Pavel, l-au luat ]ntr-o
p[tur[ neagr[ din patul lui vechi de
spital, doctori\a cea nou[ pl`ngea
a=ezat =i m[ m`ng`ia ]ncet pe frunte.
86
Mintea mea, ca o figur[ de sticl[
suflat[ ]n formele mari =i abstracte,
zace f[r[ s[ simt[ gerul t[ios al
sf`r=itului. Stau ]ntre doi mun\i toci\i
de vremuri =i mor, ca =i Pavel, atins de
alge uscate =i ]nsemnat cu o pan[ de
leb[d[ verde, ]ntr-un nisip agitat de
v`ntul ]nser[rii. Spaima din mine se
de=ir[, tr[g`nd firul zilelor care au
fost,alerg pe drumul de co=mar al
toamnei f[r[ ploi, iar fa\a mea e
pictat[ definitiv ]n culorile mor\ii. Voi
fi, ]n cur`nd, ]n afara timpului =i, c`nd
toate vitrinele vor fi sparte =i
amintirile mele ]mpr[=tiate, vorbele
acestea vor fixa ]n fum iubirea r[nit[
care m-a ]nvins.
18. +i eu =i Irina ]i scriam
foarte des lui Radu, ne-a fost greu s[
ne obi=nuim cu via\a american[, cu
numeroasele examene pe care le-am
dat. Ne-am ]ntors de c`teva ore din
prima noastr[ vacan\[ prin lumea
nou[ ]n care ne aflam deja de aproape
cinci ani. Ar fi mult de povestit,
America e at`t de divers[ ]nc`t \i-ar
87
trebui vreo zece vie\i s[ o po\i
cunoa=te. Peste tot pe unde am mers
am fi vrut s[ locuim, cu c`t am ajuns
mai spre sud, cu at`t propor\iile
dintre albi =i negri se schimb[.
Aceasta nu ]nseamn[ altceva dec`t
faptul c[ stilul de via\[ se schimb[.
Ne-am oprit in Savannah, un ora=
care sem[na cu cel de acas[, cu str[zi
vechi, cu cl[diri batr`ne, cu ieder[ pe
sc[ri =i case =i multe pie\e mici,
rotunde. Am crezut c[ vom g[si negri
cu pungi de alcool =i droguri la gur[,
modest ]mbr[ca\i =i pu=i pe scandal…
Numai c[ acolo e o universitate de
art[, tinerii erau frumo=i, elegan\i =i
preocupa\i, ca orice american, de
starea lor material[. Mie mi-a pl[cut
foarte mult, ne-am plimbat seara pe
str[zi, ]n centrul ora=ului era o o
bibliotec[ universitar[, era mare
activitate la computere. Noaptea,
t`rziu, ]n camera de hotel, Irina citea
din caietul lui Radu. „Vezi, Mircea,
mi-a zis ea ,acum ]mi dau seama ce se
]nt]mpla de fapt… M-a uimit mereu
88
precipitarea lui Radu, ner[bdarea cu
care scrie aici, pove=tile care par
l[sate la jum[tate. De fapt, acum
]n\eleg, mereu m[ g`ndeam la timpul
care nu mai avea r[bdare, vou[ v[
pl[cea at`t de mult s[ vorbi\i despre
Marin Preda.” Am sim\it nevoia s[ ne
amintim de prietenul nostru, care nu
mai este, e o filosofie a sf`r=itului ]n
cuvintele lui, o boal[ f[r[ nume care
l-a m[cinat repede =i ad`nc. Se poate
pieri din iubire, din pierderea ei ? Am
fi crezut, =i eu =i Irina, c[ nu, dac[
n-am avea ]n fa\a ochilor caietul lui
Radu. Noi =tiam foarte multe despre
via\a lui de om t`n[r =i frumos =i plin
de energia c[ut[rilor lui adev[rate,
]ntr-o lume pe care noi o p[r[siser[m,
dar aveam nostalgia ei =i ]n\elesurile
ei ]n minte.
Singur[tatea mea, ne scria
Radu ]n ultimul lui mesaj din Paris,
c`nd durerea ]i atacase mintea =i
sufletul, e un fir ruginit, iar t[cerea
din mine mai las[ ]nc[ tinere\ea
vinovat[ s[ vorbeasc[. E graiul f[r[
89
cuvinte al anilor mei pu\ini, care se
scurg ]n briza unei dimine\i care nu va
mai veni vreodat[. Prin succesive
mor\i m[ ag[\ de v`ntul rece ,iar
patul ]n care focul se stinge ]ncet intr[
]n mla=tina maronie. Doar zorii mai
arat[ c[ sunt viu, de=i locul din care
scriu e abisul.
19. M-am ]ntors de la Paris la
jum[tatea lui iulie. Ora=ul fierbea, se
topea asfaltul sub picioare,oamenii
umblau ame\i\i prin c[ldura unei veri
ap[s[toare =i, nu =tiu de ce, triste.
T`rziu, c[tre miezul nop\ii, ie=eam cu
Maria pe str[zi, respiram numai noi
doi acela=i aer, aceea=i iubire. Maria a
reu=it la examen, cu o not[ foarte bun[
la filosofie, am a=teptat-o dup[
fiecare prob[ ]n strad[ =i am sim\it c[
dragostea e l`ng[ noi,]n fiecare clip[.
}n august am ob\inut, prin concurs, un
post de asistent la facultatea pe care o
terminasem =i a urmat vacan\a.
}ncerc s[-mi amintesc totul
despre s[pt[m`nile acelea, cu Maria la
mine acas[, cu mama =i fratele meu,
90
apoi la casa de la munte, cu p[rin\ii
ei… Numai c[ umbra mea devine tot
mai u=oar[, iar eu cobor ]ncet pe firul
apei, sunt tot mai copil, picioarele
mele simt tot mai greu ap[sarea
drumului, iar pietrele din cale sunt
m`njite cu s`nge =i c`nt[ a moarte.
Lumea mea e acum ca o barc[
putrezit[ =i plute=te t[cut[ peste vara
din urm[. S[ mori din iubire =i s[ te
na=ti ]mpietrit ]n fiecare diminea\[, e
prea mult Doamne… A= ]ncheia
c[l[toria, m-am r[t[cit pe drumul at`t
de cunoscut, mereu la liziera p[durii
din trecut. Cu urechea a=ezat[ pe
gr[mada de frunze uscate, spa\iul ]n
care m[ mi=c pare pustiu, s`ngele
razelor de lun[ curge nev[zut, ca =i
via\a mea care nu mai are rost.
Privirea mea curge printre =iroaie de
ap[, scormone=te trecut =i prezent,
oprindu-se trist[ ]n poarta mor\ii,
deschis[ pentru mine de ucenicul
tr[d[tor. M[ roade fierul ruginit =i v[d
mi=c`ndu-se malurile dealului din
fa\[, stau singur ]n a=teptarea ei,
91
moartea ]nalt[, ca o lagun[ ce sf`r`ie
]n lumina ]n[bu=itoare. Aceste semne
de sare ]mi ard buzele uscate,sunt ca
un pom gol, care-=i caut[ ecoul ]n
lan\urile de ramuri ]nfrunzite prea
devreme. Se na=te noaptea ]n strig[tul
meu de durere, iubire e numele ei, dar
nimeni n-o =tie, strig[tul meu e mut ca
=i via\a.
Mi-au r[mas tablourile lui
Pavel, am adus cartoanele lui cu
desene ciudate =i le privesc adesea =i-l
simt aici, l`ng[ mine, iscoditor =i
p[tima=. De c`te ori ]ncerc s[ m[
]ntorc la povestea mea, la vara
frumoas[ dinaintea plec[rii, pentru trei
ani, la Paris, tot de at`tea ori ceva m[
opre=te ]n loc. Poate cineva s[
despart[ dou[ inimi care ard de
dragoste? Iat[-m[, nu mai sunt dec`t
eu, ]ntreaga lume e mut[ ]n jurul meu.
M-am predat singur[t[\ii, sunt robul
chinului din mine =i am renun\at s[
mai lupt. Firul vie\ii moare ]n noaptea
ad`nc[, aud =i sunt singur ]n odaia
f[r[ u=i =i f[r[ ferestre, vopsit[ ]n
92
culorile ]nchise ale pieirii. De ce m-a=
mai teme de privirea paznicului cel
r[u, el trece seme\ =i-mi arat[ pe=tera
f[r[ sf`r=it, ]n care via\a mea se
]nfund[. Silit s[ spun ceea ce nici eu
nu mai =tiu, scurm zadarnic ]n
cuvintele care plutesc departe, ]ntre
cer =i p[m`nt, ca =i mine, spre cap[tul
vie\ii. }nl[untrul meu apare duhul cel
r[u,care lupt[ din greu s[ sf[r`me ceea
ce a mai r[mas din via\a mea trist[.
Spiritul cel r[u coboar[ iar[=i, din nori
=i din ploi m[runte, s[ m[ ia cu el, ca
pe un sclav. C`t de liber p[ream,
numai c[ din frunte ]mi coboar[
aceast[ zi de var[ t`rzie =i piere
senin[, ca =i cum n-ar fi fost vreodat[.
Dac[ totul e viu ]n jurul meu, atunci
cine ]mi =opte=te despre drumul din
urm[, la care fereastr[ am privit valul
care nu se mai termin[? Doar pentru
ea respiram, ]mi d[ruia bl`nde\e =i
vise. Unde sunt, Doamne, toate zilele
de atunci ? Din bezna de azi nu mai
g[sesc altceva dec`t uitarea.
93
20. A fost o var[ ]ntreag[
]mpreun[ cu Maria. Ne-am spus
iubirea, de cele mai multe ori f[r[
cuvinte, am stat adesea ]mbr[ti=a\i ]n
mansarda mea, care era plin[ de
dragostea noastr[, dorin\[ era ]n ochii
no=tri,dar o dorin\[ pur[, ca o lacrim[
de bucurie pe obrazul unui ]nger. Cu
vorbe pu\ine ne-am spus c[ via\a
noastr[ va fi una singur[, c[ nimic din
aceast[ lume nu ne-ar mai putea
desp[r\i, chiar dac[ plecarea mea la
Paris se apropia.
La ]nceputul lui septembrie
m[ preg[team de plecare. Anton
Roman mi-a trimis de la Paris toate
h`rtiile necesare, de la Sorbona, iar eu
am ob\inut de la facultate rezervarea
catedrei mele de asistent, pentru trei
ani c`t urma s[ stau la Paris. Mi-au
scris, atunci, =i Irina =i Mircea, erau
]nc[ preocupa\i de adaptarea lor la
lumea american[, dar ferici\i s[-mi
spun[ c[ a=teapt[ un copil.
Eram acas[ la Maria ]n ziua
]n care a sunat , de la minister, tat[l ei.
94
„Cu tine vrea s[ vorbeasc[ tata, mi-a
spus Maria.” Am fost invitat, pentru
dup[-amiaza acelei zile, la ministerul
de externe. „Sunte\i domnul Radu
Aldea? m-a ]ntrebat amabil domnul de
la intrare, c`nd am ajuns acolo, sunte\i
a=teptat…” }ntr-o sal[ mare, cu pere\ii
plini de tablouri =i flori, erau mai
multe persoane, cu tot felul de dosare
]n fa\[, p[rea o ]ntrunire cu aer
diplomatic =i figuri preocupate de
]mprejur[ri importante. „Domnule
Aldea, mi s-a adresat o doamn[ din
cap[tul mesei ovale, v-am chemat
pentru c[ avem o propunere pentru
dumneavoastr[. Am dori s[ fi\i
colaboratorul nostru ]n perioada ]n
care v[ preg[ti\i doctoratul la Paris.”
Pe scurt, mi se propunea s[ fac sinteza
politic[ a presei franceze, un fel de
documentar s[pt[m`nal de idei ale
vie\ii politice din Fran\a. Mi s-a mai
spus c[ se a=teapt[ de la mine opinii,
prognoze, anticip[ri ale evolu\iilor
doctrinare ]n politica francez[. „+tim
sigur, a continuat =i domnul ministru,
95
c[ tinere\ea ta e un mare avantaj,
avem nevoie de o minte lipsit[ de
prejudec[\i, cultivat[ la sursele
=tiin\elor politice de azi.” Doamna de
mai ]nainte m-a invitat apoi in biroul
ei. „Radule, a zis ea cu familiaritatea
=efului, vei putea s[ locuie=ti ]n
cl[direa care apar\ine ambasadei, pe
care b[nuiesc c[ o cuno=ti foarte bine,
cred c[ acolo ai stat =i ]n var[, cu
prilejul colocviului de la Sorbona.”
Urma s[ transmit, de la ambasad[, la
fiecare sf`r=it de s[pt[m`n[ sintezele
preg[tite de mine. „N-o s[ fii
subordonat ambasadei, mi-a mai spus
ea, ci direct departamentului de
sinteze =i prognoze politice, pe care ]l
conduc eu.”
Maria =tia deja, de la tat[l ei,
despre aceast[ propunere. „Ce crezi,
m-a ]ntrebat ea, o s[ te po\i descurca
cu at`tea lucruri la Paris ?” I-am
r[spuns, cu privirea lipit[ de ochii ei:
„O s[ pot, ba am s[ fac =i altceva, cel
mai important de altfel, am s[ suf[r de
dorul t[u”.
96
Mi s-au oprit iar[=i cuvintele,
mi-e tot mai greu s[-mi amintesc
zilele de atunci. Am r[mas singur ]n
camera de spital, f[r[ Pavel, f[r[
speran\e, doar cu umbra trist[ a
memoriei mele ]ncercuit[ de ieder[
uscat[. A= fi vrut s[ pot scrie acum
despre seara dinaintea plec[rii. Stam,
eu =i Maria, ]mbr[\i=a\i ]n camera ei, ]i
m`ng`iam p[rul =i fruntea =i obrajii =i
nu =tiam cum s[-i spun c[ iubirea mea
picur[ boabe de rou[ peste marginile
lumii. Acum, ]n plin amurg, simt cum
urc[ din marea agitat[ de furtuni,
fulger[tor, sf`r=itul. Pentru c[ via\a
mea, at`ta c`t mai este, st[ sub masca
timpului, la mijloc de vremuri =i de
disperare. Ce triste\e zdrobe=te,
Doamne, pustiul din mine, cu t[lpi de
sclav calc prin nisipul din fa\[ =i nici
un cuv`nt nu mai tulbur[ lini=tea
deplin[ care vine. Tr[iesc ]nc[, dar nu
mai st[p`nesc dec`t ]ntunericul =i
tremur[ ploaia lunec`nd printre
pic[turile mor\ii. Seam[n[ lacrimile
mele, care au secat de mult, cu aerul
97
aspru de pe coamele mun\ilor mei, de
acas[. }nd[r[tul ferestrei, cu geam
pr[fuit, aud din ce ]n ce mai greu
clopotul care bate stingher ]n curtea
bisericii. Bate =i m[ treze=te =i
nem[rginit[ e durerea pe care n-o mai
simt altfel, dec`t ca pe o uitare. Chiar
umbra mea se a=eaz[ peste cerul de
]ngeri care m[ ]nconjoar[, iar abatorul
plin de r[ni st[ la p`nd[… Via\a mea
nu mai este dec`t un frunzi= de neguri,
printre aceste gratii care opresc tot, aer
=i lumin[ =i r[s[rit.
M-au condus la aeroport
mama, fratele meu, cu b[ie\ii lui, iar
Maria avea at`ta triste\e ]n ochi, ]nc`t
a= fi vrut s[ spun „gata, nu mai plec
nic[ieri, r[m`n aici”, dar =tiam c[ nu
se mai poate. +i iat[-m[, ]n camera
sf`r=itului meu, pe care-l simt
aproape, umbra ]=i arat[ um[rul gol, o
lamp[ cernit[ st[ aprins[ ]n miez de
zi, iar glon\ul cu miros de floare
uscat[ ]mi trece pe l`ng[ ureche. Din
zidul sterp coboar[ ]ncet flac[ra care
tope=te ultima speran\[. Doar sufletul
98
meu, pe care-l chem, se limpeze=te,
cobor`nd ]n verdele apei nesf`r=ite a
oceanului f[r[ nume. +i mai simt c[
inima mea va fi ca roua din v[i, ca
ploaia a=teptat[ ]n ar=i\a verii, dar ce
ierburi vor mai putea spune
desc`ntecul din urm[, dac[ via\a mea
se love=te mut de malurile ]nalte de
dincolo de iubire. Sc`nteie ]n rug e
ziua mea de m`ine, spum[ de val e
tinere\ea mea apus[…
21. Anton m-a a=teptat la
aeroport. Ploua la Paris de c`teva zile,
f[r[ oprire, iar toamna venise mai
repede dec`t ]n al\i ani. Am ajuns
greu, prin mul\imea de ma=ini atinse
de ploaia rece, la vila ambasadei,
cunoscut[ mie din prim[var[. Am
primit o camer[ la ultimul etaj, sub
acoperi=; se p[rea c[ destinul meu st[
sub semnul mansardelor =i al ploilor
r[p[ind sacadat pe tabla argintie a
caselor ]n care am locuit. <Te
a=teptam, mi-a spus Iulia Nicolau, pe
care am g[sit-o ]n holul mare al casei
din vecin[tatea catedralei Notre
99
Dame.” Ne-am s[rutat fr[\e=te, m[
sim\eam bine l`ng[ prietenii mei, iar
locul ]n care urma s[ stau mult[ vreme
mi se p[rea cald =i primitor. Aveam, la
intrare, un hol mic, din care intrai
]ntr-o buc[t[rie ]ngust[, cu frigider,
aragaz, obiecte de gospod[rit...
}nainte de a intra ]n dormitorul mare,
cu pere\i oblici =i lucarn[ a=ezat[ ]n
acoperi=, mai era o camer[ mic[, cu
un birou =i dou[ fotolii, iar terasa la
care se ajungea printr-o u=[ ]ngust[
era mare, plin[ de flori, parc[
suspendat[ deasupra prim[riei din
apropiere.
Ne-am a=ezat to\i trei, pe terasa
camerei mele, de unde se vedeau
acoperi=uri pariziene, p[duri ]ntregi de
antene =i nori grei care br[zdau cerul,
ntr-o a=teptare ap[s[toare. <Noi, mi-a
spus Anton, ne chinuim tot cu amicul
t[u din prim[var[, dar peste dou[ luni
o s[ vin[ noul ambasador.”
Le-am povestit c`te ceva despre
lumea de acas[, ei nu mai veniser[ ]n
\ar[ de aproape un an. Aveam ]n
100
bagaje o sticl[ de \uic[ veche de
dou[zeci de ani, galben[, adev[rat[,
pe care mama o a=ezase ]n valizele
mele. Pe teras[ mirosea a stropi grei
de ploaie =i a \uic[ din satul meu, de
munte, dar noi eram trei prieteni, gata
s[ ]n\elegem lumea din jurul nostru.
Le-am spus cum fusesem angajat la
departamentul de sinteze politice =i
i-am ]ntrebat dac[ ei cred c[ voi putea
face dou[ munci deodat[, mai ales c[
eram hot[r`t s[ termin doctoratul meu
mai repede, de dorul Mariei… <Nu
cred c[-\i va fi prea greu, mi-a zis
Iulia, noi avem un fond documentar
zilnic foarte bun la ambasad[, iar
foarte aproape sunt dou[ biblioteci
mari, unde g[se=ti tot ceea ce apare ]n
presa francez[.”
Iulia, care locuia la etajul de mai
jos, ne-a adus ceva de m`ncare, am
stat de vorb[ p`n[ t`rziu =i am uitat,
pentru o vreme, zilele din urm[, de
acas[. Am intrat apoi ]n obi=nuin\a
unui program de munc[, mai aveam
oricum dou[ s[pt[m`ni p`n[ la
101
]nceputul anului universitar. La c`teva
zile dup[ sosirea mea, ]ntr-o
diminea\[, Iulia mi-a spus c[ m[
a=teapt[ =eful cel antipatic, ]n biroul
lui de la ambasad[. M-a l[sat s[ stau
minute bune ]n secretariatul
cabinetului. C`nd am intrat, b[tr`nul
activist de alt[dat[, acum reprezentant
al noii democra\ii din \ara pe care o
servea de o ve=nicie, m-a privit cu
arogan\a-i caracteristic[, a morm[it un
r[spuns la salutul meu =i aproape c[ a
strigat, cu fa\a ro=ie de m`nie
proletar[: <Domne’ aici nu face
fiecare ce vrea, dumneata e=ti obligat
s[ intri ]n programul ambasadei…”
L-am privit c`teva secunde =i
i-am r[spuns lini=tit: <B[nuiesc c[ e o
ne]n\elegere, eu sunt angajatul
ministerului de externe =i pot s[ v[
ar[t atribu\iile mele de serviciu…Nu
sunt ]n ambasad[….” am ]ncercat eu
s[-i explic, politicos. S-a ]nverzit =i
mai tare, ochii p[reau s[-i ias[ printre
=uvi\ele rebele de p[r c[runt, at`rnate
pe frunte. <Nu primesc lec\ii de la
102
tineri prost-crescu\i… Dac[ nu-\i
convine po\i s[ pleci din locuin\a de
serviciu pe care-ai primit-o…” M-am
uitat z`mbind la omul din fa\a mea,
avea aerul unui animal agitat, ]n cu=ca
din care ie=ea rar =i cu team[. <Nu v[
sup[ra\i, am zis, n asemenea condi\ii
nu cred c[ am ce discuta cu
dumneavoastr[. Dac[ dori\i alte
am[nunte, suna\i la minister. Bun[
ziua…” M-am ridicat =i i-am ]ntors
spatele.
Seara, ]mpreun[ cu Iulia,
m-am plimbat pe Rue de Rivoli, am
cump[rat c`teva c[r\i de la anticarii
a=eza\i pe marginea trotuarelor =i, la
]ntoarcere, i-am scris Mariei despre
discu\ia mea cu domnul cel r[u =i
p[tima=.
D[ br`nci celui ce cade,
]ndemna filosoful, nicicum nu-l ajuta
s[ se ridice pentru a te trage dup[ el…
Stau ore ]ntregi cu privirea pierdut[
peste p[durile din jurul spitalului,m[
apas[ zidurile cr[pate ale celulei mele,
]n care am r[mas singur, doar umbra
103
lui Pavel mai r[t[ce=te prin fa\a
ferestrei… Desenele lui, str`nse l`ng[
perete, ]mi spun c[ ziua de m`ine
poate fi ]nfr`nt[ de zborul ]nalt al
sf`r=itului, iar m`inile sub\iri ale
]ngerilor picta\i de Pavel devin tot mai
=terse, pierz`ndu-se ]ncet ]n col\urile
tari ale cartoanelor. Stau pierdut ]n
amiaza acestei zile =i ]mi amintesc
mirosul uscat, de toamn[, al
]nceputului meu de via\[ parizian[.
Figura ]ncr`ncenat[ a =efului cel
b[tr`n, de la ambasad[, se pierde palid
prin durerea mea de acum =i reg[sesc
]n ]ntunericul din mine cuvintele
vechi. Adun`nd mereu mistere false =i
=uvoaie ]ntregi de sensuri pierdute,
via\a aduce mai mult[ team[ dec`t
moartea, ea este -de fapt- marele
necunoscut. Simt adev[rul din spatele
acestei lumi, pentru mine tot mai
dep[rtat de diminea\a care a fost. Dac[
via\a noastr[ ar fi f[r[ de sf`r=it =i
durerea ar lipsi din ea,atunci nim[nui
nu i s-ar ]nt`mpla s[ se ]ntrebe de ce
exist[ dragoste pierdut[, iar r[nile
104
iubirilor noastre ar fi doar o alinare
trecut[ vag ]n singur[tatea dorit[.
<De ce nu se teme de moarte
omul ]n\elept ?” ]ntreba Pavel, atunci
c`nd era ]nc[ viu =i totu=i plecat de
l`ng[ mine. <Poate pentru c[ nu cere
neap[rat s[ tr[iasc[“ ]i r[spundeam
eu. <Adic[, spunea el str`mb`ndu-=i
buzele mari sub must[\i, dac[ nu cere
acest lucru, ]nseamn[ c[ nici nu se
teme c[ el ]nceteaz[ s[ existe?”
A=teptam o vreme =i-i spuneam: <Da,
ideea ar fi c[ nu ]i este sil[ de a tr[i =i
nici nu consider[ ]ncetarea vie\ii
vreun r[u…”
Asta cred =i acum, omul se
bucur[ de timpul cel mai pl[cut, nu de
cel mai lung, el =tie c[ vremea lui are
o limit[, dar =i sufletul lui e muritor.
Totu=i, ]n noaptea spitalului meu, cred
cu disperare c[ t[cerea e ]nc[ mai
nobil[ dec`t via\a. Recitesc paginile
din urm[ =i ]n\eleg c[ lipse=te ceva din
povestea mea de ]nceput de lume la
Paris. S-ar p[rea c[ Maria nu mai
exist[ ]n mansarda mea de l`ng[
105
Notre Dame… E doar o iluzie, ea era
acolo ]n tot ceea ce g`ndeam, ]n
fiecare mi=care a trupului meu t`n[r,
]n fiecare pas care m[sura bulevardele
mari sau str[zile ]nguste ale Parisului.
22. La c`tva timp dup[ discu\ia
mea cu ambasadorul cel r[u, Iulia
mi-a povestit c[ se afla ]n biroul lui,
lucr`nd ]mpreun[ pentru o ]nt`lnire
cultural[ sau ceva asem[n[tor, care
urma s[ fie patronat[ de ambasad[. <A
sunat telefonul, mi-a spus Iulia, =i se
auzea destul de tare ]n receptor vocea
de dincolo…” Era tat[l Mariei, a
]n\eles Iulia din ceea ce se auzea,care
a strigat minute bune ]n urechea
b[tr`nului vechi activist. <Devenise
stacojiu la fa\[, mi-a povestit ea mai
departe, s[-l chemi imediat pe Radu
Aldea =i s[-\i ceri scuze, altfel zbori
de acolo direct la pensie…” Se auzea
]n receptor foarte bine, iar domnul cel
acru nu p[rea s[ aib[ vreo reac\ie.
La pu\in[ vreme m-am ]nt`lnit
cu el =i mi-a spus ceva neutru, din care
eu am ]n\eles ]ns[ c[ totul se rezolvase
106
=i mi-am v[zut de obliga\iile mele
s[pt[m`nale. }l salutam, c`nd se
]nt`mpla s[ ne ]nt`lnim, dar p`n[ la
sosirea noului ambasador nu ne-am
mai vorbit, practic, niciodat[.
}n octombrie am ]nceput =i anul
universitar. Profesorul meu, domnul
Albert Vichi, m-a primit ]n biroul lui
de la Sorbona, mi-a f[cut un program
pentru =ase luni, aveam o list[ ]ntreag[
de c[r\i =i articole pe care s[ le citesc,
iar primele referate pentru lucrarea de
doctorat trebuiau scrise abia la
]nceputul prim[verii. De altfel, multe
din lucr[rile recomandate eu le citisem
deja, aveam toate fi=ele de lectur[, nu
mi se p[rea nimic complicat ]n munca
pe care o a=teptam =i o doream ]n
egal[ m[sur[. Urma, a=a cum
stabilisem cu profesorul meu, s[ ne
vedem vinerea dup[-amiaza, la dou[
s[pt[m`ni, s[-i ar[t ce citisem =i s[
discut[m pe baza lecturilor mele.
<Radule, mi-a zis profesorul cu
accentul lui aristocratic, am =i o
propunere pentru tine. Te-a= ]ntreba
107
dac[ po\i conduce dou[ seminarii pe
s[pt[m`n[, la studen\ii mei din anul al
doilea. Sunt dou[ grupe la care unul
din asisten\ii mei nu poate veni ]n
acest an.” Mi-a mai spus c[ asistentul
lui e plecat pentru un an ]n Anglia, la
o specializare. <Domnule profesor,
i-am r[spuns imediat, aceasta e o mare
onoare pentru mine.” Am stabilit
]mpreun[ temele =i un proiect de
lecturi pentru studen\i. M-am dus cu
mare emo\ie la primul meu seminar.
}n grupa de studen\i erau cam 12
tineri, ca =i mine, care m[ priveau u=or
contraria\i, ei ]l a=teptau pe asistentul
cunoscut din anul anterior. Le-am
spus c`teva cuvinte despre mine,
despre locul din care vin =i despre
doctoratul pe care ]l preg[tesc la
Sorbona. Am vorbit ]mpreun[ despre
temele propuse pentru seminariile
primului semestru. <Propunerile mele,
le-am mai spus, sunt legate =i de
modul ]n care a= dori s[ discut[m.
Ceea ce voi ]nv[\a\i din c[r\i, despre o
lume politic[ a acestui secol cu totul
108
diferit[ de aceasta ]n care tr[i\i, eu
chiar am cunoscut ]n via\a de fiecare
zi.” Le-am v[zut figurile u=or
nel[murite =i le-am mai spus: <}n
cursul de filosofie politic[
contemporan[ domnul profesor are
mai multe teme despre filosofia
politic[ marxist[ =i ideologia
comunist[, dar =i foarte multe reflec\ii
asupra vie\ii politice din fostele \[ri
comuniste.” }ncercam, de fapt, s[ le
povestesc c[ o bun[ parte din tinere\ea
mea a stat sub acest semn, al
comunismului absurd =i intolerant.
Am ]mp[r\it temele =i lecturile
pentru eseurile personale =i apoi
ei m-au invitat la o cafea, undeva ]n
apropierea Sorbonei. <Cum ai ajuns,
totu=i- m-a ]ntrebat unul dintre ei- s[
faci acest doctorat la Sorbona?”
Le-am povestit despre cartea scris[ de
mine, despre pasiunea mea pentru
Alexis de Tocqueville. Au vrut s[ =tie
mai multe despre =coala f[cut[ de
mine ]n \ar[ =i am vorbit ]mpreun[
p`n[ t`rziu, ne-am sim\it bine, era
109
evident c[ tr[iam fiecare un alt fel de
experien\[, fa\[ de lumea din care
veneam.
I-am scris Mariei ]n fiecare zi, ]i
spuneam tot ce mi se ]nt`mpl[ =i
aproape ]n fiecare s`mb[t[ ea m[ suna
la telefonul ambasadei de unde eu
transmiteam ]n \ar[ sintezele =i
documentarul politic s[pt[m`nal,
pentru care eram angajat. Apoi, la
jum[tatea lui decembrie, a sosit noul
ambasador. Iulia =i Anton m-au luat =i
pe mine la prima lor ]nt`lnire cu
b[tr`nul filosof, boier de vi\[ nobil[,
care n-avea nimic din aerul scor\os al
diploma\ilor de carier[. <Dumneata ai
scris o carte despre Tocqueville? m-a
]ntrebat atunci c`nd Iulia a f[cut
prezent[rile. Trebuie s[ st[m mai mult
de vorb[, s[ =tii c[ am unele obiec\ii la
ceea ce am citit… Dar e interesant[
cartea voastr[…” Eram pu\in
intimidat, domnul din fa\a mea ]mi era
cunoscut prin c[r\ile lui, pe care i le
citisem, prin distinc\ia pe care o
110
]mpr[=tia ]n jurul s[u, cu un aer ales =i
p[trunz[tor.
Au fost multe zile =i nop\i de
discu\ii cu b[tr`nul filosof, era
fermec[tor =i plecam mereu fericit, ca
dintr-o s[rb[toare de spirit. De la o
vreme am ]nceput chiar s[-mi notez
]ntr-un caiet dialogurile noastre, idei
fastuoase ]mi intrau ]n minte =i aveam
mereu sentimentul unei apropieri =i
unei ]nvecin[ri delicate, din care
judecata mea ie=ea adesea ]ncurcat[ =i
chinuit[, dar mereu mai plin[ de
]n\elesuri. }i scriam Mariei, uneori ]i
povesteam pe pagini ]ntregi discu\iile
mele cu ambasadorul filosof. Am
aflat, mai t`rziu, c[ =i tat[l ei citea cu
interes unele dintre scrisorile mele,
acelea ]n care nu-i spuneam, cum
f[ceam de obicei, c`t de mult o iubesc
=i ce dor ]mi este de ea.
23. }n apropierea Cr[ciunului,
Anton Roman a plecat ]n \ar[, pentru
c`teva luni. Eu =i Iulia am umblat ore
]ntregi prin z[pezile Parisului, a nins
c`teva zile f[r[ oprire, ]ntr-o
111
s[rb[toare care p[rea s[ nu se mai
termine. <Radule, m-a ]ntrebat Maria
la telefon, cu o voce pierdut[ ]n
]nghe\ul de afar[, nu vii de s[rb[tori
acas[ ?” I-am spus ce mult mi-a= dori
s[ fiu l`ng[ ea, dar =tiam am`ndoi c[
nu e posibil.
De Cr[ciun am fost invita\i la
masa preg[tit[ de so\ia domnului
ambasador, eram ca acas[ la mine =i
mirosea a brad =i a z[pad[ =i a bunici
]n apartamentul cald de la etajul al
doilea al vilei ]n care locuiam =i eu.
<Bine a\i venit, copii, ne-a ]nt`mpinat
so\ia ambasadorului, o doamn[ a c[rei
distinc\ie =i elegan\[ veneau de
departe, din alt secol =i din alt[ lume.
Erau pe masa ]mpodobit[ cu ramuri
argintii, c`rna\i, tob[, =orici =i m[
uitam spre u=[ de parc[ m[ a=teptam
s[ vin[, dinspre buc[t[rie, mama.
Mai t`rziu b[tr`nul filosof m-a
invitat la o \igar[ ]n biroul lui, ]n care
]=i adusese c[r\i vechi, zeci de h`rtii =i
dosare albastre erau ]ntinse ]ntr-o
neor`nduial[ pl[cut[ =i mirosea a
112
tutun de pip[, ales =i discret. <+tiu,
mi-a spus el, c[ e=ti =i asistent la
Sorbona…” M-a l[sat s[-i povestesc
despre doctoratul meu, despre
seminariile pe care le conduceam.
Asculta cu pl[cere =i era ]nc`ntat -a=a
mi se p[rea- de proiectele mele, de
provoc[rile unei tinere\i ]n care ]l
vedeam c[ se reg[se=te. <Domnule,
mi-a zis, observ la dumneata o aten\ie
stimulatoare. E foarte util s[ te po\i
deschide c[tre ceilal\i. De altfel, totul
depinde de drumul fiec[ruia spre
r[d[cina lui proprie, adic[ spre
]ntreaga familie de spirite din care
crezi c[ faci parte.”
Totul ]n jurul meu mi se p[rea
atins de un fel de magie a Cr[ciunului
=i a vocii domoale a omului pe care-l
citisem, ]n c[r\ile lui alese…. <Totu=i,
am ]ntrebat eu, ]\i po\i p[stra libertatea
interioar[, lumea din jur nu ]ncearc[
s[ \i-o suprime?” A tras ad`nc din
pipa lui =i mi-a r[spuns: <Eu am scris
de mult, Radule, c[ omul e r[stignit
]ntre a fi =i a avea.” I-am spus c[ =tiu
113
asta… <}ntre precuv`nt =i cuvinte,
]ntre clip[ =i timp, cum spune\i
dumneavoastr[. Chiar v-a= ]ntreba
dac[ este dialogul interior al omului
un pre\ pl[tit dup[ c[dere, o form[ de
peniten\[…”
A stat pe g`nduri o vreme.
<Da…solu\ia nu poate fi dec`t
autenticitatea… Doar sfin\ii =i
animalele nu se pot rata. Omului ]i
este hot[r`t un destin, iar el trebuie s[
se ]ncadreze pentru a-l umple f[r[
rest.” Am ]ntrebat: <Cum anume,
adic[ pentru a fi pe deplin el ]nsu=i?”
M-a aprobat =i mi-a mai spus c[ peste
tot unde exist[ un decalaj ]ntre o stare
de fapt =i un m[nunchi de aspira\ii -
ne]mpliniri parc[ le-a spus- intervalul
e ocupat de Utopie. <Cum, am ]ntrebat
eu, utopia exist[ ]n acela=i timp =i
spa\iu cu umanitatea?” Domnul
ambasador a insistat: <Da, omul
respir[ utopie, e o fiin\[ ]nsetat[ de
impulsuri.” Eu am crezut c[ e nevoie
de ]nc[ o ]ntrebare: <Domnule
ambasador, am spus, e acela=i fel de
114
utopie ?” Mi-a r[spuns c[ nu, c[derea
e un fapt definitiv.
Doamna ne-a adus cafea =i
pr[jituri, se uita cu o duio=ie nes`r=it[
la noi, de=i nu =tiu dac[ la tinere\ea
mea sau la gra\ia so\ului ei, care
locuia ca un boier adev[rat un imperiu
de distinc\ie =i elegan\[. }mi amintesc
c[ l-am ]ntrebat dac[ tinere\ea i se
pare a fi =i azi intersec\ia dintre elan
=i iluzie, cum citisem ]ntr-o carte a sa
mai veche. <Da, cred acela=i lucru, e
vorba de elanul sublim al tinere\ii care
caut[ solu\ii radicale =i totale, pentru
relele din jurul nostru, crez`nd c[ le
g[se=te atac`nd sursa lor iluzorie.”
M-am mirat, cred, ]ntreb`nd impulsiv:
<R[ul absolut, vre\i s[ spune\i?”
Poate, mi-a r[spuns, dar m-a
]ntrebat dac[ elanul acesta e de
condamnat. Sim\isem =i eu, era un fel
de experien\[ personal[, c[ revolta
noast[, ]n via\a care ne e dat[, trebuie
s[ fie continu[ =i necesar[. +i i-am
spus…<Dar, Radule, este lumea
noastr[ una de sfin\i ?” Am g[sit
115
repede, ]ntr-o memorie clar[ a
lecturilor mele, r[spunsul dintr-o carte
citit[ de cur`nd. <Chiar
dumneavoastr[ vorbi\i despre o
teologie a eliber[rii, care s[ insufle o
via\[ adev[rat[ ]n \esuturile lumii din
jurul nostru.”
Acum, c`nd ]mi amintesc
lunga noastr[ discu\ie din noaptea
Cr[ciunului parizian, a= fi vrut -de=i
nu se mai poate- s[-i spun omului
ales din fa\a mea c[ nu e totuna s[ o
duci de pe o zi pe alta ]nconjurat de o
mas[ amorf[ de indivizi, sau s[ tr[ie=ti
]ntr-o lume familiar[. Lumea ]n care \i
se petrece via\a, ]mi spunea el, ]ntr-o
discu\ie de iarn[ grea, e ]ntr-adev[r
mai bogat[ sau mai s[rac[ ]n propor\ie
direct[ cu capacitatea noastr[ de a
descoperi ]n jurul nostru bog[\ia
diferen\elor, a=ezat[ ]n tot at`tea
chipuri ireductibile, care la r`ndul lor
te vor descoperi pe tine ca unic =i de
ne`nlocuit.
M[ uit la pere\ii camerei mele
de spital, am c[deri ad`nci ]n
116
disperarea timpului pe care nu =tiu s[-l
mai m[sor, dar pot ]nc[ s[ strig: =i
dac[ asta nu e o utopie? Acum, aici, e
un miros de boal[ =i o triste\e f[r[
margine… +i totu=i, respir aerul acela
cu arome de tutun =i cafea bun[, ]n
care b[tr`nul filosof ]=i =terge cu
migal[ ochelarii =i m[ ascult[
r[bd[tor. <Nu crede\i, l-am ]ntrebat
eu, c[ ap[sa\i prea mult pe rostul
creativ al cuv`ntului? Ultima
dumneavoastr[ carte, pe care am
citit-o de cur`nd, e o imagine a
esen\ializ[rii absolute.” Mi-a dat
dreptate, dar s-a ]ntrebat dac[ nu
cumva orice abstrac\ie e ]nso\it[ de
fapt, de un revers ludic, de o
seriozitate amuzat[….N-am =tiut ce s[
r[spund, dar l-am mai ]ntrebat de ce
spune c[ libertatea care apare dup[
s`r=itul din noi ar fi pre\ul pl[tit de
natura uman[, de fiecare dintre noi.
<Pentru c[, mi-a spus, acela=i p[cat se
repet[ mereu de-a lungul istoriei
noastre.” Am r[spuns: <Poate,
domnule ambasador, numai c[ toate
117
p[catele -p`n[ la urm[- se pot reduce
la unul singur, acela de a privi
existen\a noastr[ ca o prezen\[
des[v`r=it[.”
Nu p[rea s[ fie de acord cu
mine =i am continuat tot eu… <Chiar
dumneavoastr[ spune\i, abulos, c[
sufletul divin este abisul salutar care
]ntinde aceast[ epiderm[ creponat[ =i
v[ ]ntreba\i dac[ asta vindec[
]nstr[in[rile noastre…” A z`mbit, era
o noapte rece afar[, dar mintea mea se
dechidea, singur[, ]n apropiera
b[rbatului ales, de aproape. <Sigur, a
zis =i =tii =i tu c[ putem numi aceste
]nstr[in[ri: ]n raport cu Dumnezeu, cu
fiin\a lumii =i cu noi ]n=ine.” Aveam
sentimentul precis c[ domnul de l`ng[
mine are voca\ia perfect[ a dialogului,
c[ se mi=c[ firesc ]ntre interoga\ii
nes`r=ite. Ca si cum ar fi auzit g`ndul
meu nerostit a mai zis: <De altfel,
Radule, toat[ via\a mea am fost
fascinat de jocul enigmatic al
]ntreb[rilor =i r[spunsurilor, m-a
ap[sat mereu vorbirea lung[ =i
118
discursiv[.” L-am ]ntrebat dac[ o
asemenea practic[ discursiv[, totu=i,
nu e ]n esen\a ei tot dialog… <Nu-mi
dau seama, a spus, de ce ar fi a=a?”
Am folosit, iar[=i, un g`nd din ultima
lui carte. <Pentru c[, tot
dumneavoastr[ spune\i, logica =i
]n\elesul se chestioneaz[ =i ]=i r[spund
reciproc… Ceea ce s-a schimbat a fost
doar utilitatea comunic[rii, a
adres[rii… E mai important nu s[
explici ceva, logic =i reductiv, ci s[
implici totul, s[ dezv[lui.”
Mi-a dat dreptate. <Da, cred
c[ am scris undeva c[ noi ar trebui s[
c[ut[m ]mpreun[ ceva, pe care
]mpreun[ s[-l vedem, c`nd =i dac[ se
va dezv[lui.”
Se apropiase diminea\a, Iulia
plecase deja la culcare, c`nd am ajuns
]n mansarda mea. Fereastra mare din
acoperi= era plin[ de z[pad[, totul era
alb ]n diminea\a care se strecura
printre fulgii de z[pad[. M-am a=ezat
la biroul meu ]nc[rcat de h`rtii =i c[r\i
=i am scris, printr-o memorie exact[ =i
119
]ntreag[, dialogul meu cu b[tr`nul
filosof… La cap[t, a=ez`nd ultimul
cuv`nt, mi-a ap[rut chipul ei, figura
Mariei care p[rea aproape, acolo,
l`ng[ mine =i o lacrim[, una singur[,
mi s-a a=ezat pe obraz.
24. Se apropia Anul Nou.
Departe de Maria, departe de mama =i
de fratele meu -cu care am ]nt`mpinat
sf`r=itul de an, de fiecare dat[, la mine
acas[,] n z[pezile cobor`te tainic
dinspre mun\ii din jur- m[ sim\eam
r[t[cit ]ntr-un Paris care se preg[tea
de trecerea ]n anul cel nou. Domnul
ambasador ne invitase, pe mine =i pe
Iulia, s[ venim =i de aceast[ dat[, ca la
Cr[ciun, a el acas[. Am`ndoi am
sim\it ]ns[ c[ b[tr`nul filosof ]=i dorea
s[ treac[ ]n noul an doar ]mpreun[ cu
doamna lui, citisem ]ntr-o carte de-a
sa c[ solemnitatea trecerii de la un
prag la altul ]l face s[-=i numere anii
=i, scria el, se simte ag[\at de
marginea vie\ii ]ntr-o poveste pe care
ar vrea s-o spun[ ]n singur[tate. I-am
mul\umit, a=adar, =i i-am mai spus c[
120
primisem deja o invita\ie din partea
studen\ilor mei de a fi al[turi de ei la
trecerea dintre ani. A=a era, de altfel…
<Radule, ]mi zisese familiar, cum ne
obi=nuisem deja, unul dintre studen\ii
mei, noi to\i, aproape, petrecem
s[rb[toarea ]ntr-un club de noapte, un
loc ]n care ne ]nt`lnim foarte des =i ne
sim\im foarte bine. Ne-ar face pl[cere
s[ vii =i tu…” Am ]ntrebat-o pe Iulia
dac[ vrea s[ mearg[, ]mpreun[ cu
mine, l`ng[ tinerii mei studen\i… <Nu
sunt prea b[tr`n[ pentru voi ?” m-a
]ntrebat ea, f[r[ s[ refuze ]ns[
invita\ia. Am z`mbit =i i-am spus:
<Da… e=ti foarte b[tr`n[, dac[ nu
te-a= cunoa=te a= zice c[ n-ai terminat
]nc[ liceul…” De=i se apropia de 35
de ani, Iulia chiar ar[ta ca o
adolescent[, iar felul ei de a privi
lumea din jur, cu discre\ie =i
delicate\e, ]nso\ea fiecare gest =i
transmitea siguran\[ =i candoare, ca la
adolescen\a pe care p[rea s[ nu o fi
p[r[sit de mult. Era frumoas[, avea o
\inut[ de balerin[, iar ochelarii ei
121
sub\iri ]i d[deau un aer pl[cut, de
student[ inteligent[ =i sobr[. <Ne-am
]n\eles, am mai spus eu cu un fel de
autoritate cordial[, ne trecem am`ndoi
pe lista lor de invita\i.”
Eram deja ]n ultima zi a
anului. Maria m-a sunat la ambasad[,
am vorbit mult =i -nici eu, nici ea- nu
ne mai puteam opri din =irul vorbelor
care se a=ezase ]ntre noi. <Eu o s[ plec
la munte, cu ai mei, mi-a spus, dar a=
vrea s[ pot zbura acum la tine.” Cu
greutate mi-a= putea aminti acum
cuvintele de iubire pe care i le-am
spus… +tiu doar c[ am ]nchis
telefonul =i o triste\e, m[surat[ ]n
lini=tea ]nc[perii din care vorbisem cu
ea, m-a cuprins ]ncet, dar sigur.
Clubul studen\ilor mei era pe rue
Mouffetard, ]n apropierea unei pie\e,
cu carne, fructe, legume deschis[ ]nc[,
de=i mai erau doar vreo trei ore p`n[
la miezul nop\ii, c`nd am ajuns eu,
]mpreun[ cu Iulia, acolo. De jur-
]mprejur erau urme ale unui trecut
medieval al Parisului, strada era
122
]ngust[ =i ]ntortocheat[, iar clubul pe
care ]l c[utam era lipit de un
restaurant oriental, ]n subsolul unei
vile imense, cu ziduri groase =i ]nalte.
C`\iva tineri care p[reau s[
aminteasc[ de moda hippies se
a=ezaser[ ]n pia\a Contrescape =i
sem[nau grozav cu aurolacii de acas[,
grupa\i direct l`ng[ gurile de canal.
De altfel, rue Mouffetard era o strad[
intrat[ ]n istorie, am g[sit-o =i ]ntr-un
roman al lui Balzac, oricum era o
strad[ cu o istorie bogat[ =i plin[ de
evenimente. Se plimbase pe
ea =i Hemingway, care vorbea chiar de
o turm[ de capre v[zut[ prin
apropiere.
Venind, ]mpreun[ cu Iulia, spre
locul unde m[ a=teptau studen\ii mei,
ne-am ]nt`lnit cu o mul\ime de
cer=etori plini de z[pada care continua
s[ cad[, cu negustorii care nu se
]ndurau parc[ s[-=i ]nchid[ tarabele,
iar ferestrele caselor vechi =i mari erau
toate luminate puternic, aveau u=ile
]mpodobite cu ramuri de brad =i
123
coroni\e amintind de obiceiurile
americane. M-am g`ndit atunci la
Mircea =i la Irina, ]mi scriseser[
am`ndoi cu c`teva zile ]nainte =i am
vorbit chiar =i la telefon cu o zi sau
dou[ ]n urm[. Mi-era dor de ei,
Mircea ]mi tot promitea o vizit[ la
Paris =i-mi treceau mereu, printr-o
memorie cald[ =i apropiat[, zilele
tinere\ii mele, ]n ora=ul ]n care ne-am
cunoscut.
<Uit[-te, Radule -]mi ar[ta
Iulia- p`n[ =i pivni\ele caselor de aici
au fost transformate ]n baruri =i
cafenele =i ]=i a=teapt[ oaspe\ii.”
Sc`r\`ia z[pada sub picioarele noastre.
<Aici, constatam eu, este adev[ratul
Paris, o spun chiar francezii, dac[-mi
aduc eu aminte bine.”
Ne-am oprit, fascina\i de
spectacolul str[zii, l`ng[ un grup de
adolescen\i, care c`ntau la col\ul
str[zii… Le-am pus ]n cutia de carton
c`\iva franci =i ne-au urat s[rb[tori
fericite… Erau frumo=i, tineri =i
p[reau ni=te oameni de z[pad[,
124
lumina\i de neoanele colorate ale
str[zii. <Am impresia, i-am spus eu
Iuliei, c[ aici ne iese ]n cale un fel de
Paris t`n[r, cl[dit ]ns[ pe o cetate de
demult, numai c[ simbioza mi se pare
perfect[…” Iulia, care cuno=tea foarte
bine locurile, mi-a povestit c[ prin anii
’50 aici se ]nt`lneau cer=etorii de pe
malurile Senei cu cei de pe muntele
Sainte-Genevieve. <Acum ]ns[, dup[
cum vezi, au ap[rut cabaretele cu
muzic[ spaniol[…”
+tiam adresa, Michel Fabian,
studentul meu care m[ invitase, mi-a
scris-o pe o h`rtie =i mi-a desenat
locul ]n care trebuia s[ ajungem.
Clubul era, de fapt, ]ntr-o veche
pivni\[, aranjat[ cu gust, pere\ii erau
plini de picturi abstracte =i felinare
vechi =i mirosea a p[dure ]nghe\at[ =i,
vag, a frunze uscate. De altfel,
diminea\a, la plecare, aveam s[
constat c[ rue Mouffetard era foarte
aproape de drumul meu zilnic spre
Sorbona mare =i mi-am dat seama, ]n
lunile care au urmat, c[ zona prin care
125
treceam de mai multe ori pe
s[pt[m`n[ aduna ]ntre zidurile ei o
parte din istoria Parisului, ]ncercat ]n
trei revolu\ii, ]n care se p[strau intacte
nu doar monumentele, ci =i sufletul
unei lumi neschimbate, adunat ]n
amurgul unei ]ntregi genera\ii.
Michel ne a=tepta ]n fa\a
intr[rii, ]mpreun[ cu proprietarul, un
unchi de-al s[u, dup[ cum aveam s[
afl[m mai t`rziu. Domnul Gaudi, cum
s-a prezentat, ne-a salutat amabil =i am
intrat ]n pivni\a casei vechi, cu
arhitectura unui Paris medieval =i
nostalgic. }n dreapta salonului mare se
afla o cram[ cenu=ie, cu butoaie de
vin a=ezate la vedere, iar mobilierul te
ducea direct ]n epoca spadasinilor de
odinioar[. Ne-am sim\it bine, am
dansat, am c`ntat, am stat ]ndelung de
vorb[, iar la miezul nop\ii am ie=it cu
to\ii pe str[zile ]nguste ale cartierului.
Ne-am s[rutat,f [r[ s[ ne cunoa=tem
cu to\ii, ne-am urat cele cuvenite ]n
trecerea la noul an =i am aruncat sute
de artificii pe strazile din apropiere.
126
<Nu vrei s[ ne mai plimb[m pu\in?”
m-a ]ntrebat Iulia, ]n timp ce ne
preg[tem s[ intr[m ]napoi ]n pivni\a
cea ]nc[p[toare. M-a prins de bra\ =i
ne-am ]nv`rtit, am`ndoi, prin z[pada
str[zilor ]nguste ale cartierului. Eram
cu g`ndul departe, la Maria, a= fi vrut
s[ fiu ]n curtea mea de acas[, ]n care
grupuri mari de colind[tori c`ntau ca
acum o sut[ de ani, iar mama le
umplea cu \uic[ paharele mici =i a=eza
farfuriile mari cu pl[cinte =i gogo=i.
<Am ajuns>, m-a trezit Iulia din visul
meu pierdut ]n gerul Parisului, pentru
c[ aproape trecusem dincolo de
intrare.
Se f[cuse diminea\[, c`nd am
plecat ]ncet prin z[pada proasp[t[ =i
mare. Ninsese toat[ noaptea =i mai
fulguia ]nc[, dar f[r[ putere, =i ]n noul
an, abia ]nceput. }i povesteam Iuliei
despre obiceiurile din satul meu:
<Tata, ]i spuneam eu, ne ducea ]n
fiecare zi de ]nt`i ianuarie la biserica
]n care era preot. Intram doar noi,
]mpreun[ cu bunicii =i s[rutam
127
icoanele… Era un fel de ritual pe care
]l a=teptam cu o ner[bdare sfioas[.”
Am ]nt`lnit c`teva perechi care, ca =i
noi, se ]ntorceau de la petrecerea de
peste noapte. Pe obrajii Iuliei am
v[zut, deodat[, c`teva lacrimi. <Ce s-a
]nt`mplat, am ]ntrebat, pl`ngi?”
Acolo, ]n drumul nostru spre
casa ]n care locuiam, Iulia mi-a spus
povestea ei trist[. <Iart[-m[, Radule,
a zis, e o diminea\[ de an nou, poate
n-ar trebui s[ aduc triste\ea mea, cu
r[d[cinile ei vechi, ]ntr-o astfel de zi.”
Am rugat-o s[ vorbeasc[, sim\eam
c[-i face bine, i tremura u=or b[rbia =i
m`na ei devenise rece =i ]ncordat[. Cu
doi ani ]nainte de decembrie ’89, mi-a
povestit ea, lucra la Ministerul de
Externe, era traduc[toare =i translator.
Acolo l-a cunoscut pe Sabin, care
revenise tocmai dintr-o \ar[ african[,
unde lucrase la o ambasad[. <Era, a
zis ea, cu vreo zece ani mai mare
dec`t mine, fusese c[s[torit, dar so\ia
lui ]l p[r[sise acolo, plecase ]n Canada
f[r[ s[-i dea nici o explica\ie. A avut,
128
]\i dai seama, mari probleme cu cei de
acas[. Ne-am apropiat repede unul de
cel[lalt, a fost o iubire a=ezat[, ne-am
mutat ]mpreun[…”
S-au c[s[torit ]n prim[vara lui
’90 =i au plecat am`ndoi ]n Egipt, la
ambasada de acolo. <Eram ferici\i, ne
pl[cea munca noastr[, Sabin era tot
mai apreciat de cei de la minister.
Numai c[, ]ntr-o zi, s-a ]nt`mplat
nenorocirea… Venise o delega\ie din
\ar[, de la ministerul turismului; au
plecat spre o zon[ de l`ng[ Cairo,
undeva la vreo 60 de km. A fost un
accident ]ngrozitor, un autocar a intrat
direct ]n ma=ina lor, au murit to\i
acolo, pe loc…” Iulia terminase
povestea ei trist[, ]ntre noi s-a l[sat o
t[cere, oarecum fireasc[. <Am ajuns
apoi aici, am ]ncercat s[ iau via\a a=a
cum e, dar nu se poate, nu am nici o
speran\[…M[ simt ca =i atunci,
pustiit[ de orice dorin\[…”
Ne apropiam de casa ]n care
locuiam, iar catedrala Notre Dame
str[lucea ]n albul imens al z[pezii de
129
]nceput de an. <Iulia, am ]nceput eu cu
o u=oar[ re\inere ]n glas, cred c[ noi
doi ar trebui s[ st[m mai mult de
vorb[…Orice suferin\[ are =i un cap[t
al ei…” Mergea lipit[ de um[rul meu,
aveam impresia c[ ]=i caut[ un sprijin
]n ]nghe\ul dimine\ii, iar eu m[
sim\eam foarte aproape de ea. Mi-au
venit atunci ]n minte cuvintele pe care
le citisem ]ntr-o poveste de demult, o
istorie a suferin\ei =i nefericirii unei
femei, altfel puternic[ =i nobil[.
Timpul, scria acolo, s-a n[scut odat[
cu cerul =i a= fi vrut s[-i spun Iuliei c[
exist[ un singur cap[t al drumului, cel
la care s-au spulberat toate idealurile
de eternitate. I-am spus, ]ns[, cu totul
altceva, nici m[car nu mai =tiu ce…
25. Am intrat am`ndoi ]n
apartamentul ei de la ultimul etaj al
casei, deasupra c[ruia mai erau doar
cele dou[ mansarde =i acoperi=ul
]nalt, cu ferestre a=ezate direct ]n
apropierea cerului parizian. <A= bea o
gur[ de coniac, am zis, ai tu sau m[
duc la mine s[ caut?” F[r[ s[-mi
130
r[spund[, Iulia a intrat ]n buc[t[ria ei
mic[, din dreapta holului.
Era foarte cald, mi-am scos
haina =i m-am a=ezat pe unul dintre
fotoliile din camera de zi, ]n care Iulia
avea, ca =i ]n mansarda mea de
deasupra, un birou mic =i c`teva
rafturi cu c[r\i, reviste, h`rtii de tot
felul, a=ezate ]ns[ ]ntr-o ordine
des[v`r=it[, feminin[.
<Iart[-m[, mi-a spus, dup[
ce ne-am a=ezat ]n jurul cafelei
fierbin\i pe care a adus-o =i a sticlei de
coniac fin, nu trebuia s[-\i povestesc
toate acestea ]ntr-o asemenea zi… Am
sim\it nevoia asta ]ns[, e un fel de
eliberare pentru mine, cum \i-am mai
spus deja…” Nu mai =tiu cu ce
cuvinte i-am amintit o idee din
Rousseau… C`nd un om devine
]ntr-at`t de nefericit ]nc`t durerea ]i
este mai intens[ dec`t spaima de ziua
de m`ine, e mai bine s[ a=tepte
]nserarea… <Nu crezi, am ]ntrebat-o
eu ]n aerul cald al ]nc[perii, c[ e
timpul ca via\a ta s[ mearg[ mai
131
departe?” M-a privit c`teva secunde
=i mi-a r[spuns… <+tiu asta, simt c[
nu mai pot tr[i doar din amintirea unor
zile fericite, dar am mereu sentimentul
c[ pentru mine nu mai poate fi
niciodat[ un alt ]nceput.”
O priveam pierdut ]ntr-o
a=teptare calm[, era transfigurat[, ]mi
p[rea un suflet reg[sit, care sta s[-=i
deschid[ tot cerul ]nalt peste
diminea\a care sosise. Ne-am privit
c`teva clipe, o istorie ]ntreag[ s-a
ascuns ]n spatele ochilor no=tri =i,
dup[ o vreme, eram ]mpreun[
]mbr[\i=a\i. O m`ng`iam pe obraji,
pl`ngea ]ncet, dar f[r[ lacrimi =i =i-a
a=ezat capul pe um[rul meu… P[rul ei
mirosea a z[pad[, ne ardeau m`inile =i
ochii ]mpreuna\i, iar cuvintele se
opriser[ definitiv ]ntre noi. Am luat-o
]n bra\e, pluteam ]ntr-un fel pe care-l
simt =i acum, de=i nu vinovat, ci
izb[vitor. Am intrat ]n dormitorul ei =i
am dezbr[cat-o cu mi=c[ri ]ncete,
nu-mi tremurau deloc m`inile, de=i era
o experien\[ pe care o descopeream
132
f[r[ prea mult[ pricepere, dinainte.
Ne-am c[utat, am`ndoi, ]n patul ei de
femeie singur[ de prea mult[ vreme,
tremura =i ardea =i se ag[\a de mine
de parc[ ar fi vrut s[ nu mai plec de
acolo niciodat[, s[ r[m`nem f[r[ timp
=i f[r[ vorbe, o eternitate, ]n
]mpreunarea care venise. Nu mai
tr[isem niciodat[, ]n experien\ele mele
dinainte -care nu erau nici multe, nici
atinse de o memorie serioas[- o
asemenea desc[rcare sufleteasc[. Am
r[mas un timp ]ndelungat ]mbr[\i=a\i,
o sim\eam ca pe o parte din mine, iar
chipul ei era at`t de senin ]nc`t a= fi
vrut =i eu s[ nu se mai termine
povestea ]nceput[ ]n diminea\a de An
Nou.
Sim\eam am`ndoi c[ e o zi
unic[, =tiam ]ntr-un fel pe care nu-l
pot explica faptul c[ aceast[ zi nu se
va mai repeta. A c[zut ]nserarea din
prima zi a anului peste noi. Din
camera mea de sf`r=it de lume, ]n
care-mi amintesc cum str[lucea ]n
amurgul zilei de ianuarie trupul ei, a
133
intrat ne=tiut ]ngerul de atunci. Seara,
]nainte de a pleca de la Iulia, a mai
fost o ultim[ ]mbr[\i=are =i strig[tul ei
fericit =i chipul ei inundat de o bucurie
f[r[ margini care p[rea s[ spun[ oricui
c[ via\a poate fi tr[it[ mai departe.
M-a str`ns ]n bra\ele ei firave, intrase
]n mine cu tot trupul ei =i ne sim\eam
atingerea fierbinte, ]n lini=tea f[r[ de
margini a serii de ianuarie.
Am ajuns ]n mansarda mea, de
deasupra locului ]n care tr[isem o zi
de iubire, a= fi crezut c[ trebuie s[ m[
simt vinovat, g`ndul meu ajunsese la
Maria, dar -trebuie s[ spun =i acum-
nu eram dec`t atins de lini=te… A
doua zi, diminea\a, am fost ]mpreun[
cu Iulia ]n Place Maubert =i am intrat
]n cafeneaua Ronsard. Am vorbit
pu\in, dar nu era deloc un aer stingher
]ntre noi. Am cump[rat apoi fructe din
magazinul de al[turi. <Aici, mi-a zis
Iulia, se spune c[-=i f[ceau veacul
Francois Villon =i banda lui…”
Ne-am plimbat p`n[ ]n apropierea
unui soclu de statuie, la intersec\ia
134
dintre Bd. Saint-Germain =i rue
Mange. <Cred c[ =tiu =i eu, am zis, un
student de-al meu a citit un eseu
despre Etienne Druet, un precursor al
filosofiei politice franceze… Aici a
fost ars ]mpreun[ cu c[r\ile lui.”
Vorbesc cu mine =i nu aud
nimic…Dialogul interior e un
instrument de salvare doar pentru
omul r[t[cit ]n labirintul lumii… Sunt
prizonier al seduc\iilor =i r[spunsurilor
p[relnice la singura =i marea ]ntrebare
pe care ]ncerc s-o dezleg. Unde e ziua
de ianuarie, acum c`nd s-au topit toate
z[pezile =i miroase a p[cat ?
26. Despre acea zi de ]nceput de
an Radu mi-a trimis o foarte lung[
scrisoare. O am, ca =i pe toate
celelalte =i am fost foarte curios s[ o
al[tur pove=tii din caietul lui de
sf`r=it de via\[. Sunt, trebuie s-o spun,
mari deosebiri. }n realitate, el s-a
sim\it foarte vinovat de experien\a lui
cu Iulia, i se p[rea o tr[dare imens[
fa\[ da Maria. Scria c[ au fost nop\i
]ntregi ]n care n-a putut dormi, se
135
g`ndea chiar dac[ s[-i spun[
Mariei adev[rul… L-am sf[tuit s[ n-o
fac[, sunt -]i scriam eu- lucruri pe
care noi b[rba\ii trebuie s[ le facem
f[r[ s[ credem c[ lumea ]ncepe sau se
termin[ cu noi. Ziua de dragoste
descris[ ]n caiet e mult mai
concentrat[ =i parc[ expediat[ ]n
cuvinte care se doresc neutre. Mie,
Radu mi-a povestit altfel =i am s[ a=ez
aici c`teva fragmente din scrisoarea
lui, o fermec[toare nara\iune a
amorului feciorelnic al amicului
meu… }\i aminte=ti, drag[ Mircea, c[
prima mea experien\[ de b[rbat ]n
c[utarea iubirii \i se datoreaz[, mi-a
scris. Ca =i multe alte experien\e din
via\a mea… }n mansarda ]n care am
locuit ]mpreun[ doi ani, tu ai adus-o
pe Sonia, colega ta medicinist[, o fat[
frumoas[, dar rece ca un suflet
]ncercat de nenoroc. Ea m-a f[cut
b[rbat, aproape c[ s-a ]nt`mplat f[r[
voia mea, parc[ era ]ntr-un laborator
de-al vostru, ]n care cerceta corpul
omenesc cu armele ne]nc[rcate =i
136
unelte ]nverzite de at`ta folosire. M-a
dezbr[cat =i s-a aruncat asupra mea
cu o voluptate de animal t`n[r,
care-=i devora prada crud[ =i
ne=tiutoare. A fost ca ]n pove=tile pe
care le auzisem la mine acas[, de la
b[ie\ii mai mari, r[t[ci\i prin p[durile
din jur, cu fetele din satul nostru.
N-am avut, prietene, experien\e
numeroase, n-am fost mai mult dec`t
era cazul preocupat de femeile din
jurul meu. Cu Iulia ]ns[ a fost
altceva… M[ simt, acum c`nd ]\i
scriu, vinovat p`n[ dincolo de ceea ce
mai pot rosti, cu vorbe pu\ine. Vinovat
fa\[ de Maria, am co=marul unei
tr[d[ri de neiertat… Totu=i, sufletul
meu ]mi spune c[ m`inile care-au
m`ng`iat trupul delicat al Iuliei,
care-au str`ns ]n palm[ s`nii ei
frumo=i au fost o floare de prim[var[
timpurie. N-a= putea s[ uit vreodat[
ochii ei str[lucind ]n lumina de an
nou, bucuria ei de femeie ren[scut[,
pentru iubire. |i-am scris deja c[ =i
eu =i Iulia am =tiut c[ aceast[ zi nu se
137
va mai repeta vreodat[. Am tr[it-o
]ns[, tocmai de aceea, ca pe o ini\iere
fecund[, ca pe o iluminare. Spre
sear[, ]nainte de a pleca din camera
ei, au fost clipe ]n care acolo nu erau
doi oameni tineri, ci un singur trup
]nl[n\uit, ca un strig[t auzit p`n[ la
marginea norilor atin=i de z[pada
dint`i. …
Cred, totu=i, c[ e de ajuns, mi-e
greu s[ intervin ]n logica fragmentat[
de via\[ =i de suferin\[ a prietenului
care a fost.
27. La jum[tatea lui
februarie am avut oaspe\i la unul
dintre seminariile conduse de mine.
}mi amintesc bine diminea\a aceea,
ie=ise soarele, era un aer de prim[var[
]ntr-un Paris moroc[nos =i b`ntuit de
spaima ]nghe\ului de peste iarn[.
Tocmai m[ preg[team s[ plec spre
sala de la etajul trei, ]n care urma s[
discut[m, cu cea de-a doua grup[ de
studen\i, despre filosofia politic[ din
fostele \[ri comuniste, la grani\a dintre
ideologie =i practic[. Au intrat ]n
138
]nc[perea profesoral[ decanul
facult[\ii =i profesorul meu, Albert
Vichi. <Radule, mi-a spus profesorul,
ne prime=ti =i pe noi la seminar?”
Le-am spus c[ ]mi face mare pl[cere
=i chiar a=a era.
Unul dintre studen\i a
prezentat ideile principale din cursul
profesorului Vichi, apoi doi dintre ei
au comentat paginile de bibliografie
indicate =i, a=a cum ne obi=nuisem,
am lansat c`teva provoc[ri -cum le
numeam eu- pentru discu\ii. <Am citit,
a spus unul dintre ei, c[ filosofia
politic[ a fost un domeniu evitat ]n
filosofia \[rilor din r[s[rit.” Le-am
explicat un paradox: <S[ =ti\i, le-am
spus eu, c[ lucrul acesta poate fi intuit
pentru perioada totalitar[, dar e mai
greu de ]n\eles de ce, de pild[ ]n \ara
mea, chiar =i ]ntre cele dou[ r[zboaie,
c`nd era democra\ie =i pluralism
politic, domeniul acesta a fost tot
evitat.” Le-am spus c[ e
surprinz[toare reticen\a din perioada
interbelic[ de a discuta subiectele
139
clasice ale filosofiei politice, ceea ce
]n Fran\a nu s-a ]nt`mplat. <S-a
preferat, am mai zis, jurnalismul
politic.”
}n discu\ia noastr[ au ]nceput =i
contradic\iile. <Ne-a\i spus c[
important ar fi s[ po\i propune un
model valoric atunci c`nd reflectezi
asupra realit[\ii politice.” M[
g`ndisem la o astfel de idee… <Nu e
acest model o dogm[, un imperativ
greu de acceptat ]ntr-o democra\ie?”
m-au mai ]ntrebat ei.
Am vorbit despre doi poli ai
unui asemenea model valoric;
recunosc ]ns[ c[ ideea nu-mi
apar\inea, mi-a vorbit mult despre
acest subiect b[tr`nul filosof,
ambasadorul… <E, mai ]nt`i, un
dialog interior…Drama omului e c[ ]=i
petrece cea mai mare parte a vie\ii
r[t[cind pe c[ile nenum[rate =i
]nc`lcite ale aparen\ei.” Unul dintre
studen\i a ]ntrebat: <Asta ]nseamn[ c[
n-are nici o =ans[ s[-=i ]mplineasc[
toate visele cu care a fost ]nvestit?”
140
Am spus c[ da =i, mai ales, c[ nu at`t
dificult[\ile drumului de parcurs sunt
mari, c`t pa=ii gre=i\i pe care ]i face
ne]ncetat =i care-i prelungesc inutil
drumul.
<Un filosof important din
\ara mea spune c[ omul trebuie s[ fie
mereu la p`nd[, iar dialogul nostru
interior nu poate ap[rea dec`t
]n[untrul unei existen\e deficiente sub
raportul fiin\ei.” Le-am propus, pe
acest prim pol, o defini\ie a politicii…
<Este, am zis, o tehnic[ a c[rei func\ie
e de a ap[ra fiin\a de orice i-ar putea
st`njeni acesteia dezvoltarea dar al
c[rei domeniu propriu este cel al lui a
avea.”
Acela=i student m-a ]ntrebat:
<+i care e al doilea pol?”. L-am numit,
ca =i domnul ambasador ]ntr-o carte a
sa, dialogul generalizat. <}n sensul
acesta, am continuat, politica e o
activitate concentrat[, care stabile=te
protocolul minimalei vie\i ]mpreun[ ]n
cadrul comunit[\ii de oameni.”
141
Am ]ncheiat cu o idee pe
care le-am cerut s[ o comenteze data
viitoare: deschiderea lui eu c[tre tu…
S[-i spui tu celui pe care via\a =i
mediul lucrurilor ]l aduc ]n fa\a ta. Tot
restul, de aici decurge.
<Domnule,m-a spus decanul,
]n biroul lui ceva mai t`rziu, mi-a=
dori s[ te pot opri aici, la Sorbona.”
Locuiam, cum ]n\eleg eu azi, cu
mintea r[t[cit[ ]n uitare, ]ntr-o \ar[
albastr[. C`nd totul se pr[bu=e=te =i
speran\a e doar o iluzie, ce mai
r[m`ne ]n afar[ de c[dere?
28. Doctori\a a stat azi c`teva
ore cu mine. Mi-a povestit despre
Pavel. Am l[sat-o s[ vorbeasc[, lumea
din care venea sem[na cu aceea din
marginea mun\ilor mei, de acas[.
Eram ]ns[ gata s[ ]n\eleg fr[m`ntarea
acestei femei care p[rea, l`ng[ mine,
pacienta =i nu vindec[toarea…
Dup[ ce s-a oprit i-am
vorbit despre ]nt`lnirea mea cu Marele
G`nditor, la Paris, ]n prim[vara dint`i
a ini\ierii mele ]n via\a universitar[ de
142
la Sorbona. <Ie=isem, am ]nceput eu,
]mpreun[ cu profesorul meu de la
Sorbona, cu care ]mi preg[team
doctoratul. Locuia ]n Cartierul Latin =i
fusesem inivitat la mas[, profesorul
]mplinise 65 de ani…” }nchid ochii =i
retr[iesc fiecare clip[. Eram l`ng[
Theatre de l’Odeon, ne preg[tem de o
plimbare mai lung[ prin cartier c`nd,
]n fa\a noastr[, a ap[rut el. Avea o
plas[ ]n m`n[ =i p[rea pierdut ]n
mul\ime =i, am observat asta imediat,
nu avea de loc un aer ]ng`ndurat sau
sceptic. <}l salut, a zis profesorul
meu, pe cel mai mare sceptic de
serviciu al unei lumi ]n declin.” Se
cuno=teau de mult[ vreme; =i-au str`ns
m`inile cu prietenie… |i-l prezint
dragul meu, a spus profesorul, pe
t`n[rul meu asistent, e de-al t[u, e din
\ara ta.”
Omul politicos =i bl`nd, din
fa\a mea, m-a cercetat cu o curiozitate
normal[. <E adev[rat?” m-a ]ntrebat,
]n rom`ne=te, de parc[ dorea s[ se
conving[ direct, f[r[ ocoli=uri. <Este,
143
am r[spuns.” Profesorul ne-a invitat la
o cafenea de l`ng[ libr[ria Gibert. Am
vorbit mult, i-am povestit filosofului
istoria prezen\ei mele la Paris. M-a
ascultat, sorbind rar din cafeaua adus[
de mult. A spus ceva doar atunci c`nd
i-am vorbit despre Alexis de
Tocqueville =i despre subiectul tezei
mele de doctorat. <Bine, a zis el, dar
Tocqueville nu e dec`t un c[ru\a= de
duzin[…” Am z`mbit =i i-am spus:
<}nseamn[ c[ iau act de completa mea
pieire”, iar g`ndul era –de fapt- al lui.
<Ne mai vedem, a mai spus, trebuie s[
te aduc la lucruri mai serioase.”
Au vorbit, el =i profesorul,
mult[ vreme. M[ uitam la omul
fascinant din fa\a mea, avea o
curiozitate evident[ pentru micile
]nt`mpl[ri, exerci\iul nega\iei lui
disp[ruse ]n fumul cafenelei. Unde,
m[ ]ntrebam eu, a ]nc[put ]n mintea
b[tr`nului filosof din fa\a mea, g`ndul
c[ tr[im pe fundul unui infern, iar
singura salvare e s[ lu[m act de
completa noastr[ pieire? <+tii, i-am
144
spus eu doctori\ei, care ]mi asculta
povestea de ieri, mi-a r[mas ]ntreag[
]ndoiala lui… Oric`t ne-am fi zb[tut
noi ]n aceast[ lume =i oric`t ne-am fi
separat de ea, distan\a dintre noi =i ea
n-a f[cut dec`t s[ ne-o fac[ mai
accesibil[. Varietatea de forme ale
existen\ei a fost, totu=i, ]n noi un prilej
de ve=nicie, ]nc`nt[ri =i triste\i.”
29. Am dat ner[bd[tor pagina
caietului scris de Radu, dar nu mai
era nimic despre ]nt`lnirea lui cu
Marele G`nditor, cum ]l numea. Nu se
poate, mi-am zis, mie mi-a povestit
ore ]ntregi, ]l vizitase acas[, ]n
locuin\a de l`ng[ Theatre de l’Odeon,
doamna ]l pl[cuse mult, au ie=it de
nenum[rate ori la plimbare prin
cartierele apropiate.
Pot oare s[ ]n\eleg ce s-a
petrecut ]n amintirile prietenului
meu? C`\i oameni ar fi putut avea
experien\a ]ntemeietoare a unei
asemenea ]nt`lniri? +i totusi, iat[,
pagina aceasta se rupe brusc =i nu
mai g[sesc nic[ieri o revenire la
145
istoria abia ]nceput[. Avea un
sentiment profund de cap[t al
drumului… Fragmentele de via\[ care
urmeaz[, ]n caietul lui, sunt tot mai
precipitate, ce este timpul din fa\a
mea, se ]ntreab[ el, dac[ nu o copie
mobil[ a eternit[\ii ? Ar mai fi fost
foarte multe de scris, via\a lui de
b[rbat t`n[r =i ]nc[rcat de gloria
unor experien\e pariziene memorabile
i-a adus tr[iri =i dialoguri pline de
sens. Dar, prietenul meu Radu, are
aici tot mai pu\in[ vreme pentru
amintiri… Mie mi-a vorbit, cu lini=tea
cunoscut[ ]nc[ de la v`rsta liceanului
de alt[dat[, despre dubla c[dere
c[reia ]i este supus omul, dialogul lui
cu filosoful important despre care
vorbe=te l[sase urme ad`nci, dincolo
de experien\ele comune celor de l`ng[
noi. <}n\elegi tu, Mircea, ]mi spunea,
exist[ o c[dere ]n timp =i c[derea din
timp, adic[ o condamnare prin plictis
a existen\ei umane… De aici, via\a
v[zut[ ca o repeti\ie monoton[ =i
nesf`r=it[ a aceleea=i clipe…”
146
+tiu bine, ]ncremenirea timpului
nu e doar reveria filosofilor, acolo
unde, cum zicea Radu, verbul ]nsusi se
]mpotmole=te. Este poate, mai mult,
sufletul bun al prietenului care
pleac[.
30. Venise prim[vara, la Paris,
zilele treceau repede, ]ntre o ordine
impus[ de obliga\iile mele, cu care m[
obi=nuisem deja. Citeam aproape ]n
fiecare zi, ]n biblioteca mare de la
Sorbona, mar\ea =i vinerea aveam cele
dou[ seminarii, diminea\a, la care
studen\ii lipseau rar, ne sim\eam ca
]ntr-o reunire de amici, nu mai erau
grani\e ]ntre noi. Documentarul meu
s[pt[m`nal pentru minister pleca
s`mb[ta, ]ntr-o rutin[ de func\ionar
b[tr`n, obi=nuit cu regulie meseriei
lui. Cu profesorul meu aveam discu\ii
lungi, era mul\umit de lecturile mele
=i de ideile care se ad[ugau tezei de
doctorat pe care o preg[team.
Foarte des m[ plimbam, prin
parcurile =i muzeele din apropierea
locuin\ei noastre, cu domnul
147
ambasador, se a=ezase o apropiere
cald[ ]ntre noi =i stimulatoare pentru
mine. Cu Iulia, ]ns[, m[ vedeam mai
rar, aveam uneori sentimentul c[ m[
ocole=te, de=i s-a ]nt`mplat s[ mergem
de c`teva ori la teatre sau la vernisajul
unor expozi\ii. Primea, la ambasad[,
invita\ii la aceste evenimente =i nu
erau foarte mul\i, ]n afar[ de noi, care
s[ doreasc[ s[ le vad[. Despre ziua de
ianuarie n-am mai vorbit deloc, se
sim\ea o anumit[ re\inere ]n rela\ia
noastr[, pe care timpul o =tergea ]ncet
=i, p`n[ la urm[, firesc.
}I scriam Mariei, ca si p`n[
atunci, ]n fiecare s[pt[m`n[, ]i
povesteam aproape toate ]nt`mpl[rile
=i zilele mele erau, cu siguran\[, ]n
a=teptarea r[spunsurilor pe care nu
]nt`rzia s[ mi le trimit[. Era ]ntr-o
vineri, la jum[tatea lui aprilie. De
diminea\[ am avut seminarul, cu cea
de-a doua grup[ din s[pt[m`n[, apoi
am citit c`teva ore ]n biblioteca
facult[\ii, iar dup[-amiaz[ m-am
]nt`lnit cu profesorul meu. }n drum
148
spre cas[, m-am oprit l`ng[ biserica
“Saint-Julien le Pauvre” =i mi-am
cump[rat un bilet la concertul de
muzic[ religioas[ medieval[, care
urma s[ aib[ loc peste o s[pt[m`n[.
Ajunsesem ]n mansarda mea cald[ =i
lini=tit[ de c`teva minute =i r[sfoiam
pliantul primit la biseric[; am auzit
c`teva b[t[i u=oare ]n u=[, am deschis
=i am r[mas f[r[ grai. Era Maria…
Nici nu mai =tiu ce am spus, =tiu doar
c[ am r[mas minute bune ]mbr[\i=a\i,
]n holul mic al locuin\ei mele de sub
acoperi=ul casei. }i m`ng`iam p[rul,
obrajii, ne s[rutam cu un fel de
re\inere, de parc[ tot nu eram siguri c[
e adev[rat. <Mi-a fost at`t de dor de
tine, mi-a spus Maria, c`nd a venit tata
=i mi-a spus s[-mi fac bagajele,
fiindc[ plec[m la Paris, m[ tot uitam
]n jurul meu, mi se p[rea c[ nu e
adev[rat.”
Venise Maria... pluteam,
respiram am`ndoi iubirea care ne
lipsise ]n cele c`teva luni, aproape c[
nu mai =tiam ce s[ ]ntreb mai ]nt`i, ce
149
s[ caut, eram fericit. Tat[l ei a sosit
peste vreo or[, ne-am salutat cu
c[ldura unor prieteni vechi =i ne-a
invitat ]n ora=. Am mers ]n apropiere,
]ntr-un mic restaurant deschis ]ntr-o
galerie de art[ modern[, ]n care
domnul ambasador -care ne-a ]nso\it-
]l cuno=tea bine pe proprietar. Ni l-a =i
prezentat, era fiul unui rom`n plecat ]n
Fran\a dup[ r[zboi =i rud[ mai
]ndep[rtat[ cu so\ia domnului
ambasador. Tat[l Mariei m-a pus s[-i
povestesc despre doctoratul meu,
despre munca mea cu studen\ii, apoi a
vorbit mult cu b[tr`nul filosof. Eu si
Maria i-am rugat s[ ne ierte, pentru c[
am vrea s[ ie=im la o plimbare… Am
dus-o pe str[zile ]nguste, at`t de
cunoscute mie =i ne-am ]ntors t`rziu,
c[tre miezul nop\ii. <Eu, mi-a spus
tat[l ei care ne a=tepta ]n apartamentul
pe care-l primise la etajul unu al vilei,
voi pleca pentru cinci zile la
Strasbourg. O las pe Maria aici, ]n
grija ta.”
150
+i au fost, apoi, cinci zile la
care aici, ]n spa\iul ]ngust al vie\ii
mele trecute, m[ g`ndesc cu aceea=i
fericire de atunci. Am fost ]n zeci de
locuri, am fost la teatru, la o lansare
de disc a unui student de-al meu,
ne-am plimbat prin gr[dinile Parisului
=i ne-am spus iubirea de sute de ori.
Era dorin\[ ]n ochii no=tri, stam
]mbr[\i=a\i ]n mansarda mea care
]nflorise ]n prim[vara din jur, numai
c[ sim\eam -=i eu =i Maria- c[ timpul
]ntreg al iubirii nu sosise ]nc[. Erau
clipe ]n care dragostea noastr[ putea
merge p`n[ la cap[t, ceva ]ns[ ne
oprea, ceva pe care l-am ]n\eles mai
t`rziu, atunci c`nd c[zuse =i ultima
arip[ a zborului fr`nt. Mar\i, la primul
seminar din s[pt[m`n[, am luat-o =i
pe Maria cu mine =i am prezentat-o
studen\ilor mei. M[ uitam cu
nesf`r=it[ dragoste la ea, vorbea ]ntr-o
francez[ perfect[, le povestea despre
studen\ia ei…Colegii ei doreau s[ =tie
ce ]nva\[ ea, ce fel de cursuri se
predau, cum e via\a de student. M[
151
sim\eam at`t de bine, Maria mea cea
frumoas[ era admirat[, avea ]n priviri
culoarea aceea de prim[var[
puternic[, discre\ia cu care ]mi intrase
ad`nc ]n sufletul meu plin de iubire.
<La var[, i-am spus ]n holul
aeroportului, la plecare, trebuie s[ fim
numai noi…g[sim un loc al nostru” =i
parc[ nu ]ndr[zneam s[-mi duc g`ndul
p`n[ la cap[t. Numai c[ ea a ]n\eles
foarte bine: <Abia a=tept, Radule…” =i
ne-am s[rutat, cu re\inerea dat[ de
lumea numeroas[ din jurul nostru.
}n camera mea de spital
simt c[ ar trebui s[ scriu mai mult
despre acele zile, uneori mi se pare
chiar c[ o pot face… Un g`nd ascuns
]ns[ ]mi spune s[ p[strez doar pentru
mine mirajul clipelor tr[ite, cu Maria,
]n Parisul atins de prim[vara cea
nou[… Abia dac[ mai pot ]n\elege
acum, ]ntr-o margine de lume, zilele
care au fost. La cap[tul acesta de
drum, pe ]ntinderea c[ruia s-au
spulberat, unul dup[ altul, at`tea vise,
s[geata ascu\it[ a timpului meu de azi
152
se a=eaz[ brutal peste eternitatea
dezn[dejdii. }mi tot vin ]n minte
cuvintele Marelui G`nditor, al[turi de
care am umblat pe str[zile Parisului…
Dup[ ce a stricat adev[rata eternitate,
omul a c[zut ]n timp, unde a izbutit
totu=i s[ tr[iasc[. Dar, spunea el, ]l
amenin\[ o alt[ c[dere =i se va
]mpotmoli ]n monotonia posac[ =i ]n
absolutul stagn[rii.
A= mai vrea, ]n camera mea
de singur[tate =i de plecare, s[ pot
a=eza ]n paginile pe care le scriu
bucuria mea de atunci, dragostea mea
pentru Maria, dar nu-mi mai ajung
cuvintele… +i nici zilele mele nu-mi
mai sunt de ajuns… Oric`t[
]ncrederea a= avea acum ]n amintirile
mele, ele nu pot fi dec`t o copie palid[
a fericirii de ieri. +i, m[ ]ntreb, cine ar
mai putea s[ ]n\eleag[ =i la ce i-ar
folosi cuiva dragostea mea r[pus[.
31. A venit, ]n sf`r=it, vara.
M-am ]ntors de la Paris la ]nceputul
lui august, pentru dou[ luni. De la
minister am primit un concediu de o
153
lun[, urm`nd s[ vin ]n septembrie,
pentru un curs de perfec\ionare. L-am
]nt`lnit pe Anton Roman, care nu mai
revenise la Paris. <Am fost numit, mi-
a spus el, director ]n minister…
}ntr-un fel, regret…” I-am r[spuns c[
]i simt lipsa. <De multe ori, am
continuat eu, a= fi avut nevoie de
ajutorul t[u”. M-a ]ntrebat despre
via\a parizian[, pe care el o cuno=tea
at`t de bine, despre Iulia =i despre
ceilal\i prieteni de acolo. <Cred, a mai
spus el, c[ noul ambasador e pe placul
t[u.” I-am r[spuns: <E fermec[tor, de
altfel m[ simpatizeaz[ =i el. Avem
lungi discu\ii ]mpreun[ =i am ]nceput
chiar s[ scriu dialogurile noastre, e
posibil s[ ias[ o carte de
convorbiri…” Ne-am mai v[zut apoi
de mai multe ori ]n s[pt[m`nile care
au urmat. }ntr-o s`mb[t[ a mers chiar,
cu mine si cu Maria, la \ar[, mama l-a
pl[cut, era foarte curios s[ tr[iasc[
evenimente noi =i avea un sim\ al
prieteniei adev[rat, firesc.
154
}ncerc s[-mi amintesc fiecare zi,
fiecare tr[ire a celor dou[ luni,
petrecute ]mpreun[ cu Maria. Mi-e
foarte greu, am c[deri ]ndelungate ]n
experien\e f[r[ contur, stau zile ]ntregi
cu ochii deschi=i spre nimeni =i spre
nimic, memoria mea dispare ]ntr-un
prezent amenin\at de fantoma cenu=ie
a singur[t[\ii. Un doctor t`n[r, pe care
l-am cunoscut de c`teva zile ]n spital,
prin Mircea, cu care a fost –de altfel-
coleg de facultate, vine des ]n camera
mea, umbl[m ]mpreun[ prin p[durea
din apropiere, el pare c[ ]ncearc[ s[
m[ trezeasc[ la o via\[ pe care eu n-o
mai doresc =i =tiu c[ nu mai exist[
cale de ]ntoarcere. }l las s[ cread[ c[
se mai poate schimba ceva ]n mintea
mea ]ncurcat[ ]n noaptea ultim[ =i f[r[
ie=ire, doar c[ eu ]n\eleg, de la o zi la
alta, c[ luciditatea m[ p[r[se=te,
]ntr-o am[gire de normalitate =i
]ndoial[. <Radule, zice el, de cele mai
multe ori noi nu ac\ion[m, ci suntem
ac\iona\i.” G`ndeam la fel, dar ]l
]ntreb: <Cum a=a, ce ]nseamn[
155
ac\iona\i ?” El spune: <Suport[m
fiecare, ]mpotriva voin\ei noastre,
for\e care ne constr`ng s[ ac\ion[m”.
Continui eu: <+tiu, doctore, omul nu e
st[p`n ]n propria lui cas[… Freud…”
Cuvintele sunt r[sucite, exist[ un
conflict ]ntre dou[ dorin\e, dintre care
una este ignorat[ de c[tre subiect, ]mi
revin mie ]n memorie fr`nturi din
vechile lecturi. De fapt, ]n\eleg ce-ar
dori doctorul cel t`n[r, dar nu se
potrive=te, iubirea mea plecat[ ]n
nesf`r=itul acestui timp de pe urm[, nu
e o ipotez[, nu e o abstrac\ie.
Ne plimb[m, atunci c`nd nu-mi
doresc singur[tatea ]n care m[ trimit
g`ndurile mele r[t[cite, pe aleile
ne`ngrijite, dar pline de amenin\area
prim[verii care se apropie. El ]ncearc[
s[ continue terapia lui psihanalitic[
=i-l las s[ cread[ c[ poate avea rost,
de=i e numai dorin\a mea de reg[sire a
unei lumi pe care o sim\isem p`n[ de
cur`nd ]ntreag[. <Dup[ cum =tii,
Radule, ]mi zice el, zilele uitate, ratate
=i toate visele noastre ne fac s[ tr[im
156
un conflict ]ntre normele con=tiente =i
dorin\ele care contrazic =i neglijeaz[
aceste reguli.” Nu-i spun nimic, de=i
eu =tiu bine c[ iubirea mea n-a fost o
norm[, n-a stat ag[\at[ ]ntre regulile
de care vorbe=te el. <De obicei, mai
zice, noi consider[m c[ aceste dorin\e
secunde ar trebui ]n\elese… E singura
cale spre echilibru.”
}l ]ntreb dac[, ]ncerc`nd s[
]n\elegem aceste dorin\e secunde, nu
cumva ni se vor p[rea at`t de str[ine
]nc`t am fi tenta\i s[ o facem sub o
form[ voalat[, indirect[. <Cred c[ da,
spune, acestea sunt visele noastre sau
simptomul nevrotic.” L-am mai
]ntrebat ce este simptomul de care
vorbe=te, desi citisem =i eu –c`ndva-
despre ipoteza freudian[ a
incon=tientului. <E un compromis,
continu[ el, ]ntre dorin\a incon=tient[
=i nem[rturisibil[ pe care o suport[m
=i normele con=tiente =i morale pe
care le sim\im domin`ndu-ne.”
Mi-am amintit, exprimarea
era: <eul care nu e st[p`n ]n propria
157
cas[>. Doar c[, iubirea mea dus[
departe, de valurile agitate =i ]nalte,
era at`t de st[p`n[ pe inima mea…
Cum a= putea s[ spun c[ nu controlez
o bun[ parte din ceea ce se petrece ]n
mine, c`nd dragostea mea e ]ntreag[,
desi pustie ca o lume ]ns`ngerat[ .
<}nseamn[, Radule, mai spune
doctorul, c[ o bun[ parte din ceea ce
se petrece ]n sufletele noastre nu ne
este cunoscut[, ne scap[ =i cu toate
acestea ne influen\eaz[.” +tiu ce vrea,
p`n[ la urm[, prietenul lui Mircea, el
crede c[ ipoteza incon=tientului ar
face loc ]n\elegerii =i vindec[rii, ar
]nsemna un c`=tig de sens =i de putere.
}l las s[ vorbeasc[, numai c[ oceanul
]ndoielii din mine m[ ]ndeamn[ s[
cred c[ tot ceea ce m[ ]nconjoar[ nu e
dec`t o iluzie final[. Am s[ m[ ]nec ]n
acest ocean, chiar dac[ mai z[resc
]nc[ \[rmul =i zidurile din dep[rtare.
T`n[rul doctor crede c[ m-ar
putea face s[-mi rec`=tig libertatea
interioar[ =i s[ controlez for\ele r[ului
care m-au cuprins. El ]mi sugereaz[ c[
158
ar trebui ca noi s[ descoperim c[, de
fapt, suntem un altul, c[ exist[ ]n noi
puterea de a urca deasupra durerii. <S[
descoperim, spune el ]n camera mea
de suferin\[, c[ suntem fiin\e pasive,
asupra c[rora se exercit[ anumite
ac\iuni =i care nu au nici un control de
sine.” Str[dania lui nu se leag[, ]ns[,
de renun\area mea de azi. Nu e, ]n
inima mea, altceva dec`t t[cere, iar
cauza suferin\ei din mine nu e nici
incon=tient[, nici necunoscut[. Sunt ]n
stare, dovada e dat[ chiar de aceste
cuvinte pe care le scriu, s[ ]n\eleg
ceea ce mi se ]nt`mpl[, doar c[
aceasta nu m[ face s[ fiu mai pu\in
nefericit. Doctorul ]ncearc[ s[-mi
spun[ c[ ]n loc s[ suport ceea ce nu
cunosc, a= putea alege deplina lumin[
a con=tiin\ei mele. Strig, pentru a fi
auzit, c[ eu cunosc, =tiu =i ]n\eleg c[
suferin\a mea e doar o umbr[ de iubire
pierdut[, toate acestea nu-mi mai sunt
de folos, se stinge ]ncet flac[ra palid[
a vie\ii care a fost.
159
}mi amintesc, de=i tot mai
pu\in interesat de sensul cuvintelor
rostite printre t[ceri, g`nduri de
alt[dat[. Orgoliul nostru, citisem eu
c`ndva, a fost r[nit =i sentimentul
nostru de superioritate a fost atacat
profund, ori de c`te ori cunoa=terea a
dat lovituri grele egoismului naiv al
semenilor no=tri. De fapt, doctorul de
l`ng[ mine, ]ncearc[ s[-mi spun[ c[
nu e nevoie dec`t s[ c[ut[m prin
zonele umbrite ale fiin\ei
noastre,pentru a g[si temeiul durerii
din noi =i al rena=terii sufletului r[nit.
}i spun: <Eu =tiu, ca =i tine, c[ e
nevoie de multe ori s[ putem
recunoa=te ]nfr`ngerea, ]n loc s[ o
suport[m, dac[ n-o putem domina…
Pentru mine, n-a mai r[mas dec`t o
p[rere…t[cerea deplin[ a acestor
spaime de azi e doar a mea.” }mi mai
r[m`ne iluzia c[ ]ntotdeauna cel care
se ]nsp[im`nt[ se confund[ singur cu
bog[\ia infinitului =i a ve=niciei.
32. Fiecare dintre noi este
cel[lalt =i nimeni nu este el ]nsu=i,
160
cred acum, amintindu-mi de jum[tatea
lui august, luna ]n care am fost
dincolo de bine, de zi =i de noapte, de
bucurie =i lumin[… Am hot[r`t,
]mpreun[ cu Maria, dup[ cele c`teva
zile petrecute la mine acas[, cu mama
=i cu familia fratelui meu, s[ mergem
la casa de vacan\[ a p[rin\ilor ei, acolo
unde mai fusesem de multe ori.
P[rin\ii ei plecau, pentru dou[
s[pt[m`ni, undeva prin Europa. +i au
fost cele zece zile f[r[ de care via\a
mea n-ar fi ]nsemnat nimic, timpul
f[r[ de care acum m-a= pr[bu=i ]ntr-o
singur[ clip[. }n lini=tea p[durii tinere,
cobor`t[ peste casa ]n care am fost,
]mpreun[ cu Maria, iubirea noastr[ s-a
]mplinit ]n noaptea de august,
str[lucind ca =i trupurile noastre
]nl[n\uite ]n dragostea f[r[ de margini
cunoscute de cineva, vreodat[.
A= vrea s[ scriu aici, ]n
caietul care se apropie de ultimele
pagini pe care le mai pot g`ndi cu
luciditatea hotarului rece din fa\a mea,
despre nop\ile f[r[ seam[n ]n care
161
ne-am iubit, despre prima noastr[
diminea\[ …nu pot ]ns[…e tot ceea ce
mi-a mai r[mas doar mie…nimeni =i
nimic nu m[ poate face s[ spun
altcuiva cum se m[soar[ fericirea.
}ntr-o noapte de august, ]n nesf`r=itul
iubirii noastre ]mplinite, ne-am spus
c[ via\a noastr[ va fi una singur[ =i ]n
diminea\a cobor`t[ ca o ]mp[r[\ie de
flori peste noi am hot[r`t s[ ne
c[s[torim ]n vara urm[toare, dup[ ce
doctoratul meu se va ]ncheia. N-am
uitat niciunul dinte cuvintele noastre
de atunci, simt fiecare m`ng`iere =i
fiecare s[rut, totul ]ntre noi a fost ca
un r[s[rit =i ca o lini=te stins[, ]ncet, ]n
dragostea noastr[…totul e numai al
meu =i acum… ]nchid ochii =i buzele
ei le simt arz`nd de iubirea care ne
une=te. Suflet al meu, p`rjolit de
durere, strig[ numele ei, cheam[
]mbr[\i=area ei, caut[ ochii ei de
femeie t`n[r[ ]n noaptea de august a
iubirii adev[rate…
Sunt mai multe zile de c`nd
mintea mea r[t[ce=te, ast[zi ]ns[ m[
162
simt mai bine =i ]ncep s[ cred c[
vorbesc din umbra chiliei mele, a=
vrea s[ iubesc m[runtele lucruri din
preajm[, chiar dac[ visul meu se
opre=te ]ntre copacii somnoro=i, ca o
t[cut[ resemnare. Toat[ noaptea am
visat zilele de ]nceput de septembrie,
]n care am fost, ]mpreun[ cu Maria, la
mine acas[, ]n toamna care =tiu c[ va
r[m`ne ultima… }mpreun[ cu mama
ne-am dus ]ntr-o zi la bunicii mei,
]ntr-un sat a=ezat =i mai aproape de
mun\ii falnici, care mi-au ]nsemnat, cu
d[rnicie, copil[ria. Bunicul, tat[l
mamei mele, era un b[tr`n care
trecuse de 80 de ani, dar ar[ta ]nc[ ]n
putere =i avea pe chip lumina =i
hot[r`rea omului ]nv[\at cu aerul tare,
al mun\ilor no=tri de acas[. <N-a= mai
pleca de aici, mi-a spus Maria, dup[
ce am urcat am`ndoi ]n p[durea din
spatele gr[dinii bunicilor.” I-am
povestit despre zilele copil[riei mele,
multe dintre ele tr[ite de mine ]n casa
de acolo. <S[-\i ar[t, i-am spus eu,
c[r\ile vechi din cas[…” Eram
163
am`ndoi atin=i de toamn[, ]n curtea
bunicilor, respiram iubirea ]mplinit[
=i, totu=i, acum nici urmele mele nu se
mai =tiu, cineva opre=te pe zidul
]nser[rii via\a de ieri, iar tavanul
nop\ii cade ]ncins de focul care se
stinge.
Acas[, fratele meu primise
o veste trist[, murise o rud[ apropiat[
a so\iei lui.Au plecat cu to\ii, pentru
trei zile, undeva la c`teva sute de
kilometri… Eu =i Maria am r[mas ca
doi \[rani tineri, ]n casa cu miros de
gutui =i simt at`ta lini=te ]n sufletul
meu obosit, acum c`nd ]mi amintesc
cum ]ncercam am`ndoi s[ r`nduim
lucrurile, ]n lipsa mamei mele, ca
femeia =i omul ei, cum se spunea ]n
satul meu. <Doamne, i-am spus eu
privind-o cum a=eza masa ]n curtea
casei, po\i s[-\i ]nchipui ce frumoas[
e=ti?” A z`mbit, eram ]mpreun[ =i
=tiam c[ dragostea nu se poate m[sura.
Ne-am iubit ]n camera mea, ]n patul
meu de fl[c[u, respira\ia ei
]mprumutase r[coarea mun\ilor din
164
apropiere, trupurile noastre ardeau
]ntr-o bl`nd[ ]mpreunare… Eram
t[ranul t`n[r, care-=i iube=te nevasta,
dup[ o zi de munc[, era o duminic[
magic[, ]n care sosise vremea s[
m`ng`i trupul cald al femeii de l`ng[
tine. Imbr[\i=area noastr[ ne l[sase
aproape f[r[ cuvinte, ne-am iubit cu
disperarea adunat[ ]n lunile de
a=teptare, eram singurii oameni din
lume care tr[iau, ]n miez de noapte,
atingerea miraculoas[ a iubirii
nesf`r=ite. Intrase lumina dimine\ii pe
fereastra camerei mele, Maria dormea
]nc[, a=ezat[ pe pieptul meu =i-i
m`ng`iam ]ncet s`nii frumo=i, peste
care se a=ezase o raz[ de soare.
Am visat toat[ noaptea
]mbr[\i=[rile noastre…=tiu c[ se
apropie ziua ]n care pl`nsul meu se va
sf`r=i, dar buzele ei sunt =i acum
steaua ]nalt[, c[zut[ din cer =i nimeni
pe \[rmul acesta nu m[ mai a=teapt[.
Pe \[rmul despre care vorbesc umbl[
f[r[ odihn[ o lacrim[.
165
33. La sf`r=itul lui
septembrie trebuia s[ plec iar[=i la
Paris. <N-a= mai pleca, ]i spuneam
Mariei, nu pot s[ stau departe de tine
at`ta vreme…” Ea mi-a r[spuns c[ o
s[-i fie la fel de greu, dar =tiam
am`ndoi c[ lucrurile trebuie duse p`n[
la cap[t.
C`nd am plecat am avut un
sentiment ciudat, stam ]n camera ei -]n
seara dinaintea drumului spre Paris-
=i mi s-a p[rut un timp, pe care n-a=
putea s[-l m[sor, c[ ceva se a=ezase
rece ]ntre noi, aveam senza\ia c[
plute=te ceva ]n camer[, un miros de
plante necunoscute se sim\ea dinspre
fereastra deschis[… Toate lucrurile se
]nv`rteau ]n jurul meu… M-a urm[rit
mult[ vreme, dup[ aceea, un ]nceput
de spaim[, greu de exprimat, pe care
am sim\it-o amenin\[toare. E un aer
pe care-l respir =i acum, c`nd ]ncerc
s[-mi amintesc ziua de atunci, aici ]n
spitalul pe care nu l-am mai p[r[sit de
at`tea luni. P`n[ la noapte,pleoapele
mele vor c[dea peste ochii lipsi\i de
166
lumin[, nu va mai r[m`ne dec`t
g`ndul acesta care m[ tulbur[ =i
umbra copacului sub care a ie=it
ultima r[d[cin[, firav[. Iubirea mea e
singur[, lumina arde pe dealurile
]nro=ite de amurg =i trag u=a de la
intrare, ]ncet, ]n fo=netul clipei de
sf`r=it. Vine noaptea rece, peste care
cade bruma, iar ]n oasele mele =uier[
pustiul =i un gol ad`nc m[ acoper[.
Timpul ]=i ridic[ spre mine m`inile
sub\iri, m[ apuc[ ]ncet de umeri =i se
face frig, printre bulg[rii umezi ai
dimine\ii. Pretutindeni amurgul
]ntinde neputin\a, din care picur[
v`ntul ]n urechile mele o adiere
necunoscut[. I-a= spune moarte, de=i
cununa cernit[ e purtat[ de al\ii, ca o
dorin\[. +i mai simt lini=tea curg`nd
spre casa mea, ultim[, iar serile
toamnei ruginesc ]n crucea nop\ii, pe
care-o a=tept. Se poate ca moartea s[
fie doar o re`ncarnare a memoriei, dar
eu aud din ]ntuneric vocea care strig[
din larg, ca ]ntr-o pr[pastie. Mult mai
u=or cobor`m, Doamne, ]n nemi=care,
167
voi to\i ve\i culege mugurii mor\ii de
pe trupul meu.
<Radule, mi-a spus b[tr`nul
ambasador, via\a e mai trist[ aici f[r[
voi.” Iulia Nicolau plecase ]n Canada,
Anton Roman r[m[sese ]n \ar[… Era
octombrie la Paris, ne mi=cam agale
prin Cartierul Latin =i z`mbeam
am`ndoi ]n fa\a cl[dirii unui
restaurant, pe strada Monsieur le
Prince, care ar[ta ca o cutie, cu dou[
etaje… <Cred, a mai spus
ambasadorul, c[ n-am s[ mai stau prea
mult pe-aici…Am sup[rat oameni
importan\i din \ar[.” I-am spus c[ nu
]n\eleg. <Au fost, mi-a explicat el,
s[pt[m`nile trecute ni=te tembeli,
fiindc[ nu pot s[ le spun altfel, de
senatori =i tu =tii c[ nu suport
prostia… E adev[rat, i-am evitat =i
s-au pl`ns la ei, acas[, sunt indigna\i
chiar.” Nu m[ mira ceea ce ]mi spunea
b[tr`nul filosof, v[zusem =i eu mul\i
politicieni, ap[ru\i ]n anii din urm[,
pentru care arogan\a =i aerul de
diploma\i falsifica\i de istorie erau
168
afi=ate cu perseveren\[… <Domnule
ambasador, i-am spus, e o vreme
ciudat[ acas[, eu sunt convins c[ n-a
sosit deloc timpul de a construi ceva
adev[rat…” Mi-a cerut s[ nu mai
vorbim despre asta. <+ti\i, i-am spus,
]n cele dou[ luni c`t am fost acas[ am
recitit paginile ]n care mi-am notat
multe dintre dialogurile cu
dumneavoastr[… Ar putea ie=i o carte
de convorbiri, dac[ a\i fi de acord…”
A fost ]nc`ntat, mi-a =i spus c[ are
]ncredere ]n mine, erau singurele clipe
de lini=te ]n Parisul pe care nu-l mai
sim\eam , deloc, aproape.
}mi era dor de Maria,
sim\eam deseori c[ ar trebui s[ m[ urc
]n avion =i s[ fiu l`ng[ ea. Tot mai
des, ap[sarea aceea nefireasc[ cu care
plecasem, o sim\eam ca pe o
primejdie. Altfel, via\a mea se a=ezase
]n jurul ocupa\iilor cu care m[
obi=nuisem. Citeam, redactam deja
capitole din teza de doctorat, aveam
acelea=i discu\ii cu profesorul meu.
<Radule, mi-a zis el ]ntr-o zi, parc[ nu
169
mai e=ti la fel de entuziast, ai obosit
pu\in… Totu=i ideile tale sunt la fel de
interesante.” A= fi vrut s[-i spun c[
ceva ne=tiut ]mi intrase ]n suflet,
aveam insomnii tot mai dese. Era
dragostea, speram eu, consolator.
Continuam =i seminariile, la
o singur[ grup[ din anul al doilea, se
]ntorsese ]ntre timp =i asistentul
profesorului. De Julien Rousard,
colegul meu ]ntr-un fel, m[ legasem
repede, poate =i pentru c[ resim\eam
singur[tatea ]ntr-un Paris diferit de cel
l[sat de mine, ]n var[, la plecarea ]n
vacan\[. Documentarul pe care-l
alc[tuiam pentru minister devenise,
pentru mine, tot mai ap[s[tor, mi se
p[rea o munc[ inutil[, v[zusem =i
acas[ c[, de fapt, nu prea-l citea
nimeni. }mi r[m[sese ]n minte o
replic[, dintr-un spectacol v[zut cu
Julien ]ntr-un teatru de cartier; un
acuzator al lui Galilei, ]nf[=urat ]ntr-o
mantie ro=ie, a=ternut[ peste scen[,
rostea, cu glas puternic: <Dac[ acesta
are dreptate ]nseamn[ c[ noi nu mai
170
suntem centrul lumii, ci, asemenea
furnicilor f[cute ghem, fiin\e
insignifiante pe o planet[ ca oricare
alta.” Tot a=a sim\eam =i eu, tot mai
des, dar m[ am[geam cu ideea c[ a
z[ri o dificultate =i a te mira ]nseamn[
a-\i recunoa=te propria ignoran\[. <S[
ur`m, Radule, zicea b[tr`nul
ambasador, ceea ce este binecunoscut.
O via\[ f[r[ examenul con=tiin\ei nu
merit[ osteneala s[ fie tr[it[.” }l
]n\elegeam, se preg[tea de plecare,
scurta lui carier[ diplomatic[ nu se
potrivise cu democra\ia original[ din
\ara noastr[ comun[.
De unde venea, m[
]ntrebam adesea, spaima mea pe care
o sim\eam cum cre=te? Fiecare zi
p[rea s[-mi spun[ c[ lumea rece din
jurul meu ]mi vorbe=te tot mai pu\in,
iar eu m[ sim\eam tot mai pierdut ]n
ea. Era o spaim[ ]n fa\a t[cerii din
mine mai degrab[, dec`t asupra t[cerii
din jur. }mi amintesc aici ultimul meu
dialog cu domnul ambasador. <Eu,
zicea b[tr`nul filosof, nu cred deloc c[
171
Dumnezeu ne permite r[ul pentru ca
multe lucruri bune s[ nu fie
]mpiedicate.” I-am r[spuns: <Pentru
c[ spiritul dumneavoastr[ e t`n[r...”
Mi-a z`mbit, tr[g`nd cu sete din pipa
lui boiereasc[. <Se spune, a zis, c[
spiritul b[tr`n are v`rsta prejudec[\ilor
sale. +tii, probabil, vorba aleas[ a
unui filosof, nu e ]mpotriva ra\iunii s[
preferi distrugerea lumii unei
zg`rieturi la propriul deget.” L-am
]ntrebat dac[ nu e, aici, opozi\ia
tradi\ional[ dintre pasiune =i ra\iune,
care ]nseamn[ totu=i o mare
prejudecat[. <Da, a confirmat domnul
ambasador, adic[ motivele ac\iunilor
noastre, scopurile pe care le urm[rim
n-au nimic de-a face cu sfera ra\iunii.”
+tiam =i eu, citisem despre paradoxul
din noi: v[d binele, ]l ]ncuviin\ez =i
fac r[u… <Radule, mi-a mai spus,
lupta aceasta dintre ra\iunea care ne
dicteaz[ binele =i pasiunea care ne
]ndeamn[ s[ facem r[u nu e o
ipotez[…”
172
Erau momente de ]nvecinare
curat[ pentru mine. }n\elegeam ceea
ce vrea s[-mi spun[, voin\a noastr[
de a =ti izvor[=te din pasiune, din
interesul efectiv pe care-l putem avea.
Ra\iunea e mereu secundar[, pentru c[
obiectele care ne afecteaz[ sunt, mai
]nt`i, dorite =i apoi cunoscute.
<Ra\iunea, a ]ncheiat ambasadorul, e
sclava pasiunilor, ea nu poate pretinde
alt rol dec`t acela de a le servi =i de a
le asculta.” A= fi vrut s[-l contrazic,
sufletul meu ap[sat de dorul Mariei se
revolta ]n van. De unde iluzia c[
ra\iunea poate combate =i poate
]nvinge pasiunea? <Eroarea, am reu=it
eu totu=i s[ spun, nu st[ ]n pasiune, ci
]n judecata care o ]nso\e=te.”
Citeam, noaptea t`rziu,
cuvintele c`=tigate din dialogurile cu
b[tr`nul meu sf[tuitor, sufeream, ]n
mansarda pe care ]ncepusem s[ o
ur[sc, de dorul Mariei =i-n fiecare zi
nelini=tea cu care plecasem, la ]nceput
de toamn[, cre=tea tot mai mult.
173
Au trecut s[rb[torile, de=i a=
fi putut pleca pentru dou[ s[pt[m`ni
acas[, i-am scris Mariei c[ a= vrea s[
termin referatul pentru teza de
doctorat, s[-l sus\in la jum[tatea lui
ianuarie =i, apoi, s[ ]ncep redactarea
final[ a lucr[rii. <Radule, mi-a spus ea
la telefon, e mai bine a=a, mi-e greu
f[r[ tine, dar =tiu c[ po\i termina mai
repede =i sunt fericit[… Putem s[ fim
]mpreun[, la var[.” +tiam c[ are
dreptate, dar ]mi era greu f[r[ ea, o
visam ]n fiecare noapte, m[ trezeam ]n
fiecare diminea\[ =i mi se p[rea c[ e
l`ng[ mine… O c[utam al[turi =i,
uneori, ]mi venea s[ pl`ng de
disperarea pe care o reg[seam, tot mai
ad`nc[, ]n dimine\ile mele.
Julien locuia l`ng[ Gare de
l’Est, ]ntr-un cartier cu case vechi,
acoperite de ieder[ =i care sem[nau cu
str[zile ora=ului adolescen\ei mele.
M[ invita des, mai ales s`mb[ta, la
mas[, p[rin\ii lui erau m`ndri de
b[iatul lor, ajuns profesor la Sorbona
=i aveam lungi discu\ii, erau curio=i s[
174
le povestesc despre mine, despre
locurile din care veneam. <Tata, ]mi
spunea Julien, e de 40 de ani la Paris,
dar continu[ s[ aib[ nostalgia satului
din care a plecat, dintr-o zon[ plin[ de
vi\[ de vie, de planta\ii cu meri =i
pruni…” Era, ]ntr-adev[r, un francez
autentic, critica des tineretul de azi…
parc[-l vedeam pe bunicul meu
povestind despre obiceiurile noi,
care-l scandalizau, de=i nu foarte
tare… <De ce e=ti tu a=a de trist?” m-a
]ntrebat tat[l lui Julien, ]ntr-o zi ]n
care intrasem ]n familia lui, primit cu
c[ldura pe care n-o g[sisem foarte des
]n lumea parizian[. Am legat c`teva
cuvinte, dar f[r[ convingere…
S[pt[m`nile au trecut ]ncet,
eram prins ]ntre obliga\iile mele, dar
nu-mi g[seam locul, cu greu terminam
lecturile s[pt[m`nale, m[ sim\eam
mai departe ]ncurcat ]ntr-o nelini=te,
aparent f[r[ o cauz[ anume. Aproape
n-am sim\it c`nd s-a f[cut prim[var[,
iarna a fost bl`nd[ =i z[pada a c[zut
rar =i f[r[ putere. La ]nceputul lui
175
aprilie a venit, din America, prietenul
meu Mircea. L-am a=teptat la
aeroport, urma s[ stea dou[ s[pt[m`ni
cu mine. <Mansarda e un semn de
via\[ pentru noi, Radule, mi-a spus el,
]nc`ntat de locul ]n care tr[iam, la
Paris.” I-am spus c[ =i eu aveam
acela=i g`nd. <Parc[ ne-am ]ntoarce la
studen\ia noastr[ =i la anii petrecu\i
]mpreun[“, am continuat eu.
Ne-am plimbat multe ore
prin locurile deja cunoscute mie, am
vorbit cu Mircea p`n[ t`rziu, ]n
fiecare noapte, au fost dou[ s[pt[m`ni
]n care mi-am reg[sit lini=tea =i
echilibrul de alt[dat[. Dar a venit 13
aprilie… Cuvintele mele se vor opri
aici, dincolo de ele deja s-a f[cut
]ntuneric. Spiritul, mistuindu-=i
]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[
migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te
]n[l\at, transfigurat, mai pur =i mai
t`n[r… Dar, nu e adev[rat, nimic nu e
adev[rat, minciun[ e via\a care ni se
d[.
176
34. Aici caietul pe care l-am
primit de la Radu se termin[ brusc…
Am mai g[sit, mult mai t`rziu, c`teva
pagini scrise foarte aproape de
ultimele lui zile de via\[, pe care le voi
a=eza la sf`r=it.
A venit 13 aprilie, scrie el =i
se opre=te definitiv. Cum a= putea s[
uit? Plecasem de diminea\[, singur,
s[ vizitez o m[tu=[ a Irinei, g[sisem
greu locuin\a pe o strad[ mic[, la
marginea Parisului. La ]ntoarcere
cump[rasem o sticl[ de vin, ceva de
m`ncare =i-mi amintesc fiecare clip[
=i fiecare gest, chiar =i respira\ia mea
obosit[ de sc[rile pe care le-am urcat,
cu m`inile ]nc[rcate de pungile pline.
Am intrat ]n hol, u=a era deschis[ =i
l-am v[zut pe Radu, a=ezat ]n fotoliu,
cu o figur[ de cear[, f[r[ lacrimi, dar
pl`ns[ =i disperat[. <Mircea, mi-a zis,
Maria =i tat[l ei au murit ]ntr-un
accident ]n aceast[ diminea\[.”
Mi-au c[zut toate din m`ini, sticla s-a
spart pe cimentul din holul camerei,
177
am r[mas nemi=cat, privindu-ne
am`ndoi, f[r[ s[ ne vedem.
Abia dac[ mai =tiu cum am
plecat la aeroport, cine ne-a f[cut rost
de biletele de avion, Radu nu scotea
nici o vorb[, ]l c[ram dup[ mine,
]ncercam s[-i spun ceva… dar ce
putem s[ mai spun, eram eu ]nsumi
lipsit de putere. Ar trebui s[
povestesc aici despre zilele care au
urmat, dar nu m[ simt ]n stare. Ori de
c`te ori ]ncerc s[-mi adun cuvintele
am ]n fa\[ chipul ]mpietrit al
prietenului meu, a=ezat l`ng[
co=ciugul ]nconjurat de flori, ]n care
Maria p[rea c[ doarme. Era at`t de
frumoas[, iar Radu ]i m`ng`ia ]ncet
m`inile =i t[cea… N-a scos o vorb[ ]n
toate zilele care au urmat, pe fa\a lui
nu se mai putea citi nimic, dormea
c`teva minute =i se ridica ]ncet, se
a=eza pe scaunul lui de student, ]=i
punea capul ]n palmele lui mari =i
r[m`nea nemi=cat ore ]ntregi. Mama
lui ]i vorbea, din c`nd ]n c`nd,
178
sim\eam c[ avea nevoie de
m`ng`ierea glasului ei.
Trecuse o s[pt[m`n[. <Radule,
i-am spus a=ez`ndu-m[ l`ng[ el ]n
locul at`t de drag al ]nceputului de
studen\ie, eu mi-am rezolvat c`teva
dintre problemele mele… +tii c[
lucrez ]n America la un complex de
aziluri de b[tr`ni =i m[ specializez ]n
geriatrie. Din var[ voi sta =ase luni
aici, ]mpreun[ cu Irina, pentru un
curs la Institutul de geriatrie. Trebuie
s[ plec peste o s[pt[m`n[. S-a uitat la
mine =i, dup[ at`ta timp, mi-a spus:
<Bine, Mircea, o s[ merg =i eu cu tine,
poate mai r[m`i o zi sau dou[ la
Paris”. Mama lui s-a bucurat, se
g`ndea la Radu, la ceea ce va face el,
]nsingurat, ]ntr-un Paris pe care nu
credea c[ =i-l mai dore=te.
Am plecat la Paris, ]mpreun[
cu noi a venit =i Anton Roman, care
fusese numit ]ns[rcinat cu afaceri,
p`n[ la venirea noului ambasador. <E
bine c[ s-a ]nt`mplat a=a, i-am spus
eu ]n avion, prietenului s[u. Nu cred
179
c[ Radu ]=i va reveni prea cur`nd,
trebuie ajutat cumva.”Anton Roman a
fost de acord cu mine. <Totu=i,
Mircea, mi-a spus el, nu =tiu dac[ vom
putea face ceva, deocamdat[… Cred
c[ ar fi bine s[ ne amestec[m c`t mai
pu\in, timpul le rezolv[ pe toate, p`n[
la urm[…”
}n cele c`teva zile, c`t am
mai stat la Paris, am ]ncercat s[ m[
port normal, Radu avea acela=i chip
r[t[cit, dar p[rea s[ poat[ intra ]n
preocup[rile lui dinainte. Anton ne-a
dus, cu o ma=in[ a ambasadei, la vreo
40 de km de Paris, l`ng[ Melun. Am
vizitat, to\i trei, castelul Vaux le
Vicomte, ne-am ]nv`rtit printre
stuc[riile aurii =i picturile alegorice,
am stat minute bune ]n gr[dina din
fa\a castelului, printre statuile care
vibrau ]ntr-o armonie de prim[var[,
de=i sufletul prietenului meu nu p[rea
s[ fie acolo, l`ng[ noi. <Radule, i-am
spus, peste o lun[, spre sf`r=itul lui
mai, voi veni cu Irina ]n \ar[, pentru
cele =ase luni ale specializ[rii
180
noastre. Sper s[-\i termini ]n iunie
doctoratul =i s[ fim ]mpreun[, ]n
aceast[ var[.” Mi-a r[spuns: <Ar fi
bine, Mircea, mi-a= dori s[ fiu cu
voi…” Tot drumul, p`n[ la New York,
]n avion, m-au urm[rit ochii lui tri=ti,
privirea cu care m-a ]nso\it la plecare,
]n aeroport. Ne-am ]mbr[\i=at =i i-am
spus: <Trebuie s[ fii tare, Radule,
sigur c[ nu po\i s[ ui\i, dar g`nde=te-
te =i la tine.” De fapt, cuvintele mele
se adunau cu greutate =i nici nu cred
c[ el le auzea prea bine.
I-am scris =i eu =i Irina aproape
]n fiecare zi, ]ncercam s[-i povestim
despre feti\a noastr[, despre lumea
american[ ]n care, de fapt, nu ne
sim\eam foarte bine, i-am trimis chiar
un jurnal de c[l[torie prin apropierea
locului ]n care ne stabilisem. Nu prea
ne r[spundea, dar vorbeam c`teodat[
la telefon cu Anton Roman… <Mircea,
ne-a spus el pe la ]nceputul lui iunie,
nu e bine deloc aici… Radu are
probleme mari, am chemat-o din \ar[
pe mama lui.” Am aflat mai multe
181
dintr-o scrisoare disperat[ a mamei
lui Radu. Ne scria c[ fiul ei are zile ]n
care intr[ ad`nc ]ntr-o lume de
t[cere, pare atins de r[t[cire, nu
vorbe=te =i nu face altceva dec`t s[
priveasc[ pe geamul mansardei lui,
spre cerul Parisului. L-am dus chiar =i
la un doctor, ne scria mama lui, dar
eu =tiu ce se ]nt`mpl[ cu b[iatul meu.
Dragostea lui ]mpr[=tiat[ ]n durere
nu poate fi adus[ de nic[ieri.
Radu a cerut la sf`r=itul lui
iulie, s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. }=i
terminase teza de doctorat, dar a
refuzat s-o sus\in[. <N-are rost,
mam[, a zis el, lupta mea se sf`r=e=te
aici.” Avea zile ]ntregi ]n care sta pe
terasa camerei lui, dureri mari p[reau
s[-i chinuiasc[ sufletul =i, f[r[ s[ se
vaite, privea tulbure la lumea din jur.
Eu =i Irina ajunsesem deja ]n \ar[,
]nainte de venirea lui. <Doamn[
Aldea, i-am spus mamei lui, ]n ziua ]n
care am ajuns acas[, cred c[ ar fi mai
bine s[-l ducem pe Radu ]ntr-un
spital, aproape de satul
182
dumneavoastr[… Este acolo un fost
coleg de-al meu, am vorbit cu el, e
nevoie de o terapie psihic[… Eu nu
cred c[ Radu e bolnav, sufletul lui e
r[t[cit…”
Au urmat s[pt[m`nile,
multe, pe care caietul lui Radu le
aminte=te, ]ntr-o memorie amestecat[,
uneori plin[ de vigoare =i luciditate,
alteori atins[ de boala lui f[r[ nume
care-l m[cina ]ns[ f[r[ speran\[. }n
spitalul acela Radu a stat din august
p`n[ ]n iulie 1996… A refuzat s[ mai
plece de acolo, doar c`teva zile a
mers acas[ la el, ]n satul pe care-l
pomene=te adesea ]n paginile scrise ]n
spital. La sf`r=itul anului m-am ]ntors,
cu Iulia, ]n America =i am reu=it s[
ob\inem o prelungire a stagiului
nostru de preg[tire, ]n \ar[, ]ncep`nd
cu luna mai.
Am fost al[turi de Radu ]n
ultimele lui dou[ luni =i ceva de via\[.
Nici eu, nici prietenii mei din spitalul
]n care Radu se ]nchisese pentru
totdeauna, n-am putut ]n\elege cauza
183
sf`r=itului s[u, pentru c[ mijloacele
noastre medicale nu ne-au fost de
niciun un folos. Am vorbit, adesea, ]n
acest timp cu Irina, credeam c[ un om
poate pieri din dragoste r[nit[ doar ]n
metaforele poemelor romantice.
Prietenul nostru, ]ns[, a plecat ]ncet,
f[r[ speran\[, ]n c[utarea iubirii lui
pe care n-o mai putea g[si nic[ieri.
<Mircea, mi-a spus el ]ntr-o
zi, eu =tiu deja c[ orice suferin\[
poate fi ]ndurat[, c[, p`n[ la urm[, cu
orice durere ne putem ]mp[ca… Nu
sunt nebun, prietene, am s[-\i las un
caiet ]n care e o parte din via\a mea,
dar am obosit s[ mai cred ]n lini=te =i
]n ]nviere.” +tiam ce-ar trebui s[-i
spun, vorbisem despre toate acestea
de foarte multe ori. <Bine, Radule,
dar suntem prea tineri pentru ca
disperarea s[ fie singura noastr[ cale.
E adev[rat, i-am mai spus, c[ nimeni
si nimic nu te va putea face s-o po\i
uita pe Maria, rana ta e ad`nc[ =i nu
se va vindeca definitiv niciodat[, dar
nu se poate s[ termin[m o via\[
184
]ntreag[ doar ]n resemnare.” M-a
ascultat trist =i a continuat el:
<Credeam c[ iubirea mea tragic[ nu
poate fi dec`t subiect de literatur[
romantic[… Poate chiar este, dar
toate lunile acestea, de dup[ moartea
Mariei, eu le-am sim\it ca pe un cap[t,
ca o desp[r\ire pe care n-am cum s[ o
]nlocuiesc cu altceva.”
Am umblat ]mpreun[ prin
parcul spitalului, de care el vorbe=te
de multe ori, prin p[durile din
apropiere. Prietenul meu nu era un
om bolnav, nu avea crizele pacien\ilor
din jurul lui, lumea noastr[ era vie, o
g[sim ]n r`ndurile lui, de o luciditate
]ntreag[, robust[. Erau doar zile ]n
care renun\area se a=eza pe sufletul
lui, comunicarea se ]ntrerupea brusc.
Aveam s[ ]n\eleg, mereu cu uimirea
prieteniei noastre adev[rate, c[ zilele
acelea Radu nici m[car nu =i le
revendica, era o istorie ]ntrerupt[,
foarte rar el scrie despre acele c[deri,
ca despre o parte a vie\ii lui. }i
spuneam: <Radule, sunt c`teva zile de
185
c`nd te-ai ]nchis iar[=i ]n refuz, ]n
]ndoial[… E timpul s[ ie=im de aici.”
P[rea s[ m[ ]n\eleag[, dar zicea: <De
ce, ]mi place aici, sunt aproape de
amintirile mele, te am pe tine, pe
Irina, iar mama vine des s[ m[
vad[…”
Vorbeam mereu cu
prietenii mei, cu doctorul cel t`n[r,
cum ]l nume=te Radu, pe fostul meu
coleg de facultate, specializat ]n
psihiatrie, ne era greu s[ ne explic[m,
cu mijloacele meseriei noastre,
suferin\a lui. <Cred, drag[ Mircea,
]mi spunea doctorul, c[ sunt multe
]mprejur[ri ]n via\[ ]n care
]ncerc[rile noastre suflete=ti nu au
solu\ii ra\ionale… Oric`nd a= fi putut
spune c[ r[nit din iubire e doar o
replic[ de poveste … Sunt tot mai
sigur c[ m-am ]n=elat.”
Am discutat de mai multe ori =i
cu doctori\a despre care prietenul
meu spune c[ fusese c`ndva so\ia lui
Pavel, eu n-am =tiut =i nici acum nu
sunt convins c[ e a=a. }ntr-un fel pe
186
care nici nu cred c[-l pot explica,
n-am ]ntrebat-o niciodat[. De altfel,
ea n-a mai fost acolo ]n ultimele dou[
sau trei luni. Se poate ca via\a s[ se fi
]ncurcat pu\in ]n aripile imaginare ale
zborului s[u fr`nt, de care Radu
vorbe=te de at`tea ori, cu resemnare.
<Eu ]n\eleg c[ mama mea
sufer[ pentru mine, ]mi spunea el . +tii
=i tu c[ e o femeie puternic[ =i c[
via\a n-a ocolit-o cu marile ei
]ncerc[ri… Ea m[ ]n\elege ]ns[, o
iubea pe Maria, =tia toate g`ndurile
noastre, cred c[ visase de multe ori la
zilele ]n care copiii nostri vor alerga
prin curtea casei, ]mpreun[ cu cei ai
fratelui meu.” Povestesc toate
acestea pentru c[ paginile scrise de
el, ]n ultimele luni de via\[, au adesea
r[ceala interoga\iilor metafizice, e o
lume fragmentat[ de mirare =i
]ndoial[, ]n care el descoper[
propria-i tinere\e pe drumul de sf`r=it.
Ceva m-a uimit ]n fiecare
pagin[ pe care o citeam, ceva pe care
]mi era tot mai greu s[-l numesc, ]n
187
cuvinte. Cred c[ Irina a observat cu
temei aceast[ mirare. <Nu crezi,
Mircea, m-a ]ntrebat ea, c[ exist[ de
fiecare dat[ o discre\ie de ne]n\eles
atunci c`nd vorbe=te despre iubirea
lui pentru Maria ?” Am fost de
aceea=i p[rere… <Este ca si c`nd, a
mai spus ea, Radu se g`nde=te c[
povestea lui va fi citit[ =i de al\ii =i
n-ar vrea s[ ]mpart[ cu nimeni
adev[rul dragostei dintre ei.” De
altfel, eu =tiu foarte multe din
]mprejur[rile comune ale vie\ii
noastre, nu am puterea s[ le descriu
p`n[ la cap[t =i nici n-a= fi ]n stare s[
continuu o istorie pe care numai Radu
ar fi putut s-o duc[ mai departe.
Nop\ile =i zilele lor de
iubire, nu foarte multe, Radu =i Maria
le-au tr[it ca =i c`nd ar fi fost
singurii ]ndr[gosti\i de pe p[m`nt, era
at`ta candoare ]n privirea lui atunci
c`nd ]mi vorbea despre Maria =i
cuvintele lui m`ng`iau pagina, scriind
despre iubire =i ]mp[care. Dac[ ar
putea s[ vad[, cei care vor citi despre
188
prietenul meu, fi=ele lui de lectur[,
articolele lui de filosofie politic[,
h`rtiile pline de t[ieturi, de ]ntreb[ri
=i ]ndoieli caligrafiate cu grija
g`nditorului t`n[r, poate c[ zborul lui
fr`nt at`t de repede li s-ar p[rea =i
mai nedrept dec`t a fost.
Am mai g`ndit, cred, ]n alt
loc despre forma precipitat[,
]ntrerupt[ adesea a paginilor scrise
de Radu ]n spital. De multe ori a= fi
vrut s[ spun eu ]ntreaga poveste a
vie\ii lui, am numeroase scrisori de la
el care sunt mult mai ]nc[rcate de
am[nunte, de ]nt`mpl[ri. Am f[cut-o
]ns[ foarte rar, ar fi fost doar un mod
de a continua o lume, nu =i de a o
umple cu semnifica\ii a=teptate. Am
sim\it c[ a= fi a=ezat alte culori peste
cele ale tabloului neterminat din fa\a
mea.
El nu scrie despre
]nt`lnirile, destul de numeroase, din
spital cu mama iubitei lui, pe care n-o
sim\ise niciodat[ al[turi de dragostea
lor. }l vizita des, era =i ea la cap[tul
189
puterilor, i-am v[zut odat[, pe o
banc[ din curtea spitalului… T[ceau
am`ndoi sau a=a mi s-a p[rut atunci.
Nu poveste=te nici despre vizita pe
care i-a f[cut-o Iulia Nicolau, =tiu de
la mama lui Radu c[ au stat de vorb[
o diminea\[ ]ntreag[, iar Iulia a
plecat de acolo r[v[=it[, f[r[ s[
vorbeasc[ cu cineva despre cuvintele
care au fost ]ntre ei.
Era ]n 27 iulie…cu dou[
zile ]nainte ca prietenul meu, Radu
Aldea, s[ plece ]n c[utarea iubirii
pierdute, definitiv. Am stat de vorb[,
]n camera lui de spital… <Mircea,
mi-a zis, dac[ m[ g`ndesc bine,
camera asta ]n care stau de at`ta
vreme e singura, dup[ aceea de la
mine de acas[, care e o ]nc[pere
normal[.” I-am r[spuns: <+tiu, am
mai vorbit noi c`ndva despre semnul
mansardelor din via\a noastr[.”
Atunci a scos din noptiera de la
cap[tul patului caietul cu coperte
groase =i mi l-a dat. <|i-l dau acum, e
=i via\a ta ]ntre paginile pe care le-am
190
scris aici, ]n spital.” N-am spus
nimic, ]mi tremurau m`inile =i
a=teptam o umbr[ din apropiere, s[ se
arate. Doar c[, ]n camera lui era o
lumin[ pl[cut[, care se strecurase
prin fereastra deschis[, ramuri mici
ale copacilor din apropiere intraser[
]nauntru =i mirosea a via\[. Miros de
via\[ sim\eam eu, f[r[ s[ b[nuiesc c[
undeva, aproape de ]nserarea
ne=tiut[, sta la p`nd[ altcineva =i
altceva… <Radule, i-am mai spus,
peste dou[ s[pt[m`ni eu =i Irina vom
pleca acas[, stagiul nostru la
Institutul de geriatrie se termin[…
Ne-am bucura, peste c`teva luni, s[
vii ]n America… Sunt at`tea lucruri
pe care am fi ferici\i s[ \i le ar[t[m.”
A t[cut o vreme =i m-a privit cu drag,
sim\eam cu toat[ puterea mea de
st[p`nire lucrul pe care-l spun. <O s[
vin Mircea, mi-ai promis c[ m[ duce\i
s[ v[d cascada Niagara.” A=a era,
noi locuiam la foarte mic[ distan\[ de
lacul Ontario, la grani\a cu Canada,
]i vorbisem despre locurile noastre de
191
multe ori. Seara am plecat acas[ la
Radu, unde m[ a=teptau Irina =i mama
lui, erau pu\ini kilometri p`na acolo.
L-am g[sit ]n curtea atins[ de triste\e
=i pe bunicul lui Radu, ]l =tiam de
mult[ vreme, din timpul liceului
nostru comun, era plin de vigoare =i
]n\elepciune, la cei peste 80 de ani ai
lui. Se topise, ]ns[, ]n c`teva luni.
<B[iatul nostru, a zis el abia auzit, se
duce…” Ne uitam unii la al\ii,
b[tr`nul a ]nceput s[ pl`ng[, dar
delicat, cu o discre\ie care nu era a
omului dur, de la munte. <Bunicul,
mi-a spus fratele lui Radu, nu cred c[
a pl`ns vreodat[, ]n via\a lui… Nici
atunci c`nd a murit tata nu l-am v[zut
pl`ng`nd…”
Seara, i-am citit Iriniei
dintr-o scrisoare a lui Radu, ultima pe
care mi-a trimis-o din Paris. Duc pe
umerii mei, scria el acolo, poveri de
t[m`ie, r[t[cesc pe ]ntinderi de
ghea\[, dar anii mei pu\ini pier, ca ]n
ar=i\a verii. M[ r[sucesc pe sc`ndura
umed[ =i bat cu pumnii ]n ferestrele
192
care se ]nchid, una c`te una. Aici se
termin[ via\a mea, iar g`ndurile
tulburate de razele t[cute ale
amurgului se scurg, ]n moarte, ca o
ultim[ dorin\[. Ce r[m`ne din mine,
]n cercul larg pe care-l deseneaz[
via\a ]n fiecare zi, un punct r[m`ne, o
urm[ pe care-o va =terge primul pas
al unui trec[tor gr[bit. Se ]ncheie, azi,
ulgerul de cear[ =i m[ strecor,
nev[zut, c[tre ie=ire. A= pl`nge, dar
nu mai am lacrimi…
Radu a murit pe 29 iulie,
avea 26 de ani =i a plecat departe,
s[-=i caute iubirea pierdut[. E ca o
replic[ proast[, dintr-o melodram[
ieftin[, dar nu =tiu, de loc, cum s[
spun altfel. I se f[cuser[, ]n spital,
toate analizele posibile, se supunea
f[r[ s[ ]ntrebe nimic, niciodat[
doctorii nu g[siser[ o cauz[ a
suferin\ei lui… <+tii, m-a ]ntrebat el
]n ultima diminea\[, c`nd nimic nu te
oblig[ s[ cau\i moartea, e=ti mai pu\in
la= dac[-\i iei via\a ?” Nu i-am
r[spuns, nu era –de fapt- o ]ntrebare
193
pentru altcineva. <Ne-a scris mama
Irinei, am ocolit eu vorbele lui Radu,
fata noastr[ ]ntreab[ tot mai des de
noi… C`nd vei veni ]n America, am
continuat eu, abia a=tept s[ vezi ce
fat[ frumoas[ avem =i ce gr[din[ am
f[cut, cu Irina, e plin[ de flori =i de
zmeur[ =i de c[p=uni…”
Radu crescuse l`ng[ mine,
devenise b[rbat ]n apropierea mea, ne
=tiam p`n[ =i micile secrete ale
tinere\ii… Era, ]ns[, prima dat[ c`nd
nu =tiam ce s[ ne mai spunem. Mi=ca
f[r[ vlag[ tablourile r[mase de la
Pavel, r[m[sese cu ochii lipi\i de un
desen ciudat, cu nuan\e aprinse
dintr-un verde nefiresc. <Uite, mi-a
spus, Pavel mi-a f[cut portretul… A=a
zicea el, c[ e chipul meu v[zut pe
]ntuneric.” S-a ridicat =i a ]nchis
fereastra, desi era foarte cald ]n
camer[. <C`nd pleca\i voi ?” m-a
]ntrebat a=ez`ndu-se pe marginea
patului. I-am r[spuns: <Peste o
s[pt[m`n[, ne-am comandat biletele
de avion.” Sim\eam c[ vrea s[ mai
194
spun[ ceva =i era un ]nceput de
a=teptare ]ntre noi. <Mircea, a zis el,
netezind cu mi=c[ri ]ncete p[tura de
spital, s-ar putea s[ ajung ]n ora=ul
t[u american, cine =tie…”
Sunt ultimele cuvinte pe
care le mai \in minte, seara, dup[
dou[ ore de la plecarea mea, doctorul
cel t`n[r – cum ]i zice el – l-a g[sit
dormind, cu o carte pe piept =i
ochelarii c[zu\i l`ng[ pern[. Radu
adormise, dar era somnul din urm[.
Pentru ceea ce a mai fost, ]l
las tot pe el s[ vorbeasc[ prin cele
c`teva pagini g[site de mine ]ntre
c[r\ile din camera lui de spital.
35. Sus, deasupra p[m`ntului,
imaginea mea palid[ tr[ie=te ]nc[,
]ntr-un aer rece, doar noaptea m[
spioneaz[ printre copaci r[suci\i =i
g`nduri bolnave. M[ ]ntreb, la ce bun
ziua de azi, ca =i ziua de m`ine…
Neantul e haina pe care o ]mbrac,
r[cnetul lui m[ apas[ =i sunt gata s[-i
cedez definitiv. Mam[, strig, las[-m[
s[ mai fiu fericit, dar ca un ochi cr[pat
195
lumea se umple de ]ntuneric. }nc[ mai
b`ntuie lini=tea, asemenea unui v`nt
negru, ea macin[ lucrurile din jurul
meu =i se destram[ orice speran\[.
}n mijlocul h`rtiei pe care scriu
acum domne=te aripa uscat[ a
animalelor mari, trop[ind cu
picioarele lor imense prin ultima mea
diminea\[. Cobor ]ncet treptele tocite,
spre gr[dina care se b[nuie=te numai,
]ntre arbu=tii s[lb[tici\i de fric[. Hai
acas[, strig, cerul e ca o piele umed[,
toate stelele au fost m`ncate de lupii
abandona\i ]n c[m[rile mari ale
disper[rii. Lumea se ascunde de mine,
se face ]ntuneric =i r[m`n ag[\at, ca un
tablou neterminat, ]n u=a p[r[sit[ de
oameni. Singura vin[, ]n via\a mea de
acum, devine noaptea aceasta … Unde
se mai duc oare norii ur`\i care macin[
ziua? S-a tocit =i chipul meu obosit, se
sparge ]n oglind[ lumina palid[ din
ochii mei. Aceasta e ultima pagin[
dintr-o carte care p[rea f[r[ de
margini, e ultima iubire care s-a dus,
196
iar ]n strad[ ]ntunericul se zbate, ca o
limb[ de c`ine turbat.
Stau ]nsingurat, ca un turn ]n
mijlocul unui ora= uitat de c[l[tori, iar
trec[torii rari m[ privesc cu mil[.
Destinul meu e deja cenu=[ =i m[ simt
ca o umbr[ ]ntr-o cas[ pustie, ]n care
nici o u=[ nu se mai deschide. }nc[
pu\in, Doamne, =i sloiurile vor
aluneca peste anii mei tineri, vi\a de
vie va scoate l[stari f[r[ rod, iar
m`inile mele vor albi, ]ncle=tate pe
spada de raze care str[punge ]nveli=ul
apus =i ]ng`ndurat al mor\ii. Chipul
meu ]nflore=te pe fereastra de dincolo
de drum, dintr-o noapte mai mare
dec`t toat[ iarna aceasta se na=te o
umbr[, picur`nd peste buzele mele
cr[pate de frig.
Osp[\ul negru al otr[vii se
arat[, fulgere rare tremur[ ]n fa\a
ferestrei deschise, iar ziua mea de azi
at`rn[ fruct putrezit pe ramura lui
inutil[. S[ fie m`ine ziua ]n care m-a=
mai putea na=te? Curg r`uri de p[s[ri
ur`te prin visele mele, la noapte o s[
197
ning[ cu mun\i de rumegu=, din
por\ile Iadului. O flac[r[ se las[ ]n
praful zilei, arde m`na ]ntins[ dup[
ajutor =i obrazul meu devine mai
aspru dec`t palma care ]l m`ng`ie.
Nimeni n-o s[ poat[ spune dac[ mai
tr[iesc.
Am ]nceput s[ prind r[d[cini,
]n cur`nd frunzele mici =i ur`te m[ vor
]nveli =i cum stau a=a, cu ochii ]nchi=i,
par adormit peste iarba uscat[. Doar
cerul moale mi se a=eaz[ pe degete =i
sunt at`t de singur ]nc`t nimic din
ceea ce ascund nu se mai vede. At`t
mai sunt, o urm[ de timp ]n care mai
po\i respira sub acoperi=ul ploii de
sf`r=it. M-a= rezema de pomul uscat,
din fa\a mea, dar mi-e team[ c[ mor\ii
vor afla c[rarea ascuns[ =i-mi vor ie=i,
g[l[gio=i, in fa\[. Peretele alb al
camerei mele mi-aduce aminte c[ mai
tr[iesc, ]nc[, sc`nteie moartea prin
sufletul meu ca o spaim[, iar eu m[
simt at`t de departe ]nc`t a= spune
bun[ seara =i clopotului care tace.
198
+i simt iar[=i dojana bl`nd[ a
frunzelor moarte la fereastra mea
]nchis[. Animale ur`te bat din copite
la u=a singur[t[\ii mele. M[ rog, ]ntr-o
ultim[ diminea\[, ca ]ntr-o poveste
veche, de dragoste, s[-mi deschide\i
larg por\ile =i s[-mi scrie\i, pe trupul
meu alunec`nd ]n moarte, dorin\a care
p`lp`ie, ca o ran[.
Las privirea s[ curg[ pe
urmele vie\ii mele, nu mai am de spus
nici o poveste =i-i strig mor\ii s[-mi
deschid[, acum, poarta ruginit[. Sunt
fr`nt ca un clopot care nu mai bate,
fr`nt[ e =i lumea din care plec,
singur[tatea e averea care mi-a r[mas.
M[ opresc ]n marginea acestui amurg
=i tac.
Vremea mea se love=te cu fa\a
ei palid[ de zidul cr[pat, de ]ntuneric,
iar eu m[ ]ntorc la tine, moarte, =i v[d
uimit cum p[durea bate m[t[nii ]n fa\a
bisericii din satul meu. }n altar, tata se
roag[ pentru mine. Doar via\a mea se
d[r`m[ peste mine, ca o cas[ cu
temelia roas[ de ani =i unde sunt eu,
199
cel de acum, abia dac[ mai =tie umbra
iubirii pierdute. Cine caut[ ]nceputul
r[ului, cine =tie unde e locul ]n care
binele se desparte de el ]nsu=i… Sunt
h[ituit de amintiri, ochii mei sunt slabi
=i nedormi\i =i ploi uria=e m[ ]neac[ ]n
=uvoaiele lor. Gr[mezi de raze
pr[fuite m[ acoper[, o strig pe Ea, =i
nu-mi r[spunde, iar ]n fa\[ ]mi apar
perechi de copaci ]mbr[\i=a\i ]n
]nghe\. Aceasta e lumea mea, singura
pe care o mai am, e prea frig s[ m[ pot
pl`nge acum cuiva, chiar =i p[m`ntul
a ]nceput s[ se roteasc[ mai repede,
ame\indu-m[.
Ascult cum mi se ]ngroa=[
s`ngele =i nu g[sesc nici m[car un
cuv`nt de adio. }nchid cartea, m`ng`i
]ncet perna ]nc[lzit[ de sudoare =i
deschid ochii… Trebuie s[ v[d p`n[
departe…
36. Ne preg[team, eu =i Irina,
s[ ne ]ntoarcem acas[, ]n America. Ne
era dor de feti\a noastr[, r[mas[
acolo cu mama Irinei, dar sufletele ne
erau pustiite de durere, pentru c[
200
moartea prietenului nostru aruncase
peste noi cenu=a umed[ a disper[rii.
Trecuse o s[pt[m`n[ de la
]nmorm`ntarea lui Radu, eram ]nc[ ]n
\ara lui unic[, ]n satul lui pe care-l
iubise, acum trist =i ]ncercat zilnic de
ploi lungi =i puternice. Sim\eam
nevoia s[ st[m ceasuri ]ntregi, cu
mama lui Radu, de vorb[ despre
prietenul nostru, plecat dincolo, dar
r[mas l`ng[ noi, prin sufletul lui viu
=i curat. Mama lui vorbea despre
Radu ca =i cum ar trebui s[ intre pe
poarta mare a casei, iar hainele ei
cernite o f[ceau s[ par[, de la o zi la
alta, tot mai mic[, topit[ ]n durerea ei
]ntreag[.
Nici eu, nici Irina nu puteam
dormi, stam p`n[ t`rziu ]n noapte, ]n
camera lui Radu =i vorbeam despre el.
La ]nmorm`ntarea lui cobor`ser[ sute
de oameni, din toate satele de munte
dimprejur, a fost ca o ceremonie
magic[, vuiau brazii ]nal\i ai
p[durilor lui, iar cerul era br[zdat de
nori de=i, mai negri dec`t oric`nd,
201
sticlind a furtun[. F[cusem o copie
dup[ caietul l[sat de Radu =i, ]n seara
dinaintea plec[rii noastre spre
America, eram ]n curtea trist[, cu
mama =i fratele lui, vorbind despre el.
Am fost ]mpreun[ la cimitir =i, chiar
dac[ totul p[rea viu, ]n jurul nostru,
cuvintele noastre r[m[seser[ abia
rostite ]n ]nserare.
<Mircea, mi-a spus mama lui
Radu, dup[ ce i-am dat foile scrise de
b[iatul ei ]n ultimele luni de suferin\[,
s[ nu-l uita\i, v-a iubit ca =i c`nd i-a\i
fi fost frate =i sor[.” Aproape c[ nu
mai =tiam ce s[ mai spunem, pentru
c[ -oricum- nu mai era nimic de
spus… Mama lui Radu mi-a adus un
plic alb, mare =i-i tremurau m`inile,
iar lacrimile secaser[ la margine de
privire. <L-am g[sit ]ntre lucrurile lui,
pe care le-am luat de la spital, lua\i-l
voi, ne-a spus ea =i citi\i paginile
din[untru.” Le-am deslu=it cu mare
greutate, nu =tiu dac[ au fost scrise ]n
ultimele lui s[pt[m`ni de via\[ sau,
poate, la Paris, atunci c`nd primele
202
semne ale r[t[cirii au ap[rut. Cu
aceste pagini ]ns[ ]nchei aici povestea
de iubire din care prietenul meu, Radu
Aldea, a plecat s[ caute ]ngerul.
37. Am scris odat[ c[
p[rerile noastre despre lumea ]n care
tr[im =i despre rostul fiec[ruia ]n
aceast[ lume nu pot fi c[utate dec`t ]n
sensul pe care noi ]l g[sim vie\ii =i pe
care ]l d[m propriei noastre vie\i.
Acum ]ns[ =tiu prea bine c[ moartea e
de preferat unei vie\i lipsite de
speran\[. Moarte =i iubire… O
misiune pentru doi oameni… Ar
trebui s[ m[ uit pe mine ]n ]ntregime
=i s[ m[ d[ruiesc Ei, pentru c[ noi doi
am existat doar ]mpreun[.
Cineva spunea c[ moartea
poate fi un prag absolut, confundat cu
neantul sau o existen\[ continu[ =i
iluzorie. }mi dau seama, acum, c`nd
via\a mea e doar o himer[, c[ frica
]nvins[ g[se=te mereu puteri l[untrice
de refacere. M[ preg[tesc de moarte
=i simt asta ca pe o ]ndumnezeire,
moartea =i via\a nu sunt fragmente, ci
203
]ntreg =i realitate unic[. Simt acum, ]n
apropierea sf`r=itului, c[ nu numai
via\a, dar =i moartea se las[ tr[it[. Nu
doar moartea, dar =i via\a poate fi
ucis[. Teroarea timpului e semnul sub
care plec ]ncet, printre potecile roase
de ploi ale p[durilor mele, de acas[.
G`ndesc la via\a mea ca la o lume
]nchis[ definitiv. Par un om care a
cugetat totul, p`n[ la sf`r=it, care a
suprimat obstacolele, s-a ]mp[cat cu
cosmosul =i cu Dumnezeu, ]n\eleg`nd
totul =i rostind aceast[ ]n\elegere
]ntr-o ]ntrebare… Dar, ]ntrebarea mea
e piatr[ de morm`nt… Ce este oare
con=tiin\a mea nefericit[ de azi, ]n
care eternitatea se opune timpului,
sufletul nemuritor trupului pieritor,
adev[rul aparen\ei, lumea de dincolo
celei de aici ? Suflet al meu, strig ]n
noapte asemeni lui Pindar, nu aspira la
via\a ve=nic[ ci sec[tuie=te c`mpul
plin cu maci, ]n care doarme, ca o
vraj[, iubirea mea apus[. Isp[=esc
e=ecul cu resemnare =i mor ]ncet, din
dragoste r[nit[. Visez moartea ca pe
204
un refugiu ]n care domne=te armonia
perfect[ a unei egalit[\i f[r[ conflict,
acolo se consum[, ]n sf`r=it, ]nt`lnirea
unor zile separate, ca o mirare din
urm[.
Simt totul, ca =i via\a mea
care se duce ]ncet ]n uitare, ca pe un
drum ]ntins ]ntre speran\[ =i disperare.
+i mai simt c[ acela care ]nceteaz[ s[
mai opun[ via\a =i moartea e scutit de
lupta lor sf`=ietoare, dar inutil[.
Tr[iesc ca =i cum a= fi mort, aceasta
]mi pare a fi via\a mea adev[rat[,
libertate f[r[ destin… Nu mai sunt
legat de nimic =i sunt gata s[ renun\ la
tot =i-mi r[m`ne doar rana ad`nc[ din
inima mea.
}mi vine s[ spun, ca o
retragere trist[, c[ miracolul mor\ii nu
const[ ]n ceea ce sf`r=e=te ea, ci ]n
ceea ce ]ncepe. Ce nu cunoa=te
nimeni ? }ntreb cu vorbele mele
pu\ine, care au mai r[mas… }nceputul
de dup[ moarte ? +tiu c[ oamenii au
]n\eles adesea prin moarte absolutul
nefiin\ei, un absolut negativ prin care
205
ne a=ez[m ]n eternitate. A= vrea s[
strig =i voi to\i s[ auzi\i cuvintele
mele, cheltuim o via\[ ]ntreag[ pentru
a ne ]n[l\a, pentru a =ti =i a cunoa=te,
ca s[ ajungem ]n moarte, la cel mai de
jos prag al speran\ei. +i-atunci, dac[
z[d[rnicia setei noastre de perfec\iune
e adev[rat[, at`ta timp c`t exist[
moarte ale c[rei legi nu le cunoa=te
nimeni, ce mai avem de a=teptat ]n
umbra anotimpurilor care se adun[ ]n
noi ?
Un om care moare, ]mi
spunea c`ndva un prieten de plimb[ri
lini=tite printr-un Paris ]ng`ndurat ]n
]nserare, moare pe cont propriu, dar ne
d[ o emo\ie estetic[ =i at`ta tot, dac[ e
personajul unei c[r\i. }n via\a noastr[
]ns[, real[ =i p[c[toas[, zicea el,
exprim[ o problem[ ]ntreag[
omeneasc[ =i nu artistic[ a mor\ii. M[
]ntreb acum, cu voin\a atacat[ de
toamn[, dac[ rezisten\a noastr[ ]n fa\a
destinului tragic ce ne a=teapt[ e
sortit[ ignoran\ei =i mor\ii, ]nseamn[
oare c[ ea e resemnare definit[ sau
206
n[dejde infinit[? Nu pot s[ r[spund,
cu norii ]ncin=i de ]ntuneric, a=eza\i
deasupra cuvintelor mele. Se poate s[
nu-\i fie greu, \ie ca om sincer =i
]ng`ndurat, s[ sacrifici ceea ce n-ai
avut timp s[ pre\uie=ti? Ce-a= putea
pierde eu, b[rbat ]nc[ t`n[r, murind?
C`te cunosc eu din via\a aceasta,
pentru ca s-o pot iubi =i dori mai
departe? Am citit c`ndva c[ moartea
ar da unora dintre noi o via\[ f[r[ de
care existen\a p[m`nteasc[ ar ajunge o
simpl[ umbr[. }mi spunea c`ndva, ]n
gr[dinile ]nflorite ale Parisului, un
doctorand indian ciudat =i scor\os, c[
omul e ]nl[n\uit de iluzii, orice
existen\[ se constituie obligatoriu ca o
ruptur[, deci dep[rt`ndu-se de absolut.
Temporalitatea oric[rei existen\e
umane, zicea el, d[ na=tere fatal
angoasei =i durerii. Omul e o fiin\[
destinat[ mor\ii, ie=it[ din Neant =i ]n
drum spre Neant.
I-am r[spuns, c[lc`nd agale
aleile acoperite de frunze uscate, c[
noi, europenii, nu credem c[ moartea
207
]nseamn[ Neant, ea e un sf`r=it, dar
unul urmat imediat de un nou ]nceput.
Se moare la un mod de existen\[ ca s[
se poat[ ajunge la un altul, moartea e
o ruptur[ de nivel existen\ial =i ]n
acela=i timp un ritual de trecere,
]ntocmai ca na=terea. Ne uitam
ne`ncrez[tori unul la cel[lalt, iar eu
cred c[ a= fi vrut s[-i spun c[, pentru
ceilal\i, de dincolo de noi, totu=i
moartea e marea poart[ ini\iatic[,
p[trunderea ]n labirintul =i ]n jungla
b`ntuit[ de demoni, e marea spaim[ a
lui, a mea, a noastr[… aici ]n amurgul
vie\ii mele triste.
|i-a= mai spune \ie, omule
bun, care te g`nde=ti la umbra mea
amu\it[, c[ numai prin iubire se poate
cur[\a aripa dorului din noi, ca =i
propriul suflet chinuit de moartea care
vine. Nu e, de fapt, doar o iluzie
existen\a noastr[ ]n aceast[ lume? Am
descoperit dintr-odat[, c[ nu suntem
muritori ci muribunzi, pe cale de a
muri, devora\i implacabil de timp =i
]nserare. F[r[ suferin\[ =i f[r[ moarte,
208
]mi spui tu, cel de l`ng[ mine, nu
poate fi vorba de via\[ etern[. Numai
c[ eu, aruncat ]n disperare de iubirea
care s-a dus, nu simt dec`t devenirea
mea ]n umbr[, ca o diminuare a fiin\ei
din mine. Murind, =tiu c[ voi ]ncerca
s[ reg[sesc via\a =i fericirea de ieri…
Nu cred, omule, c[ e a=a, dar ]mi
trebuie o umbr[ de speran\[ ]n noaptea
]n care intru acum, f[r[ ie=ire.
Indianul c`rcota=, cu care
m[sor disperarea ]ntr-un ora= str[in =i
rece, de=i at`t de aproape de mine
p`n[ ieri, ]m spunea cu glas sigur c[
to\i cei care au vorbit despre moarte
au pornit de la reflec\ii filosofice sau
de la experien\e personale. Numai c[
moartea, ca =i via\a – zicea el - ]=i
refuz[ semnul ei ultim celui care este
singur, celui care o prive=te ca un
singur om. Experien\a mor\ii, dintr-un
asemenea punct de vedere personal,
nu arat[ dec`t caracterele ei
superficiale =i pierderea din noi.
Crezi tu, l-am ]ntrebat eu cu
uimirea omului sf`r=it ]n durere, c[
209
moartea e un fenomen natural, care nu
mai intrereseaz[ con=tiin\a noastr[
intim[ sau e un mister, un paradox?
Nu pot s[-\i r[spund, mi-a mai spus el,
dar ]n ambele cazuri e sigur c[ nu se
ajunge la realitatea mor\ii, ci la
constatarea ei. Moartea, domnul meu,
a ]ncheiat el, e un lucru care se ]nva\[,
la ]nceput nu ]n\elegi nimic, dup[ cum
nimic nu ]n\elegi nici din via\[.
Spun =i eu, de=i nimeni nu
pare c[ m[ poate auzi, ca =i c[lug[rul
dintr-o pies[ de teatru v[zut[ cu Maria
la Paris, c[ sunt ]nc[ legat de aceast[
via\[, care ar trebui s[-mi fie deja
indiferent[. Pr[pastia ]n care s[-mi
arunc trupul ]nc[ nu s-a c[scat ]n
pieptul meu. Totu=i, nimic nu e
nemuritor – striga personajul acela –
sufletul meu nu exist[ =i nu moartea
desface leg[turile, ci trezirea…
Moartea nu folose=te la nimic, dac[
voin\a luminat[ n-a ajuns mai ]nt`i la
pura deta=are de via\[, ]n chiar timpul
vie\ii. Toat[ via\a, tu , mai spunea
actorul, din mijlocul scenei pline de
210
frunze uscate, s[ nu faci altceva dec`t
s[ ur[=ti via\a. Cultiva\i din toat[
inima voastr[ dorin\a de moarte…
Acesta sunt eu, cel care cad
]ncet ]n marginea lumii. E o nebunie
s[ crezi c[ ]n r`nduiala din noi n-ar
trebui s[ existe frunze care cad =i flori
care se deschid. Po\i ]ns[, om bolnav
=i ]nsingurat, s[ mai crezi ]n rena=terea
ta chiar ]n aceast[ lume? Moartea e
neantul care nu este nimic altceva,
dec`t aceast[ via\[, nu poate s[ fie
adev[rul fiec[ruia. +tiu, am ]nv[\at s[
spun de at`tea ori, c[ dragostea ]=i are
locul ]n aceast[ lume. +i totu=i, s[-\i
tr[ie=ti iubirea ar fi s[ ceri prea mult,
dar dec`t s[ tr[ie=ti prin iubire, mai
bine renun\i. Tu, cel de l`ng[ mine,
]mi strigi s[ m[ predau mor\ii =i
nop\ii, pentru a m[ trezi ]n zorii unei
iubiri pe care nu o mai m[rginesc
orizonturile lumii acesteia. Numai c[
eu, cel lovit de toate malurile cenu=ii
ale mun\ilor toci\i ]n amurguri, v[ mai
strig cu for\a din urm[ c[ dragostea
trebuie s[ =tie s[ fie pe m[sura mor\ii,
211
=tears[, mut[, dar credincioas[ pentru
totdeauna. C`t[ dreptate avea filosoful
]ncr`ncenat ]n cuvinte, noi, oamenii ne
f[urim o memorie cu ajutorul durerii.
+i scriu cu m`na tremur`nd
pe foaia din fa\a mea, c[ moartea din
dragoste se a=eaz[ peste refuzul
uit[rii, cei care se s[v`r=esc astfel nu
vor avea a se c[i vreodat[ c[ i-au fost
complici. Ei v[d bine c[ nu-=i pot face
dragostea nemuritoare,dar o vor lua
]naintea uit[rii. Ce-mi r[m`ne,acum,]n
singur[tatea care m[ doboar[ ]ncet?
A= vrea s[ plec ]ntr-o alt[ via\[ ]n care
s[ tr[iesc al[turi de Ea =i s[ ar[t
zorilor adev[rul din sufletul nostru.
Mai bine mor acum,dec`t s[ las
dragostea ]n aceast[ inim[
nestatornic[ =i muritoare pe care a
aprins-o…
Viermele e-n inima omului,
]mi strig[-n noapte umbra mea
r[t[cit[… Cine-=i a=teapt[ ceasul din
urm[ f[r[ vlag[, nu e prea departe de
r[t[citul de la col\ul str[zii, precum
cel care zv`nt[ o amfor[ de vin, cum
212
scria parc[ Seneca, =i-i soarbe =i
drojdia. Dac[ trupul nu mai e bun de
nimic, de ce s[ nu-\i eliberezi sufletul
care se chinuie=te? E un tic[los cel
care moare din cauza durerilor, dar e
un nebun cine tr[ie=te numai ca s[
sufere durerile. Moartea ,prietene , ]mi
spunea indianul cel pricinos, ]n Parisul
zilelor mele de pe urm[,e unicul
remediu al dezn[dejdii. Dac[ aceea=i
for\[ care-i oblig[ pe oamenii
inteligen\i s[-=i iubeasc[ via\a – zicea
el – o face pe aceea a unui om at`t de
grea =i de crud[ ]nc`t s[ o g[se=ti
insuportabil[, ]mpline=te-\i hot[r`rea
care vrea ca tu s[ nu mai exi=ti.
}l priveam f[r[ s[-l v[d, ]i
auzeam cuvintele morm[ite cu r[utate
=i nu =tiam ce s[-i r[spund… Numai
cel care nu se teme de moarte e liber,
zicea. +i-mi r[suna ]n urechi replica
actorului: s[ mori… s[ dormi, nimic
mai mult. A tr[i e o boal[, moartea e
remediul. Simt c[ atunci c`nd un om
devine ]ntr-at`t de nefericit,]nc`t
durerea ]i este mai intens[ dec`t
213
spaima de moarte, acesta e semnul c[
e mai bine s[ moar[. Am citit c`ndva
=i mi-au r[mas ]n minte cuvintele care
vin… S[ mori? Vis[m c`nd vorbim
despre moarte. Am v[zut mul\i
oameni murind, ]ns[ omenirea este
at`t de m[rginit[ ]nc`t nu poate s[
conceap[ un ]nceput =i un sf`r=it
pentru existen\a ei. Trebuie s[
urm[re=ti =i s[ ]n\elegi acest drum
care merge de la luciditatea dinaintea
existen\ei p`n[ la evadarea dincolo de
lumin[. P[ze=te-m[ Doamne, de
disperare =i iart[-m[ c[ at`t mai e tot
ceea ce cred, nu suntem n[scu\i dec`t
pentru a muri. S[ =tii s[ pleci la timp e
adev[rul care trebuie spus. }mi
amintesc cuvintele unui c[lug[r, ]ntr-o
biseric[ mic[, spre mun\ii mei din care
vin… Via\a cre=tin[, spunea el, se
bazeaz[ pe un exerci\iu dificil, via\a e
demn[ de ur[, dar trebuie tr[it[ =i
suportat[. Moartea e de dorit, dar nu
trebuie s[ ne sinucidem.
M[ uit departe, ]n zarea f[r[
sf`r=it =i g`ndesc trist c[ e o nebunie
214
c[utarea mor\ii, fiindc[ ea ne va g[si
cu siguran\[. Natura nu a r`nduit dec`t
o singur[ intrare ]n via\[, dar sute =i
mii de ie=iri. Pentru a iubi aceast[
via\[ muritoare trebuie s[ fii beteag la
suflet =i dominat de patimile rele.
Aceast[ moarte, despre care scriu la
ceas ad`nc de noapte, ]l las[ s[
tr[iasc[ pe Dumnezeu ]n noi, iar acest
neant face loc fiin\ei sale ]n voi, cei de l`ng[ mine. }nveţi despre moarte
numai de la oamenii care au
cunoscut-o, f[r[ s[ moar[, de la cei
care au s-au ]ntre\inut cu ea ]n lungile
secole de a=teptare, ]n nop\ile
apocaliptice.
Am stat c`ndva, ]n lungi
discu\ii =i am[gite ]ndoieli, cu Mircea,
]ntr-un Paris care mie ]mi devenise
necunoscut. E ra\ional, ]ntrebam eu
pe urmele lecturilor vechi, s[ ri=ti
c[l[toria spre \inuturi neexplorate, de
unde nu s-a ]ntors nici un c[l[tor?
Aici, ]n via\[, cel pu\in =tim la ce s[
ne a=tept[m, pe c`nd dincolo misterul
este deplin. Am citit odat[, ]ntr-un
215
text religios vechi, c[ moartea este
averea, privilegiul =i voluptatea
omului. Cel mai bun lucru pe care
omul ]l poate face aici, pe p[m`nt,
este s[-=i administreze nefericirea
pasager[. Nenorocirile pe care le
]ndur[m sunt ]ntotdeauna meritate, nu
avem dreptul s[ ne sustragem de la
ele.
<Poate s[ fie a=a, ]mi zicea
Mircea, dar eu am ]n\eles altfel toate
acestea. Uite, Radule, mai spunea el,
eu lucrez ]ntre b[tr`ni,sunt zece ore pe
zi ]n mijlocul lor =i nu mai cred deloc
c[ moartea curm[ fulger[tor
nejunsurile unei v`rste f[r[ speran\[.”
Nu l-am contrazis, dar g`ndurile mele
erau altele. Suma nenorocirilor
dep[=e=te suma binefacerilor ]n
aceast[ via=[ =i a= spune oricui m-ar
auzi c[ noi, oamenii, c[ut[m
nemurirea =i ea este ]n noi. Dar, suflet
al meu, ]nal\[-te, gr[be=te-te ]n
necuprins, intr[ ]n marea fiin\[…
Via\a nu e altceva dec`t o preg[tire
pentru moarte, e o ucenicie a mor\ii.
216
Nu e un g`nd ascuns, e tot ceea ce mai
pot ]ndr[zni azi… Moartea este
sf`r=itul a toate, totul s-a spus, totul
s-a f[cut. Suma celor bune =i a celor
rele este egal[, nu mai exist[ grij[,
farsa e jucat[. Crede\i c[ trupul meu,
strig[ actorul din fiecare om, devenit
un spic de gr`u, un vierme, o paji=te
s-a pref[cut ]ntr-o oper[ a firii mai
pu\in demn[ de lume? Doar orgoliul
nostru f[r[ m[sur[ ]=i poate ]nchipui
c[ suntem ]ntr-at`t de importan\i, ]nc`t
moartea noastr[ ar schimba ceva din
ordinea lumii. Mai bine s[ suferi,
dec`t s[ mori? Acesta e visul cu care
ne am[gim… Moartea deschide,
acum, calea alin[rii, s[-\i dore=ti s[
renun\i la tot ceea ce e=ti…Ea ]l las[
s[ tr[iasc[ ]n noi pe Dumnezeu.
E g`ndul din urm[… L-am
citit, ]ntr-o pagin[ ]ng[lbenit[ de
vreme: s[ te na=ti ]n nevolnicie, ]n
mijlocul durerii =i al strig[telor, s[ fii
juc[ria ignoran\ei, a erorii, a nevoilor,
a bolilor, a r[ut[\ii =i a patimilor, s[
revii pas cu pas la nevolnicie… Din
217
clipa ]n care g`ng[ve=ti p`n[ ]n clipa
]n care ba\i c`mpii, s[ tr[ie=ti printre
escroci =i =arlatani de toate soiurile, s[
nu =tii de unde vii, de ce e=ti aici, unde
te duci, iat[ ce numim prezentul cel
mai important al p[rin\ilor no=tri =i al
naturii…VIA|A…
top related