cercetarea la fata locului
Post on 31-Oct-2014
195 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
EVOLUTII IN PROCEDEELE TACTICE
FOLOSITE IN INVESTIGATIILE PENALE
Cercetarea la fata locului : Evolutii
1. Referiri notionale
Procedeul probator, denumit in Codul roman de procedura penala
cercetarea la fata locului (art. 129) – cunoscut in legislatiile occidentale si
ca cercetarea scenei infractiunii sau scena crimei , cum este cazul sistemului
judiciar de tip anglo-saxon, ori american – reprezinta actul de debut al
investigatiilor in fapte de periculozitate deosebita: omucideri, violuri sau
talharii urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente
grave, infractiuni din domeniul crimei organizate s.a.1
„Cercetarea la faţa locului se înscrie printre activităţile de bază ce
contribuie în mod substanţial la aflarea adevărului în cauză, de ea depinzând,
în mod esential, lămurirea problemelor referitoare la faptele şi împrejurările
acesteia, inclusiv cu privire la persoana făptuitorului”. ”Nu de puţine ori,
această activitate se constituie în unica modalitate de obţinere a probelor şi
mijloacelor materiale de proba, cel puţin în prima fază a cercetărilor.”
În accepţiunea specialiştilor, cercetarea la faţa locului poate fi definită ca
fiind acea activitate iniţială de urmărire penală şi de tactică criminalistică
care constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit
infracţiunea sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia, în
1 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 357
1
vederea descoperirii,fixării şi ridicării urmelor şi în stabilirea împrejurărilor
în care infracţiunea a avut loc.2
Referitor la intelesul termenului de fata locului sau de loc al savarsirii
faptei, asa cum este folosit, uneori, in practica ori in literature de specialitate
(sau de scena a infractiunii, in Occident) , trebuie facuta o precizare: prin
aceasta expresie se are in vedere nu numai locul propriu-zis al savarsirii
infractiunii, ci si zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot
desprinde date referitoare la pregatirile, comiterea si urmarile faptei, inclusiv
caile de acces si de retagere a autorului din campul infractional.3
Cu privire la termenul analizat, exista si o interpretare legala potrivit
careia, prin “locul savarsirii infractiunii” se intelege locul unde s-a
desfasurat activitatea infractionala, in tot sau in parte, ori unde s-a produs
rezultatul acesteia (art.30 alin.4 C.pr.pen.).
2. Consideratii privind reglementarea procesual penala
Cercetarea la fata locului, ca si celelalte acte ori activitati de investigare a
faptelor penale, se face numai in stricta conformitate cu reglementarile
referitoare la acest procedeu probator. Astfel, potrivit prevederilor art. 129
alin.1 C.pr.pen. , cercetarea la fata locului poate fi dispusa motivat de catre
organul judiciar, ori de cate ori se considera necesar sa se apeleze la acest
procedeu probator.4
In faza de urmarire penala cercetarea la fata locului este dispusa printr-o
rezolutie motivata a organului de urmarire penala, de regula, dupa inceperea
2 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 14 3 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 357- 3584 idem 3.
2
urmaririi penale. Cercetarea se efectueaza in prezenta martorilor asistenti, cu
exceptia cazurilor cand aceasta prezenta nu este gasibila. De asemenea, daca
se considera necesar, la cercetare pot participa si partile, o eventuala
neparticipare a partilor incunostintate nefiind de natura sa impiedice
efectuarea cercetarii.
In faza de judecata , cercetarea la fata locului este dispusa de catre
instanta, printr-o incheiere, dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Potrivit
art.129 alin.4 C.pr.pen., instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata
locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului , cand participarea
acestuia la judecata este obligatorie.5
Asa cum doctrina procesual penala si practica de specialitate o
demonstreaza, cercetarea la fata locului efectuata de instanta de judecata, nu
are nici intinderea si nici adancimea celei efectuate de organul de urmarire
penala, insa, semnificatia este la fel de mare intrucat instanta are
posibilitatea sa ia contact direct cu anumite aspecte ale locului in care s-a
comis infractiunea si sa cantareasca mai exact rezultatele desprinse din
cercetarile anterioare ale organelor de urmarire penala.
3. Obiectivele cercetarii la fata locului
Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca
constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere
si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea
mijloacelor materiale de proba si imprejurimile in care infractiunea a fost
savarsita.6
5 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 358-3596 Art.129 alin.1 Cod de procedura penala/ actualizat 2012.
3
Privind importanta cercetarii la fata locului, trebuie amintit faptul ca
marea majoritate a autorilor lucrarilor de specialitate, atat procesual penale
cat si criminalistice, sunt de accord ca ne aflam in fata unui procedeu
probator cu adanca semnificatie in aflarea adevarului.
Un alt aspect important al cercetarii la fata locului il reprezinta faptul ca
organul de urmarire penala, ca si instanta de judecata, au posibilitatea sa
investigheze direct locul savarsirii faptei si sa evalueze consecintele
infractiunii, sa stabileasca imprejurarile in care a fost comis actul penal si sa-
l identifice pe autor – prin mijloace tehnice si reguli tactice adecvate – este
de natura sa contribuie efectiv la realizarea scopului procesului penal.7
Pe baza acestor consideratii, conchidem ca cercetarea la fata locului este
“partea cea mai importanta a cercetarii cauzei penale”, o activitate de
maxima importanta cu caracter imediat si de neinlocuit, in multe situatii
fiind aproape imposibil de repetat, in aceleasi conditii si cu aceleasi
rezultate.8
Obiectivele cercetarii la fata locului sunt, in fapt, o serie de sarcini bine
stabilite din punct de vedere tehnic, ca urmare a bogatei experiente practice
in materie, reluata si in literature de specialitate, atat din tara noastra cat si
din strainatate. In acest sens, evidentiem principalele sarcini care revin
cercetarii la fata locului :
a. Cunoasterea si investigarea directa de catre organul de urmarire
penala sau de catre instanta de judecata a scenei infractiunii sau a
locurilor inscrise in categoria “locul faptei”.
b. Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii , a mijloacelor
materiale de proba. Descoperirea urmelor, urmata de interpretarea lor
7 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 3598 idem 7
4
imediata la fata locului, este de natura sa ofere indicii, cel putin cu
caracter general, cu privire la natura faptei si chiar la persoana
autorului.
c. Obtinerea de date cu privire la modul de operare al faptuitorului, la
numarul de persoane care au luat parte la comiterea infractiunii. Din
cercetarea la fata locului se poate deduce modul in care se desfasoara
activitatea infractionala, incepand din momentul patrunderii autorului
in campul cercetat si terminand cu retragerea sa
d. Identificarea eventualilor martori , intrucat in functie de conditiile
concrete ale locului si momentului savarsirii faptei, se poate stabili
daca, si in ce masura, activitatea infractorului putea fi perceputa de
cineva. Aceasta precizare se impune deoarece nu sunt putine cazurile
in care sunt gasiti imediat martori ai evenimentului.
e. Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penala si participantii
privind savarsirea acesteia, cel putin cu caracter provizoriu. Sarcinile
cercetarii la fata locului sunt, in fond, obiective ale anchetei .9
4. Elemente tactice specifice cercetarii la fata locului
a. pregatirea echipei de cercetare a scenei infractiunii , care urmeaza sa
se deplaseze la fata locului in vederea efectuarii cercetarii, atat din
punct de vedere judiciar, cat si tehnic-criminalistic.
b. Dispunerea unor masuri cu caracter preliminar – sesizarea organului
de urmarire penala despre savarsirea unei fapte penale intr-unul din
modurile prevazute de art. 221 C.pr.pen., respective plangere, denunt
sau sesizare din oficiu.
9 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 360
5
La primirea sesizarii, organul de urmarire penala, indiferent daca este
competent sau nu, are datoria sa intreprinda de indata urmatoarele:
- identificarea persoanei care a facut plangerea sau denuntul
- determinarea locului, naturii, gravitatii si oricarui alt element care sa
serveasca la formarea unei prime imagini despre fapta petrecuta.
- Dispunerea masurilor urgente, strict necesare, premergatoare
cercetarii la fata locului, masuri pe care le va lua organul de cercetare.
c. Pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice – sub raportul
tehnico-tactic criminalistic, o atentie deosebita va fi acordata
verificarii si pregatirii mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice
care urmeaza sa fie folosite pe parcursul cercetarii.
c.1. Pentru cercetarile care nu presupun o desfasurare de mijloace
deosebite sunt necesare: trusa criminalistica universala, trusa foto,
trusele criminalistice specializate
c.2 Pentru efectuarea unor cercetari cu un grad de complexitate mai
mare se apeleaza la laboratoarele criminalistice mobile care dispun de
urmatoarele : aparatura de inregistrare, aparatura diversa de detectie
(detectoare de metale, detectoare de cadavre, detectoare cu radiatii
invizibile, detectoare de substante explosive,de substante radioactive),
mijloace tehnice de identificare a persoanelor(dupa semnalmente
exterioare), aparatura de comunicatii radio (pentru mentinerea unei
legaturi operative cu unitatile de baza ale organelor judiciare), surse
proprii de energie electrica, utilaje de prelucrat materialele fotosensibile,
truse de prim ajutor, costume de protectie s.a.10
10 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 362
6
5. Reguli tactice ale cercetarii la fata locului
Organele de urmărire penală, precum şi alte organe, de regulă ofiţeri sau
subofiţeri din Ministerul Administraţiei şi Internelor, care s-au sesizat cu
privire la săvârşirea unei infracţiuni ori au fost dirijaţi la locul faptei, sunt
obligaţi să ia unele măsuri urgente. Aceste măsuri, menite să asigure
conservarea locului faptei şi care – datorită urgenţei – pot fi efectuate şi de
alte organe” chiar dacă privesc o faptă ce nu intră în competenţa lor” sunt, în
principal următoarele:
a. Salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical „În
cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale
sau sănătăţii, precum şi în cazul infracţiunilor de tâlhărie,
nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice,
accidentelor de muncă şi catastrofelor, salvarea vieţii victimelor şi
asigurarea acordării primului ajutor este o sarcină prioritară”. Pentru
aceasta se va solicita sprijinul persoanelor competente aflate în
apropiere – medici sau personal medical cu pregătire medie – în nici
un caz nu se va permite intervenţia unor persoane care, datorită lipsei
cunoştinţelor medicale, pot provoca agravarea leziunilor.11
„Înainte de a ridica victima, cel sosit primul la faţa locului trebuie să
noteze şi să marcheze locul şi poziţia în care se afla acesta în momentul
sosiri la faţa locului”.
Trebuie precizat faptul că ajutorul medical se acordă chiar şi atunci când
există riscul distrugerii unor urme, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii
corporale neputând veni niciodată în concurs cu alte interese.
11 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 17.
7
b. identificarea martorilor oculari ;
c. Conservarea aspectului locului faptei prin: îndepărtarea “curioşilor”,
interzicerea pătrunderii acestora în câmpul infracţiunii, asigurarea
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, în raport cu natura acestora,
natura locului faptei şi condiţiile meteorologice existente.
d. încunoştiinţarea organului de urmărire penală competent să efectueze
cercetarea la faţa locului:
Pregătirea temeinică a cercetării la faţa locului constituie una din
condiţiile esenţiale ale realizării scopului acestei activităţi.
Masurile pregatitoare parcurg doua etape
- pana la deplasarea la fata locului;
- dupa sosirea la fata locului.
e. cel sosit primul la faţa locului trebuie să noteze poziţia iniţială a
obiectelor, schimbările survenite şi cine le-a făcut;
f. nici o persoană nu are dreptul să pătrundă în câmpul infracţiunii, dacă
nu are abilitatea salvării victimelor;
Când cercetarea la faţa locului se face în teren deschis, ea poate fi
efectuată, după cum urmează:
- de-a lungul itinerariului parcurs de făptuitor, din locul unde s-a
consumat episodul principal ori se observa rezultatele activităţii
ilicite, spre exterior;
- din centrul locului faptei spre periferie, lărgindu-se din ce în ce mai
mult zona examinată, în spirală;
- pe sectoare dreptunghiulare, în situaţia în care terenul, deşi întins, are
puncte de reper ce pot uşura delimitarea acestuia.12
12 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 17-18
8
In literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de
cercetare:
- metoda subiectivă, constă în aceea că echipa de cercetare procedează
la căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi
mijloacelor materiale de probă, urmând fidel traseul parcurs de
persoană din momentul impactului cu solul până în final.
- metoda obiectivă, constă în căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea
urmelor şi a mijloacelor materiale de probă într-o anumită ordine,
făcând abstracţie de modul şi succesiunea acţiunilor presupuse că s-au
întâmplat;
- metoda combinată, adică folosirea pe parcursul cercetării atât a
metodei subiective, cât şi a celei obiective, trecându-se de la una la
alta, în raport cu particularităţile cauzei şi diferitele metode ale
cercetării.”
g. Alte masuri pe care trebuie sa le intreprinda echipa de cercetare
imediat dupa sosirea la fata locului:
- organizarea activităţii de culegere de informaţii, care trebuie să se
desfăşoare în paralel cu cercetarea la faţa locului;
- asigurarea reluării în părţile neafectate (reluarea traficului aerian în
cazul producerii evenimentului pe pista de decolare sau atenţionare);
- asigurarea locurilor, instalaţiilor, documentelor ce prezintă importanţa
pentru cauză;
- luarea măsurilor pentru înlăturarea altor pericole iminente care să
asigure efectuarea cercetării la faţa locului într-un climat de protecţie
pentru membrii echipei (ex. explozii);
- stabilirea modalităţilor de legătură între membrii echipei şi a
schimbului de informaţii;
9
- asigurarea prezenţei martorilor asistenţi – dacă acest lucru nu s-a
realizat – şi, când situaţia impune, a reprezentanţilor de specialitate .
Regulile speciale sunt grefate pe regulile cu valabilitate generală fiind
determinate de specificul fiecărei cauze şi particularităţi concrete în care s-a
comis fapta. Dintre ele amintim:
- luarea măsurilor pentru a preveni producerea de incendii sau explozii;
- asigurarea reluării activităţii în părţile neafectate, ori după caz,
dirijarea traficului;
- protejarea locurilor, instalaţiilor şi documentelor;
- extinderea ariei de cercetare până la punctele limită unde s-ar putea
descoperi mijloace de probă; repetarea cercetării la faţa locului doar în
cazuri excepţionale, când condiţiile meteorologice şi vizibilitatea au
împiedicat desfăşurarea în bune condiţii a primei cercetări ori nu au
fost cunoscute toate porţiunile de teren ce intră în accepţiunea de ”loc
al faptei”.13
6. Fazele rezultatelor cercetarii la fata locului
„Cercetarea la faţa locului este o activitate complexă, de durată, care
solicită exactitate, calm, perseverentă, prudentă, eforturi şi, uneori, chiar
sacrificii, pentru realizarea scopului care îl urmăreşte”.
Ca metodică tactică generală, cercetarea la faţa locului parcurge două
etape (faze): faza statică şi faza dinamică. Sunt doua faze distincte dar care,
in raport cu multitudinea si diversitatea situatiilor legate de imprejurarile
13 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 18-19
10
comiterii faptei, pot aparea modificari tactice,in sensul ca, pot aparea cazuri
cand unele activitati din faza statica se executa in faza dinamica si invers.
În prima etapă, numită faza statică, interesează aspectul de ansamblu al
locului săvârşirii faptei, poziţiile relative ale diferitelor urme şi obiecte, căile
de acces. În această fază,se măsoară distanţele dintre diferite obiecte ale
infracţiunii, între diferitele urme ale acesteia, se execută fotografiile-schiţă,
fotografiile obiectelor principale de la locul faptei.
„Se va interzice fumatul în timpul cercetării locului faptei, sau se va fixa
un loc special pentru fumat. Nu se vor comenta cu glas tare rezultatele
cercetării, pentru a nu influenţa martorii oculari dacă sunt de faţa.”14
Dacă între timp vor veni organe de urmărire penală cu grade şi funcţii
superioare, acestea nu au voie să întrerupă lucrările, dar vor putea sta de
vorbă, în mod independent, cu fiecare membru din echipa de cercetare. De
altfel, din întreaga echipă de cercetare, în faza statică, nu intră pe terenul
propriu-zis al locului faptei decât conducătorul echipei şi specialistul
criminalist. Acesta din urma va executa fotografiile necesare. La nevoie
echipa va fi completată şi cu un al doilea specialist (medic sau inginer în
accidente cu caracter special), daca natura faptei o impune.
Marcarea drumului de acces în perimetrul de cercetat este atributul
specialistului criminalist, fiind abilitat de profesia ce o desfăşoară, de ordine
şi instrucţiuni de uz intern. După stabilirea căilor de acces, primul care
pătrunde în locul faptei este procurorul, împreună cu criminalistul şi medicul
legist.15
În această fază se marchează poziţia cadavrelor, făcută de medicul legist,
fără a schimba poziţia victimei. Tot în acest timp procurorul trebuie să facă o
14 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 1915 idem 14
11
descriere completă a cadavrelor, aceasta incluzând sex, înfăţişare, vârsta,
culoarea ochilor, părului. Foarte importantă este şi descrierea poziţiei
cadavrelor, locul unde a fost găsit, precum şi examinarea atentă a
îmbrăcămintei şi încălţămintei victimelor.
Multitudinea de urme create de faptuitor nu poate fi neglijata, astfel se
impune mai intai determinarea drumului de acces in locul faptei urmata de
reluarea activitatilor tactico-tehnice (inclusive folosirea cainelui de
urmarire), altfel echipa risca sa “imbogateasca” locul examinat. Fixarea
locului faptei in faza statica se face prin fotografii de orientare si fotografii
schita, ale obiectelor principale si ale urmelor, cand exista pericol de
disparitie a acestora.16
A doua etapă a cercetării locului săvârşirii faptei, numită faza dinamică
constă în examinarea amănunţită a fiecărui obiect purtător de urme,
deplasândul din locul unde a fost descoperit, pentru a asigura condiţii optime
de examinare. Se execută fotografia detaliilor acestor obiecte, se caută şi se
ridică urmele vizibile şi latente pe mâini, urmele de picioare, ale
instrumentelor de spargere, ale armelor de foc.
Cu privire la urmele ce trebuie căutate, acestea diferă în raport cu natura
faptei săvârşite, astfel: la infracţiunile comise prin violenţă, întotdeauna vor
fi căutate urme biologice, microurme, obiecte folosite de autori pentru
realizarea rezoluţiunii infracţionale. La faptele îndreptate împotriva avutului
public sau privat se vor căuta urme ale instrumentelor de spargere, urme de
natură papilară, urme de încălţăminte; în cazul distrugerilor, indiferent de
natura agenţilor care le-au provocat, se va examina focarul sau craterul
16 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 20
12
exploziei, în cercuri concentrice, pentru identificarea surselor care au produs
incendiul sau explozia.
O atenţie deosebită trebuie acordată examinării locului unde s-a consumat
episodul principal al faptei, pentru că aici pot rămâne o multitudine de urme.
La această fază a cercetării iau parte toţi membrii echipei, şi toţi specialiştii
necesari, în raport cu natura urmelor formate.
7. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului
Potrivit prevederilor art.131 C.pr.pen. despre efectuarea cercetarii la fata
locului se incheie un proces-verbal, care reprezinta mijlocul procedural
principal de fixare a rezultatelor acestui act initial de urmarire penala.
Procesului-verbal I se pot anexa fotografii, schite, desene ori alte asemenea
lucrari, cum ar fi, de exemplu, rolele de film sau benzile videomagnetice.
7.1. Procesul-verbal incheiat in vederea fixarii rezultatelor cercetarii la fata
locului se numara printre mijloacele de proba cu o semnificatie deosebita in
solutionarea cauzei penale. El va trebui sa corespunda unor cerinte, o buna
parte stabilite in mod expres de legiuitor. Din punct de vedere al formei si
cuprinsului, procesul-verbal va contine urmatoarele mentiuni, indicate in
art.91 C.pr.pen. :
Data si locul unde este incheiat;
Numele, prenumele si calitatea celor care il incheie;
Numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand
exista;
Descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
Numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera
procesul-verbal, obiectiile acestora.
13
Raportandu-ne la structura procesului-verbal, formata dintr-o parte
introductiva, o parte descriptive si o incheiere, subliniem importanta si
amploarea partii descriptive, insasi legea procesual penala impunand
necesitatea descrierii amanuntite a situatiei locului, a urmelor gasite, a
obiectelor examinate si celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace
materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat
posibil, cu dimensiunile respective (art.131 C.pr.pen). Procesul-verbal
trebuie redactat in termeni clari si precisi, “astfel incat lectura sa sa poata
reda intocmai imaginea locului faptei si pentru aceia care nu au participat la
cercetare la fata locului”.17
7.2. Pe plan tactic criminalistic, este necesar ca la redactarea partii
descriptive sa fie avute in vedere urmatoarele elemente18 :
Descrierea locului faptei va fi facuta in mod amanuntit, interesand
aspectul de ansamblu al acestuia, dimensiunile, topografia sa si
dispunerea fata de punctele cardinale, precum si fata de alte puncte de
reper mai apropiate, drumurile si caile de acces, alte particularitati.
Descrierea urmelor , a mijloacelor materiale de proba, a altor obiecte
examinate si ridicate va fi efectuata detaliat, indicandu-se cu precizie
locul in care au fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele
principale, forma, dimensiunea, culoarea, alte caracteristici fizico-
chimice sau particularitati de identificare, precum si metodele tehnico-
stiintifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea si
ridicarea acestora.
Mentionarea in procesul-verbal al oricarui element particular al
cercetarii. – imprejurarile negative / nu trebuie consemnate opiniile
17 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 371.18 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 372,373,374.
14
sau interpretarile personale / interpretarea imediata a urmelor /
consecintele sau pagubele (produse de faptele infractionale cercetate,
indiferent de valoarea sau natura lor) / enumerarea exacta a urmelor,a
mijloacelor materiale de proba / persoana careia i-au fost
incredintate / ora inceperii si ora terminarii cercetarii la fata locului.
7.3. Referitor la conduita tactica urmata in redactarea procesului verbal,
consideram necesar ca acesta, pentru a-si indeplini intru totul rolul de mijloc
de proba, va trebui sa fie redactat in conformitate cu prevederile legii si in
conformitate cu anumite cerinte metodologice dupa cum urmeaza:
- Prezentarea obiectiva, completa si clara a rezultatelor cercetarii;
- Folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis si concis;
- Descrierea celor constatate in ordinea in care s-a desfasurat cercetarea la
fata locului (redactarea, de regula, chiar la fata locului).
7.4. Schita locului faptei denumita si plan schita sau desen schita, este
destinata fixarii si prezentarii, in ansamblu, a locului faptei, a modului in
care sunt dispuse, in plan, obiectele si urmele infractiunii, precum si a
distantelor sau a raportului de pozitie dintre acestea. Principalul rol al schitei
locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini cat mai apropiate
de realitate asupra scenei infractiunii, astfel incat constatarile cuprinse in
procesul-verbal sa fie clar intelese.19
Schita locului faptei cuprinde mai multe subpuncte tehnice dupa cum
urmeaza:
- Planul-schita , executat la scara, in care sunt respectate riguros
proportiile dintre dimensiunile reale ale suprafetelor, distantelor etc. si
repezentarile acestora din plan.
19 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 373
15
- Desenul schita se realizeaza, de regula, printr-o simpla desenare a
locului faptei, fara sa se respecte intocmai proportiile dintre
dimensiunile reale sireprezentarile grafice, insa tot pe baza
masuratorilor executate la fata locului si prezentate in schita.
- Pentru fixarea pozitiei unui obiect in plan , se recurge la mai multe
metode, stabilite in functie de intinderea si de complexitatea locului
faptei:
a. Vizarea incrucisata sau metoda punctului de intretaiere , executata
din doua puncte diferite, denumite si puncte de statie. Punctele sunt
indicate la baza planului, din ele tragandu-se cate o linie spre obiectul
vizat, locul de intretaiere al celor doua linii reprezentand punctul in
care se afla dispus obiectul vizat.
b. Metoda triangulatiei , folosita in geodezie, in care punctele de
dispunere a obiectelor aflate la fata locului sunt determinate pe baza
distantei fata de o axa de referinta si a unor puncte fixe de reper, dupa
care se formeaza o retea de triunghiuri, aproximativ echilaterale, ce
vor indica coordonatele punctelor din teren
c. Metoda planului de rabatare , constand in desfasurarea pe orizontala
a peretilor si a tavanului unei camere (metoda aplicata in ceea ce
priveste schita locurilor inchise, a incaperilor).20
7.4. Fotografiile si inregistrarile video judiciare
20 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 373
16
Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printer cele mai
importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii, desi este considerata
drept o modalitate auxiliara procesului-verbal. Fotografia la fata locului
include:
a. Fotografia de orientare , destinata fixarii intregului loc al faptei,
punctelor de reper, de natura sa serveasca la identificarea zonei unde
s-a savarsit infractiunea.
b. Fotografiile schita , servesc la redarea, in primul rand al locului
faptei,cu tot ce are el mai caracteristic, redarea in intregime sau in
parte a locului respective, in functie de varianta in care este executata.
c. Fotografia obiectelor principale , de exemplu corpul victimei, armele
sau instrumentele folosite de autor in savarsirea infractiunii,
mijloacele materiale de proba s.a.
d. Fotografiile de detaliu , necesare punerii in evidenta a urmelor, a
detaliilor caracteristice a acestora, a modului in care sunt dispuse pe
suprafata obiectului purtator, a modificarilor, degradarilor etc. produse
prin savarsirea infractiunii.
Inregistrarea video judiciara , se inscrie printer metodele moderne de
fixare a rezultatelor cercetate la fata locului, devenite, in prezent,
indispensabilein cazurile deosebite (omor, distrugeri provocate de explozii si
incendieri, accidente feroviare, aeriene etc.).21
21 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 374
17
top related