cursuri de schimb
Post on 26-Jan-2016
229 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Universitatea Politehnica, Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor.
„REGIMURI DE CURS DE
SCHIMB”
Întocmit :
Student Iordan Marius
Grupa 1532
Seria A
An universitar 2015
1
Strategii de politică monetara
- Strategii indirecte de politica monetara
1.ŢINTIREA CURSULUI VALUTAR
REGIMURI DE CURS DE SCHIMB
Evolutia istorica a sistemului monetar international a demonstrat ca alegerea regimului
optim de rata de schimb s-a dovedit a afi o problema care inca nu a fost rezolvata la
nivelul economiei mondiale. Conform aprecierilor FMI, evolutiile regimurilor valutare de
dupa 1970 (vezi Bubula & Itker-Robe [2002]) s-au cantonat in doua directii:
- tari ce au adoptat cursuri valutare flotante (in crestere incepand din 1970);
- tari care au adoptat un regim valutar bazat pe ancorarea monedei.
Aceasta era structurarea FMI dupa abandonarea SMI de la Bretton Woods.
Pana in prezent, s-au conturat mai multe tipuri de regimuri valutare (sura FMI), (conform
diagramei urmatoare), in functie de interventia autoritatilor in determinarea si
infleuntarea cursurilor valutare si, implicit a pietei valutare, FMI evidentiind trei grupe
mari de regimuri de curs de schimb:
A. Regimuri bazate pe cursuri valutare fixe (asa numitele: HARD PEGS
REGIMES);
B. Regimuri bazate pe cursuri valutare flotante (FLOATING REGIMES);
C. Regimuri intermediare (INTERMEDIATE REGIMES) (ce reprezinta, in fapt o
combinatie a primelor doua).
2
Regimuri de curs de schimb (de facto)(1998)
Regimuri de curs de schimb (de facto)(2009)
Hard pegs 23 Hard pegs 23
aranjamente fără emitent unic 10 aranjamente fără emitent unic 10
aranjamente de forma consiliului monetar
13 aranjamente de forma consiliului monetar
13
Soft pegs 81 Soft pegs 78
conventional fixed peg 68 conventional pegged arrangement 46
ancorare strictă– ca aranjament 21
Intermediate pegs (ancorare cun bandă de variaţie, crawling peg, craling band)
13 intermediate pegs 11
Floating arrangements 84 Floating arrangements 75
Managed floating 44 Floating 40
Independently floating 40 Free floating 35
Altele: - 12
A. REGIMURI VALUTARE BAZATE PE CURSURI FIXE
In acest caz, cursul valutar ramane constant sau poate varia in jurul unor benzi inguste
de variatie, netinand cont, insa de evolutiile celorlalte variabiel macroeconomice care
vin, totusi sa infleunteze piata valutara. Se evidentiaza, astfel, putenica implicare a
autoritatilor in inluentarea si mentinerea cursului valutar in limitele impuse pietei.
Daca ne raportam la perioada etalonului aur-devize (mai precis Sistemul de la Bretton
Woods) fiecare moneda a fost evaluata in aur, pornind de la paritatea fixa adoptata: 1
3
USD = 1/35 uncii de aur. Paritatile astfel stabilite trebuiau mentinute, facandu-se
abstractie de faptul ca aurul reprezenta, pe langa etalon monetar, si o marfa al carei
pret se stabilea pe piata bunurilor, pretul variind fata de aceasta definitie oficiala si, de
aicim, generand presiuni asupra paritatilor fixe dintre monedele sistemului si dolar.
Cu toate acestea, nu putem sa nu evidentiem avantaje ale unui astfel de sistem,
pricnipalul aspect fiind cel legat de stabilitatea conferita in planul relatiilor comerciale
internationale , mai precis in cazul importurilor si exporturilor care se pot dezvolta, data
fiind lipsa modificarilor la nivelul cursului valutar si, implicit aparitia de pierderi generate
in conditiile existentei unor variatii.
Toate acestea, raportandu-ne tot la Sistemul Bretton Woods, au contribuit, din plin la
dezvoltarea operatiunilor speculative care au avut un efect nefast asupra activitatii
bancilor centrale, acestea fiind obligate sa depuna un efort financiar din ce in ce mai
mare pentru a mentine paritatea fixa la nivelul propriei economii si, bineinteles, in plan
international.
Odata cu abandonarea sistemului Breton Woods, au continuat sa se dezvolta alte forme
ale regimului bazat pe rate de schimb fixe, in prezent acestea fiind reprezentate de:
1. regimurile valutare ce nu dispun de un emitent de moneda distinct, individual:
regimuri valutare bazate pe moneda altui stat (dolarizarea, spre exemplu);
uniunile monetare.
2. aranjamentele de forma consiliului monetar.
1. REGIMURILE VALUTARE FARA EMITENT INDIVIDUAL:
a. Regimuri valutare bazate pe moneda altui emitent.
De foarte multe ori, existenta la nivelul pietei internationale a unei monede puternice, pe
fondul reducerii cresterii economice din propria economie, a condus la orientarea catre
acea valuta care conferea populaţiei o mai mare incredere in ceea ce priveste
mentinerea propriei puteri de cumparare. Toate acestea combinate si cu imposibilitatea
unei autoritati moentare de a-si impune prpria moneda (datorita costurilor de emisiune,
a lipsei instrumentelor care sa-i permita mentinerea puterii de cumparare, a gradului
4
redus de dezvoltatre al economiei respective, determina autoritatile sa adopte, drept
moneda a propriului sistem moneda altei tari.
Astfel ca putem vorbi de o „dolarizare” a economiei. Autoritatea monetara renunta
astfel, la independenta controlului asupra propriei politici monetare.
Ce trebuie amintit aici este situatia in care, chiar daca nu se poate include in aceasta
categorie, economia, pe fondul unei evolutii nefavorabile, se orienteaza catre moneda
altei tari, in defavoarea propriei monede. Aceasta nu presupune „dolarizarea” economiei
in sensul de „hard peg regime”, tara respectiva beneficiind de propria politica
monetara adoptata de autoritatea monetara. In aceasta situatie, banca centrala este
obligata sa depuna insemnate eforturi financaire (care afecteaza rezerva valutara
proprie) pentru a mentine un anumit nivel al cursului valutar al propriei monede. Lipsa,
insa, a unui efort conjugat al autoritatilor, care sa contribuie la redresarea economica,
poate genera grave probleme in planul stabilitatii monetare.
b. Regimuri valutare bazate pe crearea uniunilor monetare.
In acest caz, tari din aceeasi zona, accepta sa dispuna de aceeasi autoritate monetara
care sa asigure si emisiunea monedei care sa fie utilizata in plan regional.
Teoretic, o zona monetara este caracterizata de urmatoarele elemente:
1) definirea unei relatii fixe intre moneda tarilor ce au aderat la uniune si moneda
centrala (moneda uneia dintre tari sau o moneda noua);
2) convertibilitatea si transferabilitatea monedelor tarilor membre intre ele;
3) constiuirea unor rezerve valutare comune si gestionarea acestora la nivel central;
4) reglementari valutare comune aferente relatiilor cu alte tari decat cele din cadrul
uniunii.
Istoric vorbind, acestea au functionat, chiar inainte de Sistemul de la Bretton Woods,
este adevarat intr-o forma rudimentara, daca ne gandim la Uniunea Monetara Latina,
spre exemplu. Un alt exemplu de uniune monetara il reprezinta Uniunea Europeana
5
care avea drept moneda de baza ECU, determinata ca o moneda cos, bazata pe
contributia monedelor tarilor membre, aceasta reprzentand o etapa intermediara catre
Uniunea Monetara Europeana actuala (aceasta din urma nemaiputand fi inclusa
inaceasta categorie de cursuri valutare, cursul euro bazandu-se pe cotarea libera pe
piata).
Crearea acesteia generează:
AVANTAJE (BENEFICII)
DEZAVANTAJE (COSTURI)
Identificarea raportului dintre avantaje şi dezavantaje:
→ ZONĂ MONETARĂ OPTIMĂ
→ ALEGEREA MOMENTULUI DE ADERARE LA UM.
Aderarea la o Uniune Monetară (cazul nostru UME) este determinată de existenţa unor
anumite avantaje:
pieţele naţionale aferente ţărilor membre devin mai integrate ca urmare a
reducerii costurilor de acoperire împotriva riscului valutar;
grad ridicat de transparenţă a pieţelor din punct de vedere al preţurilor
(fiind exprimate în aceeaşi monedă se pot face mult mai uşor comparaţii
între ţări);
dacă moneda UM este o monedă internaţională, aceasta poate fi impusă
cu uşurinţă în tranzacţiile internaţionale, diminuîndu-se astfel riscul valutar
(a se vedea cazul Euro);
ţările ce aspiră să adere la o UM, trebuie să se alinieze la aceasta şi din
punct de vedere al ratei inflaţiei (care, în cazul UM tinde să fie redusă),
ceea ce va genera o creştere a credibilităţii politicii monetare.
În acelaşi timp, aderarea la o uniune monetara generează şi dezavantaje, concretizate
în costuri precum:
pierderea autonomiei politicii monetare a băncii centrale, precum şi a celei de
curs de schimb;
6
chiar dacă în plan fiscal nu se vorbeşte de o decizie centralizată, există restricţii
care îngrădesc activitatea unei ţări (spre exemplu nivelul max. al datorie publice,
în cazul criteriilor de convergenţă la UME);
se poate înregistra şi o creştere a şomajului (generată de mutarea activităţii în
zonele unde preţul forţei de muncă este mai mic) şi, în acelaşi timp şi agravarea
unor dezechilibre macroeconomice pe fondul liberei circulaţii a capitalurilor şi a
forţei de muncă.
Definirea zonelor monetare optime: Optimum currency areas are groups of regions with
economies closely linked by trade in goods and services and by factor mobility.
(Krugman, P. R. & Obstfeld, M.)
Literatura de specialitate (Mundell) evidenţiază trei criterii generale ce definesc o zonă
monetară optimă:
mobilitatea factorilor de producţie;
gradul de deschidere al economiei;
gradul de diversificare al producţiei
La acestea se adaugă şi alte elemente ce trebuie avute în vedere pentru a putea
considera o uniune monetară ca fiind o zonă monetară optimă:
Mobilitatea factorilor de producţie
Gradul de deschidere a economiei;
Gradul de diversificare a producţiei
Integrarea financiară
Existenţa unor rate de inflaţie similare
Flexibilitatea preţurilor şi a salariilor
Integrarea politică
7
2. CONSILIUL MONETAR
Consiliul monetar reprezinta autoritatea monetara obligata sa asigure mentinerea unui
curs valutar fix pentru propria moneda fata de o valuta puternica de pe piata
internationala, valuta ce devine si principalul element de rezerva. Pe langa aceasta
conditie, consiliul monetar trebuie sa asigure si o a doua conditie ce decurge din statutul
de autoritate monetara, diferentiindu-l de banca centrala, si anume cea legata de
emisiunea monetara a propriei monede care trebuie sa fie in stransa corelatie cu nivelul
rezervelor detinute si, bineinteles cu nivelul fixat al cursului valutar.
Astfel ca, daca banca centrala poate emite moneda in orice moment in functie de
nevoiele economiei si de conditiile concrete generate de aceasta, emisiunea monetara
a consiliul monetar este strans legata de nivelul rezervelor. Baza monetara, in acest caz
trebuie sa fie data de nivelul rezervelor valutare pe care le gestioneaza exprimate in
moneda nationala la nivelul cursului fix.
Adoptarea consiliului monetar ridica nenumarate problema, adoptarea acestuia fiind
considerata, de nenumarate ori, ca singura solutie de iesire din criza.
Hong Kong (1983), Argentina (1991), Estonia (1992), Lituania (1994), si Bulgaria (1997)
sunt doar cateva exemple in acest sens.
Consiliile monetare au fost larg raspandite, de-a lungul a peste 150 de ani in aproape
70 de tari sau colonii. Astazi sunt in functiune peste 10 consilii monetare.
Prima intentie de creare a unui consiliu monetar a dus la aparitia uneia dintre primele
banci centrale din lume in 1844. Un grup de economisti britanici, grupati in ceea ce se
numeste Currency School, au avut influenta politica necesara pentru a transpune in
termeni institutionali viziunea lor despre sistemul monetar. In 1844 s-a dorit
transformarea Bancii Angliei in consiliu monetar. Intrucat la acea data economistii nu
8
realizasera ca in cadrul bazei monetare atat numerarul cit si depozitele trebuie
acoperite cu rezerve, s-a legiferat numai acoperirea cu rezerve a unei parti din numerar,
nu si a depozitelor. Prima incercare reusita de creare a unui consiliu monetar a fost
realizata in colonia britanica Mauritius in 1849. Sistemul monetar bazat pe consilii
monetare a inregistrat apogeul in 1940, cand aproape 50 de tari aveau consilii
monetare.
B. REGIMURI VALUTARE BAZATE PE CURSURI VALUTARE FLOTANTE
Caracteristica acestor regimuri este faptul ca determinarea cursului valutar are la baza
confruntarea fortelor pietei valutare, fara a presupune interventia autoritatilor (in cazul
flotarii libere – free floating) sau in conditile unei interventii a autoritatii monetare, dar
fara a impune o anumita directionare a pietei, predeterminata. (in cazul flotarii
administratefara traiectorie determinata- managed free floating).
Daca ne gandim la avantajele acestui sistem, din punct de vedere macroeconomic, in
conditiile in care economia mondiala este stabila, existenta unor astfel de cursuri
valutare este benefica, contribuind la o permanenta balansare a economiilor. Acest
lucru nu s-ar realiza in cazul cotatiilor fixe, deoarece mentinerea acestora ar impune
reducerea cresterii economice in anumite tari in defavoarea altora.
Flotarea libera da o mai mare independenta si bancii centrale, aceasta nefiind fortata sa
aiba invedere in permanenta mentinerea cursului fix.
Pe de alta parte, existenta acestor cursuri valutare flotante, poate determina si actiunea
investitorilor, acestia orientandu-si capitalurile catre tarile care ofera o rata a dobanzii
atractiva.
Exista si dezavantaje, flotarea libera a cursului valutar putand genera nenumarate
riscuri, daca ne reportam la nivel microeconomic, riscul de tranzactie fiind cel mai
apropiat exemplu.
9
C. REGIMURI VALUTARE INTERMEDIARE:
In acest caz, avem, in fapt, o combinare a caracteristicilor celor doua categorii amintite
anterior.
Vorbim de:
1) flotarea controlata stricta a cursului valutar;
2) ancorarea valutara (soft peg);
1) In cazul flotarii controlate strict a cursului valutar, banca centrala stie cu exactitate
cand trebuie sa intervina pe piata pentru a influenta cursul valutar si in ce directie.
Luarea acestei decizii este data de mai multe aspecte precum situatia balantei de plati
(mai precis a balantei comerciale), nivelul rezervelor valutare, gradul de dezvoltare al
pietelor paralele care pot infleunta semnificativ piata valutara, piata valutara prin
mecanismele acesteia neputand asigura, in mod automat, ajustarea dezechilibrelor (in
special a celui extern).
2) In cazul mecanismelor bazate pe „soft peg” se au invedere mai multe variante:
a) ancorarea fixa conventionala (conventional fixed pets), ancorarea vizand fie
o valuta, fie un cos de valute;
b) crawling pegs – caz in care cursul valutar ancorat este periodic ajustat fata
de moneda sau monedele ancora. Ajustarea se face cu un anumit procent (de regula de
nivel scazut), procent determiat:
- fie in functie de evolutia cursului valutar pe piata (forward / backward looking),
- fie in functie de evolutia unor principale variabile macroeconomice precum
diferentialul dintre tinta de inflatie si rata inflatiei previzionate in ceea ce priveste relatiile
10
cu principalii parteneri externi, diferentialul dintre nivelul cursului valutar determinat pe
piata valutara oficiala si cea paralele (spre exemplu cea a caselor de schimb valutar).
c) banda orizontala de variatie (horizontal band) – caz in care cursul valutar
este lasat sa varieze cu o marja de cel putin ± 1% fata de un curs valutar oficial fixat
formal sau de fapt de autoritatea monetara. Banca centrala trebuie, in aceasta situatie
sa fie in permanenta pregatita pentru a interveni (direct sau indirect) pe piata pentru a
mentine cotatia pietei intre limitele stabilite prin politca proprie.
d) crawling band
Spre deosebire de banda orizontala de variatie, care se mentine pe o perioada
indelungata de timp, in cazul acestui tip de regim valutar, se realizeaza o ajustare
periodica a cursului valutar oficial (cel fixat) cu un anumit procent (de nivel destul de
mic), ajustare determinata de modificarile intervenite la nivelul economiei reale,
modificari ce determina presiuni asupra cursului valutar.
Ca urmare, toate aceste tipuri de regimuri valutare vin sa evidentieze nenumaratele
probleme ce pot fi generate de rata de schimb.
REGIMURI DE CURS DE SCHIMB PENTRU ȚĂRILE ÎN CURS DE ADERARE LA UE
Începând cu anii ’90, în ţările Europei Centrale şi de Est una dintre principalele
probleme ridicate a fost cea legată de regimul de curs de schimb ce se impunea a fi
adoptat. Regimurile adoptate au fost în concordanţă cu cerinţele programului de
stabilizare macroeconomica adoptat.
Multe dintre aceste ţări, în lupta acestora cu inflaţia, dar şi în perspectiva aderării
la UE au adoptat un regim de curs fix. În condiţiile în care presiunile inflaţioniste s-au
diminuat, ajungând la un nivel ce tinde spre o cifră, regimurile de curs de schimb au
devenit mult mai flexibile. Alegerea regimului de curs de schimb este dependentă şi de
strategia adoptată în direcţia îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală şi reală.
11
Din punct de vedere al evoluţiei regimurilor de curs de schimb adoptate, se disting
trei etape la nivelul ţărilor emergente din Europa Centrală şi de Est:
- prima etapă – aferentă primilor ani după evenimentele din
1989 şi momentul adoptării unui program de stabilizare macroeconomică(1989-
1994);
- RCS fix: Ungaria, Polonia, Slovacia;
- RCS intermediar: Cipru (ancorarea faţă de o monedă –
ECU, apoi EURO)
- RCS flotant: Bulgaria, Letonia (1992-1994), Slovenia,
România.
- e doua etapă – reprezentând perioada de tranziţie propriu-
zisă (1995-2000) (pentru unele dintre ţările vizate aceasta etapă a fost mult mai
restrânsă);
- RCS fix: Bulgaria (1997 – consiliu monetar), Estonia,
Letonia, Malta;
- RCS intermediar: Cipru, Cehia, Ungaria, Polonia;
- RCS flotant: Cehia (din 1997), Polonia (din 2000),
România;
- etapa de preaderare (de intrare în faza de tranziţie către
UME) (practic, avem în vedere perioada de după 2001):
- RCS fix: Bulgaria, Estonia, Letonia, Malta;
- RCS intermediar: Cipru, Ungaria;
- RCS flotant: Cehia, Polonia, România;
Ultima etapă coincide şi cu demararea pregătirilor pentru trecerea la o nouă fază
de tranziţie: participarea la Mecanismul ratelor de schimb european (ERM 2).Astfel că,
începând cu 2005 o parte a acestor ţări emergente au luat decizia de a adera la ERM2
(Cipru, Estonia, Malta, Slovenia, Slovacia, Lituania, Letonia), ulterior acestui moment
Cipru, Malta şi Slovenia aderând la UME.
Dacă ne raportăm la România, aceasta a avut un regim de curs de schimb cu
flotare controlată, referinţa fiind EURO, din 2005 odată cu liberalizarea contului de
12
capital vorbind de flotare liberă. Alte ţări care doresc sa adere la UME, precum Bulgaria
şi Bosnia, continuă să aibă consiliu monetar, moneda ancoră fiind euro.
Ţări precum Croaţia, Macedonia, Serbia, au un regim de curs de schimb bazat pe
crawling peg faţă de euro.
Cu toate acestea, din punct de vedere al etapei de tranziţie către UME (ERM2)
direcţia este aceeaşi pentru toate ţările, în sensul că unul dintre criteriile de convergenţă
vizează stabilitatea cursului de schimb (avându-se în vedere variaţia cursului propriei
monede faţă de euro cu o marjă de variaţie de +/- 15%).
Aşa cum independenţa băncii centrale este definită ca fiind de jure/ de facto,
acelaşi lucru putem să-l evidenţiem şi din punct de vedere al cursului de schimb.
Se evidenţiază clar două situaţii privind regimurile de curs de schimb:
- de jure;
- de facto.
În realitate, însă, regimurile de curs de schimb întâlnite în realitate sunt mai degrabă
intermediare, decât fixe sau flotante, toate acestea fiind date de aşa numita frică de
flotare sau de ancorare.
Frica de flotare = regimul de curs de schimb este mai flexibil de jure decât de
facto. În cazul României, chiar dacă în perioada de până în 2005 se vorbea de o flotare
administrată a cursului de schimb (de jure), de fapt BNR stabilea o ţintă de curs de
schimb neoficială, ţintă în funcţie de care se stabileau şi intervenţiile BNR pe piaţă. Cu
toate acestea, nivelul rezervelor monetare făcea imposibilă adoptarea de jure şi de
facto a unei strategii de ancorare a monedei naţionale.
Frica de ancorare a monedei = evidenţiază faptul că regimul de curs de schimb
este, de fapt, mult mai fix de jure, decât o evidenţiază realitatea pieţei din economia
respectivă.
Adoptarea unui anumit tip de regim de curs de schimb s-a bazat pe avantajele şi
dezavantaje induse la nivelul economiei, ţinând cont de caracteristicile acesteia, ştiut
13
fiind faptul ca o strategie de curs de schimb nu poate fi aplicată în aceleaşi condiţii de
fiecare economie.
CURS FIX:
- Avantaje:
riscul valutar aferent tranzacţiilor internaţionale şi investiţiilor străine se
diminuează;
menţinându-se un curs de schimb fix, se poate evidenţia o reducere a
costurilor aferente finanţării internaţionale;
se poate înregistra şi o reducere a ratelor de dobândă interne faţă de cele
de pe piaţa internaţională;
menţinându-se stabilitatea în plan valutar, dar şi în plan monetar
(diminuarea ratelor de dobandă) se realizeaza o reducere a ratei inflaţiei;
- Dezavantaje:
manifestarea unor crize financiare poate genera costuri ridicate pentru
ajustare macroeconomica, conducând, în final la reducerea credibilităţii
autorităţii monetare;
politica monetară proprie este dependentă de politica monetară aferentă
ţării emitente a monedei ancore;
socurile externe generează presiuni puternice asupra economiei,
generând costuri ridicate pentru menţinerea cv;
CURS FLOTANT:
- Avantaje:
Neutralizează impactul şocurilor externe, a şocurilor generate de
economia reală şi impactul inflaţiei asupra competitivităţii operaţiunilor de
export;
Autonomia politicii monetare, ceea ce permite o mai mare flexibilitate a
masurilor de politică monetară
14
- Dezavantaje:
Cursul valutar prezintă o volatilitate mult mai mare, efectul fiind nefavorabil
asupra tranzacţiilor internaţionale (mai ales asupra investiţiilor străine);
Manifestarea unei lipse de disciplină la nivelul băncii centrale (dacă avem
în vedere măsurile adoptate)
Operaţiunile valutare speculative pot destabiliza piaţa valutară
Dacă avem în vedere realizarea criteriilor de convergenţă nominală şi reală (în vederea
aderării la UME, se poate observa că un regim de curs de schimb favorizeaza
realizarea criteriilor nominale, în timp ce un regim de scurs de schimb flotant asigură o
mai bună realizare a criteriilor reale.
Criteriile de convergenţă reprezintă testul economic de evaluare a stadiului de
pregătire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi
Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către
toate statele membre UE în 1993, şi se referă la (sursa: BNR):
stabilitatea preţurilor: rata medie a inflaţiei (calculată prin indicele armonizat al
preţurilor de consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie să depăşească cu mai mult
de 1,5 puncte procentuale pe cea (respectiv, media aritmetică a ratelor inflaţiei)
a celor mai performante state membre în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor;
în plus, această evoluţie trebuie sa se dovedească a fi sustenabilă.
finanţele publice: poziţia financiară a guvernului trebuie să fie sustenabilă,
aceasta fiind atinsă prin menţinerea unei poziţii bugetare fără atingerea unui
deficit considerat excesiv. În particular: (i) deficitul bugetar al statului (planificat
sau efectiv) nu trebuie sa depăşească 3 la sută din PIB; dacă această valoare
este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanţial şi continuu, către
o valoare apropiată de cea de referinţă sau depăşirea valorii de referinţă trebuie
sa fie excepţională şi temporară: (ii) datoria publică nu trebuie să depăşească
15
60 la sută din PIB, iar dacă înregistrează valori mai mari trebuie sa se
diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm
satisfăcător.
ratele dobânzii: rata medie nominală a dobânzii pe termen lung pe ultimele 12
luni nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale pe cea
(respectiv, media aritmetică a ratelor dobânzii pe termen lung) a celor mai
performante state membre în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor; rata
dobânzii poate fi măsurată pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza
altor valori mobiliare comparabile.
stabilitatea cursului de schimb: cursul de schimb trebuie să se menţină în
intervalul dintre marjele de fluctuaţie din cadrul mecanismului cursului de schimb
(ERM II), pe o perioadă de cel puţin doi ani, fără tensiuni severe, în special fără
a se proceda din proprie iniţiativă la devalorizarea monedei naţionale faţă de
euro. Noul mecanism al cursului de schimb (ERM II) a înlocuit ERM în ianuarie
1999 şi are drept scop fixarea monedelor statelor membre care nu fac parte din
zona euro la euro prin stabilirea, de comun acord, a unui curs central, fix dar
ajustabil, faţă de euro şi a unei benzi standard de fluctuaţie de +/-15 puncte
procentuale. O bandă mai îngustă de fluctuaţie poate fi stabilită, de comun
acord, pe măsură ce se înregistrează progrese în ceea ce priveşte convergenţa.
Criterii pentru intrarea în ERM II
Acordul ce defineşte condiţiile specifice pentru participarea în mecanismul cursului de
schimb (ERM II) va fi semnat de preşedintele BCE şi guvernatorul BNR. Anterior însă,
miniştrii de finanţe ai statelor membre din zona euro şi ai ţărilor care participă la ERM II
decid cursul de schimb central al leului (RON) faţă de euro precum şi banda standard
de fluctuaţie pentru intervenţia obligatorie a băncilor centrale participante.
Situaţia condiţiilor de referinţă pentru îndeplinierea criteriilor:
- rata inflaţiei: „cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune
rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor”, utilizată pentru definirea valorii de referinţă, a
16
fost aplicată prin calcularea mediei aritmetice neponderate a ratei inflaţiei din
următoarele trei state membre UE cu cele mai scăzute rate ale inflaţiei: Portugalia (-
0,8%), Estonia (-0,7%) şi Belgia (-0,1%). Prin urmare, rata medie este de -0,5%, iar
valoarea de referinţă obţinută prin adăugarea a 1,5 puncte procentuale este de 1,0%.
- Deficitul bugetar: pentru fiecare ţară se determină ponderea în PIB;
- Cursul de schimb În cazul actualei ediţii a Raportului de convergenţă, perioada
de referinţă este reprezentată de intervalul 24 aprilie 2008 – 23 aprilie 2010. Toate
cursurile de schimb bilaterale sunt cursurile de referinţă oficiale ale BCE;
- Ratele de dobândă pe termen mediu:
„criteriul de convergenţă a ratelor dobânzilor menţionat la articolul 140, alineatul (1), a
patra liniuţă, din Tratat înseamnă că, în cursul unei perioade de un an înaintea
examinării, un stat membru a avut o rată a dobânzii nominale medii pe termen lung care
nu a depăşit cu mai mult de 2 puncte procentuale pe aceea a cel mult trei state membre
care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor. Ratele
dobânzilor sunt calculate pe baza randamentelor obligaţiunilor de stat pe termen lung
sau ale unor titluri comparabile, ţinând seama de diferenţele dintre definiţiile naţionale.”
Pe parcursul perioadei de referinţă luate în considerare, ratele dobânzilor pe termen
lung luate în considerare au vizat doar Belgia (3,8%) şi Portugalia (4,2%), în cazul
Estoniei, rata dobanzii nefiind armonizată. Prin urmare, rata medie a dobânzii este de
4,0% şi, prin adăugarea a 2 puncte procentuale, valoarea de referinţă este de 6,0%.
17
Tara Perioada Stabilitatea
preturilor
Finantele publice Curs de schimb
Ra
ta
doba
nzii
p
e
term
en
lung
Buget
stat
(%PIB)
Datorie
publica
(%PIB)
Moneda
particip
la
ERM2
Curs de
schimb
fata de
euro
Bulgaria 2006 7,4 3,0 22,7 NU 0,0 4,2
2007 7,6 3,4 18,2 NU 0,0 4,5
2008 12,0 1,8 14,1 NU 0,0 5,4
2009 2,5 -3,9 14,8 NU 0,0 7,2
2010 1,7 -2,8 17,4 NU 0,0 6,9
Cehia 2006 2,1 -2,7 29,4 NU 4,7 3,8
2007 3,0 -1,6 28,7 NU 2,0 4,3
2008 6,3 -2,7 30,0 NU 10,2 4,6
2009 0,6 -5,9 35,4 NU -6,0 4,8
2010 0,3 -5,7 39,8 NU 2,6 4,7
Ungaria 2006 4,0 -9,2 65,6 NU -6,5 7,1
2007 7,9 -5,5 66,0 NU 4,9 6,7
2008 6,0 -3,8 72,9 NU -0,1 8,2
2009 4,0 -4,0 78,3 NU -11,5 9,1
2010 4,8 -4,1 78,9 NU 4,5 8,4
Polonia 2006 1,3 -3,8 47,6 NU 3,2 5,2
2007 2,6 -2,0 45,2 NU 2,9 5,5
2008 4,2 -3,7 47,2 NU 7,2 6,1
2009 4,0 -7,1 51,0 NU -23,2 6,1
2010 3,9 -7,3 53,9 NU 8,4 6,1
România 2006 6,6 -2,2 12,4 NU 2,6 7,2
18
2007 4,9 -2,5 13,0 NU 5,4 7,1
2008 7,9 -5,4 13,3 NU -10,4 7,7
2009 5,6 -8,3 23,7 NU -15,1 9,7
2010 5,0 -8,0 30,5 NU 2,9 9,4
VALORI DE
REFERINȚĂ
1,0% -3% 60% 6,0%
Sursa: ECB – Raportul de convergenţă 2010
Criteriile de convergenţă reală:
Convergenţa reală Presupune diminuarea decalajelor dintre ţări cu privire la
nivelul productivităţii şi cel al preţurilor, ceea ce implică creşterea veniturilor din ţările în
curs dezvoltare către nivelul existent în ţările industrializate.
Este sintetizată prin:
- Nivelul PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS);
- Gradul de deschidere al economiei= (import + export de bunuri şi
servicii)/PIB
- Ponderea comerţului cu UE/ în total comerţ exterior.
Avand in vedere cazul Romaniei, Fondul Monetar International, a evidentiat evolutia
regimurilor valutare adoptate de autoritatea monetara in perioada de tranzitie:
1 2 3 4 5 6 7
Unde:
- 1 – ancorare conventionala a cursului valutar fata de un cos de valute;
- 2 – flotare adminstrata strict (tightly managed floating);
19
- 3 – backward - looking crawling peg*
- 4 - forward – looking crawling peg**
- 5 - forward – looking crawling band**
- 6 – flotare administrata
- 7 – flotare admininstrata
(*) BNR a avut în vedere o ancorare (doar în scopul conducerii politicii monetare) faţă
de moneda de referinţă (USD la acel moment)
(**) BNR a avut în vedere un coş valutar format din USD şi EURO
20
top related