comunicare cu adolescenţi şi tineriit. 2013

Metode eficiente de comunicare cu adolescenţi

şi tinerii

Exigenţe de bază în comunicarea cu persoana consiliată:

A fi cu persoana „tête à tête” A fi într-o poziţie receptivă A menţine contactul vizual cu persoanaA fi calm

Abilităţi necesare consilierului pentru un lucru eficient:

• Audierea activă • Oferirea posibilităţii de a-şi exprima

emoţiile • Diagnosticarea • Recunoaşterea

Întrebări eficiente„Închise”

- sunt utilizate pentru

obţinerea unei informaţii concrete

- presupun un răspuns în

cîteva cuvinte sau

afirmare/negare („da”, „nu”)

Ex.: „Cîţi ani aveţi?”, „Putem să ne întîlnim peste o săptămînă la aceeaşi oră?”

„Deschise”

- deschid calea discuţiei

-extind şi aprofundează contactul cu

persoana

Ex.: „Pot să vă întreb de ce anume azi aţi hotărît să efectuaţi testarea?”

Încurajarea şi susţinerea Contribuie la crearea şiconsolidarea contact

consultativ.

Ex.: „Continuaţi, vă rog” „Da, înţeleg” „Aşa” „Aha” „M-mm”

Parafrazarea şi generalizarea• Arăta persoanei că

consilierul este atent şi încercă să-o înţelegă;

• Cristalizează ghîndul persoanei, repetîndu-i cuvintele într-o formă concisă;

• Verifica dacă sunt corect înţelese gîndurile persoanei.

Parafrazarea şi generalizareaReguli: • Se parafrazează ideea

principală a persoanei.• Nu se deformează sau

substitue sensul afirmaţiei persoanei.

• Nu se completează cele expuse cu ceva de la sine.

• Se utilizează termenii cu care operează persoana.

Ex.: „Dacă v-am înţeles corect, vi-i teamă că familia nu va avea grijă de dumneavoastră”.

Reflectarea sentimentelor• Parafrazarea afirmaţiilor

cu accent pe emoţiile exprimate de persoană.

• Fără elucidarea situaţiei în plan emoţional, este imposibil succesul în plan raţional.

• Se poate ajunge la nivelul raţional al soluţionării problemei, doar după ce aceasta a fost elucidată în plan emoţional.

Recunoaşterea • Se recunoaşte diverse sentimente ale

persoanei, inclusiv înrăirea, tristeţea, teama.

• Se face în mod deschis şi fără emoţii.

Ex.: „Sentimentele dumneavoastră sunt foarte puternice şi eu le recunosc...”.

Cuvinte şi fraze-cheie Reluarea unor

cuvinte sau fraze scurte care au o încărcătură emoţională, în discursul cu persoana consiliată.

Repetarea

• Se aplică cînd persoana este în stare de afect sau de criză, cînd nu înţelege totul din ceea ce i sa spus, deoarece se pot afla în stare de negare sau de depresie.

• A diagnostica aceste stări şi, în caz de necesitate, se repetă informaţia.

Răspuns-proiecţie • Persoana ştie ce vrea, dar doreşte

să audă aceasta de la consilier, cerându-i sfatul sau fiind în căutarea soluţionării problemei.

• Elucidează, într-o măsură sau alta, dorinţele reale şi dispoziţia persoanei.

Ex.: • „Ce aţi fi dorit să auziţi de la mine?”

• „Dacă aş putea satisface rugămintea dumneavoastră, ce decizie aţi fi aşteptat de la mine sau ce anume aţi fi vrut să auziţi?”.

Confruntare constructivăScopul: A atrage atenţia

persoanei la contradicţiile din enunţurile ei.

Ex.: „Deşi dumneavoastră aveţi infecţia care se transmite la fel ca şi HIV, consideraţi că nu vă puteţi contamina cu HIV?”.

Accentuare Scop: A evidenţia cele mai

importante momente.

Ex.: „Din tot ce aţi amintit, dumneavoastră, se pare, sunteţi preocupat îndeosebi de faptul că...”

Pauze, tăcere

Scop:

A da răgaz persoanei să-şi analizeze gîndurile şi sentimentele, iar consilierului – să se includă în acest proces şi să clarifice cele auzite.

StructurareaPermite:• A diviza problemele şi preocupările în cele

care cer o atenţie imediată şi în cele care mai pot aştepta;

• A organiza relaţiile dintre consilier şi persoană;• A realiza consilierea după principiul „pas cu pas”.

Totalizarea

SCOPUL: Rezumarea celor discutate şi formularea principalelor

momente ale conversaţiei, rezultatelor obţinute şi deciziile luate.

Ajută persoana consiliată: - să conştientizeze lucrul efectuat - să-şi consolideze deciziile luate - să-şi asume responsabilitatea

Ex.: „Pe parcursul întrevederii noastre am discutat..., am ajuns la concluzia că...şi dumneavoastră aţi decis că...”

Componentele de bază ale procesului consilierii

• Precizarea şi abordarea problemei• Oferirea informaţiei privind subiectul dat şi

sursele de asistenţă• Selectarea alternativelor reale• Întocmirea unui plan de acţiuni• Motivarea în schimbarea comportamentului• Desfăşurarea dialogului cu persoana

consiliată

Greşeli în consiliere

• Control, în loc de încurajare, a exprimării de către persoană a sentimentelor şi necesităţilor sale;

• Dezaprobare, observaţii, din care se poate conchide că clientul nu corespunde „exigenţelor” consilierului;

• Tutelare excesivă, notaţii.

Greşeli în consiliere

• „Etichetarea”, în loc de clarificarea motivelor, cauzelor fricii sau neliniştii persoanei;

• Încercări neîntemeiate de a linişti, de a insufla optimism, subaprecierea complexităţii problemei;

• Incapacitatea de a compătimi, de a accepta sentimentele persoanei consiliate.

Greşeli în consiliere

• Oferirea prematură a sfaturilor;• Întrebări puse într-o manieră

dezaprobatoare • Măgulirea, convingerea de a accepta un

stereotip sau altul de comportament cu ajutorul complimentelor sau al înşelăciunii.