ce folos că ai aripi, dacă trebuie să le zdrobeşti, vai, de graţiile unei Închisori!

17th January 2012

Cum poţi fi când vesel, când trist? Eu, în veselia cea mai zănatică, suntuneori pradă unei amintiri amare. Nu, simt asta, eu nu voi putea finiciodată vesel şi uşuratic! În faţă mea se va înalta veşnic spectrul unuiideal de neatins!... Ce folos că ai aripi, dacă trebuie să le zdrobeşti, vai,de graţiile unei închisori! Sunt singur, într­o lume duşmănoasă!Preaiubitul meu tată nu mă înţelege. N­am trăit prea mult şi totuşi, înurma mea, câte flori strivite în picioare, câtă rouă transformată înploaie, câtă voluptate nepotolită, câte amare deznădejdi!... Sărămânem uniţi! Vom ocoli împreună stâncile şi vârtejul acesta care senumeşte plăcere. Totul s­a veştejit în mâinile mele, dar mi­a rămasbucuria de a fi al tău, taina noastră, o, alesule al inimii mele! (Jacques)

Suferi, prietene? Pentru ce... tu, care eşti tânăr, tu, prietenul meu celmai scump, pentru ce blestemi viaţa? Comiţi o nelegiuire! Zici că ţi­esufletul înlănţuit de pământ? Lucrează! Speră! Iubeşte! Citeşte! Cum ţi­aş putea ostoi chinul care­ţi copleşeşte sufletul? Ce leac să găsescstrigătelor tale de descurajare?Nu, prietene, idealul nu este în contradicţie cu natura omenească! Nu,el nu este numai o himeră născocită de visarea unui poet! Pentru mineidealul ­ e cam greu să­ţi explic ­ înseamnă a îmbina măreţia culucrurile cele mai umile de pe pământ; a pune grandoare în tot ceea cefaci, a dezvolta până la maximum tot ceea ce sufletul creator a sădit înnoi ca facilităţi divine. Mă înţelegi? Iată idealul, aşa cum stăruie el înadâncul sufletului meu.În sfârşit, dacă vrei să dai crezare unui prieten devotat până lamormânt, care a trăit mult ptr că a visat mult şi a suferit mult, dacă vreisă dai crezare prietenului care nu ţi­a dorit decât fericirea, trebuie să­ţirepet că tu nu trăieşti pentru cei care nu pot să te înţeleagă, pentrulumea exterioară care te dispreţuieşte, sărmane copil, ci pentru cineva

Ce folos că ai aripi, dacă trebuie săle zdrobeşti, vai, de graţiile unei

închisori!

(eu) care se gândeşte mereu la tine, şi e stăpânit de aceleaşisimţăminte ca şi tine, şi e împreună cu tine în faţa tuturor lucrurilor.

Roger Martin Du Gard ­ în Familia Thibault

Posted 17th January 2012 by Era Mulțimilor

Labels: ROGER MARTIN DU GARD

Lenti a Contatto OnlineProva le 1 DAY ACUVUE® TruEye®. Per te un Campione in Omaggio!