citate.doc

27 SFATURI PT SUCCES IN VIATA SI IN AFACEREA FM GROUP!!!de FM Group Business Academy la 11 martie 2012 la 23:47 ·

Timpul nostru pe Pamant e limitat. Avem doar cateva zeci de ani (vreo 6-7 in cazurile cele mai bune) in care sa traim frumos, sa ne

implinim, sa ne atingem potentialul, sa ne transformam in oamenii care ne-am imaginat ca o sa fim. In cele cateva zeci de ani

trebuie sa ne urmarim idealurile, sa ne iubim dragii, sa gresim de cateva ori si sa o luam de fiecare data de la capat. Nu e deloc

simplu, dar nici extrem de complicat. E realizabil. Si sunt cateva sfaturi care ne pot ajuta sa facem calatoria asta mai

usoara. Cititi-le mai jos, reflectati asupra lor si aplicati-le cand simtiti nevoia. Parca nu-i chiar asa de greu, nu? Voi ce spuneti?

tinand cont de aceste sfaturi peste 6 luni maxim un an o sa aratati ca cei din poza!!!

Sunt de parere ca nimeni nu se poate intoarce in timp si sa o ia de la inceput, dar oricine poate incepe (chiar de

astazi) sa creeze un alt final. Totusi, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie sa nu mai facem lucrurile

care ne trag inapoi. Adevarat, nu credeti?  

 "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"

1. Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite.Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca

cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te

bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti

sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu. 

2. Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara

greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu

asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca

tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in

timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

3. Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand

acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine. 

4.Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca

persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca

exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel

moment e acum.

5. Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care

incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu

poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

6. Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. 

7.  Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice

reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care

nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

8. Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa,

indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite

pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla,

bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

9. Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca

lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

10. Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte

persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

11. Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme

care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul

implica riscuri. Punct!Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

 12.Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele

mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai

insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

 13.Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o

companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane

potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

14. Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii

intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si

cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

 15.Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti

bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

16. Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si

la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

 17.Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti

netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se

petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca

fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita.

Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

 18.Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii

urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru

totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este

numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa

te descurci mai bine data viitoare.

 19.Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei

care refuza sa si le ridice pe ale lor.

 20.Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de

asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

 21.Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita

inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici,

aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

 22.Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc

lucrurile la bun sfarsit.

 23.Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea

usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

 24.Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand

in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred

ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei

fi pregatit sa zambesti din nou.

 25.Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea

pentru viata ta.Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din

viata ta.

 26.Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa

fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta

situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

 26.Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva

este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat

ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

27.Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca

traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea

ce ai tu si le lipseste altora!!!!!

Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?

Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.

BAGAJUL VIETII

Atunci când îţi începi viaţa ai în mână o valijoară.Pe măsură ce trec anii bagajul tău însă se măreşte.Pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tău crezând că sunt importante.

La um moment dat al drumului tău înţelegi însă că devine insuportabil să cari atâtea lucruri.

Cântăresc prea mult

Atunci poţi alege:● să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute: ceea ce e destul de dificil.Pentru că toţi ceilalaţi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj.Rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând.● sau poţi dimininua greutatea, eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte.

Dar ce ar trebui aruncat? Începe în primul rând să scoţi tot afară pentru ca să poţi vedea ce se ascunde acolo înăuntru.Prietenie - Iubire - Bunavointa - Tandrete - Generozitate - Bucurie - Simpatie -SperantaFoarte bine!!!E suficient, dar e ciudat faptul că... nu sunt deloc grele!!!Însă ai şi altceva care cântăreşte destul de greu...Forţează-te să le scoţi afară...Of, e mânia: vai, cât cântăreşte!Continuă să scoţi afară: neînţelegerile, teama, pesimismul,Descurajarea aproape că te trage în jos şi te înăbuşă în această parte a valizei.Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: este un zâmbet care rămăsese pe fundul valizei.Mai scoate un zâmbet, şi încă unul, şi iată că la urmă iese fericirea...Pune din nou mâna în valiză şi aruncă tristeţea.Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea, pentru că se va arăta destul de necesară.Fă în aşa mod încât să pui şi:PUTEREA - SPERANŢA - CURAJUL - ENTUZIASMUL - ECHILIBRUL - RESPONSABILITATEA - TOLERANŢA - BUNA DISPOZIŢIEScoate şi orice fel de grijă, preocupare şi lasă-le la o parte.Te vei gândi după aceea ce trebuie să faci cu ele.Bine. Acum bagajul tău e gata, îl poţi folosi din nou.Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţa ta pentru că drumul este foarte lung.

PARFUM DE FEMEIE

In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:

"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu.""Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.

Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:

Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba inrtarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.

Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.

Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor."

SUNT RECUNOSCATOR / RECUNOSCATOARE 

Nevestei / Sotului care sforaie toata noaptea,Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !...................................................................Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi...................................................................Impozitelor pe care le platesc,Pentru ca inseamna ca sunt angajat................................................................Murdariei de curatat dupa o petrecere,Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.....................................................................Hainelor care sunt putin cam strimte,Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.................................................................Umbrei mele care ma insoteste la munca,Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.................................................................Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,Pentru ca inseamna ca am o locuinta................................................................................Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului......................................................................Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport........................................................................Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,Pentru ca inseamna ca pot auzi..........................................................................Gramezii de rufe de spalat si calcat,Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.................................................................Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu....................................................................Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,Pentru ca inseamna ca sunt viu...........................................................SI, IN SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri,Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine.

MANIA SI DRAGOSTEA

" În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal...

copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori, devastat de propriile lui fapte... Stând in faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.

Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.

FA-TI TIMP 

In trecerea grabita prin lume catre veci, Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci! Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind! Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis, Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis! Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor, Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor! Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi, Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci! Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau -batrini.... Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini.... In trecerea grabita prin lume catre veci, Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci! Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat! Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai, Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai! Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti, Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens! Fa-ti timp, ACUM! Sa stii: zadarnic ai sa plingi, Comoara risipita a a vietii, n-o mai stringi! "Rudyard Kipling

AUZI , STII CE-AM AUZIT ..... ? :)

In Grecia antica Socrate era foarte laudat pentru intelepciunea lui.Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitata si care i-a spus:-Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?-Stai o clipa, ii replica Socrate.Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic trest.Se numeste TESTUL CELOR TREI .-Trei ?-Asa este, a continuat Socrate.Inainte sa-mi vorbesti despre Studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui .Primul test este cel al ADEVARULUI.-Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?-Nu , spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.-E-n regula , zise Socrate.Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu .Acum sa incercam testul al doilea, testul BINELUI.-Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine ?-Nu, dimpotriva…-Deci, acontinuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?Omul a dat din umeri putin stanjenit.Socrate a continuat.-Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba- filtrul FOLOSINTEI.- Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?-Nu,nu chiar….-Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici ADEVARAT, nici de BINE, nici macar de FOLOS, atunci de ce sa-mi mai spui ?

Omul era invins si s-a rusinat.Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca sotia sa il insela cu studentul respective.TINE-MA DE MANA ..

O fetiţă şi tatăl ei traversau un pod.Tatălui i-a fost teama, astfel încât el a cerut ficei lui mana:"Dragă, te rug să ma ţii de mână. Poti cadea in rau." Fetita i-a raspuns:"Nu, tata. Tu tine-ma de mana !""Care este diferenţa ?" Întrebat tatăl nedumerit."Există o mare diferenţă," a răspuns fetiţa."Dacă eu te tin de mana şi ceva se întâmplă cu mine, se poate intampla ca eu sa iti dau drumul . Dar dacă tu ma tii de mână, ştiu sigur că indiferent de ceea ce se întâmplă, tu niciodata nu imi vei da drumul ."

Deci ţineţi de mâna persoana pe care o iubiti mai degrabă decât sa asteptati sa va tina ea .

Contabilitate (Marin Sorescu) 

Vine o vreme Cand trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Cateva momente cand era sa fim fericiti, Cateva momente cand era sa fim frumosi, Cateva momente cand era sa fim geniali, Ne-am intalnit de cateva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?). Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A caror intelepciune am eliminat-o treptat. Si, in sfarsit, o soarta Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?) Fac doua (Scriem una si tinem-una, Poate, cine stie, exista si viata de apoi). 

Va doresc timp !!

IN CAUTAREA SCOPULUI IN VIATA 

Am auzit o anecdotă despre o mare mistică sufistă Rabia al Adawia. Într-o zi pe înserate, oamenii au găsit-o în stradă, căutând ceva. Era bătrână, avea vederea slabă, aşa că vecinii au venit să o ajute. Au întrebat-o:

“Ce cauţi?”.

Rabia a răspuns: “Îmi caut acul. L-am pierdut”.

Vecinii au dat să-l caute, dar şi-au dat seama imediat că drumul era foarte mare iar acul era ceva foarte mic. Aşa că au întrebat-o pe Rabia: “Te rugăm să ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, căci altfel e greu să-l găsim. Drumul e mare şi putem să căutăm mult şi bine până să-l găsim, dacă o să-l găsim. Unde anume l-ai pierdut?”.

- În casă, a răspuns Rabia.

- Atunci de ce îl cauţi aici? au întrebat ei.

- Fiindcă aici e lumină, iar înăuntru nu e.

Această anecdotă e foarte semnificativă. Te-ai întrebat vreodată ce cauţi? Ai considerat vreodată că e important să meditezi adânc pentru a şti ce cauţi? Nu. Chiar dacă în unele momente de visare ai avut o idee vagă despre ceea ce cauţi, nu ai ştiut niciodată precis ce anume este. Nu l-ai definit încă.

Dacă încerci să-l defineşti, cu cât capătă mai mult contur cu atât mai mult îţi dai seama că nu e nevoie să-l cauţi. Căutarea poate continua numai într-o stare de imprecizie, de lipsă de claritate, de visare; când lucrurile nu sunt clare continui să cauţi, împins de un îndemn lăuntric, tras de un imbold insistent. Ştii una şi bună; trebuie să cauţi. E o necesitate lăuntrică. Dar nu ştii ce cauţi. Şi dacă nu ştii ce cauţi, cum să găseşti?

Cauţi ceva vag - crezi că e în bani, în putere, în prestigiu, în responsabilitate. Dar pe urmă vezi oameni respectabili, oameni puternici care şi ei caută. Şi mai vezi şi oameni extraordinar de bogaţi care caută şi ei; caută până la sfârşitul vieţii. Prin urmare, bogăţia nu ajută la nimic, puterea nu ajută la nimic.

Mulţi se complac în valorile sociale: casă, maşină, nevastă, copil, etc. Şi deja se consideră “realizaţi”. În ziua de azi, a fi realizat, implică acumularea unor lucruri exterioare, chiar dacă psihicul este ros de frustrări şi nemulţumiri de sine însuşi. Conştientul încearcă să se auto-mulţumească raţional, prin gândire şi auto-argumentare, că ai realizat ceva în viaţă, că ai acumulat destul şi ai ce le lăsa urmaşilor… dar psihicul are depresii, ne-mulţumiri de sine însuşi. Are mulţumiri, dar aceastea sunt îndreptate spre acumulare de valori materiale, iar sentimentul de ne-mulţumire interioară nu dispare.

A fi realizat, pentru omul modern, nu implică nici o valoare interioară. Dar atunci, omul care a dobândit o linişte interioară, un echilibru stabil, un conştient lipsit de frustrări… ce este?

EXISTA ZILE IN CARE ..

Exista zile in care nu te simti bine, te simti morocanos, singur, si extenuat.Zile in care te simti mic si nesemnificativ, sau frustrat si ingrijorat, cand nimic parca nu este la indemana.Sa te apuci de ceva pare imposibil.Parca iti vine sa izbucnesti in lacrimi in orice moment.in cele din urma, iti dai seama ca treci prin viata fara nici un scop.Nu stii cat timp mai poti rezista.Te vei trezi intr-o dimineata si vei observa ca ti-au aparut niste riduri noi, te-ai ingrasat putin, sau ti-a iesit un cos mare pe nas.Poate vei fi concediat, parasit, sau te vei face de ras in public, sau ti se va da o porecla cu subinteles.La serviciu, seful tau se ia de tine, si toata lumea din birou te innebuneste.S-ar putea sa te doara capul, sau spatele, sau dintii, sau sa ai buzele uscate.Oricare ar fi motivul, esti convins ca acolo sus, cineva nu te mai iubeste…

Te vei intreba: Ce sa fac, ce sa fac?Pai, daca esti ca majoritatea oamenilor, te vei ascunde in spatele unei sperante nesigure ca totul se va rezolva de la sine.Apoi iti vei petrece restul vietii uitandu-te peste umar si asteptandu-te ca totul sa mearga rau din nou…Dar asta este o nebunie pentru ca esti tanar doar o singura data in viata, si nu esti niciodata batran de 2 ori…Cine stie ce lucruri fantastice se ascund chiar dupa colt?!Pentru ca, pana la urma, lumea este plina de surprize extraordinare, Lucruri pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Exista miresme delicioase, si gustari strasnice.Cine stie? Poate vei deveni foarte bogat, sau poate un superstar.Suna bine, nu-i asa?Exista jocuri, sporturi, si karaoke, si dansuri.Dar cel mai important: exista dragoste, soapte, si imbratisari.

Deci cum poti gasi acea stare de multumire si liniste?in primul rand nu te mai da la o parte din fata problemelor. infrunta-le!incearca sa meditezi daca poti, sau du-te la o plimbare.incearca sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.Fii mandru de cine esti, dar nu-ti pierde niciodata abilitatea de a rade de tine insuti.Traieste fiecare zi din viata ca si cand ar fi ultima.Nu-ti fie frica sa musti mai mult decat poti sa mesteci.Asuma-ti riscuri.Nu te da inapoi de la nimic!Pentru ca, pana la urma, nu asta inseamna sa traiesti?

POVESTEA CALATORULUI Un calator mergea intr-o zi dintr-un sat in altul. Pe drum a observat un taran care isi lucra pamantul si l-a intrebat:- Tocmai am plecat din satul din munti si ma indrept spre satul din vale, oare cum sunt oamenii de acolo?- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii din acel sat?- Ohhh! Reci, suspiciosi, neprietenosi, egoisti, inchisi in ei insisi, deloc blanzi...- Din pacate asa sunt si in satul din vale!Calatorul s-a intristat si a plecat dezamagit mai departe.Dupa catva timp un alt calator trecea prin acelasi loc si i-a pus taranului aceeasi intrebare.Acesta l-a intrebat ca si pe cel dinainte:- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii de acolo?- Ohhh! Extraordinari! As fi vrut sa raman acolo! Oameni, veseli, buni, generosi, primitori cu strainii, intotdeauna gata sa ma asculte si sa-mi spuna o vorba buna!- Din fericire asa sunt si in satul din vale!Calatorul a plecat mai departe fericit, plin de nerabdare.Oamenii din viata ta cu sunt acum?Cauta ce este mai bunin fiecare! Depinde numai de tine daca pleci mai departe dezamagit sau plin de incredere si fericire...Ei sunt doar oglinda in care te privesti.Daca vrei mai multa dragoste si atentie de la ceilalti, incepe prin a darui tu aceste lucruri.

Azi nu e cea mai frumoasa zi, dar pentru ca e un dar divin o s-o duc pana la capat cu demnitate.

Azi, multumesc....

Multumesc pentru ca dupa ce am daruit indelung, am inceput sa si primesc.Multumesc pentru ca alaturi de ganduri veninoase, am primit si ganduri calde, care mi-au infrumusetat ziua.Multumesc pentru iubire. Mi-a fost oferita in multe forme si vreau sa fiu recunoscatoare.Multumesc pentru prietenie. Nu mi s-a aratat din prima, dar pana la urma mi-a iesit in cale.Multumesc pentru ca am intalnit oameni frumosi nu doar pe dinafara.Multumesc pentru toate zambetele si lacrimile pierdute in timp. Chiar daca au fost dureroase, consider ca mi-au fost de ajutor.Multumesc pentru tristeti si pentru bucurii. Mai ales pentru acele bucurii care au venit din lucruri marunte.Multumesc pentru zgomot si pentru liniste, pentru tacere.Multumesc pentru momentele in care am simtit ca am totul.Multumesc pentru dor, pentru nostalgie, pentru copilarie.Multumesc pentru amintirile care in timp vor deveni nepretuite. Desi, ele sunt deja astfel.

Bun sau rau, frumos sau urat, ce a trecut prin viata mea pana acum mi-a folosit. Ce nu mi-a folosit a ramas in urma sau revine in prezent sub forma experientei. Probabil ca uneori uit sa apreciez ce mi se ofera, dar sunt momente, ca acestea, in care sunt extrem de recunoscatoare pentru tot ce am. Nu am totul, dar am ce-mi trebuie ca sa fiu fericita. Si e suficient!

Ati intalnit vreodata oameni pe care i-ati simtit aproape din prima clipa? Acei... straini.Acei oameni despre care aparent nu stii nimic, dar ai senzatia ca stii totul.Acei oameni care inexplicabil ti-au atins inima si au lasat acolo o amprenta.Acei oameni cu care stabilesti o legatura speciala, diferita.

Acei oameni care la un moment dat au dat buzna in viata ta si au schimbat-o intr-un fel de care uneori nu esti constient.Acei oameni care iti sunt mai prieteni decat prietenii cu care te-ai straduit sa creezi o legatura in timp.Acei oameni care la momentul potrivit au stiut cum sa te priveasca, ce sa iti spuna, cum sa te imbratiseze.Acei oameni pe care o data ce i-ai intalnit nu ii poti lasa sa plece.

Oare ei sunt "strainii"? Eu ii numesc prieteni sau suflete pereche la un alt nivel! :)

Sunt momente cand ma simt pustiita fara vreun motiv anume sau fara absolut nici un motiv, dar sunt si momente cand simt ca am totul.Sunt momente cand as plange din orice nimic, dar sunt si momente cand imi place atat de mult viata mea ca nu ma pot opri din ras.Sunt momente cand vreau mai mult, dar si momente cand ma multumesc cu mai putin. Sunt momente cand sunt capricioasa, mofturoasa, impulsiva, dar sunt si momente cand sunt rezonabila si calma.Sunt momente cand imi place sa fiu alintata si rasfatata, dar sunt si momente in care vreau doar sa fiu lasata in pace.Sunt momente cand imi place galagia, oamenii multi, agitatia, dar si momente cand apreciez singuratatea si ma regasesc in ea.Sunt momente cand habar n-am ce e de facut in continuare, dar si momente in care sunt sigura pe mine si stiu ce am de facut.Sunt momente vorbesc mult si momente cand nu pot decat sa tac.Sunt momente cand nu stiu ce simt si momente cand stiu prea bine, iar asta ma copleseste.Sunt momente in care imi cunosc prietenii, dar sunt si momente in care ma intreb cine sunt "strainii" din fata mea.Sunt mii de momente, o viata, un om. Eu.

"Se gandi la ceea ce invatase, la ceea ce fusese ea odata si la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care il iubise, pe care le urmase si incercase din rasputeri sa se vindece. Era o femeie care facuse greseli, care uneori plangea lunea dimineata sau singura noaptea in pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viata ei si care gasea dificil sa se dea jos din pat dimineata pentru a merge la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile cand era prost dispusa, care se privea in oglinda si se intreba de ce nu se ducea la sala de gimnastica mai des; era o femeie care se intreba uneori care naiba era rostul ei pe aceasta lume. Era o femeie care uneori incurca lucrurile. Pe de alta parte, era o femeie care stia ce inseamna iubirea adevarata si care era gata sa traiasca intens, cu mai multa iubire, si sa-si faca amintiri noi. Indiferent daca asta urma sa se intample in zece luni sau peste zece ani. Indiferent ce o astepta mai departe, stia ca trebuie sa-si deschida inima si sa o urmeze oriunde o ducea.Intre timp trebuia doar sa traiasca."

Am nevoie de speranta. De speranta ca toate lucrurile care nu mi-au iesit isi vor gasi rezolvarea si se vor aseza cu timpul.Am nevoie de credinta. Poate o sa ma opresc la un moment dat din fuga mea nebuna prin viata si o sa imi fac timp sa vorbesc putin si cu Dumnezeu.Am nevoie de rabdare. Rabdare sa las timpul sa-si faca treaba si poate sa gaseasca el solutii in locul meu.Am nevoie de curaj. Curaj sa ma lupt cu necunoscutul si cu temerile mele.Am nevoie de pace. Simt nevoia sa fiu impacata cu mine insumi.Am nevoie de pasiune. Trebuie sa ies din amorteala in care am intrat.Am nevoie de vindecare. Am nevoie de intelegere. Am nevoie de putere.Am nevoie de mine.

Mi-e greu sa ma decid daca mi-am lasat sau nu ranile sa se vindece sau doar le-am bandajat superficial facandu-ma ca nu le vad, ca nu le simt.Unele s-au cicatrizat complet si le privesc ca pe o lectie invatata. Altele, le-am tot bandajat si nu cred ca au apucat sa se vindece. Inca ma dor. Ma tarasc cu ele in fiecare zi, privindu-le, intrebandu-ma, dorindu-mi…

Mereu m-am intrebat daca uitam cu adevarat ce ne marcheaza, ce ne doare, ce ne raneste.Invatam sa credem din nou dupa ce ne-am pierdut increderea. Dar niciodata nu mai credem cu aceeasi tarie.Invatam sa iubim din nou dupa ce ne-am cules inima de pe jos. Dar niciodata nu mai putem iubi cu aceeasi intensitate.Invatam sa cerem din nou dupa ce am fost respinsi. Dar parca dupa ce primim, nu mai simtim aceeasi bucurie.Invatam sa luptam din nou chiar daca am fost infranti de mii de ori. Dar la un moment dat uitam sa ne mai bucuram pentru ca suntem obisnuiti cu tristetea.Invatam sa acceptam ce nu putem schimba pentru ca nu avem alte optiuni.

Dar invatam sa uitam? Invatam sa lasam tot, tot in urma si sa fim la fel de increzatori ca mai inainte?Poate e nevoie de o vointa de fier pentru asta, de tarie, de… ceva ce eu nu am. Pentru ca la naiba… nu pot sa uit ce m-a durut, ce mi-a lasat “semne”. Si ma cert mereu pe mine!

Singurul lucru de care am nevoie acum este o imbratisare. Un gest la fel de vechi ca omenirea si care inseamna mai mult decat intalnirea a doua corpuri. O imbratisare inseamn: nu ma ameninti, nu mi-e frica sa stau atat de aproape, pot sa ma relaxez, sa ma simt acasa, sunt ocrotit si cineva ma intelege. Traditia spune ca, de cate ori imbratisam pe cineva de bunavoie, castigam o zi de viata.

~ Paulo Coehlo, Aleph

- Si cu ce ramanem pana la urma? , ma intreb.- Cu multe amintiri, imi raspund. - Ce fel de amintiri?- Amintiri care aduc lacrimi, amintiri care aduc nostalgie, tristete sau durere. Amintiri pe care le-ai scoate din suflet si din gand doar pentru a le mai retrai macar o data.Amintiri pe care ai vrea sa le continui, sa le dai un alt final. Amintiri care dor si de care ti-e dor.Amintiri care nu-ti dau pace si care revin mereu ca un bumerang.Amintiri care te bucura si amintiri care te chinuie.- Multe amintiri...- Arunc o privire peste umarul stang si vad oamenii pe care i-am lasat in urma. Azi nu mai sunt exact cum mi-i amintesc. S-au schimbat. Dar aminitirile cu ei sunt neschimbate si neschimbate vor ramane. Vad acolo oameni care m-au parasit si mi-au furat increderea in mine sau in alti oameni. Vad alti oameni care mi-au reinnoit-o doar pentru a mi-o farama din nou. Vad oameni care m-au iubit, dar pe care nu i-am putut iubi. Vad oameni pe care i-am iubit, dar nu mi-au putut raspunde la fel. Vad prieteni care din nu stiu ce motiv au ramas acolo, in trecut. Apoi arunc o privire si peste umarul drept. Acolo vad multe lacrimi, de tristete si de bucurie. Vad cateva regrete si multe greseli. Vad fluturi in stomac, vise, sperante, astepari. Vad viata. Vad neimpliniri, dar observ si realizari. Vad cum a prelucrat timpul omul care se priveste acum in oglinda. - Melancolica azi?- Poate. Putin. Stau oleaca de vorba cu mine.- Si ai gasit raspunsuri la toate intrebarile pe care ti le pui?- Nu stiu. De fapt, nu caut raspunsuri, ci doar ma gandesc. La ce a fost, la mine, la azi, la maine.- Complicata fire esti tu...- Sunt. Stiu. De asta nici nu cer nimanui sa ma inteleaga, sa ma accepte. Si totusi, am gasit persoane care ma accepta fara sa incerce sa ma schimbe... 

Amintirile sunt o viata. Mii de momente, o multime de oameni, de ganduri, de sentimente. Sunt ca un sac niciodata prea gol, niciodata prea plin. Amintirile sunt singurele lucruri care ne apartin cu adevarat. Sunt ale noastre. Le putem "rasfoi" oricand. 

Viata pare lunga, dar de fapt, e extrem de scurta. Iar noi pierdem timp pretios. Il pierdem stand ancorati in ce-am lasat in urma. Ne impiedicam de nimicuri si uitam sa traim.

Pierdem timp pentru ca suntem suparati, pentru ca ne e lene, pentru ca regretam, pentru ca ne certam, pentru ca suntem egoisti, gelosi, invidiosi, pentru ca uitam sa ne bucuram.

Uitam sa ne bucuram de o dimineata insorita si de o cafea proaspata, uitam sa trimitem un mesaj frumos de buna dimineata sau de noapte buna, uitam sa spunem “te iubesc”, “te rog”, “multumesc”, “iarta-ma”.Uitam sa apreciem, sa respectam, sa mangaiem, sa imbratisam, sa iubim. Uitam sa aratam.Uitam sa ne bucuram de ce avem si vrem mereu mai mult.Uitam sa privim oamenii fara sa-i judecam, uitam sa ii intelegem.Uitam sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.Uitam sa ne descretim fruntile, sa zambim mai des.

Uitam? Sau doar luam tot ce avem ca pe ceva garantat, ceva pentru care nu trebuie sa luptam, ceva ce avem dreptul sa avem?

Vedem, dar nu privim. Mirosim, dar nu savuram. Simtim, dar nu aratam.

Ia o pauza. Respira adanc. Inchide ochii. Gandeste-te.Gandeste-te mai mult la ce ai si apreciaza. Lasa putin deoparte gandurile legate de ce ai vrea sa ai si nu ai. Spune-i persoanei de langa tine, parintilor, prietenilor, bunicilor ca ii iubesti. Multumeste-le ca exista in viata ta si ca o fac mai frumoasa.Cere iertare pentru ce ai gresit si lasa mandria si orgoliul la o parte.Respecta daca vrei sa fi tratat cu respect.Bucura-te ca atunci cand deschizi ochii dimineata poti vedea soarele.Inchide televizorul, calculatorul, si citeste o carte. Indeamna-i si pe altii sa faca acelasi lucru.

Viseaza. Spera. Ai incredere. Fii politicos. Apreciaza. Multumeste. Zambeste mai des. Intelege. Asculta. Taci. Imbratiseaza. Iubeste. Traieste!

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. 

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde: 

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!" 

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei. 

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat: 

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?" 

George îmi răspunse: 

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii." 

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus. 

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa". 

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente. 

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate. 

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine. 

"Vrei să vezi cicatricile mele?" 

"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat? 

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc." 

"Dar nu ţi-a fost frică?" 

"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!" 

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine. 

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri. 

Acum ai două opţiuni: să citesti acest text şi-apoi să-l ignori sau, să îl imparţi cu oamenii dragi ţie şi să invăţaţi impreună să trăiţi fiecare zi din plin, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie!

PS: Este important să luăm partea bună din toate! Pentru că orice situaţie are două părţi.

De multe ori in viata mea m-am intrebat daca am cu adevarat prieteni. Genul de prietenie despre care citesti cu placere intr-o carte, genul de prietenie pe care il vezi pe micile sau pe marile ecrane si la care, evident, visezi si tu, genul de prietenie pe care il vezi la altii, dar de care tu n-ai avut inca parte. Genul de prietenie... pura. Fara interese, fara ascunzisuri, fara reprosuri. 

M-am pacalit de multe ori. Oamenii au incetat la un moment dat sa imi mai zambeasca sincer si au inceput usor, usor sa se indeparteze. Apoi sa-si ceara scuze. Sa-mi spuna ca le-a fost dor. Ca au fost prea ocupati cu treburile lor ca sa-si mai indrepte gandurile catre mine. Ca orgoliul le-a fost prea mare ca sa faca primul pas dupa o discutie copilareasca. Si am iertat. De "n" ori m-am facut ca nu vad, ca nu aud. Mi-am inabusit ganduri si sentimente doar pentru a salva o prietenie.Apoi, am realizat ca nu trebuie sa lupt doar eu. Ca o prietenie nu presupune uitare, lipsa de timp sau orgoliu stupid. Si mi-am dat seama de toate astea pentru ca am intalnit oameni care mi-au aratat ce inseamna cu adevarat prietenia. Oameni calzi, oameni care sunt frumosi pe dinafara pentru ca au un suflet minunat, oameni pe care ii cunosc de ceva timp si chiar mi-au fost alaturi in momentele cele mai dificile si oameni pe care nu ii cunosc de foarte mult timp, dar care mi-au lasat senzatia placuta ca ne stim de-o viata.

Caci prietenia nu inseamna un numar de ani petrecuti impreuna. Nu inseamna nici faptul ca daca stii cateva lucruri despre celalalt ii esti automat prieten. Prietenia inseamna ca la miezul noptii sau in zorii zilei, cand un prieten "te striga" fugi intr-acolo. Inseamna sa poti povesti ore intregi fara sa te simti incomod si fara sa te simti in plus.Prietenia inseamna sa nu infrunti viata de unul singur. Sa stii ca undeva, aproape de tine, se afla un om sau mai multi in bratele carora poti alerga si de bucurie si de tristete.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale oameni care sa imi arate partile frumoase ale unei prietenii. Ii multumesc ca am prieteni! :)

▪ Fiecare om are...▫ cateva amintiri din trecut pe care si-ar dori sa le ingroape,▫ o mare iubire sfaramata in mici bucatele,▫ greseli din care a invatat prea tarziu sau deloc,▫ un moment in care si-ar dori sa poata da timpul inapoi pentru a repara o greseala,

▫ un vis la care a fost nevoit sa renunte,▫ doi ochi pe care nu ii poate uita,▫ o melodie care il face sa planga si o alta care il face sa zambeasca,▫ un orgoliu datorita caruia a pierdut ceva sau pe cineva,▫ o persoana pe care nu o poate ierta;

▪ Dar in acelasi timp, un om are...▫ o speranta de care se agata cand lucrurile merg prost,▫ o mangaiere care ii vine adesea de la persoane de la care nu se asteapta,▫ un scop pe care vrea sa-l atinga,▫ vise la care nu renunta,▫ un sfat calduros din partea unui prieten,▫ un moment in care se simte cel mai fericit om din lume,▫ o persoana pentru care reprezinta lumea intreaga!

In cele mai multe momente din viata lui, omul e singur. Cu o mie de oameni langa el, cu cel mai bun prieten sau cu cea mai apropiata fiinta de sufletul lui, omul are momente cand se simte si chiar este singur. Umarul unui bun prieten iti poate servi drept alinare pentru cateva minute, ore, dar apoi ramai singur cu gandurile tale. Le infrunti. Le intorci de pe-o parte pe alta, le rascolesti, le ascunzi, le cauti noi sensuri.

Sunt lucruri de care nu poti fugi. Si chiar daca fugi si te ascunzi tot dai nas in nas cu ele. Si singura solutie e sa le infrunti, sa le accepti, iar daca iti sta in putinta, sa le schimbi. Tu. Tu trebuie sa iti fi cel mai bun prieten. Tu trebuie sa inveti sa iti stergi singur lacrimile de pe obraz. Tu trebuie sa inveti singur sa zambesti din nou. Sa iubesti din nou. Sa crezi din nou. Sa speri din nou. 

Cred ca mereu am depins de cineva, pentru ceva. Din teama de singuratate sau pentru ca m-am gandit ca nu sunt suficient de puternica sa infrunt totul de una singura am cautat mereu brate care sa ma imbratiseze strans, maini care sa imi mangaie parul si obrazul, buze care sa ma sarute, umeri care sa-mi sprijine capul atunci cand il simt greu, inimi care sa ma asculte si care sa bata la unison cu a mea. Ce-am invatat din asta? Am invatat ca oamenii fug adesea de singuratate de teama, dar ca de cele mai multe ori sfarsesc tot in bratele ei reci.Am invatat ca bratele oamenilor iti tin de cald o perioada, dupa care trebuie sa iti folosesti propriile brate pentru a te imbratisa si a te incalzi.Am invatat ca singuratatea nu e asa de crunta atunci cand simti tu nevoia sa stai in preajma ei. Sa-ti strigi durerile si sa te vindeci de ele. Dar atunci cand nu o vrei, e insuportabila.Am invatat ca oamenii au nevoie de alti oameni pentru a zambi, pentru a simti ca traiesc, pentru a iubi, dar mi-am dat seama si ca trebuie sa aiba o tona de incredere in ei insisi. Sa aiba incredere ca daca vor, pot si singuri. 

Au existat momente in viata mea cand m-am simtit cumplit de singura. Cand aveam senzatia ca toata lumea mi-e impotriva si ca nu mai am nici un prieten, nici un suflet aproape. Dar au fost si momente cand in singuratatea camerei mele, am pus cap la cap ganduri, sentimente, trairi si am scos-o la capat. Singura. Si atunci m-am simtit puternica. Am fost mandra de mine desi eram cel mai vulnerabil om de pe pamant! 

Inventeaza ce nu exista. Pentru ca ceea ce exista apartine tuturor. Dar daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau. Si, daca cineva vede ceea ce vezi tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ceea ce traiesti si tu. Nu-l lasa sa plece. Opreste-l! Traieste povestea! Povesteste!

Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure. Intr-un colt al lumii exista cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta. Uita-te in jur! Acel cineva nu e departe. E cealalta jumatate a cartii. Nu mai pierde timp scriind alte pagini... Cauta-l! Restul il veti scrie impreuna. Pentru ca nimic nu e mai reusit ca doua povesti ce se impletesc.

Am iertat greseli aproape de neiertat, am incercat să inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat…Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite

lucruri, dar si eu am dezamagit oameni…

Am tinut pe cineva in braţe pentru a-l proteja…Am ras cand nu trebuia…Mi-am facut prieteni pentru totdeauna…Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins ..Am ţipat si am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori!

Am plâns ascultând muzică sau privind fotogtafii…Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un suras…Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi......Mi-a fost teama că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)... Dar am supravieţuit!Şi încă trăiesc! Şi totuşi, merg înainte...Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte!!!

Ceea ce trebuie, într-adevăr, să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi VIAŢA ÎNSEAMNĂ PREA MULT pentru a fi nesemnificativă!

~ Charlie Chaplin, Viata

Poate ca azi esti singur, dar asta nu inseamna ca maine nu poti intalni pe cineva care sa iti completeze viata. Poate ca azi esti deprimat, dar asta nu inseamna ca maine nu vei zambi cu tot sufletul si nu vei fi vesel din nou.Poate ca azi ai pierdut, dar asta nu inseamna ca maine viata nu te va recompensa cu ceva mult mai valoros si mai frumos.Poate ca azi cineva te-a ranit, dar asta nu inseamna ca maine nu va regreta si nu isi va cere iertare.Poate ca azi ti-ai pierdut increderea si echilibrul, dar asta nu inseamna ca maine nu vei gasi increderea si forta necesara sa mergi mai departe.Poate ca azi te simti urat, respins si nedorit, dar asta nu inseamna ca maine nu vei fi admirat si apreciat.Poate ca azi iti lipsesc atatea lucruri de care ai nevoie, dar asta nu inseamna ca maine nu le vei dobandi. Poate ca azi nu mai crezi in iubire, dar asta nu inseamna ca maine nu vei primi toata iubirea de care depinde sufletul tau.Poate ca azi ai uitat cine esti, dar asta nu inseamna ca maine nu iti vei aminti ca esti bun, frumos si puternic!

Viata iti da multe lectii de-a lungul timpului. Cu siguranta pe multe le pierdem din vedere, pe altele le ignoram doar pentru a le invata mai tarziu, iar pe unele le invatam pe loc pentru ca nu avem de ales. Da, acum stiu sigur ca la scoala era mult mai simplu...Cu timpul, mi-am dat seama ca dorinta pe care ne-o punem cu totii cand suntem mici, si anume "vreau sa fiu mare" se implineste fara doar si poate cam la toti. Si nu e deloc atat de simplu precum ne imaginam.Am mai invatat si faptul ca distanta face parte dintre lucrurile care sunt relative... doi oameni care stau unul langa altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflati la mii de km distanta! Apropierea se face cu sufletul.Timpul sterge doar amintirile care nu au nici o valoare. Pe cele care au contat si vor conta le pastreaza intacte. In amintiri, oamenii pot ramane la fel cum ii stiai tu chiar daca ei intre timp s-au schimbat altfel decat cum sperai sau pur simplu au plecat inainte de vreme. Inima pastreaza o multime de comori.Mi-am dat seama ca in prezentul nostru, sa fi exagerat de sincer e un mare defect din cauza caruia ai multe de pierdut. Da. In schimb, cred ca diplomatia e o mare calitate, pe care tot mai putini oameni o au.Acum stiu ca o inima facuta bucati se vindeca in timp. Ea trebuie tratata cu multe lacrimi, cu multe pareri de rau, cu multa durere, apoi cu oameni noi, cu alte zambete, cu alte imbratisari.Am ajuns si la concluzia ca e important sa faci ceea ce iti place. Iar daca nu ai ceva ce iti place sa faci, trebuie sa il cauti pana il gasesti. Altfel, irosesti timp pretios devenind frustrat si enervandu-i pe altii fiind atat de morocanos si de posac.

Stiu ca e bine sa fi rabdator, calm, dar eu cred ca am ramas ramas putin in urma la lectia asta.Mai stiu si ca singuratatea e buna, e placuta uneori, dupa care devine sufocanta. De aceea, prefer oamenii in jurul meu.

Am invatat sa ma "lupt" cu oamenii ca sa raman in picioare!Am invatat sa ma "lupt" cu mine ca sa imbunatatesc cate ceva.Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca lectile cele mai importante le invatam cu ochii in lacrimi si cu inima in genunchi. Altfel, nu le invatam deloc.

Si totusi, mai sunt atat de multe..

Sunt momente in viata cand simtim nevoia sa stam jos si sa meditam. Sa meditam la ce a fost, la ce este si la ce va fi. A fost frumos ce a fost? E bine cum e? Cum va fi?Privind inapoi putem simti o multime de lucruri... poate regretul unui lucru pe care nu l-am facut la timp sau nu l-am facut deloc, poate tristete, poate durere, poate dor de o persoana anume sau de persoana care obisnuiai sa fi, poate nostalgia timpului irosit sau trecut prea repede. Trecutul e ceva ce va ramane mereu al nostru. Nu il mai putem schimba, dar il putem "rasfoi" mereu cu sufletul nostalgic. 

Fiecare zi care trece devine trecut. Azi devine imediat maine si nu pot sa nu ma intreb daca "azi" eu am facut ceva bun pentru mine sau pentru altii. Daca mi-am invins o teama si am luptat pentru un ideal. Daca am spus ce trebuie, cand trebuie, cui trebuie. Daca nu am lasat problemele sa ma faca sa uit ca am un zambet frumos. Prezentul e un timp prea scurt...

Privind inainte nu pot decat sa imi imaginez ca va fi mai bine. Nu vreau sa iau exemplul oamenilor care au inceput sa prezica un viitor urat. Eu vreau sa cred ca oamenii vor incepe sa se schimbe in mai bine. In mai rau au facut-o deja, deci vreau sa cred ca urmeaza randul binelui.Vreau sa cred ca oamenii vor zambi mai des, fara un motiv anume si vor fi mai politicosi. Ca isi vor aminti sa spuna "Multumesc" sau "Imi pare rau" mai des decat o fac acum. Ca vor analiza mai mult propria persoana si mai putin pe restul lumii. Ca vor inceta sa mai fie morocanosi si ca vor fi mai increzatori.

Azi a fost o zi in care am meditat. In care mi-am pus intrebari, am ocolit raspunsuri sau le-am acceptat. A fost frumos ce a fost? E bine cum e? Cum va fi?A fost frumos ce a fost, iar de unele lucruri mi-e cumplit de dor.E bine cum e, dar mai sunt mult de indreptat.Nu stiu cum va fi, dar va fi mai bine!

Exista oameni care te ajuta sa te schimbi, din oricine, in cineva...Exista oameni a caror privire vede doar cine esti, cu adevarat si pe de-a-ntregul...Exista oameni care, atunci cand iubesc, o fac desprinzandu-se cu totul de lume...Cu conditia ca in cealalta dimensiune sa fie doar...iubirea insasi...Am auzit ca unii chiar simt cand sunt mangaiati de Dumnezeu si isi ridica ochii spre El chiar si atunci cand au fost crunt pedepsiti...Voiam sa cunosc un om care sa ma invete cum sa ma bucur de orice...Exista oameni cu care realizezi o legatura extrasenzoriala, prin care ti se scurg in vene niste emotii atat de puternice incat intrii in panica... Te linistesti abia cand incepu sa le daruiesti, la randu-ti, mai departe...Exista, stiu sigur, oameni care par atat de seriosi, incat putini isi dau seama ca atunci se afla in toiul jocului lor preferat...Jocul de-a fiinta sociala...Exista oameni atat de buni, incat multi din jur se intrec in a le face rau...Exista oameni care pot privi in gol la nesfarsit. Inauntrul lor insa, se intampla...viata, cu toate ale ei...Exista oameni care te invata drumul inapoi spre tine...

{ Mihaela Radulescu, Despre lucrurile simple 

Intotdeauna mi-a fost greu sa iau decizii pe termen lung, cu repercusiuni in viitorul indepartat. Si intotdeauna am evitat sa le iau pana in ultima clipa cand a fost imperios necesar sa o fac.Mi-e greu, enorm de greu sa o iau mereu, mereu de la 0, sa ma lupt cu aceleasi himere si temeri de

fiecare data. Dar pe de alta parte nu pot face la infinit un lucru care nu imi aduce nici o satisfactie. Nu ma pot complace prea mult intr-o situatie care ma face sa devin frustrata, nervoasa, obosita sau care imi limiteaza considerabil pofta de viata sau timpul pentru mine. Prin urmare, imi creez mereu noi inceputuri. Poate ca sunt o luptatoare sau, dimpotriva, o lasa care renunta repede. Probabil e interpretabil in viziunea fiecaruia.Totodata consider ca un om care stie ce vrea, stie cand e momentul oportun sa renunte si la ce sa renunte!Azi am renuntat. Am renuntat sa mai fiu o marioneta jucata de oameni de nimic. Am renuntat pentru mine. 

Hm... cat de placuta e senzatia de libertate, pe care o pierdem fara sa ne dam seama si o constientizam abia cand am recapatat-o! Intotdeauna voi alege sa o iau de la 0 decat sa ma multumesc cu prea putin...

Cat de mult conteaza sa stii cine iti este aproape, cine se gandeste la tine cu drag, cu admiratie, cu dor, cu iubire, cu prietenie. Uneori, pare tare dificil sa triem presupusii prieteni de adevaratii prieteni. Uneori, chiar e dificil sa alegi vorbele dulci dar mincinoase de vorbele cu adevarat sincere. Pentru ca deseori, se pot confunda cu usurinta. Vreau sa cred ca imi cunosc prietenii, ca ei sunt asa cum ii stiu eu, cum ii cred eu, cum ii vad eu. Am nevoie sa cred ca este asa. Stiti, cred ca in viata fiecaruia dintre noi au existat momente in care ne-am simtit singuri intre o multime de prieteni. Momente in care nu i-am simtit aproape. Momente in care i-am simtit mai putin prieteni. Si unii dintre ei chiar asa au fost. Mai putin prieteni.O imbratisare mare pentru "oamenii mei", pentru "umerii" pe care imi mai odihnesc adesea mintea obosita sau ochii inlacrimati, pentru "bratele" care stiu sa ma cuprinda si sa ma asculte. Pentru "ochii" care ma citesc chiar si atunci cand nu mai am cuvintele la mine.Va multumesc si va iubesc si va apreciez!

Si, cumva, atunci cand toate relele vin deodata, gasim in noi forta de a ne ridica. Dupa ce varsam toate lacrimile pe care nu stiam ca le avem, dupa ce ochii sunt atat de umflati ca abia mai vedem, dupa ce zacem atat cat e nevoie pentru fiecare, ne ridicam frumos din pat, ne aranjam, ne imbracam frumos si luam iarasi viata in piept. Nu, nu-i usor deloc... as spune ca e poate chiar cel mai greu lucru pe care suntem nevoiti sa il facem la un moment dat. Dar e imperios necesar sa continuam lupta. Cu noi insine si cu viata.

Vine un moment in care trebuie sa renunti la toata drama care te inconjoara, la toti oamenii care au creat-o, si sa te inconjori de oameni care te fac sa zambesti, in prezenta carora te simti bine, te simti tu. Pierdem prea mult timp stand suparati, enervandu-ne pentru nimicuri..

Uneori, oamenii sunt irationali, ciudati, de neinteles.Daca esti amabil, dragut, intelegator, lumea te va acuza ca vrei sa atragi atentia.Daca ai succes castigi garantat la pachet cativa prieteni falsi si niste dusmani adevarati. Daca esti sincer si onest, ceilalti tot vor gasi un lucru pe care sa-l critice la tine.Ceea ce tie iti poate lua ani sa construiesti, cineva ti-l poate darama in cateva secunde.Daca iti gasesti persoana potrivita si esti fericit, cu siguranta vei fi invidiat.Binele pe care il faci azi, maine va fi uitat.Da-i lumii ce ai mai bun si vor spune ca nu le-ai dat nimic, niciodata.

Majoritatea oamenilor din jur analizeaza si critica in amanunt ce faci, ce spui, ce gandesti, ba chiar mai mult, ce n-ai facut, ce n-ai spus, ce n-ai gandit.Pare si este greu sa nu lasam toate astea sa ne afecteze,.

... dar parca totusi, uneori, nu imi place deloc sa aflu lucruri noi despre mine... de la altii!

Nu esti matur atunci cand spui cuvinte mari sau ai un numar de ani. Matur esti atunci cand poti intelege si recunoaste lucrurile marunte.

Mi-am dat seama ca oricat de mult ai ajuta oamenii, oricat de mult te-ai stradui, la un moment dat, ei vor spune ca nu ai facut nimic pentru ei. Si te vor rani. Va durea. Dar pe de alta parte, am inteles ca recunostinta si "rasplata" vin din alte locuri, in cu totul alte forme. Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla.Ideal ar fi sa invatam, sa ne invatam sa fim recunoscatori. Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta.Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia. De fapt, sunt sigura ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar "mari".Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune. Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi.

Privind uneori in urma, constat ca in momentele de "cumpana" ale vietii mele, Dumnezeu cel mai probabil, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam...

Azi ma gandesc la oamenii care "lovindu-ma" m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati. Azi ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai buna.Azi ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa.Azi m-am gandit la oameni in general... la cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza.

Azi le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata.

"" Pentru ca lacrimile nu tin de foame, lacrimile nu te fac sa zambesti... cu ochii inlacrimati nu vezi lucrurile clare, cu ochii umflati de plans, esti orb... """Si cel mai dureros lucru pentru om este sa planga fara lacrimi.[...] Cand ploua, puteam plange oriunde as fi fost; pe obraji nu stia nimeni de e lacrima sau strop al ploii."

{ C.C. Eduard - Nu mai am timp... }

Sunt momente cand cu toata parerea de rau trebuie sa tragi linie si sa pui punct. Momente in care oameni in care credeai te dezamagesc atat de tare incat nu ii poti ierta. Cel putin, nu imediat. Nu inainte de a vedea ca ei realizeaza greseala si ca isi doresc sa o indrepte.Investim timp in oamenii din jurul nostru si ajungem la un moment dat sa ne dam seama ca a fost in zadar. Ajungem sa ne dam seama ca traim printre straini. Ca oamenii pe care credeam ca ii cunoastem, de fapt, sunt altfel decat cum ii stiam noi.Urasc sa ma dau batuta, dar in cazul unor persoane cred ca cel mai bine e sa iei distanta. Pentru ca cine te vrea in viata lui va gasi el insusi o modalitate pentru ca tu sa faci parte din ea. Cu durere in suflet ajungi uneori sa realizezi ca un strain iti este mai prieten decat un prieten, iar un prieten iti este mai strain decat un om pe care nu il cunosti...

"Uneori, durerea devine o mare parte din viata ta, incat te astepti sa fie mereu acolo, fiindca nu-ti amintesti vreun moment din viata in care nu a fost. Dar intr-o zi vei simti altceva, ceva ce va parea gresit, doar pentru ca nu este familiar. Si in acel moment realizezi ca esti fericit. Fericirea vine in multe forme... in compania prietenilor buni, in sentimentul pe care-l ai cand visul cuiva devine realitate, sau la reinnoirea promisiunii unei sperante. E in regula sa-ti ingaduiesti sa fii fericit... pentru ca niciodata nu stii cat poate dura acea fericire."

{ One Tree Hill"Sunt momente in viata noastra cand ne gasim pe noi insine la o rascruce de drumuri. Speriati, confuzi, fara o harta asupra noastra. Deciziile pe care le luam in acele momente ne pot defini tot restul vietii. Desigur, atunci cand ne confruntam cu necunoscutul, majoritatea dintre noi preferam sa ne intoarcem si

sa mergem inapoi. Dar din cand in cand, oamenii aspira la ceva mai mult, ceva mai presus de suferinta de a merge singur... si chiar mai presus de vitejia si curajul de a lasa pe cineva sa te insoteasca, ori de a acorda cuiva a doua sansa. Ceva mai presus de linistita persistenta a unui vis. Pentru ca doar atunci cand esti pus la incercare, descoperi cine esti cu adevarat. Si doar cand esti pus la incercare descoperi cine poti fi. Persoana care vrei sa fii exista undeva acolo, dupa munca grea, credinta si incredere si mai presus de durerea si teama de ceea ce urmeaza."In acest moment, sunt 6.502.867.120 de persoane in lume. Cu exceptia catorva persoane. Si cateodata, ai nevoie doar de una, la bine si la rau...

{ OTH }

"Ritualul cafelei cu inimioara desenata in spuma e sarbatoarea mea de fiecare zi. Dorm tot mai putin si visez tot mai mult. Si, imbracata in hainele de anul trecut, sunt mai frumoasa decat am fost vreodata, chiar daca odinioara purtam doar tinute din colectia noua. Pentru ca astazi zambesc. Pentru ca m-am intors la simplitate ca si cum m-as fi intors acasa. Pentru ca abia azi, cand port cu mine toate ale mele, am inteles ca viata e un miracol."

{ Dragostea e un bonsai, Alice Nastase 

"Nu am puterea sa astept, sa pastrez distanta, sa pretind dovezi, sa fiu rezervata si rabdatoare in convingerea ca, daca intr-adevar mi-a iesit in cale o mare iubire, atunci isi va gasi puterea sa mi se arate, intreaga, desavarsita. M-am multumit cu franturi de viata si am pus, in locul adevarurilor care n-au existat niciodata, setea mea de iubire. In cautarile mele, m-am ratacit urmarind himere acaror dragoste mi-a otravit inima. In incercarile mele disperate de-a nu mai lasa timpul sa treaca fara noima, nu am facut altceva decat sa-mi irosesc anii din urma. Dar am invatat un singur lucru cu folos: sa nu mai caut, si sa nu mai astept. Sa nu mai cred, si sa nu mai cercetez. Sa am credinta ca marile miracole, revelatiile sfinte si marile iubiri ti se arata intregi, in toata splendoarea, in toata stralucirea lor, fara sa fie nevoie sa le urmaresti sau sa scotocesti dupa ele. Marile iubiri sunt precum rasaritul ori ploaia, precum curcubeul. Sunt ca primavara asta de dincolo de geam, care ti se arata fara sa o strigi, fara s-o chemi, stiind ca n-ai cum sa nu-i simti lumina."

{ Dragostea e un bonsai, Alice Nastase }

"Uneori ne incapatanam sa-i iubim chiar pe cei care ne-au facut cel mai mare rau. Care ne-au tinut prizonieri intr-o relatie de pe urma careia am pierdut ani, demnitate, onoare si stima de sine."Am bagat de seama ca numai oamenii mici la suflet si spirit sunt rai si dusmanosi, ca doar neica-nimenii se bucura la rautati, la carcoteli, la barfe otravite. Ca doar cei care-ti sunt net inferiori se impauneaza cu dreptul de a te judeca, de a iti rastalmaci vorbele si faptele si de-a se bucura ca, uite, au fost atat de vigilenti si abili, incat au fost in stare sa emita judecati de valoare despre un om care face ceva ce ei nu vor fi in veci in stare sa faca.Dar, recunosc, inca si inca o data, ca razbunarile se anunta uneori ca niste recompense dulci. Nu pot sa ma prefac ca nu stiu ca-ti vine adesea, nu sa intorci si obrazul celalalt, ci sa intorci iute o ocara si mai iscusita. [...] M-a invatat mai demult o prietena draga ca atunci cand vrei sa te razbuni, nu exista razbunare mai buna decat sa ai o viata fericita.""Sunt prizoniera unor alegeri gresite care m-au salvat, candva, de la moarte, dar care ma tin acum departe de viata."

{ Alice Nastase, Dragostea e un bonsai }