curs 7 pedagogiei mata

PEDAGOGIE IFUNDAMENTELE PEDAGOGIEI.

TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI

Asist.dr. Liliana Mâţă,Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

Curs 7

I. Fundamentele Pedagogiei

3. Răspunsurile educa ţiei la problematica lumii contemporane (4 ore)3.1. Educaţia şi provocările lumii contemporane3.2. “Noile educaţii”3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 6, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

� îmbogăţirea conţinutului educaţiei: „noile educaţii”;

� orientări noi în conceperea şi realizarea educaţiei: educaţia permanentă, prospectiva educaţiei

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Răspunsurile educa ţiei la problematica lumii contemporane

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

� defini ţie: Educaţia permanentă include ansamblul mijloacelor puse la dispoziţia oamenilor pentru a se informa şi forma continuu, cu scopul dezvoltării personalităţii şi participării la progresul societăţii.

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Educa ţia permanent ă – defini ţie şi obiective

� Obiectivele educa ţiei permanente : - formarea capacităţii de a achiziţiona şi de a prelucra noile informaţii independent; - formarea capacităţii de adaptare la schimbările rapide;- îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a progresului

(Oprescu, N., 1999, pp. 140-147)

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Factori interni, individuali� necesitatea integrării

dinamice a omului în societate;

� nivelul crescut al aspiraţiilor individuale;

� nevoia de încredere în viitor şi în progres

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Educa ţia permanent ă – cauze

Factori externi� accelerararea schimbărilor din

diferite domenii ale vieţii sociale;

� dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii;� intensificarea mobilităţii

profesionale;� confruntarea cu probleme

ecologice, economice

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

� Defini ţie: Autoeducaţia este activita-tea conştientă, constantă, sistematică, ce are ca scop formarea propriei persona-lităţi pe baza unei decizii personale de autoorgani-zare şi efort propriu .

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Autoeduca ţia – defini ţie, scop şi realizare

� Scopul autoeduca ţiei : vizează transformarea individului din obiect al educaţiei (receptor al influenţelor educaţionale) în subiect al educaţiei (participant la propria sa formare)

� Modalit ăţi de dezvoltare a autoeduca ţiei :- formarea abilităţilor de muncă intelectuală;- dezvoltarea intereselor elevilor în strânsă legătură cu aptitudinile şi aspiraţiile lor;

- educarea voinţei elevilor şi a capacităţii de a depune un efort constant pentru realizarea sarcinilor propuse;

- organizarea bugetului de timp;

- dezvoltarea capacităţii de autoevaluare şi de reflecţie personală

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

Factori interni, individuali

� autocunoaşterea;� capacitatea persoanei de a se

reflecta pe sine în mod critic;� nivelul de aspiraţie spre

cultură şi civilizaţie;� responsabilitatea faţă de

devenirea propriei persoane;� modul propriu de apreciere a

valorilor ştiinţifice, morale, culturale;

� dorinţa de autoperfecţionare continuă

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Autoeduca ţia – cauze

Factori externi� nivelul de dezvoltare a ştiinţei,

tehnicii, tehnologiei şi a culturii umaniste;

� mobilitatea profesiunilor şi noile cerinţe ale acestora

3. Răspunsurile educaţiei la problematica lumii contemporane

3.3. Educaţia permanentă şi autoeducaţia

� educaţia de bază sau formală reprezintă etapa iniţială a educaţiei permanente: este un debut, o pregătire pentru autoeducaţie;

� educaţia tradiţională poate cel mult să pună bazele unei direcţii de formare, astfel încât întregul progres rămâne în sarcina persoanei, de-a lungul vieţii sale;

� educaţia de bază pregăteşte autoeducaţia în dublu sens (Creţu, D., Nicu, A., 2009, p. 55):- oferă o „bază de lansare” prin sistemul de cunoştinţe, priceperi, deprinderi;- stimulează nevoia continuă de educaţie, de perfecţionare

� educaţia permanentă presupune trecerea de la educaţia prin alţii(heteroeducaţie) la autoeducaţie: educaţia prin alţii are scopul de a dezvolta condiţiile esenţiale pentru autoeducaţie;

� pe măsură ce omul avansează în vârstă, autoeducaţia ocupă un loc tot mai important în procesul său de formare

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 7, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

Dinamica rela ţiei educa ţie de bază/ educa ţie permanent ă/ autoeduca ţie

Bibliografie selectivă

� Cozma, T. (2005). Educaţia şi provocările lumii contemporane. în Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Iaşi: Editura Polirom, pp. 17-43.

� Creţu, D., Nicu, A. (2009). Pedagogie pentru definitivat şi gradul didactic II. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu.

� Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: E.D.P.

� Dumitriu, C., Sacară, L. (2007). Pedagogie I : Suport pentru curs şi seminar. Bacău: Editura Alma Mater.

� Văideanu, G. (1988). Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti: Editura Politică.

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I , Curs 5, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011